Specificul Fondului Turistic Si Resursele Atractive ale Republicii Moldova
Specificul fondului turistic și resursele atractive ale Republicii Moldova
CUPRINS
INTRODUCERE
I. ASPECTE GENERALE PRIVIND FONDUL TURISTIC
Studiu al potențialului turistic al Republicii Moldova
Fondul turistic natural
Fondul turistic antropic
II. AMPLASAREA TERITORIALĂ A FONDULUI TURISTIC EXISTENT AL REPUBLICII MOLDOVA
Regiunea de Nord
2.2 Regiunea Centru
2.3 Regiunea de Sud
III. VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE EXISTENTE
3.1 Direcții de valorificare a potențialului turistic
3.2 Căi de îmbunătățire a stării fondului de monumente existent
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ADNOTARE
ANEXE
Introducere
Turismul este una dintre cele mai dinamice ramuri ale economiei mondiale în continuă expansiune, generată de nevoia omului de cunoaștere, recreere și recuperare fizico-psihică, în condițiile unei civilizații tot mai solicitante, poluante și stresante.
Începînd cu a doua jumătate a secolului XX, turismul a devenit una dintre cele mai complexe ramuri economice din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate, omul s-a manifestat ca o ființă mobilă din motive comerciale, de sănătate, religioase sau pentru simpla dorință de descoperire. Se observă astfel că turismul este o activitate foarte complexă prin urmare este dificilă găsirea unei definiții pentru acesta.
Patrimoniul național constituie principalul element, care prin atracția sa este capabil să orienteze fluxul de turiști și de alți vizitatori spre localitățile moldave, pentru că anume în preajma lor se află majoritatea obiectelor cu valoare turistică din fondul zonelor naturale și potențialul cultural-istoric. Șirul acestor obiecte turistice poate fi prelungite mult, deoarece fiecare localitate deține o parte din patrimoniul național, care fiind păstrată cu grijă și utilizată în mod eficient poate fi transformată într-o veritabilă carte de vizită atît a ei cît și a republicii.
Pe meleagurile oricărei țări găsim grupe de călători, pelerini și aventurieri romantici, care caută un mediu natural plin de liniște și prospețime. Republica Moldova este una dintre destinațiile turistice din centrul vechiului continent european, care face parte din marea familie a turismului mondial. Varietatea potențialului turistic natural și antropic, natura splendidă, podgoriile pline de roade și arome, vinurile de calitate, cultura originală, ospitalitatea, tradițiile multiseculare și obiceiurile strămoșești sunt printre atracțiile care descriu Moldova ca țară ce merită a fi văzută.
Moldova este o țară europeană cu o bogată istorie, o țară populată preponderent de moldoveni dar și de alte minorități naționale. Cea mai importantă calitate a moldovenilor este ospitalitatea. Oaspeții fiind de obicei invitați în ,,Casa Mare”. Oaspețíi Moldovei în timpul vizitei lor pot participa la un șir de evenimente culturale, concerte, spectacole, parade. În timpul acestor evenimente, turiștii străini pot cunoaște îndeaproape folclorul, costumele tradiționale, piesele de artizanat, ospitalitatea și autenticitatea.
Republica Moldova este țara care a fost protejată de industrializare. Aerul nepoluat și habitatul ecologic creează o atmosferă plăcută de relaxare sufletească. Numeroasele rezervații naturale, relieful cu dealuri și văi, cu rîuri și lacuri, cu stînci și coline acoperite cu păduri seculare și plantații de vii duce orice turist în lumea senzaționalului.
Din timpuri străvechi pe teritoriul Moldovei au fost practicate diverse genuri ale artei populare, cum ar fi olăritul, încrustatul ouălor, țesutul covoarelor, prelucrarea lemnului și a pietrei, prelucrarea artistică a metalului. Aspirațiile către frumos și armonie s-au reflectat din timpuri îndepărtate nu numai prin frumusețea interiorului caselor, ci și prin tradiția împodobirii îmbrăcămintei, a costumului popular.
Lăcașurile sfinte, ca parte importantă a patrimniului cultural, prezintă un interes deosebit pentru vizitatori și sunt incluse în diverse oferte turistice. Potențialul peisagistic, obiectivele cultural-turistice, vestigiile istorice, tradițiile gastronomice, dar și ospitalitatea moldovenilor, toate acestea constituie elemente atractive importante ale Republicii Moldova.
Cunoașterea epocilor prin care a trecut istoria unui stat prezintă interes nu numai pentru populația țării de origine, dar și pentru numeroși turiști străini, care prin diverse analize încearcă să contrapună mersul istoriei cu dezvoltarea civilizațiilor. Teritoriul Moldovei, fiiind populat din timpuri străvechi, a trecut prin influența diverselor culturi ale civilizației mondiale: de la romanizarea Daciei pînă la cultura Imperiului Otoman, Tătaro-Mongol și nu în ultimul rînd influența slavonă. Drept dovadă servește numărul impunător și diversitatea monumentelor și vestigiilor istorice și arheologice.
Deși mică ca suprafață, Republica Moldova a fost înzestrată cu o diversitate mare de peisaje unice, cu monumente ale naturii de o valoare mondială, cu locuri încărcate de farmecul naturii, aceasta are ce arăta turiștilor, care s-ar aventura să vină în țara noastră în căutare de locuri pitorești. Chiar dacă nu avem zgîrîe-nori, zone muntoase, castele medievale sau mori de vînt- care în alte țări constituie puncte de atracție pentru turiști- moldovenii au și ei ce arăta lumii.
Scopul lucrării este de a prezenta potențialul turistic natural și antropic al țării noastre în contextul alinierii la exigențele turismului european precum și depistarea celor mai bune căi de dezvoltare și promovare în corelație cu resursele existente.
Lucrarea este structurată în trei capitole:
CAPITOLUL I conține noțiuni generale privind fondul turistic și studiu al potențialului turistic al Republicii Moldova.
În CAPITOLUL II este vorba despre regionarea teritorială a fondului turistic existent al Republicii Moldova.
CAPITOLUL III urmărește punerea în evidență a potențialului turistic existent al Republicii Moldova și căi de valorificare a resurselor turistice existente.
CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND FONDUL TURISTIC
În literatura de specialitate se utilizează concepte și terminologii variate, ca formă și conținut, privitoare la noțiunile de resurse turistice și fond turistic.
Într-o accepțiune generală, resursele turistice ale unui teritoriu dat reprezintă nu numai elementele și fenomenele atractive naturale, ca și elementele și fenomenele antropice cu valorificare prin intermediul turismului.
Resursele turistice cuprind atît obiectivele turistice care se vizitează, cît și cele care se utilizează, se consumă ca ,,materie primă” pentru diferite forme de turism- ape minerale, ape termale, nămoluri pentru turismul balnear; spațiul rural și valorile sale etnografice pentru turismul rural. Denumirea de resurse turistice a căpătat o mai mare circulație în ultima perioadă, pe măsura apariției, acceptării și extinderii termenului de industrie a turismului, care ca orice altă activitate economică se bazează pe valorificarea resurselor.
În literatura de specialitate referitoare la turism se utilizează actualmente pe lîngă termenii de potențial turistic și resurse turistice și cel de fond turistic.
Fondul turistic cuprinde totalitatea obiectivelor de atracție turistică, naturale și antropice dintr-un teritoriu. Prezența lui în spațiul geografic constituie condiția obligatorie pentru existența și dezvoltarea turismului.
Potențialul turistic reprezintă oferta turistică potențială a unui teritoriu dat, iar împreună cu echipamentul de producție a serviciilor turistice, respectiv baza tehnico-materială specifică, masa de bunuri alimentare și industriale destinate consumului turistic, infrastructura generală și turistică, forță de muncă, precum și condițiile de comercializare, formează oferta turistică reală sau patrimoniul turistic.
Componentele de bază care stau la formarea potențialului turistic:
componenta naturală, reprezentată prin peisaje spectaculoase, configurația variată a reliefului, condițiile climatice favorabile.
componența antropică, reprezentată prin monumente și obiecte de artă, muzee, elemente de etnografie și folclor, realizări actuale de prestigiu.
Infrastructura, reprezentată de complexe hoteliere, instituții de alimentație publică, transport, agrement.
Aceste trei componente constituie elementele de atractivitate ale ofertei turistice naționale, și implicit premisele de bază ale desfășurării unei activități turistice intense.
Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale, antropice, infrastructură, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complexe, poate determina o activitate de turism și includerea acestui teritoriu în circuitul touristic intern și internațional. Se poate afirma că potențialul turistic al R.Moldova, componența antropică și infrastructura se află în stare de degradare, deaceea sînt necesare măsuri pentru redresarea acestei situații. Astfel, protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică de turism, ocupînd un loc bine determinat în cadrul amenajărilor teritoriale pentru turism.
Varietatea resurselor și atracțiilor turistice ale unei țări, speificul acțiunii și influenței lor în activitatea turistică fac necesară delimitarea a două categorii de potențial turistic și anume: natural și antropic, în concordanță cu componentele mediului înconjurător.
În literatura de specialitate există există și alte opinii, unii autori deosebind trei categorii de potențial: natural, economic și cultural-educativ sau numai două și anume: natural și social-istoric, la care adaugă o categorie care include elementele naturale modificate de om. Componentele naturale și antropice ca resurse și atracții turistice potențiale, au un rol fundamental în dezvoltarea turismului, ele interesînt activitatea de turism prin următoarele elemente:
Valoarea peisagistică, estetică, rec reativă, culturală, indiferent de locul unde se află; uneori acestea sunt determinate în formarea motivației turistice.
Calitatea balneară și volumul unor factori naturali de cură, inclusiv a bioclimatului.
Existența unor condiții naturale care generează forme de turism specifice.
Rolul cognitiv și instructiv-educativ al multor elemente, dar mai ales al celor specifice.
Studiu al potențialului turistic al Republicii Moldova
Republica Moldova este un stat tînăr, de mărime mică, așezat în partea de sud-est a Europei Centrale, ocupă cea mai mare parte a interfluviului Prut-Nistru și o fîșie îngustă din partea stîngă a Nistrului în cursul lui de mijloc și inferior. Deși are o suprafață mică, Republica Moldova dispune de un considerabil potențial turistic, reprezentat, întîi de toate de aspectul geomorfologic al teritoriului – o neobișnuită diversitate de rezervații peisajistice sau landșafturi naturale și monumente geologice unice, de valoare europeană și mondială.
Cu toate acestea, oferta turistică a Republicii Moldova este în prezent puțin diversificată, astfel există resurse turistice importante care fiind amenajate adecvat ar putea deveni competitive pe piața turistică. Moldova dispune de un potențial turistic natural destul de variat, precum și de un patrimoniu cultural-istoric valoros, dar toate sunt insuficient integrate în circuitul turistic.
Stadiul de valorificare în turism a potențialului se remarcă, în primul rînd, prin baza tehnico-materială pentru turism, care este redusă, nediversificată și construită îndeosebi în scopuri sociale și economice generale și mai puțin pentru turism.
În orice țară cu turism dezvoltat, baza tehnico-materială pentru turism împreună cu infrastructura generală și turistică și cu potenșialul turistic constituie oferta turistică efectivă a țării, care poate fi promovată pe piața turistică sub formă de produse turistice.
Republica Moldova, ca destinație turistică, dispune de un bogat potențial pentru vizitatorii săi. Turismul are toate șansele de a ameliora balanța de plăți a statului prin majorarea ei în scopuri sociale și economice generale și mai puțin pentru turism.
În orice țară cu turism dezvoltat, baza tehnico-materială pentru turism împreună cu infrastructura generală și turistică și cu potenșialul turistic constituie oferta turistică efectivă a țării, care poate fi promovată pe piața turistică sub formă de produse turistice.
