Stirea Televizata In Magazin Si Telejurnal. Cazul Tv Moldova1
ȘTIREA TELEVIZATĂ ÎN MAGAZIN ȘI TELEJURNAL. CAZUL TV MOLDOVA1.
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ȘTIREA DE TELEVIZIUNE
I.1.Tipologia și sarcinile știrilor de televiziune
I.2. Etapele și particularitățile realizării știrii de televiziune
CAPITOLUL II: PRACTICA ELABORĂRII ȘTIRILOR LA
„MOLDOVA 1”
II.1.Știrea in programul de actualități
II.2. Știrea în TV Magazin.Emisiunea ,,Baștina
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Actualitatea și gradul de investigare a temei. În societatea actuală,mass-media electronică joacă un rol crucial în viața socială, devenind, de-a lungul timpului, o putere crescândă și indispensabilă, cu o influență puternică asupra segmentelor societății. Prezența sa activă se simte în viața financiar- bancară, în dezvoltarea industriei, în evoluția tehnologiei, în viața politică, dar și în viața cotidiană, construind la rândul său o industrie proprie. Presa electronică este și o punte de comunicare între oameni și chiar între națiuni. Radioul are un rol important în viața omenirii. El este prietenul de neînlocuit pentru mai multe pături sociale. Prin apariția radioului și televizorului și posibilității de a transmite cu rapiditate informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția publicului și păstrează interesul, acelorași gesturi sau situații.ajungîndu-se la o dependență de mijloacele media.
Chiar dacă este vorba despre televizor, radio sau internet (new media), oamenii caută în permanent să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau de divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur, că această dependență s-a creat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se mulțumește. În accepțiunea freudiană, oamenii își impun singuri aceste ritualuri, avînd tendința înnăscută de a reveni la situația inițială,
Televizorul este un obiect considerat de unii central în casele a peste două miliarde de oameni. Din punct de vedere tehnic, televizorul asigură două funcții: Prima este aceea de a recepționa informații electrice codificate. Aceste semnale sunt selectate, amplificate, și tratate corespunzător, uneori cu ajutorul telecomenzii. Cealaltă funcție constă în a transforma aceste semnale, după ce au fost selectate și modulate, în imagini care să capteze ochiul și urechea telespectatorului. Potrivit unui sondaj, canalul media utilizat cu cea mai mare frecvență de către moldoveni este televiziunea, 85% dintre respondenți declarând că se uită la televizor în fiecare zi sau aproape în fiecare zi. Celelalte mijloace de comunicare sunt însă mai puțin utilizate. Astfel, radioul obține 32 de procente pentru utilizarea zilnică, presa scrisă 16%, iar Internetul 30 la sută. Prin apariția televiziunii și posibilității de a transmite cu rapiditate informațiile, mijloacele media au ajuns să fie caracterizate de simultaneitatea cu evenimentul. Astfel, timpul dintre momentul aflării unei informații sau desfășurării unui eveniment și receptarea lor a ajuns să fie foarte scurt, uneori chiar nul. Posibilitatea transmiterii în direct captează atenția publicului și păstrează interesul, ajungându-se la o dependență de televizor. Oamenii caută în permanent să-și satisfacă nevoia de informare, de acces la cultură sau de divertisment pentru a-și ocupa timpul liber. Desigur, că această dependență s-a creat și din cauza rutinei zilnice și a comodității cu care omul actual se mulțumește. În accepțiunea freudiană, oamenii își impun singuri aceste ritualuri, având tendința înnăscută de a reveni la situația inițială, la repetarea acelorași gesturi sau situații.
În mijloacele audio-vizuale moderne, știrea de televiziune are rolul de a informa, cît pe acela de a reconstitui un eveniment. Această reconstituire are loc cu participarea directă a reporterului și prin intermediul unei compoziții a textului care respectă normele narative. Televiziunea, care se pretinde un instrument de înregistrare și redare a realității, se transformă într-un instrument de creare a ei. Evoluăm tot mai mult spre un univers în care lumea socială este descrisă –prescrisă de televiziune. Din aceste considerente am ales tema respectivă pentru investigare.
Remarcăm că știrea de televiziune a fost elucidată în mai multe opere științifice, atât a specialiștilor în domeniu de peste hotare, cât și autohtoni. Din ultimii îi putem remarca pe regretatul Dumitru Covali, Boris Parfentiev, Constantin Marin ș.a.
Scopul și sarcinile lucrării constă în atingerea a două finalități: o documentare cu privire la analiza aspectelor teoretice privind știrea de televiziune, pe de o parte, și tehnica elaborării știrii de televiziune, pe de altă parte.
Obiectivele propuse sunt următoarele:
-Caracterizarea generală a aspectelor teoretice privind știrea de televiziune;
-Relevarea aspectelor tehnice în elaborarea știrii televizate;
-Analiza normelor deontologice ce necesită a fi respectate în realizarea știrilor pentru televiziune;
-Analiza propriilor știri de la postul public de televiziune Moldova 1.
Aceste obiective reprezintă doar o parte a cercetării respective, deoarece fenomenul știri televizate este foarte complex și depinde în mare măsură de context și variabile individuale, greu de surprins în cercetări structurate.
Obiectul cercetării îl constituie reportajul televizat
Subiectul cercetării îl constituie propriile știri realizate pentru postul public de televiziune Moldova1.
Baza empirică a lucrării Studiul s-a realizat prin aplicarea diverselor metode și tehnici de cercetare: observația, analiza comparativă, chestionarea, interviul formalizat, studiul de caz, analiza documentelor etc. Documentarea este prezentă ca o tehnică indispensabilă prin care se descrie cunoașterea științifică existentă la un moment dat. În lucrare a fost folosită și ca tehnică secundară, în scopul studiului.
Noutatea științifică a lucrării. Cât privește partea de noutate și contribuție proprie a lucrării, este recunoscut faptul că în științele sociale, în general, este mai dificil de adus elemente noi în concepte, explicații teoretice sau instrumente de investigație. De cele mai multe ori, partea de originalitate se regăsește în modalitățile de abordare. În cazul de față, modalitatea proprie de a aborda explicația teoretică în baza materialelor realizate de autor este oarecum mai puțin frecventată.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării, constă în validarea metodologică a unor demersuri investigative bazate pe utilizarea informațiilor pentru studenții facultăților de jurnalism, informarea pertinentă cu privire la tradițiile și tendințele reportajului televizat din audiovizualul moldovenesc.
Structura lucrării. Teza de licență a fost alcătuită conform cerințelor și practicilor din domeniul cercetării, cuprinzând următoarele elemente: introducere, două capitole divizate în subcapitole, concluzii și recomandări.
CAPITOLULI. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND ȘTIREA DE TELEVIZIUNE
1.1 Tipologia și sarcinile știrilor de televiziune
Pentru a sintetiza o definiție mai profundă a știrilor de televiziune, inițial vom recurge la o scurtă analiză a știrii în contextul genurilor jurnalistice.
Genurile jurnalistice pot fi abordate dintr-o dublă perspectivă, fiecare gen asumându-și-le, pe rînd sau concomitent.
Perspectiva semiologistică vizează căile de transmitere a articolelor, în funcție de canal, astfel încât distingem la acest nivel:
articole redactate pentru presa scrisă;
articole redactate pentru radio;
articole redactate pentru televiziune[7, p.17 ].
Perspectiva semiologică se axează pe raportul dintre semne și referenți. Aici discursul poate urma două trasee, criteriul fiind tipul de contact urmărit:
monstrativ – scopul este unul pur informativ;
demonstrativ – scopul dorit este de natură formativă[7, p.18 ].
Generalizând, ajungem să identificăm, pe baza acestei dihotomii, cele două tendințe majore ale presei: informarea și captarea.
Cea mai des utilizată, însă, este dihotomia genurilor jurnalistice din unghiul de abordare a prezentării informațiilor și a documentării. Distingem, astfel, între jurnalism de teren și jurnalism de opinie, cu mențiunea, totuși, că nici una dintre aceste categorii nu poate opera fără documentare. Ceea ce le diferențiază este manifestarea explicită a intervenției personale, a propriilor opinii sau dimpotrivă, absența acestora. Apoi, dacă jurnalismul de teren urmărește cu precădere informarea, jurnalismul formativ (de opinie) are drept scop captarea atenției consumatorului asupra unor probleme de interes general[7, p.25 ].
“Activitatea ziaristului constă în transformarea evenimentelor – sau, uneori, a unor simple informații – în știri prin faptul că le publică” notează Gaillard. Cetățeanul nu este interesat de eveniment, de informație, ci de mediatizarea acestora, de transpunerea lor în formă jurnalistică. Știrea nu este prin urmare evenimentul, ci ceea ce se spune despre el. Dacă ar fi să propunem o definiție a știrii, o formulare potrivită ar fi: o informație proaspătă și inedită despre un subiect de interes general, despre care nu s-a mai auzit nimic. Definiția surprinde cele trei criterii aplicabile în procesul de selecție a informațiilor: actualitatea, semnificația și captarea interesului.
De ce este necesară o selecție a evenimentelor ce vor fi publicate și transformate astfel în știri? Pentru că nici un ziar nu poate relata toate evenimentele ce se petrec în lume (acceptând, în acest caz, pentru eveniment, definiția lui Gaillard: un fapt oarecare ce se produce sau este pregătit). Dar, selecția se va face respectând:
Criteriul semnificațiilor prioritare – relevanța pe plan local, național și internațional și efectele asupra publicului;
Criteriul inteligibilității – presupune adaptarea știrii la public, indiferent de natura evenimentului;
Criteriul noutății – ineditul, neobișnuitul, raritatea unei știri (news is new);
Criteriul diversității și unității – în cazul în care există mai multe opinii divergente asupra unui eveniment și nu există posibilitatea verificării și legitimării uneia dintre ele, se recomandă publicarea ambelor versiuni și citarea surselor;
Acțiunea grupurilor de presiune – nu toate hotărârile și protestele sindicale sunt subiecte de știre;
Știrile economice și din sănătate;
Lucrurile deosebite apărute în viața unui om;
Știrile de sezon;
Știrile din sport;
Știrile de interes local specific (informații meteo, de trafic rutier, servicii publice, utilitare);
Știri despre animale și copii [3, p.25 ].
Criteriile care predomină în alegerea subiectului vizează mai ales:
Actualitatea (News is now. Yesterday is history.) – Adesea sunt în joc interese individuale și concrete din partea cititorilor, interese ce așteaptă să fie satisfăcute la timp și în mod corect (cum sunt: cursul de schimb valutar, bursele de mărfuri). Actualitatea este, așadar, un factor al criteriului de interes, ea joacă rolul de stimulent intelectual. Un articol despre situația locuitorilor din Africa nu prezintă interes decît dacă este corelat cu evenimente de strictă actualitate: o nouă epidemie ce amenință să cuprindă și alte zone, o revoluție, un reviriment economic, un atentat terorist ce denotă posibilitatea producerii altor atentate, în alte zone etc.
Semnificația – aceasta nu este mereu vizibilă. Uneori ziaristul este obligat să evalueze evenimentele pentru a le descoperi semnificații ascunse. Pe de altă parte, nu trebuie nici să exagereze în desprinderea acestor semnificații, să supraliciteze un eveniment oarecare. Pentru o apreciere corectă se impun o cultură solidă, cunoștințe diverse, spirit critic și, mai ales, rapiditate: doar cei ce reacționează la timp reușesc să redacteze știri ristul este obligat să evalueze evenimentele pentru a le descoperi semnificații ascunse. Pe de altă parte, nu trebuie nici să exagereze în desprinderea acestor semnificații, să supraliciteze un eveniment oarecare. Pentru o apreciere corectă se impun o cultură solidă, cunoștințe diverse, spirit critic și, mai ales, rapiditate: doar cei ce reacționează la timp reușesc să redacteze știri care să-i intereseze pe cititori și să fie de actualitate.
Impactul, consecințele și importanța
Proeminența persoanelor implicate (News is star.)
Proximitatea (News is hear.)
Conflictul
Neobișnuitul, ineditul (News is weird, new.)
Interesul publicului. Acest criteriu este, poate, cel mai important. Nici un ziar nu-și permite să-l neglijeze, pentru că astfel nu ar mai satisface cererea și, deci, nu ar mai avea clienți. Interesul poate fi direct, obiectiv sau intelectual, adică oarecum dezinteresat. De asemenea, relevantă pentru interesul cititorilor este distanța psihologică între locul unde s-a petrecut evenimentul și publicul respectivei știri, aflate în raport invers proporțional[3, p.44 ].
Acolo unde a intervenit ceva neobișnuit, un element extraordinar, evenimentul s-a transformat în știre, acolo unde, însă, totul s-a desfășurat în limitele normalului, nu a apărut nici o motivație a jurnaliștilor de a se deplasa la fața locului pentru realizarea unui material și, implicit, putem admite că nu există nici dorința cititorilor de a cunoaște mai mult.
Informația vizează, în ultimă instanță, auditoriul. Astfel, articolele vor fi toate redactate pentru a veni în sprijinul lui, pentru a-i facilita înțelegerea și pentru a-i oferi un set cît mai bogat de informații. Este binecunoscută afirmația că media nu pot oferi subiecte care să intereseze pe toată lumea, dar oricine poate (sau trebuie) să găsească în ele ceva care să-l intereseze. Or, pentru a împlini acest deziderat, este nevoie de o bună cunoaștere a publicului. Sociologul Ștefan Buzărnescu a realizat, în Sociologia opiniei publice, o clasificare a publicului, care, prin gradul său de cuprindere, poate oferi jurnaliștilor un important punct de plecare în alegerea informațiilor, conform specificului publicației (emisiunii):
Public de masă – omogen ca interes;
Publicuri dispersate – eterogen ca interes;
Publicuri concentrate – cu un grad de similitudine în receptarea mesajelor;
Publicuri omogene – convergente ca interes;
Publicuri eterogene – interesate de anumite mesaje, dar cărora le atribuie semnificații diferite;
Publicuri locale – delimitate geografic;
Public participant – implicat în eveniment;
Public receptor – opus celui participant, caracterizat printr-o atitudine pasivă față de mesaj;
Public mondial – poate fi identificat la nivelul transmisiilor internaționale în direct (cel mai adesea se întâlnește în situația întrecerilor sportive: campionate de fotbal, atletism, gimnastică, dar și în cazul unor festivaluri, cum e cel de la Rio de Janeiro sau decernarea premiilor Oscar) [3, p.45].
Publicul nefiind atomizat, omogen (decât în cazuri rarisime), informația va fi așadar foarte diversă. Tendința spre specializare reprezintă o consecință a studiilor care au reliefat existența unor publicuri și nu a unui public, cum impropriu s-a crezut timp de decenii.
Reporterii trebuie să țină pasul cu cititorii, iar ziarele să cuprindă informații din toate domeniile, pentru fiecare cititor în parte, adică publicația trebuie să fie un bazar. „Ziarele sunt ca un prieten care se cunoaște la nevoie atunci când publică totul, de la buletinele meteo (Trebuie să îmi iau haina de ploaie astăzi?) până la articole despre sănătate, sfaturi practice și sfaturi sentimentale[7, p.117 ]”
Un element important în judecarea valorii de informație îl reprezintă numărul de cititori potențial interesați de acea informație. La fel, cu cât efectul lucrurilor despre care se relatează este mai îndelungat, cu atât știrea este mai importantă.
