Temeiurile Si Procedura DE Suspendare A Procesului Civil
TEMEIURILE ȘI PROCEDURA DE SUSPENDARE A PROCESULUI CIVIL
CUPRINS
Întroducere
I. Viziuni generale privind suspendarea procesului civil
1.1 Noțiune. Esență. Efectele suspendării
1.2 Tipurile de suspendare
1.3 Particularitățile suspendării în comparație cu alte incidente procesuale
II. Temeiurile și termenele suspendării
2.1 Temeiurile și termenele de suspendare obligatorie a procesului civil
2.2 Temeiurile și termenele de suspendare facultativă a procesului civil
III. Procedura suspendării procesului
3.1 Cererea privind suspendarea procesului
3.2 Încheierea judecătorească privind suspendarea procesului
3.3 Atacarea încheierii judecătorești privind suspendarea procesului
3.4 Repunerea pe rol a cauzei suspendate
Concluzii
Bibliografie
Anexe
ÎNTRODUCERE
Pe parcursul procesului pot apărea diferite situații, incidente ce pot periclita principiul continuității procesului civil. Aceste circumstanțe de ordin obiectiv și subiectiv nu numai că tergiversează buna desfășurare a procesului, redându-i un caracter imprevizibil, dar și pot produce efecte dure asupra justițiabililor. Respectivele incidente pot apărea atât la faza intentării, pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, cât și în cadrul dezbaterilor judiciare.
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova reglementează următoarele incidente procesuale: întreruperea procesului civil (art. 209), amânarea procesului civil (art. 208) și suspendarea procesului civil (art 260,261), acestea diferențiindu-se prin “temeiuri, procedura de operare, certitudine a reluarii examinării pricinii civile”, precum și prin efectele lor asupra continuității desfășurării ședinței. Ultimul produce o rezonanță mai puternică asupra întregului proces civil, fapt care m-a făcut să dedic teza de licență analizei anume acestui incident procesual.
Tema incidentelor procesuale, și mai ales cea a suspendării, în prezent este foarte actuală datorită faptului că actualmente se acordă multă atenție preblemei termenului rezonabil în procedura civilă, fapt care necesită o studiere mai amplă. Or, calitatea unui proces civil depinde în mare măsură de accelerarea judecății fiecărei cauze, astfel încât să nu fie afectate drepturile persoanelor implicate în proces, precum și a celor neimplicate și a societății. Durata excesivă a unui proces poate compromite eficiența și credibilitatea sistemului judecătoresc, care și așa a pierdut din încrederea cetățenilor în ultimul deceniu. CtEDO a declarat în cauza Stogmuller c. Austria că examinarea într-un termen rezonabil a fiecărei cauze reprezintă o garanție procesuală, scopul căreia este de a proteja toți justițiabilii împotriva duratei excesive a procedurii. Altfel spus, neglijarea termenului rezonabil de examinare a cauzelor în instanța de judecată are ca efect încălcarea dreptului la un proces echitabil, încălcarea principiului judecării cauzei într-un termen rezonabil și a principiului continuității precesului civil.
Suspendarea prezintă interes deosebit în ceea ce privește temeiurile și efectele acesteia. Analiza temeiurilor este imposibilă fără implicarea concomitentă a normelor materiale și celor procesuale. Căt privește efectele, acestea pot poziționa părțile în situații destul de penibile, unele situații având urmări pecuniare. Justițiabilii nu conștientizează rigiditatea acestor efecte, deseori confundându-le cu cele ale amânării, iar această confuzie poate determina părțile să dirijeze greșit cursul judecății și prelungirea la nesfârșit a termenului de examinare a cauzei. Obiectivul tezei este să aduc o explicație cât mai clară și concisă în privința aplicării și interpretării temeiurilor de suspendare în perioada actuală, precum și lipsa expresă a temeiului, care prin efectul legii duce la suspendarea și relatarea în plină formă a efectelor suspendării procesului civil.
Un alt obiectiv al tezei este soluționarea dilemei privind noțiunea de suspendare a procesului civil, în jurul căreia în literatura de specialitate se duc discuții contradictorii privind faza procesuală, în care această instituție își produce efectele. Unii consideră că suspendarea produce efecte doar pe parcursul dezbaterilor judiciare, alții că în fazele de pregătire pentru dezbateri judiciare și dezbaterile judiciare propriu-zise, a treia categorie de doctrinari considerăcă în toate fazele existente în cadrul procesului civil din Republica Moldova. După o analizată amănunțită a dilemei imi propun oferirea unei soluții pentru aceasta, în baza studiului realizat în această lucrare.
În lucrarea de față voi realiza o analiză a fiecarui element al instituției suspendării, pentru a aprecia situația juridică a acesteia până în acest moment, iar în caz de depistare a unor incompatibilități, erori legislative sau posibile situații de blocaj juridic, prin publicarea respectivei lucrări, consider că voi influența legislativul în scopul reparării erorii depistate. De asemenea, pornind de la ideea că de multe ori, pe plan procesual se evidențiază unele diferențieri privind aplicarea și interpretarea legislației procesuale de către practicieni și doctrinari, imi propun să depistez aceste diferențieri de aplicare și interpretare a legislației procesual civile, prin prisma suspendării procesului civil și să aduc aportul maxim la uniformizarea practicii în domeniul suspendării.
Concepția și fundamentul teoretic se bazează pe opinia specialiștilor autohtoni, cât și a specialiștilor în domeniu din România și Rusia în legătura cu tema vizată; m-am condus de reglemetările interne și internaționale, precum și comentariile asupra acestor reglementări în domeniul suspendării procesului civil; de practica judecătorească în domeniul suspendării atât la nivel de țară, cât și practica CtEDO.
Teza este structurată în trei capitole, fiecare capitol, la rândul său, este format din subcapitole.
Primul capitol este intitulat ,,Viziuni generale privind suspendarea procesului civil.”și tratează în secțiunile sale noțiunea, importanța, aplicabilitatea, efectele suspendării procesului civil, precum și o analiză comparativă vis-a-vis de celelalte incidente procesuale. Prezentul capitol este compus din 3 subcapitole.
Primul subcapitos este intitulată ,,Noțiune. Esență. Efectele suspendării.”, unde sunt prezentate diferite definiții ale suspendării procesului civil, în viziunea mai multor doctrinari, locul acestei instituții în fazele procesuale, în ordinea apelului și recursului, aplicabilitatea și importanța în cadrul desfășurării ședinței de judecată. Voi relata despre efectul specific al suspendării, efectuând o cercetare detaliată pentru fiecare efect al suspendării asupra altor instituții procesuale, cum ar fi: efecte asupra instituției probațiunii sau efecte asupra instituției asigurării acțiunii etc. Aici se pune accentul pe importanța continuității procesului civil ca un principiu fundamental în cadrul bunei desfășurări a ședințelor de judecată ce duce la respectarea altor principii de bază a procesului civil, dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei în termeni rezonabili.
Al doilea subcapitol este intitulată „Tipurile de suspendare”, unde am realizat în mod succint o clasificare a tipurilor de suspendare conform CPC al RM.
Al treilea subcapitol este intitulată „Particularitățile suspendării în comparație cu alte incidente procesuale”, în care am efectuat un studiu comparativ al incidentelor procesuale prin prisma opiniilor diferitor doctrinari.
În cel de-al doilea capitol numit „Temeiurile și Termenele Suspendării”, se purcede propriu-zis la o cercetare aprofundată a fiecărui temei de suspendare obligatorie și facultativă , precum și durata suspendării în coraport cu fiecare temei de suspendare. Prezentul capitol este structurat în două subcapitole, care elucidează toate aspectele suspendării.
În primul subcapitol este examinat în mod detaliat fiecare temei de suspendare obligatorie prevăzut la art. 260 Cod de Procedură Civilă. Această analiză implică un studiu materialo-practic de aplicare a temeiului și interpretarea corespunzătoare a fiecăruia dintre ele. Deasemenea, această secțiune presupune identificarea și a altor temeiuri de suspendare obligatorie a procesului civil reglementate și prevăzute în întreg Codul de Procedură Civilă a Republicii Moldova.
Al doilea subcapitol presupune același studiu detaliat al fiecărui temei de suspendare facultativă prevăzut la art. 261 Cod de Procedură Civilă, precum și a altor temeiuri prevăzute în normele juridice procesuale ale prezentului cod. Studiul respectiv va da o explicație a elementului „poate” și legătura sa cu „suspendarea facultativă”. Se vor examina în mod detaliat fiecare temei din punct de vedere juridic și locul fiecăruia în aplicarea practică.
În cel de-al treilea capitol numit „Procedura suspendării procesului” voi descrie cu lux de amănunte modalitatea de inițiere a procedurii de suspendare a procesului, intocmirea cererii de suspendare a procesului, voi descrie procedura de atacare a încheierii cu privire la suspendarea procesului, precum si procedura de repunere pe rol a cauzei civile. Capitolul dat este constituit din patru subcapitole.
Rezultatele studiului, obținute din totalitatea de informații acumulate, și propunerile pe care le-am elaborat în urma studiului efectuat le voi expune în capitolului dedicat concluziilor.
La finalul tezei voi anexa câteva încheieri privind suspendarea procesului obținute în procesul desfășurării practicii de specialitate, precum și lista literaturii utilizate în cadrul investigației temei respective.
CAPITOLUL I
VIZIUNI GENERALE PRIVIND SUSPENDAREA PROCESULUI CIVIL
1.1 Noțiune. Esență. Efectele suspendării
Instituția suspendării e reglementată de Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova în Capitolul XVII. Cu toate că dedică acestui incident un întreg capitol, legiuitorul nu oferă o noțiune concretă care ar defini termenul de suspendare. Nu ne rămâne decât să apelăm la doctrina specializată în acest domeniu. Astfel, majoritatea doctrinarilor autohtoni percep suspendarea, în primul rând, ca fiind un incident procesual ce apare pe parcursul desfășurării procesului. Respectiv, suspendarea, alături de instituțiile amânării și întreruperii procesului, face parte din categoria de incidente procesuale, având drept efect comun al acestor incidente crearea unor imposibilități temporare de a continua desfășurarea normală a procesului civil. Din cele relatate rezultă că suspendarea procesului reprezintă un incident procesual, care face imposibilă examinarea temporară a pricinii puse pe rol în dezbaterile judiciare. Analizând această definiție conchidem că “imposibilitatea temporară de examenare” a pricinii este un efect specific nu doar suspendării, ci și celorlalte incidente procesuale. Sintagma “pusă pe rol în dezbaterile judiciare” necesită o interpretare mai detaliată, întrucât nu stabilește expres momentul suspendării procesului. Observăm că definiția dată exclude posibilitatea suspendării la faza intentării procesului. Întru susținerea acestei idei voi aduce câteva argumente. Cea dintâi fază a procesului civil are drept scop verificarea corectitudinii întocmirii cererii de chemare în judecată în baza art. 166-167 CPC al RM, precum și punerea pe rol a cererii în baza art.168 CPC al RM. La această etapă nu se aprofundează în fondul cauzei, ne sunt identificați participanții la proces, din care fapt deducem că nu ar exista temei de suspendare a procesului. Or, de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și până la emiterea încheierii privind soarta acesteia există un interval de timp de 5 zile, timp în care ar putea surveni un eveniment de ordin subiectiv sau obiectiv, care ar servi drept temei de suspendare a procesului, însă instanța nu are posibilitatea să cunoască situația juridică a părților. Aducerea la cunoștință a evenimentului care ar servi drept temei de suspendare a procesului își are rostul doar în cazul în care judecătorul emite o încheiere privind punerea 68 CPC al RM. La această etapă nu se aprofundează în fondul cauzei, ne sunt identificați participanții la proces, din care fapt deducem că nu ar exista temei de suspendare a procesului. Or, de la momentul depunerii cererii de chemare în judecată și până la emiterea încheierii privind soarta acesteia există un interval de timp de 5 zile, timp în care ar putea surveni un eveniment de ordin subiectiv sau obiectiv, care ar servi drept temei de suspendare a procesului, însă instanța nu are posibilitatea să cunoască situația juridică a părților. Aducerea la cunoștință a evenimentului care ar servi drept temei de suspendare a procesului își are rostul doar în cazul în care judecătorul emite o încheiere privind punerea pe rol a cererii. Aceasta înseamnă că dacă cererea de chemare în judecată este acceptată, se va dispune suspendarea procesului în cadrul celei de-a doua etapă: etapa pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, deși efectele suspendării vor acționa si cu efect retroactiv pentru aspectele legate de termenii procesuali. De aici rezultă că suspendarea procesului poate avea loc atât în faza dezbaterilor judiciare, cât și în faza pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare. În cazul în care pricinii nu i s-a dat curs, a fost restituită sau refuzată, atunci va avea loc suspendarea termenilor de procedură și de prescripție extinctivă în cauza respectivă prin prisma art. 274 Cod Civil, deorece procesul încă nu este pus pe rol.
Un alt argument care denotă imposibilității suspendării procesului la faza intentării o constituie nemijlocit prevederile art. 168 alin. (2) Cod de Procedură Civilă, unde „ Judecătorul care a primit cererea de chemare în judecată spre examinare, verifică dacă acesta întrunește exigențele prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată nu întrunește exigențele prevăzute de lege, urmează a fi aplicate prevederile art.171 alin. 1 Cod de Procedură Civilă”, sau prevederile art.169, 170 Cod de Procedură Civilă – acțiuni prevăzute de lege, de care judecătorul trebuie să se țină cu strictețe.
Însă, în cazul existenței unui conflict de competență, temei prevăzut la art. 44 Cod de Procedură Civilă, este posibilă suspendarea procesului și la faza intentării. Deși ne aflăm la faza intentării procesului, fază unde instituția suspendării procesului civil nu-și produce pe deplin efectele juridice și nu-și găsesc aplicabilitate temeiurile de suspendare, totuși trebuie de admis efectele acestei instituții, deoarece conflictul de competență în unele cazuri apare și la faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare (conflictul pozitiv de competență). Astfel, în mod atipic cauza se consideră a fi pusă pe rol, având în vedere că la momentul apariției conflictului, judecătorul nu poate efectua nici o acțiune procesuală premergătoare următoarelor faze ale procesului, deoarece nu cunoaște cu certitudine va fi sau nu competent să judece cauza. Astfel, în temeiul art. 44 alin. (1) Cod de Procedură Civilă al R.M., instanța va dispune din oficiu și în mod obligatoriu suspendarea procesului conform art. 260-264 CPC al RM și va înainta dosarul către instanța competentă de soluționarea conflictului de competență. Faptul că temeiul respectiv nu este stipulat expres, în nici un caz nu afectează caracterul obligatoriu al suspendării, probabil că aceasta este o greșeală tehnică omisă de legiuitor.
În ceea ce privește suspendarea procesului, la faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, conform Codului de Procedură Civilă al R.M. se dispune atunci când instanța desemnează efectuarea unei expertize în temeiul art 148, numește o delegație judecătorească sau în cazul când sunt atacate încheierile susceptibile de recurs, se va dispune suspendarea procesului în temeiurile stabilite de legislație, chiar și în faza pregătirii pricinii pentru dezbateri, deoarece aceste atribuții de a numi o delegație judecătorească, de a dispune efectuarea expertizei se pot realiza și la această fază procesuală, prin prisma articolului 185 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, care enumeră actele judecătorului de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare și anume lit. h) „ La solicitarea părților sau în cazurile prevăzute de lege, instanța dispune din oficiu efectuarea unei expertize” și lit. k) „Trimite delegații judecătorești”. În cazul în care instanța emite o încheiere susceptibilă de recurs, prin care realizează unul din actele prevăzute în articolul 185 Cod de Procedură Civilă al R.M., prin exercitarea dreptului de recurs de către justițiabili, procesul se va suspenda din oficiu. Aceasta se explică prin faptul că pentru a examina și soluționa recursul instanța de recurs are nevoie de studierea dosarului aflat pe rol în prima instanță. Astfel, procesul din prima instanță se suspendă, iar dosarul în cadrul căruia s-a emis încheierea va fi transmis către instanța care soluționează recursul.
În viziunea unor doctrinari ruși suspendarea procesului constituie încetarea temporară de către instanța de judecată a tuturor actelor de procedură, necesitatea suspendării fiind dictată de circumstanțele obiective, care nu depind de voința instanței sau a părților, care împiedică desfășurarea în continuare a procesului și în privința cărora este imposibil de stabilit când acestea vor decădea și când va apărea posibilitatea de reluare a procedurii în cauză. Din această definiție reies clar trăsăturile suspendării, și anume: a) caracterul obiectiv al temeiurilor suspendării, ceea ce constituie element comun cu legislația țării noastre, b) efectul specific al suspendării: încetarea oricăror acte de procedură de către instanță, precum și c) caracterul nedeterminat dar determinabil al termenelor suspendării.
Spre deosebire de legislația țării noastre și cea rusă, care exclud caracterul subiectiv al temeiurilor de suspendare, legislația română admite prezența elementului subiectiv prin existența suspendării voluntare a procesului. Această trăsătură reiese din însăși definițiile onor doctrinari români. Spre exemplu Gheorghe Durac definește suspendarea în felul următor: „suspendarea procesului înseamnă oprirea mersului judecății, datorită ivirii unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor”. Anume sintagma ”voite de părți” denotă caracterul subiectiv al temeiurilor suspendării, or părțile sunt libere să decidă asupra survenirii împrejurărilor ce servesc drept temei de suspendare.