Republica Moldova, ca destinație turistică, dispune de un bogat potențial pentru vizitatorii săi. Turismul are toate șansele de a ameliora balanța de plăți a statului prin majorarea exportului de servicii turistice. Produsul turistic al țării reprezintă un ansamblu complex de mediu, atît natural, cît și creat de oameni.
În anul 1898, eminentul cercetător rus, fondatorul științei pedologice V. Dokuceaev, aflîndu-se într-o deplasare științifică prin părțile noastre, a dat următoarea caracteristică naturii plaiului nostru: ,,…În Basarabia spre deosebire de zona de silvostepă a Rusiei, pădurile preferă mult locurile deluroase, brăzdate de văi și de rîpe, îndeosebi pe malurile înalte ale rîurilor, bogate în izvoare și soluri levigate… Codrii din ținuturile Chișinău și Orhei ocupă cele mai înalte porțiuni din Basarabia și anume de la 120 la 200 de stînjeni față de nivelul mării. Îndeosebi sunt foarte pronunțați Codrii în bazinele Răutului și Bîcului, ținut care într-adevăr poate fi denumit ,,Elveție basarabeană”. Natura înconjurătoare din Republica Moldova în multe privințe poate fi comparată cu unele peisaje minunate din Elveția, Austria, Cehia, România, Ucraina. De aceea deseori țara noastră este numită muzeu natural sub cerul liber.
În Republica Moldova agențiile de turism au elaborat un sistem de trasee turistice naționale, dintre care sunt parte a unui program național “Drumul vinului”, iar guvernul a instituit printr-o hotărîre un sistem național de zone de agrement și odihnă aferente bazinelor acvatice.
În prezent sunt în dezvoltare o rețea de structure de cazare și alimentare în mediul rural. Asemenea sisteme de gestionare de regie o au muzeele și parțial unitățile de organizare a evenimentelor.
Principalele trasee turistice și excursioniste naționale în funcție de numărul desolicitări pot figrupate în următoarele:
tur de oraș,
circuite muzeale,
trasee viti-vinicole,
vizite a mănăstirilor,
vizite ale rezervațiilor naturale,
vizite în locuri istorice șicomemorative,
trasee de recreare în zone de odihnă,
trasee combinate.
În Republica Moldova pe teritoriul raioanelor (statistica națională nu oferă un alt parametru pentru structurile turistice din spațiul rural) se găsesc 78 unități de cazare,care au un fond de locuri de 53,6%, în care s-au înregistrat 45,9% din numărul total de cazări. Aceste rezultate sunt obținute din funcționarea unui număr mare de sate de vacanță, baze de odihnă și tabere pentru copii amplasate în mediul rural.
Republica Moldova dispune de un patrimoniu natural bogat, care este ocrotit de stat. Suprafața totală luată sub protecția statului constituie 66467,3 ha sau 1,96%din teritoriul țării. Actualmente, în structura fondului ariilor naturale protejate rezervațiile peisagistice cuprind 34200 ha sau 51,5% din cadrul acestui fond (Trebujeni, care include și orașulmedieval Orheiul-Vechi, Țîpova, Saharna, Climăuți, Holosnița, Rudi-Arionești, Naslavcea, Corjeuți, Brînzeni, Fetești, Butești etc.) și 19378 ha sau 29,4% rezervații științifice cu un regim special de protecție. Celelalte categorii de arii naturale protejate constituie: rezervații naturale – 8009 ha, rezervații de resurse – 523 ha, arii cu management multifuncțional – 1030 ha, grădini botanice – 104 ha, monumente dearhitectură peisageră – 191,1 ha.
Cel mai reprezentativ patrimoniu natural face parte din fondul de arii naturale protejate, dar se poate menționa că există multe alte teritorii care pot fi încadrate în perimetrul și în criteriile valorilor natural reprezentative. Arealele de bază din republică care pot constitui, prin cadrul lor natural și antropic, o adevarată și atractivă ofertă pentru turismul ecologic sunt: Arealul Codrilor, arealul "Toltrele Prutului", arealul Nistrului de Mijloc si Inferior, arealul Tigheci.
În Republica Moldova o mare parte a regiunilor de la țară – terenurile agricole, pădurile, parcurile, rîurile, aflate atît în proprietatea statului, cît și private, deși nu au statut de arii naturale protejate, formeaza un segment al ofertei turistice.
Oferta turistică a Republicii Moldova este în prezent puțin diversificată, deși există resurse turistice importante care fiind amenajate adecvat ar putea deveni competitive pe piața turistică. Moldova dispune de un potențial turistic natural variat, precum și de un patrimoniu cultural-istoric valoros, dar toate sunt insuficient integrate în circuitul turistic. Acestea constituie oferta turistică potențială a țării.
1.2 Fondul turistic natural
Resursele turistice naturale reprezintă componente ale mediului care prin natura, calitatea și specificul lor sînt recunoscute de turism și valorificate prin acesta.
Natura are o implicare variată în turism, de la o participare simbolică, greu sesizabilă la una complexă, precum sunt peisajele naturale mai puțin antropizate. Cadrul natural oferă tuturor activităților turistice mediul pentru desfășurare, de asemenea, con dițiile naturale determină apariția la turiști a motivațiilor de deplasare. În același timp, unele produse naturale servesc ca materie primă, fiind consumate de către turiști: apele minerale, apele termale, nămolurile, mofetele, solfatarele, etc.
Fondul turistic natural este reprezentat de o serie de monumente și obiective de diferite tipuri ce formează următoarele grupări: monumente geologice, hidrologice, hidrogeologice, paleontologice, botanice sau floristice. La aceste monumente se atribuie priveliștile, peisajele generale asupra unor spații imense care concomitent cuprind mai multe elemente naturale nemodificate sau slab modificate de către om, admirate de pe locuri mai înalte. Priveliștile impresionante întotdeauna reprezintă de fapt ansambluri formate de elemente naturale cu calități estetice deosebite.
Componentele naturale de potențial turistic participă în proporții inegale sau diferențiat la alcătuirea acestuia, în raport cu natura și structura lor; unele sunt determinate în crearea unui produs sau flux turistic, altele sunt coparticipative.
Resursele turistice naturale au o importanță majoră în industria turismului, deoarece reprezintă un suport al activităților turistice atît prin valoarea potențialului lor de atractivitate, cît și prin posibilitatea de echipare cu o suprastructură care să permită din plin valorificarea lor turistică. Diversitatea resurselor turistice naturale este influențată de legitățile de dezvoltare și evoluție a geosferelor Globului. De aceea în diverse areale geografice sunt localizate mai mult unele și mai puțin alte componente ale mediului natural, cu un grad diferit al funcționalității, al volumului și limitei de consum.
Exploatarea e conomică a cadrului natural prin intermediul turismului are diverse forme și toate au ca scop principal satisfacerea cerințelor turiștilor. Pornind de la faptul că preferințele vizitatorilor sunt extrem de variate, rezultă și o diversitate a implicării cadrului natural.
Industria turismului utilizează în activitățile sale pe larg următoarele resurse turistice naturale:
Relieful și geologia
Relieful reprezintă cea mai bogată și variată resursă atractivă a globului terestru. Importanța reliefului pentru turism derivă, pe de o parte din faptul că el constituie cadrul general în care acesta se desfășoară. Relieful reprezintă pe de altă parte, unul dintre cei mai importanți factori naturali de atracție, care generează mai multe tipuri de motivații turistice, adică tipuri de turism.
Relieful se prezintă ca cea mai importantă resursă turistică naturală, deoarece influențează direct, dar și indirect prin etajare, fragmentare, expunere și orientare a formelor majore, distribuția tuturor celorlalte. Relieful este temelia oricărui peisaj, pentru că pe relief se localizează factorii complementari de atractivitate ai unui peisaj. Așadar, relieful devine principala componentă a potențialului turistic dintr-un teritoriu.
Condițiile naturale reprezintă un element multifuncțional în peisaj: elementele naturii reprezintă obiectele importante ale potențialului turistic, natura oferă tuturor activităților turistice mediul pentru desfășurare, de asemenea, condițiile naturale determină apariția la turiști a motivațiilor de deplasare.
Natura are o implicare variată în turism, de la o participare simbolică, greu sesizabilă, la una complexă, polivalentă, devenind prin intermediul componentelor proprii un obiectiv propriu zis.
Valorile caracteristicilor reliefului, din punct de vedere turistic, pe teritoriul Republicii Moldova se prezintă destul de șters și nu prezintă în majoritatea cazurilor, obiective principale de atracție turistică, însă împreună cu vegetația (pădurile) și apele de suprafață, el poate contribui la formarea unor importante obiective turistice.
Punînd în aplicație acest concept, V. Efros a evidențiat trei tipuri de peisaje pitorești în limitele republicii: toltrele, înălțimile împădurite și de cîmpie.
Prin formațiunile geologice Republica Moldova dispune de forme de relief și aspecte peisagistice variate și de mare atracție pentru turism:
– aspectele peisagistice și relieful calcaros sau carstic din toltrele prutene, dealurile Nistrului și ale Răutului, cu stînci recifale, chei carstice, praguri și cascade, peșteri și grote cu vechi așezăminte religioase rupestre;
-defileul Nistrului cu peisajele atractive, cascade, praguri, peșteri;
-peisajele colinare, împădurite și diversificate ale dealurilor Moldovei centrale și ale Tigheciului;
-peisajele stepice colinare din nordul și sudul Moldovei;
-peisajele pitorești și de mare varietate din lunca Prutului.
Dintre formele de relief atractivitate turistică au colinele sau dealurile în mare parte acoperite cu păduri, care creează peisaje atrăgătoare ce amintesc regiunile premontane din Carpați.
Clima
Climatul impune starea de desfășurare al tuturor activităților recreative. El generează atmosfera favorabilă sau nefavorabilă a actului recreativ, catalizînd sau dimpotrivă, inhibînd derularea acestuia.
Majoritatea absolută a turiștilor, dar și numeroși cercetători reduc importanța climei la timpul frumos a cărui frecvență și durată este definitorie pentru recreere într-o regiune dată. În definirea timpului frumos sunt implicate o serie de elemente climatice precum: nebulozitatea, frecvența precipitațiilor și starea lor de agregare, temperatura aerului, vînturile, etc..
Pe teritoriul Republicii Moldova clima este temperat-continentală moderată, cu veri călduroase și ierni nu prea geroase, temperatura medie anuală fiind de 8 grade C în nordul și 10 grade C în sudul țării. Pentru activitatea de turism interesează, în special în următoarele elemente: regimul termic ridicat în intervalul mai-octombrie, durata mare a strălucirii soarelui, numărul mare de zile senine, cantitatea redusă de precipitații. Toate aceste elemente de stabilitate climatică favorizează turismul itinerant cu valențe culturale, turismul balnear și turismul de odihnă și recreere.
Hidrografia
Potențialul hidrografic al Republicii Moldova se prezintă prin rețeaua hidrografică destul de dezvoltată: peste 3085 de rîuri și rîulețe, cele mai mari fiind rîul Nistru, cu lungimea pe teritoriul republicii de 660 km, Prutul-695 km, Răutul-286 km, Cogâlnic-243 km ș.a.
Sectoarele acestor ape curgătoare mari, în hotarele țării cuprind cursuri navigabile, locuri pitorești cu păduri de luncă, bălți cu plante acvatice și lume animală variată. În așa mod sunt create condiții naturale destul de avantajoase pentru odihnă și recreere pe malul rîului, de croazieră fluvială. Îndeosebi sunt utilizate în industria turismului zonele de agrement de pe malul Nistrului din localitățile Soroca, Camenca, Molovata, Holercani, Vadul lui Vodă, Dubăsari, Bender, Merenești, Tiraspol, Copanca, etc.
O deosebită valoare pentru activitățile de turism o au lacurile și iazurile. În prezent, pe teritoriul Republicii Moldova sunt înregistrate circa 3085 de cursuri de ape curgătoare permanente și temporare.