În ordinea importanței, articolele despre ceea ce se întâmplă astăzi, acum, aici (nevoi biologice – hrană, îmbrăcăminte, locuințe, nevoia de securitate – siguranța zilei de mâine, coeziune și stabilitate, temeinicia familiei, a căminului, nevoia de recunoaștere socială a meritelor, nevoia de autorealizare) se află pe primul loc, urmate de știrile despre ceea ce se va întâmpla și, abia la sfârșit, de știrile despre ceea ce se declară. De altfel, în orice articol, a face este mai important decât a fi, iar a fi este mai important decât a avea.
Un imperativ îl reprezintă și reflectarea activității guvernamentale. În această situație nu trebuie uitat că publicul este interesat doar de acele mișcări, gânduri sau intenții ale Puterii care au efect asupra sa. Pentru a atrage publicul, redactorul va prezenta activitatea guvernului ca fiind acțiunea unor individualități, nu a unor grupuri și instituții impersonale, se va proceda, așadar, la personalizarea, particularizarea actului guvernamental, două dintre domeniile de interes major pentru sfera opiniei publice fiind educația și economia.
Toate știrile și informațiile reclamă o prezentare atractivă. Aceasta depinde atât de ziarist și de calitățile sale redacționale, cât și de valoarea și caracteristicile intrinseci ale știrii:
noutatea;
operativitatea;
acuratețea;
proeminența, notorietatea;
amploarea;
raritatea;
personalizarea (trecerea de la general la particular);
coerența;
dinamismul;
proximitatea[9, p.17 ].
Știrile pot fi desfășurate după mai multe module:
format flash – conțin doar elemente definitorii ale evenimentului, fără detalii de altă natură;
complex – pe lângă elemente informative, apar și informații de context, de background;
știri-maimuță – informează despre curiozități, întâmplări amuzante, deosebite, adică fapte diverse.
Considerațiile generale enunțate mai sus conduc la concluzia că o definiție a știrii de televiziune, care invocă pretenția de a fi exhaustivă, nu face decât să închidă acest gen al jurnalisticii audiovizuale între limite rigide, contrazise, în fapt, de complexitatea noțiunii.
Relatare audiovizuală succintă, despre un fapt din actualitate, care interesează un număr cât mai mare de persoane, știrea de televiziune este, în același timp, un cumul de informații considerate esențiale de către jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic. Cele șase întrebări la care trebuie să răspundă o știre completă sunt arhicunoscute și fac parte din ceea ce s-ar putea numi prima alfabetizare în jurnalism. Aceste întrebări sunt: „cine ? ", „ce ? ", „când ? ", „unde ? ", „cum? ", „de ce ? " și reprezintă totalitatea elementelor semnificative care relevă caracterul subiectului despre care se vorbește[7, p.209 ].
O opinie precum aceea exprimată de Fiske și Hartley, conform căreia „știrile televizate și serialele polițiste au multe lucruri în comun", ar putea ca, în primul moment, să-i deruteze pe neavizați. Cei doi teoreticieni își continuă pledoaria, adăugând: „Dacă serialele polițiste sunt o dislocare metaforică a evenimentelor vieții reale, știrile televizate sunt o metonimie a acestor evenimente. Ambele tind să stabilească structuri sintagmatice, care permit telespectatorilor să recunoască și să deosebească programul pe care îl urmăresc săptămânal sau zilnic. în emisiunile de știri apar un număr limitat de oameni de elită, în special din lumea politicii, care revin în multe episoade. Modul în care sunt prezentați depinde nu de ceea ce fac, ci de funcția lor culturală" [11, p.188] .
Pe lângă aspectele clasice, sesizabile în structura unui jurnal televizat -cum ar fi serializarea știrilor, capacitatea lor de a crea stereotipii de consum și de a impune un ritm și un stil prin modul cum sunt ierarhizate și prezentate -opinia lui Fiske și Hartley, ca și a multor altor exegeți ai jurnalului televizat, atrage atenția o dată în plus asupra caracterului spectacular al oricărui buletin informativ difuzat în ultimul deceniu de așa-zisa televiziune postmodernă.
E foarte posibil ca și în România, o mare parte a publicului telespectator să își amintească încă de apariția, în ianuarie 2004, la jurnalul din prime time al canalului comercial-generalist ProTV, a reporterului de știri Septimiu Sărățeanu, călare pe un bidiviu pur-sânge și uzând de o întreagă recuzită medievală (costum, sabie, coif), pentru a anunța debutul „Anului Ștefan cel Mare" în România.
Respectiva informație, reductibilă la un flash de 30 de secunde -comemorarea a 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare – a fost elaborată ca o știre amplă, de două minute, după toate rigorile reprezentației teatrale : reporterul–interpret a citat un fragment celebru din cronica lui Grigore Ureche și s-a rotit călare, în piruete atent exersate, prin locația Palatului Mogoșoaia.
Deși modul de punere în pagină al informației în discuție a suscitat, în perioada imediat următoare, suficiente opinii pro și contra în rândul profesioniștilor, cel puțin două aspecte ale chestiunii merită subliniate aici. Pe de o parte, faptul că o televiziune actuală și dinamică, lider pe piața media din România, s-a aliniat prompt tendinței generale a televiziunilor dominante din lume, fabricând mediatic un întreg spectacol și, în al doilea rând, în ordine inversă, caracterul sută la sută provocat și spectacular al acestei știri, inserată într-un jurnal de la ora 19.00, devine marcă editorială a postului care a difuzat-o, explicitând pentru orice observator relațiile respectivei televiziuni cu publicul său, cu societatea civilă și cu staff-ul politic.
Cu alte cuvinte, jurnalul de știri dă tonul în concertul distinct susținut de fiecare televiziune și funcționează ca un veritabil sistem nervos central al ei, însă lucrurile devin, brusc, complicate de îndată ce încercăm stabilirea unor repere clare, în virtutea cărora informația brută e susceptibilă de a deveni o informație audiovizuală, integrată în genul știrii de televiziune.
În mare, principala calitate a unei informații, care atrage atenția știriștilor de televiziune, este ca aceasta să facă referire la „evenimente, fapte și opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni" [10, p.17 ].
Între criteriile de selecție a știrii de televiziune, aceiași specialiști americani enumera : proximitatea, importanța evenimentului, personalitățile implicate, conflictul, senzaționalul, consecințele și interesul uman.
Acestor coordonate li se adaugă, obligatoriu, alte câteva elemente care influențează realizarea produsului final: coeziunea și rapiditatea echipei, resursele tehnice disponibile, indicațiile editoriale, restricțiile de timp și de spațiu (durata jurnalului și poziția respectivei știri în jurnal).
Totodată, e un lucru știut că receptarea mesajului audiovizual este prin excelență instabilă, selectivă și subiectivă, fapt care determină o structurare distinctă și precisă a informației ce urmează să devină știre de televiziune. Nu în ultimul rând, profilul eterogen al publicului telespectator, căruia i se face oferta mediatică, precum și inerția ori cantonarea profesioniștilor de televiziune în rutina câtorva practici de selecție și de redactare a știrilor pot influența decisiv calitatea, credibilitatea și ritmul unui jurnal televizat[10, p.19 ].
Să nu uităm că, vorbind despre câmpul jurnalisticii de televiziune ca despre „un teren de manifestare a unei logici specifice", Pierre Bourdieu avertizează inclusiv asupra „concurenței pentru prioritate, care îi atrage și îi favorizează mai ales pe agenții dotați cu acele dispoziții profesionale ce îi obligă să așeze întreaga practică jurnalistică sub semnul vitezei (sau al grabei) și al noului permanent" [5, p.85 ].
În acest context al goanei după senzațional și după întâietate, există riscul ca reporterii de știri să opereze selecții superficiale ale informației, încli-nându-și tot mai mult preferințele spre caracterul comercial al știrii pe care urmează să o elaboreze.
Există mai multe categorii de știri care propun strategii de producție diferite. în funcție de perisabilitatea lor în funcție de conținut în funcție de momentul difuzării în funcție de durata lor în funcție de raportul dintre informația vizuală și cea verbală
1. în funcție de perisabilitatea lor, știrile de televiziune se împart în două categorii:
a. de actualitate imediată (hard news)
b. de o actualitate mai largă (soft news) Actualitatea imediată este cea care redă cursul vieții, cu ajutorul ei se construiește impresia că un post sau altul este bine informat. Știrile de actualitate mai largă nu sunt legate de o dată anume. Interesul față de asemenea subiecte se păstrează mai mult timp. Ca atare, difuzarea lor poate fi amânată câteva zile, cu mențiunea că există riscul ca un alt post de televiziune concurent să difuzeze informația respectivă.
2. în funcție de conținut, știrile se pot clasifica pornind de la domeniile cărora le aparțin: politic, social, economic, cultural, medical, sportiv etc.
Prezența unor subiecte mai frecvente în telejurnale a impus și alte categorii distincte: accidente, incendii, catastrofe, crime, arestări, scandaluri, evenimente din viața unor celebrități, curiozități științifice, fapte diverse etc.
3. în funcție de momentul difuzării unei știri în raport cu momentul producerii evenimentului, există trei categorii de relatări:
a. post factum: se referă la situații încheiate
b. în evoluție: au în vedere fapte aflate în curs de desfășurare;
c. anticipatoare: anunță evenimente viitoare
4. în funcție de durata lor, știrile de televiziune se pot grupa în trei categorii, ale căror limite nu trebuie însă absolutizate:
a. flashuri de aproximativ 10-30 de secunde, în care evenimentul prezentat este doar enunțat;
b. știrea obișnuită, cu o durată între 30 de secunde și două minute;
c. știrile ample, depășesc două minute și pot ajunge, în funcție de subiect și profilul emisiunii, până la patru – cinci minute
5. în funcție de raportul dintre informația vizuală și cea verbală, se întîlnesc următoarele categorii de știri:
a. imagini comentate: în acest caz informația vizuală predomină și este esențială pentru înțelegerea știrii. De obicei sunt prezentate: 1. locul evenimentului (planuri generale, de situare, dar și detalii relevante) 2. personajele principale sau martorii, atunci când există 3. ce anume s-a întâmplat sau se întâmplă;
b. comentariu ilustrat cu imagini generice. În această situație, deși imaginile au legătură cu tema știrii, facilitându-i înțelegerea, ele ar putea însoți multe alte informații din același domeniu; c. comentariu însoțit de imagini fără legătură cu subiectul: este o formulă precară, determinată de dificultatea reală de a prezenta o relatare despre un eveniment nevizual. Se pot urmări adesea „știri” de televiziune care au drept unic suport vizual oameni mergând pe stradă[6, p.34 ].
Indiferent de modul de structurare a informației, știrea de televiziune, spre deosebire de genul similar al presei scrise, este o arhitectură cu trei niveluri: atacul sau lansarea (engl. lead, lead-in, fr. lancement), corpusul știrii și finalul (engl. lead-out, fr. pied).
Lead-ul
Jurnalismul de televiziune desemnează prin lead textul de prezentare, de anunț al știrii, citit de pe prompter de prezentatorul jurnalului televizat. Durata acestui text e cuprinsă între 5 și 15 secunde și, fiind emisă totdeauna în direct, din studioul de știri, știrea e recunoscută în desfășurătorul de emisie sub notația „video" sau „intro", în alternanță cu MGS sau Beta – acestea din urmă fiind „semnalmentele" din desfășurător ale casetei înregistrate, ale acelei părți din structura știrii care a fost filmată și postprocesată.
Funcții ale lead-lui:
captează atenția telespectatorului și îi suscită interesul pentru subiectul care urmează a fi relatat;
instaurează registrul de abordare și perspectiva din care va fi tratat subiectul știrii ;
oferă o minimă localizare în context a evenimentului;
completează știrea cu informații de ultimă oră, apărute după finalizarea materialului[10, p.20]..
De precizat că, între cele patru funcții ale lead-ului, prima este esențială și obligatorie, următoarele trei putând să rămână facultative.
În funcție de durata știrii, a subiectului acesteia, ca și de profilul jurnalului în care știrea se încadrează, există mai multe formule de redactare a lead-ului. Acesta devine superfluu în cazul jurnalelor-sinteză, care sunt de obicei înregistrate și montate „în calup", fără prezentator, iar trecerea de la un material filmat la altul se face printr-un scurt semnal vizual și sonor.
Așadar, pentru jurnalul de știri clasic, transmisia în direct, cu prezentator, se pot concepe și difuza :
• lead-uri narative (care în manieră incitantă dau tonul unei povestiri ce urmează a fi dezvoltate în corpusul știrii). Este o formulă de lead în care redactorul trebuie să stăpânească deplin știința dozajului și a proporțiilor, pentru a nu divulga prea mult de la început;
> Exemplu: Sute de mii de musulmani din întreaga lume iau parte în aceste zile la marele pelerinaj de la Mecca.
Continuare în corpus: Orice musulman trebuie să parcurgă acest drum cel puțin o dată în viață. Astăzi, credincioșii se îndreaptă către muntele lui Arafat, locul cel mai important al pelerinajului, unde se vor ruga pentru iertarea păcatelor.
• lead-rii prin contrast (acestea subliniază de la primele cuvinte caracterul știrii care urmează, situându-se în opoziție cu conținutul ei printr-un element inițial);
> Exemplu : Câteva mii de suporteri ai echipei Zimbru au scandat azi, pe terenul din ,Chișinău, deși a plouat torențial.
• lead-uri explorative (sunt formulele de deschidere a știrii care facilitează accesul la semnificația relatării printr-o suplimentare);
> Exemplu : Lupta anticorupție, mai ales la nivel înalt, este o prioritate absolută pentru Moldova.
Continuare în corpus: Aceasta a fost opinia președintelui țării, a premierului, precum și a ministrului Justiției – prezenți astăzi la ședința de bilanț a Centrului Național Anticorupție. Cei trei oficiali au atras atenția că trebuie înăbușită orice imixtiune a politicului în Justiție și trebuie luate măsuri pentru ca Moldova să aplice criteriile Uniunii Europene în acest domeniu.
• lead-ri rezumative (corpusul știrii devine continuarea unei formule abreviate);
> Exemplu: violențele iau din nou amploare în Irak.
Continuare în corpus: Patru atentate cu mașini-capcană au fost comise, în această dimineață, în capitala Bagdad. Bilanțul: 26 de morți și zeci de răniți. Autoritățile irakiene și oficiali din cadrul coaliției se tem că acesta este doar începutul unui val de violențe care va lovi țara în preajma alegerilor generale din 30 ianuarie.
Televiziunea dinamică și interactivă a ultimului deceniu a scos treptat din uz câteva formule de lead considerate utile până la sfârșitul anilor '80. Astfel, din motive de ambiguizare a mesajului, a fost anulată, de pildă, formula așa-zisului lead enigmatic, care conținea un enunț confuz și, uneori, chiar paradoxal, conceput cu intenția de a provoca un mister ce trebuie lămurit[10, p.21 ].
