Tipuri de Urme Specifice Unor Infractiuni

CAPITOLUL. IV Tipuri de urme specifice unor infracțiuni

4.1. Tipuri de urme specifice infracțiunilor împotriva vieții

În cazul infracțiunilor infracțiunilor împotriva vieții, cel mai des se găsesc, printre probele materiale care pot dovedi vinovăția inculpaților probele de natură biologică. Produsele biologice mai des întâlnite în cazurile de omor, vătămare corporală, viol, accidente de circulație, accidente de muncă etc, sunt: sângele, sperma, saliva și firele de păr. Expertizele bio-criminalistice și cele genetice sunt unele dintre cele mai importante expertize judiciare efectuate în cazul omuciderilor. Analiza urmelor de secreții și de excreții, a firelor de păr, a resturilor de țesuturi moi etc, frecvent întâlnite la fața locului furnizează indicii valoroase privind victima, agresorul și împrejurările în care a fost săvârșit omorul.Astfel expertiza genetică oferă o bază științifică foarte valoroasă care este sigură pentru identificarea persoanelor implicate într-o omucidere prin stabilirea profilului A.D.N.

4.1.1. Tipuri de urme specifice infracțiunii de omor

Expertizele bio-criminalistice și cele genetice sunt unele dintre cele mai importante expertize judiciare efectuate în cazul omuciderilor. Analiza urmelor de secreții și de excreții, a firelor de păr, a resturilor de țesuturi moi etc, frecvent întâlnite la fața locului furnizează indicii valoroase privind victima, agresorul și împrejurările în care a fost săvârșit omorul.

Astfel expertiza genetică oferă o bază științifică foarte valoroasă care este sigură pentru identificarea persoanelor implicate într-o omucidere prin stabilirea profilului A.D.N.

În cazul infracțiunii de omor, urmele biologice sunt obținute în cadrul cercetării la fața locului și la necropsia cadavrului. În cazul cercetării la fața locului

se iau mostre din substanța găsită lângă cadavru, (de exemplu, mostre de apă în cazul înecaților, substanțele posibil otrăvitoare în cazul deceselor prin otrăvire

se cercetează criminalistic și se examinează medico-legal cadavrul în următoarea ordine: se ridică prin tamponare, conform procedurilor, urme biologice de pe zonele corpului care ar fi putut fi atinse de autor (fața, gâtul și toate regiunile care nu sunt acoperite

de îmbrăcăminte);

− se ridică depozitul subunghial și se asigură mâinile victimei cu pungi din hârtie legate la încheieturi;

În cazul necropsiei se va solicita recoltarea de probe de sânge, salivă, secreții, excreții, din conținutul stomacal, pentru efectuarea analizelor de laborator, și vor fi colectate, prin smulgere, fire de păr din diverse zone ale corpului.

O serie de reguli privind recoltarea și examinarea unor probe trebuie avute în vedere cu ocazia autopsierii cadavrului:

− pentru recoltarea depozitului subunghial, medicii legiști vor folosi

obiecte neascuțite, pentru a nu provoca răniri, deoarece acestea

alterează materialul colectat. Rezultatul recoltării trebuie depus în plicuri curate, separat pentru fiecare deget, cu menționarea exactă a locului de unde provine;

− colectarea conținutului vaginal, bucal sau rectal se va realiza cu ajutorul unei pipete sau prin folosirea unor frotiuri și se va examina biologic;

− colectarea conținutului vaginal, bucal sau rectal se va realiza cu ajutorul unei pipete sau prin folosirea unor frotiuri și se va examina biologic;

− examinarea hainelor se va face, inițial, cu ajutorul polilight sau crimelight sub un fascicul de raze ultraviolete, pentru a se detecta urmele biologice, iar apoi se va continua examinarea detailată, cu ajutorul lupei, delimitându-se exact zona acestor urme;

− se vor efectua spălături pe perineu și vulve, prin dirijarea unui jet de soluție, conținutul fiind introdus în sticle curate și etichetate − spălături similare se vor efectua și cu prilejul examinării suspecților, în special pe glandul, coroana și sub pielea penisului, putându-se semnala prezența spermatozoizilor, a unor celule epitelial-vaginale, tricomonas etc.;

− se vor recolta fire de păr din jurul deschiderii vaginale, deoarece acestea au o probabilitate mai mare de păstrare a spermatozoizilor.

Urmele biologice în cazul victimelor infracțiunii de omor sunt:

În zonele echimozelor- (loviturilor primite, locuri unde pielea a fost supusă unor presiuni executate cu mâinile ) de pe corp este posibil să existe o serie de microurme biologice care pot fi valorificate din punct de vedere al analizei genetice.

La o examinare microscopica a suprafeței corpului în zona echimozelor provocate prin presare, frecare sau lovire de către autor, se observă în stratul superficial numeroase celule epiteliale libere, iar o parte din acestea pot proveni de la autor.

Aceste tipuri de microurme pot fi întâlnite în următoarele zone :

·       strangulare   cu   mâna   liberă, acolo  unde  s-au format echimozele;

·       prindere, strângere și fixare a victimei cu mâinile libere de către autor;   

·       lovire   cu   pumnul, palma sau alte părți ale corpului autorului unde, de asemeni, se formează echimoze.

Aceeași procedura este aplicată pentru cazurile în care sunt identificate urme sau microurme de secreții pe corpul victimei. Transferul pe tampon din stratul superficial poate determina ca după genotiparea acesteia sa se obțină profilul genetic al autorului separat și nu în amestec cu al victimei. Mai mult, daca secreția are în componenta celule spermatice, profilul acestora va fi obtinut separat prin metode de genotipare diferențiată.