Lacuri de acumulare actualmente îm republică sunt în număr de peste 50. Ele au fost create ca surse de apă pentru necesitățile economiei, dar și ca zone de odihnă pentru populația locală și turiști. Cele mai mari lacuri artificiale ce prezintă și o atractivitate semnificativă sunt arătate cu caracteristicile de rigoare în tabelul NR 1. Printre acestea se evidențiază patru lacuri naturale: Manta, Dracele, Bâc și Beleu, care formează nucleul reervației științifice ,, Prutul de Jos”, și lacurile de acumulare Dubăsari (pe Nistru) și Costești-Stânca (pe Prut). Toate acestea pot corespunde diferitelor motivații turistice: odihnă și recreere, cură balneară, agrement nautic și sportiv, pescuit, vînătoare și turism științific.
Apele minerale sunt răspîndite pe tot teritoriul republicii, cu debite diferite în variate localități. Resursele de ape minerale au o valoare deosebită pentru dezvoltarea turismului balnear. În stadiul actual de cercetare hidrogeologică și balneomedicală sunt cunoscute peste 30 de puncte și localități cu resurse de ape minerale, din care 22 sunt valorificate ca ape medicinale sau de masă, fiind determinate tipologic după componența chimică și caracteristicile balneologice conform cerințelor.
Principalele localități cu surse de ape minerale sunt Hîrjăuca, Cahul, Camenca, Soroca, Zăbriceni, Mihăileni,
Vegetația
Vegetația este specifică de stepă și silvostepă în cîmpii și platoul Moldovei de Nord, la care se adaugă pădurile de stejar și fag de pe dealurile înalte. Pădurile ocupă spații mai mari în partea centrală a Moldovei. Printre speciile ierboase de stepă și silvostepă prezintă importanță plantele rare, de interes științific, localizate în rezervații sau ca monumente ale naturii, precum și plantele medicinale, folosite în tratamentul balnear în complexurile sanatoriale.
Fauna
Fondul cinegetic al Moldovei este puțin diversificat, fiind reprezentat prin mistreț, căprioară, vulpe, iepure, fazan,potîrniche și prepeliță în cîmpie, păsări de baltă în luncile Prutului și Nistrului.
Fauna Republicii Moldova are o importanță mai mică pentru turism. În acest sens, în viitor, turismul de vînătoare are șanse mai mici pentru promovare. Fondul piscicol este mai variat, fiind reprezentat prin carp, somn, știucă, clean și alte specii. Astfel numerosele lacuri și iazuri populate cu pește autohton sau aclimatizat pot favoriza favorizarea unui turism specializat pe pescuit sportiv.
Potențialul turistic natural al Republicii Moldova, prin varietatea și atractivitatea sa, constituie una din premisele de bază ale activității de turism. Aici se includ toate componentele cadrului natural, care pot forma oferta turistică a țării.
Potențialul turistic natural și antropic poate fi integrat și valorificat în circuitul turistic, după o echipare tehnică la un nivel funcțional. (1)
După V. Glăvan (2005), potențialul turistic al unui teritoriu cuprinde componentele naturale, cultural-istorice, economico-sociale cu posibilități de valorificare turistică.
Potențialul turistic natural reprezintă ansamblul componentelor cadrului natural: relief, structuri geologice, climă, hidrografice, vegetație, faună, peisaj, natură protejată.
Resursele turistice antropice sunt create de societatea umană de-a lungul istoriei omenirii. Pe măsura creșterii gradului de cultură și civilizație al popoarelor, ele se îmbogățesc treptat cu noi valori. Astfel cu timpul se încarcă de semnificații și dobîndesc atractivitate, constituind un adevărat și prețios patrimoniu turistic antropic.
Creșterea numărului populației globului și răspîndirea acesteia în cele mai diverse arii geografice au îmbogățit cu mult patrimoniul socio-cultural al omenirii. În prezent, în multe regiuni ale Terrei s-a ajuns la situația cînd potențialul turistic antropic depășește potențialul turistic natural. Așadar, numărul obiectivelor turistice antropice este într-o creștere permanentă destul de avansată, favorizînd dezvoltarea turismului în toate teritoriile.
Răspîndirea populației pe glob în aproape toate regiunile Terrei, suprapopularea au determinat în mare măsură contopirea elementelor antropice cu cele naturale. În cele mai multe cazuri ele se asociază și se completează reciproc, făcînd ca oferta turistică să fie cît mai atractivă.
Ca și în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din anumite elemente cum ar fi: unicitate, dimensiune, vechime, inedit, formă, funcție, semnificație etc. Aceste însușiri creează o diversitate mare de obiective turistice antropice, care se grupează în următoarele categorii: obiecte materiale preistorice cu funcțíe turistică; edificii și locuri de importanță istorică; construcții și locașe de cult; edificii culturale; edificii și amenajări pentru sport; construcții tehnice cu funcție turistică; construcții destinate divertismentului.
1.3 Fondul turistic antropic
O perioadă îndelungată de la apariția sa omul și-a satisfăcut nevoile recretive și de cunoaștere prin contemplarea peisajului natural, iar resursele turistice ale naturii aveau o pondere absolută. Ulterior, pe măsura progresului civilizației, aportul uman la diversificarea fondului turistic se multiplică și se diversifică, ajungînd astăi, în anumite regiuni, să fie hotărîtoare. Ponderea obiectivelor create de om se află într-o ascendență evidentă în comparație cu obiectivele naturale care, cantitativ sunt finite.
Valoarea fondului turistic antropic se află într-o dependență diretă de suma și însemnătatea evenimentelor ce au avut loc pe teritoriul unei țări în decursul istoriei sale sau a celor contemporane. Evenimentele din trecut au o însemnătate mare, lăsînd numeroase urme în cultura spirituală a oricărui popor care, în prezent, pot constitui puncte de atracție turistică.
Potențialul turistic antropic cuprinde elementele culturale, istorice, tehnice, economice și social-demografice, monumente și obiective prețioase din punct de vedere științific, informațional, estetic, care prin valoarea lor interesează activitatea de turism și pot genera anumite fluxuri turistice și care se găsesc în aria localităților sau în afara lor.
Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural, care poate fi valorificat cu succes în turism. Cele mai timpurii monumente ale patrimoniului cultural sînt așezările geto-dace și fortificațiile romane, acestea nu prezintă interes special și nici nu constituie o atracție spectaculoasă pentru turismul de rînd. Oricum,vestigiile fortificațiilor medievale, complexele arheologice, ca Orheiul Vechi, mănăstirile rupestre, conacele boierești și casele țărănești oferă o diversitate de atracții pentru turiști.
Obiectivele antropice de pe teritoriul țării noastre se caracterizează prin faptul că ele reflectă anumite particularități de arhitectură, cultură și ale istoriei perioadelor în care au apărut. Aceste însușiri, ca și localizarea pitorească a multora dintre ele determină atractivitatea turistică a obiectivelor antropice.
Formarea fondului de monumente antropice în Republica Moldova a fost în dependență, pe parcursul timpului, de evoluția mai multor evenimente legate de viața economică și culturală a poporului, de politicile promovate de domnitori și cercurile de guvernanți. După investigațiile cercetătorilor s-a stabilit că cele mai reprezentative obiective antropice evaluate astăzi ca valoroase monumente cultural-istorice au fost construite în perioada Evului Mediu, sec.XVI-XVIII și în perioada capitalismului, sec. XIX-începutul sec. XX. Numeroase monumente de arhitectură și cultură au apărut și în perioada sovietică, în anii ’50-’80 ai sec. XX.
În anii de independență statală, după 1991, au fost înălțate monumente antropice noi, reconstruite și renovate mai multe obiective vechi. Printre acestea se enumeră Complexul Monastic din Căpriana, raionul Strășeni; Complexul Monastic Curchi, r-l Orhei; Complexul Memorial Eternitate din Chișinău; Complexul Memorial Capul Pod Șerpeni, r-l Anenii Noi; Arcul de Triumf și Complexul Militar-Istoric din Bender; Lumînarea Recunoștinței din Soroca; Cimitirul de Onoare din Țiganca, r-l Cantemir; Clopotnița Catedralei Nașterea Domnului din Chișinău; Centrul Turistic Purcari, r-l ȘtefanVodă; Vila Albasadorf, r-l Taraclia; Complexul Turistic Satul Moldovenesc din Hîrtopul Mare, r-l Criuleni etc.
Pe teritoriul Republicii Moldova multe monumente antropice au fost ruinate și distruse în timpul cataclismelor sociale ca războaie, revoluții, răzvrătiri, dictaturi, care s-au manifestat în toate perioadele istorice. Din aceste motive, numărul obiectivelor antropice de interes turistic dintr-un șir de localități urbane și rurale nu este semnificativ. Totuși țara noastră dispune de suficiente și valoroase obiective antropice care pot contribui din plin la promovarea și dezvoltarea mai multor tipuri de turism cum ar fi: turismul cultural-istoric, religios, rural, urban, festivalier etc.
Din categoria obiectivelor turistice antropice în Moldova se disting:
Obiective materiale preistorice cu funcție turistică
Includ așezări vechi preistorice sub formă de horodiști, cetățui, stațiuni umane, gorgane, necropole preistorice, cunoscute ca monumente arheologice. Majoritatea monumentelor arheologice din cauza gradului înalt de distrugere și ruinare și-au pierdut în mare parte însemnătatea turistică și au mai mult importanță științifică.
Unele monumente arheologice se caracterizează prin particularități deosebite, care le conferă o anumită atractivitate turistică. Printre ele se remarcă grota paleolitică de lîngă satul Trinca, grotele recifale din apropierea localității Brînzeni, r-l Edineț; grotele și peșterile de la Butești din r-l Glodeni; horodiștea Zamca din perioada culturii Cucuteni-Tripolie situată în vecinătatea satului Pererîta, grotele și peșterile din perioada Paleoliticului Superior de lîngă Caracușenii Vechi, r-l Rîșcani și a localității Ofatinți din r-l Rîbnița etc.
Edificii și locuri de importanță istorică
Cuprind obiective antropice și evenimente legate de perioadele istorice de dezvoltare a civilizației umane. Din această categorie în țara noastră se evidențiază cetăți geto-dacice, valurile lui Traian, cetăți medieval moldovenești, palate și edificii cu funcții politice, administrative sau rezidențiale, locuri istorice legate de lupta strămoșilor noștri pentru independență și libertate.
Construcții și locașe de cult
Pe teritoriul Republicii Moldova acestea sunt într-un număr mare, fiind reprezentate prin schituri, biserici, catedrale și complexe monastic. Ele atrag atenția turiștilor prin stilul de arhitectură bisericească, prin bogăția obiectelor de cult, adevărate opere de artă, valoroase picture murale, ca și prin manuscrise, cărți rare păstrate în muzeele și bibliotecile mănăstirilor. Aceste instituții de credință sunt considerate simboluri naționale, deoarece reflect la modul cel mai sigur tradițiile istorice și cultura poporului. Locașele de cult au în permanență un flux mare de vizitatori și contribuie din plin la promovarea și dezvoltarea turismului religios și cultural.
Cele mai numeroase obiecte de cult în toate raioanele și municipiile țării sunt bisericile. Ele impresionează prin multitudinea stilurilor de arhitectură, iconostase de înaltă măiestrie artistic, icoane prețioase, etc. Majoritatea bisericilor sunt construite în stiluri de arhitectură tradițională moldovenească, rusească și românească. La fel, în mai multe localitîți avem și biserici înălțate în stil grecesc, armenesc, polonez, german, evreiesc. Din punct de vedere architectonic, istoric și cultural, turiștii sunt atrași îndeosebi de bisericile Adormirea Maicii Domnului dei Căușeni (sec. XVI);
Există o varietate bogată de biserici și mănăstiri cu lucrări de artă, un șir de locuri istorice, muzee, care pot prezenta un anumit interes pentru turism.
