Terorismul Sucidar

Drept

Terorismul Sucidar

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE___________________________________________________ 4

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE SPECIFICE CONCEPTULUI DE TERORISM_______ 6

1.1. Noțiunile definitorii, evoluția și tipologia terorismului___________________6

1.1.1. Conceptul de terorism_____________________________________ 6

1.1.2. Aspecte evolutive ale terorismului____________________________9

1.2. Problematica suicidului – atacul sinucigas___________________________ 11

1.3. Acțiunii de terorism conform Codului penal și diferențele de alte infracțiuni________________________________________________________13

1.4. Aspecte psihosociale ale atentatului sinucigaș________________________16

CAPITOLUL II

ASPECTELE SPECIFICE TEORIILOR, COMPORTAMENTULUI ȘI MOTIVAȚIILE TEORISMULUI_____________________________________ 19

2.1. Trăsăturile și caracteristicile specifice teoriilor terorismului_____________ 19

2.1.1. Teoria multicauzală și politico-socială_______________________ 19

2.1.2. Teoria politico-religioasă și organizațională___________________ 21

2.1.3. Teoria biologică și psihologică______________________________22

2.2. Personalitatea și comportamentul teroriștilor_________________________24

2.2.1. Tipologia personalității____________________________________24

2.2.2. Tipologia comportamentelor_______________________________ 26

2.3. Trăsăturile motivațiilor teroriștilor sinucigași_________________________28

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND HUMAM AL-BALAWI THE TRIPLE AGENT__31

3.1. Caracterul de terorism privit ca loialitate nu singurătate și analiza comportamentului lui HUMAM AL-BALAWI___________________________31

3.2. Trăsăturile de formă ale caracterului – ”Triplu agent”. Finalitatea terorismului suicidar și aprofundarea terorii________________________________________36

CONCLUZII ȘI PROPUNERI________________________________________41

BIBLIOGRAFIE__________________________________________________ 44

INTRODUCERE

Am ales ca temă ”Terorismul suicidar” deoarece autopromovat pe lista problemelor fundamentale ale actualității, el reprezintă o temă recurentă a studiilor sociologice, politologice și cele de securitate. Deși există foarte multe abordări, ale căror concluzii le-am relatat în prezenta lucrare, terorismul continuă să genereze evenimente și evoluții tragice și imprevizibile. Sistemul social global este s-a confruntat și se confruntă cu probleme grave, fapt dovedit prin numeroasele acte de violență din zona Afganistan, Irak, Rusia, Turcia, Spania. Prin urmare, fenomenul terorist devine o adevărată mișcare insurgentă la nivel global.

Lucrarea este structurată pe 3 capitole, urmate de concluzii și o sursă bibliografică vastă în domeniu.

Primul capitol intitulat ”Aspecte generale specifice conceptului de terorism” cuprinde elemente cu privire la definiția conceptului de terorism, evoluția sa și tipologia specifică. Se continuă cu analiza problematicii suicidului – atacul sinucigas și acțiunii de terorism conform Codului penal și diferențele de alte infracțiuni. La finalul capitolului sunt relatate aspectele psihosociale ale atentatului sinucigaș. Terorismul presupune o luptă pe o perioadă lungă de timp în scopul atingerii obiectivelor politice sau religioase prin atacuri repetate împotriva non-combatanților sub forma omuciderilor, răpirii, șantajului incendierii criminale, atentatelor cu explozivi, intimidării mediatice și altor forme de manifestare a terorii pentru atingerea unor scopuri de natură antisocială.

Cel de-al doilea capitol initulat ”Aspectele specifice teoriilor, comportamentului și motivațiile teorismului” vine în completarea primului capitol și cuprinde principalele trăsături și caracteristici specifice teoriilor terorismului, mai exact aspectele ale teoriei multicauzală, politico-socială, politico-religioasă, organizațională, biologică și psihologică. Ulterior este analizată personalitatea și comportamentul teroriștilor. La finalul capitolului sunt redate principalele trăsături ale motivațiilor teroriștilor sinucigași. Ansamblul acestor teorii s-au dovedit a fii viabile, ele au fost abordate critic de cele mai noi studii de specialitate care au avut o contribuție importantă la realizarea structurii de bază a acestor teorii

Ultimul capitol intitulat ”Studiu de caz privind HUMAM AL-BALAWI THE TRIPLE AGENT” reprezintă analiza comportamentului lui HUMAM AL-BALAWI și a caracterul de terorism privit ca loialitate nu singurătate. Precum și trăsăturile de formă ale caracterului de ”Triplu agent” și finalitatea actului de terorism suicidar privit ca o aprofundarea a terorii.

CAPITOLUL 1

ASPECTE GENERALE SPECIFICE CONCEPTULUI DE TERORISM

1.1. Noțiunile definitorii, evoluția și tipologia terorismului

Conceptul de terorism

Termenul de terorism este discutat foarte mult pe plan mondial, deoarece definirea sa este dificilă pe baza cauzelor, formelor, răspândirii și legitimități sale, fapt pentru care se foarte mult timp este în atenția jurnaliștilor și a cercetătorilor în domeniu, însă acest concept nu a primit o definiție universal acceptată pe motivul că el nu reprezintă a fi un definit ca un fenomen. Terorismul privit ca metodă de acțiune care se confundă cu infracțiunea, presupune o modalitate de punere în execuție a unei activități infracționale prin acțiuni de teroare, violență și intimidare.

Cercetătorul Ioan V. Maxim afirmă faptul că “dificultățile întâlnite în definirea actelor de violență rezidă sunt cele de ordin politic, fapt care explică pozițiile diferite față de cele două forme principale de terorism și anume forma individuală și de stat, dar și explicația diferențelor specifice sancțiunii variatelor actelor de terorism la nivel național cât și impasul în privința reglementării globale”.

Conform literaturii în domeniu se constată mai multe forme diferite specifice termenului de terorism, el fiind folosit de presă, de guvernanți, de centre academice și unele grupări teroriste, ca fiind acțiuni violente specifice unor grupări împotriva statelor și noncombatanților, dar și eliberarea națională sau o revoluție în numele unei ideologii propuse.

Cercetătorul Măgureanu V. a definit terorismul ca fiind un cel mai periculos și nociv efect la puterii, în sensul că legitimează prin forță brutală și lipsită de orice scrupul, având o singură regulă și anume cea dictată de terorist, fie el un individ, grup sau stat.

Termenul de terorism conform Dicționarul Explicativ al Limbii Române derivă din francezul “terrorisme” reprezentând “totalitatea actelor de violență comise de un grup sau de un regim reacționar, sau prin atitudine, manifestare teroristă”. Ipotezele apărute după anul 1990 redau faptul că acțiunile teroriștilor au la bază teroarea, realitate definită prin “groază, spaimă, frică provocată intenționat prin amenințări sau prin alte mijloace de intimidare.

Specialistul Edward Behr în lucrarea sa “America de care ne temem” definește terorismul intelectual ca fiind drept “political correctness” (limbaj și comportament politic corect), de acea formă de “maladivitate socială ce s-ar traduce astăzi prin conformism, stupiditate și gândire superficială, stereotipă, modelată substanțial de puterea oligarhiei politicomediatice”.

“Actul terorist este special, pentru că combină o țintă specifică cu o audiență mai largă. Însă actele de violență țintesc doar entitatea care trebuie să fie lovită sau distrusă, terorismul este unic în aceea că ținta reală atacată servește ca poartă de intrare pentru influențarea unei audiențe mai largi și diverse”. Terorismul deține motivație subiectivă puternică în care se regăsesc factori sociali, politici, religioși.

Terorismul definit de statele americane, englezești și altele presupune utilizarea ilegală sau amenințarea cu violență a persoanelor sau a proprietăților acestora cu scopul de a atinge obiective politice sau sociale în vederea intimidărilor, pentru a constrânge psihologic un guvern, individ sau organizație pentru a schimba favorabil comportamentul sau politicile negociate.

Terorismul presupune o luptă pe o perioadă lungă de timp în scopul atingerii obiectivelor politice sau religioase prin atacuri repetate împotriva non-combatanților sub forma omuciderilor, răpirii, șantajului incendierii criminale, atentatelor cu explozivi, intimidării mediatice și altor forme de manifestare a terorii pentru atingerea unor scopuri de natură antisociala. Este importantă analiza și sinteza formelor de manifestare: de violență, de distrugere, algoritmul teroriștilor precum și comparația acestora cu unele forme ale criminalității care nu reprezintă acte de terorism.

După afirmațiile lui Rex A. Hudson (2005), teroriștii internaționali sunt incapabili să își atingă scopurile prin mijloace convenționale, încearcă să transmită un mesaj ideologic sau religios prin terorizarea publicului larg. Prin aceasta, ei speră să demonstreze mai multe, astfel încât guvernul sau guvernele vizate să nu poată să-și protejeze cetățenii; prin asasinarea unei anumite victime, pot da o lecție publicului în general, generând astfel șoc și teamă.

In “Terrorism: How the West Can Win” publicat în 1985, Binyamin Netanjahu dă o altă definiție actului terorist, considerându-l ”crimă deliberată și sistematică, rănire și amenințare a nevinovaților, ce inspiră teama”.

