Structura Ierarhica Ministeriala

În Republicii Moldova ministerele sunt organe centrale de specialitate ale statului , asigură nevoile de interes general ale societați care traduc în viață, în temeiul legii, hotărârile, ordonanțele și dispozițiile lui, conduc domeniile încredințate și sunt responsabile de activitatea lor.

Mai au ca scopul conducerii, coordonării și exercitării controlului în domeniul economiei și în alte domenii care nu intră nemijlocit în atribuțiile ministerelor se înființează, în condițiile legii, și alte autorități administrative centrale (servicii, birouri, agenții, inspectorate de stat, comisii și consilii guvernamentale).

Administrația publică centrală de specialitate se realizează numai ca administrație statală, iar structura acesteia cuprinde autorități guvernamentale și autorități autonome.

Cele guvernamentale, la rândul lor, se împart în două categorii, după cum raporturile de subordonare față de Guvern sunt directe sau indirecte (prin intermediul unui minister).

Organizarea și funcționarea organelor administrației publice centrale sunt determinate de Legea cu privire la Guvern și regulamentele acestor organe aprobate de Guvern.

Lista ministerelor și altor organe centrale de specialitate ale administrației publice sunt stabilite de Parlament la propunerea Prim-ministrului. Conform în art. 24al Legii cu privire la Guvern, nr. 64-XII din 31.05.1990 în prezent în cadrul statului funcționează 16 ministere, 6 autoritățo administrative centrale , birouri, centre, camere și agenții și un șir de alte instituții și organizații ca autorități administrative centrale.

Conducerea ministerelor se exercită de către ministru, numiți în modul prevăzut de constituție și de lege.

Conducerea celorlalte autorități administrative centrale este asigurată de directori generali, directori, șefi, președinți. Miniștrii și ceilalți conducători a autorităților administrative centrale asigură aplicarea programului de activitate și strategiilor Guvernului în domeniul său de activitate și asigură organizarea executării și executarea în concret a legii și altor acte normative.

CAPITOLUL I Noțiuni generale privind structura ierarhica ministeriala

§ 1. Conceptul de administrație publică centrală

Conform “Legii privind Administrația publică locală” din noiembrie 1998 administrația publică este forma de organizare și executare nemijlocită a puterii executive a statului, factor esențial de care depinde în mare parte exercitarea rolului statului în organizarea și conducerea societății.

Administrației publice este determinat de două categorii de activități:

Activități cu caracter de dispoziție;

Activități cu caracter prestatal .

În baza structurii administrației publice stau două criterii:

Teritorial;

Funcțional.

Se completează reciproc aceste două criterii ale sistemului administrativ.

Structura funcțională a sistemului administrației publice este neseparabil legată de structura teritorială a acestuia, deoarece existența sa este de neconceput fără o bună organizare teritorială a statului.

Procedând la organizarea administrației publice prin Constituție și legi, statul stabilește, pe de o parte, organizarea administrativă a teritoriului, iar pe de altă parte, determină funcțiile autorităților publice în aceste unități administrativ-teritoriale.

Pornind de la aceste criterii, administrația publică poate fi împărțită în administrație publică centrală și administrație publică locală, în administrație publică generală și administrație specializată .

Administrația publică locală, este ansamblul autorităților de specialitate ale administrației publice pentru îndeplinirea, sub conducerea Guvernului, a intereselor generale ale societății la nivelul întregii țări.

Administrația publică centrală este realizată de autoritățile puterii executive cu capacitate generale, în primul rând de Guvern și Șeful statului, în măsura în care ele exercită funcții administrative, de rând cu cele publice, și de administrație publică centrală de specialitate.

Aceasta se compune din administrație ministerială, departamentală și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale organizate în subordonarea Guvernului și conduse de el.

Președintele Republicii Moldova, potrivit art. 77 p.2 al Constituției R. Moldova, “reprezintă statul și este garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării.”1 Pornind de la aceste prevederi constituționale, putem contura două funcții prezidențiale: funcția de reprezentare și funcția de garant al statului și al Constituției. Ca șef al statului, Președintele e chemat să asigure buna funcționare a tuturor ramurilor puterii de stat: legislativă, executivă și judecătorească. Iată de ce, în realizarea funcționării sale, Președintele Republicii Moldova îndeplinește un șir de atribuții în raporturile cu celelalte autorități publice.

Din acest punct de vedere deosebim atribuții prezidențiale exercitate în raporturile cu Parlamentul și atribuții prezidențiale exercitate în raporturile cu autoritățile judiciare. Un rol aparte ocupă atribuțiile Președintelui Republicii Moldova în sfera puterii executive, în special în raporturile cu Guvernul, cu autoritățile administrației publice centrale de specialitate și autoritățile administrației publice locale.

Președintele Republicii Moldova este secundat în activitatea sa de un aparat de funcționari dirijat de conducătorul administrației prezidențiale care se află în subordine directă Președintelui. Structura aparatului prezidențial și resursele financiare ale lui se aprobă la propunerea Președintelui de către Parlament.

În sistemul autorităților publice centrale Guvernul ocupă un rol deosebit. Lui îi revine, în conformitate cu principiul separației puterilor în stat, alături de șeful statului, puterea executivă. Reprezentând puterea executivă, Guvernul îndeplinește două funcții principale: asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice.

În conformitate cu art.97 al Constituției Republicii Moldova, Legea privind administrarea publică centrala Guvernul este alcătuit din

Prim-ministru,

viceprim-ministru,

miniștri și membri stabiliți prin lege organică.

Lucru Guvernului se organizează în corespundere cu cerințele republicii Moldova, legii cu privire la Guvern, Regulamentului Guvernului Republicii Moldova.

În exercițiul funcțiunii Guvernul se conduce de Programul sau de activitatea pentru perioada de guvernare, acceptat de Parlament.

1. Constituției R. Moldova art. 77 pun.2

Cel puțin o dată pe an Guvernul ține în fața Parlamentului o dare de seamă amplă despre activitatea sa.

Guvernul își exercită funcțiile sale aflându-se în ședințe cu participarea tuturor membrilor săi. La ședința Guvernului se discută probleme majore de interes statal, care privesc desfășurarea politicii social-economice și politice a statului, prevăzute de programul de guvernare.

Prin programul său de activitate, el propune Parlamentului direcțiile politicii interne și externe. Acesta este funcția său politic. Dar, în strânsă legătură cu acest funcție, apare și poziția Guvernului de autoritate publică centrală, de competență generală a administrației publice. În însușire acestui functi , Guvernul desfășoară o activitate executivă, principalul său atribut fiind organizarea executării legilor de către autoritățile administrației publice.

Guvernul este asigurat în rezolvarea atribuțiilor sale de către Cancelaria de Stat, care este condusă de Ministrul de Stat.

Structura Cancelariei de Stat este determinată de Guvern. În baza programului de activitate a Guvernului și la propunerea miniștrilor, ministerelor, departamentelor, comisiilor departamentale, a altor organe ale administrației publice, Cancelaria de Stat întocmește lista chestiunilor principale care urmează să fie examinate de către Guvern și exercită controlul asupra îndeplinirii deciziilor adoptate de Guvern.

