Trasaturile Juridice Si Economice Privind Evaluarea Bunurilor Imobile In Scopul Asigurarii

Bazele sistemului juridic al țării este îndreptat spre asigurarea egalității tuturor formelor de proprietate, în baza legilor, hotărîrilor, normativelor și tuturor reglementărilor utilizate în activitatea de evaluare a bunurilor imobile.

În zilele noastre evaluarea bunurilor imobile nu este numai o ramură aplicată în economia de piață, dar și o direcție științifico-metodologică îndreptată spre știința economică. Necesitatea evaluării apare în orice tip de tranzacții care reiese din drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile.

Din punct de vedere economic bunul imobil poate fi privit ca generator de venit, adică cel ce aduce venit proprietarului său. Termenul ,,beneficiu” în teoria economică orice obiect ales de către consumator, capabil să ofere o anumită satisfacție consumatorului. Beneficiile pot fi atît obiecte, cît și acțiunile ( în cazul nostru bunurile imobiliare și serviciile oferite de către piața imobiliară). În același timp, nu există nici o distincție între caracterul beneficiilor materiale și nemateriale.

1.1 Cadrul legislativ privind evaluarea bunurilor imobile în scopul asigurării

Putem presupune, într-un fel, că necesitatea asigurării a apărut odată cu apariția societății umane. Sunt cunoscute două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economia de schimb (realizată cu elemente corespunzătoare: piețe de schimb, bani, instrumente financiare diverse) și economia naturală, acestea datînd din timpuri mult mai vechi decît primele.

Într-o astfel de economie naturală, putem concluziona conceptul de asigurare ca pe o formă ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă un incendiu devastator, membrii comunității respective vor ajuta impreună la reconstruirea casei, altfel, nu vor primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supraviețuit pînă în zilele noastre, în regiunile în care economiile de schimb moderne nu au pătruns decît superficial (de exemplu în unele țări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice). Pornind de la conceptul bunului imobil ca marfă, adică bun economic, sursă de venit, concluzionăm că totul este legat de bun imobil în baza căruia po fi efectuate diferite operații și tranzacții, una din astfel de operații este evaluarea bunurilor imobile în scopul asigurării.

Necesitatea evaluării bunurilor imobile în scopul asigurării capătă în ultimul timp o popularitate în creștere, acest fapt se datorează faptului instabilității politico-economice, cît și condțiilor naturale din țară, întîlnite în ultima perioadă. Astfel pentru a efectuarea evaluării bunurilor imobile în scopul asigurării este necesar să analizăm minuțios cadrul legislativ a activității de asigurare a bunurilor imobile în Republica Moldova.

Asigurarea bunurilor imobile joacă un rol important în economia țării, deoarece odată ce ești asigurat, companiile de asigurări vor restitui toate cheltuielile în urma unor calamități naturale ipotetice. Activitatea cu privire la asigurarea bunurilor imobile din Republica Moldova este reglementată de legea cu privire la asigurare nr. 407-XVI din 21. 12. 2006.

Conform prezentei legi, activitate de asigurare, constă, în principal, din oferirea, negocierea și încheierea contractelor de asigurare și reasigurare, încasarea de primelor, lichidarea de daunelor, efectuarea de acțiunilor de regres și de recuperare, iar activitate de intermediere în asigurări și/sau în reasigurări, constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare și/sau de reasigurare, din alte acțiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuție la gestionarea contractelor, în special în cazul  solicitării de daune.

Asigurătorul persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condițiile prezentei legi, deține dreptul de a desfășura activități de asigurare (reasigurare). În asigurarea de bunuri, asiguratorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat o despăgubire, iar asigurat este persoana care are încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul. Asiguratul este obligat să întrețină bunurile asigurate în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor produse.

Asigurare este transferul unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare și/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare, însă riscul asigurat este un fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate (în asigurările de viață, fenomenul de supravețuire și fenomenul de deces se încadrează în noțiunea de risc asigurat).

