Cercetari Privind Evolutia Imburuienarii Si Folosirea Erbicidelor la Cultura Inului

Cercetări privind evoluția îmburuienării și folosirea erbicidelor la cultura inului

[NUME_REDACTAT] agriculturii pentru existența și activitatea umana

Agricultura este o ramura a producției materiale,în care,cu ajutorul plantelor verzi și sub acțiunea diriguitoare a omului,are loc transformarea energiei cinetice a soarelui,în energie potențial-materie organic,singura formă de energie accesibilă organismului omenesc și animal.Este ramura de bază a economiei naționale prin care se asigură produsele alimentare și materiile prime pentru industria bunurilor de larg consum.

Apariția și dezvoltarea agriculturii ca îndeletnicire sociala indepententă este condiționata de formarea producătorului agricol colectiv sau particular,propietar sau arendaș,în funcție de stadiul atins în procesul de divizune sociala a muncii și a formelor de exploatare a pământului.

Noțiunea de agricultor urmează îndeaproape sfera de cuprindere a agriculturii.Astfel,în înteles restrâns,agricultorul este aceea persoană care,fie numai din practică,fie din practică ajutat de teorie ,se îndeletnicește cu arta cultivarii pământului,ca singurul sau principalul său mijloc de existență.În sens mai larg,agricultorul,pe langă activitatea de obținere a lor,transformă produsele agricole de natură vegetală,în produse de natură animală sau industrială,pentru a fi utilizate direct in alimentația umană.

De soarta și importanța agriculturii este legată importanța economică,socială și politică a agricultorului,ca factor de producție și dezvoltare în orice societate.

Importanța economică a agricultorului este determinată de posibilitatea autosatisfacerii celor mai însemnate nevoi de trai ale sale(hrană).De aceea agricultorul este mai independent și mai refractar la îndemnuri sau masuri care vin din afara procuparilor sale.Avand posibilitatea sa-și regleze singur balanța dintre venituri si cheltuieli,mai mult decât oricare alt profesionist ,el este în masură sa-și înmulțească singur averea,contribuind astfel la sporirea avuției nationale.

Importanța socială deosebită a agricultorilor derivă din dragostea lor nețărmuita fata de pământul strămoșesc,udat secole la rând cu sangele moșilor si stramoșilor.De aceea agricultorul este garantul păstrarii tradițiilor strămoșești,a obiceiurilor pământului ,care dau conținut personalitații unui popor.

Din punct de vedere politic, agricultorii constituie baza existenței naționale.De aceea și în cazul României,tăria lor este tăria statului.[NUME_REDACTAT] Kogalniceanu,țăranii sunt insuși elementul cel mai puternic al națiunii române,pentru că ei sunt insăși țara.

Spre deosebire de celelalte ramuri ale producției materiale,procesul de producție din agricultură are anumite particularutați care au apărut o data cu agricultura și se mențin atât timp cât agricultura va constitui ramura producătoare mai ales de alimente pentru populație.Aceste particularitați sunt independente de natura social-economică a agriculturii,de orânduirea sociala.Ele acționeaza și influențeaza măsurile de politică agrară,orientate spre prosperitatea agriculturii si bunastarea agricultorului, indiferent de forma de propietate în agricultură și de sistemul politic al statului

Creșterea producției agricole,în țarile sărace,prin programe de dezvoltare rurală,pentru a se lichida foametea și sărăcia,constituie unul din primele imperative ale momentului pe plan mondial.Desigur că în acest domeniu inițiative trebuie să aparțină țărilor respective,prin reorientarea proritaților de dezvolare ,prin acordarea unui loc mai mare dezvoltarii rurale.Pentru a stimula dezvoltarea rurală sunt necesare însa reforme administrative și instituționale,bazate pe educație,cooperare și participare a tuturor sectoarelor economiei,atât în domeniul bunurilor alimentare cât și în cel al producerii mijloacelor de producție pentru dezvoltarea agriculturii.

Evoluția agriculturii franceze,parte componentă a unei economii dezvoltate,arata că lumea agricolă posedă capacitate de inovație excepționale și calitați de adaptare la schimbări,care,adesea sunt mai puțin evidente în alte sectoare.Explicația trebuie căutata în faptul că agricultura,sectorul cel mai vechi al economiilor din toate țarile nu mai este izolată de restul economiei,ci evolueaza în strânsă dependență cu alte sectoare ale acesteia.Ca urmare agricultura este ramura economiei franceze care a înregistrat cele mai rapide progrese de productivitate dupa anii cincizeci.Aceasta arata că agricultura poate devenii un element important de răspuns dificultaților existente în multe țări.

Aceași concluzie se desprinde din analiza locului si rolului agriculturii in cea mai înaintată economie a lumii contemporane- economia SUA.În cazul acesteia,dezvoltarea agriculturii favorizează creșterea economica în cele mai diverse sectoare de activitate sociala.În primul rând,ea favorizeaza fabricanții de mașini agricole,fertilizanți și pesticide.În al doilea rând,sporirea producției destinată exportului asigură de lucru în tot timpul anului pentru lucratorii din transporturi și determină pe interprinzătorii din acest domeniu să modernizeze instrumentele de manipulare feroviar și portuară,prin trecerea la containerizarea producției.

De dezvoltarea agriculturii este legată și existența unei importante forțe sociale și politice a lumii contemporane,țărănimea.Deși în continua reducere relativa,populația agricolă mondiala continuă să repezinte aproape jumatate din populația lumii.Menținerea unei pături țărănești,capabile să asigure progresul agriculturii și să continue regenerarea acestei forțe sociale,este o conditie obligatorie pentru dezvoltarea echilibrată a tuturor națiunilor moderne.Procesul de dezvoltare istorică are tendinta chiar de reglare a mentinerii unei pături țărănești: tipic este exemplul Angliei și al Belgiei,unde,în condițiile paritații multilateral a condițiilor de muncă și de viața,procesul migrator cunoaște acum fluxul oraș-sat.

De la începuturile sale agricultura s-a afirmat nu numai ca o ramură principală a producției materiale,ci și ca o condiție esențiala pentru perpetuarea omenirii pe Terra.Un rol mai important în această directive îl are comerțul cu produse agroalimentare,îndeosebi cu cereale.Astăzi se face simțita tendința de a transforma hrana omului într-o arma impotriva omului.

Capilolul I Stadiul cercetarilor privind cultura de in pentru ulei.

1.1.[NUME_REDACTAT] pentru ulei face parte din culturile producatoare de ulei industrial.Se cultivă pentru semințele bogate în ulei,37-46%,cu un indice de iod de 168-192,care încadrează uleiul de in în grupa uleiurilor sicative.

Uleiul de in este utilizat ca materie primă pentru industria:

-vopselelor;

-lacurilor de bună calitate(rezistenți la apă si agenți corosivi);

-linoleumurilor și mușamalelor;

-cernelurilor tipografice de calitate superioară;

-pielăriei și săpunurilor

-astfalturilor de calitate,cu rezistența mare;

Turtele rămase de la extragerea uleiului conțin: 34-37% proteină brută, 30% glucide , 8% grăsimi, 6,5% săruri minerale.Nu se utilizeaza în cantitați mari în hrana animalelor din cauza conținutului de acid cianhidric-0.45 g/kg turte.

Turtele conțin 4-10% mucilagii: acid galacturonic,ramnoza,galactoza.xiloza,arabinoza,toate cu acțiune laxative-purgativă.

Urluiala,umezită cu apă caldă,are o acțiune emolientă și antiinflamatorie;se utilizează pentru tratarea bronșitelor,a durerilor intestinale si stomacale.

Pleava conține 7% proteine, 4% grasimi, 33% extractive neazotate.Când nu conține cuscută,pleava se utilizeaza în hrana animalelor,iar când contine cuscută,pleava se arde.

Tulpinile conțin celuloză și se utilizeaza pentru obținerea de:

-celuloză;

-hartie;

-fibre pentru tesături grosiere;

Rentabilitatea culturii de in crește prin utilizarea complexa a semințelor,a uleiului,tulpinilor și fibrelor de in.Acest lucru poate fi realizat prin cultivarea soiurilor mixte .Inul pentru ulei este o excelenta plantă premergatoare pentru multe culturi agricole.

