Statutul Juridic AL Strainilor
STATUTUL JURIDIC AL STRĂINILOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
CUPRINS
ADNOTARE (în limba română)
ADNOTARE (în limba engleză)
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
INTRODUCERE
Pe teritoriul țării, alături de cetățenii Republicii Moldova, conviețuiesc și alte categorii de persoane care nu sunt parte din poporul statului nostru și care nu sunt într-o legătură politico-juridică cu acesta. Problema acestor categorii de indivizi a cunoscut un parcurs lung și complicat, ea existînd încă acum aproximativ trei mii de ani cînd civilizația a cunoscut constituirea primelor formațiuni statate și populația s-a strămutat în diferite teritorii, fapt ce a dus la apariția termenului de ”străin”. Totodată, și atitudinea față de persoane străine a cunoscut o evoluție aparte – începînd cu o ostilitate vădită pînă la proclamarea indulgenței și tolerării față de aceste categorii de persoane, de la lipsa totală a unui statut juridic pînă la acordarea drepturilor și libertăților depline și a unei protecții juridice. Problema fenomenului migrației rămîne a fi actuală și astăzi.
Evoluția social-economică și politică ce a avut loc în deceniile din urmă și care continuă să fie în plină derulare la nivel global, au creat premisele unor considerabile schiombări în domeniul migrației, astfel, impunîndu-se acordarea unei atenții deosebite față de această problemă, care tot mai frecvent este abordată în cadrul dialogurilor politice de diferite nivele, observîndu-se că, odată cu intensificarea fluxurilor de migrație a crescut și îngrijorarea statelor și guvernelor față de problemele create de acest fenomen.
Organizațiile internaționale confirmă că în prezent nu este cunoscută și studiată suficient amploarea acestui fenomen și nu există date statistice reale, actualizate și sigure care ar reflecta proporțiile reale ale migrației la nivel global, care ar permite evaluarea corectă a problemei pentru alaborarea unor politici adecvate.
La fel, putem vorbi și despre impactul social al migrației, care este la fel de important ca și influența economică a acestui fenomen. Migrația duce la diferite și multiple probleme legate de existența și dezvoltarea unei scoietăți, de circulație a forței de muncă, lezarea drepturilor fundamentale ale străinilor, intrarea ilegală și tranzitarea ilegală a teritoriului țării, traficul ilegald e ființe umane, creșterea criminalității, ș.a.
Terenul favorabil pentru dezvoltarea migrației ilegale în Republica Moldova a fost creat în mare parte din cauza lipsei unui sistem bine închegat de reglementare a proceselor migraționale și lacunelor depistate în modul de trecere a frontierei de stat a țării la hotarul cu Ucraina.
Fenomenul migrației influențează situația socială, economică și demografică din țară cît și stabilitatea și securitatea statului.
Reieșind din…am conclu…că sistemul existent de reglementare a acestui fenomen nu corespund necesităților. Aceasta se explică prin lipsa unui sistem interinstituționald e evidență a persoanelor străine pe teritoriul țării, reglementarea proceseor migratorii uneori insuficientă, lipsa unei analize a riscurilor pentru acest doemeniu, cît și lipsa unui organ unic care să se ocupe de persoana migrantă de la intrarea și pînă la ieșirea din țară.
În contextul unei economii globalizate, migrația populației constituie un fenomen în creștere. Migrația persoanelor între diferite state și regiuni reprezintă o caracteristică iminentă a omenirii de-a lungul istoriei, contribuind substanțial la formarea hărții politice de astăzi.
Deși migrația a fost o componentă inevitabilă a tuturor formațiunilor social-economice de-a lungul evoluției istorice a omenirii, fenomenul migrației și statutul juridic al străinilor au devenit obiect de studiu pentru doctrinarii și în secolul nostru.
Actualmente, această preocupare ia amploare datorită riscurilor ce ar putea influența ordinea socială a unui stat, sau declanșa unele tulburări de ordin etnic sau religios, generând unele crize la nivel local sau regional.
Mai mult, tot mai frecvent în doctrină se întrebuințează sintqagma de ”străin” sau ”cetățean străin”, aceasta desemnînd o instituție a dreptului public care reglementază relațiile statului față de cetățenii altui stat.
Migrația, fie legală sau ilegală, a fost și este une dintre principalele provocări de securitate, stabilitate și dezvoltare economică a unei țări. Factorii precum conflictele etnice și teritoriale nesoluționate, nesiguranța frontierelor, instituții democratice slabe și sărăcia, creează condiții pentru migrația necontrolată și neregulată.
Putem specifica că cooperarea la nivel regional în domeniul gestionării migrației este un scop strategic pe termen lung, sporirea cooperării între țările vecine este un obiectiv realist și realizabil pe termen mediu. Îara noastră împarte frontierele comune cu România și Ucraina, respectiv fiind afectate de fluxuri comune de migrațiune, și, deseori, probleme comune ce țin de gestionarea lor.
Pentru toate trei țări, migrația este un fenomen relativ nou, deci, legislația și politica de gestionare a migrației mai sunt în proces de formare și modificare. La fel, procesuld e integrare în UE a afectat considerabil politicile migraționiste. România a adoptat cadrul legislativ și politicile UE în procesul de aderare la UE, pe când Republica Moldova și Ucraina participă în Politica Europeană de Vecinătate, în care compartimentul migrației este prioritate de cooperare și convergență.
Imigrația legală în Moldova are loc prin formele tradiționale, cunoscute în practicile internaționale: reîntregirea familiilor, studiile sau servicul. Se atestă creșterea numărului imigranților sosiți temporar (pentru studii sau serviciu). Majoritatea migranților au sosit din țările CSI, România și țările arabe, deși în general, imigranțiiprovin din peste 90 de țări. Tendințele dominante fiind: reîntregirea familiilor, studii și munca, iar rata imigranților care nu fac parte din sistemul de migrație post-sovietic (Turcia, Israel, Orientul apropiat, țările islamice) fiind în creștere.
În același timp, se atestă existența fenomenului de migație ilegală. Migrația Ilegală fiind legată nu numai de pătrunderea ilegală în țară, dar și de șederea ilegală, munca ilegală.
La fel, în politica de reglementare a migrației se atestă o evoluție, generată și condiționată de reformularea scopuriloe politicii migraționiste a Republici Moldova. La prima etapă (perioada 1990-1994) migrația era abordată sub aspectul securității statale, protejarea populației autohtone. La etapa a doua și a treia (în perioada 1995-2006) politica migrațională nu a fsot schimbată, statul evitând să pună în discuție acest domeniu. În etapa următoare (2007-prezent) se observă modificarea conceptului migraționist al țării, migrația fiind interpretată sub aspectul politicilor de dezvoltare. Etapa din urmă a generat o nouă abordare conceptuală a migrației, cât și desfășurarea unei reforme instituționale, o coperare mai strânsă cu UE, contracararea migrației ilegale ș.a.
Prin revitalizarea acțiunilor Guvernului în reglementarea migrației în Republica Moldova, rorlul principal l-a avut monitorizarea intrării cetățenilor străini în Republica moldova cât și legalizarea șederii acestora în țară. Mai mult ca atât, în încercarea de a unifica sistemul de reglementare a imigrației din Republica Moldova cu cel existent în UE, Moldova schimbă conținutul și funcțiile structurilor specializate în domeniul migrației. Biroul Național pentru Migrațiune
Situația Republicii Moldova în perioada de independență se remarcă prin specificul unei migrații dominate de emigrările cetățenilor țării în scop de muncă. În aceeași perioadă, imigrarea în țara noastră nu a înregistrat dimensiuni impunătoare, numărul imigranților nefiindsemnificativ în raport cu populația țării. Totodată, ultimele evoluții ale fenomenului indică posibile schimbări spre intinseficarea acestui proces, crescând numărul imigranților, al solicitanților de azil și al cererilor de dobândire a cetățeniei Republicii Moldova.
În anul 2012, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, numărul de imigrări a prevalat asupra numărului de emigrări, iar apropierea de UE și liberalizarea regimului de vize între Republica Moldova și UE atrag și mai mult fluxurile migraționiste către această țară.
În acest context, suntem de părerea că este necesat includerea pe agenda politicilor statului a dimensiunii….
Conform estimărilor ONU la nivel mondial, în prezent 232 de milioane de persoane sau peste 3% din populația lumii au statut de imigranți în țara în care se află.
În mare parte, datorită istoricului scurt al problemei imigrării străinilor în Moldova, și în special datorită dimesiunilor modeste pe care le-a avut procesul pănă acum, constatăm lipsa unor eforturi de evaluare a situației în domeniu, cât și a unor abordări structurale de monitorizare a stării de lucruri în timp. La nivelul UE, imigrația constituie o tematică îndelung dezbătută…
Republica Moldova beneficiază, în prezent, de regim liberalizat de vize cu țări din Comunitatea Statelor Independente și Caucaz, precum și cu țările Uniunii Europene, unele țări din Balcanii de Vest, America de Sud, Orientul Mijlociu, ș.a. Aceasta permite migrația circulară a cetățenilor moldoveni în țîrile CSI și UE,precum și migrația cetățenilor din alte state în Republica Moldova.
Plasarea geografică a Republicii Moldova la frontiera de Est a UE, asociată cu amplificarea proceselor de adoptare a standardelor și valorilor europene, solicită contribuția țării noastre la eforturile de menținere a stabilității și de gestionare a amenințărilor de securitate în vecinătatea comună, inclusiv a celor ce privesc migrația iregulară. Această abordare vizează crearea condițiilor favorabile pentru mobilitatea legală a persoanelor și mărfurilor, dar, totodată, și asigurarea controlului eficace al frontierelor. În mod particular, implementarea politicilor în domeniul prevenirii și combaterii migrației iregulare a constituit o condiție esențială prevăzută în Planul de Liberalizare a Regimului de Vize cu UE. Progresul semnificativ al Republicii Moldova în acest domeniu s-a materializat în decizia UE de a ridica obligativitatea vizelor de scurtă ședere pentru cetățenii moldoveni care efectuează călătorii în țările UE.
Teza este un studiu asupra elucidării aspectului practic, normativ și doctrinar al statutului juridic al cetățenilor străini din Republica Moldova.
Scopul și obiectivele:
Obiectivele studiului vizează abordarea conceptului de cetățean străin, studierea cît mai completă, aprofundată și detaliată a regimului juridic acordat străinilor în Republica Moldova, studierea și analizarea cadrului legislativ ce se referă la aceste persoane, și anume la intrarea, șederea și părăsirea teritoriului Republicii Moldova cît și …
Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în cercetarea aspectelor teoretice și practice privind statutul juridic al străinilor în Republica Moldova, abordînd problema prin prisma realității social-economice din Republica Moldova.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării rezidă în utilizarea concluziilor și recomandărilor științifice privind aspectele constituționale ale statutului juridic al străinilor, prezentarea propuerilor privind ………ajustarea bazei normative în scopul oprimizării activității organelor menite să supravegheze aflarea străinilor în Republica Moldova….acordarea suportului practic pentru străini în vederea apărării drepturilor și intereselor lor legitime.
Implementarea rezultatelor științifice: rezultatele studiului pot fi implementate în cadrul cursurilor uiversitare de drept constituțional, protecția juridică a drepturilor omului și dreptul internațional public….
În ultimii ani, în Republica Moldova au fost adoptate un set de documente conceptuale și acte normative care determină politica migrațională și managementul migrației: Legeal public….
În ultimii ani, în Republica Moldova au fost adoptate un set de documente conceptuale și acte normative care determină politica migrațională și managementul migrației: Legea Nr. 200 privind regimul străinilor din 16.07.2012; Legea Nr. 274 privind inegrarea străinilor din 12.11.2011; Legea Nr. 270 privind azilul din 18.12.2008; Strategia Națională în domeniul migrației și azilului pentru 2011-2020; Strategia de Management Integrat al Frontierei de Stat; Legea Nr.215 cu privire la frontiera de stat a RM din 04.11.2011; Cadrul legislativ național în domeniul migrației vizează multiple aspecte: prevenirea și combaterea migrației ilegale și a traficului de ființe umane, migrația forței de muncă, drepturile și interesele refugiaților și migranților și controlul proceselor migratorii, integrarea străinilor, cooperarea cu diaspora, etc. Reglementarea proceselor migratorii în Republica Moldova se efectuează în baza legislației internaționale, a acordurilorinterstatale bilaterale în domenii speciale și a legislației naționale. Republica Moldova își armonizează treptat cadrul juridic național la aquis-ul comunitar.
Avînd în vedere efectele stringente pe care le are migrația asupra statelor și comunităților și chiar asputa mecanismelor de relaționare stat-comunitate, abordarea acestei tematici contribuie în mod evident la creșterea importanței cercetării migrației în raport cu problematicile fundamentale ale evoluției, dezvoltării și dinamicității globale actuale.
MIGRAȚIA: FENOMEN SOCIAL ȘI ISTORIC COMPLEX ÎN DOCTRINA JURIDICĂ
Într-o lume cu frontiere tot mai fluide, unde diversitatea și dezvoltarea mișcă idei și oameni, fenomenul migrației este unul din cele mai importante fenomene ale societății moderne.
Migrația, a marcat istoria omenirii, în permanență însoțind evoluția acesteia și avînd o implicație importantă asupra tuturor aspectelor vieții cotidiene.
Migrația beneficiază de abordări diverse, unele mai restrictive, altele mai largi, mai integrate, fenomenul reprezentînd un instrument util de cercetare și explicare a unor dinamici sociale intracomunitare sau intersocietale.
În această ordine de idei, doctrinarii percep migrația prin prisma forței de muncă, alții tratează imigrația în termeni de costuri și beneficii, migrația fiind o investiție în capitalul uman, iar beneficiile pe care le are un stat de pe marginea acestui fenomen sunt mai multe și mai mari decît costurile. Pe de altă parte, alți autori percep migrația ca o acțiune colectivă ce afectează atît statele de origine cît și statele de destinație.
Realitățile arătate mai sus ne conduc spre abordarea acestui fenomen în măsura dimensiunii lui și a multitudinii de fațete și atribute ale acestuia. În aceste condiții, vom aborda fenomenul migrației într-o măsură interdisciplinară, căutînd să redăm cît mai concret dinamica și complexitatea acestui fenomen.
Fenomenul migrației ca obiect al reglementării juridice
Migrația a existat din cele mai vechi timpuri. Fenomenul nu a încetat în timp, înregistrînd schimbări și căpătînd noi forme. Unul dintre rezultatele acestui fenomen ar putea fi crearea societăților multiculturale de astăzi.
Istoric cunoaștem că primii Homo sapiens au apărut în Africa de Est acum aproximativ două milioane de ani în urmă. Tot acesta e punctul de unde migrația a început, spre coastele Orientului Mijlociu și apoi spre Asia, Indonezia și Australia. Istoricii relatează că primii oameni au ajuns în Europa cu 400000 de ani în urmă. În acest timp, procesele migraționale au fost afectate în principal de condițiile climaterice.
Astăzi, unele popoare, din America de Nord și de Sud, sunt în întregime compuse din descendenții migranților. Migrația spre acest loc a început în epoca modernă timpurie. Această perioadă a migrației umane putea fi caracterizată prin dorința ființelor umane de a descoperi lume anouă și de a dezvolta ulterioare colonii. Unele persoane s-au mutat din propia dorință pe acele noi pămînturi, alte categorii de persoane, precum sclavii, au fost mutați cu forța.
Diferențele de dezvoltare dinte continente și regiuni, crearea coloniilor și căutarea noiulor oportunități au caracterizat mobilitatea populației și fluxurile migratorii. Astfel, existau fluxuri de migranți care părăseau Europa, la fel existînd fluxuri seminificative spre Europa și în interiorul Europei.
Aspecte principale care au afectat migrația în prima parte a secolului XX au fost primul și al doilea război mondial și evenimentele aferente acestora cum ar fi revoluții naționale, foametea, persecuțiile, etc. Perioada sec. XX a fost caracterizată și de fluxul de refugiați, în special în Europa și în interiorul Europei. După al doilea război mondial migrația în Europa a fost condiționată de necesitățile pieței forței de muncă, astfel că multe țări în dezvoltare au avut nevoie de forță de muncă, în timp ce în alte state persosta criza locurilor de muncă.
Secolul XX a fost și cel mai important în ceea ce privește managementul și reglementările privitoare la migrație: majoritatea instrumentelor juridice internaționale au fost adoptate în această perioadă.
Referindu-ne la Republica moldova, primele așezări pe teritoriul statului nostru datează din era paleolitică: aproximativ din sec. VI d. Hr. Acest teritoriu a fost populat de triburile tracice, precum și de către sciți ș.a. Mai tîrziu teritoriul a fost ocupat de huni, apoi de unele triburi slave. Astfel, formarea populației Republicii Moldova a fost influențată de migrații mutuale din și spre teritoriul triburilor vecine fie în mod voluntar fie în mod involuntar (războaie, invazii, fenomene climaterice). Mai tărziu, aces teritoriu a devenit o parte a Hoardei de Aur, a Regatului Ungariei, Turciei și Imperiului Rus. Aceste fenomene au fost însoțite de fluxuri migratorii dic și către Republica Moldova.