Un alt exemplu de definiție a unui practician romăn cu același specific sună țn felul următor: suspendarea procesului civil reprezintă „o oprire a cursului judecății datorită apariției unor împrejurări voite de părți, care numai stăruiesc în soluționarea pricinii, ori independente de voința lor, când părțile sunt în imposibilitate fizică sau juridică de a se prezenta la judecată”.
Aceste două definiții ale doctrinarilor români, ca și în cazul doctrinei moldovenești și celei rusești, stabilesc un efect general și specific al suspendării „oprirea cursului judecății”. Ceea ce deosebește legislația română de cea a Republicii Moldova este faptul că datorită prezenței laturei volitive legislația română clasifică suspendarea în voluntară și legală (art. 411- 413 Cod de Procedură Civilă romăn). Cea voluntară intervine ca rezultat al manifestării de voință a părților, fie în mod tacit, fie în mod expres, iar cea legală poate fi de drept, facultativă și judecătorească.
Analiza efectuată anterior asupra esenței suspendării procesului civil scoate în evidență principalele trăsături ale acestui incident procesual, și anume:
1) face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului,
2) are ca efect intreruperea curgerii tuturor termenilor,
3) la bază stau împrejurări de ordin obiectiv,
4) termenele de suspendare nu este determinat, dar determinabil,
5) temeiurile sunt expres prevăzute de lege,
6) reluarea procesului are loc numai după dispariția împrejurărilor care au stat la baza suspendării.
În concluzie, ținând cont de toate elementele analizate anterior, putem deduce următoarea definiție: suspendarea procesului civil este un incident procesual, care face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului, din cauza unor împrejurări obiective prevăzute de lege, care pun instanța în imposibilitate de a efectua acte de procedură pe parcursul unui termen determinabil (până când vor dispărea aceste împrejurări), cu o eventuală posibilitate de a relua procesul.
Suspendarea procesului civil produce efecte asupra tuturor părților în proces, indiferent de calitatea acestora, cu excepția cazurilor când coparticiparea procesuală facultativă permite disjungerea cauzei (separarea retențiilor) și în dependență de temeiul de suspendare (când fiecare coreclamant sau copârât participă în proces în mod independent față de ceilalți coparticipanți).
Efectele suspendării sunt următoerele:
1. Face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului. Aceasta înseamnă că continuitatea actelor de procedură, efectuate de către instanța de judecată pe tot parcursul procesului va fi perturbată. Este un efect general, specific tuturor incidentelor procesuale.
2. Întreruperea curgerii tuturor termenilor de procedură. Este un efect specific al suspendării și semnifică modificarea cursului acestui termen, în sensul opririi curgerii lui pe durata existenței împrejurărilor care au servit drept temei de suspendare. Suspendarea termenelor de procedură presupune stoparea curgerii termenului, din moment ce a fost dispusă suspendarea, iar termenul începe să curgă în continuare de la acel moment al stopării lui, după ce temeiul de suspendare a dispărut și procesul a fost reluat. Astfel, în perioada suspendării, termenele pentru a depune careva cereri, a ataca diferite categorii de încheieri, nu curg, și nimeni nu poate invoca tardivitatea acțiunii procesuale pe motivul existenței încheierii de suspendare a procesului, este important de reținut că, suspendarea termenului nu se poate aplica în cadrul procedurii civile și în afara instituției suspendării procesului. Perioada de suspendare nu va afecta în nici un fel termenul rezonabil de examinare a pricinii civile, deoarece au apărut acele circumstanțe obiective care blochează temporar cursul judecății. Efectiv, cauza nu a fost examinată în perioada de suspendare a procesului civil, întrucât odată cu întreruperea curgerii tuturor termenilor de procedură operează și încetarea exercitării tuturor actelor de procedură. Prin urmare, curgerea termenului rezonabil de examinare a cauzei a fost oprit temporar, iar părțile nu vor obține câștig de cauză, în cazul intentării unei acțiuni în temeiul Legii 87 din 21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. Însă, în situația în care încheierea de suspendare va fi casată de instanța de recurs, fiind stabilit că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legii materiale și a dispus nejustificat suspendarea procesului civil, atunci apare întrebarea privind încălcarea sau neîncălcare termenului rezonabil.
3. Încetarea exercitării tuturor actelor de procedură. Prin acest efect se interzice efectuarea unor acțiuni procesuale cu excepția celor de contestare a încheierii de suspendare. Actele procesuale care au fost depuse până la momentul suspendării, deasemenea nu produc nici un efect, cu excepția actelor de asigurare a acțiunii și asigurare de probe, care vor produce efecte juridice pe toată durata suspendării procesului, iar instanța și părțile nu vor putea întreprinde acțiuni procesuale pentru a contracara măsura de asigurare. Evident, este o excepție ce creează incomodități și prejudicii destul de însemnate părții asupra căreia a fost dispusă asigurarea, însă scopul ei este de a apăra interesele reclamantului. Pentru a nu fi prejudiciat și a face posibil executarea hotărârii judecătorești definitive, legiuitorul a folosit mecanismul de asigurare și pe perioada suspendării procesului. Aici echitabilitatea și contradictorialitatea nu sunt afectate în niciun fel, deoarece în cadrul asigurării acțiunii există mecanismul de reparare a prejudiciului cauzat pârâtului prin asigurare (articolul 182 Cod de Procedură Civilă al R.M.). Respectiv, reclamantul va putea mări cuantumul despăgubirilor create prin măsura de asigurare pe întreaga perioadă în care a produs efecte, dacă și numai dacă hotărârea de respingere a acțiunii va deveni irevocabilă.
1.2 Tipurile de suspendare
Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova reglementează în articolele 260 și 261 două categorii de suspendări a procesului, și anume:
Suspendarea Obligatorie se dispune din oficiu de către instanța de judecată în următoarele situații: a)decesul sau reorganizarea părții în proces ori a intervenientului principal, dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi; b)pierderea capacității de exercițiu, a părții în proces; c)delegarea către o instanță judecătorească străină a efectuării actelor de procedură; d)situațiile prevăzute de legea insolvabilității, e)ridicării excepției de neconstituționalitate; f)a apărut un conflict de competență jurisdicțională (art 44 alin 1 CPC); părțile în proces au acceptat mediere (art 30 alin 1 din Legea cu privire la mediere).
Instanța din oficiu, fără consimțământul părților va emite o încheiere privind suspendarea procesului. Dispozițiile legale cuprinse în art.261 Cod de Procedură Civilă, sunt destinate de a garanta dreptul de apărare al părților în procesul civil și a asigura principiul contradictorialității. În toate aceste situații, dacă nu s-ar dispune suspendare obligatorie, ar deveni dificil sau chiar imposibil de realizat aceste drepturi.
Suspendarea Facultativă se dispune de către instanța judecătorească, la cererea părților sau din oficiu în cazul: a)pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova; b)partea sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ-profilactică, situație adeverită de instituția respectivă; c)pârâtul este căutat; d)a dispus efectuarea unei expertize; e)a dat o delegație judiciară unei alte instituții judecătorești din țară; f)a dispus organului de tutelă și curatelă efectuarea unui control al condițiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopție și în alte pricini, în care pot fi lezate drepturile și interesele copilului; g)pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.
La baza ecestui tip de suspendare stă intima convingere a instanței, în ce privește necesitatea suspendării procesului. Se caracterizează prin următoarele oportunități: sintagma „poate”, care conferă dreptul instanței de a suspenda sau nu procesul, dacă prin temeiurile enumerate mai sus nu se va afecta termenul rezonabil al procesului; posibilitatea părților, prin cerere și a instanței din oficiu de a iniția procedura de suspendare, în baza propriilor aprecieri vis-a-vis de temeiul suspendări și impactul asupra procesului; temeiurile suspendării pot infuența sau nu desfășurarea normală a procesului, în dependență de pricina examinată și termenul rezonabil de examinare a cauzei.
1.3 Particularitățile suspendării în comparație cu alte incidente procesuale
Suspendarea se deosebește de celelalte incidente procesuale prin temeiuri, efecte, procedura de operare și modalitatea reluării pricinii civile. Suspendarea procesului, indiferent de temei, are ca efect întreruperea curgerii tuturor termenelor de procedură. Mai mult decât atât, încetează temporar toate actele procedurale cu excepția celor de asigurare a acțiunii și a probelor (art.260 alin.(2) CPC al RM). În perioada suspendării procesului nu pot fi efectuate acte de procedură, întrucât acestea nu vor produce nici un efect juridic.
Suspendarea procesului diferă esențial de amânarea procesului prin faptul că termenele suspendării este nedeterminat, dar determinabil (până la decăderea circumstanțelor în cauză). În cazul în care s-a decis asupra amânării, instanțava va fixa tot atunci și data noii ședințe. Putem afirma că durata amânării nu pericletează continuitatea procesului.
O altă deosebire constă în faptul că încheierea privind amânarea sau întreruperea examinării cauzei poate fi atacată decât odată cu fondul cauzei. În ceea ce privește încheierea privind suspendarea procesului art.263 CPC al RM prevede posibilitatea atacării acesteia în ordine de recurs.
După cum am menționat mai sus, suspendarea are ca efect principal întreruperea pentru un anumit termen a tuturor acțiunilor procesuale, cu excepția asigurării acțiunii și probelor. Pe lângă aceasta, părțile au posibilitatea de a înainta cererea privind repunerea pe rol a cauzei, care va produce efecte juridice în cazul în care va fi acceptată. Scopul amânării, însă, constă în înfăptuirea unor acțiuni de ordin procesual, îndreptate spre pregătirea cauzei pentru următoere ședință (prezentarea sau reclamarea probelor suplimentare, înștiințarea și citarea participanților la proces care nu s-au prezentat la ședința precedentă etc) , fără a întrerupe termenele de procedură.
Pentru a iniția procedura de repunere pe rol a cauzei partea interesată va înainta o cerere în ecest sens, fie din inițiativa instanței, care în ambele cazuri va emite o încheiere privind repunerea pe rol cauzei. În cazul amânării, precum și întreruperii instanța va fixa o dată concretă.
O altă deosebire constă în faptul că temeiurile suspendării sunt circumstanțe de ordin obiectiv, adică nu depind de voința părților sau instanței și sunt expres prevăzute in art. 260-261 CPC al RM, pe când împrejurările care stau la baza amânării au caracter subiectiv, depind de voința părților sau a instanței și nu sunt enumărate în mod exhaustiv în CPC.
CAPITOLUL II
TEMEIURILE ȘI TERMENELE SUSPENDĂRII
2.1 Temeiurile și termenele de suspendare obligatorie a procesului civil
Suspendarea obligatorie este reglementată de Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova la articolul 260, în care expune lista împrejurărilor care servesc drept temei pentru întreruperea obligatorie a cursului procesului civil. Caracterul obligatoriu impune instanța să dispună suspendarea procesului, prin excluderea vreunei alternative. Astfel statul garantează dreptul la un proces echitabil și asigură principiul contradictorialității. În toate aceste situații, dacă nu s-ar dispune suspendarea obligatorie, ar deveni dificil sau aproape imposibil să fie realizate aceste principii. Potrivit relatărilor cu privire la noțiunea suspendării procesului civil din primul capitol al acestei lucrări, suspendarea obligatorie intervine numai dacă aceste împrejurări s-au ivit înainte de finisarea dezbaterilor judiciare, dacă temeiurile de suspendare obligatorie au apărut după acest moment al procesului (excepție de la regulă este art.260 alin. (1) lit. e) -ridicărea excepției de neconstituționalitate ), ele nu împiedică pronunțarea hotărârii, deoarece părțile au discutat în contradictoriu elementele de fapt și de drept ale pricinii. Dacă însă, cu ocazia deliberării, instanța constată că anumite aspecte ale cauzei au rămas nelămurite și dispune reluarea examinării pricinii în fond, atunci apariția unuia dintre temeiurile menționate în art. 260 alin (1) Cod de Procedură Civilă, va atrage nemijlocit suspendarea procesului civil.
Scopul acestui tip de suspendare este acela de a garanta dreptul la un proces echitabil prin oferirea persoanelor, fie participante la proces fie nu, posibilitatea de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, și anume determinarea succesorilor și interesul lor personal în cauză; numirea unui tutore; dobândirea acțiunilor procesuale de la instanța judecătorească străină etc. În continuare vom analiza fiecare temei de suspendare obligatorie în parte.
Decesului sau reorganizării părții în proces ori a intervenientului principal dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi (art.260 alin.(1) lit.a) CPC).
Constatarea decesului persoanei fizice se realizează prin examinarea directă a corpului persoanei verificând absența semnelor vitale precum puls, bătăile cordului, respirație, tonus muscular etc. coroborat cu prezența semnelor reale ale morții precum rigiditate, deshidratare, răcire etc. Actul prin care se certifică decesul persoanei fizice este certificatul medical constatator al decesului, eliberat de unitatea sanitară. Însă, decesul din punct de vedere medical nu urmează a fi confundat cu decesul din punct de vedere juridic care stabiliște și alte proceduri de a determina decesul persoanei. Pentru ca temeiul de suspendare menționat să producă efecte juridice, este necesar de a prezenta în instanță certificatul de deces al uneia din părți. Potrivit prevederilor legale decesul la Oficiul de Stare Civilă se înregistrează în temeiul:
certificatului medical constatator al decesului, eliberat de o unitate sanitară;
actului, eliberat de către organele competente, prin care se constată decesul persoanei supuse represiunilor și ulterior reabilitate conform legislației respective;
hotărârii instanței judecătorești privind constatarea decesului sau privind declararea persoanei ca fiind decedată.
Atunci când vorbim despre decesul persoanei constatat printr-un certificat medical al organului abilitat, lucrurile par destul de simple, însă când ne referim la declararea decesului lucrurile se complică, deoarece nu există un cadavru sau acesta există însă nu poate fi identificat. În asemenea cazuri declararea decesului se face doar pe cale judecătorească utilizând procedura specială, judecătorul bazându-se pe prezumția morții persoanei. Cererea se depune la instanța de judecată de la domiciliul persoane presupuse decedată (art. 297 alin (1) CPC al RM), care, ținând cont de circumstanțele dispariției persoanei, va emite o hotărâre prin care persoana va fi declarată decedată. Condițiile necesare pentru a declara persoana decedată sunt enumerate în art. 52 Codul Civil al RM, care stabilește următoarea regulă generală: dacă, timp de 3 ani persoana nu a dat nici un semn de viață și la domiciliul persoanei lipsesc știri despre locul aflării și au fost epuizate toate mijloacele posibile pentru stabilirea locului aflării, persoana poate fi declarată decedată de către instanța de judecată la cererea persoanelor interesate. În aceste condiții legea permite declararea persoanei decedată fără ca aceasta să fie declarată dispărută fără veste pe durata termenului, în care ea a lipsit.
Codul Civil reglementează în art. 52 și alte situații când persoana este declarată decedată, și anume dacă aceasta a dispărut în condiții care prezentau pericol de moarte (calamități naturale – inundații, cutremure, alunecări de teren masive etc.) sau care dau temei a presupune că a decedat în urma unui anumit accident (incendiu, catastrofe aeriene, auto, maritime etc.). În acest caz declararea persoanei decedate poate avea loc după expirarea termenului de 6 luni de la producerea accidentului sau calamității naturale. Spre exemplu, dacă se cunoaște cu certitudine că persoana se afla în zona geografică în care s-a produs un cutremur devastator, iar ulterior despre aceasta nu s-a mai aflat nimic, persoana va fi declarată decedată peste 6 luni, întrucât probabilitatea decesului în astfel de condiții este foarte mare.
Dacă dispariția fără veste este legată de acțiuni militare, atunci persoana poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de la încetarea acțiunilor militare, cu condiția ca pe parcursul acestui termen aceasta nu a dat nici un semn de viață. În baza acestui temei poate fi declarat mort de către instanța de judecată nu numai un militar, dar și orice altă persoană fizică, care a dispărut în urma acțiunilor militare.
Deoarece CPC al RM prevede suspendarea examinării cauzei în temeiul decesului persoanei (decesului constatat), absența nemotivată a părții în ședințele de judecată crează riscul scoaterii cererii de pe rol. Aceasta se datorează principiului examinării cauzei în termen rezonabil, care nu admite lipsa unei părți în proces pentru o asemenea perioadă (cu unele excepții evident), iar amânarea pe un termen atât de îndelungat de asemenea nu este permisă de legea procesuală. După părerea mea procesul poate fi suspendat în temeiul hotărârii judecătorești privind declararea decesului persoanei, dacă a fost depusă cererea de examinare în lipsă, iar procesul se examinează în prezența reprezentantului părții. Astfel, partea în proces poate să fie declarată decedată în termen de 6 luni fără ca cererea să fie scoasă de pe rol sau să se dispună examinarea în lipsă. O altă situație care ar permite declararea decesului unei părți din procesul în curs de examinare, este atunci când termenul dintre două ședințe consecutive depășește mai mult de 6 luni din cauza graficului supraîncărcat al instanțelor judecătorești. Spre exemplu, la dispunerea unei expertize care nu duce la suspendarea procesului civil, se poate întâmpla ca termenul dintre două ședințe consecutive să fie suficient de lung, încât ar permite declararea decesului persoanei în termen de 6 luni. Analizând cele menționate, țin să constat că procesului civil poate fi suspendat atât pentru decesul fizic al uneia din părți, cât și în temeiul unei hotărâri judecătorești privind declararea persoanei ca fiind decedată.
Reorganizarea persoanei juridice reprezintă o operațiune juridică complexă, prin care are loc transmiterea drepturilor și obligațiilor prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare, care există sau ia naștere prin reorganizare, astfel încât succesorul continuă raporturile juridice în locul predecesorului său. Ca efect al reorganizării se produce fie dizolvarea unor persoane juridice (absorbția), fie constituirea altora (separarea), fie că dizolvarea unora și constituirea altora se produc concomitent (contopirea și divizarea). Dizolvarea unor și constituirea altor persoane juridice nu apar ca un scop în sine, al reorganizării, ci reprezintă fenomene accesorii ale acestor operațiuni.