De asemenea, formula lead-lui cu adresare directă a fost marginalizată, deși, aparent, aceasta oferea iluzia unei implicări directe a telespectatorului. Repudierea formulei a fost provocată de faptul că s-a dovedit mai eficientă în timp reverența afectuoasă față de telespectator decât interpelarea nemenajată, transmisă uneori la persoana a doua singular.
S-a dovedit că noua dinamică a televiziunii a început să evite în conceperea lead-ului și formulele interogative care lansau o întrebare încă din primele cuvinte ale știrii, ca și formula lead-ului prin citat, considerând că deschiderea știrii televizate direct prin declarația unui martor sau a unei personalități constituie o informație care se pierde atunci când e poziționată în deschidere.
Lead-out
Este un text post-știre, citit de pe prompter de către prezentatorul din studio, la încheierea difuzării imaginilor filmate. Prin acest text succint, prezentatorul face trecerea către subiectul următor din cadrul jurnalului de știri. Alteori, lead-out-ul este formulat și transmis de către reporterul în stand-up, care adaugă astfel informații suplimentare, apărute în ultimul moment sau anticipează posibile consecințe imediate ale evenimentului despre care s-a relatat.
Mult timp s-a încercat stabilirea unei ierarhii valorice a jurnalismului, pe diferitele suporturi existente. Susținătorii presei scrise au argumentat, corect, că materialul difuzat la un post de televiziune în cadrul unui jurnal încape foarte bine pe o singură pagină a unui ziar. Presa scrisă, mai susțin aceștia, are un real potențial de a prezenta evenimentele în profunzime, însoțite de analize complete, elemente care, de obicei, nu sunt luate în considerare în audiovizual. Totodată, opiniile favorabile tipăriturilor au evidențiat și latura de „show biz” dezvoltată în ultimii ani de televiziuni. Pe de altă parte, susținătorii acestora din urmă au ridicat o problemă cel puțin la fel de importantă: câte pagini le-ar lua ziarelor pentru a descrie imaginile care însoțesc comentariile în cadrul televiziunii? Apoi, apariția unor posturi tv care emit continuu, 24 de ore din 24, face posibilă o acoperire mai bună a subiectelor și prezentarea lor mai în profunzime (cu o critică, totuși, și anume reluarea lor în forme neschimbate pe parcursul întregii zile). Dezbaterea ar putea continua astfel, ținând cont de faptul că fiecare dintre aceste media are dimensiunea și funcția sa unică, de neînlocuit[5, p.21 ].
Totuși, a reliefa deosebirile dintre cele două suporturi menționate mai sus nu poate fi decât o operațiune benefică, atât pentru consumatorul de media cât și pentru mass media, în ansamblu.
Cuvinte și imagini. În primul rând, diferențele transpar din chiar structura fizică a fiecărui suport în parte. Presa scrisă este organizată în spațiu; jurnalismul tv în timp. Astfel, ca o consecință logică, ziarele au capacitatea de a prezenta, de departe, mult mai multe subiecte decât programele tv. Detaliile vor fi și ele mai numeroase în cadrul tipăriturilor, unde nu există limite de timp (fără să ignorăm totuși limitele de spațiu). Există observatori care susțin că televiziunea este mai potrivită pentru a transmite experiențe și impresii, în timp ce ziarele sunt mai bune purtătoare de fapte și informații. Oricum, evenimentele care necesită analize amănunțite și interpretări complicate par să fie mai bine tratate în presa scrisă.
În același timp, ziarele au un caracter permanent: cititorul se poate întoarce și poate reciti paragrafele mai complicate, ori de câte ori e nevoie, pentru a le înțelege. O idee pierdută la început poate fi recuperată la o a doua lectură, imediat sau după un anumit interval de timp. Televiziunea, însă, nu permite, în mod obișnuit, același lux privitorilor săi: ea este făcută pentru o singură expunere. Or, aceasta înseamnă că poveștile complexe sunt mult mai greu de receptat corect de către audiențe. Apoi, contextul este hotărâtor în această receptare. Gradul de atenție este mereu variabil și solicită întotdeauna găsirea unor formule-cheie pentru a-l capta. Sigur că, pe de altă parte, mediul vizual are beneficiul imaginii (chiar dacă, de multe ori, acest primat interferă în judecarea corectă a unor evenimente, astfel încât prezența sau absența imaginilor pentru un material poate determina, indiferent de valoare intrinsecă a faptului, difuzarea sau nedifuzarea lui) [10, p.25].
Dimensiunea vizuală reprezintă, așadar, o armă puternică: imaginile sunt ușor stocate în memorie și asociate cu mediul care le-a furnizat. Au apărut însă și consecințe negative ale dominației imaginii în televiziune, derivate din supralicitarea rolului acesteia și chiar din caracteristicile ei fizice: fapte care, în mod normal, nu ar fi catalogate drept știri, sunt acum difuzate, sub această titulatură, numai pentru că imaginile filmate la fața locului sunt impresionante (și ne gândim aici la toate infracțiunile și crimele prezentate la Știrile ProTV de la ora 17, și, tot mai des în ultima vreme, chiar în cadrul jurnalelor de seară. Violența, pentru că se manifestă în forme care pot fi conservate și prezentate, adesea fără nici un comentariu, devine un fenomen omniprezent, promovat în numele gustului publicului).
O altă diferență apare la nivelul reporterilor care, în audiovizual, devin o parte importantă a procesului de transmitere a informațiilor, situație opusă celei din presa tipărită unde reporterul, relativ anonim, își trădează prezența numai prin rândul cu semnătura. Reporterul de televiziune este parte integrantă a poveștii; de altfel, fiecare material tv trebuie să fie însoțit de un „ghid” – o față cunoscută: reporterul.
O altă diferență o regăsim în impactul pe care l-a avut dezvoltarea noilor tehnologii informaționale asupra jurnalismului, cu precădere asupra celui de televiziune. Camerele mici și aparatele video apărute la mijlocul anilor '70 au imprimat audiovizualului caracterul de actualitate imediată, prin realizarea transmisiunilor live. Poate că povestea nu va fi atât de completă ca în numerele din ziua următoare ale cotidienelor, dar cu siguranță va fi apreciată pentru promptitudine. Avantajele sunt însă umbrite de riscuri. Cei care relatează live sunt întotdeauna la limita violării standardelor bunului simț și ale eticii. În transmisiunile în direct nu există o gumă de șters sau comanda „undo” din informatică. Nu există nici o posibilitate de a te întoarce în timp și a corecta erorile. Altfel spus, tehnologiile informaționale aduc noi posibilități reporterilor de a invada spațiul privat al indivizilor[5, p.28 ].
Înainte de a încheia, trebuie să menționăm că, deși există, așa cum am văzut, discrepanțe între cele două categorii de media, nu putem neglija similitudinile dintre ele, pentru a avea o perspectivă complexă asupra acestei problematici.
Și presa scrisă și audiovizualul împărtășesc aceleași valori fundamentale, aceleași principii jurnalistice. Onestitatea relatărilor este foarte importantă în ambele situații. Ziaristul nu trebuie să inventeze personaje și să lase afirmațiile fără a le atribui unor surse. Jurnaliștii „electronici” nu trebuie să intervină și să deformeze informațiile înregistrate pe o casetă, schimbând ordinea sau întrebările dintr-un interviu, de exemplu. O altă valoare împărtășită este acuratețea, verificarea faptelor. Detaliile, mici sau mari, deși cer mult timp, trebuie verificate. Important este și principiul echilibrului în redactarea materialelor care trebuie să reflecte punctele de vedere ale tuturor celor implicați, dacă este posibil. Numai astfel va putea fi menținută credibilitatea, în absența căreia jurnalismul, de orice fel, nu poate supraviețui.
1.2 Etapele și particularitățile realizării știrii de televiziune
Modul diferit de transmitere a unui text, în formă scrisă (carte, ziar, etc.) sau vorbită (radio, televiziune, etc.), influențează receptarea sa. În consecință, jurnalismul trebuie să își adapteze stilul și organizarea informației, în conformitate cu particularitățile concrete ale canalului de comunicare ales. Prin urmare, la redactarea textelor pentru televiziune – știri, reportaje etc. – trebuie să se țină seama de trăsăturile specifice ale acestui mediu. Cititorul unei pagini tipărite își stabilește singur ritmul lecturii în funcție de dificultatea textului, de cunoștințele sale, de starea sa de oboseală etc. El poate relua o frază sau un pasaj, dacă nu a înțeles; se poate opri pentru a medita asupra unei idei sau poate să întrerupă lectura.Telespectatorul nu are asemenea posibilități. Mesajul audio – vizual sosește în flux continuu ; ceea ce nu se înțelege în momentul difuzării rămâne o informație pierdută[4, p.201].
Prin alăturarea lor, între imagine și cuvânt pot apărea relații :
a) de concurență,
b) de redundanță,
c) de complementaritate.
O imagine foarte captivantă prin, să zicem, dramatismul sau ineditul ei, va distrage atenția spectatorului de la comentariu. La fel, un comentariu interesant va pune în umbră imaginea care îl însoțește. Un text nu este absolut liniar, el conține pasaje mai mult sau mai puțin „interesante”. La fel stau lucrurile și în ceea ce privește succesiunea imaginilor. Momentele forte ale discursului vizual nu trebuie să coincidă cu momentele forte ale discursului verbal. Este bine ca atenția privitorului să fie condusă alternativ între palierul verbal și cel auditiv. Pe de altă parte, un comentariu continuu, nonstop, devine obositor. Pauzele permit spectatorului să reflecteze asupra celor spuse, facilitând înțelegerea și memorarea[5, p.29 ].
Ziarele și revistele au un public mai restrâns, mai uniform, oarecum specializat, în timp ce posturile de televiziune se adresează unui public foarte larg, cu un bagaj cultural eterogen, dispunând de capacități de înțelegere diferite. Toate aceste caracteristici ale televiziunii cer ca materialele audio-vizuale difuzate să fie cât mai accesibile, permițând telespectatorului să înțeleagă imediat, fără greutate, sensul mesajului[4, p.205 ].
Jurnalismul de televiziune se sprijină pe următoarele principii în redactarea materialelor:
• Să se scrie simplu (dar nu simplist), clar , concis și direct, adică explicit.
• Să se scrie în limbajul de fiecare zi, așa cum se vorbește în mod obișnuit, ocolindu-se însă familiarismele și jargonul. Se vor evita formulările prețioase sau gongorice, stilul oficial, administrativ etc. Dacă informația cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-o știre sau comentariu, ea va fi transpusă în limbaj colocvial. Destinată inițial ochiului, ea va fi rescrisă astfel încât să se adreseze auzului.O bună metodă de redactare pentru audio-vizual constă în a se rosti propozițiile mai întâi cu voce tare, pentru ca apoi să fie notate. Verificarea calității auditive a unui text se face în același fel : prin citire cu voce tare[6, p.21 ].
• Să se folosească propoziții și fraze scurte, evitându-se construcțiile arborescente, greoaie.
• Informația să fie ordonată în mod logic, firesc și ușor de urmărit.
• Să se renunțe la detaliile și cuvintele inutile.
• Să se armonizeze relația dintre cuvânt și imagine.
Din păcate, foarte multe afirmații ambigue și comentarii simpliste lasă impresia, după difuzarea unor știri de televiziune, că reporterul care a abordat informația despre evenimentul respectiv nu și-a asumat în totalitate subiectul.
Dificultățile provin, în general, din câteva erori frecvente ale jurnaliștilor începători:
absența documentării pentru subiectul în cauză și supraestimarea flerului jurnalistic și a orientării în teren;
insuficienta observare și interpretare a contextului știrii (rețeaua de circumstanțe-satelit ale evenimentului principal, care îi influențează semnificația) ;
legea falselor coincidențe (multe evenimente situate pe aceeași axă temporală și de interes cu evenimentul abordat au numai o legătură aparentă cu acesta. Doar o studiere riguroasă a „vecinătăților" poate îndepărta senzația falselor alianțe);
incapacitatea de a selecta unghiul unic de abordare a informației[5, p.22].
Sursele de informații
Jurnalistul de știri care are deja o minimă experiență poate „accesa" relativ repede mai multe surse pentru elaborarea unui subiect. Prima și cea mai frecventată sursă a devenit, în ultimii ani, Internetul.
Căutarea pe Internet a referințelor asupra unui eveniment despre care urmează să se relateze trebuie să fie dublată și de alte surse mass-media: presa scrisă ( de la cotidiene la hebdomadare și publicații profilate); posturi de radio ; alte câteva posturi de televiziune în afara aceluia care va difuza știrea.
Informarea prin propriii reporteri prezenți la eveniment.
Agenții de presă.
Surse „satelit" ale redacției de știri (colaboratori permanenți, corespondență din teritoriu, persoane particulare care semnalează evenimente).
Cronica așa-ziselor evenimente anunțate (invitații la colocvii, vernisaje, lansări de carte și reuniuni, care se află în portofoliul oricărei redacții).
Verificarea, prin cel puțin trei surse, a informațiilor îl va proteja pe jurnalistul de știri în fața inexactităților sau a unor omisiuni, la un moment dat inerente într-un regim de lucru „la foc continuu". Îîn afara subiectelor „puternice" (calamități naturale, atacuri teroriste, conflicte armate etc.) despre care se spune că ajung singure în flux, restul informațiilor corect și eficient valorificate reprezintă rezultatul atitudinii active a reporterului: curiozitate vie, implicare și fler, viteză de reacție, cultivarea propriei rețele de relații personale, capabile să furnizeze, în cazuri de urgență, informații importante[10, p.28].
Sursele vizuale
Orice redacție de știri a unei televiziuni ar trebui să aibă permanent la îndemână următoarele surse de imagini:
Materiale filmate de propriile echipe distribuite în teritoriu.
Memoria instituționalizată (arhiva studiourilor).
Imagini din portofoliul diferitelor foruri și instituții publice.
urse particulare (neprofesioniști aflați la fața locului, care au avut șansa să devină martori și au surprins pe suport video evenimentul[10, p.29]).
Imagini furnizate de agențiile de presă.
În situații extreme, un jurnal televizat poate să includă știri fără suport vizual numai dacă informația astfel difuzată este una de maxim interes, dar și în acest caz, o televiziune care își respectă prestigiul caută soluții de ilustrare a comentariului: imagini generice, reprezentări grafice realizate pe computer, hărți, fotografii[4, p.208 ].
Câteva „trucuri" în abordarea subiectului de știre
Are maximum două minute la dispoziție, deci nu poate fi exhaustiv : dintre toate aspectele subiectului, oricât ar părea de ofertant, trebuie să aleagă o singură perspectivă, ca să rămână clar și concis.
Două unghiuri de abordare într-o singură știre creează confuzie, iar reporterul apare astfel indecis și insuficient informat; perspectiva multiplă de tratare a unui subiect se justifică doar în rare situații de polemică declarată sau de conflict care nu s-a elucidat până în momentul transmiterii respectivei știri de televiziune.