Dacă urmele de secreții sunt vizibile, atunci zona este evidentă, recoltarea se face prin transfer pe tampon steril din bumbac evitând pe cat posibil contactul cu suprafața corpului victimei, conform cu etapele prezentate mai sus; ca variante de prelevare a acestor tipuri de urme biologice, se pot recolta prin răzuire daca secreția este consistenta și multistratificată. Tipurile de secreții biologice care pot fi regăsite sunt: saliva, sperma, voma, fecale, sânge sau amestecuri de astfel de probe, care nu provin de la victimă sau se afla în amestec cu ale acesteia;

Microurmele de secreții, atunci acestea vor fi regăsite pe corpul victimei în zonele unde sunt indicii sunt::

Mușcături – hematoame care păstrează forma caracteristică. Secreția este sub formă de

salivă, iar celulele nucleate provin din regiunea bucală;

Sărut, lins, subt – informații sau supoziții .Secreția este sub formă de salivp, iar celulele

nucleate provin din regiunea bucala;

  Orificiile organismului și zonele adiacente. Secreție spermatică sau/și celule epiteliale

provenite prin exfoliere de pe penis sau din zona genitală – daca infracțiunea este asociată și cu viol. Recoltarea urmelor sau microurme biologice din aceste regiuni se efectuează prin aceeași tehnică ca cea descrisa mai sus, utilizând tampoane sterile umectate cu o picătură de apă sterilă și trecerea ușoară a acestora peste sau în interiorul regiunilor vizate, astfel încât să se preleveze cat mai puțin material biologic ce aparține victimei. Este indicat împărțirea zonei în mai multe părți și recoltarea separată a materialului biologic de pe aceste suprafețe. Se va ambala separat fiecare astfel de urmă sau microurmă prelevată.

Firele de par identificate pe corpul victimei sunt recoltate conform procedurii descrise mai sus. Sunt situații în care pot fi observate individual sau sunt printre cele ale victimei. În acest caz se utilizează diverse tehnici pentru prelevarea în totalitate sau a unui număr semnificativ de fire, urmând ca în laborator, pe baza  examinărilor morfologice, să fie selectate cele care prezintă deosebiri sau asemănări. Recoltarea se efectuează individual, daca sunt prezente caracteristici discriminative vizibile sau în grupuri, daca acestea sunt identificate împreună.

Materialul genetic în cazul firelor de par este găsit la nivelul tecii epiteliale (bulb). În anumite situații, când firele de par sunt căzute liber, pot să nu conțină celule nucleate sau să fie degradate bacterian ori chimic, situații în care nu pot fi genotipate.

Dacă victima a fost imobilizată cu ajutorul unor obiecte ca:frânghii,  curele,  cătușe,   banda adezivă., sau a fost strangulata, acestea pot conține suficiente urme sau microurme biologice care provin de la autor, în zonele de formare legăturilor, ca să poată fi identificat prin metode genetice.

În cele mai multe cazuri, victimele sunt îmbrăcate, iar acestea acoperă o mare parte a corpului. Aceste piese joaca rolul unei bariere, reținând foarte multe urme și microurme de natură biologica provenite de la autor daca acesta a avut contact direct sau a fost la o anumită distanță la care este posibil să aibă loc un schimb de material biologic.

Obiectele vestimentare ale victimelor pot deseori demonstra că aceasta a fost forțată, dacă prezintă rupturi ori alte tipuri de urme, cum ar fi solul. Dacă nu pot fi identificate alte tipuri de urme pe suprafața acestora (sânge, spermă, salivă etc.), zonele rupturii pot conține microurme biologice provenite de la persoana care le-a creat sub formă de celule epiteliale.

De cele mai multe ori, obiectele vestimentare ale victimelor poartă un ansamblu de urme și microurme de natura biologica care valorificate prin analize genetice pot aduce dovezi foarte utile în soluționarea cazurilor.

Obiectele vestimentare ale victimelor pot fi putătoare a următoarelor tipuri de urme sau microurme biologice:

                – sânge;

                – secreții (salivă, spermă etc.);

               – mătreață;

               – vomă, fecale;

               – fire de păr;

               –  fragmente de țesuturi (piele, mușchi, oase, unghii etc.). celule epiteliale remanente în urmă contactelor directe cu pielea sau mucoase ale altor persoane.

Urmele și microurmele biologice din zona imediat învecinată locului identificării victimei pot fi găsite individuale ori în amestec, depuse pe diverse suporturi sau obiecte, instrumente, arme, care au fost utilizate de către autor în comiterea infracțiunii: mănuși, fragmente de mănuși, prezervative, cagule sau alte obiecte vestimentare care nu aparțin victimei, resturi de țigări etc.

În cazul omorului, probele biologice nu sunt ridicate numai de la victimă și de la suspecți. În cazul în care există leziuni, se vor ridica urme biologice de pe îmbrăcămintea și corpul acestuia

Suspectului i se vor ridica probe biologice prin periaj bucal folosindu-se kitul standard.

4.1.1.1. Particularități ale omorului cu mobil sexual

Cu ocazia cercetării la fața locului în cazul violului urmat de moartea victimei trebuie să fie căutate urme și mijloace materiale de probă care au sau se presupune că au legătură cu infracțiunea. Astfel, în raport cu natura locului săvârșirii violului urmat de moartea victimei vor fi căutate urme materiale specifice, ca: fire de păr, sânge, spermă. Acestea trebuie căutate pe hainele victimei, pe corpul acesteia, în mâini, în gură, vagin sau orificiul anal, pe lenjeria de pat, pe covor, pe pereți, uși, clanțe, tocuri, dușumea, pe solul din locul unde a fost săvârșită infracțiunea. Asemenea urme trebuie căutate pe corpul și pe hainele făptuitorului, de îndată ce a fost identificat și prins.

Atunci când cadavrul prezintă plăgi deschise, iar pe el și în jurul lui nu se găsesc urme de sânge, trebuie să se descopere locul în care a fost săvârșit violul și a survenit moartea, în care scop trebuie examinată atent îmbrăcămintea victimei pentru descoperirea eventualelor urme de târâre, urme ale staționării în diverse locuri, urme de sânge ce nu aparțin victimei, urme de spermă, fire de păr ș.a.

