Terminologie Si Legislatie Specifica

Există o terminologie diversificată privind hazardele și riscurile geomorfologice. În lucrările de specialitate se face uz de termenii: hazard, risc, calamitate, dezastru, catastrofă, cataclism, etc. pentru a nuanța acele evenimente naturale sau antropogene deosebite cu efecte asupra omului și a activității sale.

La diversificarea literaturii de specialitate au participat numeroși oameni de știință străini: Pech 1988, Crozier 1988, Chardon 1990, Valla 1990, Davy 1991, Béthemont 1991, Degg 1992, Rosenfeld 1994, Seliverstov 1994, dar și români Bălteanu 1992, Bogdan 1992, 1996, Bogdan, Niculescu 1992, Jelev 1992, Ianos 1993, 1994, Zăvoianu, Dragomirescu 1994, Ciulache, Ionac 1995, Grecu 1997, Diaconu și colab. 1997, Bălteanu, Alexe 2000, Virgil Surdeanu 2007 ș.a. În urma studiilor acestora, arezultat o terminologie exhaustivă la care s-au identificat mai multe ipoteze și obiective de studiu asupra acestor fenomene precum și concluzii din care s-au implementat mai multe mecanisme de prevenire sau de ameliorare a efectelor produse de dezastrelor naturale.

Adunarea Generală a Națiunilor Unite din 11.XII.1987 a adoptat rezoluția 42/169, care a declarat anii 1990-1999 ”Deceniul Internațional Pentru Reducerea Efectelor și Dezastrelor Naturale” (International Decade for Natural Disaster Reduction – IDNDR) cu obiectivul inițial de areduce pierderile prin acțiuni internaționale, mai ales în țările în curs de dezvoltare (pierderile de vieți omenești, pagube materiale, disfuncționalități sociale și economice)cauzate de dezastrele naturale la care au aderat peste 150 de țări ceea ce arată interesul imens pentru acest obiectiv (Grecu Florina, 2009).

II.1.2. Hazard geomorfologic

Etimologic vorbind termenul de hazard provine de la cuvântul din limba arabă al az-zahr ce înseamnă joc de zaruri (Mac, Petrea, 2003 cit. de Armaș 2006 și Goțiu 2007). Această loterie a unor întâmplări neprevăzute cu cauze necunoscute denotată de etimologia cuvântului nu mai este de actualitate de vreme ce se consideră astăzi că hazardul este o soluție a devenirii (Mac, Petrea, 2003).

Conform IDNDR, hazardul reprezintă “un eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție, într-o anumită perioadă, a unui fenomen cu potențial distructiv”.

Definirea termenilor utilizați în studiul hazardelor ajută la o mai bună înțelegere a definițiilor menționate mai sus, astfel tratând în ordinea importanței lor, primul element îl reprezintă analiza hazardului ceea ce reprezintă procesul de identificare a probabilității de manifestare a unui fenomen periculos. Odată analizat hazardul se urmărește frecvența acestuia adică măsurarea probabilității exprimată printr-un număr de manifestări ale unui eveniment într-un interval de timp dat. Un alt termen utilizat în terminologia specifică este hazardul dinamic sau rezultatul comportamentului episodic activ al unui proces, urmat de hazardul static ce relevă acțiunile umane care duc la îndeplinirea condițiilor periculoase statice.

Perioada de recul este intervalul de timp dintre două evenimente care au sau depășesc o anumită magnitudine, de aici este indus termenul de “magnitudine” care reprezintă cantitatea totală de energie și materale eliberată în urma manifestării unui proces sau fenomen de o anumită mărime sau durată. În concluzie, se poate afirma că hazardul reprezintă o stare probabilă a unui sistem definită de potențialitate de manifestare cu o magnitudine ce depășește un prag general acceptat, cu intervale de recurență estimate, într-un timp și într-un spațiu care nu pot fi exact determinate. În evoluția limbajului de specialitate referitor la termenul de hazard, au fost numeroase confuzii între risc și hazard. Deseori riscul era confundat cu hazardul și hazardul cu riscul. Odată cu sfârșitul anilor 90 și începutul noului mileniu, confuzia este cât de mult evitată, introducându-se noi termeni, acela de eveniment (Goțiu, Surdeanu, 2007). Cu referință strict la obiectul de studiu, hazardele geomorfologice pot fi definite ca:

Tabelul 1 Limbaj de specialitate referitor la definirea termenului de hazard, dezastru, catastrofă

al școlii geomorfologice românești și a altor școli străine

Atributele hazardelor geomorfologice: magnitudinea (depășirea unui anumit prag de acceptabilitate), frecvența (gradul de repetabilitate al unui eveniment), viteza de manifestare (intervalul dintre primul moment al manifestării unui hazard și momentul său maxim), temporalitatea (însușirea evenimentelor pe o linie continuă de la cele aleatoare la cele periodice), localizare geografică, arealul afectat ș.a.