Foro nr.1 aspect din câmpul experimental [NUME_REDACTAT] Sibiu

1.2 [NUME_REDACTAT] era cunoscut în Egipt, cu cca 4000 de ani î.e.n.În orientul mijlociu din epoca regatului babilonian,iar pe continentul American din perioada precolumbiană.

Pe glob,inul pentru ulei ocupă areale întinse între paralela 36º latitudine sudica și 55 º latitudine Nordica.Suparafața cultivată cu in pentru ulei este de cca 3,5 mil ha.

Suprafețe întinse cultivate cu in pentru ulei se găsesc în India,Rusia,Argentina,S.U.A,Ucraina,Franța,Polonia si Anglia.

[NUME_REDACTAT],inul pentru ulei se cultivă pană la altitudinea de 2500 m,iar in Europa pană la 1400 m.

[NUME_REDACTAT],inul pentru ulei a fost cultivat înainte de 1990 pe o suprafața de 50000 hectare.În prezent,inul pentru ulei se cultivă pe cca 2000 hectare,cu o producție medie de cca 700 kg/ha dintr-un potențial al soiurilor de peste 1500 kg/ha de semințe(V.Tabara si colab.,1985).

Cu toată criza cu care trece în prezent,inul pentru ulei rămâne una dintre cele mai importante plante tehnice pentru viitor ,datorită valorii economice deosebite a uleiului pe care îl conține în semințe.

Foto nr. 2 Hartă-răspândirea inului (sursa www.google.ro)

1.3 Sistematica și soiuri

Inul face parte din familia Linacea.Aceasta specie cuprinde trei forme:

-inul pentru fibra(fuior) cu tulpina înaltș,subtire,cultivat în regiunile mai umede și răcoroase,în primul rând pentru obținerea fibrelor textile;

-inul pentru ulei,caracterizat prin plante cu tulpina mai scurtă,dar ramnificată, cultivate pentru producția de ulei în regiuni mai calduroase și mai uscate;

-inul intermediar,răspândit în primul rând în zona de cultura a inului de ulei.

În țara noastra sunt omologate soiurile: Emilin,zonat în depresiunile submontane și intercolinare a județului Constanța(Mangalia).Culoarea fibrelor este albă,capacitatea de producție 5000-6000 kg/hectar,cu un procent de fibră 20-21 mijlociu de rezistent la cădere,secetă si boli; Madaras,zonat în depresiunile intramontane și submontane din județele Harghita,Covasna,Brașov,capacitatea de producție 5100-6000 hg/ha,procent de fibra 20-22 mijlociu rezistent la cădere,secetă și boli; Mureș,zonat în depresiunile subcarpatice și intracolinare din județele Cluj,Bistrița-Năsăud,Mureș și Sibiu capaciatate mare de producție 6700-7000 kg/ha tulpini uscate și 1500-1700 kg/ha fibră precoce perioada de vegetatie 80 de zile,rezistent la secetă,cădere și scuturare; se comportă bine în toate zonele de cultură ale inului pentru fibra.

Tabel nr.1

1.4. Tehnologia de cultura

1.4.1. [NUME_REDACTAT] se amplasează pe soluri profunde,permeabile,neafectate de eroziune,cu pH neutru sau slab acid(pH 6-7).Se evită amplasarea inului pentru ulei pe terenuri erodate,cu capacitate slabă de reținere a apei,în pantă.Se cultivă numai în asolamente de 6 ani.

1.4.2. [NUME_REDACTAT] o plantă tipică de asolament,nefiind cultivată în afara acestuia.

Cele mai bune plante premergătoare pentru cultura de in sunt:

-cerealele păioase;

-leguminoase anuale;

-porumbul fertilizat organic,neerbicidat sau erbicidat cu triazine în doze sub 2,5-3 l/ha

Sunt bune premergătoare:

-sfecla pentru zahăr

-cartoful,când nu s-au semnalat atacuri de Rizoctonia și Botrytis.

În cazul utilizarii sfeclei și cartofului ca premergătoare,trebuie completate rezervele de fosfor,potasiu și bor din sol.

Nu se amplaseaza după:

-floarea-soarelui,care sărăcește solul de apă și potasiu;

-sorg și iarbă de Sudan,care sărăcește solul în apă;

-ovăz și semincer de ierburi perene;

-mei;

Nu se cultiva in monocultură deoarece:

-crește pericolul de atac de boli:antracnoză,fuzarioză,ruginile,septorioză;

-se înmulțesc daunătorii;

-se produce fenomenul de “oboseală a solului”;

Inul revine pe aceasi sola după minim 6 ani.

Este o excelentă premergătoare pentru aproape toate culturile agricole,dacă tehnologia este aplicată corect.

1.4.3. [NUME_REDACTAT] este pretențios în ceea ce privește fertilizarea,deoarece:

-are sistemul radicular mai slab dezvoltat;

-consumă multe elemente nutritive într-o perioadă scurtă de timp.

Consumul specific este mare: pentru o tona de semințe plus producția secundară,inul pentru ulei consumă 57-70 kg/ha azot,18-25 kg/ha fosfor,32-35 kg/ha potasiu.

Azotul are un rol important în creșterea inului începând cu primele faze de vegetație.Azotul se valorifică pană în faza de înflorire,când cerințele de azot ale plantei se reduc.

Consumul maxim de azot are loc în perioada de crestere rapidă(faza de brădișor-înflorire).

Insuficiența azotului duce la:

-limitarea creșterii plantelor de in;

-reducerea gradului de ramnificare;

-reducerea numărului de capsule pe plantă și de semințe în capsulă;

-reducerea producției de semințe și ulei;

Azotul în exces:-prelungește perioada de vegetație;

-determină ruperea plantelor;

-sensibilizează plantele la atacul de boli;

Fosforul este necesar în nutriția plantelor de in încă din primele faze de vegetație.

Consumul mare de fosfor are loc în faza de îmbobocire-înflorire și în faza de formare a semințelor.

Fosforul contribuie la:

-acumularea uleiului în semințe;

-imbunatatirea calitatii uleiului;

-mărirea rezistenței plantelor la boli si rupere;

-scurtarea perioadei de vegetație;

-mărirea gradului de ramnificare;

Carența de fosfor se manifestă prin:

-formarea pe plantă a unor Frunze mici,strânse de tulpină;

-înflorire și fructificare slabe;

Potasiul etse consumat de la răsărirea plantelor până la maturizarea semințelor,consumul maxim fiind la înflorire-formarea semințelor;

Lipsa sau insuficiența potasiului influențeaza negativ calitatea semințelor și acumularea de ulei în semințe.

Carența de potasiu se manifestă prin apariția necrozelor brune de-a lungul frunzelor.

Tabel nr.2

Dozele de fosfor pentru in,în funcție de fertilizarea fosfatică a solului și producțiile estimate

Tabel nr.3

Dozele de potasiu pentru cultura inului de ulei,în funcție de nivelul producției și gradul de aprovizionare cu potasiu

Tabel nr.4

Dozele de azot pentru cultura inului pentru ulei,în funcție de indicele de azot și producția de semințe

1.4.4.Lucrarile solului

Inul pentru ulei are cerințe ridicate în ce privește lucrările solului.El necesită un pat germinativ de calitate,lucrat grădinărește,cu o arătură nu mai adâncă de 20-22 cm.

Arătura trebuie să încorporeze în sol,în totalitate,resturile vegetale ale culturii premergătoare.

După culturile premergătoare recoltate timpuriu,în succesiune, pentru inul de ulei se fac următoarele lucrări:

-dezmiriștirea la adâncimea de 10-15 cm,cu grapa cu discuri,imediat după recoltarea culturii premergătoare;

-arătura la adâncimea de 20-22 cm;

După arătura se fac lucrări de îngrijire a arăturii:curațirea de buruieni,afânarea și nivelarea.

După premergătoare recoltate târziu (porumb,floarea soarelui sau sfeclă) adâncimea arăturii trebuie astfel aleasă încat să încorporeze cât mai bine resturile vegetale în sol.

Până la întrarea în iarnă,arătura se întreține și se nivelează prin lucrări cu grapa cu discuri în agrgat cu grapa cu colți reglabili.