Potrivit ONU, pînă în 2010, numărul estimat al migranților internaționali a fost de 214 milioane, ei reprezentînd 3% din populația totală a lumii. În 2010, cel mai mare număr de migranți internaționali a locuit în Europa (70 milioane), Asia (61 milioane) și America de Nord (50 milioane). În perioada 2008-2010 Statele Unite ale Americii, Spania și Italia au fost țările din topul imigrării. Mexic, China și Pakistan – primele țări din topul emigrării.
La fel, potrivit ultimului raport ONU din 2013 referitor la migrația internațională, numărul estimat de migranți internaționali este de 232 milioane, dintre care aproximativ 59 % locuiesc în regiuni dezvoltate, 136 milioane s-au strămutat în regiunile Nordice.
Potrivit acestui raport, între anuu 1990 și 2013 numărul migranților internaționali a crescut cu 77 milioane.
Migrația, privită din direcția imigrării străinilor, este un fenomen relativ nou pentru Republica Moldova contemporană, și probabail, abia după anii 2002 începe să își definească tendințele.
Organizația Națiunilor Unite dă o definiție termenului de ”migrant”, astfel, migrant fiind ”orice persoană care își schimbă teritoriul unde locuiește de obicei”. Astfel, constatăm că în această categorie nu intră turiștii sau unele categorii de oameni de afaceri, deoarece călătoriile și mișcările lor nu implică schimbarea locului permanent și obișnuit de rezidență.
Din punct de vedere statistic, populația migratoare poate fi determinată în funcție de numărul de străini care se află într-o țară…
Sub aspectul științelor sociale, profesorul V. Miftode consideră că ”migrația este o expresie spațială a modilității sociale”, aceasta denotă faptul că migrația nu este o simplă deplasare în teritoriu a persoanelor, ne fiind doar un proces fizic, ci reprezentînd o schimbare a cadrului natural și soacil, cu efecte și consecințe complexe, atît pentru migrant cît și pentru statul gazdă.
Mișcările migratorii au implicații și consecințe profunde pentru societatea contemporană, identificîndu-se trei paliere asupra cărora fenomennul migrației produce efecte considerabile: populația de origine, populația de destinație și însăși migranții.
Totodată, înainte de a examinamai detaliat fenomenul migrației este necesar să facem unele clarificări conceptuale și terminologice. Astfel, termenul de ”migrație” provine din franceză și latină (migratio, -onis) și reprezintă fenomenul de deplasare în masă a unor populații de pe un teritoriu pe altul, deplasare determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali.
Vorbind despre migrație, urmează să facem anumite clarificări a celor două componente ale acesteia: emigrația și imigrația. A emigra seminificînd acțiunea de a pleca din patrie și de a se stabili (definitiv sau temporar) în altă țară (din fr. emigrer, lat. emigrare), iar a imigra reprezintă acțiunea de a veni dintr-o țară străină pentru a se stabili aici (din fr. immigrer) .
Așa dar, imigrația are în vedere cetățenii străini care, din diferite motive, migrează în alte state. Imigrația este un factor ce necesită a fi luat în considerație de către autoritățile statului, deoarece străinii care migrază generează o serie de efecte pozitive și negative, cu consecințe asupra populației locale și societății în general.
Totodată, legislația Republicii Moldova definește termenul de ”străin” ca fiind persoană care nu deține cetățenia Republicii Moldvoa sau care este apatrid.
Determinarea statutului juridic al străinului a fsot și este o tematică abordată de doctrinari în toate perioadele timpului. Astfel că, conform Tratatutlui de la Montevideo privind drepturile și obligațiile statelor din 1933, populația statului constituie totalitatea persoanelor existente la un moment dat pe teritoriul lui. Astfel că, ca rezultat al principiului suveranității, statul dispune de competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic al populației sale, al diverselor categorii de persoane care fac parte din sociatate:proprii cetățeni, cetățenii străini, refugiații, persoanele migrante, ș.a. categorii. Nu doar cetățenii proprii sunt supuși jurisdicției statului, ci orice persoană care se află legal sau ilegal pe teritoriul său.
În sens larg, populația unui stat este o noțiune geografică și demografică largă din punct de vedere juridic, deoarece ea include străinii domiciliați în stat sau care posedă aici domiciliul principal dar care nu au renunțat la cetățenia lor de origine; astfel, din punct de vedere al statututlui juridic, persoanele aflate pe teiroriul unui stat se împart în cîteva categorii:
Cetățenii. Față de această categorie statul își exercită jurisdicția sa deplină;
Străinii, persoanele care au cetățenia altui stat;
Bipatrizii sau pluripatrizii, persoane care au cetățenia a două sau mai multe sate;
Apatrizii, persoanele care nu au cetățenia nici unui stat;
Refugiații, persoanele strămutate, persoane care aparțin unor minorități religioase, lingvistice, etnice, care beneficiază de o anumită protecție internațională ce se referă la drepturile fundamentale ale omului;
Statutul juridic al populației statutlui este stabilit prin legislația națională, însă, în reglementările sale, statul urmează să țină cont de rglementările dreptului internașional și de dispozițiile tratatelor internaționale la care statul este parte.
Potrivit Dicționarului Politic, ”străinul” este privit ca fiind orice individ ce nu posedă naționalitatea statutlui în care se găsește.
Sunt considerați străini, potrivit ordonanței franceze nr. 45-2658 din 2 noiembrie 1945, toate persoanele care nu au naționalitatea franceză. În Grecia, potrivit Legii nr. 1975/1991 privind regimul juridic al străinilor, termenul de ”străin” este definit ca fiind orice persoană care nu are cetățenia greacă sau este o persoană fără cetățenie. Legea străinilor din Polonia, din 13 ianuarie 2003 definețte termenul de ”străin” ca fiind orice persoană care nu are cetățenia poloneză.
O definiție comună a noțiunii de ”străin” o întîlnim în Convenția de aplicare a Acordului Shengen din 19 iunie 1990, unde prin străin se înțelege orice persoană, alta decît cetățenii statelor menbre ale UE. Astfel, străinul care se află pe teritoriului unui stat poate avea statutul de străin, apatrid sau refugiat. Faptul că o persoană nu are cetățenia unui stat este considerată ca dovadă a situației sale de străin.
Condiția juridică a străinului desemnează ansamblul normelor juridice ce cuprinde drepturile și obligațiile acestuia în stat. În majoritatea statelor, modalitate de intrare, ședere și ieșire a străinului fac obiectul legilor speciale privind regimul străinilor. Drepturile și obligațiile străinului fiind prevăzute de diferite acte normative interne și internaționale semnate și ratificarte de statul de reședință. Fiecare stat reglementează regimul de intrare, ședere ți ieșire a străinului de pe teritoriul său.
Principiile regimului juridic al străinilor. Docrtina și practica din acest domeniu enunțează 4 forme principale ale condiției juridice a străinului:
Regimul național – potrivit căruia străinii dispun, în condițiile legii, de drepturi fundamentale civile, extrem de rar și de deprepturi politice. Regimul național este stabilit și străinilor din Republica Moldova, regimul juridic al străinilor și al apatrizilor fiind stabilit în art. 19 din Constituție și detaliat în Legea specială ”cu privire la regimul străinilor în Republica Moldova”. Astfel, Constituția stabilește: ”(1) Cetățenii străini și apatrizii au aceleași drepturi și îndatoriri ca și cetățenii Republicii Moldova, cu excepțiile stabilite de lege.
(2) Cetățenii străini și apatrizii pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale, în condiții de reciprocitate sau în temeiul hotărîrii instanței de judecată.
(3) Dreptul de azil se acordă și se retrage în condițiile legii, cu respectarea tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.”
Primul alineat din articol consacră un principiu care este în deplină concordanță cu principiile și normele internaționale și practica statelor democratice. La fel, nici un stat suveran nu poate fi impus să acorde cetățenilor străini și apatrizilor un regim juridic absolute identic cu cel al cetățenilor săi.
Regimul special – prin care străinilor lise acordă numai unele drepturi prevăzute expres în legislația intrenă și în tratatele intrenaționale.
Regimul clauzei națiunii celei mai favorizate, care este reglementat de reguli stipulate în tratatele bilaterale.
Regimul reciprocității, care implică situația cînd persoanele străinedispun de anumite drepturi sub condiția că aceleași drepturi să fie acordate și cetățenilor proprii.
La acest capitol, vom enumera principalele instrumente juridice internaționale în domeniul migrației:
Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul său din 1967;
Convenția privind statutul apatrizilor din 1954;
Convenția privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961;
Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 1965;
Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966;
Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966;
Convenția privind eliminarea tututror formelor de discriminare împotriva femeilor din 1979;
Convenția împotriva torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante din 1984;
Convenția cu privire la Drepturile Copilului din 1989;
Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a familiilor acestora din 1990;
Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate și a Protocolului privind prevenirea, reprimarea, pedepsirea traficului de persoane, în special femei și copii, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale din 2000 și Protocolul înpotriva traficuli ilegal de migranți pe uscat, pe mare și cale aeriană;
Principalele instrumente juridice regionale:
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a liberăților fundamentale CEDO din 1950 și Protocoalele sale din 1963 și 1984;
Convenția americană privind drepturile omului (ACHR) din 1969;
Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981.
Formele migrației. Tipurile de migranți
Migrația în izvoarele de drept
Diverse aspecte referitoare la fenomenul migrației au fost supuse cercetărilor științifice, devenind obiectul numeroaselor discuții, la nivel național sau internațional, pentru experți, cercetători, autorități publice, reprezentanți ai organizațiilor internaționale, aceasta demonstrînd necesitatea și actualitatea investigării și abordării acestei probleme, privind aspectul interdisciplinar și complex al fenomenului migrației.
O importanță aparte acestui fenomen acordă cercetătoarea Catherine Dauvergnede la Catedra de Dreptul migrației de la University of British Columbia, din regiunea Vancouver, Canada, care publică un studiu detaliat și complex intitulat: ”Sovereignity migration and rules of law in global times”, studiu despre suveranitate, migrație și statul de drept în veacul globalizării. Autoarea este de părere că fenomenul globalizării pun în pericol suveranitatea statutlui, punînd în dificultate dreptul migrației în interiorul națiunii. Migranții fiind o provocare pentru națiunea băștinașă, națiunea încercînd să se impună și mai accentuat și să își creeze un sens al propriei identități în legislația referitoarea la migrație. Întreaga cercetare aduce argumente în favoarea impunerii unui control asupra mișcării populațiilor și a persoanelor, apărînd astfel suveranitatea de stat. Autoarea subliniază relația între dreptul migrației și identitatea națională. La fel, pe parcursul articolului, autoarea utilizează termenul de ”națiune” în favoarea termenului de ”stat”, mărturisindu-și motivele mai mult emoționale decît politice sau structurale, deoarece în domeniul migrației, sintagma de ”națiune” explică mai bine implicațiile politice și sociale. Totodată, se vorbește despre ”identitate națională” nu de ”identitate statală”.
Un alt studiu relevant este intitulat ”Les nouvelles lois sur l’immigration et l’asil dans le context de l’Europe et de la mondialisation” autoarea Dominique Turpin descrie noile legi privind imigrația și azilul în contextul european și mondial și prezintă necesitatea controlării imigrației, păstrării echilibrului între persoanele active și cele pensionate, iar pentru aceasta Uniunea Europeană ar tebui să accepte pînă în anul 2025 circa 159 de milioane de lucrători provenind din alte țări, dintre care 23 de milioane pentru Franța, sau în jur de 720 000 pe an.
Autoarea traduce voința Franței de a deveni din bine cunoscuta ”terre d’asile” într-o țară care să controleze fenomenul migrației, evitînd să fie ”veriga slabă” a Europei occidentale în fața fluxurilor de migranți. Studiul este divizat pe analiza a trei etape specifice: intrarea străinilor pe teritoriul țării, șederea lor, prin intermediul creării condițiilor pentru o mai bună integrare, și ieșirea din țară.
În alt studio de specialitate ”points de reperes, Les mouvements de population et les droits de home”, autorul Jean Henarie apreciază efectele positive sau negative ale migrației, migrația putînd fi atît cauză cît și rezultat al dezvoltării sau subdezvoltării, în timp ce subdezvoltarea poate fi diminuată sau excerbată prin migrație. Rezultînd că, migrația nu poate fi atribuită ca fiind un obstacol pentru dezvoltarea unei societăți. efectele migrației asupra nivelului și ritmulu de dezvoltare a unei țări depend de politica social, juridică și economic a statului, cît și cadrul care reglementează migrația, atitudinea oamenilor față de migranți și atitudinea migranților înșiși.
Putem menționa, fiind în accord cu autoarea, că în ultimii ani am asistat la o creștere a gradului de conștientizare a potențialului migrației pentru societate. Asta deși, pînă de curînd au prevalat un șir de percepții negative asupra migranților. Autoarea menționează că această percepție s-a răspăndit într-un mod larg și pe planul internațional, acum ea, imprimînd un mai mare interes pentru efectele positive ale migranților și impactul acestora pentru dezvoltarea statului, referindu-se în special la contribuțiile economice, cultural și sociale ale migranților.
În articolul ”Imigrația și Uniunea Europeană” este conturată ideea că la etapa actual, imigrația pune întraga Europă într-o situație dificilă. Actualmente, populația europei estice se află în plin process de îmbătrînire iar rata natalității scade, deci, Uniunea Europeană are nevoie de mai mulți cetățeni. Însă, pe de altă parte, țările UE primesc deja un număr destul de mare de imigranți străini, creînd condiții favorabile pentru integrarea acestora. Suplimentar acestor două laturi alea migrației, autoarea stipulează că economiile statelor UE nu pot face față unui flux mare de migranți din motiv că economiile acestora suferă încetinire, iar rata șomajului crește. Între timp,foarte mulți imigranți ilegali riscă în fiecare săptămînă cu viața pentru a ajunge în Europa, în îmbarcațiuni șubrede și tot felul de mijloace de transport inuman.
Autoarea prezintă poziția autorităților franceze referitore la domeniul imigrației. Noul Pact European privitor la imigrație și azil politic, adoptat la summitul UE din octombrie 2008 a fost idea autorităților franceze. Pactul sugerează o serie de abordări commune: imigrația urmînd să fie mai selectivă, pe baza de un ”blue card”, similar cu ”green card” existent în SUA, care va avea scopul de a atrage muncitori înalt calificați, imigrația legală urmînd a fi monitorizată, mărind numărul de expulzări și înăsprirea controalelor de la frontieră, și de a renunța la aministierile în masă pentru imigrația ilegală.
La fel, în numeroase articole, precum cel referitor la ”Pactul European pentru organizarea imigrației”, se analizează rezultatele cercetărilor realizării practice a politicilor internaționale în domeniul migrației. Potrivit acestor studii, Europa nu poate renunța la imigranți. deși acesta este un adevăr incontestabil, absența unor politici veritabile în acest doemniu continuă să alimenteze polemicile, iar societea fiind uneori sufocată de dramele unor personae amărîte fără documente. Așa că e nevoie de o organizare a imigrației spre spațiul UE.
Studii științifice din Republica Moldova
O lucrare importantă promovată în materialele conferinței șiințifice internaționale desfășurată la Chișinău ”Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor internaționale”, în care autorii Valeriu Moșneaga, Cholamali Mohammadifard, Luminița Corbu-Drumea, afirmă că migrația este un proces firesc și normal de funcționare a societății umane, iar în procesul migrațional are loc interacțiunea dintre persoanele de diferite etnii, culturi și limbi, astfel oamenii înbunătățindu-și cunoștințele despre alte state și popoare, căpătînd noi deprinderi lingvistice și profesionale.
La fel, autorii menționează faptul că procesul migrațional ajută la reintegrarea familiilor, creșterii nivelului de bunăstare a oamenilor, dezvoltarea populației. Datorită proceselor migraționiste oamenii își asigură securitatea persoanlă, retrăgîndu-se din regiunile unde persistă anumite conflicte și perisole militare, etnice, cataclisme naturale, ș.a. dar și faptul că cu ajutorul migranților, un stat își poate soluționa problemele sociale, economice, tehnico-științifice sau demografice. Totodată, autorii prezintă partea negativă a acestui fenomen, astfel că prezența migranților într-un stat poate conduce la agravarea diferitelor probleme politice, sociale, economice, etnice, demografice, criminologice, psihologice, medico-sanitare, și la apariția sau aprofindarea conflictelor sociale și interetnice, creșterea ratei șomajului, ș.a. totodată, un aspect important pus în pericol fiind securitatea statului.
La fel, migranții sunt deseori utilizați de mijloacele mass-media și de politicieni pentru a crea o atmosferă xenofobă față de reprzentanții altor etnii și popoare. Republica Moldova urmează să se intergreze treptat în procesele migraționale internaționale nu doar ca țară de emigrare, ci ca și o țară gazdă.
Autorii afirmă că formarea și consolidarea Republicii Moldova ca stat democratic și independent a fost însoțită de numeroase etape, proceese secesioniste, destrămarea statului sovietic, tensionarea relațiilor interetnice. Procesele de migrație avînd un flux masiv, iar conflictul militar din Transnistria, criza financiar, crizlele politice stimulînd emigrarea cetățenilor statului nostru, la fel, apar refugiați și persoane intern deplasate din raioanele estice a țării. Prin intermediul migrației, populația moldavă își salvează viața, vitorul familiei.