În total au fost identificate 140 de monumente ale patrimoniului cultural care pot fi incluse în circuitul turistic, însă valorificarea acestora în turism nu este posibilă într-o perioadă scurtă de timp, deoarece multe dintre ele necesită renovare și lucrări de restaurare.
Făcînd o concluzie la cele expuse potențialul turistic poate fi alcătuit din resurse turistice naturale, resurse turistice antropice, infrastructură, factorul uman, care generează diverse forme de turism. Un teritoriu poate fi solicitat ca destinație turistică, în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale, antropice, infrastructură, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări complete, poate determina o activitate de turism și includerea acestui teritoriu în circuitul turistic intern și internațional.
CAPITOLUL II. AMPLASAREA TERITORIALĂ A FONDULUI TURISTIC EXISTENT AL REPUBLICII MOLDOVA
Sub influența factorilor naturali, istorici, sociali, culturali, economici și politici în Republica Moldova s-a creat un complex specific de monumente naturale și antropice cu anumite concentrări în plan teritorial, avînd în fiecare regiune a ei un aspect estetico-cultural deosebit. Aceste concentrări mai mult sau mai puțin accentuate, formează o serie de complexe natural-antropice de rang regional, ce ar putea sta la baza organizării rașionale a industriei turismului.
Deși se întinde pe o suprafață mică, Republica Moldova este o destinație ce merită un loc onorabil pe harta turistică. Printre obiectivele turistice cele mai importante se numără mănăstirile, dar și pensiunile, situate în mijlocul unui peisaj primordial, și care oferă bucate tradiționale delicioase. Pornind de la cel mai mare beci din lume și continuînd cu misterul pe care îl ascund mănăstirile noastre, locurile turistice din Moldova sînt o inestimabilă comoară care așteaptă să fie descoperită. Moldova este destinația ideală pentru doritorii de a savura și cumpăra vinuri de înaltă calitate, producția de vinuri fiind o ramură importantă a economiei țării.
O importanță deosebită, la elaborarea și promovarea strategiei de dezvoltare a turismului și la efectuarea amenajărilor turistice, o are zonarea turistică. Zonarea turistică se manifestă prin delimitarea unui teritoriu sau a unei piețe turistice în zone care conțin elemente omogene, din punctul de vedere al activității turistice. În funcție de volumul și valoarea potențialului turistic, teritoriul Republicii Moldova este delimitat în cîteva zone turistice. Delimitarea zonelor turistice poate fi efectuată pe baza caracteristicilor comune ale unor elemente turistice sau după criteriul geografic.
Delimitarea principalelor zone turistice rezultă din îmbinarea mai multor criterii ca: individualitatea spațială, specificitatea fenomenelor turistice și perspectiva exploatării turistice integrale în condiții de rentabilitate economică.
Prin regionare se identifică, se delimitează și se caracterizează unitățile teritoriale pentru valorificarea turistică eficientă, precum și pentru integrarea în sistemul turistic spațial și funcțional al teritoriului.
Scopul regionării turistice este conferit de modernizarea și dezvoltarea armonioasă a teritoriului, a comunităților locale, în vederea valorificării turistice superioare și eficiente a potențialului turistic, cu acțiuni de conservare și protecție a mediului înconjurător.
Etapele metodologice de regionare turistică constau în:
Inventarierea potențialului turistic natural, cultural-istoric, tehnico-economic, socio-demografic;
Studierea și analia dezvoltării economico-sociale a teritoriului, a nivelului de dezvoltare a infrastructurii generale (căi de comunicație, alimentare cu apă, energie termică și electrică, dotări tehnico-edilitare);
De asemenea, se efectuează o analiză a structurilor de primire turstică, cu funcții de cazare, de alimentație pentru turism, de tratament balnear, de agrement și transport turistic;
Analiza structurilor de valorificare pe piața turistică a ofertelor turistice, de comercializare, a dotărilor sanitare, culturale, balneare, sportive, prestări servicii, etc.;
Identificarea surselor de poluare naturale și antropice și impactul acestora asupra activităților turistice.
O atenție separată se acordă analizei structurii de management a tuturor resurselor cu funcționalitate turistică din Republica Moldova, precum și nivelurile de competență ale autorităților publice în gestionarea eficientă a acestora,care conduce la o structură fragmentară a resurselor, precum și exploatarea diferită a acestora. Implementarea conceptului de zonă turistică ar permite instituirea unei singuri structuri degestionare a resurselor turistice naturale și antropice, utilizarea unei politici adecvate de valorificare economică, iar locațiile turistice ar obține un caracter reglementat.
În funcție de volumul și valoarea potențialului turistic, teritoriul Republicii Moldova este delimitat în cîteva zone turistice. Delimitarea zonelor turistice poate fi efectuată pe baza caracteristicilor comune ale unor elemente turistice sau upă criteriul geografic. Diferențierea zonelor turistice ale Moldovei a fost efectuată de mai mulți cercetători. Spre exemplu, Efros V., a efectuat delimitarea după criteriul geografic.
Regiunea de Nord
Partea de Nord cuprinde următoarele regiuni: Regiunea de Nord-Vest(Pruteană), Regiunea de Nord-Est(Nistreană), Regiunea Stepei Bălților, Regiunea Nistrului de Mijloc.
Regiunea de Nord-Vest (Pruteană)
Aria regiunii de Nord-Vest ocupă partea de vest a Platoului Moldovei de Nord în limitele bazinelor micilor afluenți din stînga Prutului-Larga, Vilia, Lopatnic, Racovăț, Ciuhur și Camenca. Relieful este înclinat și scade de la nord spre sud. Altitudinea maximală de 273 de metri se află la est de orașelul Cupcini.
Această regiune este reprezentată de faimoasele monumente geologice precum: peștera carstică în ghips de la Criva, șirurile recifale din lungul Prutului, rezervațiile peisagistice Tețcani, Fetești, La Castel, din ariile afluenților menționați ai Prutului, lacul de acumulare Costești-Stânca pe Prut, parcurile Pavlovca, Brînzeni, Stolniceni, grotele de la Brînzeni, bisericile de lemn de la Hiliuți și Larga, satele cu construcții de arhitectură rurală modernă. Aici predomină șirurile de movile recifale, care se află în lungul rîului Prut între satele Slobozia Sireuți și Cobani.
În scopul ocrotirii numeroaselor monumente naturale, în această zonă sunt organizate un șir de rezervații peisagistice ocrotite de stat, precum:
Un adevărat muzeu de istorie naturală reprezintă rezervația ,,La Castel”, care ocupă pantele calcaroase cu numeroase stînci golașe ale rîului Racovăț. O rezervație unicală este și ,,Suta de Movile”, situată la est de satele Braniște și Cobani. Peisajul natural fiind reprezentat de o mulțime de movile, ovale sau alungite de diferite mărimi de la 1-3 pînă la 30 de metri. Cea mai impunătoare fiind ,,Movila Țiganului”.
Un interes sporit pentru turiști reprezintă valea rîului Ciuhur de la gura lui, în aria căruia sunt situate mai multe monumente geologice unicale. Cele mai impresionante sunt defileele și stîncile de lîngă comunele Ciurt, Stolniceni, Văratec etc. O priveliște deosebită reprezintă defileul de lîngă satul Duruitoarea din bazinul inferior al rîului Ciuhur, cumulte grote, peșteri stînci de forme ciudate.
Destul de variate în această regiune sunt obiectivele floristice luate sub protecție. Dintre acestea putem menționa: Sectorul de pădure Cărăcușeni, Rezervația silvică Rosoșeni, Rezervația Stînca etc.
În acestă parte a republicii sunt luați sub ocrotirea statului 24 de arbori seculari. Un interes sporit prezintă sectorul de pădure de stejari pedunculați seculari din apropierea satului Petrușeni, în care se evidențiază grupul de arbori numit ,, Patru frați”,care au o vîrstă de peste 350 de ani și sunt luați sub ocrotire.
Un rol important în dezvoltarea turismului îl are și lacul de acumulare de la Costești-Stînca pe Prut, aici recreanții în timpul sezoanelor respective, folosesc în scopuri de odihnă nu numai plajele care sunt improvizate, călătoriile în lungul lacului de acumulare cu bărcile, ci și pescuitul.
În această regiune au fost descoperite unele monumente arheologice, care prezintă interes științific, așeările omenești din perioada paleoliticului superior, urmele cărora au fost găsite în grotele de la Duruitoarea Veche, cunoscute în toată lumea.
O însemnătate deosebită o are și peștera carstică ,,Emil Racoviță”, descoperită în 1959. Peștera a fost numită în cinstea renumitului savant, fondatorului biospeologieia știință și a primului Institut de Speologie din lume din București Emil Racoviță. Este a șasea ca mărime între peșterile lumii. Este situată pe teritoriul satului Criva, r-l Briceni, dar cea mai mare parte a galeriilor cunoscute se întind în spațiul limitrof din Ucraina. Originalitatea peșterii constă în faptul că galeriile se află în sedimente de ghips care pînă la eliberare erau inundate de apele subterane. Aceasta are multe galerii, săli, circa 20 de lacuri subterane, diverse speleoteme. Peștera poate fi vizitată în grupuri mici, dotate cu echipament special și însoțite de un ghid-speolog experimentat.
În această parte a republicii sunt de asemenea originale și bisericile din lemn, prin arhitectura lor, precum: Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil din Petrușeni, fondată în 1702, Sf. Arhanghel Mihail din Hiliuți (1808), Sf. Mihail din Rotunda (1802) etc.
De asemenea activeaă și muzeele istorico-etnografice din Criva și Gordinești, de istorie și studiere a ținutului din Edineț și Râșcani. La Caracușeni este înmormîntat scriitorul Constantin Stamati (1828-1898), unde a trăit 44 de ani.
Monumente arhitectonice sunt considerate și conacele care au aparținut unor reprezentanți ai nobilimii basarabene, precum: conacul lui Vasile Stroiescu (1845-1926), mare filantrop și patriot, susținător al mișcării de eliberare națională din Basarabia și Transilvania, din satul Brânzeni. În satul Ciuciulea poate fi admirat conacul familiei Leonardi-Buzni din secolul XIX, înconjurat de un parc.
În satul Pociumbeni și-a petrecut ultimii 30 de ani poetul Teodor Vîrnav (1801-1869), care s-a mutat cu traiul în Basarabia.
Este impresionantă și arhitectura modernă a caselor din satele Drepcăuți, Larga, Cepeleuți, Corjeuți, panorama satului Corjeuți care deschide în fața turistului o priveliște de pe înălținea în formă de semicerc.
Regiunea de Nord-Est (Nistreană)
Această regiune își are axa de sprijin pe rîul Nistru și afluenții lui în limetele podișului Moldovei de Nord. După mărimea teritoriului și structura generală a monumentelor naturale, această regiune are multe asemănări cu regiunea Nord-Vest, însă după aspectul peisagistic și amplasarea monumentelor ele diferă mult. Aceasta este a doua regiune după importanța monumentelor geologice din republică.
În regiune se evidențiază rezervațiile peisagistice La 33 de Vaduri, Rudi-Arionești, parcurile de la Țaul, Rediul Mare și Mîndîc, Localitatea istorică Lipnic.
Rezervația peisagistică La 33 de Vaduri este situată în colțul de nord-est al republicii, unde pe un spațiu modest ca suprafață are loc o concentrare neobișnuită de monumente gologice, paleontologice și arheologice. Cea mai importantă după suprafața ocupată și varietatea monumentelor este rezervația Rudi-Arionești, ea cuprinde trei văgăuni cu malurile abrupte și împădurite Rudi, Arionești și Tatărăuca. Pe spațiul rezervației Rudi-Arionești se găsesc cîteva monumente arheologice foarte vechi, reprezentate de cetăți, una dintre acestea numită ,,La Castel”, a fost construită acum circa 2500 de ani de daco-geți.