Administrația publică centrală este compusă în afară de autoritățile publice cu competență generală de administrațiile ministeriale și neministeriale de specialitate.

Autoritățile administrației publice centrale de specialitățile, spre deosebire de cele cu competențe generale, sunt în putere să exercite atribuții numai într-un anumit domeniu sau ramură de activitate. Din acestea fac parte ministerele, alte organe centrale de specialitate, bunăoară și ramificările teritoriale ale acestora.

Organul central al administrației publice de specialitate este o așa autoritate, care, fiind o parte componentă a aparatului de stat, are competență, structură, dimensiuni teritoriale, se constituie în ordinea stabilită de lege, folosește anumite metode de activitate, este întărit cu dreptul de a efectua din numele statului o activitate economică, social-culturală, politico-administrativă.

Ministerul este un organ central de specialitate al statului, constituit și organizat în condițiile legii, pentru a traduce în viață politica Guvernului, hotărârile și dispozițiile lui într-un anumit domeniu de activitate. În această calitate, ministerul este o autoritate a administrației publice centrale de specialitate condus de Guvern.

Capacitatea administrativă contemporană demonstrează că administrația ministerială trebuie să fie adaptabliă la sarcinile care pot fi amplificate de mediul social în care funcționează Republica Moldova.

Conform Decretului Președintelui Republicii Moldova activează 16 ministere și 7 departamente.

   
Ministere:
    Ministerul Economiei
    Ministerul Finanțelor
    Ministerul Justiției
    Ministerul Afacerilor Interne
    Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene
    Ministerul Apărării
    Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor
    Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare
    Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor
    Ministerul Mediului 
    Ministerul Educației
    Ministerul Culturii
    Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei
    Ministerul Sănătății
    Ministerul Tineretului și Sportului
    Ministerul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor;

  Departamente:
    Biroul Național de Statistică
    Agenția Relații Funciare și Cadastru
    Biroul Relații Interetnice   
    Agenția “Moldsilva”
    Agenția Rezerve Materiale
    Agenția Turismului
    Centrul Național Anticorupție

Conducerea administrației ministeriale este înfăptuită de Ministrul are o funcție dublă: în calitate de membru al Guvernului el îndeplinește o funcție politică, iar în calitate de conducător al ministerului, îndeplinește funcție administrativă. Structura ministerelor depinde de complexitatea, importanța și specificul activității fiecăruia.

Din studiul acestor normative de organizare și funcționare a ministerelor, rezultă că structura organizatorică este prezentată ca o anexă la actul de înființare. Ea cuprinde următoarele subdiviziuni:

Departamentul;

Direcții generale;

Direcții;

Secții.

Departamentul reprezintă o subdiviziune a unui minister care desfășoară o activitate strictă de specialitate, de natura celei care constituie obiectul de activitate a ministerului din care face parte.

Direcția generală este un compartiment din structura ministerelor, departamentelor din cadrul ministerelor care desfășoară activitatea cu privire la un domeniu funcțional distinct, în măsura în care importanța acestor activități impune o astfel de structură organizatorică.

Direcția este un compartiment organizatoric în structura ministerelor, departamentelor din cadrul ministerelor, direcțiilor generale care coordonează activitatea a două sau mai multe secții cu atribuții independente.

Secția este un compartiment organizatoric în structura direcției care îndeplinește activități ce necesită o conducere unitară. În cadrul secției ce organizează funcții administrative independente, subordonate șefului de secție.

Cel de-al doilea component al autorităților administrației publice centrale de specialitate sunt departamentele de pe lângă Guvern. Posibilitatea creării unor astfel de organe de specialitate ale administrației publice centrale în afara ministerelor sunt prevăzute de art. 107 (2) al Constituției Republicii Moldova. Norma constituțională cum este și firesc, admite posibilitatea creării unor astfel de autorități administrative fără a preciza care sunt. Departamentele ca autoritate a administrației publice centrale de specialitate sunt formate de Guvernul Republicii Moldova, sunt conduse de directori generali numiți în funcție de către Guvern. Ei exercită numai funcții administrative.

Structura departamentelor, ca și a ministerelor, este stabilită de către Guvern, care aprobă numărul personalului scriptic și mărimea fondului de retribuire a muncii. Actualmente în Republica Moldova pe lângă Guvern funcționează șase departamente.

Al treilea compartiment al autorităților administrației publice de specialitate îl alcătuiesc diferite servicii de stat, asociații, concerne, companii, consilii, inspectorate, comisii care nu intră în primele categorii de autorități.

Aceste autorități, având o anumită autonomie în activitatea lor, nu pot face, tot odată, abstracție de activitatea Guvernului,  nu pot activa fără a ține seama ce s-a decis la acest nivel; aceste autorități nu pot acționa în contradicție cu hotărârile și dispozițiile Guvernului.

Fiecare dintre aceste organe ale administrației publice centrale enumerate mai sus exercită anumite atribuții concrete în dependență de locul pe care îl ocupă în acest sistem. Fiind prin natura lor organe ale puterii executive, ele îndeplinesc funcții de organizare și dirijare, executare și dispoziție. Această activitate se efectuează în baza și în scopul executării legilor și are ca obiectiv asigurarea funcționării puterii de stat.

 La dispoziția acestor organe sunt atât resursele materiale, financiare, potențialul uman, cât și resursele informaționale. De aceea problema organizării activității autorităților date este problema-cheie în asigurarea funcționării statalității.

Atribuțiile organelor centrale de specialitate ale administrației publice

Misiunea, funcțiile de bază și atribuțiile principale comune tuturor ministerelor și altor autorități administrative centrale sunt determinate de Legea privind administrația publică centrală de specialitate, nr.98 din 04.05.2012.

Misiunea definește rolul fiecărui minister și al fiecărei alte autorități administrative centrale în sistemul instituțional al administrației publice centrale de specialitate, precum și viziunea strategică cu privire la realizarea politicii de stat în domeniile de activitate de care acestea sunt responsabile.

În scopul realizării misiunii sale, ministerul și altă autoritate administrativă centrală pot îndeplini următoarele funcții de bază:

a) realizarea politicii de stat în domeniile încredințate;

b) reglementarea normativ-juridică;

c) supravegherea și controlul de stat;

d) prestarea serviciilor publice;

e) gestionarea sferei de competență etc.

Pentru realizarea funcțiilor de bază ce le revin, ministerul și altă autoritate administrativă centrală au următoarele atribuții principale:

a) elaborează și prezintă Guvernului spre examinare proiecte de acte legislative și normative, inclusiv proiecte de documente de politici publice, în domeniile ce le sunt încredințate;

b) elaborează texte ale tratatelor internaționale ale Republicii Moldova și încheie tratate interdepartamentale cu organele similare din alte state în limitele competenței stabilite de legislație;

c) asigură executarea obligațiilor, realizarea drepturilor Republicii Moldova care rezultă din prevederile tratatelor internaționale ce au ca obiect domeniile lor de activitate și urmăresc executarea acestora de către cealaltă parte la tratat;

d) mențin relații de colaborare cu ministerele și autoritățile administrative centrale omoloage din străinătate pentru îndeplinirea funcțiilor lor; e) prezintă propuneri de buget Ministerului Finanțelor;

f) elaborează și înaintează ministrului sau directorului general spre emitere acte departamentale;

g) exercită supravegherea și efectuează controale de stat privind respectarea legislației în domeniile lor de activitate etc.