Urmele de viol la femeile cu trecut sexual se evidențiază prin leziuni de violență corporală, transmiterea de boli venerice, înregistrarea sarcinii și, în principal, prin prezența spermatozoizilor. Se va verifica când a avut loc ultimul raport sexual acceptat, cunoscându-se că prezența spermatozoizilor este relativ de scurtă durată (circa 48 ore) la persoanele în viață și, posibil, cu o durată mai lungă la cadavru;

4.1.1.2. Omorul săvârșit din răzbunare și gelozie

În cazul omorului comis din răzbunare se constată o multitudine de urme, ceea ce denotă că între autor și victimă s-a desfășurat o luptă. Diversitatea urmelor poate indica faptul că au acționat mai mulți agresori. Urmele biologice care pot demonstra circumstanțele în care a avut loc omorul sunt petele de sânge identificate pe cadavru. Când este căutat obiectul vulnerant este necesar să se interpreteze urmele de sânge

4.1.1.3. Omorul săvârșit prin înec

ÎN cazul omorului prin înec este importantă cercetarea planctonului acvatic – examen microscopic realizat pe baza probei de apă ridicată din apa în care a fost găsit cadavrul.

4.1.1.4. Omorul săvârșit prin otrăvire

Moartea prin otrăvire este mai rar întâlnită în practica organelor judiciare, fiind mai frecvent consecința unor sinucideri sau accidente. Cercetarea în cazul otrăvirilor trebuie să stabilească dacă decesul s-a datorat intoxicării acute, natura toxicului și cantitatea ingerată, data intoxicării,proveniența sau modul de procurare a substanței ori produsului toxic, persoanele de la care a fost procurat.

Intoxicațiile pot fi produse de substanțe caustice, acid sulfuric, acid azotic, acid clorhidric, sodă caustică, arsenic, mercur, plumb, monoxid de carbon, bioxid de carbon, cianură, alcool etilic, alcool metilic, stricnină, morfină, pesticide sau ciuperci otrăvitoare. Față de problemele pe care trebuie să le lămurească investigarea criminalistică, de natura deosebit de variată a toxinelor, de efectele pe care le produc, cu ocazia cercetării la fața locului trebuie să fie căutate, fixate și ridicate urmele biologice, urmele de vomă, materii fecale, diferiți recipienți, sticle, flacoane, pahare, tacâmuri, resturi alimentare, hârtie, alte ambalaje pe care pot exista urme ale toxicului folosit.

De asemenea, trebuie urmărită existența unor instrumente cum ar fi pipe, seringi și ace, cu care victima și-a administrat sau i s-a administrat toxicul.

Cele menționate, împreună cu hainele, lenjeria de corp, de pat, trebuie ambalate, sigilate și supuse analizei de laborator, întrucât numai rezultatul acesteia poate evidenția urmele de substanțe toxice.

La elaborarea versiunii privind infracțiunea de omor, în cazul otrăvirilor trebuie să fie avută în vedere și posibilitatea disimulării omorului în altă formă de moarte violentă.

4.1.1.4. cazul descoperirii de cadavre cu identitate necunoscută, cadavre

ciopârțite sau segmentate

Activitățile ce se întreprind cu ocazia deplasării și cercetării locului faptei sunt cele prezentate, cu mențiunea că specificul examinării, în astfel de cazuri, este determinat de împrejurarea că identitatea cadavrului este necunoscută.

Se vor efectua măsurători antropologice asupra cadavrului, iar atunci când au fost descoperite părți din cadavru, cu ajutorul specialistului antropolog se va stabili dacă acestea aparțin aceluiași corp omenesc. Se pot stabili astfel vârsta, sexul, talia victimei, diverse particularități morfologice, grupa sanguină, profilul genetic, când a survenit moartea, mijloacele cu care a fost secționat cadavrul, dacă făptuitorul are cunoștințe de specialitate sau nu.

4.1.1.5. Cazuri de omor cu mobil bizar

Experiența cazurilor de omor cu mobil bizar a evidențiat unele elemente de orientare ce pot servi, încă din faza inițială a investigațiilor, la elaborarea versiunii că autorii ar putea face parte din categoria bolnavilor psihic. Cele mai importante indicii în acest sens pot fi:

− gravitatea și multitudinea leziunilor, autorii ajungând până la acte de ferocitate sau manifestări de sadism, ca: mutilări, decapitări, secționarea victimei în timpul vieții etc.;

− numărul victimelor, acțiunea criminală fiind îndreptată uneori asupra copiilor sau membrilor familiei, chiar până la uciderea mai multor persoane, urmată de sinucidere;

− executarea unor acțiuni stranii sau fără scop practic în câmpul infracțiunii, cum ar fi: aplicarea de lovituri după ce victima a decedat, activități nefirești sau riscante, părăsirea locului faptei pe o direcție luminată ori foarte circulată, deși existau alte posibilități;

− uciderea victimei prin folosirea mai multor modalități de producere a morții, care, practic, nu se justifică – mecanisme supraadăugate;

− lipsa de prudență sau curajul nesăbuit manifestat prin atacarea victimelor în timpul zilei, în locuri publice, în condiții de inferioritate fizică sau numerică etc.;

− lăsarea mai multor categorii de urme, în special papilare, la locul faptei.

− folosirea pentru atac a unor obiecte care, prin destinație și caracteristici, nu au valoare de agent vulnerant: veselă, scrumiere, cioburi de sticlă, substanțe inflamabile;

− repetarea, la scurt timp, a unor acțiuni criminale cu mod de operare

similar.

Probele biologice recoltate sunt cele de sânge sau ADN pentru a se evidenția prezența alcoolului sau au altor substanțe care afectează psihicul, dacă suspectul este cel care a fumat țigările găsite la fața locului. De asemenea, petele de sânge pot reliefa o violență specifică acestui tip de infractor prin împrăștierea lor la fața locului.

4.2. Tipuri de urme specifice infracțiunii de pruncucidere

Pentru identificarea stării de nou-născut trebuie evaluate următoarele probe biologice:

urme de sânge și vernix coseosa pe tegumente – substanță grasă, de culoare alb-gălbuie, conținând glicogen și colesterol, produsă fie de glandele sebacee ale fătului, fie de epiteliul amniotic;

− prezența bosei sero-sanguine, care dispare în 2-3 zile de la naștere;

în intestinul terminal se găsește meconiu

corpul murdar, plin de sânge și sebum, cordonul ombilical rupt, demonstrează lipsa de îngrijire.