E bine să aibă în vedere că o știre de televiziune beneficiază de o receptare în flux – deci nu poate fi reluată și, în plus, telespectatorul o uită rapid. De aceea e de preferat să încheie relatarea cu o imagine puternică) și nu să se finalizeze subiectul în mod abrupt .
Nu e corect să contrazică imaginile știrii printr-un comentariu inadecvat -și nici invers -, dar nici să povestească în text ceea ce banda ar trebui să arate; la televiziune, imaginile „vorbesc" mai mult, așa că trebuie să le acorde prioritate.
Este de preferat ambianța originală, înregistrată în momentul filmării -mult mai convingătoare pentru telespectator atunci când e vorba, de pildă, de arestarea spectaculoasă a unui spărgător de bănci, dar puțină muzică bine aleasă, ca fundal sonor, este mai potrivită atunci când se vorbește despre vedete, modă, expoziția anuală a felinelor de rasă ori despre alte subiecte[10, p.37].
Echipa de știri pe teren
Echipa completă care se deplasează pe teren în vederea abordării unui eveniment este formată din șofer, electrician (responsabil cu amplasarea și funcționarea optimă a surselor de lumină necesare filmării), sunetist, operator și reporter.
Componența echipei are legătură directă cu bugetul postului de televiziune, dar și cu amploarea evenimentului. în funcție de aceasta din urmă, se poate recurge la varianta extinsă a echipei de filmare, formată din mai mulți reporteri și cameramani, dar numai în situații excepționale. Ritmul de lucru susținut, ca și nevoia de maximă operativitate determină adesea deplasarea pe teren a unei echipe restrânse, formată din reporter și cameraman, în timp ce varianta minimă de alocare a resurselor umane presupune deplasarea la locul evenimentului a unui singur operator-reporter.
Deși componența echipei de filmare fluctuează în funcție de circumstanțele menționate, jurnalistul din audiovizual trebuie să-și exerseze permanent abilitățile de lucru în echipă, fiindcă, spre deosebire de presa scrisă, știrea de televiziune este rezultatul unui efort comun, în care sunt implicate mai multe persoane. Reporterul este întotdeauna coordonatorul acestui grup restrâns de specialiști, față de care trebuie să se impună atât ca o competență editorială (cunoscător al subiectului și decis în privința abordării și a tratării acestuia), cât și ca organizator al producției: menținerea unui climat de colaborare în echipă, flexibilitate față de schimbările de ultimă oră care pot interveni și, în același timp, coerență în propriul proiect.
Pentru a-și dovedi însă toate aceste calități, jurnalistul de știri trebuie să nu piardă din vedere câteva exigențe ale profesiei sale, care rămân utile chiar și după o experiență îndelungată.
Să parcurgă zilnic principalele informații ale presei scrise, ale principalelor posturi de radio și ale subiectelor difuzate de televiziunile concurente.
Să rămână în contact cu personalități din aria sa de interes, la care să poată apela oricând ca la surse competente.
Să fie racordat la context, prin aceasta înțelegând să fie la curent cu evoluția socială, politică și culturală din proximitatea sa, dar și de la nivel global[10, p.39].
Să verifice riguros, înainte de deplasarea echipei pe tren, datele referitoare la locul, ora și durata evenimentului care urmează a fi relatat, să fie edificat asupra participanților la eveniment și asupra posibilelor condiții speciale de desfășurare (Sunt necesare surse suplimentare de lumină? Accesul echipei de filmare presupune o acreditare prealabilă? Există interlocutori a căror abordare în exclusivitate ar aduce un plus de prestigiu televiziunii care difuzează știrea și, implicit, reporterului?).
Să colaboreze îndeaproape cu operatorul căruia trebuie să îi clarifice de fiecare dată modul ulterior de elaborare a materialului brut, conform unei intenții precise, cu care realizatorul de imagine este preferabil să fie solidar.
Să se asigure, la fiecare filmare, că raportul optim de 1 la 3 a fost respectat (de exemplu : pentru o știre finită de 1 minut, echipa de filmare s-a întors în redacție cu o înregistrare pe bandă de 3 minute, adică aproximativ 30 de planuri, diverse ca unghiulație și conținut).
Este recomandabil ca planurile de ascultare și captare a ambianței naturale a evenimentului să nu lipsească din elaborarea nici unei știri de televiziune. De aceea trebuie luate în calcul încă din primele momente ale prezenței la locul de desfășurare a evenimentulu[10, p.42].
Dacă postura de reporter care transmite în direct de la locul evenimentului vă atrage mai mult decât vă ține în corzi propria timiditate, exersați-vă răbdarea în următorul exercițiu: înregistrați pe bandă audio, direct de la televizor, discursul a trei reporteri diferiți, care atacă specia stand-up-hii și transcrieți apoi, cuvânt cu cuvânt, relatarea fiecăruia. Prin comparație, transcrierea vă va lămuri care dintre ei este mai dinamic, grație frazelor scurte pe care le folosește și în care primează verbele și nu adjectivele sau pronumele ; care dintre ei este mai coerent pentru că știe să își controleze repetițiile, bâlbele și are proprietatea limbii; care dintre ei posedă mai mult discernământ și spirit de observație, relatând simplu și convingător ceea ce pare că a înțeles și care dintre ei încearcă să speculeze, apelând la redundanțe ori insistând asupra unor detalii nesemnificative[4, p.209 ].
Nu subestimați utilitatea următorului exercițiu, aparent destinat actorilor : în fața oglinzii, vorbind la un microfon improvizat, încercați să intonați energic și cu o expresivitate a vocii și a chipului capabile să capteze interesul o relatare de maximum două minute. în timp ce vorbiți, controlați-vă în oglindă mimica, posibilele ticuri, poziția umerilor și a bărbiei, eventual țineți în mână un clipboard, pentru a avea control asupra propriilor gesturi.
Din ediția de dimineață a unui cotidian important, selectați trei știri de prima pagină și adaptați-le regulilor de redactare specifice audiovizualului. Verificați-vă apoi urmărind trei jurnale de seară, din prime time-ul a trei televiziuni diferite. Dacă ați ales ca un adevărat editor de știri, veți regăsi informațiile pe care le-ați „adaptat" pentru televiziune în cel puțin unul dintre jurnalele televizate.
înregistrați pe o casetă VHS principala ediție a jurnalului, difuzată de postul de televiziune pe care îl urmăriți cel mai des. La finalul ediției, revedeți înregistrarea și încercați să vă dați seama dacă ați fi paginat jurnalul în aceeași manieră, folosind aceleași criterii de ierarhizare a știrilor sau ați fi avut o altă opțiune și de ce.
Monitorizați cu atenție, timp de o săptămână, aparițiile celor mai mediatizați actori politici din două jurnale de știri difuzate în prime time-ul a două televiziuni diferite și încercați să formulați opinii despre politica editorială a fiecărui canal, pornind de la evaluarea modurilor de producție (direct/înregistrat, sunet, video, editare), a timpului alocat fiecărei structuri care conține informații despre actorul mediatic respectiv, a poziției ocupate de relatarea în cauză în cadrul ediției[10, p.47]
Reporterul în stand-up
Reporterul de știri aflat pe teren și relatând în picioare în fața camerei de luat vederi este un jurnalist de televiziune care realizează un stand-up.
Stand-up-ul este o tactică jurnalistică întreprinsă în direct, în cadrul jurnalului de știri, iar punerea ei în fapt se poate realiza:
-ca relatare exclusiv verbală, cu prezența reporterului în cadru;
-ca relatare verbală a reporterului, exemplificată parțial cu imagini.
Majoritatea producătorilor de jurnale televizate consideră că relatarea în direct a reporterului aflat la fața locului, conferă un plus de credibilitate respectivei emisiuni de știri[5, p.31 ].
În același timp, nu se poate contesta faptul că transmisia de la locul evenimentului este prin sine un spectacol, așa încât simplul fundal sau ambianța sonoră folosite de reporter ca background pentru relatarea sa reconstituie pentru telespectator tensiunea momentului, determinându-1 să împărtășească, împreună cu jurnalistul, privilegiul de martor la eveniment.
Nu în ultimul rând, realizatorii buletinelor de știri care au o minimă experiență în domeniu, știu că un stand-up „salvează" adesea absența imaginilor, în unele situații de forță majoră, și permite totodată consemnarea promptă a evoluției ulterioare a evenimentelor și prezentarea implicațiilor care au intervenit după încheierea filmărilor.
în funcție de amploarea evenimentului, intervenția în direct a reporterului în stand-up este scurtă (acoperă maximum două minute) și este frecvent concepută ca un dialog al reporterului cu prezentatorul din platou al jurnalului de știri. în mod obișnuit, stand-up-ul se încheie cu o formulă ce cuprinde numele jurnalistului care a relatat, numele postului de televiziune și al emisiunii-gazdă, precum și locul de unde s-a transmis.
Situarea reporterului în cadru se face în plan mediu sau, mai rar, în prim-plan. Încadrarea în centrul imaginii îi atribuie reporterului autoritate, dar, în același timp, valorificarea ambianței printr-un cadraj lateral (stânga/ dreapta) îl integrează pe jurnalist în context, ajutându-1 să devină, în mod natural, parte a scenei . O condiție esențială în acest caz este ca backgroundul ales să se înscrie în aria tematică a subiectului despre care se relatează și nu să îl contrazică vizual sau să conțină prea multe elemente „în mișcare", susceptibile să distragă atenția telespectatorului.
Un stand-up bine realizat presupune capacitatea reporterului de a vorbi liber și în ritm constant în timp ce privește în vizorul camerei de luat vederi, pentru a da senzația unui contact neîntrerupt cu telespectatorul.
Din punct de vedere vizual, intrarea în cadru a reporterului care realizează stand-up-ul se face direct, prin tăietură de montaj, prin panoramare (imaginea pornește de la un detaliu al locației din care se transmite și îl „descoperă" pe jurnalist printr-o mișcare de descriere, efectuată de camera video) sau prin încadrarea într-o „fereastră" decupată alături de imaginea prezentatorului aflat în studioul de știri (aceasta din urmă fiind cea mai modernă și interactivă modalitate de punere în imagine a stand-up-ului) [6, p.210 ].
Erori de evitat în conceperea lead-ului
Reluarea, cu aceleași cuvinte, a informației din lead în cuprinsul știrii de televiziune constituie o eroare ce poate fi evitată de către reporterul începător, recurgând la următorul truc : să se redacteze doar comentariul, în cadrul căruia primele propoziții vor funcționa ca lead, iar restul va însoți materialul filmat.
Lead-ul, ca element de intensitate, reprezintă o componentă tipică a știrii de televiziune, de aceea el nu poate lipsi din structura știrii, iar jurnalistul trebuie să aibă permanent în vedere că prin acest mod de organizare a informației practica audiovizuală se desparte complet de modelul piramidei inversate, din presa scrisă Nu este recomandabil ca răspunsul la întrebarea „cine?" să figureze în lansarea știrii de televiziune decât atunci când se face referire la celebrități, președinți, staruri ale cinematografiei etc. – singurele care pot să capteze atenția încă din primele secunde ale relatării[10, p.53].
De asemenea, în audiovizual, spre deosebire de presa scrisă, funcția unei persoane precedă numele, iar în situația în care se citează o sursă, aceasta din urmă precedă informația care îi este atribuită.
Cifrele sau alte aproximări cantitative se plasează întotdeauna la finalul lansării și vor fi exprimate astfel încât să ofere o evaluare în manieră cât mai concisă. Se va transmite corect: „Pagubele depășesc 900 de miliarde de lei" în loc de: „Pagubele au fost estimate la 903,7 miliarde de lei".
Lead-ul trebuie să conțină foarte rar precizarea datei. De obicei, se presupune că răspunsul la întrebarea „când? " e oferit prin folosirea verbelor la timpul prezent și s-a acceptat ca o convenție general valabilă că un jurnal de știri televizat se referă la fapte petrecute în aceeași zi. În situația în care oferă continuări ale unor evenimente relatate anterior, acestea vor fi însoțite de mărci temporale adecvate.
Cauza unui eveniment nu trebuie să apară niciodată în lansarea unei știri de televiziune. Răspunsul la întrebarea „de ce ? " ar face ca lead-ul să devină prea lung și să se abată astfel de la funcția sa de a introduce, rapid și în manieră incitantă, un subiect[5, p.34 ].
Patru modele de structurare a informației în știrea de televiziune
Modelul linear (sau narativ)
E reprezentat de structura clasică, în cadrul căreia știrea de televiziune respectă organizarea cunoscută: introducere, cuprins, încheiere.
Introducerea continuă și completează lead-ul, încercând să mențină atenția telespectatorului. Totodată, introducerea edifică asupra unghiului de abordare a informației și pregătește trecerea la partea mediană a știrii.
Cuprinsul (partea mediană) constituie echivalentul „desfășurării acțiunii" dintre cele cinci momente ale subiectului, așa cum le enumera naratologia clasică. Deosebirea e însă aceea că, în știrea de televiziune, sunt lăsate deoparte toate detaliile nesemnificative.
Finalul încheie, în mod concluziv, subiectul abordat, fără a neglija relația cauză-efect și consecințele imediate ale evenimentului despre care s-a relatat.
Modelul situației conflictuale
Este modul de structurare a informației adecvat în special subiectelor care fac referire la un conflict de amploare. Organizarea internă a informației în cadrul acestui model parcurge succesiv următoarele etape:
– captarea interesului telespectatorului prin intermediul primei imagini din materialul filmat și al primei propoziții din comentariu;
– descrierea naturii conflictului;
– prezentarea poziției fiecărei părți aflate în conflict;
– punctul culminant: accentuarea celui mai dramatic aspect al relatării (ca o continuare a anticipării lui din lead);
– finalul: expunerea consecințelor pe termen mediu sau lung și a soluțiilor previzibile.
Modelul unității dramatice
Elaborat de teoreticianul american James Glen Stovall în urmă cu aproape cincisprezece ani, această modalitate de structurare a informației audiovizuale include tratarea evenimentului în funcție de abordarea a trei momente:
Punctul culminant: expune chestiunea actuală a evenimentului, determinantă pentru ceea ce a urmat.
Cauza: prezintă circumstanțele evenimentului, insistând în mod logic asupra răspunsului la întrebarea „de ce ? ".
Efectul: conține prezentarea contextului și a consecințelor imediate ale evenimentului relatat.
What formula
Acest model de organizare a informației, denumită what formula de Andrew Boyd la sfârșitul anilor '90, este o structură care lansează interogativ fiecare inițială a pronumelui, după cum urmează:
„W" (What has happened ?) „Ce s-a întâmplat?" Sunt trecute în revistă principalele secvențe ale evenimentului.
„H" (How did it happen ?) „Cum s-a întâmplat?" E prezentat contextul evenimentului.
„A" (Amplify the introduction.) Se detaliază ceea ce s-a prezentat. „T" (Tie up loose ends.)