Misiunea, funcțiile de bază și atribuțiile principale ale fiecărui minister și ale fiecărei alte autorități administrative centrale se stabilesc în regulamentele privind organizarea și funcționarea acestora, ținându-se cont de prevederile Legii privind administrația publică centrală de specialitate, nr.98 din 04.05.2012

Actele organelor centrale de specialitate ale administrației publice.

Legislația nu stabilește în mod definitiv categoriile de acte aleorganelor centrale de specialitate ale administrației publice, precum și situațiile când autoritatea respectivă poate recurge la un gen sau altul de acte administrative.

Actele cu caracter normativ( regulamente, instrucțiuni, reguli și alte acte normative):

(a) se emit în scop de executare a actelor legislative, decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului;

(b) cuprind reguli cu caracter general și impersonal;

(c) urmează a fi supuse expertizei juridice și înregistrării de stat la Ministerul Justiției și doar apoi pot fi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, intrând în vigoare nu mai devreme de data publicării.

Actelecu caracter individual( dispoziții etc.):

(a) produc efecte juridice față de un subiect de drept determinat;

(b) produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoștința persoanelor vizate în ele.

(b) produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoștința persoanelor vizate în ele.

CAPITOLUL II Organizare și funcționare pentru autoritățile administrației publice centrale

În continuare urmează a fi expuse normele juridice astfel încît să ofere o imagine clară a modului în care se organizează și funcționează autoritatea publică.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea privind administrația publică centrală de specialitate, structura-tip a regulamentului privind organizarea și funcționarea ministerului, a altei autorități administrative centrale, precum și a autorităților administrative din subordinea acestora se aprobă de Guvern. Astfel, în vederea elaborării regulamentelor de organizare și funcționare a sistemului administrației publice de specialitate a fost aprobată Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006

„Cu privire la aprobarea structurii-tip a regulamentelor privind organizarea și funcționarea organului central de specialitate al administrației publice și autorității administrative din subordinea acestuia”. Cu toate că actul normativ menționat a fost aprobat anterior adoptării Legii nr. 98 din 4 mai 2012, acesta reflectă schimbările majore produse în sistemul administrației publice centrale de specialitate. Astfel, deși în momentul de față actul normativ sus-numit se află în proces de ajustare la cadrul legal, aceste modificări nu se referă la conținutul de concept, ci la unii termeni specifici utilizați în Legea nr. 98 din 4 mai 2012. De aceea, pe parcurs, se va face trimitere la unele sintagme reflectate în Legea superioară din punct de vedere ierarhic Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006.

Prezenta instrucțiune a fost elaborată în vederea aplicării Legii nr. 98 din 4 mai 2012. Prin indicația Prim-ministrului Republicii Moldova nr. 2903-332 din 12 noiembrie 2013, a fost solicitată operarea unor modificări și completări la regulamentele de organizare și funcționare a autorităților administrației publice centrale și autorităților administrative din subordine, în vederea ajustării la cadrul legal actual. Astfel, pe parcursul anului 2014 au fost recepționate o serie de proiecte de acte normative de modificare a regulamentelor de organizare și funcționare, fiind identificate anumite dificultăți de punere în aplicare a unor norme din Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006. Acest fapt a probat necesitatea elaborării unui ghid ce ar conține clarificări și ar oferi soluții referitoare la structura-tip a regulamentelor privind organizarea și funcționarea organului central de specialitate al administrației publice și a autorității administrative din subordinea acestuia.

2. Organizare și funcționare a ministerelor, altor autorități administrative centrale și a autorităților administrative din subordinea acestora

2.1 Aspecte generale

A. Autoritățile publice cărora li se aplică prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006

Reieșind din titlul Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2014, structura-tip a regulamentului de organizare și funcționare se aplică organelor centrale de specialitate ale administrației publice și autorităților administrative din subordinea acestora. În conformitate cu art. 107 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, organele centrale de specialitate ale statului sînt ministerele.

De asemenea, din titlul Hotărîrii Guvernului rezultă că actul normativ se aplică și autorităților administrative din subordinea ministerelor. Potrivit art. 14 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, autoritățile administrative din subordinea ministerelor pot fi organizate sub formă de agenții, servicii de stat și inspectorate de stat. Astfel, Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 nu se aplică în raport cu instituțiile publice în care autoritățile administrației publice centrale dețin calitatea de fondator, modalitatea de funcționare a acestora fiind reglementată de Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002.

În sistemul administrației publice centrale de specialitate sînt incluse și alte autorități administrative centrale care nu au statut de ministere (Centrul Național Anticorupție, Biroul Național de Statistică, Agenția Turismului etc.). Chiar dacă acestea nu se regăsesc în titlul actului normativ, prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2014 se aplică și în privința lor. Art. 22 alin. (2) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 prevede că structura-tip a ministerului, a altei autorități administrative centrale, precum și a autorităților administrative din subordinea acestora se aprobă de Guvern. De asemenea, pct. 2 din Hotărîrea Guvernului indicată mai sus stipulează că autoritățile administrative centrale, precum și autoritățile administrative din subordinea acestora urmează să elaboreze sau să modifice regulamentele privind organizarea și funcționarea acestora în concordanță cu structura-tip aprobată prin act normativ.

B. Sfera de reglementare a Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006

Sfera de reglementare a Hotărîrii Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 este constituită, în special, din norme care fac referire la structura-tip a regulamentului de organizare și funcționare pentru autoritățile administrației publice centrale de specialitate și autoritățile administrative din subordinea acestora. Acest regulament-tip este un model structural ce conține elementele importante și obligatorii ale regulamentelor autorităților publice cărora se adresează actul normativ.

Pe lîngă normele referitoare la structura-tip a regulamentului de organizare și funcționare a autorităților publice care constituie subiecții actului normativ, Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 dispune aprobarea prin hotărîre de Guvern unică a regulamentelor de organizare și funcționare, a structurii, a efectivului-limită și a listelor structurilor organizaționale din subordinea autorităților publice.

În acest sens, pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 stipulează că aprobarea regulamentului privind organizarea și funcționarea organului central de specialitate al administrației publice, structurii și efectivului-limită, listelor autorităților administrative, instituțiilor publice și întreprinderilor/societăților pe acțiuni în administrarea acestuia se va efectua printr-o hotărîre de Guvern unică.

De asemenea, pct. 4 din același act normativ indică faptul că regulamentul privind organizarea și funcționarea autorității administrative subordonate organului central de specialitate al administrației publice și efectivul-limită al acesteia se aprobă de Guvern, printr-o hotărîre unică, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 stipulează că prevederile legii se aplică și autorităților administrative autonome față de Guvern, în măsura în care nu sînt reglementate și nu contravin dispozițiilor legilor speciale care reglementează activitatea autorităților respective.

Așadar, în procesul de elaborare a regulamentului de organizare și funcționare și a structurii, în lipsa unor reglementări speciale, autoritățile publice autonome vor ține cont de structura-tip aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006.