Deasemenea, sunt abordate probleme precum: tendințele migratorii în contextul extinderii Uniunii Europene, activitatea structurilor și autorităților interne și internaționale ce reglementează acest segment, problema globalizării versus migrația internațională, tendințele actuale ale migrației, impactul procesului de imigraer și emigrare, analizînd legislația Republicii Moldova în domeniul migrației și raportînd-o la standardele internaționale.
O altă lucrare a autoarei Cristina Burian ”Fenomenul migrației și statutul juridic al străinului în dreptul internațional public” cercetează instituția străinului în dreptul internațional public, statutul său juridic și locul și rorul său, precum și fenomenul migrației la nivel național. Autoarea argumentează necesitatea delimitării politicilor internaționale din domeniul migrației și a importanței acestor politici din punctul de vedere al statului de origine și al statului gazdă, fiind propusă analiza actelor juridice intenaționale și naționale din domeniul migrației.
Un alt studiu al cărui autor este Ion Loghin, ”Republica Moldova și fenomenul migrației în contextul extinderii UE” relatează despre aspectul migrației cetățenilor moldoveni spre alte state.
În articolul intitulat ”Politica migrațională a Republicii Moldova: probleme și căi de soluționare”, autorul V. Munteanu, în calitatea de director al Serviciului de Stat Migrațiune, menționează despre evoluțiile social-economice și politice ce au avut loc în ultima perioadă de timp la nivel global în domeniul gestionării migrației, impunîndu-se acordarea unei atenții deosebite acestui fenomen. Pentru că, odată cu intensificarea fluxurilor de migranți, a crescut preocuparea majorității satelor pentru impactul și problemele create de aceste categorii de oameni, cu atît mai mult cu cît Organizația Internațională a Muncii confirmă că în prezent nu este cunoscută suficient amploarea acestui fenomen, ne fiind existente date statistice sigure și relevante pentru a reflecta proporțiile fenomenului migrației în lume.
Autorul afirmă că fenomenul migrației conduce la multiple probleme legate de plasarea și stabilitatea forței de muncă, încălcarea drepturilor umane, pătrunderea ilegală în țară, traficul ilegal de ființe umane, înrăutățirea situației sub aspect criminologic. La fel, autorul prezentînd un nou proiect de lege care ar înăspri sancțiunile pentru implicare ilegală în muncă a migranților, pentru traversarea ilegală a frontierei, ș.a.
În textul articolului, autorul constată că fenomenul migrației este unul nou în Republica Moldova, iar legislația este defectuoasă la capitolul traficului de migranți, fiind ambiguă, nu acoperă integral aria faptelor ilicite, lipsește un sistem de coperare între instituțiile statului și societatea civilă.
Studii științifice din România
O atenție deosebită acestui fenomen o acordă autorul Floricel Octavian, în lucrarea sa ”Migrația și Criminalitatea”, unde vorbește despre impactul economico-demografic al migrației, stipulînd că impactul este unul identic pentru toate țările sau grupurile de populație, doar caracteristicile și formele de manifestare se schimbă, evoluează, se modifică odată cu evoluția și dezvoltarea economiei mondiale.
Analizînd literatura de specialitate, am identificat un număr considerabild e lucrări ce vizează domeniul aspectul migrației, ce tratază fenomenul migrației, statutul juridic al străinilor, impactul acestor apentur societate.
Dimensiuni ale fenomenului migraționist în Republica Moldova
Evaluarea situației migraționale în Republica Moldova
La momentul destrămării URSS și proclamării declarației de independență a Republicii Moldova, tendințele și amploarea proceselor migratorii nu puteau fi incluse în anumite documente și strategii nici nu putau fi aduse pe agneda politică din motiv că nu puteau fi prognozate. Într-o perioadă istorică scurtă Republica Moldova a intrat într-u nproces de globalizare, cunoscînd diverse forme ale migrației internaționale: emigrarea și imigrarea, pentru reședință permanentă sau temporară, regulară și iregulară, forțată sau voluntară, etc.
Actualmente, se stipulează tot mai des că un management eficient al migrației poate ajuta la reducerea efectelor negative produse de migranți și la creșterea celor pozitive, în acest sens fiind necesară asigurarea unui caracter circular al migrației, pentru reîntoarcerea, integraera migranților sau reintegrarea în țara lor de origine, dar și pentru includerea migranților stabiliți permanent în agenda de dezvoltare a țării.
Provocările migrației
Obiectivele prioritare ale Republicii Moldova în domeniu managementului migrației sunt:
Migrația controlată. Politicile acestui domeniu cuprind cîteva direcții de bază:
Emigrarea carea afecteazăsecuritatea demografică a țării (reducerea constantă a numărului populației active în paralel cu îmbătrînirea populației) care determină necesitatea promovării modelului de migrațiune circulară și asigurarea măsurilor de securitate socială pentru lucrătorii migranți;
Imigrarea, datorită faptului că există hotarul comun cu tățile UE, fac ca Republica
Moldova să fie mai atractivă pentru imigrarea cetățenilor străini. În acest domeniu, statul nostru își propune să asigure corelarea politicilor de imigrare cu politicile demografice și economice și atingerea echilibrului între interesele statului, mediul de afaceri și interesele individuale ale migranților.
Azilul. În acest domeniu Republica Moldova, avînd la bază tratatele internaționale la care este parte și stamdardele fixate de directivele europene, își propune să delimiteze cazurile de solicitare a unei forme de protecție reală pentru persoanele intrate în țară de cazurile cînd cetățenii străini aflați în Republica Moldova solicită un astfel de statut nejustificat.
Apatridia. Măsurile din domeniul apatridiei ce necesită a fi dezvoltate de Republica Moldova țin implementarea Convenției din 1954 privind statutul apatrizilor și Convenției din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie, precum și definirea proceduriloe de determinare a apatridiei, precum și a autorităților publice care vor avea ca atribuții primirea cererilor și luarea deciziilor.
Integrarea străinilor. Politicile de integrare în societate a străinilor constituie o altă direcție prioritară asumată de RepublicaMoldova. Acestea se realizează prin elaborarea unui cadru legislativ național de integrare socială a străinilor, susținerea implicării și participării active a acestora la viața economică, socială și culturală a statului, cu respectarea drepturilor străinilor la propria identitate culturală. Totodată se conștientizează importanța și necesitatea sprijinirii și favorizării procesului de integrare a străinilor.
Combaterea migrației iregulare și traficul de ființe umane. Acțiunile ăn acest domeniu rămîn o direcție prioritară a politicilor migraționale și prevăd perfecționarea cadrului legislativ și instituțional existent, elaborarea mecanismelor de colaborare interinstituțională, perfecționarea modalităților de monitorizare a fluxurilor migratorii iregulare și dezvoltarea cooperării cu statele cu un potențial migrațional sporit.
Controlul migrației. Politicile în domeniul controlului migrației cuprind cîteva direcții: Politicile de vize, care se impun a fi în conformitate cu standardele comunitare de perfectare și eliberare precum și asigurarea managementului informațional și a schimbului de informații între instituții; Asigurarea managementului informațional și respectarea standardelor de eliberare, examinare a documentelor de călătorie în conformitate cu criteriile impuse de UE; Politicile în domeniul managementului frontierei; Politici de returnare și readmisie care își propun eficientizarea mecanismelor readmisie și returnare, promovarea modului voluntar de returnare, facilitarea întoarcerii străinilor în țara de origine în baza acordurilor interstatale încheiate.
Asistența informațională. Politicile din acest domeniu urmăresc să asigure mecanisme eficiente de colaborare interinstituțională a tutror structurilor implicate în managementul migrației și azilului, fiind bazate pe standardele europene privind protecția datelor cu caracter personal, consolidarea capacităților instituțiilor în colectarea, sistematizarea și utilizarea datelor.
Migrația este un fenomen cu o complexitate aparte, multidimensional și cu multe provocări în acest domeniu. Republica Moldova este pusă și ea în fața acestora: volumul în creștere a migranților, integrarea în societate a acestora, facilitarea atragerii investițiilor, combaterea migrației iregulare, securizarea informațională, îmbunătățirea mecanismului migrației și evitarea multitudinilor de riscuri.
Mișcările comunităților omenești poartă denumirea de migrație. Migrația poate avea diferite motive, unele economice, altele politice, sau shiar motive personale cum ar fi căsătoria cu un cetățean al altui stat, serviciul. Majoritatea migranților se mută în noile țări de destinație însoțiți de toți membrii de familie, în speranța de a găsi condiții mia bune de trai, muncă, sau pur și simplu un climat de pace. Totodată, de-a lungul istoriei cunoaștem că mulți migranți s-au întors în țara lor de origine după ce au reușit să adune destui bani. La fel, mulți migranți optează pentru migrarea în țări cu asemănătoare statului de origine, pentru a se adapta mai ușor dar și pentru a-și păstra tradițiile și cultura, pentru că, de mult eori, conflictul dintre cultura nativă a migrantului și cea a țării de adopție pot crea contraste sociale, care pot duce la neînțelegeri între noii veniți și societatea gazdă. Iar migranții, la rîndul lor, pentru o mai ușoară integrare dar și pentru păstrarea tradițiilor, se organizează în comunități și asociații.
Imigrarea în Republica Moldova. Documentarea străinilor. Evidența străinilor
Imigrarea se referă la procesul de intrare a persoanelor străine pe teritoriul noilor state cu scopul de a-și găsi rezidența permanentă sau temporară acolo.
În secolul XXI, imigrarea este strîns legată de fenomenul globalizării, migrația devenind o componentă a acesteia, antrenînd în masă mișcarea de bunuri, capital, informații, tehnologie și implicit de oameni.
Deși Republica Moldova este o țară caracterizată preponderent de emigrare, la etapa actuală se înregistrează și fenomenul de imigrare. Conform recensămîntului din octombrie 2004, în Republica Moldova locuiau 180.255 migranți externi, ceea ce constituie aproximativ 5,4% din totalul populației, majoritatea dintre care au sosit din țările CSI încă în perioada sovietică. Numărul cetățenilor străini care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova este mai mic, constituind în anul 2004 circa 13.973 persoane, adică aproximativ 0.5% din populația Republicii Moldova. La 31.12.2013 pe teritoriul Republicii Moldova sunt documentați cu acte de identitate valabile 18.108 de străini, dintre care 10.818 avînd drept de ședere provizorie și 7.290 drept de ședere permanentă. La 31.12.2014 pe teritoriul Republicii Moldova sunt deținători ai dreptului de ședere 23.665 străini, dintre care cu drept de ședere permanentă 15.146 de străini și drept de ședere provizorie 8.519.
Imigrația legală în Republica Moldova se realizează în formele tradiționale cunoscute și utilizate pe plan internațional: reîntregirea familiilor, studiile sau serviciul. Se atestă numărul imigranților sosiți temporar pentru studii și serviciu, totodată crescînd numărul persoanelor venite pentru o ședere permanentă. Pe parcursul ultimilor ani, majoritatea migranților au sosit din România, Ucraina, Israel, Rusia, Turcia, Italia, SUA, Germania, India.
Numărul total al imigranților în Republica Moldova în perioada 1993-2013 a fost de 40.973 persoane. Din totalul imigranților, cel mai mare grup revine persoanelor originare din statele CSI (Ucraina, Rusia, Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia). Pe locul doi se află reprezentanții din țările din Asia și lumea a treia (Siria, Iordania, Sudan, Turcia și Israel), iar țările Euopene se situează pe poziția a treia (România, Bulgaria, Germania, Italia).
Date NI BMA 2014, 2013. Tabele
Documentarea
Pentru aflarea legală pe teritoriul țării, documentarea este oetapă indispensabilă. Autoritatea competentă pentru străini eliberează străinului, căruia i s-a acordat sau i-a fost prelungit dreptul de ședere pe teritoriul țării sau persoanei căruia i s-a oferit statutul de apatrid, urmtoarele acte de identitate:
Permis de ședere provizorie;
Permis de ședere permanentă;
Buletin de identitate pentru apatrizi;
Aceste acte de identitate se perfectează de organul competent, desemnat de cărte Guvern. Cererea de eliberare a acetelor de identitate se depune la autoritatea competentă pentru străini, la Chișeul Unic de documentare a străinilor instituit în cadrul autorității. Aceste acte atestă identitatea străinului, dreptul de ședere în Republica Moldova, precum și durata și scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.
Conform prevederilor legale, titularul permisului de ședere sau al buletinului de identitate pentru apatrizi este obligat să dețină în permanență asupra sa documentul, să nu îl înstrăineze și să îl prezinte la solicitarea organelor abilitate.
Valabilitatea permisului de ședere provizorie este limitată la perioada pentru care s-a acordat. Acesa necită a fi reînoit de fiecare dată, o dată cu prelungirea dreptului de ședere provizorie.
În cazul în care, titularului permisului de ședere sau al buletinului de identitate pentru apatrizi i se anulează dreptul de ședere, documentul se anulează și se retrage. Pentru persoanele deținătoare de buletin de identitate pentru apatrizi, în cazul în care își pierde calitatea de apatrid cu drept de ședere permanentă în Republica Moldova, titularul are obligația de a depune documentul la autoritatea competentă pentru străini, care îl retrage și îl anulează.
La fel, autoritatea competentă pentru străini eliberează străinului un nou permis de ședere sau buletin de identitate pentur apatrizi în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat, distrus, în termen de 30 de zile calendaristice de la data de la care a fost sesizată autoritatea. Documentele deteriorate se retrag și se anulează.
Forma și conținutul actelor de identitate eliberate străinilor sunt stabilite prin Legea nr. 273 din 9 noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naționald e pașapoarte șiprin Hotărîrea Guvernului nr. 125 din 18 februarie 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind eliberaea actelor de identitate și evidența locuitorilor Republicii Moldova.
Evidența străinilor are loc prin intermediul Sistemului Informațional Integrat Automatizat Migrație și Azil (SIIAMA) al autrității competente pentru străini. Acesta fiind un sistem complex de prelucrare a datelor cu caracter personal al străinilor, necesar exercitării atribuțiilor legale cu privire la evidența, admisie, ședere și îndepărtarea străinilor. Prelucrarea și protecția tuturor datelor personale ale străinilor se efectuează în conformitate cu condițiile legii.
Evidența străinilor care intră sau ies de pe teritoriul statului se efectuează în momentul trecerii frontierei de stat, prin aplicarea mențiunii respective în actul de identitate cu care traversează frontiera și prin introducerea acestor informații în SIIAMA. Străinilor care nu au obligația de a deține viză pentur intrarea pe teritoriul statului Republica Moldova li se permite intrarea în țară și se pot afla pe o perioadă de pînă la 90 de zile în decursul a 6 luni, începînd cu data primei intrări în țară.
Regimul de intrare, ședere și ieșire de pe teritoriul Republicii Moldova
Intrarea pe teritoriul statelor este permisă doar străinilor care întrunesc condițiile prevăzute de legislația internațională, care prevăd următoarelel condiții de intrare:
Posedă un document valabil de trecere a frontierei de stat, recunoscut sau acceptat de legislația statului în cauză;
Posedă viză acordată în condițiile legii sau permis de ședere valabil;
Prezintă documente care justifică scopul intrării și fac dovada existenței unor mijloace corespunzătoare pentru întreținere în perioada de ședere și pentru întoarcerea în țara de origine ddau tranziot către alt stat;
În cazul străinilor aflați în tranzit, prezintă garanții că li se va permite intrarea pe teritoriul statului și că vor părăsi teritoriul lui;
Nu sunt incluși în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura de interdicție de intrare sau au fost declarați indezirabili;
Nu prezintă pericol pentru securitatea națională și ordinea publică;
Intrarea unei persoane pe teritoriul unui stat se poate face prin orice punct de traversare a frontierei deschis traficului internațional. Străinii care staționează în zonele de tranzit internațional ale aeroportului, în zonele de tranzit de la frontiera statului sau în centrele de cazare cu regim de zonă de tranzit sau pe ambarcațiuni ancorate ă porturi, cad sub incidența altor legi. Totodată, străinii care domiciliază legal pe teritoriul țării și car părăsesc temporar teritoriul acesteia au dreptul de a reintra în țară fără deținerea unei vize de intrare-ieșire pe toată durata valabilității permisului de ședere.
La fel, legislația stipulează că străinilor li se poate interzice intrarea pe teritoriul statului de destinație dacă:
Nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege internă privin intrarea pe teritoriul statului;
Există indici că respectivul străin face parte din grupuri criminale sau sprijină activitatea gruprurilor criminale, finanțează, pregătește sau sprijină în orice mod sau comite acte de terorism, există indicii săse presupună că a săvîrșit sau că a participat la săvîrșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii ori a unor crime de război, ori a unor crime contra umanității, prevăzute în tratatele internaționale;
A prezentat informații false la perfectarea documetelor de intrare;
A încălcat regimul frontierei de stat și regimul punctului de trecere a frontierei;
A săvîrșit infracțiuni în perioada unei alte șederi în statul de destinație sau în străinătate împotriva statului sau a unui cetățean al statului de destinație și are antecedente păenale nestinse;
A introdus sau a încercat să introducă ilegal alți străini, sau este implicat în traficul de fiine umane;
A încălcat anterior, în mod nejustificat și abuziv, scopul declarat la obținerea vizei sau la intrarea pe teritoriul statului de destinație;
Autoritățile publice și instituțiile care dețin date și informații cu privire la existența unor cazuri exprimate mai sus au obligația să informeze organele abilitate în domeniu.