Boaz Ganor, unul dintre cei mai de seamă cercetători în domeniul combaterii terorismului, afirmă că descrierea conceptului de terorism este evidentă în cadrul fiecărei etape a luptei pentru combaterea actelor de cruzime, însă terorismul se diferențiază de războiul convențional și revoluțiile îndreptate către o guvernare ostilă prin intimidare, propagandă, provocare, haos și manipulare.

Actul de terorism presupune un act de violență efectivă sau potențială ce comporta un caracter internațional privind autorul, victimele, locul comiterii, obiective urmărite și consecințele sale.

În concluzie fără baza unei definirii corecte a conceptului de terorism se ajunge la abuzuri practicate de puterile economice sau politice cu scopuri strategice sau geopolitice. Mediul de securitate al secolului XXI se caracterizează prin transformări care necesită adaptarea criteriilor clasice de analiză a securității internaționale, provocările noi ca suprapunerea fenomenelor precum globalizarea și fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri și vulnerabilități regionale, menținându-se starea de tensiune, iar dezvoltarea este raportată la apariția unor riscuri neconvenționale și transfrontaliere, precum terorismul.

1.1.2. Aspecte evolutive ale terorismului

Istoria umanității este istoria violenței specie umane, o formă aparte de manifestare a violenței o reprezintă terorismul. Auto-sacrificiul în slujba unei cauze nobile a fost adesea prezent în istoria umanității, iar atentatele sinucigașe, s-au manifestat la rândul lor în numeroase epoci istorice.

Prima grupare cu atentare sinucigașe asupra unor ținte reprezentative a fost ordinul islamic al „Asasinilor”, în perioada 1090-1272. Atentatorii erau descriși de către grupul din care făceau parte ca „fedaini” („cei dedicați”), iar cultul martirilor pe care îl practicau este citat ca un model istoric pentru atentatorii sinucigași ai unor organizații teroriste islamice din zilele noastre.

Atentatele sinucigașe ca tehnică a terorismului, nu sunt însă specifice unei anumite culturi sau religii, ele sunt considerate de fundamentaliști drept un act de sacrificiu personal.

Dezvoltarea accelerată a mijloacelor tehnice a dus la renunțarea la practica atentatelor sinucigașe, atingerea scopului se realiza și fără sacrificarea unui membru al organizației teroriste.

La jumătatea secolului XX, cele mai răspândite forme de manifestare ale terorismului au devenit atentatele cu bombă pre-amplasate sau detonate prin telecomandă, luările de ostatici și deturnările de aeronave.

Actul de naștere al terorismului sinucigaș modern este considerat atentatul sinucigaș cu un camion-capcană comis de Hezbollah în 23 octombrie 1998 asupra unei tasecuritate al secolului XXI se caracterizează prin transformări care necesită adaptarea criteriilor clasice de analiză a securității internaționale, provocările noi ca suprapunerea fenomenelor precum globalizarea și fragmentarea, se adaugă unor forme clasice de riscuri și vulnerabilități regionale, menținându-se starea de tensiune, iar dezvoltarea este raportată la apariția unor riscuri neconvenționale și transfrontaliere, precum terorismul.

1.1.2. Aspecte evolutive ale terorismului

Istoria umanității este istoria violenței specie umane, o formă aparte de manifestare a violenței o reprezintă terorismul. Auto-sacrificiul în slujba unei cauze nobile a fost adesea prezent în istoria umanității, iar atentatele sinucigașe, s-au manifestat la rândul lor în numeroase epoci istorice.

Prima grupare cu atentare sinucigașe asupra unor ținte reprezentative a fost ordinul islamic al „Asasinilor”, în perioada 1090-1272. Atentatorii erau descriși de către grupul din care făceau parte ca „fedaini” („cei dedicați”), iar cultul martirilor pe care îl practicau este citat ca un model istoric pentru atentatorii sinucigași ai unor organizații teroriste islamice din zilele noastre.

Atentatele sinucigașe ca tehnică a terorismului, nu sunt însă specifice unei anumite culturi sau religii, ele sunt considerate de fundamentaliști drept un act de sacrificiu personal.

Dezvoltarea accelerată a mijloacelor tehnice a dus la renunțarea la practica atentatelor sinucigașe, atingerea scopului se realiza și fără sacrificarea unui membru al organizației teroriste.

La jumătatea secolului XX, cele mai răspândite forme de manifestare ale terorismului au devenit atentatele cu bombă pre-amplasate sau detonate prin telecomandă, luările de ostatici și deturnările de aeronave.

Actul de naștere al terorismului sinucigaș modern este considerat atentatul sinucigaș cu un camion-capcană comis de Hezbollah în 23 octombrie 1998 asupra unei tabere a infanteriștilor marini din Beirut, soldat cu 241 de morți și peste 100 de răniți, urmat după de altele în SUA și Franța. Cea mai sângeroasă act terorist sinucigaș din istorie a fost declanșat cel al organizației teroriste sri-lankeză Tigrii Eliberatori ai Tamililor (LTTE).

În prezent LTTE este considerată responsabilă pentru jumătatea atentatelor sinucigașe înregistrate la nivel mondial.

În ultimele două decenii atentate sinucigașe au fost comise de grupări teroriste din cele mai diverse, incluzând organizații musulmane, creștine, hinduse, sikh sau evreiești.

Conceptul de terorism a apărut în istorie după 1789 când a fost revoluția franceză, apoi în secolul al-XX-lea terorismul săvârșit în momentul păcii s-a amplificat mai rău.

Violența presupune principala caracteristică a terorismului. Acest concept a fost acceptat în totalitate de specialiștii din domeniul politologiei, sociologiei. Actele de terorism au scopul de a constitui o infracțiune de drept comun prin care se are în vedere realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal (executarea de fonduri sau răzbunarea), sau ia forma unei crime politice – privit ca terorism de stat.

Adunarea Generală a O.N.U. are frecvent pe ordinea de zi măsuri de combatere a terorismului, precum și intensificarea cooperării internaționale în acest domeniu. Un aspect negativ este cel referitor la faptul că nu s-a reușit nici până în prezent realizarea unor reglementări internațională multilaterală referitoare la incriminarea actelor de terorism, decât cele pe plan național.

1.2. Problematica suicidului – atacul sinucigas

La începutul secolului al XX-lea, psihanalistul austriac Sigmund Freud a dezvoltat una din primele teorii despre suicid, subliniind rolul ostilități direcționate către sine.

Psihiatrul american Karl Menninger a dezvoltat ideile freudiene, adică toate actele de suicid au dimensiuni inter-relaționate:

– răzbunare/ura (dorința de a ucide);

– depresia/lipsa de speranță (dorința de a muri);

– vinovația (dorința de a fi ucis).

Edwin Shneidmann a descris mai multe trăsături comune, caracteristice suicidului, ele includ sentimentul unei dureri psihologice de nesuportat, al izolării de ceilalți, percepția că moartea este unica soluție la problemele care îl fac pe individ să-și piardă speranța și să se simtă neajutorat.

Teoreticienii cognitivității au subliniat rolul gândirii inflexibile sau a “viziunii tunelului” și incapacitatea acestor subiecți de a genera soluții la problemele de viață.

Sociologul Emil Durkheim afirma că structura socială și valorile sociale influențează rata suicidului, mai exact persoanele fără “rădăcini sociale”, cele ale căror relații sociale se sfârșesc brusc sau al căror statut social se schimbă radical în rău, sunt predispuse în mod special la suicid.

Suicidul nu a reprezentat un act pur personal, un instrument de renunțare voluntară la viață din cauza unor motivații intime sau a unei inadaptabilități acute de integrare, de socializare sau de contracarare a stresului.

Sinuciderea a reprezentat o formă de exprimare socială, o cutumă impusă de societate sau un răspuns la stimuli sociali.

Imaginea dușmanului reprezintă componenta semnificativă a sistemului de convingere a grupului terorist. Cel împotriva căruia luptă teroriștii nu este ființă umană ci mai degrabă un „monolit dezumanizat”.

Exemplul lui Ossama bin Laden, când în apelul său la Jihad împotriva S.U.A. declara: „Uciderea tuturor americanilor și a aliaților lor – civili și militari – reprezintă o datorie individuală pentru fiecare musulman care o poate face în orice țară în care este posibil”.

Terorismul sinucigaș reprezintă cea mai agresivă formă de terorism, exercitând presiuni cu prețul pierderii suportului din partea populației din care fac parte teroriștii. Însă atacatorul sinucigaș nu se așteaptă să supraviețuiască misiunii și deseori alege o metodă care oferă certitudinea propriei morți pentru a reuși în atingerea scopului. Când se vorbește despre un atac terorist sinucigaș, ne gândim la acel tip de violență îndreptată spre o populație țintă, atacantul neavând nici o șansă de supraviețuire.

Această idée este întâlnită în foarte multe definții oferite de diverși analiști ai fenomenului terorismului sinucigaș.

Într-un atac terorist sinucigaș, teroristul este pe deplin conștient că misiunea nu este îndeplinită dacă el nu moare, deci nici o clipă el nu se gândește la supraviețuire sau viață.

În concluzie elementul fundamental al tuturor definițiilor este certitudinea morții atacatorului.

1.3. Acțiunii de terorism conform Codului penal și diferențele de alte infracțiuni

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracțiunilor contra siguranței naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de terorism.

Conexitatea între infracțiunile aparține competenței Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, directivă care efectuează urmărirea penală a acestor conexiuni,

Caracterul infracțiunii și pericolul său social se determină prin obiectul unde atentează, mai exact la acele relații sociale ocrotite de legea penală.