Acest lucru nu rezultă din subordonarea acestora Parlamentului, ci, conform art. 2 alin. (2) din hotărîrea menționată și art. 22 alin. (2) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, din faptul că Parlamentul a delegat competența de elaborare a structurii-tip a regulamentului de organizare și funcționare Guvernului. Astfel se asigură uniformizarea la nivel național a regulamentelor și a structurilor autorităților publice atît din cadrul administrației publice centrale de specialitate, cît și din sistemul autorităților publice autonome.

2.2 Structura-tip a regulamentului de organizare și funcționare a ministerului/altei autorități administrative centrale și a autorităților administrative din subordinea acestora

A. Domeniul de aplicare a regulamentului

În ceea ce privește domeniul de aplicare a actului normativ, se vor expune raporturile juridice care sînt reglementare.

Exemplu: „Regulament prezentul stabilește misiunea, funcțiile de bază, atribuțiile principale, drepturile generale, locul autorității publice în sistemul administrației publice centrale de specialitate și alte aspecte privind organizarea activității autorității administrative.”

B. Statutul juridic al organului central de specialitate al administrației publice și autorității administrative din subordinea acestuia și locul lor în structura administrației publice centrale

La punctul respectiv se va indica statutul juridic al autorității publice, domeniul/domeniile de activitate al/ale acesteia și alte informații caracteristice (modalitatea de finanțare, sediul, alte atribute indispensabile unei persoane juridice), precum și locul acesteia în sistemul administrației publice centrale (subordonarea ierarhică, după caz).

În conformitate cu art. 107 din Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994 și Legea nr. 98 din 4 mai 2012, administrația publică centrală de specialitate este constituită din ministere și alte autorități administrative centrale. Astfel, cu excepția unor autorități publice constituite prin legi speciale în subordinea Guvernului, statutul juridic al autorității administrației publice centrale de specialitate se va expune în conformitate cu termenii stabiliți de cadrul legal de „minister” sau „altă autoritate administrativă centrală”. La același subiect, se recomandă a fi consultate art. 9 alin. (1) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 care diferențiază statutul juridic al ministerelor în raport cu alte autorități administrative centrale. Ministerele, avînd rol principal în sistemul administrației publice centrale de specialitate, sînt definite ca „organe centrale de specialitate ale statului”, spre deosebire de alte autorități administrative centrale care nu dispun de un astfel de statut.

Referitor la autoritățile administrative din subordinea ministerelor, reglementate de art. 14-15 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, se atenționează asupra faptului că acestea pot fi constituite sub formă de „agenție”, „serviciu de stat” sau „inspectorat de stat”. Astfel, în raport cu funcțiile care vor fi exercitate, se va stabili forma de organizare a autorității administrative în unul din tipurile de structuri organizaționale expuse la art. 14 din legea sus-menționată. Se va evita utilizarea unor termeni precum „departament”, „direcție” sau a expresiei „pe lîngă minister”, care reprezintă anacronisme ce nu se încadrează în limbajul juridic de specialitate expus în Legea privind administrația publică centrală de specialitate.

Exemplu: „Agenția este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de implementarea politicii în domeniul protecției consumatorilor și de efectuare a controlului de stat asupra respectării prevederilor legislației în acest domeniu, precum și a controlului de stat privind corespunderea produselor și/sau a serviciilor plasate pe piață cerințelor prescrise sau declarate și respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei legale, a normelor și regulilor de desfășurare a activităților de comerț.

Agenția este persoană juridică, dispune de ștampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova și denumirea sa în limba de stat, de conturi trezoreriale. Agenția este finanțată de la bugetul de stat. Sediul Agenției se află în mun. Chișinău.” (pct. 2 și 3 din Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 9 decembrie 2011 „Privind crearea Agenției pentru Protecția Consumatorilor și aprobarea Regulamentului, structurii și efectivului-limită ale acesteia”).

C. Cadrul legal de activitate a organului central de specialitate al administrației publice și autorității administrative din subordinea acestuia

La această rubrică se vor prezenta actele normative conform cărora autoritatea publică urmează să își desfășoare activitatea.

Exemplu: „Agenția își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile Constituției Republicii Moldova și actele legislative, decretele Președintelui Republicii Moldova,

ordonanțele, hotărîrile și dispozițiile Guvernului, cu alte acte normative, tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, ordinele și dispozițiile ministrului economiei, precum și ale prezentului Regulament.” (pct. 5 din Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 936 din 9 decembrie 2011 „Privind crearea Agenției pentru Protecția Consumatorilor și aprobarea Regulamentului, structurii și efectivului-limită ale acesteia”).

D. Misiunea

Termenul de „misiune” este definit în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 și constă în expunerea rolului autorității publice în sistemul instituțional al administrației publice centrale de specialitate, precum și viziunea strategică cu privire la realizarea politicii de stat în domeniile de activitate care intră în responsabilitatea autorității publice. Aceasta îmbină domeniile de activitate încredințate, ulterior dezvoltate în funcțiile de bază și atribuțiile principale ale entității publice. Din acest punct de vedere se recomandă expunerea misiunii astfel, încît din definirea acesteia să decurgă funcțiile de bază ale autorității publice.

Exemplu: „Ministerul are misiunea de a asigura creșterea economiei naționale prin optimizarea cadrului de reglementare a activității de întreprinzător, constituirea premiselor pentru dezvoltarea mediului de afaceri, dezvoltarea tehnologică și asigurarea competitivității, crearea unui mediu investițional atractiv, contribuirea la acțiunile de demonopolizare a pieței interne și de eliminare a practicilor anticoncurențiale, precum și prin cooperare economică internațională.” (Pct. 5 din Anexa nr. 1 la Hotărîrea Guvernului nr. 690 din 13 noiembrie 2009 „Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acestuia”).

E. Funcțiile de bază

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea privind administrația publică centrală de specialitate, funcțiile de bază ale autorității publice reprezintă activitățile administrative care se desfășoară cu regularitate, menite să asigure realizarea integrală a misiunii acesteia, avînd obligatoriu un rezultat al cărui beneficiar este un subiect extern pentru autoritatea în cauză (persoane fizice și juridice, alte autorități publice). În vederea elaborării funcțiilor de bază, se va ține cont de prevederile alin. (2) din același articol de lege (a se vedea art. 25 alin. (3) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012). Astfel, reieșind din domeniile de activitate încredințate pentru realizarea misiunii autorității publice și locul acesteia în sistemul administrației publice centrale de specialitate, se va face referință la următoarele funcții de bază:

realizarea politicii de stat în domeniile încredințate;

reglementarea normativ-juridică;

supravegherea și controlul de stat;

prestarea serviciilor publice;

gestionarea sferei de competență;

alte funcții expuse în legi speciale.

Referitor la funcția de bază de realizare a politicii statutului în domeniile încredințate, se atenționează că autoritățile administrative din subordinea ministerelor sînt create pentru asigurarea implementării politicii statului în anumite domenii sau sfere din domeniile de activitate care le sînt încredințate ministerelor. Responsabile de elaborarea politicilor sînt organele administrației publice centrale sau alte autorități administrative centrale. Astfel, în regulamentele de organizare și funcționare a autorităților administrative din subordinea organelor centrale de specialitate se va exclude menționarea unor funcții de bază sau atribuții principale de „elaborare a politicilor” sau „elaborare a proiectelor de acte normative”.