Măsura de nepermitere a intrării în țară va fi argumentată și motivată de Poliția de Frontieră, din subordinea Ministerului Afacerilor Interne și va fi comunicată străinului în cauză, acest fapt consemnînduse în SIIMA. Totodată, străinul poate contesta această decizie în conformitate cu legislația în vigoare.
Străinului căruia nu i se permite intrarea în țară este obligat să părăsească punctul de trecere a frontierei către țara de origine sau către orice altă destinație. În cazul în care părăsirea imediată a punctului de trecere a frontieri nu este posibilă, organul abilitat va dispune cazarea lui într-un loc amenajat special în acest scop, dar nu mai mult de 24 de ore de la data cazării. Dacă motivele care fac imposibilă plecarea nu încetează timp de 24 de ore străinul va fi predat autorității competente pentru străini în vederea îndepărtării de pe teritoriul statului, în condițiile legii.
Interdicția de intrare este o altă măsură aplicată în vederea unui străin. Aceasta este dispusă de autoritatea competentă pentru străini sau de Poliția de Frontieră, ambele autorități din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Interdicția de intrare se aplică în privința străinului care a ieșit de pe teritoriul statului după data la care șederea a devenit ilegală, fără a face obiectul unei măsuri de returnare de pe teritoriul țării. În toate cazurile de dispunere a măsurii de interdicție de intrare se consemnează în SIIMA de către autoritatea competentă pentru străini sau de către Poliția de Frontieră. Interdicția de intrare se comunică străinului în scris, de către autoritatea care a aplicat măsura, împreună cu motivele care stau la baza dispunerii ei. Stabilirea duratei interdicției de intrare se stabilește de normele legislației interne a fiecărui stat.
În cazul străinilor care au comis infracțiuni, durata interdicției de intrare este de minim 5 ani, iar cînd aceștia prezintă o amenințare gravă pentru ordinea publică și pentru securitatea națională, durata aplicării interdicției se stabilește pe un termen de pînă la 10 ani. Este necesar de menționat că sub incidența acestor prevederi nu cad străinii care au copii minori sau copii inapți de muncă comuni cu persoanele care domiciliază pe teritoriul statului de destinație.
Regimul acordării vizelor.
Viza este documentul care dă titularului dreptul de a intra pe teritoriul unui stat, daor ăn condițiile dacă în momentul traveersării frontierei de stat organul de control constată că nu există nici un motiv pentru a nu permite intratrea în respectivul teritoriu.
Străinii care intră în stat pot rămîne pe teritoriul lui numai în perioasa stabilită în viză, cu excepția cazurilor cînd li s-a acordat dreptul de ședere provizorie sau permanentă.
Cunoaștem următoarele tipuri de vize:
De tip ”A” – viza de tranzit aeroportuar;
De tip ”B” – de tranzit;
De tip ”C” – de scurtă ședere;
De tip ”D” – de lungă ședere;
Viza de tranzit aeroportuar permite străinului să treacă prin zona internațională de tranzit a unui aeroport al statului, fără a intra pe teritorul lui, cu ocazia unei escale sau a unui transfer între două zboruri internaționale.
Acest tip de viză este obligatoriu pentru cetățenii ai căror state sunt indicate în lista statelor ai căror cetățeni au nevoie de viză, care se aprobă și se actualizează de Guvern, la propunerea MAI și MAEIE. Viza se acordă de misiunile diplomatice și de oficiile consulare ale statului. Această viză se acordă la prezentarea biletului de avion valabil. Viza permite rămînerea în zona de tranzit aeroportuar cel mult 5 zile.
Viza de tranzit aeroportuar nu este necesară următoarelor categorii de persoane:
Membrilor echipajelor aeronavei;
Titulariloe de pașapoarte diplomatice și de pașapoarte de servicu asimilate acestora;
Cetățenii statelor cu care sunt încheiate acorduri în acest sens;
Viza de tranzit se eliberează persoanei care urmează să tranziteze teritoriul unui stat în scopul deplasării în tr-un stat terț pentru perioada valabilității vizei statului de destinație, avînd dreptul de a se afla pe teritoriul țării nu mai mult de 5 zile petnru tranzit.
Viza de scurtă ședere se eliberează petnru o perioadă de 90 de zile în decursul a 6 luni de la data primei intrări, cu una sau mai multe intrări și ieșiri.
Viza de scurtă ședere se acordă pentru următoarele scopuri:
Misiune. Strpinii care ăndeplinesc funcții în cadrul guvernelor, administrației publice sau organizațiilor internaționale cît și celor care, prin scopul șederii lor pe teritoriul statului ,prezintă interes petnru relațiile dintre aceste două state.
Turism. Pentru străinii care urmează să călătorească într-un stat.
Vizită. Pentru persoanele ce intenționează să se deplaseze în vizită la cetățenii din alt stat.
Afaceri. Pentru călătoriile efectuate în scop de afaceri, economice, comerciale, contracte sau tratative, etc.
Transport. Străinilor care urmează să se deplaseze petnru perioade scurte, în scopul desfășurării unor activități profesionale legate de transporul de mărfuri sau de persoane.
Activități sportive. Eliberată strpinilor ce urmează să călătorească în scopul desfășurării unor activități sportive sau participării la competiții sportive.
Activități culturale, științifice, umanitare, religioase, tratement medical de scurtă durată, alte activități ce nu contravin legislației în vigoare.
Viza de scurtă ședere acordată pe un termen mai mic de 90 de zile poate fi prelungită pentru un nou termen. Prelungirea vizei poate avea loc doar în același scop pentur care a fost acordată inițial. Cererea de prelungire a vizei se depune la autoritatea competentă pentru străini cu trei zile lucrătoare înainte de expirarea termenului stabilit în viză.
Viza de lungă ședere se eliberează pentru o perioadă ce nu va depășo 12 luni, pentru una sau mai multe șederi a căror durată nu va fi mai mare de 90 de zile în decursul a 6 luni. Acest tip de viză poate fi cu o singură sau cu multiple instrări și ieșiri.
Viza de lungă ședere se acordă în următoarele scopuri:
Desfășurarea activității de întreprinzător, pentur străinii care efectuează investiții în economia statului, care sunt acționari sau care urmează să devină, sau pentru asociați cu funcții de conducere și de administrare a unor societăți comerciale din stat.
Angajare la muncă, pentru străinii care urmează să intre în țară în vederea încadrării în muncă, persoanelor detașate temporar de către companiile străine, lucrătorii sezonieri, stagiarii. La fel și sportivilor care urmează să evolueze în cadrul unor cluburi sau echipe, avînd la bază un contract individual de muncă.
Studii, pentru străinii care urmează să își desfășoare studiile în instituțiile de învățămînt din țară.
Reîntregirea familiei, pentru persoanele ce urmează să intre în țară pentur reîntregirea familiei. Familia include: soțul / soția, copii minori, părinții, precum și persoanele asupra cărora este stabilită tutela sau curatela.
Activități umanitare sau religioase.
Activități diplomatice și de serviciu,pentru străinii titulari de pașapoarte diplomatice ce urmează să îndeplinească funcții oficiale.
Tratament, pentru străinii ce urmează un tratament medical de lungă durată, balneosanitar și de recuperare.
Acodrarea vizei. Viza se acordă străinilor de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statului unde intenționează să plece străinul. La fel, în situațiile de excepție, viza poate fi acordată și la punctele de trecere a fronsiterei de stat de către autoritatea competentă petnru străini. Procedura pentru acordarea unor astfel de vize este reglementată prin regulamentul aprobat de Guvern.
Viza în situații de excepție se acordă în următoarele cazuri:
În cazuri de urgență, de dezastre, calamități naturale sau accidente.
În caz de deces sau îmbolnăvire gravă, confirmată prin documente, a rudelor de pe teritoriul Republicii Moldova.
În cazul echipajelor și pasagerilor navelor sau aeronavelor aflate în situații deosebite, nevoite să acosteze sau să aterizeze ca urmare a unor defecțiuni, intemperii sau pericol de atac terorist.
Acest tip de viză se poate acorda pentru o perioadă care să nu depășească 5 zile sau 10 zile.
Documentele de trecere a frontierei de stat trebuie să fie valabile cel puțin 3 luni de la data intrării în țară. Valabilitatea documentului în care urmează a fi aplicată viza trebuie să depășească valabilitatea vizei cu cel puțin 3 luni.
Cererea de acordare a vizei trebuie să fie însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, de documentul care justifică scopul călătoriei, precumși de dovada existenței mijloacelor de întreținere pe durata șederii pe teritoriul statului. Drept dovadă a existenței mijloacelor bănești pot fi: numerarul, cardurile, însoțite de extrase din cont, care confirmă suma mijloacelor bănești la care să poată avea acces în perioada aflării pe teritoriul altui stat. Mijloacele de întreținere vor fi apreciate în funcție de durata și de scopul șederii, de media prețurilor la cazare și masă în statul de primire înmulțită la numărul zilelelor de ședere.
Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statului au dreptul să refuze eliberarea vizei pentru străin, dacă acestanu îndeplinește condițiile de intrare, există vreun motiv de nepermitere a intrării, lipsește invitația în original.
Viza poate fi anulată: în străinătate, de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare; la trecerea frontierei de stat, de către organul de control la trecerea frontierei de stat; în țară, de către autoritatea competentă pentru străini, dacă străinii au obținut viza de intrare pe baza de documente sau infoemații false, au introdus sau au încercat să introducă ilegal în teritoriul unui stat alți străini, sau au înlesnit transportul sau cazarea acestora, au încălcat reglementările vamale sau cele ale frontierei de stat, nu mai îndeplinesc condițiile cerute la acordarea vizei, nu respectă scopul pentru care au intrat în țară, după declararea vizei au fost declarați indezirabili.
Acordarea și prelungirea dreptului de ședere
Dreptul de ședere provizorie, sau temporară, pe teritoriul statului se acordă străinului care a intrat în baza unei vize de lungă ședere, precum și celor care sunt exceptați de la obligația obținerii vizei de lungă ședere. Dreptul de ședere se poate prelungi succesiv, pentru o perioadă de pînă la un an, dacaă sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru obținerea acestui statut. Cererea de prelungire a dreptului de ședere se depune personal de către solicitantul acestuia, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentur care i s-a aprobat șederea. Cererea va fi însoțită de toate documentele necesare prevăzute de legislație. Cererea va fi soluționată timp de 30 de zile de la datqa depunerii acesteia, iar ăn cazurile ăn care pentru a costata îndeplinirea consițiilor de prelungire a dreptului de ședere sunt necesare verificări suplimentare, atunci termenul poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.
În Republica Moldova, imigrarea în scop de muncă are loc în conformitate cu prevederile Legii nr. 180 cu privire la migrația de muncă și a altor acte normative și tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Dreptul la muncă se oferă în baza deciziei privind acordarea dreptului la muncă, eliberată de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), acest drept servind drept temei petnru acordarea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă. Autoritatea competentă petnru străini eleiberează permisul de ședere perovizorie în scop de muncă.
În anul 2010 a fost deschis un centru unic de recepționaer a cererilor de documentare a străinilor, ăn cadrul Biroului migrație și azil al Ministetului Afacerilor Interne – Ghișeul unic de documentare a străinilor aflațipe teritoriul Republicii Moldova.
Dreptul de ședere permanentă se acordă pentru o perioadă nedeterminată străinilor titulari ai unui drept de ședere. Permisul de ședere permanentă se acordă pe perioada valabilității actului de identitate național și se reînnoiește succesiv.
Petnru acordarea dreptului de ședere permanentă sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții:
Străinul a avut o ședere legală și continuă pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 5 ani anterior depuneirii cererii.
Face dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul salariului minim net pe economie a statului.
Face dovada asigurării sociale de sănătate.
Face dovada deținerii legale a spațiului de locuit.
Cunoaște limba statului cel puțin la un nivel satisfăcător.
Nu prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională.
Străinilor care au efectuat investiții sau care au creat mai multe locuri de m uncă li se paote acorda dreptul de ședere permanentă fără a îndeplini condițiile prevăzute de lege.
Dreptul de ședere permanentă nu se acordă titularilor dreptului de ședere temporară pentru studii, solicitanților de azil, beneficiarilor de protecție umnaitară temporară sau protecție temporară, titularilor dreptului de ședere conferit de viza diplomatică sau de serviciu.
Organele competente ale statului pot anula, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă sau prelungirea dreptului de ședere temporară dacă străinul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege în acest sens, dacă dreptul de ședere a fost obținut prin folosirea informațiilor false, documente false sau falsificate sau alte mijloace ilegale, dacă dreptul de ședere a fost obțiunt în baza unei căsătorii de conveniență, dacaă străinul a fost îndepărtat anterior de pe teritoriul statului și a reintrat sub o altă identitate, aflîndu-se încă în perioada de interdicție.
Organele competente pot revoca dreptul de ședere prin decizie motivată atunci cînd în urma verificărilor efectuate, sau ăn urma sesizărilor primite se constată că străinul nu mai îndeplinește condițiile de bază pentru care i-a fost prelungit dreptul de ședere sau nu mai respectă scopul pentru care i-a fost acirdat acest drept, dacă se consideră că a încălcat reglementările privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea la muncă, dacă se consideră că ar suferi de o boală ce pun eăn pericol sănătatea publică.
Regimul îndepărtării străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova.
Autoritatea competentă pentru străini dispune măsura returnării de pe teritoriul statului a străinilor în următoarele cazuri: străinii au intrat ilegal, șederea lor a devenit ilegală, viza a fost anulată, dreptul de ședere provizorie nu a fost prelungit, a fost anulat sau a fost revocat, dreptul de ședere permanentă a încetat sau a fost anulat sau revocat, cererea de azil a fost respinsă sau a fost anulat statutul de refugiat sau protecție umanitară.
Ofițerul de caz trebuie să ia în considerație următoarele aspecte: aplicarea corectă a legislației naționale, străinul posedă sau nu mijloace financiare necesare îndepărtării, cheltuielile de îndepărtare a străinului sunt suportate de persoana care a invitat străinul sau de angajator, inclusiv în situația în care străinul a fost angajat ilegal, nu există impedimente pentru îndepărtarea străinului, nu există persoane vulnerabile, starea sănătății străinului permite ca acesta să fie îndepărtat, ș.a. astfel, ofițerul de caz analizează situația străinului și decide dacă acesta poate sau nu să fie îndepărtat. După întocmirea raportului, autoritatea competentă pentru străini sau subdiviziunile sale teritoriale emite decizia de returnare. )(((pag 28–)
Azilul în Republica Moldova
Scurt istoric privind dreptul la azil, ca un drept fundamental al omului.
Istoria drepturilor fundamentale ale omului a cunoscut de-a lungul timpului o evoluție interesantă. Omul, chiar de la apariția sa a fost înzestrat cu rațiune și un sistem de valori, iar acestea au ridicat problema menirii omului în societate. Concepția drepturilor omului își trage rădăcinile din sistemele de gîndire stoice, naturiste grecești și romane antice. Aceasta s-a datorat extinderii relațiilor economice, politice, culturale ale Greciei Antice, în special în jurul anului 400 î.e.n., cînd marii gînditori au început să înțeleagă și să analizeze relațiile dintre stat și individ.
Fenomenul refugiatului a devenit astăzi un fenomen cu dimensiuni globale. De rezolvarea problemelor generate de el ține securitatea națională și regională și chiar posibilitatea de supraviețuire a popoarelor. Cauzele acestui fenomen sunt multiple: conflictele etnice, armate, religioase, politice, crize economice sau ecologice, care impun oamenii să-și părăsească locurile natale.
Istoria civilizației umane ne-a lăsat multiple exemple ale miscărilor migraționiste, strămutărilor și exodului masiv de populație. Sfînta Scriptură, încă din Vechiul Testament ne vorbește despre fuga evreilor din Egiptul Antic în Israel (aproximativ anul 1300 – 1200 î.Chr.) poporul fiind determinat de dorința ameliorării vieții sociale și de formarea statutlui național propriu.
Evenimentele politice, economice și religioase, fie că este vorba de războaie civile, comerțul cu sclavi, fuga în urma persecuțiilor religioase, formarea și descompunerea sistemelor coloniale, afirmarea statelor independente, ș.a. care s-au desfășurat în perioada Evului Mediu pe mapamond, au dat naștere la curente și mișcări masive de refugiați și migranți.
În prezent, după cele două războaie mondiale, numărul în creștere a zonelor de conflict armat a impus milioane de oameni să își părăsească locurile natale, țara proprie și să caute adăpost șiprotecție în altă parte pentru a-șiproteja cel mai elementar derpt inerent al ființei umane – dreptul la viață.
Din punct de vedere terminologic, cuvîntul ”azil” este de origine latină, ”asylum” și își trage rădăcinile de la grecescul ”asilon” ce reprezintă o formă a adjectivului ”asilos” – inviolabil, a nu agresa, a nu pretinde. Ca urmare, ”azil” înseamnă a nu putea fi urmărit sau arestat, adică acordarea unei protecții împotriva persecuției, loc de refugiu sau de siguranță, loc în care se găsește ocrotire, adăpost, refugiu.
În doctrină, noțiunea de ”asylum” cuprinde mai degrabă anumite locuri, suprafețe sau teritorii, unde o persoană nu poate fi arestată ca urmare a faptului că spațiul respectiv este protejat de o forță supranaturală, națională, divină sau umană.