Dacă locul unde s-a produs nașterea coincide cu cel în care a fost descoperit cadavrul, pe lângă urmele și mijloacele materiale de probă menționate se vor căuta urmele specifice nașterii (placentă, sânge, lichid amniotic ș.a.), rufe, cârpe etc., recipiente folosite pentru colectarea lichidelor provenite de la naștere (sânge, lichid amniotic, colostru, secreție vulvovaginală, fire de păr etc.), fie provenite de la victimă (sânge, vernix coseosa, lanugo, fragmente tisulare, anexele fetale).

Totodată, pe suporturile existente la fața locului pot fi descoperite urme de natură patologică, cum ar fi: secreție purulentă vulvo-vaginală, fragmente degenerate, malign sau benign, din

epiteliul coreal ș.a.

Când nașterea și moartea nou-născutului s-au produs într-o locuință, căutarea unor astfel de urme trebuie extinsă și la anexele acesteia (magazii, șopron, hambar, șură, latrină etc.), precum și la terenurile din jur (grădină, livadă, terenuri agricole).

Constatările medico-legale se dispun atât asupra cadavrului nou-născutului, cât și asupra mamei sau presupusei mame pruncucigașe.

Constatarea medico-legală asupra cadavrului nou-născutului trebuie să lămurească următoarele probleme:

− starea de nou-născut și particularitățile morfologice caracteristice

care o atestă;

− durata vieții intrauterine;

− viabilitatea fătului, cu evidențierea datelor care o confirmă sau o infirmă gradul de dezvoltare, malformațiile congenitale incompatibile cu viața, afecțiuni pulmonare acute contractate

intrauterin ori respirate amniotic în timpul nașterii etc.;

− dovezile instalării vieții extrauterine, prin apariția respirației pulmonare – demonstrată de rezultatele docimazei hidrostatice pulmonare, a docimazei histologice pulmonare ori gastro-intestinale sau, în caz de putrefacție avansată, de starea fibrei elastice;

durata vieții extrauterine și probele care o confirmă – modificările tegumentelor, ale cordonului ombilical, existența sau lipsa bosei sero-sanguine, modificările tubului digestiv;

− dacă fătul a primit sau nu îngrijiri după naștere;

− cauza morții nou-născutului, făcându-se diferențierea între leziuni traumatice și eventualele traumatisme obstetricale, între moartea patologică și cea violentă, fie accidentală, fie comisivă.

Constatarea medico-legală asupra mamei sau presupusei mame pruncucigașe se dispune în scopul stabilirii semnelor nașterii recente, precum și pentru aprecierea tulburărilor pricinuite de naștere. În acest sens, se va solicita să se precizeze dacă femeia supusă examinării medico-legale prezintă semnele nașterii, recente sau vechi, datele care dovedesc nașterea recentă – modificările la nivelul organelor genitale și ale uterului, ruptura de perineu ori soluțiile de continuitate la nivelul comisurilor colului uterin, aspectul labiilor, prezența și caracteristicile secreției lactate etc., precum și existența urmelor de violență în regiunea abdominală sau pe organele genitale. În cazul în care se invocă pierderea cunoștinței ori producerea unei hemoragii puternice după naștere, se vor solicita cauzele acestor stări.

Constatările tehnico-științifice sau expertizele biocriminalistice se dispun în mod frecvent, în special pentru examinarea urmelor de sânge, solicitându-se determinarea grupei, subgrupei sanguine sau a profilului genetic.

Pentru formularea ipotezelor de lucru în scopul identificării autoarei infracțiunii de pruncucidere este necesară interpretarea corectă a tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă descoperite cu ocazia cercetării la fața locului, a datelor medico-legale oferite de examinarea cadavrului.

Faptul că la fața locului se descoperă o mare cantitate de sânge, iar cadavrul prezintă, pe lângă alte leziuni, cordonul ombilical rupt în zona de inserție cu abdomenul, fac posibilă presupunerea că la naștere, femeia a suferit o puternică hemoragie, care necesită pentru oprire intervenție de specialitate.

4.3. Tipuri de urme specifice infracțiunilor de vătămare a integrității

corporale sau a sănătății

Examinarea criminalistică a locului faptei și a persoanei vătămate se execută după regulile arătate la cercetarea la fața locului în cazul omorului și are ca scop descoperirea urme ale făptuitorului, cum ar fi cele de natură biologică – sânge, fire de păr, resturi de țesut organic, urme de încălțăminte, urme plantare, urme papilare sau urme lăsate de alte părți ale corpului uman.

În acest caz se face constatarea tehnico-științifică sau expertiza biocriminalistică, pentru

stabilirea naturii și a persoanelor de la care au provenit urmele de natură biologică.

4.4. Tipuri de urme specifice infracțiunilor de viol

Persoana care a fost agresată sexual, pentru a putea proba leziunile suferite, trebuie să treacă prin examinarea medico-legală de constatare. Aceasta se realizează la cerere în cadrul institutelor de medicină legală și este urmată de eliberarea unui certificat medico-legal.

Deși în majoritatea cazurilor elementele laturii obiective a infracțiunii de viol se constată prin intermediul expertizei medico-legale, nu putem restrânge cercul expertizelor doar la aceasta.

În cadrul cauzelor de viol pot fi efectuate următoarele categorii de expertize:

expertiza medico-legală;

expertiza psihiatrică;

expertiza psihologică;

expertiza biologică;

expertiza traseologică;

În cadrul expertizei medico-legale, medicul legist trebuie să rezolve două probleme importante: probarea raportului sexual și probarea lipsei de consimțământ a victimei sub o formă oarecare – constrângerea fizică sau imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-și exprima voința.

Constatarea violului se face în mod diferit în cazul femeii fără trecut sexual (virgină), al femeii cu trecut sexual și al persoanei de sex masculin. Obiectivele constatării sunt însă, în mare parte, comune:

a) demonstrarea raportului sexual;

b) evidențierea elementelor care atestă lipsa de con-simțământ a victimei;

c) decelarea de elemente utile pentru identificarea violatorului;

d) precizarea eventualelor consecințe ale violului (boli venerice, graviditate, stări psihice reactive).