În presa scrisă, de obicei ziaristul își pregătește și își redactează singur articolul, chiar dacă uneori utilizează documentații realizate de alții. În televiziune, chiar și o știre banală este rezultatul activității mai multor persoane cu specializări diferite. Din această cauză, tânărul
jurnalist trebuie să lucreze cu și într-o echipă pe care de regulă o conduce. Pentru aceasta este nevoie să-și prezinte de fiecare dată în mod clar, explicit, intențiile sale, să arate că știe ce vrea, că este documentat și stăpânește subiectul. Este important să fie receptiv la sugestii. În planul relațiilor umane trebuie să se străduiască să imprime o atmosferă de colaborare, chiar dacă nu agreează sau nu este agreat de toată lumea[10, p.55].
Pregătirea.Evenimentele anunțate sau previzibile îi permit jurnalistului să se documenteze asupra temei. Cele care se produc pe neașteptate nu-i lasă răgaz pentru o pregătire minuțioasă. Pentru a depăși un asemenea impas, reporterul de televiziune are obligația de a monitoriza zilnic evenimentele curente. Reprezintă o obligație profesională lectura presei, ascultarea buletinelor de știri la radio, urmărirea televiziunilor concurente etc. Un reporter care se respectă trebuie să cunoască personalitățile și persoanele publice din zona în care își desfășoară activitatea și pe cât posibil să fie cunoscut de către acestea. Participarea Spre deosebire de jurnalistul din presa scrisă, care poate redacta o știre chiar dacă nu a luat parte la evenimentul consemnat, bazându-se pe relatări ulterioare, reporterul de televiziune trebuie să fie prezent la fața locului și să asiste direct. O știre fără imagini semnificative nu va avea succes la nici un post de televiziune. Înainte de plecarea echipei la filmare, reporterul are îndatorirea să verifice informațiile în legătură cu locul, ora și durata estimată a evenimentului, să cunoască eventualele condiții specifice (este nevoie de acreditare? este nevoie de lumină artificială?), să aprecieze corect timpul necesar deplasării, luând în calcul și eventualele situații neprevăzute din trafic. Succesul unei filmări depinde esențial de rigoarea planificării. Acoperirea unui eveniment În funcție de importanța și amploarea evenimentului, dar și de bugetul postului, echipa de televiziune care se deplasează pe teren poate avea o componență diferită. În general se recurge la una dintre următoarele variante: echipa standard – un reporter și un operator – la care se adaugă de la caz la caz un sunetist, un electrician și un șofer; varianta amplă – mai mulți reporteri și mai mulți operatori – plus alți tehnicieni; varianta minimă – doar un operator-reporter[6, p.34 ].
Colaborarea cu operatorul. Reporterul trebuie să-l informeze pe operator asupra subiectului și a condițiilor tehnice de filmare. El trebuie să-i precizeze: 1. durata pe care o va avea materialul finit; 2. ce elemente sau aspecte dorește să fie filmate și în ce mod; 3. cum intenționează să-și structureze materialul, precizând, când este posibil, prima și ultima imagine.
Este bine ca reporterul să se sfătuiască împreună cu operatorul asupra modului de realizare a materialului și să fie receptiv la eventualele sale sugestii, mai ales dacă acesta are mai multă experiență. Reporterul va avea grijă să se filmeze suficient material. Pentru subiectele obișnuite, raportul optim este de 1 la 3. Trebuie pornit de la următorul calcul orientativ: pentru un material finit de două minute, ceea ce înseamnă 20-30 de cadre, se vor filma cinci-șase minute (50-60 de cadre), cu mărimi diferite ale cadrelor (generale, medii și apropiate) și conținut variat. Se va evita astfel situația în care materialul vizual nu ajunge, precum și pierderea unui timp prețios la montaj, atunci când s-a filmat prea mult. La locul filmării se vor înregistra și câteva planuri de legătură care vor fi extrem de utile la montaj. Mișcările de aparat (boala începătorului!) trebuie să fie puține, scurte și motivate. Dacă vor fi prea multe panoramări sau transfocări vom crea greutăți la monta[6, p.35 ]j.
Crearea sau influențarea evenimentelor Activitatea jurnaliștilor de televiziune nu are doar rolul de a reflecta realitatea, ci într-o anumită măsură de a o influența. Un fapt oarecare, dacă este filmat și difuzat la televiziune, devine un eveniment și este perceput drept important datorită mediatizării. Așa apar „pseudoevenimetele”. În anumite împrejurări, îndeosebi conflictuale, se produce uneori o influențare directă. Prezența unui cameraman poate determina un comportament diferit în comparație cu situația în care ei nu ar filma acolo. Relatările despre evenimente în curs pot să le influențeze în chip semnificativ, după cum anumite știri pot genera situații noi. (declarații privind cursul euro/leu ș.a.) [5, p.42 ]
Structura tehnică a știrii de televiziune Pentru emisiunile transmise în direct materialele care se vor difuza se pregătesc întruna din următoarele variante, în funcție de dotarea tehnică a postului: 1. pe câte o casetă separat; 2. pe aceeași casetă cu alte materiale ale emisiunii, separate de scurte porțiuni de „negru” (1-3 secunde); 3. pe hard-diskul unui computer. În cazurile 1 și 2 materialul are două coperte, adică două imagini fără sunet, de aproximativ 3 secunde fiecare, care nu vor fi văzute în emisie. Rolul lor este de a permite comutarea, adică trecerea de la imaginea crainicului din studio la imaginea dată de videoplayer și invers. Aceasta va permite ca trecerea să se efectueze în siguranță, fără a se tăia din începutul sau sfârșitul comentariului.
Post-procesarea știrii Poate urma una din cele două variante: 1. reporterul este cel care redactează și citește comentariul, iar împreună cu editorul de imagine montează materialul brut; 2.reporterul doar transmite în redacție materialul brut, urmând ca redactarea comentariului și montajul imaginii să fie realizate de altcineva (de un editor[4, p.210 ]).
Indiferent de formula în care se lucrează, reporterul trebuie să se obișnuiască să-și redacteze comentariul repede, în pofida condițiilor nefavorabile specifice producției de știri (zgomot, presiunea timpului, oboseală etc).
Procedee de montaj Alegerea unei anumite succesiuni a operațiilor de montaj influențează forma finală a relației imagine – comentariu.
1. Mai întâi comentariul – o modalitate impusă de televiziune din necesitatea de a realiza cât mai repede materiale scurte, gen știri. Realizatorul vizionează ce s-a filmat, apoi redactează și înregistrează textul, urmând ca peste comentariu să se monteze imaginile. Avantaje: – este un procedeu ușor și rapid; – permite o sincronizare exactă a imaginilor cu anumite părți ale textului, chiar la nivelul cuvintelor, evitându-se cu ușurință alăturările nepotrivite. Dezavantaje: – procedeul este utilizabil doar în cadrul materialelor scurte; – nu este adecvat materialelor mai lungi, deoarece paralelismul celor două discursuri (vizual și verbal) devine supărător. În general, prin acest procedeu se obțin construcții vizuale fără pretenții, în care textul are rolul principal, iar imaginea o funcție secundară.
2. Mai întâi imaginea – este varianta tradițională de montaj în cinematografie. Se finalizează imaginea, se măsoară lungimea secvențelor și după aceea, în conformitate cu acestea, se scrie și se înregistrează comentariul. Avantaje: – se pot obține materiale de televiziune complexe, construite conform logicii interne a imaginilor. Dezavantaje: – este un procedeu laborios și, din această cauză, mai lent; – sincronizarea exactă a comentariului cu imaginile se dovedește mai dificilă.
3. Variante intermediare – combină în diferite proporții avantajele și dezavantajele primelor două procedee a. se pornește de la imaginile filmate și, printr-o minuțioasă elaborare, se stabilește în prealabil forma finală a montajului și conținutul comentariului, astfel încât operațiile efective rămân doar simple manevre tehnice. Este o modalitate dificilă, care presupune o anumită experiență, iar rezultatele nu sunt lipsite uneori de surprize neplăcute. b. se stabilește inițial structura generală a imaginii și a comentariului, urmând ca la montajul efectiv, prin operații de ajustare reciprocă, să se obțină forma finală.
Important: În fiecare studio există un anumit circuit al materialelor. După terminarea montajului redactorul va preda caseta, precum și următoarele informații: durata exactă a știrii (la secundă!), locul materialului pe casetă (de unde, până unde), numele și funcția persoanelor intervievate, propunerea pentru lead, precum și orice alt text care ar trebui să fie introdus în timpul emisiei (locul unde s-a filmat), toate scrise citeț și fără prescurtări. [6, p.65 ]
CAPITOLUL II. PRACTICA ELABORĂRII ȘTIRILOR LA „MOLDOVA 1”.
2.1 Știrea în programul de actualități
Serviciul public național de televiziune din Republica Moldova, TV Moldova 1, este o subdiviziune a IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, având ca misiune producerea și/sau difuzarea pe întreg teritoriu al RM și în afara ei a programelor de știri, dezbateri, emisiuni educativ-cognitive și de divertisment.TV Moldova 1 este un post generalist, care produce emisiuni de interes public larg, pentru toate categoriile de populație, având programe în limba română, rusă și emisiuni speciale în limbile minorităților naționale de pe teritoriul țării – ucraineană, găgăuză, bulgară, idiș, rommi.TV Moldova 1 își elaborează și implementează politicile editoriale în mod independent, fără ingerințe din afară, respectând și promovând principiile și valorile jurnalismului modern. Serviciile de programe ale TV Moldova 1 realizează în studiourile proprii produse vizuale de diferit format pentru valorificare și pentru schimb cu instituții similare de peste hotare. În politica sa editorială TV Moldova 1 tinde să diversifice în permanență conținuturile și forma emisiunilor prin achiziționarea de la producătorii independenți autohtoni până la 20 la sută din oferta de programe.TV Moldova 1 are cel mai mare volum de știri și programe de actualități din spațiul audiovizual autohton, inclusiv știri în limba rusă. De la 15 decembrie 2011 serviciile televizuale sunt utilizate și pe platforma multimedia a Companiei „Teleradio-Moldova”.
Ediția informativă a zilei „Mesager” de limba română este vizionată de circa o pătrime din telespectatori. Studiile de audiență efectuate de CIJ arată că emisiunile TV Moldova sunt privite de circa 36% din potențialul auditoriu.
După schimbarea în anul 2009 a vectorui puterii la Chișinău s-au schimbat substanțial și principiile de activitate, care actualmente sunt:
independența editorială și de creație;
autonomia instituțională;
libertatea de exprimare și accesul liber la informare;
asigurarea dreptului la informare al tuturor categoriilor de cetățeni ai Republicii Moldova, inclusiv al minorităților naționale;
abordarea obiectivă, completă, imparțială și echidistantă a evenimentelor de interes public;
pluralismul de opinii și echilibrul politico-social;
diversitatea tematică, geografică, culturală, lingvistică și confesională;
cultivarea demnității umane, toleranței, moralei publice, atașamentului pentru valorile democratice;
integritatea și responsabilitatea profesională și corporativă.
Autorul tezei a efectuat o monitorizare a programului de știri în perioada 8-15 martie 2015. Potrivit datelor monitorizării în perioada de referințăș reportajele difuzate la Mesager au cuprins, în diferită măsură,o arie tematică vastă. Aproape jumătate din materiale s-au referit
la evenimentele sociale (23%) și sportive (19%), care au avut loc. Locul 3, ca număr, l-au ocupat știrile externe – 15%. Fiecare al 10-ea reportaj a avut în vizor domeniul culturii.
Unul din scopul monitorizării: analiza mesajului, expresivității și corectitudinii titlurilor subiectelor din „Mesager”.
Au fost monitorizate 7 zile (14 programe), care au inclus 284 de subiecte. Din ele doar un subiect a fost fără titlu: despre alternativele instituționalizării copiilor abandonați sau rămași fără părinți („Mesager” de limbă rusă, din 1.02.14).
Totodată am constatat că 25,7 la sută din titluri reportajelor sunt reușite prin mesaj precis, prin expresivitate și capacitatea de a accentua potențialul semantic-emotiv al textului și imaginii subiectelor. Exemple: „Trageri la socoteală” (titlu inspirat din Biblie), „Copii ajutați de copii”, „Granturi mici – șanse mari”, „Minciunile plătite”, «Дудогло взял тайм-аут», «Миллиoнное восстание» (1.02); „Căldura bate la buzunare”, „Barieră de 5 lei”, „Curiosul de la SIS”, „Fumatul ucide” (despre incendii provocate de țigări nestinse), „Prietenul Soarelui” (despre un inventator de la țară) (2.02); „Febra prețurilor”, „Glumă de 1000 de lei”, „Premii de marcă”, «Подари каплю жизни» (3.02), „Reforma va tăia la interne” (despre reduceri de cadre în MAI), „Venirea plecării” (evenimentele din Cairo), „Cu dejunul pe hîrtie”, «Сегодня дороже, чем вчера» (4.02); „Loc de muncă tîrguit”, „Apa nu așteaptă contractul”, „Verde pentru afaceri” (verde se are în vedere inițiativa PLDM); „Blasfemie”, „SMS ori limbă păsărească”, «Коммунальные баталии», «Продан ЗИЛ Брежнева»; „Opriți tirul!”, „Negocieri cu proteste”, „Două părți dintr-un întreg”, „Războiul nervilor” (alarmă falsă ), „Are „Camera de Aur””, „Meci cu…albine”, «Один на пятерых», «Униформа под ключем» ș.a.
În mare parte (63,4 la sută) au fost utilizate titluri, care vorbesc concis despre esența evenimentului, despre o stare de lucruri, locul desfășurării, dar aceste titluri sunt rectilinii, reci, lipsite de inspirație. Exemple: „Rusia infirmă”, „Producție în creștere”, „Propunere de colaborare”, „A murit un academician”, „Spre finala națională”, «Тепло подорожало», «Жертвы пожаров», «В ожидании приговора», „Donație pentru nevăzători”, „Condițiile din piețe”, „Juriul a decis”, «Зарубежные визиты», «Продолжаем платить», «В ожидании домов» ș.a.
Consider utilizarea unor asemenea titluri drept nedorință de a căuta variante mai atrăgătoare, mai inspirate, mai lipsite de calapoduri. Propun doar câteva exemple pentru unele titluri (în opinia noastră, neinspirate):
„Prețuri și compensații” (la pâine) – „Prețuri, ca pe drojdii”;
„Democrație unanimă” (deși, nu e rău spus despre „jurămintele” comuniste de a vota unanim) – „Democrație dirijată”;
„Minciunile plătite” – „Afaceri mincinoase”;
„Permise fără instructaj” – „Permise nepermise”;
„Piețe în fierbere” – „Scandal la gura târgului”;
„Argint cu perspectivă” – „Grănicerul de Argint” sau „Mai tari, doar mongolii”;
„Donație pentru nevăzători” – „Nevăzători văzuți” (de italieni și olandezi);
„În așteptarea sentinței” – „Pedeapsă prea mult așteptată”;
„Condițiile din piețe” – „Antisanităria scoasă în piață”;
„Juriul a decis” – „Contestări neargumentate”;
„Șir de proteste”(cu explozii) – „Acte explozive în Kairo”;
Blasfemie (deși e bun titlul) – „Îngropat în taină”;
«Один на пятерых» (!) – «Без остоновки» (была снесена остановка);
«Золотая свадьба» – «Год юбилеев у Нестерых»;
Titlul “Piețe în fierbere” constituie o calchiere din limba rusă («Boсточный базар кипит с утра»). Fiindcă e vorba despre un scandal între administrația pieței și realizatorii mărfurilor, legat de majorarea tarifelor pentru vânzări, aș fi numit știrea „Scandal la gura pieții (târgului)”.