Terorismul face parte din categoria "Infracțiunilor contra securității publice și ordinii publice", iar obiectul nemijlocit al terorismului îl constituie securitatea publică și ordinea publică.

În concluzie terorismul pune în fapt un pericolul social pe baza faptului că atentatul este însoțit de asasinarea sau intimidarea unor persoane, precum și de provocarea unor daune uriașe cu consecințe deosebit de grave, iar obiectul nemijlocit de atentare al terorismului reprezintă securitatea publică.

Fapta prevăzută de legea penală poate fi în forma consumată, mai exact în cea a tentativei sau chiar a actelor pregătitoare, dacă sunt incriminate de legea penală, astfel persoanele pot coopera în vederea săvârșirii infracțiunii de furt, de omor sau infracțiunii de terorism.

Conform literaturii de specialitate din domeniul juridico-penal oferită de specialiști se redă următoarele forme ale laturii obiective:

a. săvârșirea de explozii, incendieri și alte acțiuni care pot dăuna vieții oamenilor și cauzează daune materiale uriașe și urmări ulterioare.

b. amenințarea săvârșirii acestor acțiuni menționate anterior.

Legislația cu privire la combaterea terorismului stabilește formele de realizare a laturii obiective mai exact săvârșirea unor explozii, incendieri sau alte acțiuni, aceeași legislație definește activitatea teroristă ca fiind:

a. acțiunea de planificare, pregătire, tentativă de a săvârși și săvârșirea unui act terorist;

b. instigarea unui act terorist, la violență împotriva unor persoane fizice sau juridice, la distrugerea obiectelor materiale în scopuri teroriste;

c. realizarea unei armate ilegale sau comunități cu scopulul de a săvârșirii actul terorist;

d. finanțarea și acordarea de sprijin organizațiilor teroriste.

În concluzie tentativa este posibilă în cazurile de dependență de modalitatea de exprimare a laturii obiective, iar prin tentativă se înțelege încercarea de a comite o infracțiune întreruptă până la survenirea consecințelor social periculoase și care nu depind de voința persoanei. Potrivit laturii subiective terorismul reprezintă acea infracțiune intenționată, pe motiv că infractorii sunt determinați de legislație ca având acțiuni infracționale cu scopuri speciale, aceste acțiuni sunt săvârșite cu intenție directă și cu cunoașterea pe deplin a caracterului social periculos specific propriilor fapte fără a se prevedea iminența consecințelor și dorește înfăptuirea acestora.

Conform codului penal se consideră tentativă producerea sau procurarea mijloacelor, instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii unor infracțiuni contra siguranței statului și respectiv acte de terorism, iar aceasta infracțiune se pedepsește.

În articolul 85 sunt enumerate faptele printre care și terorismul ținând cont de faptul că indiferent de denumirea infracțiunii în statul membru emitent, predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, dacă actele de terorism sunt sancționate în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate pe o perioadă de minimum 3 ani. Practica juridică internațională arată că subiecții terorismului reprezintă acele persoane cu dereglări psihice care nu pot fi responsabile pentru faptele comise, iar activitățile acestora sunt dirijate de alte persoane, fapt pentru care dirijorii sunt și cei care sunt trași la răspundere.

Momentul consumării actelor teroriste de violență se consumă din momentul comiterii faptelor, dar latura subiectivă specifică terorismul se comite cu scopul încălcării securității publice, intimidării populației sau de constrângere în luarea deciziilor; iar luarea de ostatici se săvârșește în scopul de a sili statul sau persoanele să săvârșească sau să se abțină de a săvârșii acțiuni pentru eliberarea ostaticului.

În cazul actelor de terorism se vorbește despre coliziunea între o forță activă și o masă inertă, incapabilă de luptă, sau dacă s-ar putea pregăti pentru luptă, nu este avizată.

Definirea procesului de război este lupta, iar terorismul este negarea luptei, deoarece țintele sunt atacate în maniere ce exclud posibilitatea autoapărării, astfel teroriștii nu au calitatea de combatanți, nici legali, nici ilegali, ei nu sunt în slujba unui stat”.

Din această cauză instrumentele juridice internaționale tratează actele de terorism punctual, sub aspectul unor acte infracționale de o maximă severitate, iar Terry Jones a fost primul care a pus în mod public și explicit întrebarea dacă “este posibil să declari război unui substantiv abstract”.

În concluzie este de remarcat că nici metoda comiterii nu deosebește amenințarea cu violență cu luarea de ostatici deoarece prima recurgerea la circumstanțe agravante de deturnarea sau capturarea, pe când cea de-a doua prezintă alte scopuri decât cele indicate în terorism.

Aspecte psihosociale ale atentatului sinucigaș

Terorismul presupune acțiunea violentă a unor grupări împotriva statelor, pentru unii cercetător terorismul politic reprezintă oprimarea de către stat a propriilor cetățeni, iar alți specialiști în domeniu îl consideră a fii acțiunile războinice ale unor state împotriva altor state.

O piedică de acceptare a definiției conceptului de terorism politic presupune conotația emoționala negativă a acestei noțiunii. Terorismul devenind un simplu cuvânt de defăimare, care nu mai descrie un tip specific de activitate. Însă pe parcurs conceptul de terorism este asociat cu un tip de acțiuni violente venite din partea unor indivizi și grupuri, nu ale statelor, dar și privit ca un eveniment desfășurat în timp de pace, nu de război convențional. Cu toate acestea uneori terorismul este asociat și cu idealurile de virtute și democrație.

Revoluționarul Maximilien Robespeirre consideră că guvernarea pe timp de pace, pe timpul revoluției trebuie îmbinată cu teroarea pentru ca democrația să triumfe. Acesta face apel la “virtute, fără de care teroarea este considerată a fii un rău, și la teroare, fără de care virtutea este considerată a fii neputincioasă” și proclama “teroarea presupune dreptate, ea este promptă, severă și inflexibilă, derivând din virtute”.

La finalul anilor ’80, un șir de atentate sinucigașe cu bombă în Orientul Mijlociu asupra unor ținte diplomatice și militare au îndreptat atenția asupra amenințării crescânde a terorismului sprijinit de diverse state. Ca și în celelalte domenii de activitate, terorismul este și el o meserie.

Cariera teroristă este construită pe baza unor specializări diferite: un ucenic, dornic să lupte împotriva a ceea ce el percepe ca fiind o injustețe, învață să confecționeze bombe și explozivi din cărți de chimie și se antrenează pentru atac în locuri pustii, fără a fi observat de cineva.

Terorismul reprezintă o strategie bazată pe impactul psihologic. Grupările teroriste sunt în număr mici, numărul de membri variind de la câteva zeci la câteva mii.

În literatura de specialitate se utilizează sintagma „suicide bombings”, care acoperă acele atacuri sinucigașe în care se utilizează explozivi. Pe lângă această sintagmă se mai folosesc expresii precum „genocide bombings” sau „homicide attacks” pentru a evidenția natura infracțională a actului de violență.

Termenul de „atentat sinucigaș”, este înțeles ca fiind o operațiune teroristă cu un succes condiționat de moartea autorului sau a grupului de teroriști, fiecare sunt perfect conștienți de faptul că dacă nu se sinucid, obiectivul pentru care este realizată acțiunea nu se va realiza. În concluzie deși sunt cazuri de minime supraviețuire, cei mai mulți dintre teroriști găsesc soluții imediate pentru a se sinucide.

Din perspectiva religioasă atentatele teroriste sinucigașe sunt înrădăcinate la islamism încă de la naștere, chiar dacă clerecii musulmani nu susțin că sunt acte de terorism. Tineretul era învățat că dacă conduc și duc la bun sfârșit un atentat terorist de suicid, atunci pot considera că au făcut ceva bun cu viața lor, iar familia lor era răsplătită financiar.

Atentatele sinucigașe sunt privite ca acte de sacrificiu personal, termenul religios arab „istihad” înseamnă sacrificarea în numele lui Allah, spre deosebire de „intihar”, care se referă la sinuciderea din motive personale.

Terorismul sinucigaș a devenit un fenomen social, cu bază religioasă, susținut prin cutume, dar mai ales printr-o finanțare corespunzătoare. Suicidul este reprezentativ pentru cei lași, egoiști, dereglați mintal. Există numeroase contraverse referitoare la subiectul justificării sacrificiului de sine de către atentatorii sinucigași.

În general, atentatorii sinucigași nu manifestă simptomele psihologice tipice persoanelor predispuse actelor suicidale, iar un atac terorist are un efect psihologic destul de limitat.

În concluzie terorismul reprezintă un război psihologic, o exprimare a influenței sociale care folosește propria imaginație a victimei împotriva sa.

Atentatul sinucigaș presupune o operațiune simplă cu costuri reduse, determinând un adevărat dezastru în masă cu pagube uriașe, iar rezultatul său reprezintă o stare de violență provocată prin mijloace de izolare, în succesiunea actelor de violență, executate în scopul de a inspira teroare.

În concluzie motivațiile psihologice ale terorismului derivă din insatisfacțiile personale din viață și cariera profesionala a persoanelor care aderă la organizațiile teroriste, iar sub aspectul psihologic, grupările cu idei anarhiste, religioase sau naționalist-extremiste dau membrilor lor sentimentul reconfortant de familie și protecție, conferind ideii de dușman atributul de singularizare.