F. Atribuțiile principale

Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, atribuțiile principale definesc acțiunile nemijlocite exercitate de autoritatea publică pentru realizarea funcțiilor de bază, rezultatele concrete ale acțiunilor date, precum și se indică sferele lor de aplicare sau beneficiarii finali ai rezultatelor acțiunilor respective.

Reieșind din prevederea legală menționată, atribuțiile principale ale autorității publice trebuie să fie expuse pentru fiecare funcție de bază identificată, prezentîndu-se modalitățile concrete prin care se realizează o activitate administrativă. În acest mod se va asigura corelarea funcțiilor de bază cu atribuțiile principale.

G. Drepturile generale

Drepturile generale ale autorității publice sînt acele acțiuni care pot fi întreprinse de către autoritatea publică în raport cu alte persoane juridice (de drept public sau privat) sau fizice sau care se solicită a fi întreprinse de aceste persoane, pentru exercitarea atribuțiilor principale ale autorității publice.

În procesul de elaborare a regulamentului de organizare și funcționare se vor evita confuziile dintre atribuțiile principale și drepturile generale.

Exemplu: a) atribuția principală: „Administrează activitatea Fondului Național de Date Geospațiale”;

b) dreptul general: „Să solicite și să primească de la toate autoritățile publice centrale, întreprinderile și organizațiile, autoritățile administrației publice locale rapoarte cu privire la lucrările executate, informații și originalele hărților și a planurilor (cu excepția celor de autor, elaborate în scopuri științifice), pentru evidență unică a materialelor în Fondul național de date geospațiale.” (pct. 7 subpct. 6) lit. i) și pct. 8 lit. a) din Hotărîrea Guvernului nr. 383 din 12 mai 2010 „Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției Relații Funciare și Cadastru, structurii și efectivului-limită al acesteia”).

H. Conducerea

În legătură cu normele privind conducerea autorității publice se vor expune următoarele aspecte:

cine exercită funcția de conducător al autorității publice, cu indicarea, conform statutului juridic al autorității publice, a titlului de funcție;

informații referitoare la adjuncții conducătorului autorității publice (numărul adjuncților, titlul de funcție deținut);

modul de numire a conducătorului autorității publice și a adjuncților acestuia;

atribuțiile exercitate de conducător;

atribuțiile exercitate de adjuncți sau modul de delegare a unor atribuții în competența acestora, inclusiv cea referitoare la asigurarea interimatului în caz de absență a conducătorului;

în ceea ce privește ministerele, modul de numire în funcție a secretarului de stat, statutul lui juridic și atribuțiile care urmează a fi exercitate de către acesta.

Titlul de funcție al conducătorului autorității publice se stabilește în funcție de statutul autorității publice, în conformitate cu Legea nr. 98 din 4 mai 2012 și Legea nr. 155 din 21 iulie 2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcțiilor publice, după cum urmează (cu excepția titlurilor de funcție prevăzute în legile speciale):

ministru, pentru ministere;

director general, pentru alte autorități administrative centrale;

director/șef inspectorat, după caz, pentru autoritățile administrative din subordinea ministerelor sau altor autorități administrative centrale.

În concordanță cu titlul de funcție identificat pentru conducătorul autorității publice, se va stabili și titlul de funcție pentru adjunctul conducătorului:

viceministru, pentru ministere;

director general adjunct, pentru alte autorități administrative centrale;

– director adjunct/șef adjunct inspectorat, pentru autoritățile administrative din subordinea ministerelor sau altor autorități administrative centrale.

I. Cabinetul persoanei cu funcție de demnitate publică (pentru autoritățile publice în care activează un astfel de cabinet)

Potrivit art. 2 din Legea nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică, acest cabinet reprezintă o subdiviziune distinctă în cadrul autorității publice, cu personal propriu, avînd statut de serviciu, secție sau direcție. Deci, în regulamentul ministerului sau altei autorități administrative centrale se va menționa dacă în cadrul autorității publice este instituit un cabinet al persoanei cu funcție de demnitate publică, precum și statutul acesteia (de serviciu, secție sau direcție), în funcție de numărul de unități alocate pentru o astfel de subdiviziune.

J. Organul colegial

Ca și în cazul cabinetului persoanei cu funcție de demnitate publică, normele referitoare la organul colegial se vor include doar în regulamentele de organizare și funcționare a ministerelor sau a altor autorități administrative centrale. În conformitate cu art. 33 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 acest organ colegial urmează să se numească „colegiul ministerului” sau „colegiul altei autorități administrative”, după caz. De asemenea, în regulament se vor preciza: componența numerică și nominală a colegiului, modul de aprobare a regulamentului colegiului, activitățile ce sînt realizate de către acesta, modul de aprobare a soluțiilor, alte aspecte relevante. În acest sens, se recomandă a fi consultat art. 33 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012.

K. Structura

În ceea ce privește compartimentul referitor la structura, se vor indica subdiviziunile structurale autonome constituite în cadrul autorității publice, modul de activitate a acestora și de stabilire a persoanei din conducerea autorității publice în coordonarea cărora activează. Structura propriu-zisă a autorității publice (a aparatului central al autorității publice pentru autoritățile administrației publice centrale de specialitate sau serviciile publice desconcentrate) se va prezenta ca o anexă distinctă, fiind indicată fiecare subdiviziune structurală autonomă din cadrul autorității publice.

În cazul în care autoritatea publică dispune de subdiviziuni teritoriale, se vor menționa următoarele aspecte:

dacă subdiviziunile teritoriale dispun de personalitate juridică;

– modul de numire în funcție a conducătorului subdiviziunii teritoriale și atribuțiile nemijlocite ale acestuia, în conformitate cu statutul subdiviziunilor teritoriale care dispun/nu dispun de personalitate juridică;

– atribuțiile și drepturile subdiviziunilor teritoriale, în conformitate cu statutul subdiviziunilor teritoriale care dispun/nu dispun de personalitate juridică;

– procedura de aprobare a regulamentului privind organizarea și funcționarea subdiviziunilor teritoriale ale serviciilor publice desconcentrate, după caz, a regulamentului-tip.

Ulterior, lista subdiviziunilor teritoriale ale autorității publice va fi elaborată ca o anexă distinctă la actul normativ, separată de anexa în care este indicată structura aparatului central al autorității.