Numirea unor funcții la genul feminin (directoare, președintă, vice-președintă, patroană ș.a.), chiar dacă sunt acceptate de DEX, supără urechea. Exemple: „Veronica Cărare, președintă, Consiliul de Administrare ANPC”; „Corina Fusu, prim-vicepreședinta PL”; „Tatiana Chiper, directoare Centrul de Informare și Reabilitare pentru slab văzători”; „E.Triboi, patroană club”, Mai avem judecătoare, juristă etc.
În materialul „Cu dejunul pe hârtie” (4.02), șefa DGETS este subtitrată Tatiana Tverdohleb, numele ei fiind Tatiana Naghibeda-Tverdohleb. Și în ediția rusă se comite aceeași greșeală.
În materialul «По следам нарушителей» (4.02), Iurie Ursu, șeful Serviciului Piscicol de este subtitrat cu numele Юрий (?) Урсу. Or, funcționarul e Iurie!
În materialul „Во вселенной музыки» Eugen Mamot este subtitrat «Еужен Мамот». Corect – «Еуджен Мамот».
În materialul «В школе детства», Veta Ghimpu-Munteanu este subtitrată „interpretă”, iar în varianta rusă «исполнительница». E corect, dar n-ar fi fost mai corect să o prezinte în calitate de redactor-radio?
«Операция «Пешеход»». Un copil spune: „Dacă noi nu vom fi atenți, șoferul poate fi și mai neatent”. Traducerea sincron „Он в первую очередь водитель и он должен быть внимателен». Dacă asculți atent traducerea, lucrurile se bat cap în cap.
Și mai bizară e traducerea sincronică a unui deținut („Greva foamei în detenție”, 6.02). El spune în rusă: «У нас все хорошо. Кормят нормально». Traducerea noastră: „E bine aici (?) Apă ne dau pe ore, dar ne ajunge. Mâncare avem destulă”. Comentariile sunt de prisos, ar zice telespectatorii noștri și ar avea dreptate.
În materialul „TRM se reformează”(„Mesager”, ora 21, 7.02), în imagine vorbește 3 sec. (20.23 – 20.26) Constantin Marin, președintele Companiei „Teleradio-Moldova”, cu subtitlul precedentului vorbitor, Corneliu Mihalache, membru CCA.
În materialul „Bijuterii printre cărți” nu sunt prezentate cine sunt vorbitoarele Nadia Tataru și Olga Efim. Doar din context presupunem că sunt pedagogi. Iar Rodica Roșca este „reprezentantă librărie”. Poate librar, merceolog sau altă funcție?
În materialul «Голодовка в тюрьме», în subtitlu e scris „прокурор р-она Сорока” Abrevierea corectă a cuvântului „района” este „р-на”.
În concluzie, putem afirma că deși în ultimii ani calitatea reportajelor la Moldova 1 a evoluat simțitor în ultimii patru ani, totuși există cazuri când în eter mai sunt difuzate reportaje care nu corespund fie normelor jurnalistice, fie normelor deontologice.
Autorul tezei a realizat pentru Programul Mesager 10 știri cu tematică socială. A fost o experiență inedită, avându-i ca mentori pe specialiștrii calificați în materie de televiziune Cornelia Stefoglo și Emilia Ghețu. La realizarea celor 6 reportaje m-am condus de următoarele principii :
1. Am scris cuvinte multe pentru prezentator și puține pentru reporter ( banda video ).
Chiar dacă reportajul este realizat de reporter, prezentatorul este acel care domină ecranul. El reprezintă personalitatea, autoritatea care se adresează publicului și îl informează. Momentele în care prezentatorul se adresează publicului prin intermediul camerei de luat vederi ajută la păstrarea legăturii cu publicul. Totuși imaginea va avea aportul esențial în transmiterea informației. Textul a fost condensat la maximum, deoarece deșine un rol secundar. Cu alte cuvinte această regula nu trebuie înțeleasă ca una ce ar permite lungirea oricțt de mult a textului prezentatorului, ori că, în cadrul reportajului, reporterul trebuie mai mult să tacă. Ea nu face altceva decât să sublinieze rolul și importanța imaginii în reportajul de televiziune, fără insă a neglija textul care va trebui să o suplinească acolo unde este cazul. În acest caz putem exemplifica prin reportajul “Atenție la cadouri”. În acest reportaj reporterul își face meseria pe teren, în rest comentariile sunt scrise pentru prezentator.
2. Vizionarea imaginilor înainte de redactarea textelor
De la început trebuie spus că această regulă nu se referă la imaginile de pe materialul brut ( caseta master ). Este de la sine înțeles că aceste imagini trebuie văzute și localizate pe bandă, cu ajutorul codului de timp, înainte de a începe montajul.
Jurnalistul are trei posibilități de prelucrare a imaginii în vederea realizării unui reportaj : redactează mai intâi textul și apoi, după înregistrare, pe baza acestuia sunt selectate și montate imaginile ; mai întâi sunt montate imaginile și apoi, pe baza lor, sau a unei fișe de montaj care îi este înmânată redactorului, este redactat textul ; redactorul pregătește o fișa de montaj pentru editorul de imagine ( monteurul ) și textul este redactat practic simultan cu construcția materialului la nivel de imagine.
Mai intâi textul. Este metoda cea mai eficientă din punct de vedere al consumului de timp, dar cea mai puțin eficientă din punct de vedere al valorificării la maximum a imaginii. Din păcate este și cea mai frecvent utilizată metodă la Moldova 1.
Așa cum am arătat mai sus, jurnalistul sosit la redacție, predă materialul brut, redactează textul, după care, în cel mai fericit caz, alege, alături de editorul de imagine, planurile care vor acoperi textul. Cert este că textul va acoperi în întregime imaginile, indiferent de conținutul lor informativ, deci le va subordona. Si în nici un caz telespectatorul nu va avea un moment de respiro în care să poată urmări în liniște o imagine puternică, plină de informații.
Mai întâi imaginile. Este o metodă mai mare consumatoare de timp decât cea anterioară, dar de departe cea mai eficientă în ceea ce privește valorificarea la maximum a imaginii. În acest caz, jurnalistul împreună cu editorul de imagine urmăresc materialul brut, aleg imaginile ce vor fi folosite și construiesc mai întâi reprtajul la nivel vizual. Abia dupa aceea este creată o fișa de montaj ce conține succesiunea planurilor ș durata lor, pe baza redactând textul și realizând scriptul reportajului.
Totuși, libertatea în construcția frazei este mai mică decât în varianta “ mai întîi textul”. De asemenea, trebuie âinut seama de faptul că un eventual sincron trebuie “lansat”, adică anunțat, fără însă a folosi, pe cât posibil, o variantă radiofonică . In principiu, cu cât există mai multe sincroane, cu atât cresc și problemele redactorului.Ceea ce nu inseamna ca redactarea unui text pentru un reportaj fara nici un sincron decurge neaparat fara hopuri. Nu trebuie uitat că textul însoțește imaginea.Deci publicul nu trebuie dezorientat arătându-i una și vorbindu-i despre cu totul altceva. Aceasta nu inseamnă, însă, că textul trebuie să “se lipească” în totalitate de imagine de la un capăt la altul al materialului.
3. Lasă imaginile să vorbeasca.
Este inutilă redactarea unui text care să rivalizeze cu niște imagini puternice. In acest caz textul nu va face altceva decât să scadă valoarea imaginilor. Acest tip de planuri este indicat să fie lăsatate să “respire”, să vorbească singure, fără a fi acoperite de cuvinte. Totuși această metodă nu este indicată în cazul unor imagini “tăcute”, adică lipsite de zgomot de fond.Telespectatorul riscă să nu mai fie atent la imagini pentru că se va întreba dacă a apărut o defecțiune tehnică, ori dacă nu cumva i s-a defectat televizorul.
Jurnalistul trebuie să se folosească de text pentru a transmite informații suplimentare, pe care imaginea nu le poate reda, sau să lămurească anumite detalii care nu sunt evidente. Uneori, așa cum am mai spus-o, este permisă si redundanta imagine-text, atunci când jurnalistul dorește să întărească o anumită informație pe care o consideră deosebit de importantă pentru înțelegerea evenimentului. De exemplu, în cazul reportajului “Drumuri nepracticabile” dispunem de imagini cu drumurile înzăpezite. În cazul dat vom avea nevoie și de a arăta la modul concret cum se chinuie șoferii să facă față drumurilor nepracticabilă. Deja acest moment s-a epuizat, pe telespectator deja îl interesează altceva. Atunci apar câțiva funcționari, inclusiv ministrul transporturilor, care au menirea să explice ce va fi mai departe, vor fi curățate drumurile, cum, când și unde vor fi împrățtiate antiderapante, astfel încât drumurile să devină practicabile.
Deci în acest reportaj a fost implementată cu success regula respectivă, imaginile au vorbit de la sine, au convins telespectatorul de situația la moment și de ce să nu recunoaștem, chiar la speriat un pic. O cunoscută povestea că după vizionarea acestui reportaj, mama ei, care se afla în ospeție și intenționa să plece a doua zi, s-a abținut. Din acest motiv, pe lângă abundența de imagine au fost oportune și explicațiile factorilor de decizie.
4. Folosește sunetul original (zgomotul de fond).
Pentru cresterea impactului emoțional al imaginilor este foarte bine să se folosească sunetul original, evident cu condița ca el să nu impieteze asupra comentariului, sau a oricărei alte intervenții sonore importante. De asemenea, utilizarea zgomotului de fond este necesară pentru a putea valorifica imaginile puternice care nu vor beneficia de text.
Sigur că utilizarea zgomotului de fond poate pune probleme suplimentare la montaj în ceea ce privește racordurile de sunet. Nu întotdeauna două planuri care se pot lega la nivel de imagine, se potrivesc și în ceea ce privește sunetul on. ( Prin sunet on ințelegem sunetul sincroizat cu imaginea, sunetul original. Textul este numit sunet off. ). Un editor de imagine priceput va ști să surmonteze, însă, orice asemenea problemă. Pentru siguranță e bine ca, în timpul documentării, operatorul să lase camera să meargă două-trei minute numai pentru a înregistra sunet de ambianță. Astfel, în cazul în care la montaj ar apărea dificultăți majore în racordarea sonoraă a planurilor, tregul material va putea fi acoperit cu sunet continuu de la fața locului. În acest caz putem exemplifica prin reportajul “Scara fotografică” . Este un reportaj scurt, simpul, de o expozițioe de fotografie. În acest caz am decis păstrarea sunetului de fond, vocile accidentale a cuiva, un pic de gălăgie, care era în sala de expoziții. Acest fon, care la prima vedere părea să fie unul inutil, a dat reportajul senzația de viață și astfel am evitat riscul de a ne alege cu un material steril, neinteresant.
5. Folosește câteva cuvinte inutile.
Această regulă poate părea cel puțin ciudată la prima vedere, în condițiile în care, încă de la început, am explicat necesitatea conciziei maxime în redactarea știrilor pentru televiziune. Jurnalistul de televiziune trebuie să țină seama de faptul că, la fel ca și colegii săi din radio, și el se poate confrunta cu dificultățile activității secundare a receptorului. Cu alte cuvinte, deși e mai puțin probabil decât în cazul radioascultatorului, și telespectatorul poate avea momentele sale de neatenție, momente în care urmărirea știrilor trece pe un plan secundar. Acest lucru trebuie să nască o oarecare prudență în ceea ce privește atacul, atât la nivel auditiv, cât și vizual ( reamintim că planul cheie, planul de atac al reportajului, este un plan șocant vizual, nicidecum un plan important din punct de vedere factual. ).
În plus, textele pe care jurnalistul le redactează pentru un subiect ilustrat cu imagini vor fi mai “strânse”, ori mai “relaxate”, după cum o cere nevoia de adaptare la imagine. Uneori ilustrația este prea scurtă pentru a putea cuprinde întreaga informație la nivel de text. Alteori această ilustrație poate fi excesiv de lungă. Sigur, comentariul nu trebuie să acopere integral imaginea, ba chiar dimpotrivă. Totuși există situații în care un plan este absolut necesar, dar, în același timp, este și prea lung pentru a nu fi acoperit în întregime de text. În acest caz, pe durata planului, se vor furniza informații- pe cât posibil interesante- nu neapărat necesare înțelegerii subiectului. Exemplul tipic pentru aceasta situație este identificarea persoanelor care apar în cadru. De acest principiu ne-am condus la realizarea reportajului “Se aleg cei mai buni” despre etapa finală la nivel național a concursului “Eurovision”. În acest reportaj, de fiecare dată, când rostim un nume, figura personajului a apărut în imagine.Totuși, simpla rostire a numelui nu durează mai mult de o secundă, iar citirea unui plan a durat cel puțin 3 secunde. Pentru ca ochiul să se familiarizeze cu acea imagine (chipul personajului în cauza) am considerat că e nevoie de circa 4 secunde. Conținutul informativ sărac al acestui tip de plan nu ne permite să lăsam un blanc de sunet cu o asemenea durată (aproximativ 3 secunde). Din acest motiv am considerat că este nevoie de a folosi acele câteva cuvinte inutile, care au păstrat atenția telespectatorului relativ constantă.
6. Textul trebuie să urmeze logica imaginii.
Pentru un jurnalist de televiziune este obligatoriu să înțeleagă că întotdeauna trebuie să priceapă și să urmeze logica vizuală a secvențelor de pe bandă. Un text poate fi excelent pe hârtie și poate suna extraordinar cînd e citit cu voce tare fără ca acest lucru să reprezinte o garanție că se va armoniza cu imaginile.În succesiunea planurilor ce alcătuiesc o secvență acțiunea trebuie să curgă în mod natural. Racordurile între planuri trebuie să sugereze, pe cât se poate, desfășurarea normală a acțiunii, iar acolo unde imaginile brute nu o permit, se intercalează planuri de legătură. Aceasta este, în principiu, problema editorului de imagine. Dar el nu o poate rezolva întotdeauna dacă textul a fost redactat fără a se ține seama de logica succesiunii planurilor.
Pe scurt, nu e suficient să scrii, oricît de bine, sau oricît de expresiv. Important e să “scrii” imaginile. Jurnalistul trebuie să aibă permanent în fața ochilor ceea ce se petrece pe ecran, pentru a putea corela textul cu imaginea.
Această regulă o putem exemplifica prin reportajul despre vizita elevilor de la Liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol la filiala din Chișinău a Partidului Mișcarea Populară din Chișinău. În acest reportaj ca o linie roșie evedențiază problema școlilor românești din regiunea separatistă. În acest caz autorul a trebuit să aibă mare grijă privind corelarea logică dintre text și imagine. Astfel în timp ce elevii cântau colinzi, nu puteam să spunem că acest liceu se confruntă cu probleme grave sau că Iovcev a fost reținut de separatiști. Reporterul doar a menționat că elevii au arătat că respectă tradiția populară și că ei sunt membrii ansamblului “Sânzenele”.