Sacrificiul privit ca modalitatea de obținere a victoriei asupra inamicului, apare ca un atribut al celor puternici și ca o datorie. Este important să se mențină o

atitudini pozitivă față de moarte paralel cu credința, pe motivul de a obișnui ideea morții, ca o moarte pur eroică, astfel: ,,Zâmbește în fața morții, pentru că ești pe drumul către paradisul etern!”

CAPITOLUL II

ASPECTELE SPECIFICE TEORIILOR, COMPORTAMENTULUI ȘI MOTIVAȚIILE TEORISMULUI

2.1. Trăsăturile și caracteristicile specifice teoriilor terorismului

Teoriile asupra fenomenului terorist presupun cadrul teoretic asupra fenomenului analizat, aceste teorii au calitatea de a da explicații și sunt privite ca metode aplicate cu scopul de a produce explicații plauzibile asupra fenomentului terorist de către cercetătorii în domeniu.

În literatura de specialitate se cunosc teoria multicauzală, politico-socială, politico-religioasă, organizațională, biologică și teoria psihologică. Ansamblul acestor teorii s-au dovedit a fii viabile, ele au fost abordate critic de cele mai noi studii de specialitate care au avut o contribuție importantă la realizarea structurii de bază a acestor teorii.

2.1.1. Teoria multicauzală și politico-socială

Teoria multicauzală

Apariția terorismului are la bază mai mulți factori multipli (cei psihologici, politici, religioși, culturali și economici, uneori și biologici).

Pe baza acestei relatării se constată faptul că terorismul presupune un fenomen multicauzal, deci ar fi inpropriu să se considere că actul terorist deține o singură cauză, spre exemplu nevoia psihologică a teroristului de a comite un act de violență pentru a mediatiza ideologia grupării teroriste de care aparține.

La baza teoriei multicauzale se întâlnesc mai multe cauze precum violența politică, conflictele etnice, religioase și ideologie, lipsa comunicării, disputele politice, nivelul de trai etc. În prezent anumite studii vin în contrazicerea acestei teorii, deoarece trecerea de la reacțiile politice la constrângerile sociale s-a realizat prin dobândirea unor comportamente antisociale.

Unii specialiștii precum Alan Krueger și Jitka Malečková combină factorii pentru a explica cauzele profunde ale terorismului sau încearcă să includă noi factori care să-i combine cu cei vechi, pentru a înțelege mai bine fenomenul.

Această teorie reprezintă una din cele mai susținute teorii de către centrele academice, susținere datorată caracteristicilor pe care le conține, dar a primit și numeroase criticii datorită consistenței externe slabe în explicarea unor cauze speciale ale teroriștilor.

Teoria politico-socială

Teoria politico-socială analizează grupările teroriste și pune accent pe demersurile și formele care se desfășoară în rândul acestora. În cadrul factorilor politico-sociale se regăsește ipoteza că un terorist se naște cu o personalitate care îl determină să ducă la bun sfârșit un act terorist.

Terorismul politic urmărește scopul de:

– a rupe pașnic relațiile dintre state sau să agraveze aceste relații în momentul unei neînțelegeri;

– a schimba radical politica unui stat, fapt care determină dorința de a elimina anumiți oameni politici;

– a influența politica internă sau externă a unui stat.

Teoria social-politică asupra fenomenului terorist explică cauzele și motivele celor care recurg la actul de terorism, act care are o consistență internă și externă plauzibilă. Deși a primit numeroase critici din partea comunităților științifice din domeniul psihologiei, din cauza unor explicații lipsite de conținut, deține cea mai mare susținere la nivel academic cât și guvernamental.

2.1.2. Teoria politico-religioasă și organizațională

Teoria politico-religioasă

Această teorie ia în calcul reacțiile politice și religioase a teroriștilor la constrângerile lor religioase. Un studiu de cercetare realizat în Germania confirmă că crima și comportamentul antisocial la teroriști sunt de natură religioasă, tot el arată că teroriștii sunt învățați și încurajați să practice sacrificiul de sine în lupta împotriva celor care nu respectă religia de apartenență. Concluzia studiului face referire la faptul că atitudinea religioasă agresivă, politico-religioasă și cu intoleranță față de „necredincioși” presupune cea mai mare ostilitate față de nevinovați.

La baza teoriei politico-religioasă stă violența care poate să reprezinte un obiectiv strategic, ea implică costuri și beneficii calculabile și este folosită ca parte a unui angajament moral pentru o anumită cauză politico-religioasă.

Teroriștii care urmează această cauză dețin sentimente de loialitate, altruism și dreptate, sentimente care dacă ar avea alte urmări ar putea fi chiar admirabile. Persoanele care ale calea violenței, de regulă sunt oameni obișnuiți, care fac parte din acele grupuri mai ieșite din comun de natură violentă. Aderarea la aceste grupuri se bazează mai ales pe legături de prietenie, de dragoste și foarte puțin pe politică.

Teoria organizațională

Această teorie are în vedere un grup mai mare de subiecți, mai exact sunt analizate relațiile și interacțiunile între grupări rivale ale teroriștilor și modalitatea lor de funcționare la nivel organizatoric.

În fiecare grup terorist se întâlnesc mai multe activități de desfășurare a actelor teroriste:

– instruirea și supunerea față de reglementările propuse;

– selecția și repartiția personalului implicat;

– instrucția și devotamentul subiecților care sunt în organizație;

– respectarea și ascultarea de ordine superioare;

– imaginea și etica grupului care trebuie promovate.

Această teorie este privită și ca un ansamblu de acțiuni strategice și raționale decise de o grupare, iar terorismul nu se comite de o singură persoană, deoarece ele sunt decise de grupuri colective cu convingeri comune, chiar dacă devotamentul individual și convingerile proprii diferă de cele ale grupării din care face parte.

Astfel un grup poate influența gândirea și atitudinea unui individ, astfel sub presiunea unui grup, gândirea critică personală se modelează după cea a grupului. Înlocuirea gândirii personale cu cea colectivă duce la acte iraționale față de cei din exteriorul grupului, astfel cei din afara grupului sunt dezumanizați.

În concluzie teoria organizațională presupune acțiunea rațional-strategică privită ca o caracteristică unui anumit grup și nu a unei singure persoane.

2.1.3. Teoria biologică și psihologică

Teoria biologică

Această teorie este relevantă comportamentelor antisociale la teroriști sugerând influențele biologice care determină un comportament dat.

Numeroase studii au relatat existența unei baze biochimice a personalității, complexă și multivariată. Se consideră că stresul este produs de substanțe biologice precum:

– norepinefină compusă de glanda suprarenală și terminațiile nervului simpatic, fiind asociată cu reacția psihologică „luptă sau zbor” a indivizilor în situații de stres;

– acetilcolină realizată de terminațiile nervului parasimpatic;

– endorfinele – se conturează în creier ca reacție la stres, ele sunt de 100 de ori mai puternice decât morfina.

În concluzie violența teroristă nu a apărut pentru prima dată în psihologie, ci în fiziologia teroristului, ca urmare a reacției la stres.

Conform cercetătorului Adrian Roșan care face referire la factori biologici de risc și a profesorului Opre care a încercat să: coreleze dimensiunile de comportament și personalitate cu sisteme neuromediatoare, pentru a înțelege mai bine cauzele biologice ale teroriștilor. Această teorie este cea mai contestată și criticată, chiar pusă la îndoială, cu toate acestea ea se dezvoltă acolo unde cercetările recente redau informații utile explicării comportamentului de terorist.

Totuși, teoria biologică câștigă teren acolo unde cercetările recente din domeniile psihobiologice, interdisciplinare, developmentale și comparative pot furniza aceste informații utile explicitării comportamentului terorist.

Teoria psihologică

Teoria psihologică are în vedere analiza comportamentului violent și agresiv, al proceselor informaționale și discrepanțelor cognitive. Ea explică gândirea și procesele fizice specifice teroriștilor, selecția subiecților, cu predispoziții criminale și motivațiile de aderare la o grupare teroristă.

Această teorie își concentrează atenția asupra caracteristicilor făptuitorilor, luați individual și în grup, se axează pe analiza comportamentului acestora, precum și recrutarea în cariera de terorist. Ca principal aspect specific teoriei reprezintă analiza minților criminale, mai exact includerea acestora în grupuri teroriste, apoi studierea personalității, convingerilor, atitudinile, motivațiile și viitoarea carieră a lor. Pe lângă cele menționate este analizat și caracterul personal de a trece peste situațiile de criză psihică, de moarte și de conștiință în momentul actelor sinucigașe, cu scopul îndeplinirii ordinelor superioare de atac și luptă. Terorismul sinucigaș a devenit o tactică utilizată de către grupările teroriste în mod normal și firesc, iar pentru țările-țintă el reprezintă o amenințare strategică, pentru că acesta produce mari daune morale și materiale.

Cercetătorii în domeniul terorismului pornesc de la teoriile lui John Dollard în care se afirmă că: „Agresivitatea presupune o consecință a frustrării și frustrarea duce către o anumită formă de agresivitate”. Se mai argumentează în literatura de specialitate faptul că majoritatea comportamentelor teroriste reprezintă reacții la frustrarea cauzată de nevoi și obiective personale, economice și politice.