În privința informațiilor care urmează să se regăsească în regulamentul cu privire la structura autorității publice, trebuie de reținut că, potrivit art. 30 alin. (9) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, Guvernul poate stabili obligativitatea instituirii în cadrul aparatului central al unui minister sau al altei autorități administrative centrale a unor subdiviziuni interne autonome (unitatea de analiză, monitorizare și evaluare a politicilor publice, subdiviziunea e-Transformare, subdiviziunea juridică, subdiviziunea resurse umane, unitatea de audit intern, unitatea de informare și comunicare cu mass-media), care se vor subordona nemijlocit conducerii autorității publice. Astfel, prin mai multe acte normative, Guvernul a aprobat instituirea în cadrul autorităților publice a unui șir de subdiviziuni structurale, după cum urmează: Anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 „Privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public”, Hotărîrea Guvernului nr. 499 din 6 iulie 2012 „Cu privire la subdiviziunea e-Transformare din cadrul autorităților administrației publice centrale”, Hotărîrea Guvernului nr. 168 din 9 martie 2010 „Cu privire la unitatea de analiză, monitorizare și evaluare a politicilor publice din cadrul organului central de specialitate al administrației publice”, Hotărîrea Guvernului nr. 1714 din 27 decembrie 2002 „Cu privire la serviciul juridic al autorităților administrației publice”, Hotărîrea Guvernului nr. 1211 din 27 decembrie 2010 „Cu privire la unitatea de informare și comunicare cu mass-media a autorității administrației publice centrale”, Legea nr. 229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern (subdiviziunile juridică, audit intern, e-Transformare, resurse umane, comunicare cu mass-media, analiză, monitorizare și evaluare a politicilor publice). Aceste subdiviziuni structurale sînt autonome și funcționează în subordonarea directă a conducătorului autorității publice. La elaborarea structurii ministerelor sau a altor autorități administrative se va ține cont de actele normative menționate, urmînd ca aceste subdiviziuni structurale să se regăsească în cadrul autorității publice. În privința autorităților administrative din subordinea ministerelor sau a altor autorități administrative centrale, se va asigura doar instituirea subdiviziunilor structurale autonome resurse umane și juridice.

De asemenea, în compartimentul referitor la structură se vor expune norme privind personalul care activează în subdiviziunile autorității publice, delimitîndu-se în următoarele categorii de funcții, după caz:

– personal cu funcții de demnitate publică, al cărui statut este reglementat de Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, precum și de legile speciale;

– personal din cadrul cabinetului persoanei ce exercită funcție de demnitate publică, al cărui statut este stabilit în Legea nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcții de demnitate publică;

– funcționari publici, al căror statut este reglementat de Legea nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public;

– funcționari publici cu statut special, al căror statut este reglementat de legi speciale;

– personal contractual, care include: personalul auxiliar, personalul de deservire tehnică ce asigură funcționarea autorității publice și personalul de specialitate, ale căror raporturi de serviciu sînt reglementate de legislația muncii.

În cazul în care, în baza unor acte speciale, o categorie de personal exercită atribuții specifice (inspectare, control, asigurare a ordiniii publice etc.) ce se doresc a fi menționate în Regulament, acestea se vor expune imediat după enumerarea categoriilor de personal ce activează în cadrul autorității publice.

L. Corespondența

Privitor la corespondență, regulamentul urmează să indice următoarele:

cine semnează corespondența autorității publice;

forma semnăturii (scrisă, electronică etc.);

– modul de delegare a competenței de semnare a corespondenței.

M. Colaborarea în cadrul comisiilor și grupurilor de lucru

Reieșind din principiul colaborării interinstituționale, expus în art. 4 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, la acest subiect se vor indica:

– colaborarea cu alte autorități publice prin crearea comisiilor și grupurilor de lucru de către autoritatea care reprezintă subiectul regulamentului;

– colaborarea prin participarea la comisiile și grupurile de lucru constituite de alte autorități publice.

2.3.Aspecte suplimentar a organizare și funcționare a ministerului, a altei autorități administrative centrale sau a autorității administrative din subordinea acestora

Efectivul-limită al autorității publice

Pe lîngă normele referitoare la structura-tip a regulamentului de organizare și funcționare pentru autoritățile publice care constituie subiecții actului normativ, Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 dispune aprobarea prin hotărîre de Guvern unică a regulamentelor de organizare și funcționare și a efectivului-limită al ministerelor, al altor autorități administrative centrale și al autorităților administrative din subordinea acestora.

Expunerea efectivului-limită presupune indicarea numărului de unități total alocat pentru autoritatea publică, inclusiv a numărului de unități alocat pentru personalul auxiliar (muncitori), fiind exclusă stabilirea numărului de unități pentru o altă categorie de personal (funcționari publici, personal de deservire tehnică etc.). Numărul celorlalte categorii de personal se va stabili în procesul de elaborare și avizare a statului de personal al autorității publice.

Exemplu: „Se stabilește efectivul-limită al aparatului central al Ministerului Culturii în număr de 46 de unități (inclusiv personal auxiliar – 1 unitate), cu un fond de retribuire a muncii conform legislației în vigoare.” (pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 696 din 19 noiembrie 2009 „Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acestuia”).

3 Structura autorității publice

Pct. 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 stipulează că aprobarea regulamentului privind organizarea și funcționarea organului central de specialitate al administrației publice, structurii și efectivului-limită, listelor autorităților administrative, instituțiilor subordonate și întreprinderilor/societăților pe acțiuni în administrarea acestuia se va efectua printr-o hotărîre de Guvern unică. Reieșind din specificul de organizare, rezultă că norma respectivă are ca subiecți ministerele și alte autorități administrative centrale. Potrivit legislației generale, doar acestea dispun în subordinea lor de autorități administrative, instituții publice și întreprinderi în care exercită calitatea de fondator, precum și de societăți pe acțiuni în care administrează pachetul de acțiuni al statului.

Deoarece norma juridică utilizează cuvîntul „listelor” (la numărul plural), se atrage atenția asupra faptului că structurile organizaționale din sfera de competență a autorității administrației publice centrale de specialitate se expun în liste aparte, excluzîndu-se posibilitatea elaborării unei singure liste cu toate tipurile de structuri organizaționale. Se recomandă ca acestea să fie grupate potrivit statutului juridic, fiind elaborate liste pentru următoarele tipuri de structuri organizaționale:

– lista autorităților administrative din subordinea ministerelor;

– lista instituțiilor publice în care ministerul/altă autoritate administrativă centrală exercită calitatea de fondator;

– lista întreprinderilor de stat în care ministerul/altă autoritate administrativă centrală exercită calitatea de fondator și a societăților pe acțiuni în care ministerul/altă autoritate administrativă centrală administrează pachetul de acțiuni al statului.

Se va evita utilizarea unor termeni care nu se regăsesc în Legea nr. 98 din 4 mai 2012, cum ar fi „autoritate administrativă/instituție pe lîngă minister”, „instituție publică subordonată ministerului”, „întreprindere de stat în subordinea altei autorități administrative centrale” etc.

Pct. 4 din Hotărîrea Guvernului nr. 1310 din 14 noiembrie 2006 indică faptul că regulamentul privind organizarea și funcționarea autorității administrative subordonate organului central de specialitate al administrației publice și efectivul-limită al acesteia se aprobă de Guvern printr-o hotărîre unică, dacă legea nu prevede altfel. Totuși, fiindcă structura-tip face trimitere la structura autorității publice (direcțiile generale, direcțiile, alte subdiviziuni structurale), în aceeași hotărăre de Guvern unică se va include structura autorității administrative din subordine, precum și lista subdiviziunilor teritoriale.

O modalitate specifică de elaborare a structurii se remarcă în cazul acelor autorități publice care dispun de subdiviziuni teritoriale, fiind organizate ca servicii publice desconcentrate cu personalitate juridică. Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012, constituirea, reorganizarea sau dizolvarea serviciilor publice desconcentrate, stabilirea structurii și a efectivului-limită al acestora țin de competența Guvernului și se efectuează la propunerea ministrului sau a directorului general, dacă actele legislative speciale nu prevăd altfel. Totodată, alin. (5) din același articol de lege specifică faptul că serviciile publice desconcentrate care au personalitate juridică dispun de organ central și subdiviziuni teritoriale.