Hazardele geomorfologice pot fi clasificate după mai multe criterii: mod de manifestare, frecvența (repetabilitate), pagubele produse, grad de potențialitate de a produce pagube, etc.

În vederea clasificării hazardelor geomorfologice s-a abordat o clasificare generalistă pentru identificarea și evidențierea locului fenomenelor precizate anterior. Hazardele pot fi clasificate după diverse criterii: origine, mod de manifestare, frecvență, pagube produse, grad de potențialitate de a produce pagube etc.

O clasificarea după pagubele produse poate fi sub forma:

Efectele economice pot fi exprimate cel mai bine prin pagubele, atât reale cât și potențiale, provocate de hazarde. Pagubele reale sunt reprezentate de pagubele care se produc efectiv în urma manifestării unui hazard și pot fi directe (reprezentând distrugerile și deteriorările de bunuri imobiliare și mobile, costul lucrărilor de intervenție, evacuare și ajutorare) și indirecte (pierderile înregistrate de economia națională, regională sau locală la unități neafectate de hazardul respectiv, dar a căror activitate este perturbată din cauza legăturilor care există între ele și unitățile afectate direct de hazard). Pagubele potențiale reprezintă diferențele dintre rezultatele activităților care s-ar desfășura de către populație, în condițiile în care acesta nu ar fi afectat periodic de un hazard și rezultatele activităților care se desfășoară efectiv pe terenul respectiv într-un regim dat de existența riscului.

Hazardele geomorfologice produc și efecte ecologice. Cele mai relevante efecte ar fi: modificări la nivelul reliefului, în special în ceea ce privește echilibrul și dinamica versanților, modificarea calității apelor de suprafață și subterane, schimbarea calităților fizico-chimice ale solului, modificarea florei. Efectele ecologice sunt în totalitate necuantificabile și necesită pentru ameliorare, dacă aceasta este posibilă într-o perioadă de timp mai îndelungată.

Efectele sociale ale hazardelor prezintă o gravitate mult mai mare, a căror eliminare este o condiție cu implicații directe asupra nivelului general de trai al populației. Acestea nu pot fi exprimate cantitativ decât în mod excepțional. Pot surveni dislocări de populații, pot fi izolate anumite populații ca să nu mai vorbim de posibilitatea survenirii decesului.

Cele mai recente studii ce fac referire la percepția umană asupra hazardelor naturale le-au efectuat Armaș Iuliana, Dana Goțiu, Răzvan Damian, Surdeanu Virgil, Maria Rădoane, etc. Atitudinea societății contemporane în percepția hazardelor este foarte importantă. Dacă pericolul care rezidă din acestea este corect perceput, atunci se vor depune eforturi materiale și umane pentru prevenirea și reducerea lor. De altfel lipsa acțiunilor sau luarea unor decizii incorecte față de situația dată pot duce la amplificarea efectelor (Goțiu, Surdeanu, 2007)

Percepția hazardelor are o succesiune temporală: conștientizare (stabilirea tipului, a semnelor de avertizare), estimare (cauze, mod de manifestare, frecvența), evaluare (analiza riscurilor, a costurilor, luarea deciziilor referitoare la măsurile care se impun în cazul declanșării unui hazard – implementarea acestora).

Modul în care percepem hazardele determină un anumit tip de atitudini și comportament, care pot fi benefice sau nu pentru societate. Printre atitudinile care pot apărea pot fi enumerate fatalismul, conviețuirea cu hazardul sau ignoranța. Percepția hazardelor ține și de gradul de educare, de conștientizare, de valori și atitudini a elementelor supuse riscului având funcția de motricitate.

Tabelul 2 Evaluarea percepției hazardelor și a riscurilor (ADPC, 2000, cit. de Goțiu, Surdeanu, 2007)

Fig. 2 Înteracțiunea variabilelor în percepția hazardelor

( după Burton, Kates & White, 1978,

cu modificări, cit. de Surdeanu, Goțiu, 2007)

Fig. 3 Parametrii privind percepția hazardelor

naturale/geomorfologice (Goțiu, Surdeanu, 2007)

Percepția hazardelor are o succesiune temporală. Ea presupune:

1. Conștientizare;

2. Estimare;

3. Evaluare;

4. Luarea deciziilor;

5. Implementarea acestora;

6. Nota bene, disiminarea procedurilor.

Conviețuirea cu hazardul geomorfologic implică conștientizarea și asumarea riscului de a trăi într-o regiune cu predispoziție la manifestarea unor evenimente. Ignoranța este cel mai periculos flagel, întrucât duce la înregistrarea de mari pierderi la nivelul comunității afectate (Goțiu, Surdeanu, 2007).