Psihologul Jeanne N. Knutson afirmă că teroristul își asumă în mod conștient o identitate negativă, aceasta implică o repulsie vindicativă a rolului la care aspiră familia și comunitatea individului respectiv. Actul de terorist se realizează în urma unui sentiment de ură sau de neputință.

În concluzie se susține că terorismul reprezintă încercarea de a obține sau de a menține puterea de control pe baza intimidării.

2.2. Personalitatea și comportamentul teroriștilor

2.2.1. Tipologia personalității

Personalitatea individului terorist este construită pe baza competențelor, deprinderilor, scopurilor și sinelui, mai exact este analizată capacitatea teroriștilor de a acționa în situații de gratificare, precum sinuciderea sau plasarea bombelor pe corp, sau capacitatea de a trece peste situațiile de criză și de decizie favorabile liderului, urmărind atingerea scopului sinucigaș, fără a se gândi la urmările triste, ținând cont doar de finalizarea sarcinii propuse.

Teroristul este o persoană care realizează acțiuni criminale, iar comportamentul său este modelat către o gândire rece, dură, fără sentimente sau trăiri firești. Personalitatea unui terorist se caracterizează și în funcție de tehnicile fizice și psihice dobândite în organizațiile criminale, dacă este analizat scopurile de distrugere totală.

Competențele și deprinderile unui teroristul presupune acele trăiri care asigură succesul în activitățile sinucigașe sau cele de atentate și acțiunile de deturnări. Echipele cuprind atât chimiști, biologi, fizicieni, foști combatanți din trupe speciale sau militare cât și informaticieni, ei se ajută, se sfătuiesc și se completează reciproc.

Personalitatea teroristului fanatic

Se urmărește calitățile raționale ale teroristului, fiind catalogat ca un om cu sânge rece, logic, cu satisfacții mai mult ideologice sau politice decât cele financiare, fapt care concluzionează că ei sunt educați, capabile de analize complicate în orice domenii.

Teroristul este privit ca fiind un act fanatic, deoarece există numeroase cazuri de acțiuni care conduc la autodistrugere. Actul fanatic privit din punct de vedere psihologic presupune o boală mentală fără un diagnostic clar. În concluzie asocierea fanatismului cu boala mentală este dea dreptul una eronată.

Alegerea acțiunii teroriste de tipul fanatic reprezintă cea mai ușoară metodă de pus în practică, fără costuri mari de executare și are ca rezultat un grad ridicat de afectare morală a inamicului.

Personalitatea teroristului sinucigas

Atentatele sinucigașe acordă făptuitorilor lor prioritate în toate reportajele din media, producând astfel supradimensionarea propriei lor imagini, din această cauză se folosesc numeroase întâlniri din media pentru a-și impune interesele.

Terorismul sinucigaș “modern” este unul unic și diferit de toate celelalte tentativele, deoarece atacatorul sinucigaș își alege timpul și locul pentru execuție, astfel încât să cauzeze vătămarea maximă a obiectivului fixat.

În concluzie moartea atacatorului este cheia succesului atentatului sinucigaș, astfel atacul violent, motivat politic, săvârșit în stare de conștiență de sine de către o persoană care se aruncă în aer împreună cu ținta aleasă definește atentatul sinucigaș terorist.

În concluzie pentru absolut toate organizațiilor teroriste care utilizează aceste tactici urmăresc producerea de violențe la nivel larg și o influență negativă asupra moralului public.

2.2.2. Tipologia comportamentelor

Comportamentul arată expresia psihofiziologică observată, măsurată și clasată în diferite teorii ale personalității.

Se cunoaște faptul că teroriștii au un comportament normal, ei se supun ușor regulilor și valorilor sociale și de grup, însă nu sunt acceptați de societate.

Toate cercetările în domeniu până la momentul actual afirmă că unii teroriști au comportamente bizare sau psihopatologice.

Pe lângă cele menționate se mai întâlnesc și:

– comportamentul celor care constituie răspunsuri la acele condiționări impuse de guvernanți;

– comportamentul normal caracterizat prin teroriști fanatici – cu semnificație de “ură”, “sânge rece” și “sadism”.

Comportamentul psihopatologic

Comportamentul psihopatologic reprezintă rezultatul unei traume suferite în trecut, această traumă produce efecte patologice asupra structurii personalității teroristului, care îl afectează în mod profund.

Acest comportament poate avea la bază evenimente trecute, mai exact agresarea teroristului pe vremea când era copil iar subiectul supus actului terorist se identifică cu agresorul lui. Teroristul adoptă soluții agresive fața de subiectul său și se alătură grupului de oameni care au trăit aceleași stări sau unele similare. Asimilarea subiectului supus actului terorist cu persoana care a realizat agresarea sa în trecut, îl face pe terorist să comită acte sinucigașe fără a se simți răspunzător în plan personal.

Pe baza studiilor realizate de-a lungul timpului s-au realizat mai multe portrete ale teroriștilor:

a. Liderul – reprezintă garanția intelectuală a grupului. El este neîncrezător și devotat unei cauze în mod irațional. Liderul are personalitate narcisistă și paranoică.

b. Oportunistul – se află la baza experienței și forței grupului. Deține o personalitate antisocială cu un trecut criminal.

În concluzie, teroristul psihopatologic are la bază o traumă rezultată din copilărie, asociind un copil cu propria persoană, generând astfel resentimente față de autoritate.

Comportamentul ca reacție la constrângerea socială

Contrazice faptul că comportamentul este psihopatologic, sugerează că terorismul reprezintă o activitate normală din perspectiva psihologică, deoarece acesta funcționează ca și un comportament neterorist, iar dacă gratificant pe un subiect uman, el tinde a fi repetat. Pe baza celor relatate se constată că terorismul nu reprezintă rezultatul dintr-o disfuncție ori deficiență a personalității, ci este rezultatul unor influențe sociale și a unor experiențe legate de o ucenicie ieșită din comun.

Teoria constrângerii sociale susține că cu cât un individ este gratificat pentru agresivitate și violență, cu atât el recurge la ele pentru a-și rezolva problemele.

Comportamentul normal

Pentru a deosebi starea psihopatologică de cea normală, sunt analizate „tulburările psihice”, care duc la suferință, la incapacitate mentală sau pierdere a libertății.

Pentru analiza comportamentului normal experții pornesc de la faptul că teroriștii au întâmpinat dificultăți interpersonale, dificultăți în relațiile cu părinții când erau mici, totuși aceste experiențe negative nu implică o psihopatologie.

Însă se poate relata că terorismul este o formă de psihologie anormală sau rezultatul acțiunilor unor persoane „deranjați mintal”. Însă se cunoaște că obiectivul final al teroriștilor nu presupune să ucidă, ci de a provoca starea de teamă extremă la nivelul populației

În concluzie personalitatea teroriștilor este una normală, deși ei sunt considerați adesea a fi nebuni, în societatea ei pot fi luați și ca modele de comportament de către ceilalți.

2.3. Trăsăturile motivațiilor teroriștilor sinucigași

Numeroasele portrete ale teroristului sunt echivalentul profilelor psihologice ale persoanelor care doresc să intre într-un grup terorist.

Izolarea trăsăturilor teroriștilor reprezintă o sarcină foarte grea, deoarece se cunosc la fel de multe asemănări pe câte deosebiri există. Un profil tipic al teroristului nu s-a redat încă de către cercetători, aceștia caută încă informații care să-i ducă la delimitarea trăsăturilor acestuia.

Persoanele care fac parte din organizații teroriste sunt diferite din toate punctele de vedere, atât al culturii, al naționalității, al nivelului social sau al profesiei. Numeroase studii au arătat că teroristul are o personalitate anormală, deoarece deține trăsături complet identificabile, ce pot fi explicate adecvat cu implicările psihologice și psihiatrice.

Motivații personale ale terorismului sinucigaș

Motivațiile individuale care duc la actul terorist îi determină pe indivizi să folosească violența. O analiză atentă a atacurilor sinucigașe individuale are în vedere investigarea celor implicați în susținerea, planificarea și executarea acțiunilor sinucigașe. Persoanele implicate în actul terorist sunt cele care decid să realizeze misiunea, cei care o aleg și care asigură transportul, dar și liderii organizaționali și cei religioși.

Motivele pentru care s-au oferit în realizarea actului de terorist sinucigaș pot fi cele specifice unei răzbunări, răsplata financiară pe care o primește familia, religia, libertatea națională etc. Există cazuri în care două persoane se oferă voluntare pentru aceeași misiune chiar dacă dețin motive diferite.

Motivații organizaționale ale teroriștilor sinucigași

Aceste motive pentru comiterea actelor sinucigașe se referă la nevoia de supraviețuire a grupării. Este necesară și violența pentru ca organizația să fie credibilă și eficientă.

Rolul organizației este important în atentatelor sinucigașe, deoarece ea planifică fiecare pas al actului de terorism sinucigaș. Atentatele sinucigașe au ca rezultat un număr mai mare de victime, atrage o publicitate mai largă sau un câștig net, politic sau în bani (atentatele sinucigașe raportate financiar sunt considerate de cercetători ca fiind cele mai ieftine, deoarece câștigul nu se compară cu viața).

În concluzie dacă se mediatizează cazurile de terorism se produce panică în rândul populației-țintă, fapt care se regăsește relatat și în obiectivele generale ale organizației teroriste.