În acest caz, autoritatea administrativă din subordinea ministerului sau altei autorități administrative centrale va expune structura sa în două anexe distincte:

– structura aparatului central al autorității publice;

– lista subdiviziunilor teritoriale ale autorității publice.

Sintagma „structura aparatului central” se va utiliza, indiferent dacă autoritatea publică dispune sau nu de subdiviziuni teritoriale, în cazul în care se aprobă structura unui minister sau a altei autorități administrative centrale. Aceste entități publice dispun, în conformitate cu art. 30 alin. (1) din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 de „aparat central”. Dacă în cadrul ministerului sau altei autorități administrative centrale se constituie subdiviziuni teritoriale, acestea vor fi expuse în „lista subdiviziunilor teritoriale ale ministerului/altei autorități administrative centrale”, distinct de structura aparatului central.

La elaborarea structurii autorității publice se va examina modul de instituire a subdiviziunilor structurale în raport cu numărul de unități alocate, în conformitate cu prevederile pct. 1 din anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 1001 din 26 decembrie 2011 „Privind punerea în aplicare a unor acte legislative”, după cum urmează:

direcție generală – cel puțin 18 unități de personal;

– direcție autonomă/direcție în componența direcției generale – cel puțin 5 unități de personal;

– secție autonomă/secție în componența altei subdiviziuni – cel puțin 4 unități de personal;

– serviciu autonom/serviciu în componența altei subdiviziuni – cel puțin 1 unitate de personal.

De asemenea, instituirea subdiviziunilor structurale necesită a fi analizată prin prisma definițiilor expuse la art. 30 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012 pentru fiecare tip de subdiviziune structurală în parte. Astfel, stabilirea statutului subdiviziunilor structurale nu se va asigura exclusiv prin aplicarea criteriului „numărului de unități”, dar se va urmări și conformarea cu definiția caracteristică tipului de subdiviziune structurală.

În concluzie, se recomandă ca structura autorității publice să aibă următoarea formă (avînd drept exemplu structura unui minister):

4 Structura aparatului central al ministerului

Conducerea

Cabinetul ministrului (cu statut de serviciu, secție sau direcție)

Subdiviziunile care realizează misiunea autorității publice (ramurale/pe domeniile de competență)

Subdiviziunile structurale autonome, a căror instituire obligatorie este prevăzută în actele normative:

– unitatea de analiză, monitorizare și evaluare a politicilor publice

– subdiviziunea resurse umane

– subdiviziunea juridică

– unitatea de audit intern

– unitatea de informare și comunicare cu mass-media

– subdiviziunea e-Transformare

– subdiviziunea financiar-contabilă

– subdiviziunea secretariat

Anexa nr. 2. Lista autorităților administrative din subordinea ministerului

Anexa nr. 3. Lista instituțiilor publice în care ministerul are calitatea de fondator

Anexa nr. 4. Lista întreprinderilor de stat în care ministerul exercită funcția de fondator/a societăților pe acțiuni în care ministerul administrează pachetul de acțiuni al statului.

Constituirea/reorganizarea autorității publice

În situații specifice, în același act normativ se aprobă constituirea/reorganizarea unei autorități administrative din subordinea ministerului/altei autorități administrative centrale, precum și regulamentul de organizare și funcționare a autorității publice. În funcție de procedura aplicată, actul juridic va fi elaborat prin întrebuințarea sintagmei corecte. Așadar se vor utiliza termenii juridici specifici pentru fiecare procedură în parte, ținîndu-se cont de prevederile art. 10 din Legea nr. 98 din 4 mai 2012. Chiar dacă norma juridică menționată face referire la ministere, procedurile expuse în aceasta se aplică și pentru autoritățile administrative din subordinea autorităților administrației publice centrale de specialitate. Se va stabili expres în actul normativ dacă are loc constituirea sau reorganizarea autorității publice. În caz de reorganizare, se va ține cont că aceasta poate avea loc prin fuziune (contopire sau absorbție), dezmembrare (divizare și separare) sau transformare și se va indica procedura exactă de reorganizare. După necesitate, se vor indica alte aspecte relevante aferente procedurii de reorganizare (lichidarea, transmiterea patrimoniului etc.).

1.3. Trăsăturile caracteristice Administrati Publice Centrale

Deefiniția :

noțiunea de a administra – a conduce, a cârmui, a gospodări o întreprindere, o instituție;

noțiunea de a conduce – a îndruma un grup de oameni, o instituție, având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv și noțiunea conducere – acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului; persoană sau colectiv care conduce.

Prin noțiunea de conducere se înțelege o activitate de organizare a oamenilor. Termenul administrare este de origine latină, fiind formată din prepoziția ad – către și substantivul minister – slujitor, executor. Acest termen în semnificația directă înseamnă către slujitor. Ulterior termenul administrare a început a fi folosit pentru a indica orice fel de activitate îndeplinită sub comandă sau ordinea cuiva.

Termenul administrație publică a fost menționat pentru prima dată în legislația Republicii Moldova în Constituție adoptată la 29 iulie 1994. Anterior era utilizat termenul de administrație de stat (perioada sovietică și post sovietică). Termenul administrație publică reprezintă o categorie mai îngustă decât termenul administrație, deoarece administrația publică este un gen de administrație exercitată în temei de organele executive ale statului și care se deosebește de administrația particulară. Noțiunea de administrație publică este necesară de a fi definită, deoarece reprezintă obiectul de reglementare a dreptului administrativ, ca ramură de drept, și obiect de cercetare a dreptului administrativ ca știință.

Noțiunea de administrație publică poate fi definită într-un sens dublu:

a) Ca sistem de autorități publice – sens formal-organic;

b) Ca activitate socială în cadrul statului, activitate de organizare a executării și executării în concret a legii – sens material-funcțional.

Sensurile respective rezultă din legislație.

De exemplu:

a) Potrivit articolului 96 din Constituția Republicii Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului și exercită conducerea generala a administrației publice.

În acest caz fiind vorba de conducerea cu un sistem de organe (autorități publice).

b) Guvernul, în conformitate cu articolului 30 din Legea nr. 64-XII din 31.05.1990 cu privire la Guvern, exercită atribuțiile constituționale și organizează executarea legilor.

În acest caz este vorba de o activitate în cadrul statului. Administrațiapublică reprezintă o totalitate de autorități publice în frunte cu guvernul, care efectuează activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legilor și de asigurare a serviciilor publice. Conform prevederilor capitolului VIII din Constituția Republicii Moldova, întitulat „Administrația publică”, administrația publică ca sistem de autorități publice este formată din:

a) administrația publică centrală

b) administrația publică locală.

În afară de Guvern, conform art. 107 din Constituția Republicii Moldova ca autorități ale administrației publice centrale activează ministerele și alte autorități administrative centrale. 1.4. Principiile administrației publice (dreptului administrativ). Principiile administrației publice rezultă din prevederile legislației în vigoare și ale științei dreptului administrativ și ele pot fi clasificate în următoarele categorii:

a) Principii fundamentale ale administrației publice;

b) Principii organizatorice și funcționale ale administrației publice.