Prin urmare, noțiunea de ”azil” a dobîndit un sens dublu: cel de loc, suprafață, teritoriu unde o persoană nu poate fi prinsă de urmăritori, și cel de protecție a persoanei față de urmăritori. Sensul din urmă de regulă fiind utilizat în dreptul internațional.
Azilul presupune protecția pe care un stat o acordă unui individ care solicită aceasta pe teritoriul său sau în alt loc aflat sub autoritatea instituțiilor sau organelor sale.
Conform altor păreri, solicitanții de azil pot fi străinii care în țara lor de origine sunt supuși unor persecuții pentru activitățile lor politice, democratice sau umanitare și care se refugiază pe teritoriul unui alt stata.
În orice opinie sau definiție vehiculată în doctrină, solicitantul de azil este persoana fizică care este urmărită sau persecutată pentru activitățile sale desfășurate în favoarea umanității, progresului și a păcii în țara sa de origine. Semnificația conceptuală a noțiunii de ”azil” este foarte largă, în cadrul căreia fiecare autoritate a unui stat fixează criteriile de diferențiere și de decizie cu referire la tratamentul aplicat.
În legislația Republicii Moldova azilul este consacrat drept instituție juridică prin intermediul căreia statul oferă străiunului protecție, acordîndu-i statuttul de refugiat, protecție umanitară, protcție temporară sau azil politic.
Dreptul de azil a existat cu mult timp înainte de consacrarea sa formală. Acesta a fost examinat încă din perioada Evului Mediu, ca element al protecției divine. Primii gînditori care șiăau prezentat sintezele referitoare la acest domeniu au fost Hugo Grotius și Emerich de Vattel, aceștia susțineau că persoanele au dreptul de a se stabili oriunde, dar respectînd obligația îndeplinirii anumitor condiții stabililite de locul unde se află. Acești doctrinari au înaintat următoarele principii:
Statele pot acorda dreptul de azil, drept care este perfect, pentru că o națiune este liberă să acționeze așa cum își dorește pînă cînd acțiunile sale nu afectează drepturile altor națiuni;
Statele au dreptul de a acorda azil, dar sunt obligate să returneze înapoi persoanele față de care există convingerea că sunt vinovate de săvîrșirea unor infracțiuni grave.
Persoana are dreptul de a obține azil dacă a fost expulzată din statul de origie, dar acest drept este ”imperfect” din motivul obligației statului de a returna persoana care a săvîrșit o infracțiue.
Deși persoane ecare șiăau părăsit țara de origine vor fi compătimite, statul poate admite și situația cînd proteția le va fi refuzată.
Paralel cu această abordare, biseric a și religia contribuie la evoluția și fundamentarea dreptului de azil, azilul fiind considerat ca o protecție acordată de biserică celui care se refugia într-un locaș de cult petnur a scăpa de urmărirea autorităților statului. Acest tip de azil era considerat drept un angajament de securitate în favoarea pesoanei solicitante. Pe această bază s-a dezvoltat insituția azilului la nivelul statului, reprezentînd măsura de protecție pe care o ia statul față de solicitantul de azil.
La încheierea Primului Război Mondial apare ”Liga Națiunilor” care este primul organism prin care comunitatea internațională începe să-și asume anumite responsavilități și să acționeze în numele și în beneficiul persoanelor refugiate. În anul 1921, Fridtjof Nansen a fost numit de către Liga Națiunilor ca ”Înalt Comisar în numele Ligii în problema refugiaților ruși în Europa” (High Commissioner on Behalf of the League in connection with the Problem of Russian Refugees in Europe”). Nanssen avea rolul de a negocia repatrierea prizonierilor de război ruși și austro-ungari. Nansen a urmărit repatrierea acestor persoane, dar aceasta trebuia să fie voluntară. Astfel, a fost instituit ”Pașaportul Nansen” care permitea refugiaților care au pierdut protecția statutlui de origine să călătorească (este vorba de refugiații ruși în anul 1922, de refugiații armeni din 1924, kurzi, asirieni, sirieni și turci în anul 1928). Toate aceste evenimente au permis înființarea în anul 1933 a Înaltului Comisariat pentru Refugiați (evrei și alte naționalități) care vin din Germania, prin aceasta Liga Națiunilor a încercat să prevină catastrofa umanitafă datorată radicălizării eliterlor politice germane și intensificarea tendințelor militariste, rasiale și antisemite care erau promovate de statul german din acea perioadă.
După cel de-al Doilea Război Mondial, datorită numărului mare al refugiaților și al persoanelor care au fost nevoite să își părăsească locuința, a luat ființă ”The United Nation Relief and Rehabilitation Agency” (UNRRA). Această organizație avea scopul de reinstalare, de transfer a refugiatului din țara de azil într-o altă țară care să îi acorde persoanei statut de refugiat și oportunitatea de a dobîndi cetățenie.
În anul 1947 a fost constituită ”Organizația Internațională pentru Refugiați” (OIR) în locul (UNRRA). OIR a fost prima agenție cu caracter supranațional și în cadrul acestei structuri se urmărea obiectivul reinstalării și reinserției sociale a refugiaților. Astfel, datorită diferitelor probleme sociale și crize apărute, numărul refugiaților din Estul Europei nu părea să scadă. Printre factorii care au condus la creșterea numărului refugiaților sunt:
Crește importanța omogenității naționale, culturale și politice.
Instabilitatea politică, împărțirea sferelor de influență a marilor puteri, sistemul instituțional subdezvoltat și carențe sociale serioase.
Creșterea numărului populației mondiale și ca urmare necesități sporite și povara accentuată asupra sistemului de asistență socială.
Discrepanța dezvoltării economice a statelor europene și creșterea bunstării sociale în unele țări și stagnarea altor state.
În anul 1950 de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite a fost înființat Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), care la început acorda ajutor la peste un milion de refugiați europeni după cel de-al Doilea Război Mondial.
În literatura juridică din Republica Moldova, problemele refugiaților sunt studiate din diverse perspective, dar nuci un autor nu a definit și analizat conceptele prin optica unei ramuri sau subramuri de drept individuale.
Conform Convenției privind statutul refugiaților (1951) și a Protocolului adițional la această Convenție (1967) refugiatul este o persoană care, în urma unor temeri bine întemeiate de a fi persecutată datorită rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumnit grup social sau opiniilor sale politice, se află în afara țării a cărei cetățenie o are și care nu poate, sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care neavînd nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care avea reședința obișnuită, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă.
Conform legislației Republicii Moldova, statutul de refugiat se recunoaște la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un naumit grup social sau opinie politică, sea flă în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește, să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținînd nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal șiobișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă”. Din aceste definiții evidențiem suprapunerea normei internaționale peste cele interne.
Statutul de refugiat se acordă întotdeauna individual și numai dacă se constată că motivelel invocate sunt temeinice, că există temeri reale de persecuție și că acestea privesc direct persoana.
Convenția privind statutul refugiaților definește și delimitează calitatea de refugiat prin intermediul a trei categorii de clauze:
Clauza de includere. Aceasta enunță criteriile prevăzute pe baza cărora se face determinarea statutului de refugiat. Aceasta dezvăluie fiecare termen: eveniment, temere bin eîntemeiată, persecuție, discriminare, pedeapsa, agenți de persecuție, rasa, religia, naționalitatea, apartenența la un grup social, opiniile politice, ș.a.
Clauza de încetare. Acest tip de clauză enunță condițiile în care o persoană refugiată încetează a mai avea statutul de refugiat. Conform Convenției, clauzele de încetare sunt:
Dacă persoana și-a repus voluntar protecția țării a cărei cetățean este.
Dacă după ce și-a pierdut cetățenia a redobîndit-o în mod voluntar.
Dacă a dobîndit o nouă cetățenie și are protecția țării a cărei cetățenie a dobîndit-o.
Dacă s-a reîntors în mod voluntar pentru a se stabili în țara pe cae a părăsit-o.
Dacă împrejurările în urma cărora persoana a fsot recunoscută ca refugiat au încetata să existe și persoana nu mai poate să refuze protecția țării a cărei cetățenie o are.
Clauza de excludere. Aceste clauze se referă la persoanele care, deși îndeplinesc condițiile obținerii statutului de refugiat sunt excluse de la acordarea statututlui de refugiat. Există următoarele clauze de excludere:
Persoanele care beneficiază în prezent de o protecție sau de o asistență din partea unui organism internațional sau a unei instituții internaționale, deoarece aceste agenții intervin la nivel regional prin programe separate de monitorizare și asistență.
Persoane ce nu sunt considerate a avea nevoie de protecție internațională, persoane care și-au stabilit reședința într-o țară și care au drepturi și obligații la fel ca și cetățenii respectivei țări, aceștia fiind ”refugiați naționali”.
Persoane care nu sunt demne de a beneficia de un regim de protecție acordat refugiaților. Persoane despre care se crede că au comis o crimă contra păcii, o crimă de război, sau o crimă contra umanității, au comis o crimă gravă de drept comun în afara țării de primire, înainte de a fi admise în țară ca refugiați, s-au făcut vinovate de acțiuni contrare scopurilor și principiilor Națiunilor Unite.
În legislația Repulicii Moldova, motivele excluderii statutului de refugiat sunt stabilite de art. 18 al Legii Nr. 270-XVI din 18.12.2008 ”privind azilul în Republica Moldova”, și dacă persoana:
A comis o infracțiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracțiune împotriva umanității, așa cum sunt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și în legislația penală a Republicii Moldova;
A comis o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
A comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite, enunțate în Preambului și în art. 1 și 2 din Carta Națiunilor Unite;
A planificat, a facilitat sau a participat la săvîrșirea unor acte de terorism, după cum sunt definite în tratatelel internaționale la care Republica Moldova este parte.
Procedura de examinare a cereirlor de azil.
Autoritățile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui străin, aflat pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontieră, din momentul în care acesta își manifestă voința din care ar rezulta că acesta solicită protecția statului nostru.
La soluționarea cererilor de azil, autoritățile competente din domeniu investighează din oficiu orice împrejurare de fapt și de drept pentur soluționarea cauzei. Autoritățile competente au obligația să cerceteze toate aspectele relevante ale cererii de azil, pot solicita expertize, consulta experți, sau pot efectua verificări referitoare la identitatea solicitanților.
Cererile de azil urmează a fi examinate în mod individual, obiectiv și imparțial, de către o persoană calificată care cunoaște legislația în domeniu și standardele aplicabile. La examinarea cererii se vor lua în considerație toate informațiile pferite de solicitant, informații precise, actuale, din surse diferite, despre situația din țara de origine a solicitantului de azil, pentur a da o apreciere situației personale a solicitantului.
Datorită lipsei de informații despre solicitant sau referitoare la țara de origine, sau neconcordanța dintre declarațiile acestuia sau dintre documente, pot apărea dubii, în acest caz, solicitantul poate beneficia de un instrument folosit la nivel internațional – beneficiul dubiului, dacă acesta a depus toate eforturile pentru a-și susține cererea de azil; dacă toate elementle relevante aflate la dispoziția solicitantului au fost prezentate, iar lipsa unor astfel de elemente a fost justificată în mod rezonabil; dacă declarațiile solicitantului sunt considerate coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile din țara de origine, relevante pentru cazul acesta; dacă solicitantul a depus cererea de azil cît mai curînd posibil, iar eventuala întîrziere este justificată prin motive întemeiate; dacă credibilitatea generală a solicitantului a fost stabilită. Defapt, în viața reală, este aproape cu neputință ca un refugiat să probeze fiecare componentă a cazului său.
La aprecierea motivelor de persecuție, reieșind din noțiunea de refugiat, autoritățile competente trebuie să examineze legătura între motivele menționate și actele de persecuție stabilite. De asemenea, se vor ține cont de următorii factori: conceptul de rasă, care include factorii de culoare, apartenență la un anumit grup etnic; conceptul de religie;conceptul de naționalitate; conceptul de grup social; conceptul de opinie politică, ș.a.
Procedura ordinară debutează odată cu depunerea cerii în care se invocă protecția din partea statului de primire. Cererea de azil se depune personal de către persoana care solicită, imediat ce s-a prezentat în punctul de trecere a frontierei de stat, se află pe teritoriul Republicii Moldova sau cînd deja se află pe teritoriul statului atunci cînd în statul de origine au survenit avenimente care îl determină să ceară protecție.
Cererea de azil nu are o formă tip, deoarece poate fi depusă și verbal. În cazul în care se completează de solicitant, aceasta trebuie să conțină: numele și prenumele solicitantului, țara de origine, locul nașterii, cetățenia și religia solicitantului, ultimul domiciliu în țara de origine, starea civilă, limba maternă și date despre limba vorbită, actele deținute, cînd și cum a părăsit țara de origine, data intrării ăn Republica Moldova, motivul părăsirii țării de origine, probleme specifice, boli cronice.
Înaintea eliberării unei decizii privind cererea de azil, solicitantului i se dă posiblitatea de a susține un interviu cu privire la cererea sa. Interviul este efectuat de către un consilier de eligibilitate, în condiții de confidențialitate. Consilierul de eligibilitate este responsabil de buna organizare și desfășurare a interviului, precum și asigurarea interpretului, dacă este nevoie. Consilierul verifică faptele expuse, ia în considerare situația personală sau generală în care se înscrie cererea de azil, apreciază vulnerabilitatea solicitnatului. La fel, solicitantul poate fi intervievat și în prezența unui avocat iar la interviu au dreptul să asiste reprezentanții ICNUR și ai organizațiilor neguvernamentale, cu acordul solicitantului. Interviul este consemnat în scris într-o notă de interviu, avînd ca scop clarificarea aspectelor necesare analizei cererii de azil. Nota de interviu este semnată de consilierul de elegibilitate, de solicitantul de azil, de interpret și de alți participanți la interviu dacă este cazul. Dacă solicitantul refuză să semneze nota de interviu, motivul refuzului va fi consemnat în dosarul său. Iar dacă solicitantul nu se prezintă la 3 interviuri consecutiv fără a prezenta motive întemeiate, se va lua o decizie în baza materialelor incluse în dosar.
La analiza cererii se ține cont de: vîrsta, trecutul, inclusiv cel al rudelor apropiate, identitatea, naționalitatea, țările și locul de reședință anterioară, documentele de identitate și de călătorie, motivele pentru care se solicită acordarea unei forme de protecție; faptele relevante referitoare la țara de origine, inclusiv de legile și regulamentele din țara de origine și modalitatea în care sunt aplicate; declarațiile și documentele relevante prezentate de solicitant; situația individuală sau de circumstanțele personale ale solicitantului, dacă reprezintă ele persecuție sau un risc serios; acțiunile solicitantului, ulterioare părăsirii țării de origine; existența posibilității ca solicitantul să beneficieze de protecția unei alte țări, a cărei cetățenie a dobîndit-o; Consilierul de eligibilitate ia toate măsurile pentru colectarea informațiilor necesare soluționării cererii de azil (informația oferită de ICNUR, rapoartele ONU, alte informații relevante).
Examinarea cererii de azil se efectuează în cadrul procedurii de azil, în conformitate cu principiile și cu garanțiile procedurale prevăzute de lege. Temenul de examinare a cererilor de azil este de la o lună pînă la 6 luni, termen care poate fi prelungit cu incă 3 luni.
După intervievarea solicitantului de azil, șeful Direcției refugiați emite următoarele decizii:
Recunoaște statutul de apatrid;
Acordarea protecției umanitare;
Respingerea cererii de azil;
Neacordarea protecției umanitare;
Decizia privind acordarea protecției umanitare va cuprinde motivele neacordării statutului de refugiat. Orice decizie emisă de Direcția refugiați se va comunica de îndată solicitantului în scris, prin comunicare directă sau prin trimitere poștală la adresa pe care a declarato. În cazul acordării unei forme de protecție, Direcția refugiați va infroma beneficiarul despre drepturile și obligațiile sale. În cazul respingerii cererii de azil, în decizie se va indica dreptul și termenul în care solicitantul de azil poate ataca, precum și obligația de a părpsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii sale de azil.
La fel, cererile de azil se examinează în procedură rapidă. În procedura rapidă se examinează următoarele cereri de azil: abuzive, evident nefondate, înaintate de persoane care, prin activitatea sau prin aparteneța lor la o anumită grupare, prezintă pericol pentru siguranța națională sau pentur ordinea publică.
Cererea de azil este considerată abuzivă dacăsolicitantul a indus în eroare autoritățile privind identitatea sau cetățenia sa, autenticitatea documentelor sale, prezintă informații sau documente false, tîinuind informații; dacă solicitantul a depus o altă cerere de azil, furnizînd alte date personale; solicitantul nu a furnizat nici o informație care să stabilească identitatea sau cetățenia sa; solicitantul a depus cererea numai pentru a amîna sau a împiedica punerea în executare a unei decizii anterioare sau iminente care ar conduce la expulzarea sa.
Cererea de azil este considerată evident nefondată dacă solicitantul a făcut declarații incoerente, contradictorii, puțin plauzibile sau insuficiente, care fac neconvingătoare afirmația persoanei că a fost supusă unor persecuții; dacă solicitantul a depus o cerere ulterioară în care nu invocă noi elemente relevante cu privire la situația sa personală sau la situația din țara de origine; dacă solicitantul a intrat pe teritoriul Republicii Moldova în mod ilegal sau și-au prelungit ilegal șederea și nu s-a prezentat la autoritățile competente și nu a depus cererea de azil cît mai curînd posibil.