Pregătirea patului germinativ se face primăvara devreme,cu agregate specific calitații arăturii la iesirea din iarnă.

Pe terenuri nivelate din toamnă ,cu combinatorul,precum și pe terenuri arătura denivelată se lucrează cu grapa cu discuri,în agregat grapa cu colți reglabili sau cu cultivatorul,urmate obligatoriu de combinator.Grapa cu discuri este bine să fie utilizată la pregătirea solului primăvara numai în condiții excepționale.

Adâncimea de afânare a solului pentru patul germinativ nu trebuie să depașeasca 4-5 cm.

Numărul lucrărilor de pregătire a patului germinativ trebuie să fie cât mai redus,pentru a se evita tasarea și pierderea apei din sol.

1.4.5. Sămânța și semanatul

Sămânța de in destinată semănatului trebuie să îndeplinească obligatoriu cateva condiții:

-să provină din cultura anului precedent;

-să fie certificată;

-să aibă indice de calitate corespunzatori STAS;

-puritatea să fie de minim 97%;

-germinația să fie de minim 85%;

-culoarea și luciul să fie specific soiului;

-să fie libera de cuscută și de buruieni de carantină;

Pentru prevenirea atacului de boli cu transmitere prin sămânța (fuzarioza,antracnoza,septorioza) sămânța se tratează cu unul din produsele: TIRADIN 70 PUS-3,5 kg/t, TIRAMENT 60 PTS-3,0 kg/t, TIRAMETOX 90 PTS-3,0 kg/t, VANCOZEB 3,5-3,0 kg/t.

Pentru prevenirea atacului de daunatori din și de la suprafața solului după răsărirea inului,sămânța ar putea fi tratată preventiv cu unul din produsele insecticide: COSMOS 250 FS-10 l/t sămânța, CRUIZER 350 FS-10 l/t sămâța,COSMOS 500 FS-5 l/t sămânța,PROMET 30 EW-15 l/t sămânța, GAUCHO 70 WF-0,6 l/t sămânța, GAUCHO 600 FS-0,4 l/t sămânța.

Pentru a se mări zona de protective la tratamentul seminței de in,se pot amesteca fungicide (TIRADIN,TIRAMET etc.) cu un insecticid sistematic (COSMOS,GAUCHO etc.)

Tratamentul seminței de in se face pe cale uscată sau semiumedă.În tratamentul semiumed,se utilizează mașinile special de tratat semințe(Gaustafson).Când tratamentul seminței se face cu produse din grupa I de toxicitate(carbofuranice),se iau masuri severe de protecția muncii.

Tartamentul seminței cu insecto-fungicide cu acțiune sistematica protejeaza plantele după răsărire pe o perioadă de 17-18 zile,nefiind necesare tratamente în faza de cotiledoane-brădișor.

Perioada de semănat este atunci cand în sol,la adâncimea de 5 cm,timp de 4-5 zile este o temperatură constantă de 4-6ºC .Semănatul inului trebuie să înceapă imediat după semănatul mazării și înainte de a se semăna sfecla și floarea soarelui.

Semănatul timpuriu al inului oferă câteva avantaje ale acestei culturi:

-asigură o răsărire rapida și uniformă;

-se evită atacul de pureci(Aphtona euphobie) în primele faze ale vegetației;

Întârzierea semănatului prezintă o serie de dezavantaje:

-o răsărire neuniformă care afecteză densitatea culturii;

-atacul masiv de pureci;

-se reduce creșterea și ramnificarea plantelor;

-scade producția de sămânța ( Tabel nr.5);

-se reduce continutul de ulei in seminte;

Tabel nr.5

Influența perioadei de semănat și a agrofondului asupra producției de in pentru ulei

Tabel nr.6

Influența densitații asupra producției de semințe la inul pentru ulei

Calendaristic perioada de semănat a inului pentru ulei este:

-5-20 martie în sudul țării și în Dobrogea;

-10-25 martie în vestul și estul țării;

Densitatea de semanat influențeaza puternic producția la inul pentru ulei (V.Tabara si colab. 1985,1987).Cele mai bune rezultate se realizează cu densitatea de 800-1000 b.g/m2 (Gh.Sin si colab.,1975).

La in,densitatea culturii este un element determinat al producției.În funcție de densitatea plantelor,se stabilesc celelalte elemente de productivitate:numarul de ramnificații,numărul de capsule pe plantă și numărul de semințe în capsulă.

Cantitatea de sămânța variază în funcție de tipul culturii,densitatea și calitatea seminței,60-80 kg/ha.

Adâncimea de semănat depinde de tipul solului,gradul de pregătire a patului germinativ și umiditatea solului.Ea variază între 3-4 cm pe solurile mai ușoare și în primăverile secetoase și între 2-3 cm pe solurile mai grele,cu umiditate suficienta(V.Popescu,1994).Pentru semănat se folosesc semănatorile universal,reglate corespunzător și prevăzute cu grape lanțate,pentru a acoperi cât mai bine rândurile.În condițiile de pregătire corespunzătoare a patului germinativ inul poate răsări și de la adâncimea de 5-6 cm.

1.4.6.Lucrările de îngrijire

Lucrările de îngrijire constau în:

-distrugerea crustei înainte de răsărirea inului;

-combaterea buruienilor;

-combaterea bolilor și dăunătorilor;

Distrugerea crustei apărute înainte de răsărirea plantelor de in se face cu o grapă ușoara sau cu un tăvălug ușor,trecându-se perpendicular pe direcția rândurilor.

Combaterea buruieniolor este necesara datorită sensibilitații mari a inului la îmburuienare în primele 25-35 de zile de la răsărire,când are o creștere foarte înceată,fiind ușor copleșit de buruieni ce pot compromite cultura.Reducerea potențialului de îmburuienare a inului se face prin respectarea în asolament și semănatul în perioada optimă.

Tabel nr.7

Erbicide pentru combaterea buruienilor monocotiledonate anuale

Dozele mai mici se aplică pe solurile cu conținut mai scăzut de humus (sub 2%).

Tabel nr.8

Erbicide pentru combaterea buruienilor dicotiledonate

Erbicidele SDMA,BUCTRIL M,DICOTEX și GLEAN se aplică când inul este în faza de brădișor,iar buruienile cu frunza lată sunt în faza de rozetă.În această fază frunzele inului sunt acoperite cu un start de ceară care protejează planta de efectul fitotoxic al erbicidelor.Erbicidul BASAGRAN se aplică și în faze mai avansate.

Combaterea bolilor și a dăunătorilor.Inul este atacat de o serie de boli care pot compromite cultura.Cele mai importante micoze patogene ale inului sunt antrancnoza,bacterioza si fuzarioza.

Prevenirea atacului de boli se face prin:

-respectarea unei rotații de minim 6 ani;

-utilizarea de sămânța sănătoasă;

-cultivarea de soiuri rezistente;

-tratarea preventivă a semințelor;

Apărute în cursul perioadei de vegetație,bolile inului sunt foarte greu de combătut.

Inul are doi dăunatori foarte păgubitori:

-purecii inului (Aphtona euphorbiae);

-tripsul inului (Trips linaris);

Puricele inului (Aphtona euphorbie) se găsește regiunile de stepă și submontane, producând daune în Moldova și Transilvania.

Morfologie. Adultul are corpul de 1,5-2,0 mm lungime, de culoare verzuie, mai rar negră-albăstruie, cu luciu slab. Antenele sunt formate din 11 articule, șa bază de culoare galben-roșcată. Picioarele posterioare conformate pentru sărit. Elitrele sunt ușor turtite dorso-ventral, cu o puncție deasa, uneori dispusa longitudinal. Larva, oligopodă, are corpul cilindric, de culoare galben-castanie; la completa dezvolatre are corpul de 3,5-4 mm lungime.