Pentru rezolvarea acestor obiective, se procedează la:

– examinarea persoanei violate (anamneză, examen somatic general, examen genital și/sau anal, recoltări de secreție vaginală sau din ampula rectală, examinarea îmbrăcămintei etc.);

– examinarea suspectului (examen somatic, examenul organelor genitale, examinarea îmbrăcămintei etc.);

– dacă este necesar, se examinează și locul faptei.

Probarea raportului sexual se face în mod diferit, după cum femeia a fost sau nu virgină în momentul săvârșirii violului. Dacă femeia a fost virgină, partea obiectivă a realității unui raport sexual o constituie prezența rupturilor himenului. În raport cu forma himenului, rupturile pot varia ca aspect, dar important pentru expertiză este diagnosticul de ruptură recentă. Acest diagnostic este posibil într-un interval de 7—10 zile de la producerea raportului sexual, în acest interval (mai ales în primele 3-5 zile), rupturile având: margini roșii sângerânde, infiltrate, tumefiate neregulate, dureroase la examinare și câteodată supurate.

Probleme deosebite ridică himenele complezente (dilatabile), care, având o elasticitate mai mare, permit efectuarea raportului sexual fără a se rupe (situații în care femeia rămâne din punct de vedere anatomic virgină). De asemenea, trebuie să amintim faptul că în cazul raportului sexual executat incomplet, rupturile neproducându-se, realitatea raportului sexual trebuie probată prin alte mijloace.

Dacă, în momentul săvârșirii violului, femeia nu este virgină, probarea realității raportului sexual nu se poate face în cadrul expertizei medico-legale decât prin evidențierea prezenței spermei în vagin (cu condiția ca victima să se prezinte la scurt timp după viol – maxim 24-36 ore – și să nu-și fi făcut toaleta).

Secreția vaginală se recoltează cu ajutorul unei anse, se prepară un frotiu, iar după colorare, se examinează preparatul la microscop pentru decelarea spermatozoizilor.

Al doilea element constitutiv al infracțiunii de viol este lipsa de consimțământ al victimei asupra raportului sexual.

La femeia fără trecut sexual (virgină) atestarea contactului sexual se bazează, în primul rând, pe demonstrarea prezenței deflorării recente; se vor face aprecieri și asupra datei acestui contact sexual deflorant. După cum am arătat deja, trebuie avută în vedere și eventualitatea unui himen complezant, care permite consumarea raportului sexual vaginal complet fără deflorare.

În cazul femeii cu trecut sexual (care prezintă deflorare veche), probarea contactului sexual este mai dificilă; aceasta are la bază demonstrarea prezenței spermei (spermatozoizilor) în vagin, ceea ce atestă un raport sexual vaginal complet, neprotejat.

La persoanele de sex masculin este necesar examenul orificiului anal, care va putea evidenția rupturi/fisuri radiare ale mucoasei anale, cu sensibilitate dureroasă marcată, cu iritație și inflamație locală; sângerarea este prezentă în cazul raporturilor sexuale anale recente; aceste modificări pot să apară, însă, și în contextul altor acțiuni traumatice sau pe fondul unei patologii locale. Certitudinea raportului sexual este dată de decelarea prezenței spermei (spermatozoizilor) în ampula rectală, care atestă consumarea unui raport sexual anal complet, neprotejat.

Examinarea corpului și îmbrăcămintei persoanei violate poate decela urme de spermă, de sânge sau fire de păr provenite de la violator.

Imposibilitatea victimei de a se apăra survine în variate circumstanțe (convalescență după o boală gravă, vârstă înaintată, paralizie, sindroame confuzionale, agonie, comă etc.). Uneori, stările de acest gen pot fi provocate de către violator cu scopul de a facilita consumarea actului sexual (administrare de sedative, narcotice, somnifere, droguri, alcool; leziuni traumatice care determină pierderea conștienței etc.). În astfel de cazuri, examenul medico-legal al victimei va fi dublat de examinări toxicologice sau de altă natură, menite să demonstreze aceste stări.

Demonstrarea prezenței spermei (spermatozoizilor) se poate face doar în primele 72 de ore (ideal în primele 24 de ore), cu condiția neefectuării toaletei locale.

Examinarea suspectului are, în egală măsură, un caracter de urgență. Se vor urmări aspecte legate de:

– prezența leziunilor traumatice produse de victima care se apără (excoriații faciale, plăgi mușcate etc.);

– prezența de fire de păr sau de pete de sânge aparținând victimei pe corpul/îmbrăcămintea/încălțămintea suspectului;

– decelarea de celule vaginale, de materii fecale sau de paraziți intestinali la nivelul șanțului balano-prepuțial etc.

Un rol deosebit de important pentru identificarea agresorului îl au examinările complementare efectuate asupra secreției vaginale sau asupra conținutului anal, care permit stabilirea grupului sangvin, a caracterului secretor/nesecretor și a profilului ADN al violatorului, permițând identificarea acestuia prin analize comparative.

În cadrul expertizei biologice urmează a fi examinate urmele de sânge sau de spermă ridicate în cadrul cercetării la fața locului, în baza cărora poate fi stabilit sexul, grupa sanguină a persoanei, etc. În cadrul acestei expertize pot fi adresate următoarele întrebări ce țin de constatarea unor aspecte precum ar fi: genul petelor descoperite; proveniența acestora; vechimea lor etc.

4.4. Tipuri de urme specifice infracțiunii de tâlhărie

  Infracțiunile de furt și tâlhărie sunt cele mai des întâlnite în practica organelor judiciare, ocupând de departe locul I în topul infracționalității (numărul lor fiind extrem de ridicat, modul de operare atât de diferit și tot mai ingenios punând adesea probleme dificile celor care instrumentează, atât identificarea autorilor cât și apoi, în probarea faptelor lor).

De asemenea, determinând modul de operare se poate delimita corect gestul de tâlhărie, în cazul folosirii de violențe, amenințări sau de punere a victimei în imposibilitate de a se apăra ori întrebuințând asemenea mijloace (de constrângere fizica sau verbala) pentru păstrarea bunului furat sau înlăturarea urmelor infracțiunii. De altfel, din punct de vedere al științei criminalistice aceasta este și diferența majoră între anchetarea furtului și anchetarea tâlhăriei, adică clarificarea acestei probleme legate de modul de operare: daca a existat sau nu violenta, amenințare ori punere a victimei în imposibilitatea de a se apăra, în ce au constat acestea, când și cum au fost exercitate și daca au fost într-adevăr de natura sa paralizeze voința victimei.