Deosebit de important este defileul Rudi cu o lungume de 5 km și o adînci,e de 250 de metri. Pe suprafața lui sunt bine dezvoltate fisurile eoliene cu forme bizare, iar în zilele cu o anumită direcție a vîntului ele emit sunete melodioase.
Din monumentele geologice un mare interes îl reprezintă un șir de rîpi, aflorimente și alte categorii de monumente de acest gen. În complexul de la Naslavcea se evidențiază Rîpa lui Carp, cercetată în 1947 de geologul I. Suhov și Rîpa Rudi. În rîpi se află mari acumulări de fosile de pești, arici de mare, moluște, crabi, insecte, plante din perioada sarmatului timpuriu.
Din monumentele botanice se evidențiază sectoarele de vegetație silvică Lipnic, aici precumpănesc stejarii molizi, mesteceni albi, pini obișnuiți, precum și sectorul de rezervație silvică Rudi Găvan. De asemenea sunt atractive și rezervațiile naturale silvice printre care Pădurea Ocnița, Pădurea Băxani. În a ceastă regiune se află vestitul parc Țaul, care ocupă o suprafață de 46,2 ha cu mulți arbori seculari, fondat în 1901-1903 de către bancherul, proprietarul acestei moșii A.I. Pommer din Odesa. În fața parcului se află și clădirea fostului conac al acestuia. Mai la sud se găsește ansamblul conac-parcul de la Mîndîc, sădit în 1896, în jurul conacului familiei Oganovici-boier de origine poloneză, cresc arbori seculari, iar lîngă conac se află cavoul acestei familii. De asemenea este cu noscut și conacul familiei Manolache Negruzzi
Rămășițele fortărețelor de pămînt ale triburilor slave din secolele X-XII au fost descoperite în apropierea localității Mereșeuca pe locul numit ,,La Cetate”. De importanță europeană și nașională sunt și unele monumente istorice din această regiune, și anume lîngă satul Lipnic, la 20 august 1470 a avut loc bătălia lui Ștefan cel Mare cu tătarii, în care ultimii au fost înfrînți.
Un interes turistic reprezintă și mănăstitile Călărășăuca și Rudi. Mănăstirea Călărășăuca este o mănăstire de maici și a fost înființată ca un schit al mănăstirii ,,Sfîntul Sava” din Iași în anii 1780-1782. Ansamblul monastic ,,Sfînta Treime” de la Rudi din sec. XIX-anii 30ai sec.XX, este situat în pădure în unul dintre cele trei canioane a landșaftului rezervației naturale Rudi-Arioenești. La mănăstire se păstrează o colecție valoroasă de covoare ve chi de la începutul sec. XIX. În această regiune prezintă un interes deosebit și bisericile din lemn, ,,Sf. Arhanghel Mihail” din Tîrnova, Horodiște, ,,Sf. Mihail” din Sudarca.
Regiunea Stepei Bălților
Fiind situată pe un relief de șes deluros destul de unifor, aproape în întregime valorificat, cu spații verzi naturale rare și de cele mai multe ori neesențiale ca suprafață, acest spațiu dispune de mai puține monumente naturale decît celelalte regiuni, deși nu mai puțin valoroase. Dintre monumentele naturle importante se evidențiază rezervația ,,Pădurea Domnească”, fondată în 1993. Aceasta a fost creată în scopul păstrării celui mai reprezentativ areal de pădure de luncă și mlaștini, conservării, regenerării ecologice și restabilirii biodiversității ecosistemelor de luncă. Pe teritoriul rezervației în apropiere de satul Moara Domnească se află cea mai mare grupare de stejari seculari de pe teritoriul țării. Printre aceștia se află un stejar care are o vîrstă de 450 de ani. În rezervație în apropierea satului Balatina există o colonie unică de păsări de baltă, cu denumirea de ,,Țara Bîtlanilor”.
Din alte monumente naturale poat fi menționate și rezervația peisagistică Izvoare-Risipeni, rezervația silvică Pădurea Băxani, rezervația de plante medicinale Rădoaia. Monumente de arhitectură peisagistică sunt și parcurile din satele Cubolta și Iasnaia Poleana.
Regiunea Stepei Bălților dispune și de monumente antropice valoroase, cele mai multe dintre ele fiind situate în orașul Bălți, care este mai slab asigurat cu obiective de recreație decît celelalte orașe mari din republică.
Fondul antropic al orașului este reprezentat de un șir de monumente arhitectonice de mare valoare istorico-culturală. Dintre acestea putem menționa cîteva lăcașe de cult, precum biserica veche (1775), biserica ,,Sfîntul Nicolae” cu clopotniță aparte construită în stil romano-catolic. O adevărată capodoperă de arhitectură națională a orașului este biserica ,,Sf. Împărați Constantin și Elena”(1924-1934), folosită pînă nu demult ca sediu al muzeului de istorie și studiere a ținutului. O mîndrie a bălțenilor o constituie și fosta biserică ,, Cuvioasa Paraschiva”, ocrotitoarea Moldovei, ale cărei moaște se află la Iași.
O valoare rhitectonică au au de asemenea clădirile fostelor licee românești construite în anii 1934-1943.În oraș activează teatrul muzical-dramatic ,,Vasile Alecsandri”, de asemenea activează și muzeul de studiere a ținutului, iar în incinta Uni versității de Stat ,, Alecu Russo” este inaugurată casa-muzeu.
La Bălți locuiește unul dintre cei mai buni publiciști ai Republicii Moldova, deținătorul celei mai importante colecții de medalii cu chipul marelui Eminescu, Iulius Popa.
Din monumentele arhitectonice aflate în afara orașului Bălți, putem menționa mănăstirile Nicoreni, Chiștelnița, Veverița, schitul Bocancea, și nu în ultimul rînd bisericile ,,Sf. Arhanghel Mihail” din Horești, cea cu turnele răsucite din Reuțel, unica de acest fel din Basarabia, ,,Sf. Treime” din Copăceni, ,,Sf. Ecaterina” din Cubolta, care este unul dintre cele mai frumoase lăcașe sfinte din republică.
La Semeni, o importanță deosebită o are monumentul arheologic Cetatea Zam ca din 1711. În comunele Dumbrăvița și Căinarii Vechi se mai activează în arta țesutului covoarelor, iar la Ungheni în ceramica populară.
Regiunea Nistrului de Mijloc
Aria acestei regiuni ocupă întreg spațiul Colinelor Nisrului din dreapta rîului, inclusiv valea rîului Răut și spațiul marginii de sud-vest a înălțimii Podoliei din stînga lui, pînă la valea rîului Iagorlîc, mai la nord de orașul Dubăsari. Teritoriul acestei regiuni are un relief fragmentat, înălțimile maximale constituie 335-338 metri în nord-vestul și în partea centrală a colinelor menționate.
Regiunea dată se evidențiază prin cea mai mare varietate de monumente naturale și prin unele monumente antropice deosebit de valoroase. În aria acestui spațiu sunt mai frecvente astfel de obiective cum ar fi copacii seculari, izvoarele de ape minerale bune pentru tratament, mănăstirile în stîncă, monumentele arheologice. De-a lungul Nistrului și Răutului sunt reprezentate pe larg landșafturile fragmentate cu numeroase defilee, stînci, canioane, grote, peșteri, decopertări geologice și paleontologice.
Un loc deosebit îl ocupă canionul rîului Răut, care se întinde de la orașul Florești pînă la gura rîului Ciuhur pe o distanță de 30 km. Fațada regiunii este reprezentată de canioanele Nistrului și rezervațiile peisagistice de lîngă rîu și din apropierea lui (Cosăuți, Valea Adâncă, Bugor- nea, Climăuții de Jos, Poiana Curatura, Glubocaia Dolina), canioanele Răutului de Mijloc, izvorul cu apă minerală de la Camenca, parcurile din orașul Camenca și satele Temeleuți și Cuhureștii de Jos, vestigiile arheologice de la Rașcov, cetatea Soroca, mănăstirile Sahama, Japca, Dobrușa, Cușelăuca, mănăstirile rupestre de la Țipova și Saharna, biserica din Cuhureștii de Sus etc. În perimetrul regiunii sunt înregistrate 19 rezervații peisagistice și naturale luate sub ocrotirea statului cu o suprafață totală de aproape 9 mii hectare.
În partea a dreaptă a Nistrului se găsesc rezervațiile peisagistice Holoșnița, Cosăuți, Climăuții de Jos, Poiana Curatura, Dobrușa), Saharna, Țipova și Pohrebeni. Datorită prezenței multor obiective antropice de mare valoare istorică, rezervațiile Cosăuți, Dobrușa, Sahama și Țipova pot fi numite rezervații naturale și istorico-culturale. În partea stîngă a Nistrului se evidențiază rezervațiile peisagistice „Valea Adîncă”, „Bugornea” și „Glubocaia Dolina”.
Din numărul acestor rezervații un interes deosebit reprezintă rezervația Valea Adîncă, care include trei defilee cu maluri înalte de pînă la 180 metri și prăpăstioase (unul dintre care abundent împădurit se deschide spre Nistru chiar în centrul satului Rașcov. Vegetația silvică, cu specii de stejari, frasini, arțari, tei, cu un covor ierbos în care se întîlnesc specii rare precum drobișorul, siminocul, clopoței, garofițe, s-a păstrat destul de bine. În locuri prăpăstioase, pe stînci se dezvoltă vegetația pietrofită. Rezervația Glubocaia Dolina reprezintă un peisaj natural format dintr-o vale adîncă (rîpă) de pe malul din perimetrul satelor Caterinovca și Rașcov, în cea mai mare parte împădurită.
În partea dreaptă a Nistrului se află rezervația peisagistică „Saharna”,aceasta include aria din cursul inferior al pîrîului Saharna, cu un relief cu altitudini de pînă la 230 metri, foarte fragmentat și pitoresc, ce creează peisaje naturale impresionante.
Aici se găsesc două masive silvice, o vîlcea cu o mică cascadă, peștere, rămășițele unei mănăstiri în piatră, ansamblul mănăstirii construite în sec. XIX. Pîrîul Saharna întretaie șirul de recife vechi fosile calcaroase (toltre) formînd un defileu lung de 5 km, lat de pînă la 1 km și adînc de 160-175 metri. Pantele abrupte ale defileului sunt întretăiate de rîpi. Aici se dezvoltă forme carstice de relief: gropi, depresiuni, grote și peșteri. Sunt mai multe izvoare, inclusiv carstice. În partea de sud-vest a defileului se întind masive silvice din stejar, carpen, arțar și salcîm alb. Pe la mijlocul lui, defileul este străbătut de un pîrîiaș, ce formează 22 de cascade. Cea mai mare dintre ele are o înălțime de 4 metri, pe locul căderii, apa a săpat o adîncitură de vreo 10 metri, numită „Groapa Țiganului”. În defileu se găsește „Izvorul Minunilor” bine amenajat, un obiect deosebit de atractiv pentru vizitatori.
Una din cele mai pitorești rezervații cu relief specific, situate pe malul drept al Nistrului este Țipova. Ea cuprinde malul înalt abrupt al Nistrului și defileul pîrîiașului Țipova, ambele cu forme priporoase de relief, cu grote și peșteri. În rezervație s-au păstrat trei masive de pădure: Stânca Horodiște-Funduc, Stânca Horodiște- Cot și masivul Stânca, reprezentate de comunități vegetale formate din stejar, gorunet în amestec cu arțar tătăresc și jugastru. În perimetrul acestui sector se găsesc ruinele celei mai vechi și vestite mănăstiri rupestre din Basarabia și vestigiile unei cetăți dacice.