La transformarea persoanei juridice drepturile și obligațiile, care fac parte din patrimoniul succesosar, nu suportă modificări și nu trec de la persoana juridică existentă la persoana juridică succesoare, deoarece nu are loc nici dizolvarea și nici constituirea unei persoane juridice noi, ci aceeași persoană juridică își continuă activitatea, dar în altă formă, în altă haină juridică. În astfel de situații nu este necesar de a întocmi un act de transmitere, cu atât mai mult că în practică de obicei același administrator continuă să reprezinte persoana juridică și după transformare. Această operațiune (transformarea) dispusă de societatea comercială poate interveni ori de câte ori în viața comercială apar noi cerințe sau evenimente deosebite, precum majorarea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei de funcționarea, excluderea unui asociat, schimbarea obiectului de activitate, atingerea numărului maxim de asociați, schimbarea sediului.
La reorganizare are loc succesiunea universală sau cu titlul universal. Succesori moștenesc nu numai drepturile ci și obligațiile, care se indică în actul de transfer sau bilanțul de repartiție și toate drepturile și obligațiile persoanei juridice reorganizate, inclusiv și cele nepatrimoniale, precum și drepturile litigioase dintre părți, chiar și cele care nu erau cunoscute la momentul reorganizării. Dacă drepturile, care se transferă trebuie să fie înregistrate, succesorul de drepturi trebuie să le înregistreze.
Când în instanță este prezentat certificatul de deces al persoanei fizice sau actul privind reorganizarea persoanei juridice, procesul se va suspenda până la determinarea succesorului în drepturi ale persoanei ieșite din proces. În asemenea cazuri se au în vedere drepturile sau obligațiile, care sunt transmisibile către succesorii în drepturi, fie ne referim la succesorii unei persoane fizice, fie ne referim la succesorii unei persoane juridice supuse procedurii de reorganizare, fie că ne referim la succesorul intervenientului principal atras în proces în conformitate cu articolul 65 CPC al RM. Posibilitatea de succesiune în drepturile procedurale este reglementată de articolul 70 CPC al RM, astfel, în cazul decesului sau reorganizării, instanța poate permite înlocuirea părții cu succesorul ei în drepturi, dacă raportul material litigios admite succesiunea în drepturi. Dacă pretențiile părților sau a intervenientului principal se referă la drepturi sau obligații cu caracter personal , care aparțin în exclusivitate doar celui ce a lăsat moștenirea (de exemplu: în litigiile privind desfacerea căsătoriei, încasarea pensiei de întreținere, restabilirea în câmpul muncii etc), sau la drepturi și obligații valabile doar în timpul vieții acestuia din urmă (ce reies din contract), procesul va înceta în baza articolului 265 lit f), unde „partea în proces, persoană fizică decedează și raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi ” și g), unde „reclamantului și/sau pârâtului îi lipsește capacitatea de folosință, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2)” Cod de Procedură Civilă al R.M. În cazul lichidării persoanei juridică, continuarea procesului nu mai este posibilă șă va fi încetat conform articolului 265 lit. g) CPC al RM.
În cazul decesului persoanei fizice parte la proces procesul va fi suspendat, după cum prevede art.262 lit.a) CPC al RM, până la determinarea succesorului în drepturi. Termenul maxim prevăzut de Codul Civil în art.1517 pentru determinarea succesorilor este de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, termenul acordat de lege pentru a se expune asupra opțiunii succesorale. Însă în practică durata suspendării este cu mult mai mare datorită apariției noilor succesori ai defunctului după expirarea celor 6 luni, despre care notarul și succesorii au fost în necunoștință de cauză, prelungirea termenului de acceptare în baza art.1518 Cod Civil al RM, identificarea tardivă a tuturor bunurilor incluse în masa succesorală, situații ce lungesc durata suspendării procesului pendinte la nesfârșit. Ulterior, la determinarea succesorilor, procesul se va relua după ce persoanele sus-numite au luat cunoștință despre existența procesului, care la moment este suspendat. După determinarea succesorului procesul își va relua cursul normal de desfășurare, pe motiv că instanța este obligată din oficiu să reia procesul în temeiul articolului 264 CPC al RM.
Pierderii capacității de exercițiu a părții în proces (art. 260 alin. (1) lit. b) CPC).
Articolul 9 din Codul Civil al RM dă o definiție noțiunii de capacitate de exercițiu a persoanei fizice, astfel aceasta reprezintă ”… aptitudinea persoanei de a dobândi prin faptă proprie și de a exercita drepturi civile, de a-și asuma personal obligații civile și de a le executa.” Aceste prerogative, persoana le realizează prin încheierea de acte juridice civile de sinestătător, fără nici o intervenție din partea altei persoane. Prin încheierea actelor juridice civile persoana nu numai își exercită drepturile și își asumă obligații, dar și dobândește drepturi civile și execută obligațiile civile asumate. Legea Republicii Moldova stabilește că persoana persoanele fizice dobândesc capacitatea de exercițiu deplină de la 18 ani (de la 16 ani prin emancipare), iar persoanele juridice din momentul înregistrării în conformitate cu art 58 CPC al RM. Temei pentru pierderea capacității de exercițiu a persoanei fizice conform art.24 Cod Civil, constituie tulburarea psihică cauzată de bolile mentale sau de deficiențe mentale, din cauza cărora aceasta nu poate conștientiza sau dirija acțiunile sale. Persoana fizică, care suferă de astfel de tulburări psihice este declarată incapabilă numai de către instanța de judecată, conform prevederilor Capitolului XXVIII din Cod de Procedură Civilă, la cererea persoanelor interesate și anume membrii ei de familie, rudele apropiate (părinți copii, frați, surori, bunei), autoritatea tutelară, instituția de psihiatrie (psihoneurologie), procurorul. Instanța de judecată, în baza rezultatelor expertizei psihiatrice, care stabilește starea lui psihică, declară persoana fizică incapabilă. Hotărârea judecătorească, prin care persoana fizică este declarată incapabilă servește drept temei pentru ca autoritatea tutelară să numească o tutelă. După ce hotărârea judecătoreasc devine definitivă, persoana fizică pierde capacitatea de exercițiu. În cazul în care persoana fără capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu limitată este parte în cadrul unui proces, instanța din oficiu sau la cerere este obligată să suspende procesul până la numirea tutorelui sau curatorului.
Țin să menționez că, deși nu este indicat expres, dar norma respectivă se aplică și în cazul intervenientului principal, pe motiv că intervenientul dispune de un drept personal în obiectul acțiunii, iar exercitarea unor drepturi procesual civile de o persoană incapabilă este categoric interzisă de prevederile art. 58 alin. (2) Cod de Procedură Civilă al RM, unde se menționează că „Actele de procedură efectuate de minori cu vârsta de până la 14 ani sau de adulții declarați incapabili sunt nule”. Însă, până ce se va numi un tutore pentru intervenientul principal ce a pierdut capacitate de exercițiu în timpul procesului, ședința în cauză nu se va putea desfășura, iar temeiuri de amânare a ședinței pentru asemenea situații Codul de procedura Civilă nu prevede.
Deși legiferarea menționată se referă la pierderea capacității de exercițiu, credem că limitarea persoanei în capacitatea de exercițiu, în temeiul art. 25 din Codul Civil al RM, deasemenea poate fi temei de suspendare obligatorie a procesului, dacă pricina civilă se referă la patrimoniu, salariu, pensie sau de alte tipuri de venituri, pe care o persoană limitată în capacitatea de exercițiu și le poate exercita și, respectiv, apăra doar cu acordul curatorului. În cazul, în care obiectul examinării judiciare îl formează drepturi, pe care partea în proces sau intervenientul principal limitat în capacitatea de exercițiiu le poate exercita sinestătător, atunci procesul nu va fi suspendat.
Termenele suspendării procesului va depinde cu strictețe de perioada de numire a tutorelui sau curatorului persoanei incapabile sau lipsite de capacitate de exercițiu. Astfel, art.36 alin.(1) din Codul Civil al RM obligă autoritatea tutelară să soluționeze problema privind instituirea tutelei/ curatelei în termen de o lună de la data când a perceput informația despre necesitatea instituirii. Rezultă că termenul de suspendare trebuie să fie minim de o lună, de la data emiterii încheierii de suspendare, termen care nu se respectă în practică. După ce tutorele sau curatorul au luat cunoștință despre existența procesului ce la moment este suspendat, procesul își va relua cursul normal de desfășurare, pe motiv că instanța este obligată din oficiu să reia procesul în temeiul articolului 264 Cod de Procedură Civilă al RM.
Delegarea de către o instanță judecătorească străină a efectuării actelor de procedură (art. 260 alin. (1) lit. c) CPC)
Prin delegația judecătorească se înțelege un act emis de instanța care judecă pricina către o altă instanță judecătorească națională sau străină, în scopul acumulării unor probe ce se află pe acel teritoriu, iar ultimele fiind obligate să efectueze respectivele acte procedurale în termen cât mai scurt. Această procedură este reglementată de art. 125 alin. (3) și 465 Cod de Procedură Civilă al R.M., prin care instanțele judecătorești ale Republicii Moldova pot da delegații instanțelor judecătorești străine în vederea efectuării unor acte de procedură (obținerea de explicații ale părților, de depoziții ale martorilor, înmânarea de citații și de alte acte, obținerea de raporturi de expertiză, de cercetare la fața locului, luarea de măsuri de asigurare a acțiunii etc), dar pot și primi delegații de la instanțele judecătorești străine pentru efectuarea acelorași acte procedurale. Procedura de trimitere/ primire a delegației se efectuează în conformitate cu legislația Republicii Moldova, dacă tratatele internaționale bilaterale și multilaterale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altfel, precum și în baza principiului reciprocității. Convențiile multilaterale ce stau la baza efectuării acțiunilor procesuale de asistență juridica international în materie civilă sunt:
-Convenția privind procedura civilă din 01.03.1954, Haga;
-Convenția privind asistența juridică și raporturile de drept în procesele civile, familiale și penale, din 22.01.1993, Minsk;
-Convenția europeană în domeniul informației cu privire la dreptul străin din 07.06.1968, Londra;
-Convenția civilă privind corupția din 04.11.1999, Strasbourg.
Din tratate putem menționa:
-Tratatul între Republica Moldova și România privind asistența juridică în materie civilă și penală din 06.07.1996;
-Tratatul între Republica Moldova și Republica Letonă cu privire la asistența juridică și la raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 14.04.1993;
-Tratatul între URSS și Republica Socialistă Cehoslovacă privind asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală, din 12.08.1982;
-Tratatul între URSS și Republica Populară Ungară privind acordarea asistenței juridice în materie civilă, familială și penală din 15.07.1958 și Protocolul la acesta din 19.10.1971, tratate puse în aplicare prin succesiune în raporturi între Republica Moldova și Republica Cehă și, respectiv, între Republica Moldova și Republica Ungaria;
-Tratatul între Republica Moldova și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală din 13.12.1993;
-Tratatul între Republica Moldova și Republica Lituania cu privire la asistența juridică și la raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 09.02.1993;
-Acordul între Republica Moldova și Republica Turcia cu privire la asistența juridică în materie civilă, comercială și penală din 22.05.1996;
-Tratatul între Republica Moldova și Republica Azerbaidjan cu privire la asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 26.10.2004;
-Tratatul între Republica Moldova și Federația Rusă cu privire la asistența juridică și raporturile juridice în materie civilă, familială și penală din 25.02.1993 etc.
Dispozițiile tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte au prioritate în raport cu dispozițiile legislației naționale, fapt consfințit în art.8 al Constituției R.M., precum și în art. 465 alin. 3) CPC al RM, care spune că „Delegația instanței judecătorești străine se execută în modul stabilit de legislația Republicii Moldova dacă tratatul internațional la care Republica Moldova face parte nu prevede altfel”. În cazul în care se face referință la mai multe tratate internaționale care reglementează proceduri de asistență juridică similară, sau dacă între prevederile acestor tratate există careva divergene sau incompatibilități, se vor aplica prevederile acelui tratat care asigură o protecție mai bună a drepturilor și libertăților omului.
Dacă R.M. este statul solicitat, Ministerul Justiției îndată ce va primi o cerere de acordare a asistenței juridice, va purcede la un control de regularitate al actelor anexate și, în caz pozitiv, o va expedia judecătoriei în a cărei rază teritorială locuiește sau își are sediul destinatarul.
Dacă R.M. este statul solicitant, instanța de judecată care judecă cauza va emite o încheiere prin care va formula o cerere de acordare a asistenței juridice. În această ordine de idei instanța națională va realiza adresarea cu delegația la instanța străină conform următorului lanț: instanța națională – Ministerul Justiției al RM (care verifică dacă materialele recepționate corespund cu prevederile instrumentelor internaționale în domeniu) – Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene al RM – misiunile diplomatice ale R.M. în statul străin – Ministerul de Externe al statului străin – organul central al justiției statului străin – instanța de judecată străină competentă în îndeplinirea delegației judecătorești (procedura diplomatică). În funcție de modul de parvenire a cererii, dovada înmânării va fi transmisă de către Ministerul Justiției, pe aceeași cale. În cazul în care o cerere de acordare a asistenței juridice este transmisă direct autorităților judecătorești (procedura simplificată) sau altor autorități, acestea din urmă vor fi în drept să le execute numai dacă autoritățile centrale decid astfel.
Cererea de asistență juridică internațională trebuie să fie semnată și autentificată prin ștampila instanței de judecată și se formulează prin emiterea unei încheieri judecătorești, unde se indică autoritatea emitentă a actului transmis (instituția solicitantă), autoritatea căreia îi este adresată rugămintea (instituția solicitată), tratatul în baza căruia se cere asistența, numele și calitatea părților (date personale), natura actului respectiv (obiectul cauzei, conținut, circumstanțe), adresa destinatarului și denumirea actului care urmează a fi înmânat (în dublu exemplar, așa cum este prevăzut, de exemplu în Convenția de la Haga privind procedura civilă sau în Acordul între Republica Moldova și Republica Turcia cu privire la asistența juridică în materie civilă, comercială și penală). În cazul în care nu este cunoscută adresa completă a destinatarului, instituția solicitată ia toate măsurile necesare pentru stabilirea ei în conformitate cu legislația statului pe teritoriul căruia se află persoana.
După expedierea cererii de asistență juridică internațională în materie civilă, instanța judecătorească care soluționează litigiul v-a suspenda din oficiu examinarea procesul conform art. 260 alin.(1) lit. c) CPC al RM, până la prezentarea de către instanța străină a delegației acordate de asistență juridică solicitată. Procesul se va suspenda după ce va fi emisă încheierea privind delegația judecătorească, și asta datorită faptului că termenele de efectuare a unor acțiuni procesuale de ordin internațional necesită un termen mai îndelungat, fapt ce poate afecta grav termenul rezonabil de examinare a cauzei.
Situațiile prevăzute de legea insolvabilității(art. 260 alin. (1) lit. d) CPC).
Insolvabilitatea, în sens juridic, reprezintă o totalitate de norme ce reglementează relațiile ce apar între debitourl insolvabil și creditorii săi cu privire la satisfacerea creanțelor acestora, relații ce se desfășoară sub controlul instanței de judecată. De fapt debitorul se află într-o situație de imposibilitate de a-și satisface creanțele ajunse la scadență, fapt confirmat printr-o hotărâre judecătorească de intentare a procesului de insolvabilitate. Controlul instanței de judecată exercitat în cadrul declarării insolvabilității presupune în mod obligatoriu desfășurarea unei activități procesuale și realizarea unor acte procesual civile ceea ce a și determinat apariția procedurii de insolvabilitate în cadrul procesului. Ca atare, este o procedură necontencioasă, datorită lipsei litigiului de drept, iar dacă creditorul invocă existența unui litigiul de drept referitor la masa debitoare, acesta se va soluționa într-un proces separat (art.5 alin.(2) din Legea insolvabilității) conform normelor procedurii contencioase.
Astfel, în cazul în care există simultan două procese civile cu privire la același obiect litigios: un litigiu de drept în procedură contencioasă și un litigiu privind declararea procedurii de insolvabilitate, primul va fi suspendat în baza art. 260 alin.(1) lit. d) CPC al RM, al cărui menire este de a evita desfășurarea simultană a două procese civile cu privire la același obiect litigios. Suspendarea procesului în conformitate cu temeiul menționat are loc doar în pricinile a căror obiect îl constituie bunurile ce fac parte din masa debitoare a pârâtului împotriva căruia s-a intentat procesul de insolvabilitate. Aceeași reglementare o regăsim și în art. 79 alin. 4 din Legea Insolvabilității din 29.06.2012 potrivit căruia toate pricinile civile intentate privitor la bunurile ce țin de masa debitoare în care pârâtul este debitor în procesul de insolvabilitate, iar reclamantul este creditor chirografar și care sunt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate se suspendă până la reluare de către creditorul chirografar sau până la încetarea procedurii de insolvabilitate. Din regula generală expusă în art. 79 din Lege reiese că termenele suspendării depinde de două momente, și anume:
litigiul se suspendă până la încetarea procesului de insolvabilitate
litigiul se suspendă până la reluare de către creditorul chirografar
În primul caz se are în vedere că litigiul poate fi reluat în momentul în care au încetat toate lucrările în legătură cu examinarea pricinii de insolvabilitate. Actul care semnifică finisarea procedurii de insolvabilitate este hotărârea judecătorească de încetare, care, în dependență de tipul încetării, are denumiri diferite, și anume: hotărâre de încetare ca rezultat al distribuirii masei debitoriale, hotărâre de încetare ca rezultat al adoptării hotărârii de confirmare a planului, hotărâre de încetare odată cu distribuirea creanțelor sau aprobarea bilanțului de lichidare, hotărârea de confirmare a planului și încetării procedurii de restructurare accelerată, hotărâre de încetare ca rezultat al lipsei sau nevalidării nici a unei creanțe, hotărâre de încetare ca rezultat al lipsei temeiurilor de insolvabilitate etc. Este important de menționat faptul că termenele de suspendare a examinării litigiului de drept se întrerupe din momentul când hotărârea emisă de instanța de insolvabilitate a rămas definitivă și irevocabilă.