Femeile terorist sinucigaș

O evoluție surprinzătoare pentru toți cercetătorii este cea referitoare la implicarea în operațiunile destinate strict bărbaților. Ele sunt utilizate mult mai mult în atentatele sinucigașe deoarece ele nu trezesc atâtea suspiciuni ca bărbații. Însă se constată că motivele sunt identice atât pentru bărbați cât și pentru femei, existând totuși diferența că femeile consideră lupta ca o modalitate de evadare din viața ce le este predestinată. Decizia de a participa la un atac sinucigaș, este luată pentru că se consideră că acționează în numele tuturor femeilor.

Motivele femeilor care participă la misiuni sinucigașe sunt diferite, ele nu se pot generaliza, deoarece atacurile cu persoane de sex feminin sunt recente și puține, ele nu permit o cercetare calitativă și cantitativă corectă.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND HUMAM AL-BALAWI THE TRIPLE AGENT

3.1. Caracterul de terorism privit ca loialitate nu singurătate și analiza comportamentului lui HUMAM AL-BALAWI

În data de 30 decembrie 2009 la o bază CIA din provincia Khost, Afganistan, a avut loc cel mai sângeros atac destinat serviciile americane de informații (CIA) în ultimii 20 de ani.

Pe parcursul unor decenii, foarte mulți angajați ai CIA au fost informatori, au mințit, au fraudat, au trădat, au furat bani, însă în nici unul nu a căutat să realizeze o capcană cu scopul de a-și omorî colegi și să se sinucidă și el.

Presupusul autor al atentatului sinucigaș destinat CIA, era un iordanian numit Humam Khalil Abu-Mulal al-Balawi, prezentat ca agent dublu iordanian, a intrat în cercul lor și a comis un act de sinucidere – bombardier, fapt care a condus la opiniile că este vorba de un triplu agent.

Potrivit informațiilor relatate de presa și televiziunea din SUA, autorul atentatului sinucigaș a fost recrutat de către serviciile de informații din țara sa, însă el lucra în secret pentru rețeaua Al-Qaeda.

Atentatul-sinucigaș avea ca scop răzbunarea martirilor și a combatanților talibani uciși în atacurile cu rachetă lansate de dronele american. Printre victimelor acelui atac se regăsea și șeful taliban pakistanez Baitullah Mehsud, care era acuzat de un șir de atentate, cel mai important fiind cel care fostul premier pakistanez Benazir Bhutto și-a pierdut viața în decembrie 2007.

Rețeaua Al-Qaeda a anunțat că respectivul atentat reprezintă răzbunarea pentru victimele atacurilor americane cu drone în Pakistan.

Humam al-Balawi născut la 25 decembrie 1977 în Kuwiet, vestul Arabiei Saudite, provenea dintr-o familie de talie mijlocie, avea 9 frați, inclusiv unul geamăn. A trăit până în anul 1990 în orașul natal până la invazia Irakului, după care s-a stabilit cu familia sa în Indonezia. A absolvit liecul Amman, după care a studiat timp de 6 ani medicina în Turcia.

El a fost un medic iordanian care avea legături în localitatea Zarqa. Această localitate semnifica locul nașterii liderului Al Qaeda din Irak, Abu Mousab al-Zarqawi, cunoscut sub pseudonimul Abu Dujanah al-Khurasani, a activat ca administrator al unui forum popular online, unde se dezbăteau opinii pentru jihadiști, Al-Hesbah.

În anul 2007 autoritățile iordaniene l-au arestat pe motivul că implicarea sa pe forumul online denotă o tentă radicală, lucru considerat ilegal în Iordania. În urma unei interogatoriu, relativ ușor fără violențe realizat în Iordania șeful serviciul de informații iordanian l-a recrutat cu scopul de a-l angaja. În anul 2008 Al-Balawi a ajuns în Pakistan pentru a participa la o misiune întrunită de GID/CIA.

Pentru a se stabilii în Pakistan el s-a înscris la cursuri de perfecționare în medicină, imediat după ce s-a stabilit a început să caute membrii jihadiști din regiune.

Folosind pseudonimul Al-Khurasani anunța pe formul online jihadist faptul că în mod oficial, el s-a alăturat talibanilor afgani.

Nu sunt informații clare cu privire la faptul că Humam al-Balawi a fost cu adevărat recrutat de talibani.

Se presupune că la început acesta ar fi dorit să coopereze cu GID, între timp el s-a răzgândit și s-a stabilit în Pakistan, fapt care l-a apropiat de organizația ”Tehrik-i-Taliban” (TTP), organizație care presupunea principala grupare talibană din Pakistan.

Humam al-Balawi s-a oferit să lucreze voluntar pentru această grupare împotriva GID și CIA, această ipoteză reiese din înregistrarea video publicată pe internet de liderul grupării în data de 9 ianuarie.

Faptul că liderul grupării deținea înregistrarea video care reprezenta testamentul lui Humam al-Balawi, oferă informații suficiente că acesta a făcut partea doar din această grupare nu din gruparea Al Qaeda cu impact internațional.

Succesul misiunii sinucidare a lui Humam al-Balawi, pusă la cale de organizația TTP a fost asigurat de faptul că, în întâmpinarea lui Humam al-Balawi au venit, la bază un număr de 13 oameni.

Impactul detonării încărcăturii explozive pe care o deținea după el, a creat imaginea unui adevărat carnagiu, într-o singură clipă și fără utilizarea mai multor arme.

Însă una este să demaști un atentat terorist la Viena sau Franța și altceva este la Afganistan, deoarece provincia Khost reprezintă un teritoriu controlat de talibani, loc unde nu ai posibilitatea să te refugiezi fără a fi găsit de talibani sau de aliații lor jihadiști, deoarece ei cunosc întreg teritoriu Kost.

Sursa: http://militar.infomondo.ro/actualitate/atac-asupra-bazei-cia-din-afganistan-partea-i.html, accesat la data de 20.12.2011, orele 19.20.

Serviciile americane de informații și alte agenții de informații erau pregătiți pentru aceste atacuri, astfel ei învățau să fie foarte atenție și precauți în momentul în care se conduce la întâlnirea cu sursa, deoarece în cazul unui act terorist, sursele considerate teroriste presupun că locul de întâlnire riscă să fie atacat și cei prezenți să fie uciși. Deci se consideră că în mod firesc, agențiile de informații nu aduc o sursă în cadrul unei locații sau a unei baze a lor, ei organizează și conduc întâlnirea cu sursa într-un loc sigur, nesemnificativ, situat în afară.

Cu toate acestea în provincie mai existau locuri sigure de refugiu, locuri care permiteau posibilitatea întâlnirii cu CIA, din acest motiv baza CIA a fost alocată în cadrul bazei militare, FOB Chapman, denumită după numele primului militar american ucis în Afganistan.

La exteriorul acestei baze exista un perimetru extern controlat de forțele afgane de securitate, după ce se depășește aceste perimetru se intră în alt perimetru, de data aceasta controlat de militarii americani, urmat de un al treilea perimetru controlat de CIA.

Humam al-Balawi era un informator important pentru CIA, fapt care i-a conferit ușurința trecerii peste primele 2 perimetre controlate de afgani și de militarii americani, deoarece exista riscul expunerii și identificării sale.

În concluzie singurii care ar fi trebuit să-l percheziționeze la intrare în bază, erau cei de la compania subcontractoare de pază, Xe denumită Blackwater, a cărei locație era la intrarea în perimetrul CIA.

Când Humam al-Balawi a pătruns în baza Chapman din Khost, Afghanistan, militarii din compania Xe care asigurau paza au observat un comportament mai ciudat la el. Aceștia l-au strigat ca să-și scoată mâna din buzunar și s-au îndreptat înspre el, însă Humam al-Balawi nu a ascultat ordinul dat de militari și a acționat dispozitivul improvizat pe corpul său, după care s-a declanșat explozia.

În urma exploziei Humam al-Balawi a murit, împreună cu acesta au murit și trei militari care asigurau securitatea zonei, 4 ofițeri CIA și comandantul iordanian al departamentului local, care îl recrutase din închisoare și care era șeful său, căpitanul Ali bin Zeid ( făcea parte din familia regală din Iordania).

Automobilul cu care venise la bază Humam al-Balawi a fost și el dotat cu un exploziv, care a reușit să rănească alți ofițeri ai CIA care se aflau în aproprierea lui.

Dacă se respectau normele interne de securitate ale bazei, explozia atacului de terorism sinucidar ar fi ucis doar câteva persoane, 2 sau 3 subcontractori, șoferul și poate ofițerul iordanian al GID. Însă aceste proceduri au fost încălcate, ofițerii CIA s-au grăbit să iasă în întâmpinarea sursei neverificate, fapt care poate fi comparat cu graba către propria moarte.

Humam al-Balawi furniza ofițerului iordanian informații exacte cu privire la data despre locația unde se afla liderul organizației Al Qaeda, liderul secund Ayman al-Zawahiri, aceste rapoarte informative cu privire la sursa indicată au sporit încrederea CIA în Humam al-Balawi.

Deoarece agenții CIA mai dețineau un raport al lui Humam al-Balawi în care erau redate informații clare despre zona în care dronele americane puteau să lovească pentru a provoca mari pagube în Pakistan.

Toate aceste informații furnizate în rapoartele sale dovedea faptul că el a reușit să se înfiltreze la cel mai înalt nivel al structurilor jihadiste, de unde prelua informații importante pentru CIA.