Conform procedurii rapide se examinează cererile înaintate de persoanele care prezintă pericol pentru siguranța națională ori pentur ordinea publică. Situația existentă la momentul actual în lume nu ne permite să desconsiderăm pericolul eventual ce are ca origine activitățile subsersive și de terorism îndreptate atît împotriva instituțiilor statului dar și a cetățenilor de rînd. Din aceste considerente, se va urmări primordial protejarea drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor și siguranța și securitatea statului.
Examinarea cererii care face obiectul procedurii rapide începe la data la care consilierul de eligibilitate constată existența uneia dintre situațiile preăzute anterior. Direcția refugiați se pronunță ăn cel mult 15 zile de la începerea procedurii rapide.
Formele de protecție acordate pe teritoriul Republicii Moldova.
Conform art. 16 al Legii nr. 270-XVI din 18.12.2008 „privind azilul în Republica Moldova”, în statul nostru pot fi acordate următoarele forme de protecție:
Statut de refugiat;
Protecție umanitară;
Protecție temporară;
Azil politic;
Statutul de refugiat se recunoaște la solicitarea străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motivele de rasă, religie, națioalitate, aparteneță la un anumit grup etnic, social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o deține și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări; sau care, nedeținînd nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă. Legislația națională a țării este în deplină concordanță cu normele internaționale datorită ratificării unor documente internaționale și ale articolului 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova.
Străinul care solicită recunoașterea statutului de refugiat, nu-l poate primi dacă există motive întemeiate să se creadă că:
A comis o infracțiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracțiune împotriva umanității, așa cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și în legislația penală a Republicii Moldova;
A comis o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
A comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite, enunțate în Preambulul și în art.1 și 2 din Carta Națiunilor Unite;
A planificat, a facilitate sau a participat la săvîrșirea unor acte de terorism, după cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Protecția umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea stautului de refugiat și în a cărui privință există motive de a crede că, la întoarcerea sa în țara de origine, va fi expus unui risc serios, astfel că datorită acestui risc nu poate sau nu dorește să obțină protecția țării de origine.
În republica Moldova protecția umanitară se acordă pe operioadă de un an, această perioadă putînd fi prelungită la solicitare.
Un străin este exclus de la acordarea protecției dacă există motive întemeiate să se creadă că:
Străinul a comis o infracțiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracțiune împotriva umanității, așa cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, precum și în legislația penală a Republicii Moldova;
A comis o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul Republicii Moldova;
A comis fapte care sînt contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite;
Prezintă pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova;
A planificat, a facilitat sau a participat la săvîrșirea unor acte de terorism, după cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
Protecția temporară se acordă prin hotărîre de Guvern, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în baza unui raport prezentat de Biroul migrație și azil. Prin hotărîre de Guvern se stabilesc măsurile și perioada pentru care se acordă protecția temporară. Protecția temporară se acordă pe operioadă de un an, acest termen este stabilit de legea internă și de normele internaționale. În cazul în care motivele de protecție temporară continuă să persiste, durata protecției poate fi prelungită cu perioade de la 6 luni, dar care să nu depășească doi ani.
Protecția temporară este o formă de protecție care se acordă grupurilor și categoriilor de persoane străine afectate de anumite evenimente din țara de origine. De obicei sunt persoanele care au părăsit zona de conflict armat sau de violență, sunt expuși riscurilor majore sau care au fost victime ale încălcărilor drepturilor omului.
De o atenție mai specială se bucură minorii neînsoțiți, care vor beneficia de reprezentare, asigurată de Direcția refugiați a BMA, asigurarea primatului interesului copilului și cazare în raport cu vîrsta și cu gradul de maturitate.
Protecția temporară poate înceta în următoarele situații:
Renunțarea la protecție;
Repatrierea voluntară;
Obținerea statutului de refugiat sau a protecției umanitare;
Legalizarea șederii în alt mod;
Reinstalarea în altă țară.
Azilul politic este forma de protecție acordată în mod exclusiv de Președintele Republicii Moldova, numai după aprobarea Comisiei pentur problemele cetățeniei și acordării azilului politic de pe lîngă președitne.
Azilul politic se acordă la cerere, persoanelor care au deținut funcții politice, diplomatice sau de interes public în alte state sau organizme internaționale; persoanelor care au demonstrat un deosebit atașament, respectiv și interes pentru Republica Moldova, precum și altro personalități marcante, care sunt persecutate în țara de origine. Persoana căreia i s-a acordat azil politic, beneficiază de drepturi și are obligații stabilite prin Legea cu privire la statututl refugiaților. Acest tip de azil se acordă de asemenea și soției, soțului, copiilor pînă la vîrsta de 18 ani și altor membri ai familiei ce însoțesc persoana căreia i s-a acordat azil politic și se află la întreținerea acesteia, dar cu condiția că domiciliază împreună cu aceste persoane și nu au o altă cetățenie, iar căsătoria a fost încheiată înainte de data solicitării azilului politic.
Azilul politic nu se acordă dacă:
Persoana este urmărită pentru fapte considerate în Republica Moldova infracțiuni sau este vinovată de săvîrșirea unor fapte ce contravin scopurilor și principiilor ONU;
Persoana care solicită azil urmează să execute o sentință definitivă de condamnare, pronunțată de o instanță de judecată pe teritoriul Republicii Moldova;
Persoana a venit dintr-o țară terță în care nu era amenințată de pericolul persecutării;
Persoana a venit dintr-o țară cu instituții democratice dezvoltate și stabile în domeniul ocrotirii drepturilor omului;
Persoana a venit dintr-o țară cu care Republica Moldova are încheiat un acord privind trecerea fără vize a frontierelor;
Persoana dispune de cetățenia unei țări terțe în care ea nu este persecutată.
Persoana pierde dreptul de azil politic în caz de:
Reîntoarcere în țara al cărei cetățean este sau în care își are domiciliul;
Plecarea pentru domiciliere în altă țară;
Renunțarea benevolă la azil politic;
Dobîndirea a cetățeniei Republicii Moldova sau a cetățeniei altui stat.
Retragerea azilului politic se face în cazurile în care solicitantul săvîrșește fapte ce contravin scopurilor șiprincipiilor ONU sau azilul politic a fost acordat în baza unor declarații flase sau a unor date obținute în mod fraudulos.
Drepturile și obligațiile solicitanților de azil, refugiaților și beneficiarilor de protecție umanitară.
Străinii și apatrizii aflați pe teritoriul nostru beneficiază de un regim național, avînd aceleași drepturi și libertăți egale cu cele ale cetățenilor statutlui, cu excepția drepturilor politice. În mod concret legislația Republicii Moldova consacră străinilor următoarele drepturi:
Dreptul de ședere;
Dreptul la muncă și la protecția ei;
Dreptul al protecția sănătății;
Dreptul al îndemnizații, pensii și alte tipuri de asigurări sociale;
Dreptul de proprietate;
Dreptul de autor;
Dreptul al învățătură;
Dreptul de asociere în societăți culturale, științifice, sportive, cu excepția partidelor politice și a altor organizații social-politice de acest gen;
Dreptul de ase căsători și de a desface căsătoria.
În cazul încălcării drepturilor și libertăților aceștia se pot adresa instanțelor judecătorești competente, beneficiind de aceleași drepturi procesuale ca și cetățenii statului nostru.
Solicitantul de azil pe teritoriul Republicii Moldova beneficiază de următoarele drepturi specifice:
de a nu fi returnat sau expulzat pînă la soluționarea cererii sale de azil;
de a ședea în Republica Moldova pînă la expirarea unui termen de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii, cu excepția situației în care cererea de azil a fost respinsă în procedură accelerată, caz în care străinul trebuie să părăsească Republica Moldova la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii;
de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaște sau pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaște, în momentul depunerii cererii, despre drepturile și obligațiile pe care le are pe parcursul procedurii de azil;
de a fi intervievat, la solicitare, de o persoană de același sex;
de a i se asigura gratuit interpret (traducător) în orice etapă a procedurii de azil;
de a beneficia de asistență juridică în orice etapă a procedurii de azil, în condițiile legii;
de a i se proteja datele personale și orice alte detalii în legătură cu cererea sa;
de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanților ÎCNUR;
de a fi consiliat și asistat de un reprezentant al organizației neguvernamentale în orice etapă a procedurii de azil;
de a i se elibera gratuit un document temporar de identitate, a cărui valabilitate va fi prelungită de Direcția refugiați, în conformitate cu prevederile prezentei legi. În lipsa unor documente care să certifice identitatea solicitantului, în documentul temporar de identitate va fi menționată identitatea declarată, a cărei autenticitate va fi verificată ulterior în comun cu autoritățile competente;
de a fi informat despre posibilitatea și termenele de atacare a deciziei prin care i se respinge cererea;
de a munci, drept care i se poate acorda temporar, la solicitare, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existență necesare;
de a fi cazat în centru de cazare în perioada procedurii;
de a beneficia, în cazul solicitantului de azil cu necesități speciale, de adaptarea condițiilor de cazare și de asistență în centrele de cazare;
de a primi asistență medicală primară și de urgență, conform legislației în vigoare;
de a avea acces, în cazul solicitantului minor, la învățămîntul general obligatoriu în aceleași condiții ca și copiii cetățeni ai Republicii Moldova;
de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum și al minorului neînsoțit, de toate măsurile de asistență socială acordate, în conformitate cu legislația în vigoare, copiilor cetățeni ai Republicii Moldova;
de alte măsuri stabilite de legislație.
Copii solicitanților de azil și solicitanților de azil minori au acces la sistemul de învățămînt în aceleași condiții ca și copii cetățeni ai Republicii Moldova.
Solicitanții de azil sunt asigurați cu asistență mebicală urgentă la etapa prespitalicească în caz de stări acute care pun în pericol viața, li se asigură dreptul la examenare medicală gratuită în scopul depistării precoce a virusului HIV și a maladiei SIDA.
Obligațiile solicitanților de aizl sunt:
să prezinte toate elementele relevante ale cererii sale de azil: declarații și toate documentele existente, indicînd identitatea și cetățenia sa, țările și locurile de reședință anterioare, cererile anterioare de azil, rutele de tranzit, documentele de identitate și de călătorie, motivele pentru care solicită acordarea unei forme de protecție;
să spună adevărul și să colaboreze cu consilierul de eligibilitate în stabilirea completă a circumstanțelor pertinente referitoare la cererea sa;
să depună eforturi pentru a-și susține declarațiile prin orice dovezi care îi stau la dispoziție și să ofere explicații prin care să justifice lipsa dovezilor;
să ofere în detaliu toate informațiile în legătură cu persoana și cu experiența sa pentru a-i oferi consilierului de eligibilitate posibilitatea de a stabili faptele relevante;
să predea actele de identitate, inclusiv cele de călătorie, aflate în posesia sa;
să informeze, în timp de 10 zile, Direcția refugiați despre orice schimbare a locului de trai, a statutului juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de identitate emise de Direcția refugiați;
să informeze Direcția refugiați despre părăsirea localității de reședință;
să colaboreze cu autoritățile pentru soluționarea cererii sale și să răspundă la toate întrebările care îi sînt adresate de autoritățile competente în domeniul azilului;
să răspundă la solicitările organelor cu atribuții în domeniul azilului;
să se supună fotografierii și înregistrării dactiloscopice obligatorii;
să se supună examenului medical din motive de sănătate publică;
să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
la cazarea în centru, să prezinte toate obiectele aflate asupra sa în vederea inventarierii lor;
să părăsească teritoriul Republicii Moldova pînă la expirarea termenului de 15 zile de la data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii de azil, cu excepția situației în care cererea de azil a fost respinsă în procedură accelerată, caz în care străinul trebuie să părăsească Republica Moldova din data rămînerii irevocabile a deciziei privind respingerea cererii de azil.
Statutul de refugiat și protecția umanitară conferă beneficiarului drepturile prevăzute de legislație pentru străini, următoarele drepturi speciale:
de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaște sau pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaște, cît mai curînd posibil după obținerea formei de protecție, despre drepturile și la obligațiile pe care le are;
de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova și de a obține documentele corespunzătoare pentru confirmarea identității și pentru trecerea frontierei de stat;
de a alege locul de reședință și de a circula liber în condițiile stabilite de legislație pentru străini;
de a fi angajat de persoane fizice sau juridice, de a exercita profesii libere, de a desfășura activitate de întreprinzător, în conformitate cu legislația în vigoare;
de a fi salarizat și de a beneficia de celelalte drepturi materiale ce decurg din activitățile desfășurate, precum și de asigurare socială, în condițiile legii;
de a fi încadrat în învățămîntul general obligatoriu în condițiile stabilite de lege pentru cetățenii Republicii Moldova, precum și în celelalte forme de învățămînt în condițiile stabilite de lege pentru cetățenii străini și apatrizi;
de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum și al minorului neînsoțit, de toate măsurile de asistență socială acordate, în conformitate cu legislația în vigoare, copiilor cetățeni ai Republicii Moldova;
de a beneficia de un tratament identic cu cel acordat cetățenilor Republicii Moldova în ce privește libertatea de a profesa propria religie și de a da educație religioasă copiilor;
de a se bucura, în sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală, de aceleași drepturi ca și cetățenii Republicii Moldova în condițiile stabilite de legislația în vigoare;
de a i se proteja datele personale și orice alte detalii în legătură cu cazul său;
de a avea acces liber în instanță de judecată și la asistență administrativă;
de a nu fi returnat sau expulzat, cu excepția cazurilor prevăzute de prezenta lege;
de a fi cazat în centrul de cazare a persoanelor socialmente vulnerabile, pe o perioadă determinată;
de a participa, la solicitare, la programe de integrare socială.
Obligațiile refugiaților și ale beneficiarilor de protecție umanitară sunt:
să cunoască și să respecte Constituția Republicii Moldova, prevederile prezentei legi și ale altor acte normative;
să aibă un comportament corect și civilizat, să respecte regulile stabilite de autoritățile competente în domeniul azilului și să răspundă la solicitările acestora;
să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
să ramburseze sumele primite în calitate de ajutor, dacă au realizat venituri care le permit acest lucru; sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
beneficiuarii de protecției temporară au următoarelel drepturi specifice lor:
de a nu fi returnat în țara în care riscă să i se aducă atingere vieții, libertății sau integrității sale fizice sau psihice;
de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o cunoaște sau pe care se presupune în mod rezonabil că o cunoaște, despre drepturile și obligațiile pe care le are în perioada de protecție temporară;
de a i se elibera un document de identitate pentru perioada respectivă prin care i se acordă permisiunea de a rămîne pe teritoriul Republicii Moldova;
de a munci, la solicitare, o perioadă care să nu depășească perioada protecției temporare;
de a avea acces la cazare corespunzătoare;
de a primi asistență medicală primară și asistență medicală de urgență conform legislației în vigoare;
de a avea acces la învățămîntul general obligatoriu, în cazul minorilor, în aceleași condiții ca și copiii cetățeni ai Republicii Moldova;
de a beneficia, în cazul familiei cu copii, precum și al minorului neînsoțit, de toate măsurile de asistență socială acordate, în conformitate cu legislația în vigoare, copiilor cetățeni ai Republicii Moldova.
În același timp, beneficiarul de protecției temporară este obligat:
să aibă un comportament corect și civilizat, să respecte regulile stabilite de autorități și să răspundă la solicitările acestora;
să respecte regulamentul de ordine interioară al centrului de cazare;
să ofere, în detaliu, toate informațiile în legătură cu persoana sa;
să răspundă la întrebările care îi sînt adresate de autoritatea competentă în domeniul azilului;
să predea documentele pe care le are la dispoziție;
să informeze, în timp de 10 zile, Direcția refugiați despre orice schimbare a statutului său juridic, a stării civile, despre pierderea sau deteriorarea documentelor de identitate emise de această direcție;
să colaboreze cu autoritățile competente în domeniul azilului;
să răspundă la solicitările organelor cu atribuții în domeniul azilului;
să se supună fotografierii și înregistrării dactiloscopice obligatorii;
să se supună examenului medical gratuit, din motive de sănătate publică;
la cazare în centrul de cazare, să prezinte obiectele pe care le are asupra sa în vederea inventarierii lor;
să respecte legislația privind regimul străinilor în Republica Moldova, în măsura în care legea nu dispune altfel.
Documentele solicitantului de azil, refugiatului și solicitantului de protecție umanitară.
Documentarea solicitantului de azil.
Cetățeni străini se află în Republica Moldova în baza actelor de identitate naționale în vigoare, a permiselor de ședere, eliberate de organele competente și sunt obligați să iasă din țară la expirarea termenului de ședere stabilit.
Străinului care a solicitat azil într-un punct de control al frontierei de stat sau la organul de poliție i se va elibera o adeverință provizorie, a cărei valabilitate nu depășește 48 de ore. Adeverința eliberată șine loc de document de identitate temporar ce permite deplasarea solicitantului la Direcția refugiați. Acest document urmează a fi restituit Direcției refugiați.
Modelul adeverinței provizorii pentur solicitanții de azil este aprobat prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne Nr. 2 din 14.01.2010.