Dacă creanțele creditorilor validați nu au fost satisfăcute în cadrul procesului de insolvabilitate, atunci aceștia au dreptul să le înainteze fără restricții față de debitor intentând o acțiune civilă în procedură contencioasă (art. 176 alin. (1) Legea Insolvabilității). Astfel, dacă prin încetarea pricinii privind insolvabilitatea nu se va dispune radierea debitorului, atunci procesul suspendat poate fi reluat, iar creditorii chirografari vor putea să-și satisfacă creanțele personale la reluarea procesului suspendat, deoarece pârâtul mai există ca subiect de drept în urma finisării pricinii de insolvabilitate în privința sa.
Cel de-al doilea moment ce ține de termenele de suspendare a procesului se referă la posibilitatea reluării procesului de către creditorul chirografar în cazul în care creanțele sale nu au fost validate în procedura de insolvabilitate. Pentru a demonstra calitatea procesuală de creditor al debitorului insolvabil în procedura de insolvabilitate, primul trebuie să facă dovada existenței unei creanțe față de al doilea. Însă, deși are o creanță, creditorul nu poate exercita nici un drept în cadrul procedurii de insolvabilitate până la momentul în care creanța acestuia nu a fost validată la ședința de validare. Anume din acest moment el obține drepturi procesuale depline și se consideră creditor al debitorului insolvabil. Deci reclamantul care este prezumat creditor chirografar al pârâtului în procesul de insolvabilitate va depune cererea de validare a creanței conform dovezilor de care dispune, ținând cont de reglementările art. 140- 145 din Legea insolvabilității. În procedura de validare a creanței se va lua decizia de admitere a creanței și satisfacerea ei ulterior sau decizia de nevalidare a creanței, care va impune creditorul chirografar să reia procesul suspendat pentru a dovedi veridicitatea creanței sale. Astfel procedura suspendată poate fi reluată de creditorul chirografar în cazul nevalidării creanțelor în procedura de insolvabilitate (art. 79 alin (4) din Legea Insolvabilității).
Țin să precizez că nu toate pricinile civile pornite privitor la bunurile ce constituie masa debitoare se suspendă. Mă refer la procesele în curs de desfășurare în care obiectul litigiului se referă la separarea unui bun din masa debitoare, litigiile privind executarea creanțelor garantate, privind obligațiile ce decurg din masa debitoare.
A fost ridicată excepția de neconstituționalitate (art 260 alin 1 lit e CPC)
Procedura ridicării excepției de neconstituționalitate permite judecătorului să soluționeze situațiile, când în procesul judecării unei cauze părțile sau judecătorul însuși se confruntă cu o incertitudine a normelor ce urmează a fi aplicate sub aspectu corespunderii cu Constituția. Constituția Republici Moldova este este legea supremă, iar orice act juridic care contravine normelor Constituției este lipsit de petere juridică. Pentru a împiedica aplicarea actelor normative prezumate neconstituționale de către instanță, se inițiază procedura excepției de neconstituționalitate. Conchidem că, excepției de neconstituționalitate reprezintă o cale de acces indirect al persoanei, prin intermediul instanțelor de drept comun la justiția constituțională, pentru sesizarea actelor normative prin care se încalcă drepturile sale. Conform art. 4 alin. (1) lit. a) al Codul Jurisdicției Constituționale, nr.502 din 16.06.1995, efectuarea controlului constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, îi revine Curții Constituționale. Procedura excepția de neconstituționalitate este numită controlul concret de constituționalitate și, din cadrul puterii judecătorești, poate fi invocată numai de către Curtea Supremă de Justiție. Art. 121 în Codul de Procedură Civilă, prevede că „dacă în procesul judecării pricinii se constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale, instanța de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o transmite prin intermediul Curții Supreme de Justiție.” De menționat că Curtea Supremă de Justiție are doar obligația de a transmite sesizarea Curții Constituționale, iar prezumția de neconstituționalitate va fi identificată de instanțele ce nemijlocit aplică actele normative precum și de părțile procesului prin înaintarea demersurilor de neconstituționalitate a normei aplicate. Sesizarea Curții Constituționale de către instanța de judecată este admisibilă numai în cazul în care actul normativ este aplicat sau urmează a fi aplicat conform opiniei instanței în pricina concretă pe care o examinează. Instanța de judecată poate iniția ridicarea excepției de neconstituționalitate din oficiu sau la cererea părților. În acest sens, judecătorul, în fața căruia a fost ridicată excepția, va emite o încheiere motivată privind admisibilitatea demersului și, conform practicii judiciare, separat o sesizare care va cuprinde motivele de neconstituționalitate a normei contestate. Ultima se va întocmi în numele Curții Supreme de Justiție.
Având în vedere că norma de drept este supusă controlului de constituționalitate aplicativ la cazul concret dedus judecății, judecătorii constituționali trebuie să dispună de toate materialele asupra dosarului din instanța de drept comun. Cu toate că atât Codul de Procedură Civilă, cât și Codul Jurisdicției Constituționale nu reglementează obligativitatea transmiterii dosarului din instanța de drept comun Curții Constituționale, de obicei, Curtea Supremă de Justiție împreună cu sesizarea privind excepția de neconstituționalitate trimite și dosarul. În orice caz, Curtea Constituțională insistă să-i fie expediat dosarul pe majoritatea cauzelor. Ținând cont de necesitatea expedierii materialelor dosarului de la instanța de fond Curții Constituționale, judecătorul se află în imposibilitate de a examina procesul în continuare datorită faptului că nu mai are acest dosar pe masa de examinare, fapt care duce în mod inevitabil la suspendarea examinării cauzei în baza art. 260 alin.(1) lit.e) CPC al RM. Un alt motiv, care ar servi drept temei de suspendare în baza art. 260 alin.(1) lit.e) CPC al RM, este faptul că după expedierea sesizării de neconstituționalitate, la continuarea examinării pricinii există probabilitatea de a soluționa pricina, în baza unor norme juridice declarate neconstituționale, fapt ce contravine principiului legalității. Instanța de fond va relua procesul suspendat numai după ce Curtea Constituțională se va expune printr-o hotărâre asupra constituționalității normei de drept.
A apărut un conflict de competență jurisdicțională (art. 44 alin. (1) CPC).
În procedura civilă, conflictul de competență apare atunci când două sau mai multe instanțe de judecată, indiferent de poziția ierarhică se declară competente față de o anumită cauză (conflict pozitiv de competență) sau când două instanțe își declină reciproc competența(conflict negativ de competență). În conformitate cu regulile stabilite la articolul 44 CPC al R.M., conflictul de competență se va soluționa de către instanța ierarhic superioara față de instanțele care sunt părți ale conflictului de competență. Poate apărea atât la faza intentării procesului, fază unde instituția suspendării procesului civil nu-și produce pe deplin efectele juridice și nu-și găsește aplicabilitate a temeiurilor de suspendare, cât și la faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare (conflictul pozitiv de competență). Astfel în baza art. 44 alin. (1) CPC al R.M., instanța va dispune din oficiu și în mod obligatoriu suspendarea procesului și va înainta dosarul către instanța competentă să soluționeze conflictul. Cu toate că temeiul respectiv nu este stipulat expres în art. 260 CPC al R.M., caracterul obligatoriu al suspendării rezultă din faptul că la ivirea conflictului instanțele judecătorești nu pot efectua nici o acțiune procesuală premărgătoare următoarelor faze ale procesului, or, o cauză poate fi judecată doar de către instanța investită de lege. Consider neincluderea acestui temei de suspendare obligatorie în art. 260 CPC al R.M. o greșeală tehnică omisă de legiuitor.
Procedura de dispunere a suspendării se conformează normelor stabilite de articolele 260-264 CPC al R.M. La apariția conflictului de competență jurisdicțională procesul va fi suspendat până la momentul emiterii unei încheieri irevocabile de către instanța superioară competentă să soluționeze conflictul, prin care se desemnează instanța competentă să examineze cauza.
Părțile în proces au acceptat mediere (art. 30 alin. (1) din Legea cu privire la mediere).
Medierea ca instituție juridico- procesuală intervine atunci când persoanele fizice și/ sau juridice aflate în conflict convin sa-l soluționeze pe cale amiabilă, chiar dacă a fost declanșat un proces în fața instanței competente. Procesul de mediere poate fi inițiat doar dacă există consimțământul ambelor părți, or, dacă lipsește acordul uneia dintre părți acordul nu este recunoscut de instanță. Din definiția dată de art.2 alin.(1) din Legea cu privire la mediere: „Medierea reprezintă o modalitate alternativă de soluționare a conflictului dintre părți pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane”, reiese obligativitatea prezenței a cel puțin unui mediator, a cărui scop este de a conduce procesul de mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă.
În conformitate cu art.30 alin.(1) al Legii cu privire la mediere „ acceptarea medierii suspendă, la cererea ambelor părți, examinarea cauzei civile în instanța judecătorească sau arbitrală”. Deci, dacă părțile au ajuns la un comun acord privind intentarea procedurii de mediere, examinarea litigiului se va suspenda la cererea părților, din momentul încheierii unui contract de mediere. Voința ambelor părți reprezintă condiție esențială pentru aplicarea acestui temei de suspendare. Ținând cont de această condiție, s-ar părea că acest temei de suspendare ar face parte din categoria suspendării facultative, însă, din momentul parvenirii intenției de inițiere a procedurii de mediere, instanța în mod obligatoriu va suspenda procesul. Confuzia creată prin ,, la cererea ambelor părți” , are ca scop îndeplinirea pe deplin a rigorilor procedurii de mediere, prin acceptarea ambelor părți de a soluționa diferendul pe calea necontencioasă.
Termenele suspendării procesului depinde de durata procedurii de mediere. Conform art.28 din Legea cu privire la mediere, medierea încetează prin convenirea asupra unui acord între părți, prin renunțare la mediere, în cazul decesului/ lichidării persoane fizice/ juridică, prin constatare de către mediator că părțile nu pot ajunge la un acord. Referitor la ultima condiție de încetare a medierii, legiuitorul acordă un termen părților pentru a ajunge la un numitor comun, și anume maxim 3 luni de la data acceptării medierii. Dacă acordul de împăcare nu este semnat până la expirarea acestui termen și în lipsa solicitării de prelungire a procedurii de mediere, la cereea părții interesate, examinarea procesului suspendat va relua în conformitate cu art.264 CPC al RM.
Întrucât suspendarea în baza acceptării medierii de către părți reprezintă dovada unei suspendări a procesului datorită voinței exprese a părților de a intenta procedura de mediere, după părerea mea, acest temei nu se încadrează nici în art. 260 alin. (1), nici în art. 261. Legislația română reglementează în noul Cod de procedură civilă o categorie cu totul diferită de cele reglementate de CPC al RM, și anume „Suspendarea Voluntară”, la baza căreia stă acordul de voință a ambilor părți din proces. Datorită prezenței elementului subiectiv, acest temei se încadrează perfect în categoria suspendării voluntare, reglementate de CPC român, precum și alte cauze de suspendare la baza cărora stă voința reciprocă a părților. Astfel, consider oportun întroducerea acestei categorii de suspendare în Codul de procedură civilă al RM.
2.2 Temeiurile și termenele de suspendare facultativă a procesului civil
Articolului 261 CPC al RM reglementează dreptul instanței de a suspenda examinarea pricinii- suspendarea facultativă a procesului civil. Este acea categorie de suspendare care permite judecătorului să aprecieze la propria convingere despre necesitatea sistării temporare a judecății. Se dispune la cererea participanților la proces sau din oficiu. Caracterul facultativ al acestei categorii de suspendare este determinat de prezența sintagmei „poate”, care conferă dreptul instanței de a suspenda sau nu procesul, ținând cont de termenul rezonabil de examinare a cauzei. Intima convingere a instanței se rezumă doar la constatarea temeiului de suspendare, nu și la oportunitatea de a alege între sistare și continuare a judecății. Or, în cazul în care instanța constată existența unuia dintre temeiurile enumerate în art.261 CPC al RM, ea va fi obligată să dispună suspendarea procesului civil fără careva rezerve. Un alt element care determină caracterul facultativ al suspendării este voința părților de a iniția procedura de suspendare prin formularea unei cereri în acest sens.
După părerea mea între suspendarea facultativă și cea obligatorie nu este nici o diferență evidentă. Presupun că legiuitorul moldav a făcut această distincție din simplul motiv, de a face posibil în unele situații de a continua cursul judecății la apariția unuia dintre temeiuri, ce nu va afecta grav termenul de judecare a cauzei. Astfel, la apariția necesității de a efectua o expertiză, instanța va decide fie asupra suspendarii procesului pendinte, fie asupra amânării acestuia, ținând cont de complexitatea expertizei, termenul rezonabil de examinare a cauzei și alți factori. În continuare voi analiza fiecare temei în parte.
Pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova (art. 261 lit. a)
Situația de război reprezintă un regim juridic deosebit în țară sau în unele sectoare ale acesteia, care se stabilește, de obicei, prin hotărârea organului superior al statului în situații excepționale (război, calamitate naturală etc.). În cazul situației de război, toate funcțiile organelor puterii de stat pe problemele apărării, ordinii publice și securității de stat se pasează către organele militare. Codul de procedura civilă al RM limitează suspendarea examinării cauzei doar la situarea reclamantului sau pârâtului în rândul forțelor armate active (puse pe picior de război) sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova, deoarece aceasta implică una din situațiile excepționale ce apar involuntar și care fac imposibilă prezența părții în proces. Participarea la forțele armate ale țării pe timp de pace, în calitate de militar activ ori pentru satisfacerea stagiului militar, sau care se află în regim de pregătire nu reprezintă temei de suspendare a procesului, deoarece militarul care este parte la proces este eliberat din serviciu pentru ziua de examinare a ședinței.
Vechiul cod de procedură civilă al Republicii Moldova din 1964, precum și actuala legislație procesuală rusească prevăd că dacă instanța constată existența temeiului stipulat în articolul 261 alin. (1) lit a) , ea va fi obligată să suspende procesul, neavând ca oportunitate o altă soluție alternativă, iar desfășurarea procesului în condiții normale este imposibilă. Astfel, analizând temeiul respectiv, consider că, acesta întrunește în mod prioritar condițiile suspendării obligatorii. Deasemenea, consider că este necesar de a suspenda procesul în mod obligatoriu și în cazul când intervenientul principal, deja atras în proces, se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova. Întrucât prin neparticiparea la proces poate fi lezat dreptul său asupra obiectului litigios.
Procesului civil se suspendă până ce partea va fi eliberată din rândurile forțelor armate pe picior de război, potrivit art. 262 lit. d) Cod de Procedură Civilă. În caz de declanșare a unui război, termenul va fi calculat până la emiterea armistițiului de pace sau orice act internațional de genul respectiv. Procedura de reluare a procesului civil se inițiază la cererea uneia dintre părți după eliberarea persoanei fizice din unitatea militară activă sau după încetarea stării de război sau statutul de unitate militară activă, în care una dintre părți își duce serviciul. Procesul va fi reluat, chiar dacă peroana nu a finisat serviciul militar sau nu este eliberata din unitate, deoarece, în asemenea situație la citarea de către instanța de judecată, comandantul militar va fi obligat să-l elibereze temporar pe militarul în cauză.
Partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ–profilactică, situație adeverită de instituția respectivă (art. 261 lit. b)
Instituția curativ- profilactică reprezintă o instituție medico- sanitară publică sau privată, care acordă asistență medicală calificată de orice tip. Există instituții medico- sanitare “…care, în conformitate cu legislația în vigoare, nu pot fi decât publice” (art. 4 alin.(1) Legea cu privire la Ocrotirea Sănătății). Persoanele fizice apelează la instituții medico- sanitare atunci când vătămărea integrității corporale sau sănătății este de așa natură, încât tratamentul la domiciliul nu este posibil. Astfel, dacă partea în proces sau intervenientul principal a suferit o vătămare a integrității corporale sau sănătății, este nevoie de a stabili gravitatea vătămării pentru a decide între tratamentul la domiciliul persoanei sau tratamentul în regim staționar. Acest fapt prezintă importanță, întrucât din art.261 alin.(1) lit.b) CPC al RM reiese clar că procesul poate fi suspendat numai dacă persoana “se află într-o instituție curativ- profilactică”
Termenul care determină perioada de dereglare a sănătății de asemenea prezintă importanță din considerentul că în funcție de acesta, instanța care judecă litigiul va dispune amânarea procesului pendinte din cauza neprezentării motivate a persoanei în ședința de judecată (din cauza dereglării de scurtă durată a sănătății) sau suspendarea procesului în cazul internării persoanei într-o instituție curativ-profilactică (din cauza dereglării de sănătate de lungă durată). Regulamentul Ministerului Sănătății cu privire la aprecierea medico- legală a gravității vătămării corporale reglementează modalitatea de stabilire a gradului de vatămare corporală sau a sănătății. Astfel, vătămarea neînsemnată este determinată de leziuni ce nu generează o dereglare a sănătății mai mult de 6 zile, vătămare corporală ușoară este determinată de o dereglare a sănătății de scurtă durată între 6 și 21 zile, vătămare corporală medie și gravă se caracterizează inclusiv prin dereglare a sănătății de lungă durată- mai mult de 21 zile.