Această încredere poate justifica nerăbdarea agenților CIA de a-l întâmpina pe Humam al-Balawi, înainte de verificarea sa. Ofițerii CIA din Khost au dovedit că au încălcat numeroase proceduri de securitate internă, însă atacul le-a reamintit supraviețuitorilor și celorlalți ofițeri de informații despre pericolul la care sunt supuși în fiecare moment și faptul că nici unul nu trebuie să se abată de la procedurile interne impuse de CIA.

Sursa: http://militar.infomondo.ro/actualitate/atac-asupra-bazei-cia-din-afganistan-partea-i.html accesat la data de 20.12.2011, orele 19.35.

Dacă se analizează la mod general se observă că respectarea procedurilor interne de securitate nu presupune singurul motiv al îndeplinirii atacului suicidar, un alt aspect la fel de important poate mult mai grav, este că o persoană care a devenit agent dublu și pe care-l credeau o sursă de mare încredere a devenit la final agent triplu.

Misiunea lui Humam al-Balawi era câștigarea încrederii CIA, după organizarea actului suicidar care să cuprindă un număr cât mai mare de ofițeri CIA. Ofițeri care se ocupau de probleme speciale, inclusiv analiști pe problemele organizației Al Qaeda.

Humam al-Balawi cunoștea faptul că ”țintele” cele mai importante vor fi prezente la întâlnirea cu el, deoarece trebuia să aducă noi informații vitale, însă el a mers la întâlnirea cu ofițerii CIA pentru a-și îndeplini adevărata sa misiune și anume: aruncarea în aer a bazei CIA. Și a reușit!

Președintele SUA a declarat că problema principală de declanșare a războiului presupune libertatea cu care circulă informațiile, după ce a analizat strategia slabă americană din Afganitan.

3.2. Trăsăturile de formă ale caracterului – ”Triplu agent”. Finalitatea terorismului suicidar și aprofundarea terorii

Atacul terorist de tipul sinucigaș a fost destinat uciderii ofițerilor CIA în propria lor bază. Pentru că dorea foarte mult să răzbune viețile pierdute în Afganistan datorită atacurile cu rachetă lansate de dronele americane.

Pentru a analiza caracterul de ”Triplu agent” este necesar să încercăm să intrăm în mintea lui Humam al-Balawi, este impropriu spus ”să intrăm”, ci să încercăm să gândim ca acesta.

Ca o mica caracterizare a lui el poate fi descris ca un tânăr medic de 32 de ani care avea o familie completă, o soție și doi copii, ceea ce redă o imagine normală a vieții sale. Însă se constată că era un împătimitor al forumurilor online, devenind administrator al acestuia, însă legea iordăneze nu permite acest lucru s-a ales cu închisoarea, locul de unde a fost preluat de echipa CIA, pentru a colabora cu ei.

Humam al-Balawi nu reprezenta un simplu medic, un simplu cetățean certat cu legea sau un simplu agent al CIA, el reprezenta un agent dublu deoarece ajunse-se să lucreze pentru CIA, fapt care îi conferea titlul de agent secret, însă intențiile sale personale nu erau tocmai și profesionale. El făcea marte dintr-o organizație teroristă și lucra pentru aceasta, a reușit într-un timp foarte scurt, pe baza unor rapoarte obținute de la organizația teroristă, să câștige încrederea agenților CIA, astfel primul obiectiv al misiunii sale a fost îndeplinit.

Cel de-al doilea obiectiv presupunea confirmarea caracterului de triplu agent, conform căruia scopul principal era uciderea unui număr foarte mare de ofițeri CIA chiar în zona protejată de aceștia, la 30 decembrie 2010, Humam al-Balawi reușește să demonstreze caracterul său de Triplu Agent prin uciderea ofițerilor CIA, lucrând ca agent la CIA și sub acoperire la o organizație teroristă, iar profesia sa de bază este medicina.

Atentatul asupra centrului operațional CIA din Afganistan arată că mulți tineri din state arabe cu orientare pro-occidentală continuă să se alăture rețelei teroriste al-Qaida.

Mulți experți regionali susțin că de vină pentru acest lucru ar fi inclusiv politica statelor occidentale și resentimentele tinerilor arabi față de America pe care o acuză de agresiune împotriva lumii islamice.

Publicația franceză a transcris pasaje dintr-o înregistrare video de 43 minute care difuzat de As-Sahab, canalul media al organizației Al-Qaeda.

O motivația a actului său este redată în testamentul video difuzat după moartea sa.

Humam al-Balawi a simțit că trebuie să se implice activ în lupta sfântă după ce a vizionat imaginile și întâmplările petrecute în Gaza. Dorință care a crescut odată cu arestarea sa de la domiciliul pe motivul că deținea materiale ilegale și pentru ceea ce afirmase online. De cazul său s-a ocupat Abou Zaid, ofițer al diviziei antiterorism a serviciilor de informații iordaniene.

Humam al-Balawi își dorea să ajungă pe teritoriul djihadiștilor, însă nu a găsit niciodată posibilitatea să ajungă acolo, soara a fost ca Abou Zaid să îi propună să colaboreze cu serviciile de securitate pentru a spiona pe mujahedinii din Waziristan și din Afganistan în schimbul unor sume de bani impresionante. Acest lucru îl trimite pe Humam al-Balawi la djhadiști, împlinindu-i un vis mult așteptat.

Humam al-Balawi a acceptat oferta propusă de ofițerul Abou Zaid și a plecat pe cheltuiala serviciilor iordaniene la Pakistan, unde și-a ascuns intențiile în spatele unor cursuri de formare profesională. Aici el a intrat în contact cu mujahedii care doreau să-l răpească pe Abou Yaid.

După patru luni Humam al-Balawi a luat legătura cu Abou și i-a trimis înregistrări cu șefii mujahedinilor, informații adevărate pe care considera că deja le deține, aceste înregistrări i-au oferit încrederea deplină din partea ofițerilor CIA.

După un timp Abou Zaid îl informează că se va întâlni cu agenți CIA în Afganistan, într-o bază protejată de ei, întâlnire unde agentul dublu Humam al-Balawi trebuia să primească un material care i-ar fi permis să transmită coordonatele țintelor pe care ar fi trebui să le repereze. Dacă se credea că vor fi informații despre Al-Zawahiri, adjunctul lui Ben-Laden, Abou Zaid a invitat la întâlnire și echipa CIA care se ocupa de tacurile cu drone.

Atentatul a avut loc imediat după ce Humam al-Balawi a pătruns în camera în care urma să aibă loc întâlnirea cu agenții.

Imagini din baza CIA în Khost

Sursa: http://militar.infomondo.ro/wp-content/uploads/2010/01/Chapman-FOB.jpg accesat la data de 20.12.2011, orele 19.35.

Humam al-Balawi a detonat încărcătura explozivă pe care o avea asupra sa, moment accelerat și de faptul că a fost luat la întrebări de ofițerii militari de ce nu scoate mâna din buzunar, ofițeri care au devenit bănuitori din cauza comportamentului său, acest lucru indică că ”triplu agent” avea o mimică a feței descifrabilă.

Oficialii americani s-au întrebat prin ce mod agentul triplu a reușit să pătrundă în baza americană având asupra sa bomba.

Unul dintre răspunsuri a fost oferit de ziarul Washington Post. Conform informațiilor obținute de jurnaliști, triplu agent Humam Khalil Abu-Mulal al-Balawi a fost luat cu o mașină dintr-o locație din afara bazei și condus exact în fața clădirii, evitând astfel un control din partea agenților de securitate.

O explicație pentru această decizie care a condus la deznodământul tragic a fost oferita de un fost agent CIA, pentru Associated Press, care a precizat că, în cele mai multe cazuri, pentru a obține încrederea persoanelor recrutate, se renunță la controalele de securitate.

Confirmarea că Humam al-Balawi a fost un agent dublu și după un agent triplu a venit din partea unui purtător de cuvânt taliban, citat pe site-ul al-Jazeera, care declara că atentatorul i-a indus în eroare pe iordanieni și pe americani, având statut de agent dublu de mai bine de un fără a fi bănuit de aceștia.

În fața acestor informații din presa americană, reprezentanții CIA nu au făcut nici o declarație, se consideră că nu aveau răspuns.

Humam al-Balawi și-a atins obiectivul pe data de 30 decembrie 2009, când la baza Chapman de la Khost, în Afganistan, mai exact sediul de luptă al CIA împotriva terorismului.

În momentul când era percheziționat, Humam al-Balawi s-a aruncat în aer, explozie care a cauzat moartea a nouă persoane și 6 răniți. Atentatul fiind catalogat ca cea mai mare victorie obținută de organizația Al-Qaeda în Orient.

Generalul american Michael Flynn a criticat modul în de acțiune al agenților de teren. Acesta a mai precizat că, până în acest moment, reprezentanții agenției din Afganistan nu pot răspunde la întrebări esențiale despre mediul în care operează forțele americane și cele aliate, precum și despre persoanele cu care agenții interacționează, în scopul de a afla informații.

CONCLUZII

În concluzie definirea terorismului provine din arabă, el reprezintă “consumatorul de hașiș”, în care o grupare de musulmani erau folosiți de conducătorii grupării cu scopul răspândirii violenței și a crimelor de teroare în rândul populației.

Terorism se face cunoscut de la începutul istoriei, însă s-a scris despre el de abia după revoluția franceză din 1789.