Pînă la soluționarea cererii de azil, Direcția refugiați eliberează persoanei un document de identitate temporar, care atestă statutul acestei persoane ca solicitant de azil, dar nu și identitatea adevărată a persoanei. Documentul de identitate temporar este valabil pe un termen de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii lui pentur un alt termen de 30 de zile, pînă la soluționarea definitivă a cererii. Minorii cu vîrsta de pînă la 16 ani și sunt însoțiți de părinți, sunt înscriși în documentele de identitate temporară a fiecăruia dintre părinți, iar minorii neînsoțiți vor fi documentați, de asemenea, cu documente de identitate temporară de solicitant de azil. Documentul de identitate temporar de solicitatn de azil nu se eliberează străinilor aflați în detenție, atîta timp cît această măsură se menține.
Documentele refugiatului.
Refugiatului i se eliberează buletin de identitate pe un termen de 5 ani. Conform legislației Republicii Moldova, refugiatulpoate obține, la solicitare, un document de călătorie care să-i permită deplasarea în afara teritoriul Republicii Molodva.
Buletinul de identitate pentru refugiați se eliberează persoanelor cărora li s-a acordat statut de refugiat, incluzînd și copii acestora, și este valabil doar pe teritoriul țării noastre.
Documentele de identitate ale refugiatului se eliberează de către ministerul Afacerilor Interne, în baza deciziei emise de șeful Direcției refugiați. În cazul aflării refugiatului în străinătate, documentul de călătorie poate fi eliberat prin intermediul reprezentanțelor diplomatice și consulare ale Republicii Moldova.
Docuentele persoanelor care beneficiază de protecția umanitară și temporară.
Beneficiarilor de protecție umanitară li se eliberează buletin de identitate pe un termen de un an, la expirarea acestui termen, Direcția refugiați va documenta solicitantul cu un document de identitate provizoriu.
Beneficiarul de protecție umanitară poate obține, la solicitare, document de călătorie care să îi permită deplasarea în afara teritoriului Republicii Moldova, cu excepția cazurilor cînd este periclitată securitatea națională sau ordinea publică a statului Republica Moldova. Documentul de călătorie pentru beneficiarii de protecție umanitară se eliberează pe un termen de un an.
La fel ca și în cazul menționat mai sus, documentele de identitate pentru beneficiarii de protecție umanitară se eliberează de Ministerul Afacerilor Interne avînd la bază decizia emisă de șeful Direcției refugiați.
Beneficiarului de protecție temporară i se eliberează un permis de ședere pentur perioada de un an.
Încetarea sau anularea formei de protecție.
Încetarea sau anularea statutului de refugiat.
Conform legislației Republicii Molodva, statutul de refugiat încetează dacă cetățeanul străin sau apatridul:
s-a repus în mod voluntar sub protecția țării a cărei cetățenie o are;
după ce și-a pierdut cetățenia, a redobîndit-o în mod voluntar;
a dobîndit o nouă cetățenie și se bucură de protecția țării a cărei cetățenie a dobîndit-o;
s-a restabilit în mod voluntar în țara pe care a părăsit-o sau în afara căreia s-a aflat datorită temerii de persecuție;
nu mai poate continua să refuze protecția țării de origine, deoarece împrejurările care au determinat acordarea statutului de refugiat au încetat să existe;
a renunțat la statutul de refugiat, acordat în conformitate cu legislația Republicii Moldova.
Anularea stautului de refugiat intervine dacă:
acest statut a fost acordat în baza unor declarații false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil și care au fost decisive pentru recunoașterea formei de protecție, nu există alte motive care să conducă la menținerea statutului de refugiat;
după acordarea statutului de refugiat, străinul a săvîrșit una din faptele specificate la art.18 al Legii 270, ori s-a descoperit că a săvîrșit o asemenea faptă înainte de rămînerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat acest statut.
Procedura de încetare sau de anulare a statutului de refugiat se inițiază la dispoziția șefului Direcției refugiați din cadrul Biroului migrație și azil. Consilierul de eligibilitate va efectua un interviu cu refugiatul în vederea clarificării situației acestuia. Refugiatul va fi informat în scris despre reexaminarea dosarului său, despre dreptul de a beneficia de asistență juridică, de a i se asigura gratuit interpret, de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanților ICNUR, de a fi consiliat și asistat de un reprezentatn al organizațiilor nonguvernamentale. După intervievarea refugiatului, în baza informațiilor deținute, șeful direcției refugiați poate lua următoarele decizii:
menținerea statutului de refugiat;
încetarea statutului de refugiat;
anularea statutului de refugiat.
Deciziile Direcției refugiați pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.
Procedura de încetare și de anulare a protecției umanitare este stabilită la Articolul 86 din Legea 270 și poate avea loc în următoarele cazuri:
împrejurările care au dus la acordarea ei au încetat să existe ori s-au schimbat în așa măsură încît protecția acordată nu se mai justifică;
beneficiarul a redobîndit în mod voluntar cetățenia pierdută sau a dobîndit o nouă cetățenie, avînd protecția țării al cărei cetățean a devenit;
șederea pe teritoriul Republicii Moldova este legalizată în alt mod;
beneficiarul a renunțat la protecția acordată în conformitate cu prevederile legale.
Protecția umanitară se anulează dacă:
a fost acordată în baza unor declarații false, străinul a refuzat să prezinte anumite date ori s-a folosit de documente false care au fost luate în considerare la examinarea cererii sale de azil și care au fost decisive pentru recunoașterea protecției umanitare, nu există alte motive care să conducă la menținerea protecției umanitare;
după acordarea protecției umanitare, străinul a săvîrșit una din faptele specificate la art.20 ale Legii Nr. 270 ori s-a descoperit că a săvîrșit o asemenea faptă înainte de rămînerea irevocabilă a deciziei prin care i s-a acordat această protecție.
La fel ca și în cazul încetării sau anulării statutului de refugiat, în cazul încetării sau anulării protecției umanitare procedura se inițiază la dispoziția șefului Direcției refugiați din cadrul Biroului migrație și azil. Consilierul de eligibilitate va efectua un interviu cu beneficiarul în vederea clarificării situației acestuia. După interviu, șeful Direcției refugiați ia una din următoarele decizii:
menținerea protecției umanitare;
încetarea protecției umanitare;
anularea protecției umanitare.
Decizia poate fi atacată în instanța de contencios administrativ. Încetarea sau anularea protecției umanitare nu va produce efecte juridice asupra membrilor de familie a străinului.
Documente…poze***
Politici, strategii și programe ale Uniunii Europene în domeniul azilului
Acest domenoi este unul important avînd în vedere statutul pe care îl are țara noastră în raport cu Unuinea Europeană, dobîndind obligația de a participa activ, la fel ca și celelalte state europene, de a dezvolta domeniul azilului în țara noastră. Totodată, aspectul umanitar ne obligă să asigurăm protecția internațională celor aflați în nevoie. Uniunea Europeană a devenit în ultimul timp o destinație precisă petnru mulți oameni care încercă să scape de persecuție, războiaie și alte catastrofe sin țara de origine. Potrivit normelor internaționale, toți acești oameni au dreptul să beneficieze de protecție, chiar dacă au intrat ilegal în spațiul Uniuniii Europene. Astfel, la întîlnirea desfășurată în orașul Tampere din octombrie 1999, s-a convenit ca la nivelul Uniunii Europene să se creeze o zonă de protecție unică pentru persoanele care solicită protecție internațională, bazată pe aplicarea deplină a convenției de la Geneva din 1951 privind protecția refugiaților și avînd valori umanitare comune împărtășite de toate statele membre UE. Astfel, a fost stabilită crearea unui sistem european comun de azil ce reprezintă o parte constitutivă din obiectivul Uniunii Europene de a stabili o zonă de libertate, securitate, justiție care să garanteze peroanelor care au nevoie de protecție, accesul la un nivel înalt de protecție în condiții echivalente în tote statele europene, la fel și tratarea echitabilă și corectă a persoanelor cu privire la care s-a constatat că nu au nevoie de protecție. Sistemul european de azil trebuie să includă o metodă clară și eficientă de lucru petnru examinarea cererii de azil, astfel încît să garanteze accesul efectiv la procedurile ce trebuie urmărite în vederea obținerii unei forme de protecție.
Structura de bază a sistemului de azil din UE a fost definitivat prin Programul de la Tampere și confirmată ulterior de Programul de la Haga și constă în stabilirea unei proceduri comune de azil și a unui statut unitar valabil pe întreg teritoriul UE. Programul de la Haga onorează provocarea de a construi sistemul european comun de azil și stabilirea unei proceduri de azil comune și a unui statut uniform pentru cei le-a fost acordat azil sau o formă de protecție subsidiară.
Sistemul european comun de azil s-a dezvoltat în decursul a două faze, prima începănd cu Consiliul de la Tampere, fază care s-a încheiat în 2005, în cadrul acesteia fiind elaborate o serie de directive privind azilul și s-a consolidat cooperarea dintre state, adoptarea celor patru instrumente legislative principale ce formează aquis-ul în domeniu și constituie fundamentul sistemului comun european de azil, iar faza a doua a sistemului european a început o dată cu Programul de la Haga și vizează o mai aprofundată armonizare și înbunătățire a standardelor de protecție privind sistemul european de azil. Comisia Europeană s-a angajat să realizeze acest obiectiv ambițios și a lansat un proces amplu de consultare cu privire la forma pe care ar trebui să o aibă sistemul european de azil prin intermediul Cartei Verzi, avînd ca scop identificarea opțiunior posibile în baza cadrului juridic al UE pentru realizaera celei de-a doua faze de constituire a sistemului de azil comun european. Obiectivele celei de-a doua etape au fost de a atinge un nivel mai înalt al standardelor comune de protecție și o mai mare egalitate a protecției pe teritoriul UE, la fel și asigurarea unui nivel superior de solidaritate între statele mebre. Astfel, s-a urmărit o abordare integrată și cuprinzătoare a politicilor în domeniul azilului, punînd accent pe îmbunătățirea tuturor aspectelor tutror aspectelor procedurii de azil, începănd cu momentul în care persoana dorește să aibă acces la protecție pînă la momentul în caer este identificată o soluție optimă. În acest sens, penttu a realiza aceste obiective, trebuie acordată atenția completării acquis-ului ce se la azil acolo unde în prezent există lacune, la fel și armonizarea legislativă bazată pe un șir de standarde ridicate și pepracticile existente în acest domeniu, prin aplicarea unui set de măsuri adiționale în ceea ce privește cooperarea practică dintre statele membre, deoarece un nivel înalt de solidaritate reprezintă o necesitate pentru a se asigura că prelucrarea cererilor de azil și de acordare a protecției în Uniunea Europeană sunt protejate la un nivel înalt și tratate în mod echitabil.
Intrarea în vidoare a Tratatului de la Lisabona a făcut ca Uniunea Europeană să devină mai eficientă și mai democratică. În conformitate cu art. 79 din Tratatatul privind funcționarea Uniunii Europene, Uniunea urmează să dezvolte o politică de imigrație comună care ar asigura un tratament echitabil pentru resortisanții țărilor terțe cu ședere legală în statele membreUE și care ar previne și combate imigrația ilegală și traficul de ființe umane.
Articolul 168 din tratatul TFUE subliniază faptul că existența unui nivel ridicat de protecție a societății umane va fi asigurat în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii Europene. La fel este subliniat faptul că acțiunile Uniunii Euroepene trebuie completate cu politicile naționale în domeniul de referință. Uniunea Europeană urmărește instituirea unor standarde comune de natură să asigure echitatea, eficiența și transparența tuturor aspectelor ce privesc procedura de azil, începînd cu momentul cînd persoana solicită protecție într-un stat membru al UE și pînă la momentul identificării unei soluții durabile pentru cei care au nevoie de protecție. Astfel, obiectivul final al Uniunii Europene este de a stabili un sistem cît mai eficient, care să garanteze accesul la un nivel înalt de protecție în condiții echivalente în toate statele membre, la fel și tratarea echitabilă și corectă a persoanelor care au nevoie de protecție.
Luînd în considerație realizările Programelor Tampere și Haga s-au realizat pînă în prezent progrese seminificative în domeniul azilului. Verificarea și monitorizarea frontierei interne a fost eliminată pentru spațiul Schengen iar frontierele externe ale Uniunii Europene sunt gestionate într-un mod mai coerent.
Dimensiunea externă a politicii de migrație a Uniunii Europene se concentrează pe dialog și parteneriat cu țările terțe, avînd în vedere interesele reciproce. Astfel, au fpst luate un șir de măsuri semnificative și absolut necesare pentru crearea unui sistem european comun de azil.
Cu toate acestea, rămîn suficient de multe provocări pentru Uniunea Europeană și statele care fac parte din aceasta. Pentru abordarea corespunzătoare a acestor provocări, Consiliul European a adoptata un program multianual, cunoscut sub numele de Programul de la Stockholm, pentru perioada 2010-2014. Acest program cuprinde propuneri de acțiune în scopul promovării unei solidarități între statelel membre care se confruntă cu o presiune deosebită în numărul de solicitări de azil.
Este evident faptul că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți coerența între domeniile de politici și de a intensifica cooperaea cu țările partenere. Anul 2014 a fost timpul cînd uniunea Europeană a stabilit o nouă agendă politică în domeniul azilului ce va permite Uniunii Europene să construiască un viitor pe baza celor deja ealizate și să facă față provocărilor viitoare, și anume axîndu-se pe un regim unitar în materie de azil, un regim unitar și comun de protecție subsidiară și temporară, proceduri comune de acordare și de retragere a statututlui de solicitant de azil sau de persoană aflată sub altă formă de protecție, norme referitoare la condițiile de primire, parteneriatul și cooperarea cu țările terțe.
Integrarea și naturalizarea străinilor
Republica Moldova, fiind sprijinită în procesele de reformare și aliniere la standardele europene, are de susținut un nou examen datorită faptului că în ultimii ani se atestă creșterea vizibilă a numărului de imigranți în țară, ceea ce impune includerea pe agenda politică și socială un subiect nou, și anume cel al integrării străinilor în țară. Respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor migranților, este un imperativ al timpului. Actualmente, întreaga comunitate europeană consideră acest subiect o prioritate și acordă o atenție deosebită în vederea implementării planurilor de acțiuni pentru o buna gestionare a acestei probleme spre beneficiul fiecărui migrant.
Experiența europeană în integrarea imigranților și evaluarea eficienței politicilor guvernamentale în domeniu.
Uniunea Europeană, ca și o comunitate a țărilor ce au atins un înalti nivel de dezvoltare economică, avînd un sistem democratic, la baza căruia se află respectarea drepturilor și libertăților omului, reprezintă un spațiu spre care tinde să emigreze un număr mare de oameni. Astfel, asigură condiții favorabile pentru dezvoltare și pentru un trai asigurat și liniștit, țările uniunii Europene atrage locuitorii țărilor în curs de dezvoltare. Majoritatea persoanelor care aleg să migreze în una din țările europene iau această decizie pentru a avea posibilitatea de a-și asigura un trai decent. La fel, migranții își doresc să aibă acces la un sistem eficient de asigurări sociale și la un sistem de sănătate cu standarde înalte și de a obține acces la un sistem de sducație avansat și la o justiție corectă și necoruptă.
Comisia Europeană a formulta propria interpretare a noțiunii de integrare:
Integrarea urmează a fi imterpretată ca un proces bilateral, bazat pe drepturile generale și obligațiile corespunzătoare ale resortisantului din țara terță și ale țării gazdă, care trebuie să asigure incluziunea deplină a imigrantului. Aceasta presupune, de pe oparte, angajamentul țării gazdă de a asigura respectarea drepturilor formale ale imigrantului, astfel încît să poată participa în viața economică, socială, culturală și publică, iar pe de altă parte, angajamentul imigrantului de a respecta normele și valorile fundamentale ale societății în care trăiește și de a participa activ la procesul de integrare, fără a-și pierde propria identitate.
Deși astăzi nu există un standard clar în sfera integrării imigranților în țările europene, care ar fi obligatorii pentru executare de către toate țările membre. Comisia Europeană a evidențiat această problemă drept majoră și a formulat unele principii care ar impune niște standarde minime. Astfel, UE formulează totuși direcțiile principale și definițiile problemelor cheie în această sferă.
Primul pas spre formarea a ceea ce numim astăzi abordare pan-europeană a integrării a fost adoptarea Programului Tampere în anul 1999, după care au fost elaborate primele două directive ale Uniunii Europene în domeniul nediscriminării, stabilind standarde minime bazate pe egalitate și îi vizau atît pe cetățenii statelor membre cît și pe migranți. Mai tîrziu, procesul a fost suplimentat cu documente ce țin de dreptul la reîntregirea familiei și determinarea statutului rezidenților țărilor terțe stabiliți cu trai permanent în UE. În cadrul acestui proces, unele țări s-au detașat de abordarea clasică a multiculturalismului liberal și au insistat că aceste drepturi trebuie să se îmbine cu obligațiile sau condițiile definite ca și „condiții ale integrării”. Aceste condiții impuneau conformarea solicitantului la anumite standarde, cum ar fi cunoașterea limbii de stat. Procesul s-a soldat cu adoptarea în anul 2004 al celui de-al doilea program bianual – Programul de la Haga, prin care au fost stabilite principiile generale de bază pentru țările membre ale UE în domeniul realizării politicii de integrare a migranților, și anume:
Integrarea este un proces bilateral dinamic de adaptare reciprocă a migranților și a cetățenilor țărilor membre ale UE.