Ciclul biologic. Specie monovoltină. Iernează stadiul de adult în frunzarul din păduri, sub ierburile uscate. Apariția adultilor hibernați pe culturi are loc la sfârșitul lunii martie sau în cursul lunii aprilie. La apariție, insectele se întâlnesc mai întâi pe unele buruieni, de pe acestea migrează pe semănăturile abia răsăsrite sau în răsărire. După 6-7 zile de hrănire au loc copulația și ponta. Ouăle sunt depuse în sol, în apropierea plantelor, la 2-3 cm adâncime, o femelă depunând 120-150 de ouă. Incubația dureaza 25-30 de zile. Dezvoltarea larvară se așalonează pe 30-32 de zile, iar la completaa dezvoltare, părăsesc rădăcinile și în mici cămăruțe din grăunciori de pământ, se transformă în pupe. Stadiul pupal durează 2 saptămâni, noii adulți făcându-ți apariția în a doua jumatate a lunii iunie și a doua jumatate a lunii iulie. După o scurtă perioadă de hrănire pe seama tulpinilor de in sau a unor plante spontane se retrag pentru iernare.

Plantele gazdă si modul de dăunare. Adulții hibernați ciuruiesc sau rod marginal frunzele plantelor tinere. Prin rănile astfel cauzate plantele pierd multa apă, se ofilesc și pier. În timpul verii noii adulți ciuruiesc frunzele și rod vasele liberiene ale tulpinilor, depreciind astfel calitatea fibrelor textile. Larvele se hrănesc pe seama sitemului radicular, în general fără urmări deosebite la o populație mai redusă. Tripsul poate reduce producția de tulpini până la 45% și pe cea de semințe cu 36%.

Alături de această specie, în culturile de in se întâalnesc și dăuneaza speciile:

tripsul inului (Thrips linarius), puricele mic al inului (Longitarus pavalus) și molia capsulelor de in (Cochzlis epiliana).

Foto nr.4 Aphtona euphorbie (sursa: www.google.ro)

Combaterea integral a Dăunătorilor în cultura de in:

Rotația culurilor: noile semănăături de in să nu urmeze pe terenuri care în anul precedent au fost ocupate de acesta cultură. Amplasarea noilor culturi de in să se facă mai la distanță de parcelele ocupate anul trecut de acestă plantă.

Dezinfecția solului împotriva dăunătorilor polifagi, care atacă organelle subterane ale plantelor de in.

Tratarea semințelor, înainte de însămânțare, cu Gaucho 600-15g/kg de sămânță, Furadan 85 ST-8,5g/kg, Promet 400 CS-12,5 l/t sămânță, împotriva daunătorilor din sol.

Îsămânțarea timpurie a culturilor de in, ca la apariția puricilor de pământ și tripsului, plantele să fie sufficient de dezvoltate, respective tolerante la atacul acestora.

Tratarea la averizare a culturilor abia răsăsrite efectuând 1-2 stropiri: înainte de înflorire , împotriva puricilor de pământ. Tratamentul se efectuează cu produsele: Orthene 75-0,5 l/ha, Baythorid 50 CE-0,2 l/ha, Suminalpha 5 CE-0,3 l/ha, Fastac 10 CE-0,1 l/ha, Decis 2,5 CE, Zolone 35 CE-0,2%, Diazol 60 CE-0,05%.

Tabel nr. 9

Schema de combatere integral a dăunătorilor inului

1.4.7.[NUME_REDACTAT] optim pentru recoltarea inului pentru ulei este atunci când: plantele ajung la faza de maturitate galben-târzie;80-90% din capsule au culoarea brună;semințele au culoarea specifică soiului;umiditatea semințelor este sub 13%.Întarzierea recoltării inului duce la pagube,prin frângerea tulpinilor și rupera capsulelor.

Recoltarea se face cu combina,direct din lan.Combina trebuie să fie perfect reglată și adaptată pentru tăierea tulpinilor cu conținut ridicat de fibră.Pentru aceasta la combină:

-se montează și se reglează cuțitul lis;

-jocul cuțitului trebuie să fie de 0,2-0,3 mm;

-se reglează viteza maximă și cursa completă a cuțitului în lan;

-patinele platformei de tăiere trebuie asezate cât mai jos;

-transportorul melc se reglează în poziția limita de jos și este deplasat în fața;

-ghearele rabatorului se înclină spre spate;

-rabatorul se reglează în poziția jos în faîa,cu turația la minimum;

-viteza periferică a rabatorului va fi mai mare decât viteza de înaintare a combinei;

La batoza se reglează:

-bătătorul 900-1050 la turații pe minut;

-distanța dintre btător și contrabătător: 12-16 mm la intrare si 2-3 mm la ieșire.

1.5. Particularitațile morfologice

Inul pentru ulei este o plantă anuala ierboasă, cu tendință de ramnificare a tulpinii spre maturitate. Are o perioadă de vegetatie de 85-110 zile.

Radacina este mai dezvoltată decât a inului pentru fibre, dezvoltată în profunzimea solului, cu multe ramnificații laterale.

Față de alte specii, sistemul radicular al inului prezintă câteva particularități:

-crește intens la începutul vegetației(între faza de cotiledoane și faza de brădișor, rădăcina este de 10-15 ori mai dezvoltată decât partea aeriană), în detrimentul crșerii părții aeriene a plantei; ajunge la dezvoltarea maxima la înflorire.

-pătrunde în sol pâna la adâncimea de 100 cm și posedă o capacitate bună de absorție a elementelor nutritive și a apei, pe care o valorifică din straturile mai profunde ale solului;

Foto nr.5 Rădăcina inului pentru ulei (sursa: www.google.ro)

-în perioadele cu secetă, în culturile cu de in, mai ales în solurile cu conținut ridicat de argila apar primele crăpături consecință a capacității de absorție a apei din sol de către rădăcina inului.

Tulpina are înălțimea de 40-75 cm, din care 20-30 cm lungime tehnică la inul pentru ulei și peste 50 cm la inul mixt.

Partea ramnificată reprezintă o treime pană la jumate din lungimea tulpinii, în funcție de tipul inului.

Tulpina este puternic ramnificată în partea superioară iar uneori poate fi ramnificată la bază. Gradul de ramnificare este influențat de soi, condițiile tehnologice, condițiile climatice etc.

Tulpina conține 18-20% fibre grosiere, foarte rezistente care se pot folosi la fabricarea de tesături cu rezistență mare.

În perioada de vegetație tulpina de in are un ritm de creștere diferit.

În faza cotiledonală și in faza de brădișor , când se dezvoltă partea subterană, ritmul de creștere este lent ; aceasta este o perioadă critică pentru cultura de in, ea putând fi distrusă de atacul de purici și de buruieni. Din faza de brădișor și pană la înflorit , tulpina de in are o creștere rapidă(2-3 cm/zi).

Foto nr.6 Tipuri de tulpina la inul pentru ulei (sursa: www.google.ro)

Florile sunt grupate în inflorescențe de tip cimă, foarte ramnificate (15-40 de ramnificații, fiecare terminată cu o floare).

Ele sunt alcătuite pe tipul 5, de culoare albastra sau alba.

Deschiderea florilor are loc dimineața, între oerele 6 și 11. În mod obișnuit florile rămân deschise 3-4 ore pe timp frumos și 6-7 pre pe timp înnorat și răcoros. În preocesul de deschidere a florilor, antrenele se sparg si eliberează polenul, care autopolenizează stigmatul. În funcție de factorii climatici deschiderea dureaza 15-40 de zile (C.Vasilica, 1991).

Foto nr. 7 Floarea inului pentru ulei (sursa: www.google.ro)

Viabiliatatea polenului este de 48 de ore, iar stigmatul se maturizează cu 24-48 de ore înaintea polenului din propria floare, cu o viabilitate de 70-80 de ore.

Procesul de fecundare alogamă este de 1-3%, fiind influențat de soi și de condițiile climatic.

Fructul este o caplsulă piriformă , cu 5 lojii si 10 sublojii, în care theoretic se găsește câte o sămânță. În funcție de specie, capsula este idehiscentă semi sau dehiscentă. Soiurile cultivate la noi în țara au capsula indehiscentă.

Foto nr. 8 Fructul inului pentru ulei (sursa: www.google.ro)

Semințele sunt de formă oval-turtită, lucioase de culoare alb-gălbuie, maronie, brun-roscată, galben-pai, galben-fildeș. Când sunt proaspete și păstrate corespunzator semințele au o culoare metalică și luciu caracteristic. Când sunt mai vechi sau au fost păstrate necorespunzător, semințete au culori șterse fără luciu.