Sub ocrotirea statului sunt luate peste 10 monumente geologice și paleontologice, printre care Stânca Japca, Rîpa lui Bechir care se află la sud de Soroca. Stânca Japca reprezintă un recif cu înălțimea de 140 metri, situat pe o suprafață de 10 ha cu grote și peșteri. In partea de est a stâncii au fost depistate rămășițele unei mănăstiri rupestre.
Dintre obiectivele și monumentele hidrologice cea mai mare importanță o are Nistrul, care la marginea sudică a regiunii trece în lacul de acumulare Dubăsari cu numeroase sectoare de maluri înalte și stâncoase, apoi râul Răut cu același calificativ, cascadele de pe râul Sahama, mai multe lacuri de acumulare pe râurile mici. Lacul de acumulare Dubăsari, este folosit pentru odihnă, pescuit, turism acvatic.
În această regiune sunt mai multe izvoare amenajate, cu apă potabilă, din (de lângă) satele Vărăncău, Bursuc, Japca, Climăuții de Jos, Sahama, Sămășcani, Horodiște, Ordășei, Izvoare, Cucuruzeni, Ocnița, Stroiești, Molochișul Mare, Rașcov. Aproape de mănăstirea Cosăuți se găsește un renumit izvor considerat sfânt, numit în popor „La pristol”.
Sunt câteva monumente botanice reprezentate de sectoare cu vegetație silvică: Cuhurești Bălțata din ocolul silvic Cuhurești și Haraba cu copaci seculari.
Din monumentele geologice un interes deosebit prezintă rîpa Namălvii. Aici la o adîncime de 80 metri a fost descoperită una din cele mai bogate și interesante din Europa concentrări de plante pietrificate. „Depozitul” de aici a păstrat pentru știință aproape 110 specii de plante vechi.
În partea stîngă a Nistrului se deosebește complexul geologic Rașcov din împrejurimile localității cu aceeași denumire cu un peisaj natural foarte pitoresc. În partea sud-estică a satului este amplasat așa numitul Munte Roșu – un exponent clasic al fenomenelor carstice din ținutul nostru.
În partea basarabeană a Regiunii Nistrului de Mijloc se află trei monumente de arhitectură peisagistică: parcul din satul Cuhureștii de Jos, parcul conacului boierului Melega din s. Temeleuți, fondat în 1903-1908, în care cresc mai mult de 50 de specii de copaci și arbuști, dintre care 40 de forme exotice, și parcul natural din Napadova, fondat la începutul sec. XX, lîngă conacul familiei N.V. Regiu. Un frumos parc cu mulți arbori seculari se găsește în or. Camenca. El a fost fondat în 1842 și ocupă 27,3 ha cu o colecție dendrologică de peste 100 specii.
În regiunea Nistrului de Mijloc sunt luați sub ocrotire 29 arbori seculari, cei mai mulți dintre care în ocoalele silvice Rașcov, Cuhurești, Soroca și or. Camenca, lîngă satul Olișcani. În curtea bisericii din comuna Cobîlea se află cel mai bătrîn (cu vârsta de peste 700 ani), arbore din R. Moldova – stejarul lui Ștefan cel Mare, sub care, conform legendei, s-ar fi odihnit domnitorul după ce a asistat la o liturghie ce a avut loc într-o bisericuță de lemn din această localitate.
La fel sunt impresionante și panoramele mai multor localități (Soroca, Camenca, Popenchi, Râbnița) ce se deschid asupra lor de pe înălțimile malurilor înalte și abrupte ale văii Nistrului și rîului din preajmă.
Regiunea Nistrului de Mijloc dispune de un mare potențial turistic antropic. Aici se găsesc unele din cele mai valoroase monumente istorice și de cultură, printre care cetatea Soroca, un șir de mănăstiri, inclusiv rupestre.
Vestita cetate Soroca – monument de arhitectură militară, din partea de răsărit a Moldovei pe Nistru, își ia începutul din 1238.
Spre sud-est de Soroca se găsesc vestitele complexe monastice de la Sahama, Japca, Dobrușa, Cușelăuca și Cosăuți, mănăstirile în stânci de la Țipova (cea mai interesantă și cea mai veche din Basarabia, din sec. XI- XVIII), Japca (sec. XV) și Sahama (sec. XVIII), biserica din Cuhureștii de Sus și altele.
Ansamblul monastic de călugărițe Japca cu hramul „înălțarea Domnului” a fost intemeiat la început ca schit pe la mijlocul sec. XIII-XIV de călugării care au părăsit schițul Deleni din jud. Botoșani, din cauza năvălirii tătarilor. În 1812 a devinit mănăstire (după alte date – în prima jumătate a sec. XVII).
Către 1829 aici a fost construită biserica „Înălțarea Domnului” și clopotnița etajată. În 1849 a fost zidită biserica de iarnă, ,,Arhanghelul Mihail” , iar la începutul sec. XX (1912) biserica „Înălțarea Domnului” a fost rezidită cu trei altare în stil eclectic. Pe o stîncă din apropierea Nistrului se află | mănăstirea rupestră Japca construită înainte de 1484.
Pe teritoriul rezervației Saharna se află ansamblul arhitectural monastic „Sahama”,din sec.XVIII, mănăstirea în stîncă din sec. XII-XV și ruinele cetății getice din sec. IV-HI î.e.n.
Manăstirea Saharna cu biserica ..Sf. Treime” (1821) își ia începutul din sec. XVIII. Nucleul istoric al mănăstirii îl constituie un schit rupestru din 1776 numit Horodiște întemeiat încă în sec. XII-XIII. La 200 metri mai jos, în 1776, călugărul Bartolomeu Ciungu a întemeiat aici mănăstirea „Sf. Treime”, iar în prima jumătate a sec.XIX construcțiile de lemn ale bisericilor de iarnă și de vară au fost înlocuite cu clădiri de piatră. Între anii 1818-1821 s-a construit biserica de vară „Sf. Treime”, iar în 1863 a fost ridicată cea de iamă „Adormirea Maicii Domnului”. Ansamblul monastic „Sf. Treime” a fost reconstruit și întregit cu susținerea materială a inginerului și mecenatului grec Nicolae Apostolopolo, pentru care fapt domnia Sa s-a învrednicit de înalta onoare de a fi înmormîntat în curtea mănăstirii, în biserica de iamă a mănăstirii (1882) se află expuse moaștele părintelui Macarie (1888-1969), ultimul stareț al ei. Biserica din piatră de aici a fost restaurată în ultimii ani.
În ce privește mănăstirea în stîncă de aici, pînă la noi au ajuns numai chiliile ei, în pereții cărora se mai văd locurile cioplite pentru icoane și alt inventar monastic.
Monumente istorice și de cultură de mare valoare națională reprezintă și mănăstirile în stânci, în primul rând cele de-la Țipova, Japca, Socola. în zona Nistrului de Mijloc se află majoritatea din cele 46 complexe monastice rupestre atestate și documentate de arhitectul Eugen Bâzgu, situate aproximativ la 15-25 km unul de altul.
Complexul mănăstirii rupestre de la Țipova din rezervația peisagistică cu aceeași denumire, se include în numărul celor mai veehi și mai de preț monumente istorice ale Moldovei. Construcția lui s-a început încă în primele secole ale mileniului doi într-o stîncă abruptă și a durat până în sec. XVIII, reprezentînd un muzeu unical sub cerul liber.
Autorul cărții „Mănăstirile Basarabiei” (Chișinău, 1919), arhimandritul Visarion Puiu, scrie că nu se știe cine a construit schitul și peșterile de aici. Se presupune că ele slujeau creștinilor în calitate de adăpost în timpul năvălirilor tătarilor în sec XIII. De mănăstire sunt legate mai multe legende. Una din ele ne spune că anume aici a avut loc cununia lui Ștefan cel Mare cu Voichița. Pe lîngă mănăstire există și un schit-muzeu.
La Pripiceni Curchi se află un schit cu hramul „Sf. Treime”, deschis în 1817 în biserica de lemne de, pe Moșia mănăstirii Curchi. Actuală biserică de piatră a fost zidită în anii 1902-1904. Din 1905 este-mănăstire. Turiștilor le pot fi demonstrate și colecția crucilor și obiectelor bisericești din s. Sănătăuca.
La intrarea în satul Cosăuți în 1999 a fost înălțat monumentul „Crucea istorică” în memoria jertfelor regimului totalitar, instalat în locul celui distrus în 1957 (autori – meșterii pietrari locali Ion Lozan, Veaceslav Lozan, Ion Sapojnic, Constantin Gîtlan și Ion Palii). Monumentul reprezintă o construcție înaltă de 4,6 m cu 4 nivele din piatră de Cosăuți și granit, încununată cu o cruce, pe care este scris: „în amintirea celor deportați în Siberia, celor căzuți în cel de-al doilea război mondial: români, nemți, ruși, unguri, italieni, evrei… 1940-1956. Fie voia ta, Doamne”. Mijloacele pentru monument au fost adunate de către săteni.
La Florești, Trifanești, Camenca, Vadul Turcului, Molochișul Mare, Popenchi, Dubăsari activează muzee de istorie și studiere a ținutului, la Soroca și Râbnița – muzeul de istorie și etnografie, la Negureni – un muzeu de etnografie. În comuna Ofatinți se află muzeul comemorativ (casa- muzeu) a pianistului și compozitorului Anton Rubinștein (1829-1894) cu bustul acestuia.
În unele sate pot fi admirate case cu arhitectură populară specifică acestor locuri. În satul Țîra din partea basarabeană sunt multe locuințe rupestre, săpate de săteni în povîrnișurile de calcar ale văii riverane a Răutului. Aceste locuințe sunt folosite și ca locuințe, și în scopuri gospodărești. în satele Cotul Morii, Climăuții de Jos, Vadul Rașcov, Socola și altele de pe malul drept al Nistrului domină cultul pietrei de calcar. Acest material local este pe larg folosit în construcția caselor și a celor mai diferite obiecte gospodărești din curțile lor. Altă arie care se evidențiază în această privință din regiunea Nistrului de Mijloc este cea a Răutului de Mijloc. Obiectiv de arhitectură populară este și moara de vânt de la Cuhureștii de Sus și cea de apă de la Beloci pe Nistru, de la sf. sec. XIX. La Bobulești de asemenea funcționează o moară de apă cu aceeași vechime, dar astăzi e pusă în funcțiune de un motor electric.
Din monumentele memoriale pot fi menționate cele de la Alcedar, în memoria sătenilor căzuți în primul război mondial, ridicat în 1920. El este înălțat pe un val de pământ ce închipuie un vultur mare de bronz cu aripile desfăcute și chipul unei fete, care pune o coroană de flori pe capul soldatului istovit de puteri.
În vara anului 2000 în or. Florești, din inițiativa Partidului Național Român (Chișinău), cu susținerea Fundației Române „George Pomuț” din Timișoara și a altor organizații a fost sfințită o troiță înălțată în memoria Eroilor armatei Române căzuți în Florești și în împrejurimile acestuia în luptele pentru eliberarea Basarabiei în vara anului 1941. Troița, o capodoperă de artă confecționată și sculptată din stejar românesc în Timișoara, s-a ridicat în locul porții fostului Cimitir al Eroilor armatei Române unde au fost înmormântați peste 360 de soldați și ofițeri români de pe ambele maluri ale Prutului.
În comuna Cosăuți în 1997 a fost ridicat un monument în memoria celor 56 băștinași din fostul raion Soroca, căzuți în luptele cu separatiștii din Transnistria din 1992. Un alt monument analogic a fost ridicat în septembrie 1999 la Soroca.
Comuna Ciripcău este baștina lui Constantin Stere (1856-1936), om politic, scriitor, luptător pentru dreptatea și libertatea românilor din Basarabia. La Step-Soci este înmormîntat poetul Tudose Roman (1887-1921), partizan al Unirii de la 1918, autorul versurilor în temei despre viața țăranilor, căruia i s-a dezvelit o cruce-monument. în satul Bursuc i s-a ridicat un memorial, iar la școala din satul Japca este inaugurat o cameră-muzeu scriitorului și ecologului Gh. Malarciuc.