Putem menționa că temei pentru suspendarea procesului civil în baza art.261 lit.b) este starea de incapacitate fizică a persoanei de a se prezenta la examinarea pricinii, cât și consecințele întreruperii programului de lecuire doar dacă tratamentul staționar în instituția sanitaro-profilactică durează mai mult de 21 zile. Acest termen determină perioada de dereglare a sănătății de lungă durată, fapt ce implică imposibilitatea aplicării instituției de amânare a procesului civil. Instanțele naționale dispun amânarea procesului atunci când, în baza actelor prezentate, durata aflării persoanei în instituția curativă este de scurtă durată (până la 21 zile). Un argument în favoarea suspendării ar fi că perioada foarte îndelungată de amânare a procesului ar încălca termenul rezonabil de soluționare a cauzei.
La examinarea acestui temei se ridică întrebarea: oare este obligatorie existența faptului internării părții în proces sau intervenientului principal într-o instituție medicală? Există situații când tratamentul staționar se efectuează sub controlul strict al medicilor la domiciliul persoanei. Astfel, consider incompletă formularea prevăzută la art art. 261, lit. b) ,,partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituție curativ–profilactică, situație adeverită de instituția respectivă ”, întrucât exclude persoanele ce se află la tratament medical la domiciliu, sub evidența strictă a medicilor, și care sunt în aceeași imposibilitate de a participa la proces. O formulare ma precisă în acest sens, care ar accentua legătura dintre persoană și starea de sănătate, nu și legătura dintre persoană și instituția medicală, ar suna în felul următor: „ Partea în proces sau intervenientul principal urmează un tratament medical de lungă durată cu sau fără internarea într-o instituție curativ–profilactică, situație adeverită de instituția respectivă“. Astfel, se va reglementa și termenul ce determină durata dereglării sănătății.
Termenul de suspendare a procesului civil pentru acest temei va fi până la data externării părții din proces sau intervenientului principal din instituția curativ-profilactică (art.262 lit. „d” Cod de Procedură Civilă), și nu de la data prezentării cererii de reluare a procesului sau prezentării părții în proces.
Pentru ca acest temei de suspendare să fie corect aplicat, instanța de judecată va trebui să țină cont de durata aflării persoanei în instituția curativ-profilactică, posibilitatea prezentării acesteia în ședința de judecată, precum și de faptul dacă persoana interesată a cerut sau nu examinarea pricinii în lipsa sa.
Pârâtul este căutat (art. 261 lit. c)
Procedura de căutare a pârâtului în cadrul unui proces pendinte se inițiază numai dacă nu se conoaște locul aflării acestuia, precum și dacă lipsesc careva date despre domiciliul pârâtului. În astfel de cazuri, judecătorul care judecă cauza trebuie să acționeze în strictă conformitate cu art.109 CPC al RM, și anume:
va fi obligat să ordone căutarea pârâtului în „în acțiunile intentate în interesul statului , în pricinile de plată a pensiei de întreținere, în pricinile de reparație a prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale, prin altă vătămare a sănătății sau deces” (art.109 alin.(1) CPC al RM), cu suspendarea ulterioară a procesului;
va putea ordona căutarea pârâtului în „alte categorii de pricini decât cele menționate” în aliniatul precedent, „numai după ce persoana interesată depune suma cheltuielilor de căutare” (art.109 alin.(2) CPC al RM), cu sau fără suspendarea ulterioară a procesului.
În cel dintâi caz legiuitorul ține să protejeze drepturile reclamantului în procesul intentat pentru categoriile de acțiuni enumerate în art.109 alin.(1), datorită importanței lor și a valorilor promovate, cum ar fi viața și sănătatea persoanei, dreptul copiilor minori la îngrijire corespunzătoare și la un trai decent etc. Astfel, instanța urmează în mod obligatoriu să dispună căutarea pârâtului în cazul dacă nu se cunoaște locul aflării lui, după care automat va fi suspendată cauza fără nici o posibilitate de a menține cursul judecății. Acțiunile obligatorii exercitate de instanță, după părerea mea, plasează acest temei de suspendare în categoria de suspendare obligatorie, Totodată, nu poate fi apreciat nici argumentul privind posibilitatea sau operativitatea lucrărilor de căutare în termeni cât mai reduși, pentru că acțiunea procesuală penală de căutare a persoanei este imprevizibilă și poate să dureze timp îndelungat, iar orice acțiune efectuată în lipsa pârâtului ar putea afecta grav securitatea raportului procesual al părților.
În cel de-al doilea caz legiuitorul deasemenea acordă o protecție reclamanților cu alte categorii de acțiuni pentru a putea examina și susține în mod contradictorial acțiunea sa, și nu în ultimul rind, executarea unei astfel de hotărâri pronunțate în favoarea reclamatului. Țin să menționez că, spre deosebire de dispoziția din alin.(1), acțiunea procesuală expusă în art.109 alin.(2) se încadrează în limitele suspendării facultative, deoarece temeiul de suspendare se reduce la intima convingere a instanței de judecată, fiind apreciată în mod primordial importanța și necesitatea acțiunii de căutare. După emiterea încheierii de dare în căutare, aceasta urmează a fi transmisă organelor operative de poliție sau organelor fiscale (în dependență de natura acțiunii) pentru a anunța persoana în căutare generală, după care instanța de judecată, la cerere sau din oficiu,va emite o încheiere de suspendare a procesului civil.
Suspendarea va produce efecte juridice până la finisarea căutărilor și persoana va fi adusă forțat în ședința de judecată.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize (art 261 lit d).
Expertiză judiciară este o activitate științifico-practică, care constă în efectuarea de către expert, în scopul aflării adevărului, a unor cercetări privind obiectele materiale, organismul uman, fenomenele și procesele ce ar putea conține informații importante despre circumstanțele cauzelor examinate de organele de urmărire penală și de instanța judecătorească. Se dispune la cerere sau din oficiu, „în cazurile în care, pentru stabilirea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie în cauza penală, în cauza civilă, în cazurile cu privire la contravenții administrative sau în alte situații de litigiu, sunt necesare cunoștințe speciale în domeniul științei, tehnicii, medicinei, artei sau în alte domenii ale activității umane”, printr-o încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac. În funcție de compexitatea și durata expertizei, instanța poate dispune amânarea sau suspendarea procesului civil. Consider, că instanța de judecată va dispune suspendarea procesului doar pentru expertizele complexe, precum și pentru acele expertize unde se necesită un termen mai mare de 3 săptămâni pentru efectuarea expertizei și prezentarea raportului de expertiză. Suspendarea se va dispune prin emiterea unei încheieri de suspendare, susceptibilă de recurs. Procesul suspendat va fi reluat la prezentarea în instanță a raportului de expertiză.
Instanța a dat o delegație judiciară unei alte instanțe judecătorești din țară (art. 261 lit. e).
După cum am menționat în subcapitolul precedent, prin delegația judecătorească se înțelege un act emis de instanța care judecă pricina către o altă instanță judecătorească națională sau străină, în scopul acumulării unor probe ce se află pe acel teritoriu, iar ultimele fiind obligate să efectueze respectivele acte procedurale în termen cât mai scurt. Procedura de exercitare a delegației judecătorești către o instanță națională este reglementată în art. 125 alin. (1) Cod de Procedură Civilă al R.M. Astfel, aceasta se va exercita în cadrul ședinței de judecată, cu înformarea participanților la proces despre data, locul și ora ședinței. Neprezentarea participanților nu împiedică îndeplinirea delegației. Delegația se transmite printr-o încheiere privind delegația judecătorească în care se indică fondul pricinii, date referitoare la părți, inclusiv domiciliul sau locul aflării lor, circumstanțele ce urmează a fi clarificate și probele pe care trebuie să le adune instanța executoare a delegației(art. 125 alin. 2). Procesele- verbale și probele adunate în legătură cu îndeplinirea delegației, se remit imediat instanței care judecă cauza.
După emiterea încheierii privind delegația judecătorească, procesul se va suspenda până la prezentarea de către instanța delegată a materialelor solicitate.
Instanța a dispus autorității teritoriale cu atribuții în domeniul adopției efectuarea unui control al condițiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopție și în alte pricini în care pot fi lezate drepturile și interesele copilului; (art. 261 lit. f).
Adopția reprezintă actul juridic prin care se stabilesc relații de rudenie, asemănătoare rudeniei firești, între adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și între adoptator și rudele acestuia, pe de altă parte. Scopul acesteia este de a asigura protecție drepturilor copiilor lopsiți de ocrotire părintească sau, după caz, de ocrotire corespunzătoare.
Codul de procedură civilă al Republicii Moldova reglementează procedura încuviințării adopției în Capitolul XXV. Astfel, instanța de judecată care va soluționa acțiunea privind încuviințarea adopției este cea din raza domiciliului copilului adoptabil. La faza pregătirii pricinii pentru dezbaterile judiciare, judecătorul emite o încheiere prin care copiile de pe cererea de încuviințare a adopției și de pe actele anexate se expediază autorității teritoriale cu atribuții în domeniul adopției în a cărei rază domiciliază copilul, împreună cu solicitarea avizului privind adopția și a dosarului copilului (art. 290 alin.(1) COC al RM). Avizul emis de prganul de tutelă și curatelă are ca scop protejarea intereselor copilului adoptat, iar conținutul avizului presupune informații referitoare la evoluția relațiilor dintre copil și adoptator, la compatibilitatea adoptatorului cu copilul adoptabil, precum și la corespunderea adopției interesului superior al copilului. Conform Legii cu privire la regimul adopției, dosarul copilului trebuie să fie completat de către autoritatea tutelară cu următoarele acte:
Copia de pe certificatul de naștere a copilului;
Certificatul medical privind starea de sănătate a copilului,eliberat de instituția medicală de la domiciliul acestuia;
Consimțământul autentificat al adoptatorului, în care confirmă că a luat cunoștință de starea de sănătate a copilului;
Consimțământul copilului propus spre adopție, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, precum și consimțământul lui la o eventuală schimbare a numelui și prenumelui, la înscrierea adoptatorilor în calitate de părinți;
Consimțământul părinților biologici, tutorelui sau curatorului copilului;
Actele care confirmă acțiunile întreprinse de autoritățile de resort în scopul reintegrării copilului în familia biologică sau familia extinsă;
Alte date și informații relevante.
Întrucât avizul reprezintă un act juridic de importanță majoră în soluționarea pricinilor privind încuviințarea adopției și în lipsa acestuia nu este posibiliă examinarea în continuare a cauzei, judecătorul obligatoriu va suspenda procesul până la recepționarea acestuia.
Un al doilea motiv pentru care procesul de facto se suspendă este faptul că organului de tutelă și curatelă îi va fi trimis dosarul privind adopția copilului în întregime, ceea ce face imposibilă efectuarea unor acte procesuale. Ținând cont de cele menționate mai sus, consider oportun de a plasa acest temei de suspendare în categoria suspendării obligatorii.
Conform art. 261 lit. f) autoritățile teritoriale cu atribuții în domeniul adopției efectuează un control al condițiilor de trai ale adoptatorilor nu numai în pricinile de adopție, dar și în alte pricini în care pot fi lezate drepturile și interesele copilului, și anume: cazurile de determinare a părintelui, la cine vor locui copiii minori comuni după divorț, cazurile de luare a copilului fără decăderea din drepturile părintești, restabilire de drepturile părintești (Codul familiei al RM, art. 38, 70 și 71)
Suspendarea se dispune prin încheiere până la primirea avizului și dosarului copilului de la organul de tutelă și curatelă. Art. 290 alin. (3) stabilește termen de 15 zile pentru ca autoritatea tutelară să prezinte instanței de judecată avizul privind adopția și dosarul copilului, ceea ce nu afectează termenul rezonabil de soluționare a cauzei. Însă instanța va apela la instituția suspendării, și nu la instituția amânării, întrucât are drept scop asigurarea procesului de adopție cu o cotradictorialitate de opinii privind caracterul rațional al adopției și neadmiterea acțiunilor procesuale unilaterale, din partea adoptatorului, în favoarea sau defavoarea copilului adoptat.
Au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului (art. 261 lit g).
În conformitate cu art. 79 alin.1 CPC al RM „ Drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanelor care nu au capacitate deplină de exercițiu și ale celor limitate în capacitatea de exercițiu sînt apărate în instanță de către părinți, înfietori, tutori sau curatori, de alte persoane cărora acest drept le este acordat prin lege”. În baza acestui temei, tutorii și curatorii numiți au dreptul să reprezinte în instanță interesele persoanelor aflate sub tutelă sau curatelă. Tutela reprezintă un mijloc juridic de ocrotire a minorilor cu vârsta de până la 14 ani lipsiți de îngrijirea părintească și se instituie atunci când ambii părinți sunt decedați, declarați morți sau dispăruți fără veste în baza unei hotărâri judecătorești, au fost decăzuți din drepturile părintești sau lipsesc date despre existența acestora. Curatela se instituie asupra minorilor cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani, persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu în temeiul art. 24 Cod Civil al RM și persoanelor cu capacitate de exercițiu limitată, în urma consumului abuziv de alcool, droguri și alte substanțe psihotrope conform art. 25 Cod Civil al RM. Ocrotirea persoanelor asupra cărora se instituie tutela sau curatelă se realizează în timpul participării acestora în raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acestora de către tutore sau curator numit de către autoritaea tutelară.
Tutorii și curatorii sunt persoane fizice cu împuterniciri speciale, care, în calitatea lor de reprezentanți legali, încheie fără mandat (adică cel ce reprezintă nu are nevoie să dobândească un act pentru fiecare caz în parte, deoarece însăși decizia administrației publice locale despre numirea în funcție de tutore sau curator servește ca mandat universal) în numele și în înteresul celor protejați actele juridice în diferite raporturi. De exemplu: în raporturile civile- încheierea diferitor convenții, acceptarea succesiunii, reprezentarea etc., în raporturile juridice cu organele administrative- reprezentarea intereselor minorilor în instituțiile de învățământ, organele de asistență socială și alte organe, în raporturile familiale- educarea unui minor și relațiile lui cu rudele sale, cât și în instanța de judecată.Sunt numite de autoritățile publice locale printr-o decizie specială.
Atunci când împuternicirile tutorelui sau curatorului încetează după pornirea procesului, instanța trebuie să suspende procesul, întrucât „ Capacitatea de a-și exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant drepturile și obligațiile procedurale în judecată (capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale civile) o au persoanele fizice” (art.58 alin.(1) CC al RM) care au atins majoratul și au capacitatea de exercițiu deplină. Termenele suspendării depinde de perioada numirii unui alt tutore sau curator.
Pe de altă parte, în lipsa posibilității de a-și exercita drepturile procesuale personal, precum și în lipsa tutorelui și curatorului, interesele părții în procesul în curs de examinare le-ar putea exercitata autoritatea tutelară în temeiul art. 36 alin. 2 Cod Civil al RM, unde „ Până la numirea tutorelui sau curatorului, atribuțiile lor sunt exercitate de autoritatea tutelară”. În această ordine de idei, necesitatea suspendării procesului civil decade, examinarea putând continua cu participarea unui reprezentant al autorității tutelare.
Pricina nu poate fi judecată înaintea judecării altei pricini conexe (art. 261 lit. h).
Având drept scop evitarea desfășurării simultane a două cauze civile cu privire la același obiect litigios, legiuitorul moldav conferă instanței dreptul de a suspenda procesul dacă constată că examinarea acestuia este imposibilă înainte de soluționarea unei alte pricini conexe (art.261 lit. h) CPC al RM). Astfel, procesul se supendă, conform art. 262 lit.e) CPC al RM, până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deciziei,sentinței sau încheierii judecătorești sau până la data emiterii hotărârii examinate pe cale administrativă. Deoarece, în conformitate cu art. 123 CPC al RM, hotărârea judecătorească emisă în cauza conexă are puterea lucrului judecat pentru procesul care urmează a fi suspendat, instanța are obligativitatea de a stabili cu certitudine dacă examinarea unei cauze nu este posibilă fără soluționarea celeilalte. Care anume din litigii va fi suspendat depinde de legătura reciprocă dintre faptele și raporturile juridice care formează acea legătură interdependentă. Există, însă, și posibilitatea ca judecătorul să constate că cele două pricini prezumate conexe au aceleași părți sau sunt intentate de un singur reclamant împotriva a câțiva pârâți, sau mai mulți reclamanți ai aceluiași pârât, sau că aceste procese sunt conexe prin temeiuri de apariție sau prin probe, atunci aceste procese pot fi conexate într-un singur proces printr-o încheiere judecătorească, cu condiția că această acțiune „ar permite soluționarea rapidă și justă a litigiilor și dacă este posibilă aplicarea aceleiași proceduri de soluționare a pricinilor”(art.187 alin.(1) CPC al RM).