Foto nr. 9 Semintele inului (sursa: www.google.ro

1.6 .Compoziția chimica

În tegument, semințete conțin celule epidermice care în contact cu apa formează mucilagii, ce determină prinderea semințelor una de alta. Din acest motiv la in nu se fac tratamente pe cale umedă.

Sămânța de in pentru ulei are o compoziție chimică complex:

-apă 7,5-9%

-substanțe grase 40-46%

-substanțe proteice 22-25%

-hidrați de carbon 19-24%

-cenușă 3,4-4,1%

-celuloză 5,5-8,9%

Uleiul conține acizi grași saturați acid palmatic 8-15%, și acizi grași nesaturați: oleic 15-35% și linoleic 60%.

Acidul linoleic dă gradul de sicativitate al uleiului de in , care este dependent de soi, condișiile climatic și condițiile tehnologice.

În condiții de silvostepă, cu umiditate mai ridicată, perioada de acumulare a acizilor grași nesaturați se prelungește, crescând sicativitatea uleiului.

În zonele de stepa și in situații de secetă, valoarea indicelui de iod scade, reducându-se sicativitatea uleiului.

Semănatul timpuriu mărește sicativitatea,ca urmare a prelungirii perioadei de umplere a semințelor. Conținutul si sicativitatea uleiului de in sunt influențate de lungimea zilei, densitate și fertilizare.

Densitatea mare a plantelor reduce sicativitatea uleiului, iar fertilizarea abundentă cu azot reduce valoarea indicelui de iod.

1.7. Cerințele in ce privește factorii de vegetație

Există diferențe mari in ceea ce privește cerințele biologice, atât între inul de ulei și cel pentru fibre, cât si între inul de ulei și cel mixt.

1.7.1. Cerințele privitoare la temperatura

Temperatura minimă de germinare este de 1-3ºC, iar cea optimă de 5-6ºC.

Dupa răsărire, inul rezistă puțin la temperaturile scăzute, iar înghețurile, chiar de scurtă durată pot compromite cultura.

Până la răsărire inul rezistă la temperature de -7ºC, iar in faza de brădișor rezistă la temperature de -4…-5ºC, dacă acestea sunt de scurtă durată.

Între faza de brădișor și cea de înflorin, temperature optima de creștere este de 14-16ºC.

Faza de înflorit-maturizare se desfașoară îm condiții bune la o temperatură de 18-20ºC, cu un maxim de 24-26ºC la maturitate.

În fazele de înlorire, polenizare, fecundare, oscilațiile termice stânjenesc fecundarea, formarea și maturizarea semințelor.

Constanta termică pentru întreaga perioadă de vegetație este de 1600-1800ºC la inul pentru ulei și 1500-1700ºC la inul mixt.

1.7.2. Cerințe privitoare la umiditate

Inul pentru ulei are cerințe mai reduse in ceea ce privește umiditatea decât inul pentru fibre, comportându-se ca o plantă mezofilă. În condiții optime de umiditate în sol, sistemul radicular poate asigura plantei suficientă apă pentru parcurgerea fazelor de vegetație.

Inul dă rezultate bune dacă in timpul vegetației cad 15m mm precipitații, din care 50% in perioada de brădișor-începutul înfloritului, corespunzătoare cu perioada de creștere intensă a tulpinii și de formare a primordiilor florare.

Lipsa apei din perioada de creștere a tulpinii determină scăderi semnificative ale producției, ca urmare a reducerii taliei tulpinii și a suprafeței foliare (se micșoreaza numărul de frunze pe plantă).

Excesul de umiditate în faza de înflorin determină căderea plantelor și reduce producția. Surplusul de umiditate din periada de maturitate provoacă îmburuienarea culturii, pierderi de producție și de ulei. Inul mixt este mai pretențios in ceea ce privește umiditatea decât inul pentru ulei, necesitând în cursul vedetației cca. 200 mm precipitații.

1.7.3. Cerințe in ce privește lumina

Inul pentru ulei are cerințe ridicate fața de limină, mai ales în partea a doua a vegetației.

Sub aspectul fotoperioadei, inul pentru ulei și cel mixt sunt plante de zi lungă.Stadiul de lumină se parcurge în 22-26 de zile.

Lumina intensă și temperaturile ridicate determină reducerea taliei, cresterea gradului de ramnificare și acumularea unei cantitați mai mari de ulei în semințe.

1.7.4. Cerințe privitoare la sol

Inul pentru ulei și mai ales cel mixt sunt pretențioase față de sol. Dau rezultate bune pe soluri cu textură mijlocie, profunde, cu fertilitate ridicată, bine structurate, bine aprovizionate cu apă, cu reacție slab acidă sau neutră, plane, fără crovuri. Ușor accesibile în cursul perioadei de vegetație.

Nu se cultivă pe soluri cu pH sub 6-7, alkaline, cu exces de umiditate, nisipoase, grele, erodate, pe cele care fac ușor crustă, îmburuienate cu graminee perene și alte buruieni greu de combătut.

1.7.5. Zonele de cultura

Inul pentru ulei se cultivă cu rezultate foarte bune în stepă și silvostepă din Dobrogea, [NUME_REDACTAT] și câmpia din vestul țării.

Foto nr. 10 Zonarea ecologică a inului pentru ulei (sursa www.google.ro)

Zona foarte favorabilă cuprinde:

-partea central a [NUME_REDACTAT] (județele Călărași, Giurgiu, Teleorman, parte din județele Olt și Dolj);

-sudul Dobrogei;

-partea de vest a [NUME_REDACTAT] și Aradului;

Zona favorabilă I cuprinde: [NUME_REDACTAT], cea mai mare parte din Dobrogea, partea central a [NUME_REDACTAT] și a Aradului, sudul și centrul Moldovei.

Zona favorabilă II: cuprinde partea nordică a [NUME_REDACTAT], vestul [NUME_REDACTAT] și dealurile subcarpatice (parte din ele), estul [NUME_REDACTAT] (zona colinară din Banat și Bihor).

Capitolul II Conditile de mediu unde s-au efectuat cercetarile.

2.1.Așezare geografica.

Judetul sibiu locul de desfasurare a cercetarilor este situate relatin in centru tarii, avand o suprafata de 5422 km patrati,reprezentand 2,3% din suprafata Romaniei. Teritoriul judetului,se intinde pe versantul Nordic al [NUME_REDACTAT] si in depresiunea Transilvaniei,respective in bazinul hidrografic al Cibinului si unele sectoare din bazinul hidrografic al Muresului si Oltului.

[NUME_REDACTAT] este situate in partea dusica a Transilvaniei,pe raul Cibin si se situeaza la 45 grade si 47 minute latitudine Nordica,in linie cu Lyon,si 24 grade 05 minute latitudine estica,apoximativ in aceasi linie cu Atena,foarte aproate de centrul geografic al Romaniei.

Este asezat in depresiunea Cibinului,in apropierea muntilor Fagarasului la circa 20 de km,Cibinului 12 km si Lotrului circa 15 km,care marginesc depresiunea in partea de sud-est

In nord si est,teritoriul municipiului sibiu este delimitat de podisul Tarnavelor,care coboara pana deasupra [NUME_REDACTAT],prin dealul Gusteritei. [NUME_REDACTAT] se afla in depresiunea Cibinului intr-o zona de campie piemontana colinara cu terase ale raului Cibin,care o dreneaza.

[NUME_REDACTAT] nu este delimitat de forme de relief strict conturate,ci le imbraca si le domina aproape uniformizandu-le, prin extinderea zonei construite. Municipiul nu are in perimetrul sau accidente geomorfologice care sa provoace elemente de panta.Altitudinea fata de nivelul marii variaza intre 415 m in Orasul de Jos si 431 m in Orasul de Sus.

Este invecinat cu judetele Valcea si Arges la sud,Brasov la est,Mures la nord si Alba la vest.