Principiile fundamentale ale administrației publice rezultă din prevederile Constituției Republicii Moldova. Aceste principii servesc în același timp ca principii și pentru alte ramuri de drept, avînd un caracter interramural, iar unele din ele sunt, în același timp, principii generale pentru toate ramurile de drept (principiul legalității).

În calitate de principii fundamentale se identifică:

a) Principiul legalității (în cadrul administrației publice)

b) Principiul democratismului și pluralismului politic (art. 5 din Constituție)

c) Principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în procesul administrării publice (art. 16 din Constituție)

d) Principiul descentralizării serviciilor publice (în raport cu principiul desconcentrării serviciilor publice)

e) Principiul autonomiei locale Principiul legalității în administrația publică nu este expres prevăzută în Constituție. Acest principiu rezultă din conținutul articolului 15 din Constituția Republicii Moldova conform căruia „cetățenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea”. Conform acestui principiu administrația publică se organizează și funcționează în conformitate cu normele de drept, care exprimă voința poporului, în conformitate cu legea. În conformitate cu principiul legalității orice autoritate publică , organizație sau persoană este obligată să se supună legii (statul prin intermediul autorităților publice poartă răspundere în fața cetățenilor, iar cetățenii în fața statului. Cele mai importante raporturi, potrivit principiului legalității, care apar în cadrul administrației publice trebuie să fie reglementate prin lege.

Organele administrației publice au obligația de a executa întocmai legea, inclusiv de a funcționa și emite acte administrative în limitele prevăzute de lege.

Principiul democratismului și pluralismului politic în administrația publică.Conform art. 5 din Constituția Republicii Moldova „democrația în Republica Moldova se exercită în condițiile pluralismului politic”.

Principiul respectiv se manifestă în mod direct în cadrul organizării și funcționării autorităților publice locale, și indirect în procesul organizării și funcționării administrației publice centrale.

Principiul egalității în drepturi a tuturor cetățenilor în procesul administrării publice.

Egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor este un principiu general a dreptului care rezultă din prevederile art. 16 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.

În ceea ce privește administrația publică, realizarea principiului respectiv include anumite aspecte: – Autoritățile administrației publice sunt obligate să respecte drepturile și interesele legitime ale cetățenilor și altor persoane, conform legii, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială. – Cetățenii pot participa la organizarea (constituirea), precum, și funcționarea (activitatea) organelor (autorităților) administrației publice în mod egal. – În caz de încălcare a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor acestea au dreptul să depună petiții organelor administrative ierarhic superioare, precum să reacționeze la fapte.

Principiul descentralizării serviciilor publice. Pentru examinarea acestui principiu este necesar a fi luate în considerație prevederile articolului 1 din Constituția Republicii Moldova, conform căruia, „Republica Moldova este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil”. Acest principiu rezultă din prevederile articolului 109 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova și este strâns legat cu principiul autonomiei locale. Dacă descentralizarea serviciilor publice se referă la sistemul administrației publice (la raporturile dintre administrația publică locală și administrația publică centrală), autonomia locală se referă la dreptul colectivităților locale de a soluționa în mod independent o parte din treburile publice locale.

Principiul autonomiei locale rezultă din prevederile articolului 109 a Constituției Republicii Moldova. În literatura de specialitate acest principiul este numit principiul autonomiei administrative. Prin autonomie locală se înțelege dreptul autorităților publice locale de a dispune de toate măsurile pentru realizarea la nivel local a intereselor generale ale locuitorilor din teritoriul respectiv.

Autoritățile administrative în statele unitare urmează a fi deosebită de administrația statelor sau formațiunilor statale ce formează federația. Autoritățile administrative în statul unitar se manifestă uniform luându-se în considerație doar nivelul unității administrativ-teritoriale. Principiile organizatorice și funcționale ale administrației publice (sunt și principii ale dreptului administrativ).

Sunt caracteristice exclusiv organizării și funcționării (activității) administrației publice, fiind principii ramurale a dreptului administrativ. În calitate de asemenea principii pot fi menționate următoarele

a) principiul diferențierii și fixării funcțiilor și atribuțiilor autorităților administrației publice

b) principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul funcționării administrației publice.

c) principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale și teritoriale

d) principiul răspunderii în limitele competenței

Principiul diferențierii și fixării funcțiilor și atribuțiilor autorităților administrației publice presupune delimitarea strictă a competenței fiecărei autorități administrative astfel ca acestea să nu se dubleze sau să contravină competenței administrative deja existente. Ulterior funcțiile și competențele respective trebuie să fie fixate în lege sau conform legii. Realizând acest principiu se va ști de ce funcționari este nevoie pentru ca autoritatea administrativă respectivă să-și exercite funcțiile și atribuțiile.

Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul activității administrației publice. Conducerea colegială și conducerea unipersonală reprezintă 2 forme de organizare a activității oricărei autorități publice. Conducerea colegială presupune că organul respectiv este format dintr-un colegiu sau în fruntea autorității respective se află un grup de persoane. Conducerea unipersonală presupune că în fruntea organului se află un conducător unic. În administrația publică are loc îmbinarea acestor forme de conducere, punându-se accent pe conducerea colegială. Astfel, cele mai importante probleme din domeniul administrației publice sunt soluționate în mod colegial, iar problemele urgente și operative sunt soluționate în mod unipersonal.

Principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale și teritoriale.Reieșind din faptul că societatea reprezintă un organism integru și diferitele probleme care apar în procesul administrației publice trebuie să fie soluționate ținându-se cont de principiul respectiv. Conducerea ramurală permite de a evidenția toate particularitățile unui domeniu, însă nu poate funcționa izolat și urmează a fi luate în considerație legăturile cu alte domenii conexe, precum și specificul teritorial.

Principiul răspunderii în limitele competenței.Acest principiu este foarte important în aspect de realizare practică a administrației publice. De fiecare dată când este luată o decizie trebuie să fie destul de clar cine va purta răspundere pentru eventualele consecințe negative a deciziei respective. Conform prevederilor Comisiei Consiliului Europei au fost elaborate un șir de principii de perspectivă cu caracter material și procedural în domeniul dreptului administrativ. Aceste principii poartă un caracter de recomandare pentru statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv Republica Moldova. În afară de principiile legalității și egalității în fața legii sunt recomandate următoarele principii cu caracter material:

a) principiul proporționalității;

b) principiul respectării scopului și a obiectivelor trasate de lege;

c) principiul obiectivității;

d) principiul imparțialității;

e) principiul bunei credințe;

f) principiul transparenței;

g) principiul emiterii deciziei în interesul persoanei private (regula de favorizare a persoanei private).

Principiile procedurale:

a) principiul dreptului de a prezenta reclamații sau cereri organelor administrative (dreptul la petiționare);

b) principiul de a fi reprezentat (asistat);

c) principiul operativității (promptitudinii) în executare;

d) dreptul de a fi auzit; e) principiul obligativității autorității administrative de a informa persoanele interesate despre procedura administrativă și dreptul lor de a fi ascultate sau auzite;

f) principiul procedurii colective;

g) principiul accesului la informație;

h) principiul obligativității de a lua o decizie