Pricina conexă poate fi examinată de către o instanță judecătorească în ordinea procedurii civile (inclusiv specială și în ordonanță), penale, ori pe cale administrativă. Astfel, spre exemplu, pricina civilă privind dizolvarea prin lichidare a unei persoane juridice se va suspenda în baza art. 261 lit. h) (și nu în baza art.260 alin. (1) lit.d) CPC al RM), dacă se constată că instanța de insolvabilitate a admis cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate a persoanei juridice în cauză. La fel se va proceda și în cazul când pe rol se află un proces în care reclamantul solicită achitarea prejudiciului material și/ sau moral, cauzat în urma unei infracțiuni comise de pârât, căruia i-a fost intentat un proces penal. Dacă pârâtul va fi achitat în cauza penală, va fi eliberat de achitarea prejudiciului invocat de reclamant. Astfel, litigiul civil se va suspenda până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești în cauza penală. În ceea ce privește examinarea pricinii conexe pe cale administrativă, art. 13 alin. (3) din Legea Contenciosului Administrativ prevede că instanța sesizează printr-o încheiere (care trebuie să fie motivată) instanța de contencios administrativ și suspendă cauza dacă constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului în fond.
Ca urmare a celor menționate, putem concluziona că un proces civil vafi suspendat în mod obligatoriu, atunci când soluționarea fondului cauzei depinde de constatarea unor fapte și/ sau raporturi juridice în cadrul unui alt proces (fapt care mă determină sa-l plasez în categoria suspendării obligatorii). Prin aceasta legiuitorul a dorit să excludă pronunțarea unei hotărâri contradictorii, precum și consecințele negative care ar fi putut să apară în procesul executării acesteia.
Legiuitorul a formulat acest temei astfel încât suspendarea procesului în baza art. 261 lit. h) se poate dispune pentru o mulțimea de situații. Deseori părțile abuzează de dreptul de a invoca acest temei, chiar și atunci când nu este necesară, anume din considerentul că legea nu prevede în mod expres situațiile când procesul poate fi suspendat în baza art. 261 lit. h). Pentru a evita situații de abuz, instanța trebuie să determine cu certitudine conexiunea cauzelor ținând cont de temeiurile de apariție asupra pretenției, precum și posibilitatea de influență reciprocă dintre cauze, fapt ce ar duce la pronunțarea a două hotărâri contradictorii.
În legislația altor state (de exemplu Rusia), dar și în Codul de Procedură Civilă vechi, acest temei de suspendare este plasat în categoria suspendării obligatorii. Susțin această idee, după cum am menționat mai sus, deoarece existența unui astfel de temei împiedică desfășurarea în continuare a litigiului, iar instanța în mod obligatoriu va emite încheierea de suspendare, fără a avea careva alternative de amânare a ședințelor, rescând altfel încălcarea principiului examinării în termen rezonabil a procesului.
Durata suspendării va fi considerată data rămânerii irevocabile a hotărârii, deciziei, sentinței, sau încheierii judecătorești sau până la data hotărârii emise în baza materialelor examinate pe cale administrativă sau în ordinea jurisdicției constituționale.
Analizând materialul cu privire la categoriile de suspendare, am constatat că în procedura civilă există situații când procesul se suspendă ca consecință juridică a atacării unei încheieri judecătorești susceptibilă de recurs sau depunerii unei cereri de recuzare. De aici rezultă că pentru a fi suspendat procesul, încheierea emisă trebuie să fie susceptibilă de recurs separat sau dacă încheierea face imposibilă desfășurarea de mai departe a procesului, așa cum prevede art. 426 alin. (1) CPC al RM. În această ordine de idei procesul se va suspenda indiferent de voința părților sau a judecătorului, întrucât ultimul se va afla în imposibilitatea de a examina cauza, neavând materialele dosarului pe masă. Suspendarea de facto nu este alt ceva decât un efect juridic procesual, dar care produce aceleași efecte ca și suspendarea obligatorie și facultativă, însă, se deosebește prin procedura de dispunere. În cadrul suspendării de facto a procesului judecătorul transmite întreg dosarul instanței superioare investită să examineze recursul după parvenirea cererii de recurs împotriva încheierii judecătorești, fără a emite vreo încheiere de suspendare. Spre exemplu, conform art. 181 alin. (1) CPC al RM, pârâtul poate ataca cu recurs separat încheierea privind asigurarea acțiunii (în termen de 15 zile din momentul aflării despre pronunțarea încheierii). Ca rezultat procesul se va suspenda de facto. Un alt exemplu arfi cazul în care instanța de judecată a emis o încheiere prin care refuză examinarea concomitentă a acțiunii intervenientlui principal, iar acesta, conform art. 65 alin (5) CPC al RM, a atacat-o cu recurs separat. Procesul de examinare a fondului cauzei va fi suspendat până la soluționarea recursului împotriva încheierii judecătorești. procesului.
Depunerea unei cereri de recuzare a judecătorului deasemenea are ca efect suspendarea de facto a procesului. Cererea de recuzare este examinată de un alt judecător sau complet de judecători în termen de o zi. Efectul suspendării se manifestă prin imposibilitatea de a efectua careva acțiuni de ordin procedural până la soluționarea cererii de recuzare. Dacă în cererea de recuzare sunt vizați toți judecătorii unei instanțe, aceasta va fi soluționată de către instanța superioară spre care se îndreaptă calea de atac respectivă (art. 53 alin. (2) CPC al RM). Termenul de examinare este de 10 zile. Chiar dacă nu este menționat expres, conchidem că procesul de soluționare a fondului cauzei se va suspenda de facto până la soluționarea cererii de recuzare.
În concluzie, suspendarea de facto este o categorie de suspendare ce necesită a fi identificată din punct de vedere atât științific, cât și practic, pentru a putea identifica categoria de raporturi procesuale, la care participă părțile și determinarea drepturilor și obligațiilor procesuale.
CAPITOLUL III
PROCEDURA SUSPENDĂRII PROCESULUI
3.1 Cererea privind suspendarea procesului
Suspendarea procesului civil reprezintă un incident procedural, care poate fi invocat de oricare din părțile interesate, formulând în acest sens o cerere fie în scris, fie verbal către instanța care judecă cauza. Instanța poate dispune suspendarea din oficiu la apariția unui temei de suspendare obligatorie, cu respectarea cerințelor legale. Există și situații când procesul își întrerupe cursul la apariția unei situații obiective, ce face imposibilă examinarea cauzei de mai departe. Aceste situații parvin independent de voința părților sau a instanței de judecată. În astfel de cazuri suspendarea se dispune, de fapt, fără a ține cont de procedura de suspendare, este important doar ca acea situație obiectivă să apară în limitele prevederilor legale. În cazul în care justițiabilul va ataca o încheiere susceptibilă de recurs separat emisă de instanța de judecată, procesul civil în cauză se va suspenda de facto, deoarece întreg dosarul va fi expediat instanței competente să soluționeze recursul împotriva încheierii judecătorești. Astfel, suspendarea va produce efecte pe deplin fără a fi depusă cerere de suspendare și emisă încheierea privind suspendarea cauzei.
Cod de Procedură Civilă al R.M. reglementează procedura de dispunere a suspendării procesului civil în articolului 263 alin.(1), unde se menționează că în toate cazurile de suspendare a procesului, instanța pronunță o încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs.
Cerințele de formă și de fond față de cererea de suspendare a procesului sunt aceleași ca și pentru cererea de chemare în judecată. Astfel, la întocmirea cererii de suspendare se va ține cont de art. 166-167 Cod de Procedură Civilă al R.M., în măsura în care nu contravin normelor capitolulu dedicat suspendării procesului.
3.2 Încheierea judecătorească privind suspendarea procesului
După cum am menționat anterior procedura de dispunere a suspendării procesului civil este reglementată de prevederile articolului 263 alin(1) Cod de Procedură Civilă al R.M., unde se menționează că în toate cazurile de suspendare a procesului, instanța pronunță o încheiere, care poate fi atacată separat cu recurs. Încheierea respectivă se conformează standardelor prevăzute în articolele 269-272 Cod de Procedură Civilă al R.M. Adică, se emite în camera de deliberare în condițiile art.48, se dă citire după emitere și se remite în termen de 5 zile de la emitere o copie către participantul care nu s-a prezentat în ședința de judecată. Cuprinsul încheierii de suspendare trebuie să conțină informații despre locul și data emiterii; denumirea emitentului, numele membrilor completului de judecată și al grefierului; date despre participanții la proces, obiectul litigiului sau pretenția înaintată; motivele care au determinat concluziile instanței și legea guvernantă; problema asupra căreia se emite; dispozoția instanței; ordinea și termenul de atac al încheierii dacă este susceptibilă de atac.
Sistarea temporară a examinării cauzei va începe numai din momentul în care instanța de judecată a dispus această măsură, prin încheierea de suspendare, iar nu din momentul survenirii temeiului de suspendare, cu excepția suspendării de facto a procesului civil, unde efectele suspendării apar din momentul apariției acelei cauze obiective, ce duce la imposibilitatea examinării cauzei.
3.3 Atacarea încheierii judecătorești privind suspendarea procesului
Încheierea de suspendare a procesului civil este susceptibilă de recurs separat, recursul se înaintează spre examinare către instanța superioară în condițiile prevăzute la articolele 423-428 Cod de Procedură Civilă al R.M., cu unele excepții. Și anume, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii de suspendare a procesului nu este de 15 zile așa cum prevede articolul 425 Cod de Procedură Civilă al R.M., ci se declară pe întreaga perioadă, atât cât durează suspendarea procesului, temeiul acestei excepții este prevăzut la articolul 263 alin. 2, Cod de Procedură Civilă al R.M. Desigur că, ținând cont de principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, încheierea de suspendare a judecății poate fi atacată numai o singură dată cu recurs. Astfel, dacă recursul a fost respins pentru un anumit temei și, pe cale de consecință, s-a menținut soluția de suspendare a cursului judecății, partea interesată nu mai poate exercita din nou recursul pentru temeiul respectiv. Soluția respectivă este dedusă din prevederile art. 428 alin. 1 Cod de Procedură Civilă unde, „decizia instanței de recurs emisă după examinarea recursului împotriva încheierii rămâne irevocabil din momentul emiterii…”.
Încheierea de suspendare a procesului civil poate fi atacată cu recurs indiferent dacă cauza se examinează în prima instanță sau în instanța de apel. Curțile de apel examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de judecătorii, iar Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către Curțile de apel. Cât privește încheierea prin care s-a dispus suspendarea procesului în instanța de recurs rămâne irevocabilă de la momentul emiterii de către Curtea Supremă de Justiție în temeiul art. 424 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, unde „Încheierile Curții Supreme de Justiție rămân irevocabile de la momentul emiterii”.
O altă posibilitate de a contesta decizia de suspendare a procesului în cazul în care justițiabilul interesat nu este de acord, este cererea de repunere pe rol a pricinii, reglementat de art. 263 alin. 2 Cod de Procedură Civilă. Ea are drept scop reluarea procesului în urma decăderii circumstanțelor care au dus la suspendarea procesului, dar poate fi utlilizată și în alte scopuri de încetare a efectelor suspendării. Respectiva cerere se depune când, partea interesată dispune de careva probe, ce ar face posibilă decăderea temeiului de suspendare, în baza căruia a fost emisă încheierea. Astfel, prin această cerere partea interesată intenționează să solicite instanței punerea pe rol a pricinii, fără ca circumstanțele care au dus la suspendarea procesului să dispară, ca de exemplu: „Instanța a dispus suspendarea procesului la cererea reclamantului pe motivul efectuării unei expertize. Respectiv, pârâtul dobândește probele pe care le-ar fi putut dobândi prin efectuărea expertizei vizate, dintr-o altă sursă legală și consideră de cuviință că procesul poate continua cu sau fără expertiza dispusă de instanță. Astfel, el va depune o cerere de repunere pe rol a pricinii până la prezentarea raportului de expertiză, unde va anexa probele de care dispune.” Sau „instanța a dispus suspendarea procesului la cererea reclamantului, pe motivul că, pârâtul este dat în căutare, însă, pârâtul se prezintă personal în instanță și depune respectiva cerere pentru a relua cauza”.
În urma depunerii unor astfel de cereri, instanța de judecată va fi obligată să emită o încheiere, prin care se admite sau se respinge cererea. Încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a pricinii este susceptibilă de recurs separat în aceleași condiții valabile pentru încheierea de suspendare a procesului civil. Deși au același efect de reluarea a examinării pricinii, recursul împotriva încheierii și cererea de repunere pe rol a pricinii diferă una față de cealaltă. Recursul împotriva încheierii este o cale de atac superioară, prevăzută de lege, prin care o parte în proces își manifestă dezacordul față de decizia de suspendare în timpul examinării cauzei. Respectiv, recursul se depune la o instanță ierarhic superioară: Curțile de apel examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de judecătorii, iar Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către Curțile de apel. În cazul cererii de repunere pe rol a pricinii, aceasta este destinată nemijlocit pentru reluarea procesului în cazul dispariției unui temei de suspendare sau la apariția unor circumstanțe ce dovedesc inaplicabilitatea temeiului de suspendare. Deși acest mecanism este prevăzut de lege, este foarte vag și de neînțeles în unele situații, fapt ce explică inaplicabilitatea sa în practică.
3.4 Repunerea pe rol a cauzei suspendate
Art. 264 Cod de Procedură Civilă al R.M. reglementează modul de repunere pe rol a cauzei. Astfel, după decăderea circumstanțelor ce au dus la suspendarea procesului, instanța judecătorească va dispune, din oficiu sau la cererea participanților la proces, reluarea procesului, cu emiterea în acest sens a unei încheieri. Încheierea privind repunerea pe rol a pricinii civile este susceptibilă de recurs separat în conformitate cu articolul 263 aliniatul (2) CPC al RM. Stabilirea momentului decăderii circumstanțelor ce au dus la suspendare se efectuează prin prisma art.262 CPC al RM, astfel încât acesta nu este determinat, dar determinabil, în dependență de temeiul care a stat la baza suspendării.
În cazul suspendării de facto, instanța nu va fi obligată să respecte procedura de reluare a procesului prevăzută în articolul 264 CPC al RM (emiterea unei încheieri de reluare a procesului), asta deoarece după pronunțarea deciziei de către instanța de recurs, dosarul va fi trimis la instanța de fond pentru a se continua desfășurarea procesului.
Este important de specificat că cererea de repunere pe rol a cauzei poate fi depusă de către persoane interesate, dar care nu sunt parte la proces. Spre exemplu în cazul suspendării în temeiul decesului sau reorganizării persoanei, cererea de repunere pe rol poate fi înaintată de succesorul în drepturi, fără acordul celorlalți moștenitori (dacă sunt mai mulți moștenitori) sau de către succesorul din urma reorganizării, indiferent de tipul reorganizării.
În cazul suspendării procesului în baza art.260 alin. (1) lit.b) (pierderea capacității de exercițiu a părții în proces), persoana împuternicită de a depune cererea de reluare a procesului poate fi atât partea adversă, cât și curatorul/ tutorele nou-numit. În cererea menționată se va indica numele curatorului/tutorelui, datele de identificare a acestuia, precum și actul de investire în calitate de corator/tutore de către autoritatea tutelară.
Reluarea procesului poate fi cerută și de creditorii chirografari ai unei părți din proces, cu excepția pricinilor intuitu personae, precum și de dobânditorul unui drept ce formează obiectul pricinii suspendate, acesta preluând calitatea celui ce i-a înstrăinat pricina.
Cerințele de formă și de fond a cererii privind reluarea procesului sunt aceleași ca și pentru cererea de suspendare a procesului, doar că prima conține solicitarea de repunere pe rol a cauzei.
Vis-a-vis de efectele suspendării, după ce procesul se va relua, termenele de procedură care au fost suspendate vor începe a curge în continuare, din momentul în care a fost stopată curgerea. Actele de procedură a căror efecte au fost suspendate prin suspendarea procesului, își vor relua efectele și vor produce în continuare efecte specific, în dependență de natura actului procesual.
CONCLUZII
Actualmente se acordă foarte multă atenție problemei termenului rezonabil în procedura civilă, întrucât calitatea unui proces civil depinde în mare măsură de respectarea principiului examinării cauzei în termen rezonabil. Durata excesivă a unui proces poate compromite eficiența și credibilitatea sistemului judecătoresc, care și așa a pierdut din încrederea cetățenilor în ultimul deceniu. Din acest punct de vedere am considerat sa dedic această lucrare instituției suspendării procesului civil, mai ales că dispune de unul din cele mai influențabile efecte asupra procesului civil, dintre celelalte incidente procesuale și anume suspendă curgerea termenilor, sistează efectele actelor procedurale depuse până la suspendare, interzice efectuarea actelor de procedură pe parcursul suspendării.
Am studiat cu atenție sporită temeiurile ți efectele suspendării, lucru imposibil de realizat fără implicarea concomitentă a normelor procesuale cu cele materiale. Am încercat să explic într-o formă cât mai clară și concisă modalitatea aplicării și interpretării temeiurilor de suspendare în perioada actuală, precum și lipsa expresă a temeiului, care prin efectul legii duce la suspendarea și relatarea în plină formă a efectelor suspendării procesului civil.
Am realizat un studiu comparativ între toate incidentele procesuale, prin prisma opiniei doctrinarilor din state diferite, precum Rusia și România, evidențiind estfel trăsăturile esențiale ale instituției suspendării din legislația noastră.
Am soluționat dilema privind noțiunea de suspendare a procesului civil, în privința căreia, în literatura de specialitate, se duc discuții contradictorii privind faza procesuală, în care această instituție își produce efectele. Prin analiza efectuată asupra conflictului de competență jurisdicțională ca temei de suspendare, îmi afirm părerea că suspendarea poate fi inițiată în toate fazele procesului civil, inclusiv și la faza intentării procesului. Prin acest exemplu am demonstrat obligativitatea sistării examinării cauzei, chiar dacă temeiul suspendării nu este inclus expres în art. 260 și 261 CPC al RM.