Integrarea presupune respect față de valorile fundamentale ale UE.
Încadrarea în cîmpul muncii este un element cheie al procesului de integrare și unul central în asigurarea participării migranților, a contribuției lor la societatea integratoare și pentru asigurarea vizibilității acestei contribuții.
Cunoașterea la nivel incipient a limbii, istoriei și instituțiilor societății gazdă sunt obligatorii pentru integrare; asigurarea accesului migranților la aceste cunoștințe este un element indispensabil al integrării lor cu succes.
Eforturile în domeniul educației sunt foarte importante pentru pregătirea migranților, în special, a urmașilor lor pentru o participare mai activă și cu succes la viața societății.
Un element important este asigurarea accesului migranților la instituții, la sfera mărfurilor și a serviciilor deopotrivă cu populația locală și pe principii de nediscriminare.
Mecanismul fundamental al integrării îl reprezintă comunicarea permanentă între migranți și cetățenii țărilor membre ale UE. Forumurile comune, dialogul intercultural, inițierea în migrație și în culturamigranților, stimularea creării condițiilor de trai în localitățile urbane. Toate acestea sporesc contactele dintre locuitorii țărilor și migranți.
Practicarea diferitelor religii și diversitatea culturală sunt garantate de Carta fundamentală a drepturilor omului și trebuie să fie protejată de stat, cu excepția cazurilor în care practicile intră în conflict cu alte drepturi fundamentale ale omului și cu dreptul național.
Participarea migranților la procesele democratice și la formarea politicii și a măsurilor integraționiste, mai cu seamă la nivel local, sporește integrarea lor.
Luarea în considerație a scopurilor și mecanismelor politicii de integrare la toate nivelurile posibile ale administrației publice, includerea lor în portofoliu la nivel național și local.
Elaborarea unor obiective, indicatori și mijloace clare de evaluare pentru politicile de integrare.
Trecerea lao nouă etapă de dezvoltare și o oarecare refocalizare s-a produs după semnarea Acordului de la Lisabona șși după adoptarea celui de-al treilea Program multianual pentru anii 2009-2014. Acestea au conferit dezvoltării politicilor și abordării integraționiste o configurație mai clară, focalizîndu-se atenția pe drepturile omului, pe principiile nediscriminării și egalității.
Astfel, abordarea pan – europeană a integrării, în pofida unui număr mare de deosebiri, condiționate de particularitățile abordărilor și politicilor naționale, poate fi interpretată ca una bazată pe principiile nediscriminării și respectării drepturilor omului. Astfel, politica de imigrare și de acordare a cetățeniei a devenit mai reticentă și mai restricționistă, urmărindu-se executarea strictă a cerințelor formale și a criteriilor pozitive de integrare și a textelor, ceea ce indică o orientare spre asimilare. Unele prevederi exclusive au fost modificate în sensul recunoașterii mai largi a unor drepturi fundamentale. În ansamblu, politica Uniunii Europene în domeniul integrării străinilor a determinat măsuri concrete de integrare a imigranților pe piața muncii și în societate, bazîndu-se pe dezideratul că integrarea migranților pe piața muncii și în societate este o obligație reciprocă a străinilor. Această politică presupune integrarea migranților în comunitățile autohtone prin următoarele activități:
Studierea limbii populației din țara gazdă;
Studierea sistemelor de drept, politic și social al statutlui gazdă;
Atitudine respectuasă față de obiceiurile ș tradițiile din țara gazdă;
Totodată se urmărește stimularea participării autorităților țărilor ce fac parte din Uniunea Europeană la edificarea unei societăți incluzive prin următoarele acțiuni:
Oferirea accesului pe piața muncii;
Asigurarea accesului nediscriminatoriu la sistemul de educație;
Oferirea accesului la sistemul de protecție socială;
Oferirea accesului la sistemul de sănătate;
Oferire accesului la mărfuri, servicii și locuință;
Astfel, pentru depășirea stării de tensiune care apare la contactul cu autoritățile locale, structurile UE pun accent pe respectarea anumitor obligații reciproce, atît din partea imigranților cît și din partea autorităților statului în procesul integrării.
Un rol important în procesul de integrare a străinilorli se atribuie organelor administrației publice locale, care pot beneficia de fonduri europene pentru integrarea cu succes a migranților.
Parlamentul European a subliniat importanța programelor de studiere a limbii statului gazdă pentru integrarea cu succes a imigranților. În același timp, indiferent de competențele, cunștinețele sau pregătirea profesională, imigranții trebuie să cunoască istoria, cultura, valorile și principiile democrației europene, ale statului de drept și să studieze Carta drepturilor fundamentale ale omului, lucru care va permite străinilor să depășească stereotipurile de gen cît și alte stereotipuri înrădăcinate.
La fel, un rol important în integrarea străinilor li se rezervă organizațiilor non-guvernamentale, care desfășoară campanii de promovare a drepturilor și libertăților imigranților, a egalității de gen, a luptei cu discriminarea și violența. De asemenea, o însemnătate majoră o au acțiunile desfășurate de mass-media care formează opinia publică față de migrație și toleranța față de aceștia.
Apatridia
Regimul aplicabil unor categorii speciale de străini
O cagorie aparte de străini o constituie străinii minori aflați pe teritoriul Republicii Moldova fără reprezentanții lor legali. În cazul acestora, autoritatea compententă pentru străini procedează în felul următor:
Stabilește identitatea minorului și modul de intrare ăn țară a acestuia.
Le asigură reprezentarea printr-o insituție competentă, care le va oferi protecția și îngrijirea necesară, cazare.
Adoptă măsuri de identificare a părinților, în scopul reîntregirii familiei.
Acordă acces minorilor de vărstă școlară la sistemul de învățămînt.
În cazul ăn care părinții nu au reședință pe teritoriul statului de primire, returnează minorul în țara de reședință a părinților sau în țara în care au fost identificațialți membri ai familiei.
În cazul în care părinții sau alți membri ai familiei nu au fost identificați sau minorul nu este acceptat în țara sa de origine, acordă acestuia derpt de ședere provizorie pe teritoriul statului.
La interviul cu copii minori care intră neînsoțiți sau care rămîn neînsoțiți pe teritoriul țării, asistă un specialist în domeniul ocrotirii drepturilor copilului.
Pentur a găsi unele soluții mai adecvate și favorabile pentru copil, autoritatea competentă pentru străini cooperează cu alte instituții, organizații naționale și internaționale specializate în domeniul ocrotirii drepturilor copilului.
Străinii minori care se află pe teritoriul statului au acces la învățămînt primar în aceleași condiții ca și minorii cetățeni ai Republicii Moldova. Organul abilitat în acest domeniu stabilește limitle și condițiile de recunoaștere și de echivalare a studiilor efectuate în țara dfe origine pentru înscrierea copiilor străini în sistemul național de învățămînt.
O categorie aparte de străini o constituie și străinii repatriați. Dreptul la repatriere se acordă persoanelor care s-au născut într-un stat și care nu au dobîndit cetățenia acestuia, precum și urmașilor acestuia, indiferent de locul de trai. Confiramrea de repatriere constituie un temei pentru eliberarea permisului de ședere permanent sau a buletinului de identitate petnru apatrizi.
Recunoașterea statuttului de apatrid. Procedura de recunoaștere a statutlui de apatrid poate fi inițiată de autoritatea competenetă penrtu străini din oficiu sau la cererea persoanei care pretinde că nu are cetățenie. Cererea urmînd să conținăo descriere clară și detaliată a faptelor, informațiilor, preobelor, fiind menționat locul nașterii solicitantului, legăturile de rudenie cu alte persoane din statul dat, locul de reședință, etc.
Cererea privind recunoașterea statututlui de apatrid va fi soluționată de autoritatea competentă pentru străini într-un termen de pînă la 6 luni de la data înregistrării acesteia.
Autoritatea competentă pentru străini eliberează solicitantului un certificat care îi va confirma statutul pe toată perioada examinării cererii.
În termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, autoritatea competentă pentru străini va invita solicitantl la un interviu. Interviul este consemnat într-o notă de interviu ce va cuprinde următoarele informații: datele de identitate, faptul prezentării oricărei informații necesare în soluționarea cererii, starea civilă, ocupația și studiile, locul de reședință în stat.
În cadrul interviului, solicitantul urmează să declare motivele depunerii cererii și să prezinte toate dovezile disponibile. În timpul interviului, minorii neînsoțiți vor fi asistați de reprezentantul instituției în care sunt plasați. Persoanele cu tulburări psihice declarate incapabile sau persoane cu capacitatea de exercițiu limitată vor fi deasemenea însoțite în cadrul interviului de tutore sau de curator.
Autoritatea competentă pentur străini emite decizia privind recunoașterea sau respingerea cereii de recunoaștere a staututlui de apatrid în baza tutror informațiilor disponibile.
Cazul minorilor neînsoțiți căruia i s-a recunoscut statutul de apatrid va fi transmis autorității tutelare.
Cererea privind recunoașterea statututlui de apatrid va fi respinsă în caz dacă solicitantul primește protecție sau asistență de la organele sau agențiile Națiunilor Unite, cu excepția ÎCNUR, există motive serioase să se considere că solicitantul a săvîrșit o infracțiune împotriva păcii, umanității, prevăzute de tratatele internaționale, există motive serioase să se considere că solicitantul a săvîrșit o infracțiune nonpolitică gravă în afara Republicii Moldova, solicitantul deține cetățenia statutlui de primire sau a unui alt stat. decizia motivată privind respingerea cererii de recunoaștere a statututlui de apatrid se comunică solicitantului în scris în termen de trei zile lucrătoare de la data emiterii.
Statutul de apatrid încetează în mod automat atunci cînd persoana dobîndește cetățenia statutlui de primire sau cetățenia altui stat. în acest sens, apatridul va informa în termen de 30 de zile autoritatea competentă pentru străini despre faptul dobîndirii cetățeniei unui stat.
Combaterea migrației ilegale și a traficului de ființe umane
Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor străini
Orice persoană dispune de drepturi și libertăți inerente ființei umane, drepturi sociale, economice, civile, culturale și politice, în statul a cărui cetățean este. Drepturile străinilor reprezintă prerogativele acordate de stat ce asigură persoanei condiții de viață adecvate pentru dezvoltarea sa ca personalitate,, capacităților intelectuale, spirituale și materiale, absolut necesare ființei umane, indiferent dacă este sau nu cetățean al stautului în care domiciliază.
În acest sens, străinii aflați pe teritoriul unui stat dispun de aceleași categorii de drepturi și libertăți cum ar fi: libertățile individuale, care cuprind dreptul la viață, inviolabilitatea persoanlă, integritatea fizică, dreptul la opinie, libertatea conștiinței, a religiei, libertatea circulației, stabilirea domiciliului, egalitatea în fața legii; drepturi și libertăți economice, cum ar fi: garantarea proprietății, dreptul la moștenire, dreptul de a-și alege profesia, dreptul de a desfășura activitatea de antreprenor; drepturi și libertăți social-politice, care includ: libera exprimare a opinieie, libertatea conștiinței, libertatea presei, dreptul la petiționare, dreptul al informație, secretul corespondenței.
Străinii sunt egali în fața legii și în fața autorităților publice, fără a se face deosebire de țara din care provine, rasă, sex, naționalitate, orientare etnică, limbă, religie, opinie, apartenență politică, avere și origine socială. Statuttul juridic al străinilor este clar stabilit de legislația în vigoarev și de acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.
Protecția internațională a străinilor ….pag 3
Conform legislației țării, străinii aflați legal pe teritoriul statutlui se bucură de aceleași drepturi și libertăți ca și cetățenii, precum și de drepturile prevăzute de tratatelel internaționale la care statul este parte.
Totodată, pe timpul aflării sau șederii pe teritoriul țării, străinii sunt obligați să respecte legislația statutlui și să se supună controlului organelor abilitate.
Este necesar să menționăm că dreptul de proprietate, de posesiune, de folosință sau de dispoziție asupra unui bun imobiliar pe teritoriul Republicii Moldova nu oferă străinului prioritate la obținerea dreptului de ședere pe teritoriul statutlui.
Străinii au dreptul de a desfășura activitatea de muncă doar cu permisiunea organelor abilitate. Acștia sun tobligați să respecte scopul pentru care le-a fost acordat dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul statutlui, la fel, sunt obligați să părăsească statutl la expirarea termenului de ședere acordat.
Impactul dreptului european asupra reglementării fenomenului migrației în Republica Moldova.
Integrarea Europeană este un deziderat și un obiectiv fundamental al politicii interne și externe a Republicii Moldova. La etapa actuală, există un consens național în privința parcurgerii vectorului european, precum și numeroase angajamente asumate în reformarea politicilor migraționale.
Republica Moldova, a semnat un acord de parteneriat și cooperare cu Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare în noiembrie 1998, această cooperare intensificîndu-se o dată cu semnarea în anul 2005, în cadrul Politicii de Vecinătate a UE, a Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, prin care, țara noastră, și-a luat angajamentul de a implementa reforme democratice, în plan politic și economic. La fel, în anul 2008, în contextul Abordării Globale a UE privitoare la domeniul migrației, a fost semnată Declarația Comună privind Parteneriatul de Mobilitate, alături de 15 state ale UE. Parteneriatul de Mobilitate cu Uniunea Europeană promovează accesul legal la piața forței de muncă a europei în schimbul combaterii migrației iregulare și înbunătățirea politicilor de gestionare a migrației și de reîntoarcere a migranților.
În mai 2009, Republica Moldova a fost invitată să participe la Parteneriatul Estic, care reprezintă o altă inițiativă a Uniunii Europene ce urmărește asocierea politică și integrarea economică profundă a țării noastre în cadrul UE.
Dezideratul de aliniere și alăturare la Uniunea Europeană a fost reconfirmat prin angajamentele de reformare instituțională și de ajustare a politicilor la Acquis-ul comunitar prin adoptarea Planului de Acțiuni în domeniul liberalizării regimului de vize între Republica Moldova și Uniunea Europeană în din 2011 și inițierea procesului de negociere pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE și crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Corespunzător. Astfel, ca rezultat al implementării cu succes a Planului de Acțiuni, Republica Moldova a fost transferată din lista țărilor terțe ai cărorcetățeni au nevoie de viză pentru trecerea frontierelor externe ale UE în lista statelor care sunt exonerate de această obligație prin amendarea Regulamentului CE nr. 539/2001 al Consiliului din 15.03.2001. ca rezultat al acestor modificări, din data de 28 aprilie 2014, cetățenii Republicii Moldova ce dețin pașapoarte biometrice, pot călători fără vize în țările Uniunii Europene.
Acordul de Asociere prevedea inclusiv și crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Corespunzător, care a fost semnat la 27 iunie 2014 la Bruxelles. În acest sens, Guvernul Republicii Moldova și-a propus să inițieze și să accelereze implementarea reformelor solicitate de întreaga societate și de comunitatea europeană și internațională în domeniul justiției, drepturilor omului, assigurarea lobertății și imparțialității mass-media, combaterea criminalității, etc.
La fel, în programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” 2013 – 2014 au fost integrate diverse aspecte ale migrației în cadrulurmătoarelor obiective strategice: integrarea europeană și politică externă, edificarea statului de drept, politicile sociale și politicile de tineret și sport. În obiectivele de guvernare ce țin de edificarea statului de drept, o direcție importantă continuă să fie asigurarea securității frontierei de stat prin aplicarea principiilor managementului integrat al frontierei de stat, intensificarea cooperării cu serviciile specializate ale UE, Ucrainei și României în domeniul migrației și securității frontierei, combaterea migrației iregulare, traficului de ființe umane și a altor fenomene ale criminalității transfrontaliere.
Protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor străini și al apatrizilor din Republica Moldova.
Mecanisme interne de protecție a drepturilor cetățenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova. Rolul organelor centrale de specialitate în apărarea și promovarea drepturilor cetățenilor străini și apatrizilor din Republica Moldova
Tendințe și politici migraționiste în regiunea Mării Negre: Cazurile Republicii Molodva, României, Ucrainei.
Problemele actuale ale migrației
Republica Moldova- în calitate de țară de tranzit și țară de destinație
Impactul fenomenului migrației asupra societății , influența migranților asupra societății gazdă
BIBLIOGRAFIA
Integrarea străinilor în Republica Moldova:Crime bazate pe ură și discriminare: Studiu / Organizația Internațională pentru Migrație (OIM); experți: Vasile Cantarji; Chișinău 2014 – 224 p.
Veronica Tarlev, Stela Litra, ”statutul juridic al străinului în Dreptul internațional public” note de curs. Pag. 3.
Carmen Tudorache ”Evoluția fenomenului migrației în Europa, Academia de Studii Economice, București 2005.
=== bibliografia ===
BIBLIOGRAFIA
Integrarea străinilor în Republica Moldova:Crime bazate pe ură și discriminare: Studiu / Organizația Internațională pentru Migrație (OIM); experți: Vasile Cantarji; Chișinău 2014 – 224 p.
Veronica Tarlev, Stela Litra, ”statutul juridic al străinului în Dreptul internațional public” note de curs. Pag. 3.
Carmen Tudorache ”Evoluția fenomenului migrației în Europa, Academia de Studii Economice, București 2005.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Statutul Juridic AL Strainilor (ID: 129908)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.