O anumită atractivitate pentru oaspeții plaiului nistrean o pot avea colectivele etnofolclorice de aici. În comuna Frumușica activează o fanfară deosebită. La Rezina, Șoldănești, Cosăuți, Chiștelnița, Căzănești, Biești, Cocuruzeni, Chiperceni, Șercani și Cotiujenii Mici – formațiuni corale, la Sărătenii Vechi – o formațiune corală și de dansuri populare.
În această regiune a republicii nu este uitat nici artizanatul. În toată republica sunt vestiți meșterii pietrari din Cosăuți. La Cinișeuți s-a păstrat arta olăritului, se practică arta prelucrării decorative a lemnului. Această îndeletnicire se practică și în or. Rîbnița. Țesutul covoarelor s-a mai păstrat în satele Bădiceni și Vădeni.
Un loc exotic în felul său reprezintă și mahalaua țiganilor din Soroca, situată în partea de sus a orașului. De asemenea, prezintă interes și terasele Nistrului la Camenca, ce se ridică deasupra localității, formînd o microclimă favorabilă pentru creșterea unor vestite soiuri de vie.
Regiunea Centru
Partea Centrală cuprinde următoarele regiuni: Regiunea Codrii Bâcului, Regiunea Orheiană și Regiunea Complexului Urbanistic și suburban al municipiului Chișinău.
Regiunea Codrilor Bâcului
Această regiune este situată în partea centrală, cea mai ridicată, fragmentată și împădurită a spațiului dintre Prut și Nistru. Dispune de cele mai numeroase și imense arii protejate de stat, printre care rezervații științifice, rezervații peisagistice și naturale.
Din rezervațiile menționate, un interes deosebit îl prezintă rezervația științifică ,,Codru", situată între satele Lozova, Micleușeni, Bursuc și Drăgușeni. Rezervația a fost creată în 1971 printr-o hotărîre a Guvernului Republicii Moldova.
Această rezervație se evidențiază prin specificul său orografic cu forme vechi de alunecări de teren, mozaicul solurilor de pădure și vegetație bogată. Teritoriul rezervației este divizat în trei zone funcționale: strict protejată, de tampon și de tranziție. Orice gen de activitate este interzis în aceste regiuni, cu excepția cercetărilor științifice de protecție în prima zonă.
Sarcina principală a rezervației constă în păstrarea complexului natural ca etalon de activitate pentru alte rezervații naturale, efectuarea cercetărilor științifice în domeniul evoluției proceselor naturale, determinarea corelației dintre elementele complexului în scopul de a găsi căile de dirijare a acestor procese și metodele de restabilire a resurselor naturale în ansamblu, pentru a asigura continuitatea ecosistemelor silvice.
De asemenea în această regiune se evidențiază și Rezervația Plaiul Fagului, care a fost organizată în 1922. Este situată în partea de nord-vest a Codrilor, a fost creată cu scopul de a ocroti făgețele prețioase de unicat și alte specii de copaci.
Putem menționa și următoarele rezervații precum: Rezervația Temeleuți,care este situată pe malul stîng al rîului Bîc, este o pădure de gorun în amestec cu tei, frasin, carpen, sorb. Rezervația Valea Mare, situată la sud de orașul Ungheni, Rezervația Țigănești, situată pe versanții unui hîrtop care se deschide în valea rîului Ichel sub formă de amfiteatru. Rezervația Căpriana-Scoreni, are o mare diversitate de plante silvice. Este o parte a pădurii declarată monument monument al naturii încă din 1937.
Monumentele geologice și paleontologice în această zonă sunt evidențiate mai slab, acestea fiind umbrite de imensele rezervații forestiere. În această regiune pot fi menționate Rîpele lui Tofan, În Dos, rîpele de la Văsieni, rîpa La Chetrărie.
În zona Codrilor se întîlnesc multe izvoare amenajate, precum izvoare cu ape obișnuite și cu ape minerale. Apa minerală de la Hîrjauca se folosește pentru tratamentul mai multor maladii și tot aici se află și stațiunea balneologică Codru. Un interes prezintă și monumentele de arhitectură peisagistică precum: parcul din satul Miclești, care este cel mai vechi parc din Basarabia.
Zona Codrilor este și o arie de mare concentrare a monumentelor și obiectivelor antropice. Rezervațiile naturale de aici adăpostesc mai mult de jumătate din numărul total al complexelor monastice aflate astăzi pe teritoriul Republicii Moldova. Cea mai reprezentativă din aceste mănăstiri este Căpriana, fondată de egumenul Chiprian în 1422. Ansamblul mănăstirii include 3 biserici: Adormirea Maicii Domnului, Sf. Nicolae și Sf. Gheorghe.
Printre acestea le mai putem enumera și pe următoarele: Mănăstirea Vărzărești, Hîrbovăț, Hîrjauca, Hîncu. Istoria mănăstirii Țigănești, începe de la 1725, cu osîrdia boierului Lupu Dencu și locuitorilor din satele Cobîlca, Onești și Țigănești. La început ea a fost o simplă biserică de bîrne, care adăpostea și ascundea pe creștinii din apropiere de năvălirile tătarilor, iar în 1846 a fost construită din piatră, fiind redeschisă în 1922. Mănăstirea Curchi (1720), conform unei legende a fost întemeiată de Ștefan cel Mare. Documentar este atestată ca monument de arhitectură din secolul XVII. În mai multe rînduri a fost devastată de tătari, iar apoi reconstruită. Mănăstirea Tabăra, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, a fost înălțată de boierul Gheorghe Ruso în 1784 și redeschisă în 1989.
Dintre obiectivele de arhitectură civilă pot fi menționate conacul boierului Zamfirache Ralli de la Dolna, complexul arhitectural Conacul Manuc-Bey din Hîncești, construit în 1881 în stilul vilelor franceze după proiectul lui Al. Bernardazzi.
Muzee sub cerul liber pot fi considerate rămășițele cetăților geto-dacice găsite la Chirianca și Codreanca.
În zona Codrilor sunt mai multe sate cu arhitectură populară caracteristice centrului Republicii Moldova, cum ar fi Vorniceni, Căpriana, Lozova, Horodiște, Sadova, Iurceni. În unele sate s-au mai păstrat meseriile de artizanat: crestătura în lemn-Bardar, Suruceni, olăritul- la Hoginești, Horodiște, Iurceni. La Iurceni în toamna fiecărui an se organizează un tîrg al meșterilor olari. De asemenea în satele Tabăra, Clișova și Vărzărești se confecționează covoare.
Regiunea Orheiană
Regiunea ocupă marginea de est a zonei Codrilor din aria bazinului Răutu Inferior, De la or. Orhei aproape de gurile râului, făcând parte din componența județelor Orhei și Chișinău. Este unul din cele două complexe antropico-naturale de monumente (celălalt fiind complexul mun. Chișinău), cu un spațiu mult mai mic decât celelalte regiuni turistice ale republicii. Este delimitat datorită aflării aici a unor obiective de importanță majoră, ce diferă în mod esențial de cele din vecinătate. Se evidențiază rezervația peisagistică Trebujeni, în care domină impresionantele maluri canionice ale Răutului Inferior cu vestigiile monumentului aiheologic al Orheiului Vechi din preajma satelor Butuceni și Trebujeni și un șir de localități rurale, situate preponderent de-a lungul râului, cu elemente arhitectonice populare din piatră brută și prelucrată.
Nu există în Basarabia alt loc unde numeroasele și miraculoasele opere ale naturii să se îmbine atît de armonios cu cele antropice pe un spațiu atît de restrîns cum este aria Orheiului Vechi. În acest spațiu istoria umană, inclusiv a populației băștinașe, poate fi urmărită din cele mai vechi timpuri pînă în prezent. Aici se conservă vestigii unice din toate epocile din paleolitic pînă în evul mediu.
În complexul antropico-natural de monumente Orhei se evidențiază următoarele părți componente principale:
Rezervația peisagistică Trebujeni, formată din defileele, stîncile și peșterile aflate în ele, canioanele Răutului și afluenților lui Ivancea și Drăghinici între satele Furceni și Trebujeni cu o suprafață de vreo 500 ha. Albia Răutului aici întretaie un șir de stînci calcaroase de origine sarmațiană, formînd maluri abrupte, vaduri, cascade.
Complexul monastic constituit din biserica „Adormirii” (sec. XIX) cu clopotniță aparte (1821), situată de asupra intrării în mănăstirea din Stîncă „Barbari-Bosie” de la Butuceni. Ultima reprezintă un ansamblu sapat în stîncă pe malul drept al Răutului nu departe de satul sus-numit, care datează din secolul XV-XVII, alcătuit din 5 încăperi- peșteri ce comunică între ele și cu biserica „Sf. Nicolae”.
Localitățile Păhărceni, Piatra Jeloboc, Furceni, Brănești, Ivancea, Trebujeni, Butuceni, Morovaia, Mășcăuți, Bălășepi, Răculești, Jăvreni și altele cu construcțiile lor inedite caracteristice bazinului inferior ăl Răutului, în care s-a format un cult al arhitecturii din piatră, unical în felul său în tot spațiul național românesc. Majoritatea elementelor constructiv-decorative aici sunt realizate din piatră: coloane, galerii, stâlpi, ornamente, scări, foișoare, capiteluri, parape- turi, hogeaguri, frontoane ale caselor, fațade ale beciurilor, garduri, fântâni, uluce, izvoare, porți, crucifixuri, răstigniri.
În această regiune se află și alte monumente arheologice, cum ar fi horodiștile tracico-getice de la Ivancea, Seliște, orașul Orhei și din alte locuri.
Pe Răut lîngă satul Piatra, pe malul stîng al rîului se află stînca Mîgla – monument geologic ocrotit de stat, avînd o înălțime relativă de 60 m, formată din depuneri sarmațiene, în care se află o peșteră și cîteva grote.
În Regiunea Orheiană se găsește vestitul parc de la Ivancea, fondat în 1880 în care s-au păstrat arbori seculari. Din cele 40 de specii de copaci si arbuști, 9 sunt rare. Parcul este ocrotit de stat. În fostul conac de aici, construit de negustorul Carabet Belioz și de urmașii săi în a doua jumătate a sec. XIX, activează un muzeu de artă populară.
Lîngă satul Ivancea, în pădurea pitorească, alături de un lac de acumulare se află o casă de odihnă ce poate adăposti recreanți pe termen de la o zi – două pînă la 12 zile.
Monument hidrologic, este declarat izvorul de lîngă satul Jeloboc, aproape de Orhei, săpat în stîncă în sec. XX. Sunt frecvent solicitate de trecători, de asemenea, izvoarele de la Cișmea și Step-Soci.
În satul Jeloboc s-a păstrat o moară de apă de la sfîrșitul sec. XIX, iar la Brănești turiștii pot vizita beciurile de păstrare a vinului. Muzeul de istorie și etnografie din oraș dispune de peste 22 mii exponate de bază. În orașul Orhei la școala normală activează o cunoscută în republică formațiune corală.
La Mășcăuți se află Casa memoriala scriitorului Ion Sîrbu și Casa- conac a familiei Sîrbu (în prezent spitalul satului).
Regiunea Complexului urbanistic și suburban al municipiului Chișinău
Complexul urbanistic antropico-natural al municipiului Chișinău este unicul în felul său din republică, cuprinzînd aria orașului și a zonei lui suburbane în limitele municipiului cu 32 localități. Acest complex se deosebește de cel al altor regiuni prin cea mai mare concentrare a diverselor monumente și obiective antropice de interes turistic, în primul rînd pe seama capitalei.