Studiind caracterele juridice ale suspendării, am constatat că legislația atribuie temeiurilor de suspendare doar caracterul obiectiv. Legea cu privire la mediere, însă, denotă caracterul subiectiv al suspendării prin prezența voinței părților la încheierea acordului de mediere.
În urma studuerii temeiurilor de suspendare, am remarcat că unele temeiuri din categoria suspendării facultative, de fapt, au caracter obligatoriu, spre exemplu: art. 261 alin. (1) lit. h) Pricina nu poate fi judecată înaintea judecării altei pricini conexe, lit.f) Instanța a dispus autorității teritoriale cu atribuții în domeniul adopției efectuarea unui control al condițiilor de trai ale adoptatorilor în pricinile de adopție și în alte pricini în care pot fi lezate drepturile și interesele copilului, lit. a) Pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forțelor Armate sau a altor trupe și formațiuni militare ale Republicii Moldova etc.
Importanța lucrării constă în faptul că am realizat o interpretare amănunțită a normelor din CPC al RM care reglementează instituția suspendării, asigurând aplicabilitatea uniformă a acestora. Am studiat cu atenție deosebită situația juridică a suspendării prin prisma ultimilor modificări, ceea ce m-a făcut să constat că legislația Republicii Moldova nu crează incertitudini în ceea ce privește temeiurile și mecanismul de aplicare a acestui incident procedural. Totuși, consider oportun de a completa legislația procedurii civile cu următoarele momente:
Cu toate că norma nu prevede expres, art. 260 alin. (1) lit. b) se aplică și în cazul intervenientului principal, pe motiv că intervenientul dispune de un drept personal în obiectul acțiunii, iar exercitarea unor drepturi procesual civile de o persoană incapabilă este categoric interzisă de prevederile art. 58 alin. (2) Cod de Procedură Civilă al RM, unde se menționează că „Actele de procedură efectuate de minori cu vârsta de până la 14 ani sau de adulții declarați incapabili sunt nule”. Însă, până ce se va numi un tutore pentru intervenientul principal ce a pierdut capacitate de exercițiu în timpul procesului, ședința în cauză nu se va putea desfășura, iar temeiuri de amânare a ședinței pentru asemenea situații Codul de procedura Civilă nu prevede. Astfel, consider că art. 260 alin. (1) lit. b) necesită a fi completat cu “…sau a intervenientului principal ”.
Întrucât suspendarea în baza acceptării medierii de către părți reprezintă dovada unei suspendări a procesului datorită voinței exprese a părților de a intenta procedura de mediere, după părerea mea, acest temei nu se încadrează nici în art. 260 alin. (1), nici în art. 261. Legislația română reglementează în noul Cod de procedură civilă o categorie cu totul diferită de cele reglementate de CPC al RM, și anume „suspendarea voluntară”, la baza căreia stă acordul de voință a ambilor părți din proces. Datorită prezenței elementului subiectiv, acest temei se încadrează perfect în categoria suspendării voluntare, reglementate de CPC român, precum și alte cauze de suspendare la baza cărora stă voința reciprocă a părților. Astfel, consider oportun întroducerea acestei categorii de suspendare în Codul de procedură civilă al RM, cu atât mai mult că implementarea nu necesită multe modificări ale legislației noastre.
Analizând materialul cu privire la categoriile de suspendare, am constatat că în procedura civilă există situații când procesul se suspendă ca consecință juridică a atacării unei încheieri judecătorești susceptibilă de recurs sau depunerii unei cereri de recuzare. În această ordine de idei suspendarea se produce indiferent de voința părților sau a judecătorului, întrucât ultimul se va afla în imposibilitatea de a examina cauza, neavând materialele dosarului pe masă (acestea fiind expediate instanței care soluționează recursul). Cu toate că se deosebește prin procedura de dispunere, suspendarea de facto produce aceleași efecte ca și suspendarea obligatorie și facultativă. Consider că ar fi utilă întroducerea noii categorii de suspendare, întrucât ar permite deosebirea acesteia de instituția amânării și ar exclude crearea confuziei în privința efectelor acestor două incidente și producerea unor erori procesuale ce cu greu urmează a fi corectate.
La finalul lucrării vreau să menționez că tema suspendării procesului este una deloc ușoară, deoarece necesită o strânsă colaborare dintre teorie și practică, dintre legea materială din diferite domenii și legea procesuală. Prin studiul realizat am constatat că legislația este, din punctul meu de vedere, incompletă în ceea ce privește tipologia suspendării. În partea ce ține de procedura de intentare a suspendării și moalitatea de reluare a procesului, nu am depistat careva incopatibilități în aplicarea legislației.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, în Monitorul Oficial nr.111-115/451 din 12.06.2003.
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.1107- XV din 06. 06.2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.082 din 2002.
Comentariul la Codul civil al Republicii Moldova, colectiv de autori, vol.I, Chișinău, 2005, și vol.II, Chișinău, 2006.
Codul de Jurisdicție Constituțională, nr. 502 din 16.06.1995, publicat în Monitorul Oficial din 28.09.1995 Nr. 53-5.
Codul Familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 47-48 din 26.04.2001.
Noul Cod de Procedura Civila a Romaniei, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 03/08/2012, intra in vigoare la 15 februarie 2013, de pe sursa http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1177
Legea cu privire la regimul juridic al adopției, nr. 99 din 28.05.2010, publicat în Monitorul Oficial nr.131-134 din 30.07.2010.
Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico–științifice și medico legale nr. 1086 din 23.06.2000, publicat în Monitorul Oficial din 16.11.2000, nr. 144-145.
Legea cu privire la ocrotirea sănătății nr. 411 din 28.03.1995, publicată în Monitorul Oficial din 26.06.1996, nr.34.
Legea cu privire la Mediere, nr. 134 din 14.06.2007, publicat la 07.12.2007 în Monitorul Oficial nr. 188-191, în vigoare din 01.07.2008.
Legea privind actele de de stare civilă, nr. 100 din 26.04.2001, publicat în Monitorul Oficial Nr. 97-99 din 17.08.2001.
Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, publicată în Monitorul Ofilial nr. 193- 197 din 14.09.2012, art. Nr.663.
Regulamentul Ministerului Sănătății privind aprecierea medico-legală a gravității vătămărilor corporale, nr.199 din 27.06.2003, publicat în M.O din 08.08.2013, nr.170-172, punctul 67.
Avizul consultativ al Plenului Curții Sypreme de Justiție privind aplicabilitatea prevederilor art. 260 alin. (1) lit.d) și art. 261 lit.h) Codul de procedură civilă, referitor la dizolvarea prin lichidare a agentului economic în cazul în care, în alt proces judiciar, de către instanța de insolvabilitate a fost admisă cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate și desemnat administratorul provizoriu, nr.4ac-15/14, din 29 septembrie 2014.
Monografii, manuale și publicații
Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, Drept civil, Partea Generală. Persoana fizică. Persoana juridică, ed. a 3-a, Î.S.F.E.P. “Tipografia Centrală”, Chișinău, 2007.
Cojuhari Alexandru ș.a., Drept Procesual Civil: Partea Specială, Chișinău, Tipografia Centrală, 2009.
Deleanu Ion, Drept Procesaul Civil, București, C.H. Beck, 2003.
Durac Gheorghe, Drept procesual civil, București, C.H.Beck, 2007.
Pisarenco Olga, Drept Procesual Civil, Universitatea Tehnică a Moldovei, facultatea Construcți, Geodezie și Cadastru, Catedra Dreptul Patrimonial, Tehnica-Info, 2012.
Poalelungi Mihai, ș.a., Manualul Judecătorului pentru cauze civile, (et. alt.), ed.II, Chișinău 2013, Tipografia Centrală.
Popescu Corneliu, Ședința de judecată în procesul civil, București, ed. C.H. Beck, 2010.
Rusu Vladislav, Focșa Ghenadie, Curs de Drept Comercial, Academia de Studii Economice din Moldova, Chișinău- 2007, “Bonus Office” S.R.L.
С.А. Алехйа, Гражданское процессуальное право, Москва, Проспект, 2005.
М.К. Треушников, Гражданский процесс, учебник, Москва, 2000.
М.С. Шакарян, Комментарий к Гражданскому процессуальному кодексу РСФСР, Млсква, Юристь, 2000.
Surse internet:
http://justice.gov.md/public/files/file/GHID_cu_privire_la_cooperarea_juridica_internationala.pdf, Ana Marian, Alexandru Molcean, Diana Scobioală-Sârcu, Ghid cu privire la cooperarea juridică internațională.
http://crjm.org/wp-content/uploads/2014/09/Document-de-politici-nr1-web.pdf, Vladislav Gribincea, Ion Guzun, Ilie Chirtoacă, Mecanismul de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil, Chișinău, 2014.
http://justice.gov.md, Oleg Efrim, Notă informativă la proiectul de lege privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat în urma încălcării termenului rezonabil în procesul de judecare a cauzelor sau de executare a hotărârilor instanțelor judecătorești, data de redactare nu este specificată.
http://legeaz.net/modele/model-cerere-suspendare-judecata
http://dexonline.ro/definitie/incident%20procedural
http://ru.scribd.com/doc/250643155/Tutela-si-Curatela-in-RM
http://mediator.md/donowlad/ro_698_proiect_mediere.pdf, Proiectul noii legi cu privire la mediere.
http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1177
ANEXE
Cerere privind suspendarea examinării cauzei civile
Instanța_
Secția_
Dosar nr. _/_
Data _
Domnule Președinte, [nume]
Subsemnatul [nume solicitant], în calitate de (reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, intimat) în dosarul nr._ al acestei instanțe, cu termen de judecată la data de_, vă rog să dispuneți
Suspendarea procesului
până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr._ pe rolul Judecătoriei_/ Curții de Apel_.
Motivele cererii sunt următoarele:
Motivele de fapt: învederez instanței că_
Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispozițiile art. 261 lit.h), art. 262 lit.e), art. 263, art. art. 269-270 CPC al RM.
Probe: în dovedirea cererii, anexez alăturat certificatul de grefă eliberat de instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul în raport de care s-a cerut suspendarea.
Semnătura,
Domnului Președinte al Judecătoriei_
Încheiere privind suspendarea procesului, dacă pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe
Dosar nr.2-879/2014
Î N C H E I E R E
27 martie 2014 mun. Chișinău
Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul L.Pruteanu
grefier C.Chiprianova
examinând în ședință publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la contestarea încheierii nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012, instanța de judecată
c o n s t a t ă
Reclamantul Urecheanu Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012.
La data de 24.03.2014 în cancelaria instanței a fost înregistrată cererea depusă de Urecheanu Viorel, prin care a solicitat suspendarea procesului până la examinarea cererii de recurs, depusă împotriva hotărârii judecătoriei Râșcani din data de 26.12.2013.
Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul în pricina civilă în cauză din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 261 lit.h) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.
În ședința de judecată s-a constatat că, în procedura la Curtea de Apel Chișinău, se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și prin care s-a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chișinău cu privire la repartizarea apartamentului nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chișinău, lui C.G. și declararea ordinului de repartiție nr. nr. 1212123 din 1 septembrie 2004 eliberat lui C.G. ca fiind nul.
Astfel, din considerentele că, pricina civilă în cauză este conexă cu pricina civilă care se află pe rol la Curtea de Apel Chișinău și deoarece de rezultatul examinării acțiunii intentate la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel la Curtea de Apel Chișinău, depinde soluționarea pricinii în cauză cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc Sărpătură Nelea nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză dată până când hotărârea Curții de Apel Chișinău va rămâne irevocabilă.
În conformitate cu art. 261 lit.h), art. 262 lit.e), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanța de judecată
d i s p u n e
Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la contestarea încheierii nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012 se suspendă până când nu va fi examinată cererea de recurs, depusă de Urecheanu Viorel împotriva hotărârii judecătoriei Râșcani din data de 26.12.2013.
Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău.
Președintele ședinței, L.Pruteanu
Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize
Dosar nr.2-335/2015
Î N C H E I E R E
23 aprilie 2015 mun. Chișinău
Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Mihail Diaconu
grefier Rodica Coman
examinând în ședință publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Prestigiu-Design” împotriva lui Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului, instanța de judecată
constată
Reclamantul SRL “Prestigiu-Design” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului.
În motivarea acțiunii Reclamantul a indicat , că la data de 23 septembrie 2011 între SRL “Prestigiu-Design” și Panaghiu Iuri a fost încheiat contract de locațiune nr.01, conform căruia SRL “Prestigiu-Design” în calitate de locator a transmis lui Panaghiu Iuri, în calitate de locatar automobilul de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, pe u termen de 7 zile, până la 29 septembrie 2011. La încheierea contractului și predarea automobilului a fost întocmit actul de primire- predare. La 30 septembrie 2011 locatorul a fost anunțat despre faptul, că automobilul închiriat a fost implicat în accident rutier. Prin procesul- verbal de contravenție din 30 septembrie 2011 Panaghiu Iuri a fost recunoscut vinovat în producerea accidentului și a fost sancționat cu amendă în mărime de 50 u.e.
Ulterior reprezentantul pârâtului avocatul Igor Clevadî, a depus cerere prin care a solicitat numirea unei expertize cu scopul de a stabili care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului.
Reprezentantul reclamantului, avocatul V Crăciun, în ședința de judecată nu a obiectat în privința cererii privind numirea expertizei.
Reclamantul Panaghiu Iuri și avocatul Igor Clevadî în ședință de judecată nu s-au prezentat, pârâtul prin cerere scrisă solicitând examenarea litigiului în lipsa sa. (f.d.166)
Audiind reprezentantul reclamantului și studiind materialele prezentate, instanța considerănecesar de admis cererea reprezentantului pârâtului din următoarele considerente.
În conformitate cu art.185 lit.h) CPC, instanța de judecată la solicitarea părților sau în cazurile prevăzute de lege, dispune din oficiu efectuarea expertizei.
Astfel, reprezentantului pârâtului, în scopul stabilirii adevărului, pentru stabilirea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie în cauza civilă SRL “Prestigiu-Design” către Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului, a solicitat numirea unei expertize cu scopul de a stabili care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului.
Prin urmare, instanța de judecată consideră, că pentru a ajunge la concluzii obiective și soluție legală pe dosarul civil în cauză este necesar de admis cererea reprezentantului pârâtului și de numit expertiza tehnică.
Potrivit art.261 lit.d) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea expertizei.
În baza celor expuse și conform art.185 lit.h), 261, 269-270 CPC al RM, instanța de judecată
dispune
A numi pe dosarul civil expertiza tehnică, punând expertului pentru soluționare următoarea întrebare:
Care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului?
Pentru efectuarea expertizei a împuternici experții Centrului Național de Expertize Judiciare al MJ RM, mun.Chișinău, str.Maria Cibotari, 2, preîntâmpinându-i despre răspunderea penală în baza art.312 Cod Penal al RM.
Desemnarea expertului a o pune în sarcina directorului CNEJ MJ RM.
A obliga suportarea chieltuielilor legate de efectuarea expertizei pe pârâtul Panaghiu Iuri, obligându-l să achite plata pentru efectuarea expertizei în timp de 5 (cinci) zile din momentul înregistrării copiei încheierii la CNEJ MJ RM.
Până la efectuarea expertizei a suspenda examinarea cauzei.
Încheierea este definitivă.
Președintele ședinței, Mihail Diaconu
judecătorul
Decizie prin care se casează încheierea privind suspendarea procesului în baza art.261 lit. h) CPC al RM
Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău
Judecătorul: S.Lazari
dosarul nr. 2r-993/13
DECIZIE
11 iunie 2013 mun.Chișinău
Colegiul civil al Curții de pel Chișinău
Având în componența sa:
Președintele ședinței de judecată, judecătorul Ludmila Popova
Judecătorii: Anatolii Doga, Svetlana Caitaz,
examinând recursul declarat de către Sevastianov Oleksandr împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11 martie 2013 în pricina civilă la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună,
constată
La 20.03.2012 Sevastianov L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana, solicitând recunoașterea pe numele său a dreptului de proprietate asupra ½ cotă parte ideală din 75% din toate bunurile, inclusiv bunul imobil cu suprafața de 21,08 m.p. de pe str.Alba Iulia 75, mun.Chișinău și capitalul social al SRL “Micăuți”, cod fiscal 1003600160739, cu adresa juridică s.Micăuți, r-nul Strășeni, -bunuri care au aparținut cu drept de proprietate lui Sevastianov Iurii, decedat la 09.03.2009; recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă parte ideală din autoturismul de model LADA 21114, cu n/î CLO 822, care valorează 510561 lei (f.d. 3-4).
În procesul judecării cauzei, Sevastianov L. a depus în instanță o cerere suplimentară prin care a mai înaintat o pretenție de constatare a faptului concubinajului între Sevastianov L. și Sevastianov I. în perioada anilor 2001-2009 (f.d. 98).
În cadrul ședinței judiciare reprezentantul pârâtului a solicitat scoaterea cauzei de pe rol, motivând cu aceea că în procedura Judecătorie Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina, se află o acțiune civilă similară, intentată la cererea Sevastianov Ludmilei, către Sevastianov O., privind constatarea faptului întreținerii relațiilor de concubinaj cu Sevastianov I. și recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unei părți din bunurile ce aparțineau lui Sevastianov I.
Reclamanta Sevastianov L. și reprezentantul ei au solicitat respingerea cererii reprezentantului lui Sevastianov O. privind scoaterea cererii de pe rol și suspendarea procesului până la soluționarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11.03.2013 s-a dispus suspendarea procesului la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună până la examinarea în esență a acțiunii Ludmilei Sevastianov privind constatarea faptului întreținerii relațiilor de concubinaj cu Sevastianov I. și recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unei părți din bunurile ce aparțineau lui Sevastianov I., care se află în proces de judecare la Judecătoria Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina (f.d. 193).