În cazul tâlhăriei , pentru că este vorba de o infracțiune cu violență, determinantă este expertiza medico-legală traumatologică pentru examinarea și precizarea naturii și gravității leziunilor suferite de victima tâlhăriei. Se urmărește identificarea oricărei urme biologice care să demonstreze violența.

Particularitățile  cercetării  locului faptei  în cazul furturilor, pentru identificarea, recoltarea, ambalarea și conservarea urmelor sau microurmelor de natura biologică  și posibilitățile  de  valorificare  ale  acestora prin metode de analiza genetica[23]

La săvârșirea unui furt, autorul utilizează un „echipament corespunzător' – devenit moda – cu ajutorul căruia se presupune, ca nu va lăsa nici o urmă în scena infracțiunii, indiferent de natura acesteia. Odată cu apariția tehnicilor moderne de investigare a locului faptei, acest concept a devenit un mit.

Un fragment din hârtie umectat cu saliva pentru a se lipi, atașat de partea exterioara a vizoarelor: sunt suficiente celulele nucleate pentru a fi obținut profilul genetic al persoanei de la care a provenit saliva.

Mănușile chirurgicale care nu sunt sterile oferă șansa de a nu lăsa   amprente   papilare,   dar   în   anumite   situații   oferă posibilitatea unui transfer de celule epiteliale sau secreții biologice pe suprafețele cu care persoana purtătoare intră în contact. De exemplu, prin punerea și scoaterea unei mănuși chirurgicale, care este întoarsă pe dos, iar fata interioara devine partea exterioara la o reutilizare, vor fi transferate sute de celule sau chiar mii de celule provenite de pe mâini. Astfel, suprafața exterioara va fi sursa de microurme biologice transferabila pe obiecte cu care va veni în contact. Același lucru se întâmplă în cazul păstrării unei perechi de mănuși chirurgicale în buzunar. Suprafața exterioara va fi îmbogățită în microurme biologice cu fiecare contact dintre mână și aceasta.

Obiectele  personale „pierdute' în  scena  infracțiunii de către autori sunt adevărate surse de urme și microurme biologice care pot fi valorificate prin metode genetice:  cagule,  mănuși întregi sau fragmente, arme etc.

Nu trebuie neglijate obiectele care pot fi suport pentru astfel de microurme: resturi de țigarete, pahare, căni, sticle, tacâmuri etc., utilizate de cate autor sau sunt doar indicii că acest lucru a avut loc.

Întotdeauna, acolo unde exista o amprentă papilară, vor exista și celule epiteliale al căror ADN oferă posibilitatea obținerii profilului genetic al persoanei de la care provin. Mai mult un fragment de amprenta papilară care nu conține suficiente elemente pentru o identificare în sistemul AFIS 2000  poate conține suficiente celule nucleate din ADN-ul cărora să se poată oțtine profilul genetic al persoanei creatoare.

Daca nu este utilizat un echipament adecvat pentru identificare și vizualizare, microurmele biologice vor fi căutate în locurile „cheie' pe care autorul le-a accesat pentru săvârșirea actului infracțional – mânere de uși, ferestre, instrumente sau aparate, obiecte care au fost mutate etc.

Pentru prelevarea acestor microurme trebuie să se țină cont de următoarele:

– echipamentul necesar este cel descris mai sus: mănuși de protecție (chirurgicale), tampoane sterile, apă sterilă sau ser fiziologic, foarfecă sau alt obiect contondent, ambalaje din hârtie și mască de protecție;

– întotdeauna, dacă este posibil, vor fi ridicate obiectele suport purtătoare de microurme; identificarea și prelevarea urmând a se realiza în laborator;

– se ia un tampon steril și se umectează cu o picătură de apă sterilă;

– se freacă cu tamponul suprafața vizată ce conține microurmă, ținând cont că modul de prelevare va duce la obținerea unor profile genetice diferite, astfel ca în funcție de ceea ce se dorește, se vor efectua următoarele:

– o trecere ușoară a tamponului utilizând o zonă cât mai mica  al   acestuia   pentru   a   realiza   concentrarea   microurmei, determina prelevarea din stratul superficial care va permite obținerea profilului genetic al ultimei/ultimelor persoane care a/au utilizat obiectul;

– o frecare accentuată a zonei vizate va duce la prelevarea celulelor remanente din straturile profunde ceea ce determina obținerea profilelor genetice ale persoanelor care au utilizat obiectul de mai multe ori și/sau în trecut;

– se îndepărtează capătul neutilizat cu ajutorul unei foarfece sterile sau alt obiect contondent steril;

– tamponul se usucă în condiții absolut sterile, ferit de surse de căldură sau radiații solare, sau daca nu este posibil, se păstrează la maximum 4°Cpana la ajungerea în laborator;

– se ambalează în cele doua plicuri și se etichetează corespunzător specificând, și data și zona de unde a fost prelevat.

În cazul furturilor auto, urmele și microurmele biologice posibil a fi transferate sunt similare celor prezentate mai sus și completate cu cele expuse în capitolul anterior.

Pe lângă aceste tipuri de microurme, în aceste cazuri mai pot fi prezente următoarele: urme de sânge în stare lichida sau uscata, depus pe diverse tipuri de suporturi, saliva, fecale, țesuturi moi și dure etc

4.4. Tipuri de urme specifice în cazul accidentelor de circulație

În cazul accidentelor de circulație, urmele și microurmele biologice posibil prezente la fata locului sunt similare celor descrise în capitolele anterioare, completate cu câteva zone și tipuri particulare acestui tip.

Încă de la începutul investigației vor fi protejate toate zonele autovehiculului împotriva contaminării și intercontaminării urmelor și microurmelor de natura biologica prezente. Însăși mânerele exterioare de deschidere a portierelor pot fi putătoare de microurme biologice care pot aduce informații utile.