La realizarea celor 10 știri ne-am condus de normele deontologice, de principiul să nu lezăm onoarea și demnitatea cuiva și nu în ultimul rând de principiul imparțialității.
2.2 Știrea în TV magazin
Sub titulatura emisiunii-magazin, televiziunea postmodernă desemnează o emisiune amplă, complexă și eterogenă, care combină frecvent modalitatea de difuzare live cu cea înregistrată, pe parcursul a cel puțin 75 de minute.
Până spre sfârșitul anilor '70, acest format pentru televiziune avea un caracter săptămânal și, datorită conținutului său divers, care privilegiază divertismentul, era preferată, ca spațiu de programare, una dintre zilele de weekend.
Începând cu anii '80, odată cu amploarea pe care au cunoscut-o producțiile de platou, emisiunea-magazin a căpătat un caracter serial, fiind difuzată, de obicei, de luni până vineri, pe un tronson orar fix.
În prezent, cea mai cunoscută formulă de producție-magazin este emisiunea utilitară (difuzată dimineața și denumită generic „matinal") în care conținutul informatic se combină cu loisir-ul.
Priorități tematice și structurale :
să satisfacă target-uri cât mai diverse;
să cultive amuzând, printr-o combinație reușită între divertisment și informație succintă;
să propună elanurilor proiective ale publicului o vedetă îndrăgită (în persoana prezentatorului), care va fi permanent identificată în raport cu programul;
• să fidelizeze publicul printr-un profil tematic util și original;
• să atragă spații de publicitate pentru un spectru cât mai larg de produse.
În pofida formulei sale caleidoscopice și a obiectivelor pe care și le impune, emisiunea-magazin rămâne fidelă unui format recognoscibil în funcție de câteva caracteristici:
desfășoară, pe parcursul a circa 60 de minute de emisie, o compoziție eterogenă și rubricată;
din motive de unitate în diversitate, se structurează în funcție de o temă dominantă;
combină, din punct de vedere editorial, mai multe genuri ale jurnalismului de televiziune : interviu, reportaj, anchetă, jurnal de știri, talk show ;
combină modalități de producție, alternând înregistrarea cu transmisiunea directă și duplexul;
propune formule diverse de interacțiune cu publicul (concursuri cu premii, telefon în direct, contacte online).
Dată fiind arhitectura sa mozaică, emisiunea-magazin este rezultatul muncii unei echipe numeroase de reporteri și redactori, coordonată de un realizator care stabilește, la fiecare ediție, prioritățile tematice ale formatului și, eventual, tema centrală, durata și succesiunea rubricilor, numărul invitaților și prestația acestora, „intrările" și „ieșirile" prezentatorului pe parcursul programului, proporția materialelor înregistrate și a transmisiunii directe.
În aproape toate televiziunile există acei „realizatori totali" în personalitatea cărora se îmbină vocația organizatorică și exigența jurnalistică, așa încât ei devin frecvent autori ai uneia sau mai multor rubrici din cadrul magazinului. Mai rar, același jurnalist poate cumula și calitatea de „gazdă" a emisiunii, alături de aceea de coordonator și de realizator al unora dintre rubrici.
Postura de prezentator presupune însă o serie de atribuiri speciale, dificil de asumat, cum ar fi: o carismă deosebită, spirit ludic, viteză de reacție, atitudine critică și, nu în ultimul rând, o cultură vastă.
Surâsul binevoitor al prezentatorului din platou se sprijină totdeauna pe efortul susținut al echipei care „nu se vede pe sticlă", dar care ține permanent sub control, prin materialele realizate, coerența și ritmul programului.
Oricare jurnalist din structura echipei, care contribuie la realizarea magazinului, știe cu exactitate că rubricile inegale valoric diminuează interesul programului, după cum orice prezentator e conștient de faptul că ezitările sau inabilitatea sa de a „armoniza" între ele piesele puzzle-ului, poate compromite o idee.
Pentru magazinele televizate sunt caracteristice știrile de actualitate mai largă, care nu sunt legate de o dată anume. Interesul față de asemenea subiecte se păstrează mai mult timp. Ca atare, difuzarea lor poate fi amânată câteva zile, cu mențiunea că există riscul ca un alt post de televiziune concurent să difuzeze informația respective.
Pentru știrile de magazin există trei categorii de relatări: a. post factum: se referă la situații încheiate b. în evoluție: au în vedere fapte aflate în curs de desfășurare; c. anticipatoare: anunță evenimente viitoare.
În funcție de durata lor, știrile de magazinTV se pot grupa în trei categorii, ale căror limite nu trebuie însă absolutizate: a. flashuri de aproximativ 10-30 de secunde, în care evenimentul prezentat este doar enunțat; b. știrea obișnuită, cu o durată între 30 de secunde și două minute; c. știrile ample, depășesc două minute și pot ajunge, în funcție de subiect și profilul emisiunii, până la patru – cinci minute 5. în funcție de raportul dintre informația vizuală și cea verbală, se întâlnesc următoarele categorii de știri: a. imagini comentate: în acest caz informația vizuală predomină și este esențială pentru înțelegerea știrii.
De obicei sunt prezentate: 1. locul evenimentului (planuri generale, de situare, dar și detalii relevante) 2. personajele principale sau martorii, atunci când există 3. ce anume s-a întâmplat sau se întâmplă; b. comentariu ilustrat cu imagini generice. În această situație, deși imaginile au legătură cu tema știrii, facilitându-i înțelegerea, ele ar putea însoți multe alte informații din același domeniu; c. comentariu însoțit de imagini fără legătură cu subiectul: este o formulă precară, determinată de dificultatea reală de a prezenta o relatare despre un eveniment nevizual. Se pot urmări adesea „știri” de televiziune care au drept unic suport vizual oameni mergând pe stradă.
La postul de televiziune publică “Moldova 1”se produc mai multe emisiuni magazine, care conțin știri. De exemplu, la emisiunea “Buna dimineața” știrile sunt de obicei prezentate sub formă scrisă, pe bandă rulantă. Există și un buletin de știri, care prezintă de obicei știri scurte, mai mult din domeniul divertisment. În emisiunea “Accent economic” știrile sunt prezentate în format mai larg, de către prezentator.
Noi ne vom referi la emisiunea “Baștina”, pentru care autorul tezei a elaborat câteva știri. Săptămânal, timp de 45 de minute, ”Baștina” prezintă publicului cele mai inedite și de actualitate subiecte despre agricultura autohtonă. Realizatoarea emisiunii, alături de invitații săi: antreprenori și specialiști în domeniu, discută despre modalitățile de finanțare destinate creșterii competitivității în domeniul agricol și diversificarea economiei.
”Baștina” își propune să încurajeze antreprenoriatul rural și dezvoltarea sectorului agricol. În cadrul emisiunii veți afla istoriile unor fermieri sau antreprenori de succes și problemele agricultorilor moldoveni.
Luând în considerație că emisiunea respectivă apare o data în săptămână, știtile prezentate nu se axează pe eveniment. De obicei aceste știri se referă la fenomene, mișcări, probleme din agricultura moldovenească. Ele sunt adresate unui segment special de consumatori – fermieri, producători agricole, locuitori de la sate.
La 26 aprilie 2015 în cadrul emisiunii “Baștina” a fost difuzată o știre despre tergiversarea lucrărilor agricole din cauza umidității excesive a solului. Știrea a fost citită pe fonul unor imagini despre lucrările agricole de primavară. Menționăm că imaginile au fost preluate din arhivă. În această știre a fost scoasă în evidență o problemă, care îi frământă pe agricultori. Nu este vorba de un eveniment propriu zis, care s-a desfășurat într-un anumit loc și la o oră anumită. Este vorba de un fenomen natural, care a trebuit să fie redat în câteva rânduri, citite în câteva secunde.
O altă știre difuzată în cadrul aceleași emisiuni este “Moldova își intensifică exporturile de mere în Ucraina”. Este o știre binevenită pentru fermierul consummator de știri, această temă fiind una deosebit de dureroasă în contextul embargourilor impuse de Rusia.
Aceasta este însă o știre departe de a fi una de eveniment, este o știre de sinteză a unor date statistice, prezentate pe fonul maginilor unor livezi de meri și a mai multor containere cu fructe. Fiind luna aprilie, este clar că imaginile sunt preluate din arhivă. În știrea despre apariția primelor legume moldovenești în vânzare au fost folosite imagini autentice. În această știre este utilizat și un scurt interviu al unui producător din raionul Ialoveni, care vorbește despre costurile de producție. Deși știrea respectivă pare a fi axată pe un eveniment, acest eveniment nu se referă la o data concretă. Au apărut legumele moldovenești pe piață acum, în această săptămână, în aceste zile, în mai multe piețe.Este vorba de o interpretare mai largă a circumstanțelor de timp și de loc. Astfel a fost posibilă și preluarea unor imagini din arhivă, cum ar fi, de exemplu, legumele amenajate pe tarabele din piață, deoarece fie legumele de import, fie de export, consumatorul de informație nu va putea constata cu certitudine dacă aceste legume sunt produse în Moldova sau Polonia. Dar imaginile însoțite de textul citit vor convinge auditoriul că aceste legume reprezintă un produs autohton.
În încheiere vom prezenta câteva principii ce țin de redactarea știrii de TV magazine.
De obicei aceste știri sunt mai scurte și se referă în special la tematică emisiunii. Într-o emisiune de divertisment vom prezenta știri din divertisment, în economică, din domeniul economic. Pentru emsiunea „Baștina” este caracteristic buletinul „agroștiri”. Este caracteristică captarea atenției cu ajutorul primei imagini, a primei informații.
Elementele din compoziția știrii
1. Intro-ul – textul pe care crainicul îl spune; trebuie să fie scurt și la obiect pentru a atrage atenția.
2. Stand-up – intervenția reporterului care transmite de la fața locului; are o latură dimensională. De obicei se recurge mai rar la această metodă. Totuși când în emisiunea „Baștina”, reporterul își citește știrea despre lucrările de primăvara din câmp, știrea este mai credibilă.
3. Interviu – foarte importantă este identitatea persoanei care dă interviul.
4. Vox – pop – numărul de persoane.
5. Secvență – înșiruiri de cadre care dau impresia unei acțiuni continue.
Voice – Over(V.O) – comentariu care însoțește mesajul, imaginea
La realizarea știrilor de magazin am respectat toate principiile enumerate mai sus.
CONCLUZIE
Concluzia care se desprinde din toate cele mai sus privind construcția unei știri de televiziune pentru televiziune este că nu poți fi un bun jurnalist de televiziune fără a putea gândi în primul rând în termeni de imagine. Și mai ales dacă nu accepți ca întotdeauna, atunci când apare un conflict între text și imagine, ceea ce trebuie schimbat este cuvântul. Reporterul este cel care conduce echipa, el gândește întreg materialul, el este cel care răspunde pentru produsul finit, dar el va trebui să valorifice în primul rând munca operatorului.
Veridicitatea știrii de televiziune este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real.
Știrea de televiziune de televiziune, care invocă pretenția de a fi exhaustivă, nu face decât să închidă acest gen al jurnalisticii audiovizuale între limite rigide, contrazise, în fapt, de complexitatea noțiunii.
Relatarea audiovizuală succintă, despre un fapt din actualitate, care interesează un număr cât mai mare de persoane, știrea de televiziune este, în același timp, un cumul de informații considerate esențiale de către jurnaliști, selectate conform unor criterii determinate și difuzate în formatul consacrat al unui gen publicistic.
În opinia noastră, o importanță deosebită o are redactarea textului de televiziune. La acest capitol urmează să ne conducem de niște reguli simple, dar foarte importante:
– se scrie simplu (dar nu simplist), clar, concis și direct, adică explicit.
-se scrie în limbajul de fiecare zi, așa cum se vorbește în mod obișnuit, ocolindu-se însă familiarismele și jargonul. Se vor evita formulările prețioase sau gongorice, stilul oficial, administrativ etc. Dacă informația cuprinsă într-un document oficial urmează să fie inclusă într-o știre sau comentariu, ea va fi transpusă in limbaj colocvial. Destinată inițial ochiului, ea va fi rescrisă astfel încât să se adreseze auzului. O bună metodă de redactare pentru audio-vizual constă în a se rosti propozițiile cu voce tare, pentru ca apoi sa fie notate. Verificarea calității auditive au nui text se face în același fel: prin citire cu voce tare.
Deasemenea, după cum ne recomandă autorii manualelor de jurnalism, considerăm că la realizarea unui reportaj pentru televiziune este necesar să se folosească propoziții si fraze scurte, evitindu-se constructiile arborescente, greoaie.
Deasemenea este necesar ca informația să fie ordonată în mod logic, firesc și ușor de urmărit., să se renunțe la detaliile și cuvintele inutile. Dar principalul moment rămâne totuși armonizarea relației dintre cuvânt și imagine.
BIBLIOGRAFIE
Bertrand Jaen-Claude, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2000, p.52;
Buzărnescu Ștefan, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București, p.61-63
BucheruIon, Fenomenul televiziune, Ed. Fundației România de Mâine, 1997, p.255
Bourdieu Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, 1998, (cap. I)
Bohler Sébastien , 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică, Ed. Polirom, 2009, pp 19-45
Bignell Jonathan, Jeremy Orlebar, Manual practic de televiziune, Ed. Polirom, 2009, pp 230-244
Coman Mihai (coord.), Manualul de jurnalism, Ed. Polirom, Iași, 1999, vol. II, p.216
Crișan Corina, Lucian Danciu, Manipularea opiniei publice prin televiziune, pp. 44 – 154
Cernomaz N., O reorientare spre realizări concrete. // Moldova și lumea. 2001, №1.
Cernea, Silviu, Corupția, birocrația, directocrația și economia, Ed.Sedona,1996;
Daniela Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, 2005, p.180
Drăgan, Ioan, Comunicarea ,I-II, Rao, 2007, II, p.487
Dahlgren Peter, Colin Sparks, Jurnalismul și cultura populară, Polirom, 2004
Douglas Kellner, Cultura media, Institutul European, 2001, 74p.
Durkheim Emil, Sociologia. Regulile metodei sociologiei., Ed. Științifică, București, 1974, p. 87
Eibestfeldt Ebil, Agresivitatea umană, Ed. Trei, Buc., 1995, p.26
Fiske John, John Hartley, Semnele televiziunii, Institutul European, 2002. 150 p.
Girard Rene, Violența și sacrul, Ed. Nemira, București, 1994, pp.28
Geamănu, Grigore, Drept Internațional Public, vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
Herjeu Radu, Oglinda mișcătoare, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 2000
Iluț Paul, Comportament prosocial – comportament antisocial, în Ion Radu (coord.) Psihologie Socială, Cluj-Napoca, Ed. Exe S.R.L.,1994, p420
Kunczik Michael, Astrid Zipfel, Introducere în știința publicisticii și a comunicării, 178-203
Marinescu Valentina, Mass-media din România, o lectură sociologică, Ed. Tritonic, București, 2002, p.48.