Foto nr. 11 Harta fizico-geografica a judetului Sibiu (sursa: www.google.ro)

2.2.[NUME_REDACTAT] pozitie tarii noastre in sud-estul Europei,precum si a prezentei si formei lantului carpatic, in Taransilvania se resimte in special actiunea ciclonilor din nordul oceanului Atantic sin drumul lor spre estul si sud-estul Europei si influenta de are polar dinspe nord-vest,nord si nord-est.Ca urmare intregul versant Nordic al [NUME_REDACTAT] are o clima donimata de influenta vanturlor vestice,in general,mai racoroasa si mai umeda decat cea de pe versantul sudic al acelorasi munti.Observandu-se in condiitiile concrete ale teriroriului judetului Sibiu,ca aceasta beneficiaza in proportie de cca. 25% sectorului cu clima de munte in sudul judetului.

Sectorul montan al judetului se incadreaza in tinuturile climatic specific muntilor mijlocii si muntilor inalti.Regimul climatic general diferentiat pe cele doua trepte principale ale reliefului in functie mai ales de altitudine si expozitie.

In sectorul montan sunt caracteristice verile racoroase si precipitatii abundente si renile reci cu ninsori abundente si strat de zapada stabil pentru o perioada indelungata.Sectorul de podis si dealuri se caracterizeaza prin veri calde,cu precipitatii relative frecvente si prin ierni reci cu strat de zapada relative stabil,punctuate din cand in cand de interval de incalzire (“ferestre ale iernii”).

Inversiunile termice frecvente si persistente in semestrul rece al anului fac ca in depresiunile Sibiu si Fagaras sa se invidualizele topoclimate specific de depresiune,cu ierni mai reci decat pe pantele cu altitudini mijlocii ale muntilor din vecinatate.

O asemenea situatie si cu raciri chair mia puternice o intalnim pe valea Hartibaciului, unde stagneaza mase de aer fosrte reci, iar iarna temperaturile minime inregistreaza aici valori apropiate de cele din depresiunile intramontane din estul Transilvaniei.

2.3.Radiatia solara

Radiatia solara transfomata diferentiat in atmosfera si la suprafata globului pamantesc constituie sursa energetic primara a dezvoltarii proceselor geofizice si biologice. Cunosterea particularitatilor regimului si repartitiei solare si ale componentelor bilantului radiativ si caloric asigura rezolvarea unui sir de problem practice si teoretice,deosebit de importante.

Radiatia solara directa constituie component energetic esentiala a bilantului radiativ si sursa principal de caldura pentru suprafata terestra.Ziua pet imp senin,valoarea radiatiei directe (dup ace aceasta strabate atmosfera) depinde de transparent aerului si de inaltimea soarelui deasupra orzontului.

Pe unitate de suprafata expusa perpendicular,valorile fluxului radiatiei solare directe pot depasi la amiaza,in toate anotimpurile, 1 cal/cm patrat min,fiind ceva mai mari vara si primavara,la inaltimi maxime ale soarelui deasupra orizontului.

In directă legatură cu valorile coeficientului de transparența a atmosferei, intensitatea radiației solare directe poate avea valori maxime de peste 1,4 cal/cm2

min vara si 1,1 cal/cm2 min iarna.Aceste date corespund în general condțiilor de câmpie din partea sudică a țării. În nord, în special în timpul iernii, în aceleași condiții de transparență a atmosferei, reducându-se cu 3-4ºC, înălțimea sorealuui deasupra orizontului, valoarea radiației solare directe se micșorează, apreciabil la pozițiile joase ale soarelui, adică în general iarna, spre nodrul țării și în tot cursul anului, în primele ore de dimineață și în ultimele ore ale după amiezii. Sumele anuale și lunare ale radiației directe, suntfoarte variabile atât în timp cât și ca repartiție teritorială, fiind puternic influențate de prezența și regimul norilor, ceții și diferitelor fenomene ce modifică transparența atmosferei.

Piscurile cele mai înalte ale munților Carpați primesc adesori ianra un surplus apreciabil de energie solară direct, deoarece ele rămân permanent însorite fiind degajate deasupa norilor stratiformi situați la altitudini mai mici. Vara, deoarce culmile munților sunt acoperite de nori cumuliformi tocmai în timpul zilei, când deasupra câmpiilor predomină timpul mai mult senin sau puțin noros, sumele lunare alea radiației directe, sunt mai reduse decât la câmpie și decât în văii și depresiuni.

Tabel nr.10

Valori ale radiației solare lunare

Radiația solara difuza,ziua pe timp senin, în afara de de fluxul radiației solare directe, suprafața activă primește și radiația difuza a cărei valoare în general este foarte redusă crește în prima parte a zilei, pe masură ce înălțimea soarelui desupra orizontului se mărește.Spre seară scade treptat.

În perioada solstițiului de vara, în timpul amiezii, valorile radiației difuze pot ajunge la 0,25 cal/cm2 min. suprafața orizontala.Dimineața si seara pe timp senin ele sunt cuprinse între 0,01 și 0,10 cal/cm2 min. Radiația difuza se intensifică în general in cazul creșterii opacității atmosferei. Un rol foarte important îl joacă și culoarea și natura suprafeței terestre care reflectă difuz,în grad variabil,în atmosfera,radiația solara.Câna soarele este ecranat de nori, radiația solara reflectata și difuzată în mod repetat și foarte complex de cristale de gheața si de particule de apă ale norilor ajunge la suprafață globului exclusive sub forma radiației difuze.Valorile acesteia, în diverse anotimpuri sau ore din cursul zilei pot fi extreme de diferite, în directa dependență de structura microfizică a norilor, de densitatea și de grosimea lor.Un rol important îl joacă in zilele de iarnă suprafața stralucitoare a stratului de zapadă prospătă cazută, care reflectă puternic lumina solară, mărind astfel intesitatea radiației difuze.

2.4. Temperatura aerului

Temperatura medie multianuală oscilează între 8ºC în depresiune și 5ºC la munte.Temperaturile medii ale lunii iulie au valori cuprinse între 15º-20ºC, iar cele ale lunii ianuarie între -5º,-7ºC. Vara temperaturile urcă până la 30ºC, în timp ce iarna coboară până la -20ºC.Regimul hidrologic prezintă deasemenea unele deosebiri, ținând seama de cresterea cu 10-15% a valorii precipitațiilor. Toamna sunt mai frecvente inversiunile termice în depresiune, durează puțin, începând în prima parte a nopții și dipărând în jurul orelor 10-12, odata cu ceața.

Adâncimea de îngheț determintă pe baza indicelui mediu de îngheț pentru situția terenului neacoperit cu zapadă sau material este de .1,0 m.

Tabel nr.11

Fig. nr.1 Reeprezentarea grafică a temperaturilor medii

2.5.Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice oscileză în medie între 700-900 l/m2 pe an,crescând odata cu altitudinea.Curenții atmosferici sunt dominați de vânturile SE, în special în lunile octombrie-ianuarie, urmate de cele de NV în S în special în lunile iulia august.Seceta nu este un fenomen caracteristic, ea înregistrându-se doar în unii ani, mai ales în lunile septembrie și octombrie. În timpul verii se înregistrează uneori ploi torențiale excepționale, în timpul cărora cantitatea de apă cazută în cateva ore poate depăși media lunii cele mai ploioase. Stratul de zapadă nu atinge grosimi foarte mari și adesea se topește mai devreme decât in restul podișului Transilvaniei datorită ‘[NUME_REDACTAT]’ cu aer cald care vine din SE.

Roua si bruma, fenomene frecvente mai ales in depresiun,își aduc contribuția la creșterea cantitații de apa pe care o primește solul.

Cazuri de bruma se semnalează chiar si la sfarșitul lunii august, iar primavara char la începutul lunii mai, afectând livezile si grădinile de legume.

Tabel nr.12

Precipitații atmosferice,sume lunare și anuale în anii 2011-2013

Fig. nr.2 Reprezentarea grafică a precipitațiilor medii

4.5. [NUME_REDACTAT] această parte a [NUME_REDACTAT] predomină solurile brune și brune-galbui pozdolite și solurile pozdolice argilo-iluviale.Caracteristic pentru aceste soluri etse prezența fenomenului de pdeudogleizare. Local apar și soluri negre argiloase foarte humifere. Din punct de vedere geomorfologic amplasamentele aparțin o parte a terasei inferioare a râului Cibin, parte a zonei piemontale deluroase, respectiv zona sud-vestica. Relieful terasei este orizontal stabil fară tendințe de alunecare, iar cel al zonei deluroase ușor înclinată nord și nord estic, stabile,fără accidente structurale sau modificăari de stabilitate. Geografic amplasamentele apațin depresiunii Sibiului, caracterizată de altitudini de la 500 la 650 m.