Tipurile de probe biologice care pot fi prezente atât în interior, cat și pe părțile exterioare ale unui vehicul sunt similare cu cele în cazuri de omoruri sau violuri: sânge, secreții biologice, țesuturi musculare, osoase, organe, fire de păr etc

 La recoltarea unor astfel de urme sau microurme trebuie ținut seama de faptul ca exteriorul unui autovehicul este permanent supus actiunilor factorilor din mediu și nu numai, care pot compromite calitatea acestora.

Identificarea urmelor sau microurmelor comporta aceleași etape ca și pentru alte tipuri de investigații. Recoltarea și conservarea suporta câteva particularitățile în funcție de natura suportului sau a altor substanțe cu care acestea sunt în contact.

Important pentru investigator este sa se cunoască tipurile de substanțe sau natura suporturilor pe care sau în compoziția cărora, pot exista aceste tipuri de urme, pentru a putea fi valorificate prin metode de analiza genetica.

Principalele substanțe/suporturi care sunt prezente pe suprafața exterioară a autovehiculelor sunt: sol, uleiuri, vaseline, rugina, diverse alte substanțe lichide utilizate pentru funcționarea acestora. Toate aceste substanțe/ suporturi, cu excepția celor corozive, permit păstrarea urmelor de natura biologica, oferind posibilitatea genotipării acestora.

La identificarea urmelor biologice se va tine seama de proprietățile morfologice sau fizico-chimice ale acestora, iar recoltarea se poate realiza astfel:

– sol care conține urme biologice (sânge, saliva sau alte secreții) cu ajutorul unei spatule sau alt obiect adecvat, se răzuie urma colectând-o direct intr-un ambalaj din hârtie curata. Daca urmă este umeda, se va usca mai întâi și apoi va fi plasata intr-un alt ambalaj care ii va asigura o închidere ermetica. Ca varianta de conservare, este posibil păstrarea la o temperatura de maximum 4°C pana la ajungerea în laborator;

– uleiuri sau vaseline amestecate cu urme biologice (sânge, saliva sau alte secreții) vor fi recoltate ca atare utilizând o seringa sterila, cu posibilitatea transferării intr-un flacon din plastic sau sticla. Vor fi păstrate la temperatura de maximum 4°C pana la ajungerea în laborator. Daca acest lucru nu este posibil, vor fi utilizate bucăți de tifon steril pentru a tampona zona vizata, astfel înct sa se realizeze o concentrare a urmei pe o suprafața cat mai mica. Daca urmele sunt sub forma de mânjituri, acestea vor fi prelevate utilizând tampoane din bumbac sterile, fără a le umecta cu apa, prin frecarea zonei respective. Vor fi ambalate în hârtie curată și ținute la maximum 4°C;

– urme biologice (sânge, saliva sau alte secreții) depuse pe suprafețe ruginite:

·     daca urmă este în stare uscata – cu ajutorul unui bisturiu sau alt obiect contondent steril, se va răzui ușor zona vizata de a conține urmă biologica, colectând crustele formate direct intr-un ambalaj din hârtie. După plasarea intr-un alt ambalaj care ii va asigura securitatea și etichetata corespunzător, poate fi păstrată la temperatura camerei;

·     daca urmă este în stare umeda – cu ajutorul unui tampon steril (bumbac sau tifon), fără a fi umectat, va fi frecata ușor zona, pana la transferul unei cantități suficiente – pot fi utilizate mai multe astfel de tampoane pentru recoltarea unei urme. Înainte de ambalarea finala, acesta trebuie uscat în condiții cat mai sterile sau se păstrează la 2 – 4°C pana la ajungerea în laborator.

– urme biologice (sânge, saliva sau alte secreții) care se afla în amestec cu alte tipuri de substanțe:

·     daca urmă este în stare uscata – cu ajutorul unui bisturiu sau alt obiect contondent steril, se va răzui ușor zona vizata ce conține urmă biologica, colectând crustele formate direct intr-un ambalaj din hârtie. După plasarea intr-un alt ambalaj care ii va asigura securitatea și etichetata corespunzător, poate fi păstrată la temperatura camerei;

·      daca urmă este în stare umeda – cu ajutorul unui tampon steril (bumbac sau tifon), fără a fi umectat, va fi frecata ușor zona, pana la transferul unei cantități suficiente – pot fi utilizate mai multe astfel de tampoane pentru recoltarea unei urme. Înainte de ambalarea finala, acesta trebuie uscat în condiții cat mai sterile sau se păstrează la 2 – 4°C pana la ajungerea în laborator;

·      daca urmă este în stare lichida – vor fi recoltate ca atare utilizând o seringa sterila, cu posibilitatea transferarii intr-un flacon din plastic sau sticla. Vor fi păstrate la temperatura de maximum 4°C pana la ajungerea în laborator. Daca acest lucru nu este posibil, vor fi utilizate bucăți de tifon steril pentru a tampona zona vizata, astfel încât sa se realizeze o concentrare a urmei pe o suprafața cat mai mica.

– țesuturi biologice moi (organe, mușchi, piele, creier, etc) sau dure (oase) – se va utiliza pentru prelevare o penseta care trebuie sterilizată după fiecare utilizare, mănuși sterile de unica folosință și un container adecvat. Țesutul respectiv va fi transferat prin apucare cu penseta sau cu mana, daca se utilizează mănuși sterile, și plasat în containerul care trebuie etichetat corespunzător. Obligatoriu va fi păstrat congelat pana la ajungerea în laborator. Indiferent de natura suportului sau tipul  substanței cu care aceste tipuri de probe biologice pot fi identificate sub forma depusa ori în amestec, se vor ridica ca atare.