La 03.04.2013 Sevastianov Oleksandr a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11.03.2013, solicitând casarea acesteia pe motiv de ilegalitate și remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță (f.d. 196).
În argumentarea cererii de recurs recurentul a indicat, că prezenta cauză civilă nu are nici o legătură cu pricina civilă ce se află în procedura Judecătoriei Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina.
Recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.
În conformitate cu art.261 lit. h) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.
În situația din speță nu se atestă o atare situație, or faptul că în Judecătoria Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina se află o pricină civilă între aceleași părți, cu unele pretenții similare, nu împiedică la examinarea prezentei cauze civile.
În temeiul celor expuse, conducându-se de art.426,427 lit.b), 428 CPC Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău
decide
Se admite recursul declarat de Sevastianov Oleksandr.
Se casează încheierea Judecătorie Buiucani, mun.Chișinău din 11 martie 2013 în pricina civilă la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL Micăuț, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zdragan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună și se remite pricina în aceiași instanță de judecată pentru examinarea cauzei în fond.
Decizia este irevicabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
Judecătorul Ludmila Popova
Judecătorii: Anatolie Doga
Svetlana Caitaz
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Cod de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, în Monitorul Oficial nr.111-115/451 din 12.06.2003.
Codul civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.1107- XV din 06. 06.2002, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.082 din 2002.
Comentariul la Codul civil al Republicii Moldova, colectiv de autori, vol.I, Chișinău, 2005, și vol.II, Chișinău, 2006.
Codul de Jurisdicție Constituțională, nr. 502 din 16.06.1995, publicat în Monitorul Oficial din 28.09.1995 Nr. 53-5.
Codul Familiei al Republicii Moldova nr. 1316 din 26.10.2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 47-48 din 26.04.2001.
Noul Cod de Procedura Civila a Romaniei, republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din 03/08/2012, intra in vigoare la 15 februarie 2013, de pe sursa http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1177
Legea cu privire la regimul juridic al adopției, nr. 99 din 28.05.2010, publicat în Monitorul Oficial nr.131-134 din 30.07.2010.
Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico–științifice și medico legale nr. 1086 din 23.06.2000, publicat în Monitorul Oficial din 16.11.2000, nr. 144-145.
Legea cu privire la ocrotirea sănătății nr. 411 din 28.03.1995, publicată în Monitorul Oficial din 26.06.1996, nr.34.
Legea cu privire la Mediere, nr. 134 din 14.06.2007, publicat la 07.12.2007 în Monitorul Oficial nr. 188-191, în vigoare din 01.07.2008.
Legea privind actele de de stare civilă, nr. 100 din 26.04.2001, publicat în Monitorul Oficial Nr. 97-99 din 17.08.2001.
Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012, publicată în Monitorul Ofilial nr. 193- 197 din 14.09.2012, art. Nr.663.
Regulamentul Ministerului Sănătății privind aprecierea medico-legală a gravității vătămărilor corporale, nr.199 din 27.06.2003, publicat în M.O din 08.08.2013, nr.170-172, punctul 67.
Avizul consultativ al Plenului Curții Sypreme de Justiție privind aplicabilitatea prevederilor art. 260 alin. (1) lit.d) și art. 261 lit.h) Codul de procedură civilă, referitor la dizolvarea prin lichidare a agentului economic în cazul în care, în alt proces judiciar, de către instanța de insolvabilitate a fost admisă cererea introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate și desemnat administratorul provizoriu, nr.4ac-15/14, din 29 septembrie 2014.
Monografii, manuale și publicații
Baieș Sergiu, Roșca Nicolae, Drept civil, Partea Generală. Persoana fizică. Persoana juridică, ed. a 3-a, Î.S.F.E.P. “Tipografia Centrală”, Chișinău, 2007.
Cojuhari Alexandru ș.a., Drept Procesual Civil: Partea Specială, Chișinău, Tipografia Centrală, 2009.
Deleanu Ion, Drept Procesaul Civil, București, C.H. Beck, 2003.
Durac Gheorghe, Drept procesual civil, București, C.H.Beck, 2007.
Pisarenco Olga, Drept Procesual Civil, Universitatea Tehnică a Moldovei, facultatea Construcți, Geodezie și Cadastru, Catedra Dreptul Patrimonial, Tehnica-Info, 2012.
Poalelungi Mihai, ș.a., Manualul Judecătorului pentru cauze civile, (et. alt.), ed.II, Chișinău 2013, Tipografia Centrală.
Popescu Corneliu, Ședința de judecată în procesul civil, București, ed. C.H. Beck, 2010.
Rusu Vladislav, Focșa Ghenadie, Curs de Drept Comercial, Academia de Studii Economice din Moldova, Chișinău- 2007, “Bonus Office” S.R.L.
С.А. Алехйа, Гражданское процессуальное право, Москва, Проспект, 2005.
М.К. Треушников, Гражданский процесс, учебник, Москва, 2000.
М.С. Шакарян, Комментарий к Гражданскому процессуальному кодексу РСФСР, Млсква, Юристь, 2000.
Surse internet:
http://justice.gov.md/public/files/file/GHID_cu_privire_la_cooperarea_juridica_internationala.pdf, Ana Marian, Alexandru Molcean, Diana Scobioală-Sârcu, Ghid cu privire la cooperarea juridică internațională.
http://crjm.org/wp-content/uploads/2014/09/Document-de-politici-nr1-web.pdf, Vladislav Gribincea, Ion Guzun, Ilie Chirtoacă, Mecanismul de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil, Chișinău, 2014.
http://justice.gov.md, Oleg Efrim, Notă informativă la proiectul de lege privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat în urma încălcării termenului rezonabil în procesul de judecare a cauzelor sau de executare a hotărârilor instanțelor judecătorești, data de redactare nu este specificată.
http://legeaz.net/modele/model-cerere-suspendare-judecata
http://dexonline.ro/definitie/incident%20procedural
http://ru.scribd.com/doc/250643155/Tutela-si-Curatela-in-RM
http://mediator.md/donowlad/ro_698_proiect_mediere.pdf, Proiectul noii legi cu privire la mediere.
http://www.euroavocatura.ro/print2.php?print2=lege&idItem=1177
ANEXE
Cerere privind suspendarea examinării cauzei civile
Instanța_
Secția_
Dosar nr. _/_
Data _
Domnule Președinte, [nume]
Subsemnatul [nume solicitant], în calitate de (reclamant sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, intimat) în dosarul nr._ al acestei instanțe, cu termen de judecată la data de_, vă rog să dispuneți
Suspendarea procesului
până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate sub nr._ pe rolul Judecătoriei_/ Curții de Apel_.
Motivele cererii sunt următoarele:
Motivele de fapt: învederez instanței că_
Temeiul de drept: îmi întemeiez cererea pe dispozițiile art. 261 lit.h), art. 262 lit.e), art. 263, art. art. 269-270 CPC al RM.
Probe: în dovedirea cererii, anexez alăturat certificatul de grefă eliberat de instanța pe rolul căreia este înregistrat dosarul în raport de care s-a cerut suspendarea.
Semnătura,
Domnului Președinte al Judecătoriei_
Încheiere privind suspendarea procesului, dacă pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe
Dosar nr.2-879/2014
Î N C H E I E R E
27 martie 2014 mun. Chișinău
Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul L.Pruteanu
grefier C.Chiprianova
examinând în ședință publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la contestarea încheierii nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012, instanța de judecată
c o n s t a t ă
Reclamantul Urecheanu Viorel a depus cerere de chemare în judecată împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012.
La data de 24.03.2014 în cancelaria instanței a fost înregistrată cererea depusă de Urecheanu Viorel, prin care a solicitat suspendarea procesului până la examinarea cererii de recurs, depusă împotriva hotărârii judecătoriei Râșcani din data de 26.12.2013.
Audiind părțile, studiind materialele dosarului, instanța de judecată consideră necesar de a suspenda procesul în pricina civilă în cauză din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 261 lit.h) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.
În ședința de judecată s-a constatat că, în procedura la Curtea de Apel Chișinău, se află pe rol pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva Primăriei municipiului Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ și prin care s-a cerut anularea deciziei Primăriei mun. Chișinău cu privire la repartizarea apartamentului nr. 4 situat pe str. M.Viteazul nr. 15 mun. Chișinău, lui C.G. și declararea ordinului de repartiție nr. nr. 1212123 din 1 septembrie 2004 eliberat lui C.G. ca fiind nul.
Astfel, din considerentele că, pricina civilă în cauză este conexă cu pricina civilă care se află pe rol la Curtea de Apel Chișinău și deoarece de rezultatul examinării acțiunii intentate la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel la Curtea de Apel Chișinău, depinde soluționarea pricinii în cauză cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc Sărpătură Nelea nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012, instanța de judecată ajunge la concluzia de a suspenda procesul în cauză dată până când hotărârea Curții de Apel Chișinău va rămâne irevocabilă.
În conformitate cu art. 261 lit.h), art. 262 lit.e), art. 263, art. art. 269-270 CPC, instanța de judecată
d i s p u n e
Procesul în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Urecheanu Viorel împotriva executorului judecătoresc Sărpătură Nelea cu privire la contestarea încheierii nr.067-178 cu indicele 2/12 din 26.03.2012 se suspendă până când nu va fi examinată cererea de recurs, depusă de Urecheanu Viorel împotriva hotărârii judecătoriei Râșcani din data de 26.12.2013.
Încheierea poate fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chișinău în termen de 15 zile, prin intermediul Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău.
Președintele ședinței, L.Pruteanu
Încheiere privind suspendarea procesului în cazul în care s-a dispus efectuarea unei expertize
Dosar nr.2-335/2015
Î N C H E I E R E
23 aprilie 2015 mun. Chișinău
Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Mihail Diaconu
grefier Rodica Coman
examinând în ședință publică pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Prestigiu-Design” împotriva lui Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului, instanța de judecată
constată
Reclamantul SRL “Prestigiu-Design” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului.
În motivarea acțiunii Reclamantul a indicat , că la data de 23 septembrie 2011 între SRL “Prestigiu-Design” și Panaghiu Iuri a fost încheiat contract de locațiune nr.01, conform căruia SRL “Prestigiu-Design” în calitate de locator a transmis lui Panaghiu Iuri, în calitate de locatar automobilul de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, pe u termen de 7 zile, până la 29 septembrie 2011. La încheierea contractului și predarea automobilului a fost întocmit actul de primire- predare. La 30 septembrie 2011 locatorul a fost anunțat despre faptul, că automobilul închiriat a fost implicat în accident rutier. Prin procesul- verbal de contravenție din 30 septembrie 2011 Panaghiu Iuri a fost recunoscut vinovat în producerea accidentului și a fost sancționat cu amendă în mărime de 50 u.e.
Ulterior reprezentantul pârâtului avocatul Igor Clevadî, a depus cerere prin care a solicitat numirea unei expertize cu scopul de a stabili care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului.
Reprezentantul reclamantului, avocatul V Crăciun, în ședința de judecată nu a obiectat în privința cererii privind numirea expertizei.
Reclamantul Panaghiu Iuri și avocatul Igor Clevadî în ședință de judecată nu s-au prezentat, pârâtul prin cerere scrisă solicitând examenarea litigiului în lipsa sa. (f.d.166)
Audiind reprezentantul reclamantului și studiind materialele prezentate, instanța considerănecesar de admis cererea reprezentantului pârâtului din următoarele considerente.
În conformitate cu art.185 lit.h) CPC, instanța de judecată la solicitarea părților sau în cazurile prevăzute de lege, dispune din oficiu efectuarea expertizei.
Astfel, reprezentantului pârâtului, în scopul stabilirii adevărului, pentru stabilirea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie în cauza civilă SRL “Prestigiu-Design” către Panaghiu Iuri privind revendicarea valorii bunului, a solicitat numirea unei expertize cu scopul de a stabili care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului.
Prin urmare, instanța de judecată consideră, că pentru a ajunge la concluzii obiective și soluție legală pe dosarul civil în cauză este necesar de admis cererea reprezentantului pârâtului și de numit expertiza tehnică.
Potrivit art.261 lit.d) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care a dispus efectuarea expertizei.
În baza celor expuse și conform art.185 lit.h), 261, 269-270 CPC al RM, instanța de judecată
dispune
A numi pe dosarul civil expertiza tehnică, punând expertului pentru soluționare următoarea întrebare:
Care este costul cheltuielilor pentru restabilirea automobilului de model Volkswagen Passat, cu n/î C ON 902, deteriorat în rezultatul accidentului?
Pentru efectuarea expertizei a împuternici experții Centrului Național de Expertize Judiciare al MJ RM, mun.Chișinău, str.Maria Cibotari, 2, preîntâmpinându-i despre răspunderea penală în baza art.312 Cod Penal al RM.
Desemnarea expertului a o pune în sarcina directorului CNEJ MJ RM.
A obliga suportarea chieltuielilor legate de efectuarea expertizei pe pârâtul Panaghiu Iuri, obligându-l să achite plata pentru efectuarea expertizei în timp de 5 (cinci) zile din momentul înregistrării copiei încheierii la CNEJ MJ RM.
Până la efectuarea expertizei a suspenda examinarea cauzei.
Încheierea este definitivă.
Președintele ședinței, Mihail Diaconu
judecătorul
Decizie prin care se casează încheierea privind suspendarea procesului în baza art.261 lit. h) CPC al RM
Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău
Judecătorul: S.Lazari
dosarul nr. 2r-993/13
DECIZIE
11 iunie 2013 mun.Chișinău
Colegiul civil al Curții de pel Chișinău
Având în componența sa:
Președintele ședinței de judecată, judecătorul Ludmila Popova
Judecătorii: Anatolii Doga, Svetlana Caitaz,
examinând recursul declarat de către Sevastianov Oleksandr împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11 martie 2013 în pricina civilă la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună,
constată
La 20.03.2012 Sevastianov L. a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana, solicitând recunoașterea pe numele său a dreptului de proprietate asupra ½ cotă parte ideală din 75% din toate bunurile, inclusiv bunul imobil cu suprafața de 21,08 m.p. de pe str.Alba Iulia 75, mun.Chișinău și capitalul social al SRL “Micăuți”, cod fiscal 1003600160739, cu adresa juridică s.Micăuți, r-nul Strășeni, -bunuri care au aparținut cu drept de proprietate lui Sevastianov Iurii, decedat la 09.03.2009; recunoașterea dreptului de proprietate comună asupra ½ cotă parte ideală din autoturismul de model LADA 21114, cu n/î CLO 822, care valorează 510561 lei (f.d. 3-4).
În procesul judecării cauzei, Sevastianov L. a depus în instanță o cerere suplimentară prin care a mai înaintat o pretenție de constatare a faptului concubinajului între Sevastianov L. și Sevastianov I. în perioada anilor 2001-2009 (f.d. 98).
În cadrul ședinței judiciare reprezentantul pârâtului a solicitat scoaterea cauzei de pe rol, motivând cu aceea că în procedura Judecătorie Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina, se află o acțiune civilă similară, intentată la cererea Sevastianov Ludmilei, către Sevastianov O., privind constatarea faptului întreținerii relațiilor de concubinaj cu Sevastianov I. și recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unei părți din bunurile ce aparțineau lui Sevastianov I.
Reclamanta Sevastianov L. și reprezentantul ei au solicitat respingerea cererii reprezentantului lui Sevastianov O. privind scoaterea cererii de pe rol și suspendarea procesului până la soluționarea cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11.03.2013 s-a dispus suspendarea procesului la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL “Micăuți”, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zgradan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună până la examinarea în esență a acțiunii Ludmilei Sevastianov privind constatarea faptului întreținerii relațiilor de concubinaj cu Sevastianov I. și recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra unei părți din bunurile ce aparțineau lui Sevastianov I., care se află în proces de judecare la Judecătoria Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina (f.d. 193).
La 03.04.2013 Sevastianov Oleksandr a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 11.03.2013, solicitând casarea acesteia pe motiv de ilegalitate și remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanță (f.d. 196).
În argumentarea cererii de recurs recurentul a indicat, că prezenta cauză civilă nu are nici o legătură cu pricina civilă ce se află în procedura Judecătoriei Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina.
Recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.
În conformitate cu art.261 lit. h) CPC, la cererea participanților la proces sau din oficiu, instanța judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care pricina nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte pricini conexe.
În situația din speță nu se atestă o atare situație, or faptul că în Judecătoria Izmail, reg.Odessa, R.Ucraina se află o pricină civilă între aceleași părți, cu unele pretenții similare, nu împiedică la examinarea prezentei cauze civile.
În temeiul celor expuse, conducându-se de art.426,427 lit.b), 428 CPC Colegiul civil al Curții de Apel Chișinău
decide
Se admite recursul declarat de Sevastianov Oleksandr.
Se casează încheierea Judecătorie Buiucani, mun.Chișinău din 11 martie 2013 în pricina civilă la cererea Ludmilei Sevastianov către SRL Micăuț, Sevastianov Oleksandr, intervenient accesoriu notarul Zdragan Diana cu privire la constatarea dreptului de proprietate și determinarea cotei în proprietatea comună și se remite pricina în aceiași instanță de judecată pentru examinarea cauzei în fond.
Decizia este irevicabilă din momentul emiterii.
Președintele ședinței,
Judecătorul Ludmila Popova
Judecătorii: Anatolie Doga
Svetlana Caitaz
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Temeiurile Si Procedura DE Suspendare A Procesului Civil (ID: 130032)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.