În trecutul îndepartat aici ca de altefl pe tot cuprinsul [NUME_REDACTAT], erau apele calde ale [NUME_REDACTAT], care după dispariția ei a lasat în urmă mărturie roci sedimentare sub forma unor straturi de diferite grosimi, dispuse in plan orizontal sau ușor înclinat. În compoziția acestora intra pietrișuri, argile, marne,gresii,nisipuri sau conglomerate, formate prin măcinarea, transportul și depunerea rocilor provenite din versanții nordici ai [NUME_REDACTAT], în decursul a milioane de ani.

Roci sedimentare de proveniență mai recentă, nisipuri și pietrișuri se întâlnesc frecvent de-a lungul râurilor, consecința directă a acțiunii de transport a acestor ape. Solurile sunt bine structurate, stabile fără fenomene de degradare și eroziune.

Foto nr.12 Harta solurilor din România (sursa www.google.ro)

CAPITOLUL III SCOPUL ȘI OBICTIVELE URMĂRITE.MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

3.1. Scopul si obiectivele cercetării

Dintre toate culturile de câmp care se semănă în rânduri dese în primăvara, cultura de in este cea mai puțin competitivă în lupta cu buruienile. Ea este grav afectată de buruienile anuale, cu răsărire timpurie în ptimăvara precum și specile bienale și perene cu rtm de creștere riguros.

Ținând seama că inul este o plantă sensibilă la îmburuienare, neprășitoare ne-am îndreptat atenția asupra metodelor de combatere a buruienilor prin folosirea erbicidelor.

Obiectivele cercetarii

Stabilirea unui prag economic de îmburuienare este foarte dificilă, datorită variabilității frecvenței specilor de buruieni dominante și a gradului de îmburuienare.Principala cauza a producțiilor relativ scăzute o constituie reacția slaba de fertilizare a inului, în concurență cu populația de buruieni, infestarea intensificându-se pe măsura creșterii dozelor de îngrșăminte. Concurență cea mai ridicată este in perioada 30-60 de zile de la răsărire și, mai ales, până în faza de 4-5 frunze. Ne-am orientat cercetările în direcția următoarelor aspecte:

-Cartarea buruienilor

-Efectul erbicidelor asupra buruienilor

-Producțiile obținute în cultura inului

-Pagube produse asupra producției

3.2.Materialul biologic utilizat

Cristina- Hibridul de in pentru ulei, creat la I.C.D.A Fundulea.

Caractere morfologice.Plantele au înălțimea medie. Culoarea petalelor florii la înfloritul deplin este albastră. Staminele au filamentul la vârf de culoare alba. Anterele au cloarea albastra în momentul deschiderii florilor.Stilul la baya are culoare alba. Capsula are mărimea medie, cu pereti falși desparțitori păroși. Sămânța are culoare castanie și masa a 1000 boabe este de cca. 6 g.

Însușiri fiziologice. Soiul de in pentru ulei Cristina are o perioadă de vegetație de cca. 106 zile, fiind semitardiv. Este rezistent la fuzarioză, rezistent la secetă și cădere.

Însușiri de calitate. Conținutul semințelor de ulei este de 40,05% cu 1,6% mai mulr decât la martorul Geria.

3.3.Material și metodă

Cercetările care au stat la baza prezentei lucrări s-au executat în perioada 2013 pe solurile brune si brune-gălbui pozdolite și solurile pozdolice argilo-iluviale cu textură argiloasă cu pH 7,75-7,64 cu un conținut de materie organică de 3,92-2,14% și de argilă de 51,8-55,5%. Culturile premergatoare inului pentru ulei au fost cerealele de toamnă. Fertilizarea uniformă s-a efectuat înainte de aratură cu N80P80 substanță activă. În continuare s-a aplicat tehnologia cunoscută, insistându-se ca la ieșirea din iarna, ogoarele sa fie bine nivelate și uniform tasate. Amplasarea experiențelor s-a efectuat după metoda triunghiului latin, în patru repetiții cu mărimea parcelei de 15-20 m2 . Erbicidele s-au aplicat pe parcele cu aparate portabile, echipate cu duze tip MET folosind o cantitate de soluție de 250 l/ha. Încorporarea erbicidelor în sol, înainte de semănat , s-a efectuat cu freza pentru experientă. Însămânțarea experiențelor s-a realizat în randuri echidistante la 12,5 cm, manual, la adâncimea de 2 cm asigurându-se o densitate de cca. 2500 boabe germinabile/m2 . Înainte și după semănat s-a realizat o lucrare cu tavălugul inelar.

Selectivitatea și eficacitatea erbicidelor în perioada de vegetație s-a apreciat prin note de la 1 la 9 ( scara EWRC ) și prin reducerea biomasei speciilor de buruieni din parcele tratate, comparată cu parcelele netratate, determinată în perioada următoare după înfloritul culturii.

CAPITOLUL IV REZULTATE EXPERIMENTALE ȘI DISCUȚII

În lucrare, dezbatem rezultatele obținute în experiențele de combatere a buruienilor cu ebicide la inul pentru ulei, care au specificul lor datorită infestării cu Avena fatua, buruiană păgubitoare în arealele de cultură a inului pentru ulei din Transilvania, în vederea obținerii unor parametrii care sa poată fi utilizați în proiectarea unor sisteme „expert” pentru cultivator.

Pagubele cele mai mari la inul pentru ulei s-au înregistrat de către speciile Brasica arvensis, Polygonum convolvulus, Saponaria vaccaria și Avena fatua. Lucrările de pregătire a patului germinativ, de fertilizare cu azot și de semanat din primăvară, determină întreruperea repousului seminal al semințelor de odos din sol realizând infestarea puternică a culturii de in de regula înainte de răsărirea acesteia. Intârzierea semănatului și distrugerea valului de odos răsărit prin lucrări mecanice este deosebit de riscantă pentru reușita culturii. Tehnologiile actuale de recoltare mecanizate a inului pentru ulei si mixt, pretind lanuri curate de buruieni, pentru a reduce la maximum pierderile de producție.

În complexul de măsuri de combatere integrată a buruienilor din cultura de in pentru ulei (preventive, agrotehnice ș8 chimice) ponderea erbicidelor este majoră, mai ales că în etapa actuala sortimentul de ebicide existent pe plan mondial, asigură posibilitatea combaterii orcărei specii anuale sau perene si practicarea celor mai moderne tegnologii.

În experiențele de combatere a buruienilor cu erbicide în cultura de in în perioada 2013, s-a realizat o infestare medie în varianta neerbicidata de 113 plante/m2. Speciile cele mai frcvente au fost Avena fatua (55%), Sinapis arvensis (27%), Chenopodium album (4%), Agropzron repens (3%), Lolium sp. (2%), Galium aparine (1%), Poligonum sp. (1%), Lathyrus tuberosus (1%), alte specii (5%). Au dominat speciile de graminee anuale (57%), fiind urmate de speciile dicotilodinate anuale (38%), de speciile de graminee perene (3%) și de cele dicotiledonate perene (2%). Acest spectru de specii îl considerăm semnificativ la cultura de in pentru ulei, din centrul Transilvaniei.

În perioada 2013, apreciindu-se infestarea cu buruieni din martorul netratat prin greutatea proaspătă a acestora s-a realizat o infestare medie de 16,8 t/ha, cu o variație cuprinsă între 5,4-26,9 t/ha.

Grupând erbicidele cu activitatea specifică antidicotiledoneică se constată că acestea au realizat o combatere medie a buruienilor de 29%. Când la aceste erbicide s-au asociat și ebicidele antigramineice, gradul de combatere al buruienilor a ajuns la 63%.

Dacă erbicidele antigramineice au avut eficacitate semnificativă si asupra odosului (Avena fatua), combaterea medie a buruienilor a ajuns la 85%. Combaterea buruienilor dicotiledonate, care au participat la același nivel cu odosul la infestarea totală, a fost de 81% și a scăzut nesemnificativ (79%), la grupa de asociații de erbicide cu acțiune specifică și împotriva odosului.