Munteanu, Igor, Ioniță, Veaceslav, Sinchevici, Inga, Mocanu, Ghenadie, 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006; Chisinau 2006.
Rieffel, Rémy, Socilogia mass-media, Polirom, 2008, pp 11- 36
ANEXE
Agroștiri, „Baștina” 26 aprilie 2015
Reporter: Umiditatea excesivă a solului a pus în dificultate fermierii din mai multe raioane ale țării. Semănatul de porumb și floarea soarelui este în îmtârziere în mai multe zone. Dar datorită realizărilor performante este de așteptat ca să nu se iasă din perioada optimă. Temperaturile joase împiedică semănatul de primăvară. Conform specialuștilor de la Ministerul aAgriculturii, , campania agricolă va intra în nomalitate odată cu ridicare temperaturilor. Floarea soarelui va putea fi semănată până la sfțrșitul lunii aprilie, iar porumbul, în prima decadă a lunii mai.
Agroștiri, Baștina, 26 aprilie 2015
Reporter:Moldova va intensifica exportul de mere în Ucraina. Constatarea aparține experților, care au constatat că din luna iulie2014 până în februarie 2015 Moldova a livrat în Ucraina 6 mii tone de fructeîn timp ce în sezoanele anterioare Moldova nici nu era inclusă în lista țărilor furnizoare de fructe pentru Ucraina.
„Mesager”
Reporter: Specialiștii spun că trebuie să fim precauți când procurăm un cadou pentru persoana dragă. Există riscul ca ca de multe ori cadourile procurate să nu fie de cea mai înaltă calitate.
Specialist: Aș dori să atenționez consumatorii să facă o alegere corectă, să excludă procurarea produselor din locuri neautorizate.Este important ca tot timpul să ia bonul de casă ca în caz de necesitate să poată beneficia de remedierea produsului sau chiar de restiruirea cotravalorii.
Reporter: În preajma săbătorii de sf.Valentin inspectorii spun că vor înteți controalele în piețele și spațiile comerciale din țară.
„Mesager”
Prezentator:40 din 64 de piese au fost alese pentru etapa a II-a a selecției naționale a concursului „Eurovision”. Prima audiție pe suport audio a avut loc astăzi. În etapa următoare vor fi selectate doar 24 de piese. .
Reporter: 58 de interpreți cu 64 de piese au participat la etapa de astăzi a preselecției naționale Eurovizion.
Anatol Chiriac: În final vom selecta după criterii profesioniste piesa care ar putea să meargă să ne prezinte republica la Eurovizion.
Valentin Dânga:Acesta este concursul cântecului. Aici intră torul. Înseamnă că intră melodia, intră aranjamentul, intră interpretul, intră textul și show-ul.În trei minute este foarte problematic să se realizeze acest lucru. . După preselecția de astăzi doar 40 de piese au mai rămas în concurs.
Melly Ciobanu:Este puțin ca melodia să concureze doar pe piața națională Este necesar ca să poată face față la un concurs internațional.
Reporter: La următoarea preselecție vor fi alese 24 din piese pentru semifinala concursului.
„Mesager”
Secvență din declarațua lui Grigore Petenco în conferința de presă.
Reporter: Solicitat de echipa noastră de filmare serviciul de presă al PDM a spus că nu comentează declarațiile lui Grigore Petremco.
„Mesager’
Reporter: Incidentul a avut loc astă noapte. Locuitorii spun că mansarda a fost construită conform stadardelorși nu își dau seama de ce a cedat greutății ninsorilor.
Locatar: Acoperișul a fost făcut vremelnic ca oamenii să poată lucra, dar s-a ruinat.
Locatar: Trebuia să facă totul conform regulilor. Încă bine că nu a avut de suferit vre-un om.
Reporter: În dimineața zilei muncitorii firmei de construcție au venit și au strâns bucățile dărâmate. Mansarda de pe strada Alexandru Cuza a fost construită acum 4 ani.
„Mesager”
Prezentator: Rochii vaporoase care ar face invidioasă orice prințesă au atras privirile și la persoanele și au cules aplauzele de la persoanele venite la prezentarea de modă „Steluțele cosânzenilor”.
Reporter:Evenimentul își propune să prezinte mămicilor și bunicilor hăinuțe pentru copii fabricate în Republica Moldova.
A.Balanețchi: Eu sunt promotorul brandurilor autohtone. Am făcut așa un eveniment, deoarece este foarte bine și foarte frumos să promovăm porturile autohtone. Ajoritatea Majoritatea produselor sunt pentru export decât pentru consum interior. Am vrut să arătăm că noi putem face ceva frumos.
Reporter: Copiii prezențu la eveniment au avut parte de atenția și aplauzele spectatorilor. Organizatorii intenționează să facă astfel de evenimente cu colecții pentru maturi.
„Mesager”
Prezentator: Colinde de peste Nstru promovate de un grup de elevi de elevi de la liceul cu predare în limba română „Lucian Blaga” din stânga Nistrului.La sediul partidului „Mișcarea populară” din România oaspeții au fost întâmpinați cu dulciuri și cărți.
Reporter: Elevi de la liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol au venit la filiala din Chișinău a partidului „Mișcarea populară”, filiala Chișinău. Ei au adus colinde d dincolo de Nistru.
Eugen Tomac: Pentru mine încercările pe care le treceți cu dascălii și părinții voștri este un exercițiu de demnitate. Datoria noastră e să fim solidari unii cu alții și această stare se va rezolva. România a jucat un rol important în a ne întări și a ne face mult mai puternici.
Reporter: Elevii au arătat că respectăr tradiția populară.
Elev: Am vrut să-l felicităm pe Eugen Tomac, să-l bucurăm cu ocazia Crăciunului, am primit de la el un CD cu România și carți.
Reporter: Cei care colindat sunt membri ai ansamblului „Sânzeniile” de la liceul din Tiraspol.
„Baștina”
Reporter: Primele legume crescute de către fermierii moldoveni au apărut în piețe și magazine.
Oamenii spun că zarzavuturile sunt mai scumpe decât cele de import.
Producător: Noi vindem marfa la sinecostNoi am avut două săptămâni de timp rău, am cheltuit gaze naturale, cărbune, diferite stimulatoare ca să ne întreținem. După cum vedeți, plantele îs sănătoase toate. Am avut cheltuieli enorme.
Reporte: La sfârșitul lunii aprilie fermierii vor culege din sere și primele roșii. , iar la mijlocul lu mai, și primii cartofi.
BIBLIOGRAFIE
Bertrand Jaen-Claude, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European, 2000, p.52;
Buzărnescu Ștefan, Sociologia opiniei publice, Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București, p.61-63
BucheruIon, Fenomenul televiziune, Ed. Fundației România de Mâine, 1997, p.255
Bourdieu Pierre, Despre televiziune, Ed. Meridiane, 1998, (cap. I)
Bohler Sébastien , 150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică, Ed. Polirom, 2009, pp 19-45
Bignell Jonathan, Jeremy Orlebar, Manual practic de televiziune, Ed. Polirom, 2009, pp 230-244
Coman Mihai (coord.), Manualul de jurnalism, Ed. Polirom, Iași, 1999, vol. II, p.216
Crișan Corina, Lucian Danciu, Manipularea opiniei publice prin televiziune, pp. 44 – 154
Cernomaz N., O reorientare spre realizări concrete. // Moldova și lumea. 2001, №1.
Cernea, Silviu, Corupția, birocrația, directocrația și economia, Ed.Sedona,1996;
Daniela Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Ed. Polirom, 2005, p.180
Drăgan, Ioan, Comunicarea ,I-II, Rao, 2007, II, p.487
Dahlgren Peter, Colin Sparks, Jurnalismul și cultura populară, Polirom, 2004
Douglas Kellner, Cultura media, Institutul European, 2001, 74p.
Durkheim Emil, Sociologia. Regulile metodei sociologiei., Ed. Științifică, București, 1974, p. 87
Eibestfeldt Ebil, Agresivitatea umană, Ed. Trei, Buc., 1995, p.26
Fiske John, John Hartley, Semnele televiziunii, Institutul European, 2002. 150 p.
Girard Rene, Violența și sacrul, Ed. Nemira, București, 1994, pp.28
Geamănu, Grigore, Drept Internațional Public, vol. I, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981
Herjeu Radu, Oglinda mișcătoare, Ed. Fundației România de Mâine, Buc. 2000
Iluț Paul, Comportament prosocial – comportament antisocial, în Ion Radu (coord.) Psihologie Socială, Cluj-Napoca, Ed. Exe S.R.L.,1994, p420
Kunczik Michael, Astrid Zipfel, Introducere în știința publicisticii și a comunicării, 178-203
Marinescu Valentina, Mass-media din România, o lectură sociologică, Ed. Tritonic, București, 2002, p.48.
Munteanu, Igor, Ioniță, Veaceslav, Sinchevici, Inga, Mocanu, Ghenadie, 100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în 2006; Chisinau 2006.
Rieffel, Rémy, Socilogia mass-media, Polirom, 2008, pp 11- 36
ANEXE
Agroștiri, „Baștina” 26 aprilie 2015
Reporter: Umiditatea excesivă a solului a pus în dificultate fermierii din mai multe raioane ale țării. Semănatul de porumb și floarea soarelui este în îmtârziere în mai multe zone. Dar datorită realizărilor performante este de așteptat ca să nu se iasă din perioada optimă. Temperaturile joase împiedică semănatul de primăvară. Conform specialuștilor de la Ministerul aAgriculturii, , campania agricolă va intra în nomalitate odată cu ridicare temperaturilor. Floarea soarelui va putea fi semănată până la sfțrșitul lunii aprilie, iar porumbul, în prima decadă a lunii mai.
Agroștiri, Baștina, 26 aprilie 2015
Reporter:Moldova va intensifica exportul de mere în Ucraina. Constatarea aparține experților, care au constatat că din luna iulie2014 până în februarie 2015 Moldova a livrat în Ucraina 6 mii tone de fructeîn timp ce în sezoanele anterioare Moldova nici nu era inclusă în lista țărilor furnizoare de fructe pentru Ucraina.
„Mesager”
Reporter: Specialiștii spun că trebuie să fim precauți când procurăm un cadou pentru persoana dragă. Există riscul ca ca de multe ori cadourile procurate să nu fie de cea mai înaltă calitate.
Specialist: Aș dori să atenționez consumatorii să facă o alegere corectă, să excludă procurarea produselor din locuri neautorizate.Este important ca tot timpul să ia bonul de casă ca în caz de necesitate să poată beneficia de remedierea produsului sau chiar de restiruirea cotravalorii.
Reporter: În preajma săbătorii de sf.Valentin inspectorii spun că vor înteți controalele în piețele și spațiile comerciale din țară.
„Mesager”
Prezentator:40 din 64 de piese au fost alese pentru etapa a II-a a selecției naționale a concursului „Eurovision”. Prima audiție pe suport audio a avut loc astăzi. În etapa următoare vor fi selectate doar 24 de piese. .
Reporter: 58 de interpreți cu 64 de piese au participat la etapa de astăzi a preselecției naționale Eurovizion.
Anatol Chiriac: În final vom selecta după criterii profesioniste piesa care ar putea să meargă să ne prezinte republica la Eurovizion.
Valentin Dânga:Acesta este concursul cântecului. Aici intră torul. Înseamnă că intră melodia, intră aranjamentul, intră interpretul, intră textul și show-ul.În trei minute este foarte problematic să se realizeze acest lucru. . După preselecția de astăzi doar 40 de piese au mai rămas în concurs.
Melly Ciobanu:Este puțin ca melodia să concureze doar pe piața națională Este necesar ca să poată face față la un concurs internațional.
Reporter: La următoarea preselecție vor fi alese 24 din piese pentru semifinala concursului.
„Mesager”
Secvență din declarațua lui Grigore Petenco în conferința de presă.
Reporter: Solicitat de echipa noastră de filmare serviciul de presă al PDM a spus că nu comentează declarațiile lui Grigore Petremco.
„Mesager’
Reporter: Incidentul a avut loc astă noapte. Locuitorii spun că mansarda a fost construită conform stadardelorși nu își dau seama de ce a cedat greutății ninsorilor.
Locatar: Acoperișul a fost făcut vremelnic ca oamenii să poată lucra, dar s-a ruinat.
Locatar: Trebuia să facă totul conform regulilor. Încă bine că nu a avut de suferit vre-un om.
Reporter: În dimineața zilei muncitorii firmei de construcție au venit și au strâns bucățile dărâmate. Mansarda de pe strada Alexandru Cuza a fost construită acum 4 ani.
„Mesager”
Prezentator: Rochii vaporoase care ar face invidioasă orice prințesă au atras privirile și la persoanele și au cules aplauzele de la persoanele venite la prezentarea de modă „Steluțele cosânzenilor”.
Reporter:Evenimentul își propune să prezinte mămicilor și bunicilor hăinuțe pentru copii fabricate în Republica Moldova.
A.Balanețchi: Eu sunt promotorul brandurilor autohtone. Am făcut așa un eveniment, deoarece este foarte bine și foarte frumos să promovăm porturile autohtone. Ajoritatea Majoritatea produselor sunt pentru export decât pentru consum interior. Am vrut să arătăm că noi putem face ceva frumos.
Reporter: Copiii prezențu la eveniment au avut parte de atenția și aplauzele spectatorilor. Organizatorii intenționează să facă astfel de evenimente cu colecții pentru maturi.
„Mesager”
Prezentator: Colinde de peste Nstru promovate de un grup de elevi de elevi de la liceul cu predare în limba română „Lucian Blaga” din stânga Nistrului.La sediul partidului „Mișcarea populară” din România oaspeții au fost întâmpinați cu dulciuri și cărți.
Reporter: Elevi de la liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol au venit la filiala din Chișinău a partidului „Mișcarea populară”, filiala Chișinău. Ei au adus colinde d dincolo de Nistru.
Eugen Tomac: Pentru mine încercările pe care le treceți cu dascălii și părinții voștri este un exercițiu de demnitate. Datoria noastră e să fim solidari unii cu alții și această stare se va rezolva. România a jucat un rol important în a ne întări și a ne face mult mai puternici.
Reporter: Elevii au arătat că respectăr tradiția populară.
Elev: Am vrut să-l felicităm pe Eugen Tomac, să-l bucurăm cu ocazia Crăciunului, am primit de la el un CD cu România și carți.
Reporter: Cei care colindat sunt membri ai ansamblului „Sânzeniile” de la liceul din Tiraspol.
„Baștina”
Reporter: Primele legume crescute de către fermierii moldoveni au apărut în piețe și magazine.
Oamenii spun că zarzavuturile sunt mai scumpe decât cele de import.
Producător: Noi vindem marfa la sinecostNoi am avut două săptămâni de timp rău, am cheltuit gaze naturale, cărbune, diferite stimulatoare ca să ne întreținem. După cum vedeți, plantele îs sănătoase toate. Am avut cheltuieli enorme.
Reporte: La sfârșitul lunii aprilie fermierii vor culege din sere și primele roșii. , iar la mijlocul lu mai, și primii cartofi.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stirea Televizata In Magazin Si Telejurnal. Cazul Tv Moldova1 (ID: 129915)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.