– urme sau microurme biologice depuse pe suprafețe vopsite (tabla, spoilere), materiale plastice (faruri, geamuri):

·     daca urma sau microurma este în stare uscata – utilizând un tampon din bumbac steril, umectat, se freacă ușor zona. După uscare în condiții curate și ferit de surse de radiații (UV, solara etc.) sau căldură excesiva, va fi ambalat în cele doua plicuri și etichetat corespunzător. Daca nu pot fi asigurate condiții de uscare corespunzătoare, proba astfel prelevata și ambalata, va fi păstrată la maximum 4°C pana la ajungerea în laborator. Ca varianta de recoltare poate fi utilizat un bisturiu sau alt obiect contondent steril, cu ajutorul căruia se va răzui usor zona vizata ce conține urmă biologica, colectând crustele formate, direct intr-un ambalaj din hârtie. După plasarea intr-un alt ambalaj care ii va asigura securitatea și etichetata corespunzător, poate fi păstrată la temperatura camerei;

·      daca urma sau microurma este în stare umeda – cu ajutorul unui tampon steril (bumbac sau tifon), fara a fi umectat, va fi frecata ușor zona, pana la transferul unei cantități suficiente – pentru microurme transferul se realizează astfel încât sa se realizeze o concentrare a acestora intr-o zona cat mai mica a tamponului, iar pentru urme aflate pe suprafețe întinse, pot fi utilizate mai multe tampoane. Înainte de ambalarea finala, acesta trebuie uscat în condiții cat mai sterile și ferit de surse de radiații (UV, solara, etc.) și căldură excesiva sau se păstrează la 2 – 4 C pana la ajungerea în laborator;

·      daca urmă este în stare lichida – preferabil este utilizarea unei bucăți de tifon steril (pansament, fașă) pentru tamponarea probei astfel încât sa se realizeze o concentrare a urmei pe o suprafața cat mai mica, după care acesta se usucă corespunzător și se ambalează steril. Ca varianta de lucru, poate fi utilizata o seringa sterila, cu posibilitatea transferării conținutului intr-un flacon din plastic sau sticla. Proba astfel prelevata va fi păstrată la temperatura de maximum 4°Cpana să ajungă în laborator.

– pentru urme sau microurme biologice care sunt identificate pe suporturi cu dimensiuni transportabile sau din care pot fi decupate eșantioane, este indicat sa fie ridicate impreuna cu suportul pentru a fi examinate în cadrul laboratorului. Ambalarea și păstrarea se va efectua în funcție de starea și natura urmei sau microurmei biologice, astfel:

·     suporturi care conțin urme sau microurme aflate în stare lichida sau umeda – se vor usca la temperatura camerei, cu posibilitatea utilizării unei surse de aerare fără încălzire, dupa care se ambalează și etichetează corespunzător;

·      suporturi care conțin urme sau microurme aflate în stare lichida sau uscata – se vor ridica în condiții care asigura protecția împotriva contaminării sau intercontaminării utilizând mănuși, pensete, foarfeci sau alte obiecte contondente, se ambalează în hârtie curata, se etichetează corespunzător și se păstrează la temperatura camerei.

În afara acestor tipuri de urme, în cazul investigării unui autovehicul, fie implicat intr-un accident de circulație, fie pentru a stabili poziția persoanelor din interior, înaintea unui eveniment, pot exista și totodată valorifica prin metode de analiza genetica o serie de microurme dispuse în interior, corespunzător fiecărui loc ocupat de pasager.

Oricare din pasagerii unui autovehicul, va lăsa în zona sa o serie de urme sau microurme biologice. Cele mai numeroare vor fi lăsate de persoana aflata la volan, dar nu sunt neglijabile nici ale celorlalți, astfel:

– șoferul: piesele din aria de desfășurare a activității în timpul ocupării locului și apoi actului de conducere propriu-zis a autovehiculului. Dispunerea microurmelor biologice este următoarea: clapete de deschidere / închidere, ușa, volan, maneta schimbătorului de viteze sau comenzi de semnalizare butoane de comenzi, bord, centura de siguranță, oglinzi.

– restul pasagerilor: la nivelul ușilor de acces pe clapetele de deschidere sau mânere, centuri de siguranță, zona bordului pentru ocupantul din dreapta fata, corespunzător acestei regiuni.

Pe lângă acestea, atât conducătorul autovehiculului cat și restul pasagerilor vor putea lăsa pe tapițeria din zonele corespondente locului ocupat, diverse alte urme sau microurme care pot fi identificate utilizând tehnici criminalistice deja cunoscute.

În cazul accidentelor unde sunt implicate autovehicule echipate cu airbag și care s-au deschis în momentul impactului, vor fi regăsite în regiunea unde a avut contact cu persoanele protejate de către acesta, urmele și microurmele biologice, sub forma de sânge, saliva sau celule epiteliale provenite de la nivelul fetei.

Este cunoscut faptul ca prin manipularea de mai multe ori a unui obiect vor fi transferate pe suprafața acestuia celule epiteliale care se vor depune stratificat pana la formarea unui așa zis “jeg” ce devine vizibil. La recoltarea acestui gen de microurme biologice, trebuie ținut cont de aceasta dispunere în straturi, deoarece oferă posibilitatea prelevării microurmelor sau urmelor biologice ce provin de la persoane diferite, în funcție de modul de prelevare. Din zona șoferului, de exemplu, se poate realiza astfel:

– echipamentul necesar este cel descris mai sus: mănuși de protecție (chirurgicale), tampoane sterile, apa sterila sau ser fiziologic, foarfeca sau alt obiect

 contondent, ambalaje din hârtie și masca de protecție;

  – se ia un tampon steril și se umectează cu apa sterilă ;

– se freacă cu tamponul suprafața vizata a piesei, ținând cont ca modul de prelevare va duce la obținerea unor profile genetice diferite, astfel ca în funcție

 de ceea ce se dorește, se for efectua următoarele:

·     o trecere ușoară a tamponului utilizând o zona cat mai mică al acestuia pentru a realiza concentrarea microurmei, determina prelevarea din stratul superficial care va permite obținerea profilului genetic al ultimei persoane care a condus/utilizat piesele din autovehiculul;

·     o frecare accentuata a zonei vizate va duce la prelevarea celulelor remanente din straturile profunde determinând obținerea profilelor genetice ale persoanelor care au condus/utilizat un timp îndelungat autovehiculul;

·     se îndepărtează capătul neutilizat cu ajutorul unei foarfece sterile sau alt obiect contondent steril;

– tamponul se usucă în condiții absolut sterile, ferit de surse de căldură sau radiații solare, sau daca nu este posibil, se păstrează la maximum 4°Cpana la ajungerea în laborator.

                        – se ambalează în cele doua plicuri și se etichetează corespunzător specificând zona de prelevare a microurmei și data.