În secolul XX terorismul internațional săvârșit în timp de pace a luat o amploare deosebită.

Principala caracteristica a terorismului presupune intimidarea prin violență, având o multitudine de mijloace de acțiune, mai exact: răpirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuțiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea căilor ferate sau a unor instalații industriale ori a mijloacelor de telecomunicații, distrugerea de diguri, otrăvirea apei potabile, producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc.

În raport cu scopurile propuse de autorii actelor de terorism, precum și de obiectul sau urmările unor asemenea acte de violență, terorismul constituie o infracțiune de drept comun când prin aceasta se urmărește realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal.

Actul de terorism presupune un act de violență efectivă sau potențială ce comporta un caracter internațional privind autorul, victimele, locul comiterii, obiective urmărite și consecințele sale.

În concluzie fără baza unei definirii corecte a conceptului de terorism se ajunge la abuzuri practicate de puterile economice sau politice cu scopuri strategice sau geopolitice. Atentatele sinucigașe ca tehnică a terorismului, nu sunt însă specifice unei anumite culturi sau religii, ele sunt considerate de fundamentaliști drept un act de sacrificiu personal.

Într-un atac terorist sinucigaș, teroristul este pe deplin conștient că misiunea nu este îndeplinită dacă el nu moare, deci nici o clipă el nu se gândește la supraviețuire sau viață. Elementul fundamental al tuturor definițiilor este certitudinea morții atacatorului.

Terorismul pune în fapt un pericolul social pe baza faptului că atentatul este însoțit de asasinarea sau intimidarea unor persoane, precum și de provocarea unor daune uriașe cu consecințe deosebit de grave, iar obiectul nemijlocit de atentare al terorismului reprezintă securitatea publică. Este de remarcat că nici metoda comiterii nu deosebește amenințarea cu violență cu luarea de ostatici deoarece prima recurgerea la circumstanțe agravante de deturnarea sau capturarea, pe când cea de-a doua prezintă alte scopuri decât cele indicate în terorism.

Se poate spune că terorismul reprezintă un război psihologic, o exprimare a influenței sociale care folosește propria imaginație a victimei împotriva sa.

Atentatul sinucigaș presupune o operațiune simplă cu costuri reduse, determinând un adevărat dezastru în masă cu pagube uriașe, iar rezultatul său reprezintă o stare de violență provocată prin mijloace de izolare, în succesiunea actelor de violență, executate în scopul de a inspira teroare.

În concluzie teoria organizațională presupune acțiunea rațional-strategică privită ca o caracteristică unui anumit grup și nu a unei singure persoane. Teoria psihologică are în vedere analiza comportamentului violent și agresiv, al proceselor informaționale și discrepanțelor cognitive. Ea explică gândirea și procesele fizice specifice teroriștilor, selecția subiecților, cu predispoziții criminale și motivațiile de aderare la o grupare teroristă.

Humam al-Balawi născut la 25 decembrie 1977 în Kuwiet, vestul Arabiei Saudite, provenea dintr-o familie de talie mijlocie, avea 9 frați, inclusiv unul geamăn. A trăit până în anul 1990 în orașul natal până la invazia Irakului, după care s-a stabilit cu familia sa în Indonezia. A absolvit liecul Amman, după care a studiat timp de 6 ani medicina în Turcia.

În anul 2007 autoritățile iordaniene l-au arestat pe motivul că implicarea sa pe forumul online denotă o tentă radicală, lucru considerat ilegal în Iordania. În urma unei interogatoriu, relativ ușor fără violențe realizat în Iordania șeful serviciul de informații iordanian l-a recrutat cu scopul de a-l angaja.

Humam al-Balawi a simțit că trebuie să se implice activ în lupta sfântă după ce a vizionat imaginile și întâmplările petrecute în Gaza. Dorință care a crescut odată cu arestarea sa de la domiciliul pe motivul că deținea materiale ilegale și pentru ceea ce afirmase online. De cazul său s-a ocupat Abou Zaid, ofițer al diviziei antiterorism a serviciilor de informații iordaniene.

Misiunea lui Humam al-Balawi era câștigarea încrederii CIA, după organizarea actului suicidar care să cuprindă un număr cât mai mare de ofițeri CIA. Ofițeri care se ocupau de probleme speciale, inclusiv analiști pe problemele organizației Al Qaeda.

Humam al-Balawi și-a atins obiectivul pe data de 30 decembrie 2009, când la baza Chapman de la Khost, în Afganistan, mai exact sediul de luptă al CIA împotriva terorismului

BIBLIOGRAFIE

Barna Cristian, “Terorismul, ultima soluție?”; Editura Top Form, București, 2005.

Barna Cristian, “Cruciada” Islamului, Editura Top Form, București 2007.

Bartlett W. B., ”The Assassins: The Story of Medieval Islam’s Secret Sect”, Sutton Publishing, London, 2001.

Bergen Petru, “Războiul Sfânt S.A.”, Editura Alfa, București, 2003.

Chelcea S., “Psihosociologie. Teorie și aplicații: Self”, Editura Economică, București, 2006.

Chiru C., “Femei Kamikaze – Terorismul la genul feminine”, Editura TopForm, București, 2006.

Cloșcă Ionel, Vlad Constantin, Suceavă Ion, ”Dreptul Internațional Umanitar la Începutul Secolului XXI”, București, Asociația Română de Drept Umanitar, 2003.

Crânguș Ion, Nițu Adrian, Dragomir Ilie, ”Drept penal: partea generală: culegere de lecții”, Ediția a-II-a, București, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006.

Delcea C., “Psihologia terorismului – studiu psihologic asupra teroriștilor”, Editura Diversitas, Brașov, 2006.

Ferchedau Munteanu Magda, “Terorismul: istoric, forme, combatere”; Editura Omega, București 2001.

Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, ”Lumea 2007, Enciclopedie Politică și Militară” (Studii strategice și de securitate), Editura Centrului Tehnic Editoarial al Armatei 2007.

Jerrold M.Post, ”The Mind of the Terrorist, the Era to Al-Qaeda”, Editura Palgrave MacMillan 2007.

Jidovu Nicu, Bicâ Gheorghe, ”Drept procesual penal”, Editura Fundației România de mâine, București, 2007.

Krueger Allan și Malečková Jitka, ”Concepts of Terrorism – “Analysis of the rise, decline, trends and risk”, 2008.

Marret J. L., “Tehnicile terorismului”, Editura Corint, București, 2002.

Magureanu Virgil, “Sociologie politica”, Editura Rao, București, 2006.

Mitrofan N., “Agresivitatea.” Psihologie Socială, Editura Polirom, Iași, 1999.

Morăreanu Șerban Camelia, ”Drept procesual penal: curs universitar”, ediția a-II-a, revăzută, București, Editura Hamangiu, 2009.

Opre A.,”Noi tendințe în psihologia personalității – modele teoretice: Corelate psihobiologice ale temperamentului și caracterului.” Editura ASCR: Cluj-Napoca, 2002.

Roșan A., “Violența juvenilă școlară. Teorie, prevenție și intervenție integrativă.” Editura Presa Universitară Clujeană: Cluj- Napoca, 2006.

Samih Teymur, “A conceptual map for understanding the terrorist recruitment”, 2007.

Servier Jean, “Terorismul”, Editura Institutul European, București, 2002.

Taylor, M. & Helen, R., „Fanaticism, Political Suicide and Terrorism”, 1998.

Terry Jones, apud Townshend, Charles, ”Terrorism – a very short introduction”, Oxford University Press, 2002.

Tical George-Marius, “Crima Organizată și Terorismul”, Editura Fundației Universitare “Dunărea de Jos”, Galați, 2006.

Townshend Charles, ”Terrorism – a very short introduction”, Oxford University Press, 2002.

Voinea M., Blidaru H., “Un nou profil psihosociologic al teroristului sinucigaș, în Mediul internațional de securitate. România– de la invitația de aderare la membru NATO”, Editura ANI., București, 2003.

Voinea M., Blidaru H., “Diversitate și diferențiere motivațională în comportamentul teroriștilor sinucigași” în “Securitate și societate: provocările mileniului trei", Editura ANI, București, 2004.

Voinea Maria, Prună M., Dumitrescu F., Gaborean I., “Terorismul înainte și după Bin Laden”, Editura Mediauno, 2002.

Walter Laqueur, ”Terrorism”, Editura Abacus 1980.

*** Asociația Baroului American. Inițiativa juridică oentru Europa Centrală și Eurași – proiect denumit ”Aspecte de practică privind percheziția și arestarea preventivă”, în martie 2007.

*** “The Sociology and psychology of terrorism” – Federal Research Division, Library of Congress, 1999.

*** Waldman Amy, ”Masters of Suicide Bombing: Tamil Guerrillas of Sri Lanka”,New York Times”, 14 ianuarie 2003.

*** Raport întocmit în 2003 de către Serviciul de Cercetare al Congresului SUA.

*** Legea 535/2004 Prevenirea și combaterea terorismului.

*** Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 224/2006.

*** www.editura.mai.gov.ro/documente

*** Buletin Documentar nr. 2/2008 realizat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative Centrul de Studii Postuniversitare, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2008.

*** Codul de procedură penală actualizat, republicat în Monitorul Oficial 2011.

*** www.thedailybeast.com

http://029fbad.netsolhost.com/blog1.old/2011/09/blowback.html

www.emptywheel.net

www.dw-world.de/dw