Tabel nr. 10

Gadul de îmburuienare a culturii de in pentru ulei în funcție de erbicidele utilizate

Erbicidele cu acțiune specifică antidicotiledoneică au favorizat infestarea cu odos, acestea crescând în medie cu 23%. Asocierea la acestea a erbicidelor specifice antiodos au realizat în medie o combatere a acestora de la 54% la 92%, combatere care a determinat sporuri suplimentare de producție la acest tip de asociații de erbicide și care nu au modificat eficacitatea lor antidicotiledoneică.

O evoluție identică prezintă îmburuienarea in variantele cu asociații de erbicide, creșterea îmburuienăarii este nesemnificativă datoriă combaterii odosului. Se constă o evoluție nesemnificativă a gradului de îmburuienare în variantele cu asociații de erbicide cu acțiune specifica antiodos; la acest grup de variante realizându-se și cel mai scăzut grad de infestare. Pierderile de producție, datorita îmburuienării, raportate la producția și gradul de infestare cu buruieni din martor au diferit in funcție de eficacitatea tratamentelor cu erbicide. Pierderile de recolta maxime sunt estimate de diferențetele realizate fața de producție obținute prin asociații de erbicide cu acțiune specifică și antiodos și acestea au fost în medie de 70% cu limite cuprinse între 65% si 97%. La acest nivel a revenit o pierdere medie la hectar de 3,6q/tona de buruieni, cu limite între 4,5-4,8 q/tona.

În cazul asociaților de erbicide, precum și în asociațiile de erbicide cu acțiune specifică antiodos a existat o acțiune pozitiva, ăn sensul că pe măsura ce a crescut infestarea în martorul netratat a crescut producția de tulpini tehnice, care a fost de 2,5-3,6 q/tonă buruieni. Coeficienții de corelație nu sunt asigurați statistic, ceea ce înseamnă ca aceste interacțiuni sunt influențate si de alți factori, cum ar fi structura și dominția speciilor, momentul începerii si durata concurenței, condițiile climatice etc. Acest fapt face dificilă estimarea corectă la această cultură a gradului economic de dăunare.

Tabel nr. 11

Pierderile de producție datorate gradului de îmburuienare în funcție de eficiența erbicidelor la inul pentru ulei

Cercetările privind combaterea buruienilor cu erbicide din cultura de in pentru ulei, efectuate in perioada 2013 care au stat la baza datelor prezentate anterior, atestă, incontestabil că la această cultură utlizarea erbicidelor este o măsură tehnologică de baza. Cultura de in pentru ulei fiind sensibila fața de concurența buruienilor, folosirea erbicidelor trebuie să se realizeze în funcție de structura speciilor de buruieni și de gradul de infestare.

Fața de aște zone de cultură, în condițiile umede din Transilvania se realizează infestări grave cu odos și pir care adesea duc la compromiterea culturilor.Infestările cu buruieni graminee termofile (Setaria sp.,Digitaria sp.) prezintă semnificație numai în culturile însămânțate în luna mai, care se practică in primăverile secetoase pentru a se salva cultura de la atacul puricilor.

Tabel nr. 12

Dozele optime de erbicide antigramineice care se recomandă a se utiliza ăn asociație cu erbicide antodicotilrdoneice postermegente la cultura de in pentru ulei

Tratamentele pe vegetație cu erbicide la cultura de in pentru ulei ar trebui în principal sa aibă eficacitate față de buruienile dicotiledonate, care nu pot să fie eficient combătute prin tratamente preemergente. Pe lânga erbicidele larg cunoscute pe baza de 2,4D si MCPA, s-au dovedit a fi selective erbicidele care se pot aplica înainte ți chair dupa faza de brădișor, fază în care inul manifestă cea mai mare toleranță față de erbicidele de tip hormonal. În general, eficacitatea acestor erbicide etse cu atât mai mare cu cât acestea se aplică într-o fază cât mai timpurie de dezvoltare a buruienilor (în faza de cotiledoane până în faza de rozetă de 3-4 frunze).

Repetarea tratamentelor pe perioada de vegetație este oportună numai când reinfestraea culturii se relizeaza cu specii de buruieni sensibile și in niciun caz pentru combaterea celor tolerante rămase de la primul tratament. La repetarea tratamentelor se vor folosi erbicidele pe baza de 2,4 D și MCPA, care pot afecta semnificativ creșterea și dezvoltarea ulterioară a culturii.

Erbicidele antigramineice pe vegetație, selective pentru cultura inului, ar trebui să aibă un efect complementar și ca destinație combaterea speciilor de Avena fatua și Lolium sp. De regulă, insă, întârzierea eliminăarii concurenței buruienilor de graminee are efect negatic semnificativ asupra potențialului de producție al culturii.

Marele avantaj al erbicidelor graminidice postemergente din noua generație este acela că în dozele spre limita maximă au eficacitatea ridicată și în combaterea speciilor de graminee perene. Acest lucru poate fi benefic în stabilirea unei rotații a culturilor, unde infestarea grava a unor terenuri cu aceste specii de buruieni perene să fie mult diminuata prin tratamente cu erbicide în perioada de vegetație la cultura inului pentru ulei.

Capitolul V Concluzii

-La infestarea medie în martorul netratat de 113 plante/m2, în structura speciilor au participat Avena fatua (55%), Sinapis arvensis (27%), Chenopodium album (4%), Agropyron repens (3%), Lolium sp. (2%), Galium aparine (1%), Poligonum convolvulus (1%), alte specii (7%).

-S-a realizat o eficacitate medie de până la 85% în combaterea buruienilor cu asociații sau combinații de erbicide specifice antiodos, care au asigurat o combatere medie a odosului de 92%.

-Pierderile medii de recolta datorită buruienilor au fost de 70% cu limite intre 65% și 95% și care au reprezentat la un hectar o pierdere de 3,6 q/tonă buruieni.

-Productia si gradul de îmburuienare din martorul netratat pot constitui parametrii pentru estimarea eficacității erbicidelor. În acest sens s-a determinat un spor de recoltă potențial de 2,5-3,0 q/ha pentru fiecare tona de buruieni.

-Tratamentele preemergente trebuie să aibă ca obiectiv combaterea infestărilor potențiale ridicate cu graminee anuale și se vor realiza preparate pe baza de butylat, benefin, metolaclor, trialat.

-La stabilirea erbicidelor pentru tratamente postemergente se va ține seamă de structura speciilor dominante, de fenofaza de dezvoltare a culturii și a buruienilor.

-Eficacitatea erbicidelor antidicotiledoneice

-Erbicidele antigramineice postemergente, în doze duble fața de cele adecvate combaterii speciilor anuale, au avut eficacitatea ridicată în combaterea speciilor perene.

[NUME_REDACTAT] din câmpul experimental din [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

Bîlteanu, G. „Fitotehnie” Editura “Ceres”, Bucuresti 1993

Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din România, Ediție complectă 2008, București. [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Institutul de Stat pentru Testarea și [NUME_REDACTAT].

Ciortea, G. [NUME_REDACTAT] „ Fitotehnie”-note de curs, Editura “[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT], G [NUME_REDACTAT]. “Agrotehnică”- lucrări practice, [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” Sibiu

https://www.google.ro

[NUME_REDACTAT], “Tehnologii agricole performante”, Editura “Ceres” 2003

Lista oficială a soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România, Ediția 1993, București. [NUME_REDACTAT] și Alimentației, Institutul de Stat pentru Testarea și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] „Tehnologia culturii de câmp” editura Eurobit 2006

Oancea, I. “Tehnologii agricole performante”, [NUME_REDACTAT] 2003

Oancea, I. „Tratat de agricultura” Editura “Ceres” București 1996

Popescu A. Și colab-„ Eficacitatea tratamentelor, secvențiale cu diverse erbicide în combaterea buruienilor mono și dicotiledonate din cultura inului și fibre” Combaterea integrată a buruienilor, București 1998

Tabăra, V. „Fitotehnie”- vol I, Plante tehnice oleaginoase și textile

[NUME_REDACTAT] Timișoara 2005