Suma asigurată reprezintă suma declarată de asigurat ca reprezentînd valoarea reală a obiectului asigurării care, poate fi o asigurare de viață, de accidente sau de bunuri sau răspunderi în cazul angajării răspunderii civile legale a asiguratului.

Orice asigurare de bunuri se efectuiază prin încheierea contractului care reprezintă acordul între părți. Astfel încît, contractul de asigurare se încheie în forma și în modul stabilit de legislația civilă în vigoare.

Obiectele asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislației Republicii Moldova reprezentate în Figura 1.1.

Sursa: elaborat de autor în baza []

Figura 1.1 – Obiectele asigurării în Republica Moldova

Cadrul juridic privind activitatea în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, dezvoltarea și consolidarea relațiilor dintre asigurători, asigurați și terțe persoane este format din Constituția Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte legislative, actele normative ale Autorității de supraveghere emise întru executarea prezentei legi, acordurile internaționale în domeniu la care Republica Moldova este parte.

Asigurarea de bunuri se poate efectua numai în beneficiul proprietarului de bunuri dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Suma asigurată nu poate depăși valoarea reală a bunurilor asigurate din momentul încheierii contractului de asigurare. În caz contrar, contractul este nul, în virtutea legii, în partea, din suma asigurată, care depășește valoarea reală a bunurilor la momentul încheierii contractului.

La încheierea contractului, asigurătorul are dreptul să examineze bunurile pentru a constata existența și starea lor reală. Asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în condiții adecvate și în conformitate cu stipulările stabilite în contract pentru a preveni producerea riscului asigurat. Obiectul actualei legi îl constituie reglementarea organizării și funcționării asigurătorilor, reasigurătorilor și a intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, supravegherea activității acestora.

Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asigurătorului în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat contractul de asigurare.

Indemnizația de asigurare sau despăgubirea de asigurare se plătește de către asigurător în bani. Compensarea prejudiciului prin restabilirea sau repararea bunurilor, prin prestarea de servicii se permite doar cu acordul scris al asiguratului. În caz de încălcare a termenului de plată a indemnizației de asigurare sau  a despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului, beneficiarului asigurării și/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate de 0,1% din suma indemnizației sau despăgubirii. 

Odată cu dezvoltarea tot mai mult a activității economice a societății, asigurarea de bunuri, persoane sau a afacerilor a devenit o condiție necesară care este prevazută în acest act juridic. Sunt făcute referiri la activitatea de asigurare ca la o activitate care este o activitate licențiată și prevede modul de obținere a licenței în domeniul respectiv. Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfășurată numai de asigurători (reasigurători) care au obținut licență de activitate în condițiile Legii nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind licențierea unor genuri de activitate, precum și în condițiille prezentei legi.

Activitatea de evaluare a bunurilor imobile este reglementată de un set de coduri, legi, hotărîri de guvern, care sunt reprezentate în Figura 1.2.

Sursa: elaborat de autor în baza []

Figura 1.2 – Cadrul legislativ al activității de evaluare a bunurilor imobile

Evaluarea bunurilor imobile în scopul asigurării este reglementată de actele legislative reprezentate în Tabelul 1.1, care stabilesc principiile fundamentale și regulile care guvernează piața asigurărilor.

Tabelul 1.1 – Actele legislative utilizate la evaluarea bunurilor imobile în scopul asigurării

Sursa: elaborat de autor în baza []

Asigurarea bunurilor imobile împotriva prejudiciilor cauzate de calamități naturale sau tehnologice, precum și de acțiunile ilegale ale terților este deja o practică răspîndită împotriva riscurilor de detereorare sau distrugere în totalmente a bunului imobil, astfel cadrul legislativ al activității de evaluare a bunurilor imobile trebuie să fie unul competent și să asigure în totalmente drepturile și obligațiile părților implicate în asigurare.