Deși, ca localitate Chișinăul este cunoscut încă din gramota lui Ștefan cel Mare datată din 1466, el a rămas mult timp o localitate modestă cu funcții de însemnătate locală.
Astăzi Chișinăul ocupă un spațiu destul de vast, ce depățește de mai multe ori spațiul părții centrale istorice a orașului de până la 1944. Situat pe un șir de coline, denumirile cărora în cea mai mare parte au fost preluate de sectoarele urbane actuale, Chișinăul are o panoramă generală destul de pitorească. Unele din cele mai impresionante ar fi vederile panoramice de pe înălțimile Petricani, Rîșcani, Centrul de televiziune, fiecare dintre care au deschidere largă asupra orașului, îndeosebi asupra zonei lui centrale.
Partea de Sud
Partea de Sud cuprinde următoarele regiuni: Regiunea Nistrului Inferior și Regiunea De Sud.
Regiunea Nistrului Inferior ocupă partea de sud-est a R. Moldava în limitele cîmpiei cu aceeași denumire și sectorului de est al Podișului Moldovei de Sud din sectoarele inferioare ale bazinelor rîului Bâc și Botna. Cele mai multe monumente și obiective turistice din regiune sunt legate de Nistru, se află în apropierea lui în regiune există 14 rezervații de diferite tipuri, inclusiv una științifică, 5 peisagistice și 8 naturale.
Din rezervațiile peisagistice ale regiunii fac parte Rezervația științifică hidrologică „Iagorlâc” , Pădurea Hîrbovăț, Telița.
Rezervația științifică hidrologică „Iagorlîc” se află în extremitatea nordică a regiunii, lîngă satele Iagorlîc și Goian, cu împrejurimile sale. Această rezervație a fost fondată în anul 1988 în scopul conservării și studierii condițiilor ecologice caracteristice bazinelor de apă din apropierea Nistrului, creării condițiilor favorabile pentru reproducerea și păstrarea speciilor rare de plante și animale.
Pădurea Hîrbovăț este situată la 3 km nord-vest de orașul Tighina, fiind întretăiată de magistrala Chișinău-Tighina. Acest masiv reprezintă rămășițe ale pădurilor naturale crescute din lăstăriș și ale plantațiilor artificiale, sădite începînd cu anul 1870. Rezervația a fost creată în scopul păstrării dumbrăvilor de stejar pufos.
Un monument de însemnătate mondială este și Complexul geologico- paleontologic „Văgăuna Clocot”, de lîngă comuna Blijini Hutor din apropierea marginii de nord a orașului Tiraspol. Văgăuna prezintă un profil geologic de reper, de o claritate uimitoare, în care a fost depistată o concentrare unică a fosilelor și faunei din pleistocen.
La circa 2 km de orașul Criuleni în fîșia de pădure de pe malul drept al Nistrului se află „Peștera Surprizelor” cu relicve din perioada Sarmatului cu cofonii de lilieci, descoperită prin anii 70. Peștera are 3 niveluri cu numeroase săli, tuneluri pe o lungime de aproximativ 1700 m. Multe din încăperi au primit denumiri, care într-o oarecare măsură le caracterizează: „Camera Mare”, „Tunelul”, „Șaua”, „Pervazul”, „Cinematograful”, „Tăișul”, „Canionul”.
În partea de sud-est a regiunii se găsește lacul de acumulare Cuciurgan, care după construcția stației termoelectrice de mare capacitate de aici, și-a pierdut calitatea de liman, nemaiavînd contact direct cu rîul.
În această regiune a republicii se găsesc monumentele de arhitectură peisagistică Parcul Hîrbovăț, parcul din satul Bălăbănești. Parcuri de odihnă de însemnătate locală sunt și în orașul Grigoriopol.
În orașul Tiraspol pe lîngă Institutul de cercetări științifice în domeniul agriculturii și legumiculturii irigate se află o grădină dendrologică. La Tighina de asemenea atrage atenția parcul Tineretului cu originale sculpturi din lemn, atractive pentru aceste două orașe mari sunt și zonele lor verzi de pe malurile Nistrului.
În zona Nistrului Inferior sunt luați sub ocrotire 107 arbori seculari, majoritatea fiind stejari pedunculari și specii rare, cum ar fi plopul alb, plopul de Canada.
Regiunea Nistrului Inferior dispune de mai multe monumente antropice de mare valoare științifică și istorică-culturală, printre care porțiunea din est a Valului lui Traian de Sus, cetatea Tighina, biserica Adormirii din Căușeni, Mănăstirea Noul Neamț ș.a.
Cetatea-citadelă Tighina, cea mai puternică dintre cetățile medievale ale Moldovei, este menționată sub această denumire pentru prima dată în gramota domnitorului Alexandru cel Bun în 1408. La origine cetatea are un punct fortificat al romanilor, după care a fost reconstruită de genovezi și apoi ridicată la rang mare de cetate de apărare în sec. XVI de către Ștefan cel Mare. Această fortăreață a fost zidită în piatră pe timpul lui Petru Rareș, conform unui plan patrulater cu turnuri rotunde și dreptunghiulare. Fiind cucerită în 1538 de către sultanul turc Soliman Magnificul, a fost reconstruită după proiectul arhitectului Sinan. În 1705-1707 suprafața cetății a fost lărgită și modernizată sub supravegherea turcilor de către domnitorul Moldovei Antioh Cantemir.
La Tighina se evidențiază Catedrala „Schimbarea la față a Maicii Domnului” din 1819-1825, pictată de Alexandru Plămădeală în 1934, clădirea fostului liceu pentru fete construit după 1918 în formele modernismului românesc, gara feroviară construită în sec. XIX, sediul fostei cîrmuiri a zemstvei județene, Galeria de artă plastică cu 4,5 mii exponate, care dispune de 8 săli de expoziție, Muzeul de istorie a ținutului fondat în 1904, care dispune de peste 8,3 mii de exponate, monumentul lui A. Pușkin ș.a.
Un monument foarte important, care se află în lista patrimomutai omenirii al UNESCO este biserica Adormirii Maicii Domnului din Căușeni (sec. XVI-XVIII), operă de artă medievală românească realizată în stil post-brâncovenesc, cu fresce și inscripții editoricești deosebit de valoroase. A fost construită în chipul ei de astăzi între anii 1763 și 1776 prin stăruința mitropolitului Daniil Side.
Nu departe de cetatea Tighina se află cea mai măreață mănăstire din Basarabia „Noul Neamț” de la Chițcani cu hramul „Sfintei înălțări” inaugurată în 1859 de către călugărul Teofan Cristea și Duhovnicul Andronic Popovici, veniți pe meleagul nistrean de la mănăstirea Neamț de peste Prut.
Din punct de vedere istoric și arhitectonic prezintă interes bisericile din Izbiște (1778), Hrașova (1802), Miclești (1802), Vadul lui Vodă (1805), Ișnovăț (1810), Onițcani (1892), Bulboaca (1868), Gura Bâcului (1890).
În această regiune sunt cunoscute muzeele: orășenesc de cunoaștere a ținutului din Tighina, orășenesc din Tiraspol, de istorie din Dubăsari, de cunoaștere a ținutului din or. Slobozia, de istorie și etnografie din Hîrbovăț, de istorie și etnografie din Mereni, de etnografie din Crocmaz, al satului din Speia, naturii („muzeul verde”) din Ștefan Vodă, de apicultură din Popeasca.
Aceste meleaguri sunt legate de viața și activitatea câtorva scriitori. La Mășcăuți se află casa memorială a scriitorului Ion Sîrbu (1831-1868), unde s-a născut. El a fost ctitorul bisericii de aici, unde și este înmormîntat. La Căinări s-a născut autorul poemului „Limba noastră” Alexei Mateevici (1888-1917). Aici, în locuința în care a locuit familia preotului-poet, în 1968 a fost deschisă o casă memorială, lîngă care se află monumentul lui.
La Zaim, unde A. Mateevici și-a petrecut copilăria, este inaugurat Muzeul în numele lui (1988) în curtea căruia se află monumentul, turnat în bronz.
Satul Zaim mai este și baștina marelui patriot Vasile Cijevschi (1880- 1931), membru al Sfatului Țării, care a votat Unirea cu Țara la 1918. În 1998 Fundația „Mihai Viteazul” din Iași a donat căușenenilor bustul lui Mihai Eminescu, turnat în bronz.
Regiunea De Sud
Regiunea turistică de Sud este cea mai mare ca suprafață printre celelalte menționate. Este situată în partea de sud-vest a Stepei Bugeacu- lui cu Colinele Tigheciului din aria județelor Lăpușna și Cahul și a zonei populate preponderent de găgăuzi.
Dintre monumentele și obiectivele de rang superior din regiune pot fi menționate, rezervația științifică Prutul de Jos, rezervația peisagistică Chioselia, monumentele paleontologice de la Cimișlia, Cișmichioi, din valea rîului Salcia, apele minerale de la Cahul cu calități curative prețioase cu stațiunea balneologică de aici, Valurile lui Traian de Sus și de Jos, monumentele domnitorilor Moldovei Ion Vodă cel Cumplit și al lui Grigore Ghica Vodă.
Un interes sporit aici are rezervația științifică hidrologică Prutul de Jos, situată între comuna Slobozia Mare și râul Prut, organizată în 1991.
Rezervația ocupă lacul Beleu și lunca din jur cu zăvoaie și pajiști, cu plante ierboase specifice locurilor umede și reprezintă o mică oază din paradisul de odinioară al Prutului Inferior. Scopul acestui obiectiv de stat este conservarea și protecția biodiversității floristice și faunistice a ecosistemelor acvatice și palustre din lacul Beleu și a bălților din jurul lui.
Printre rezervații se evidențiază mult Codrii Tigheciului, aflați în partea cea mai ridicată a înălțimii Tigheci, cu altitudinea maximală pentru întreg sudul republicii de 301 metri. Aici domină gorunetele, în covorul ierbos evidențiindu-se mezofitele.
Un loc aparte în numărul monumentelor naturale atractive îl ocupă cele geologice și paleontologice. În această regiune sunt luate sub protecție 14 monumente geologice și paleontologice, cum ar fi: rîpele Coțofana, Tartaul, Budăi.
Izvoarele cu ape minerale de la Cahul și Ceadîr-Lunga se folosesc pentru tratamentul mai multor maladii. Izvoare cu ape minerale au fost găsite și la Comrat, Taraclia, Congaz, Gotești și Musait. Ape cu cele mai .pronunțate efecte în tratamentul exterior sunt considerate cele de la Cahul, Gotești, Congaz, Vulcănești și Ceadâr-Lunga, iar pe baza apelor minerale de la Cahul s-a construit o stațiune balneologică ,,Nufărul Alb”.
Din monumentele istorico-culturale cea mai mare însemnătate în Regiunea de Sud o au vestitele Valuri ale lui Traian, cu atribuție directă asupra obîrșiei românilor.
În zona sudică sunt înregistrate o serie de monumente arhitectonice, cum ar fi mănăstirea Chistoleni, aflată aproape de satul Sadaclia, înființată în 1932, Schitul (mănăstirea) Zloți, cu hramul Sf. Gheorghe întemeiat în 1941.
CAPITOLUL III. VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE EXISTENTE
3.1 Direcții de valorificare a potențialului turistic
Istoria dezvoltării turismului în Republica Moldova a cunoscut mereu numeroase dificultăți cu efecte negative și îndelungate asupra acestui domeniu economic important.
Valorificarea resurselor turistice naturale și antropice ale țării noastre provoacă, în cazul utilizării neraționale, degradarea acestora. Procesele de industrializare, urbanizare, dezvoltare a infrastructurii, de extindere a intravilanului localităților și a terenurilor agricole, au dus la schimbări radicale ale mediului natural și celui rural tradițional, afectînd direct și pote nțialul turistic. Astfel, impactul asupra resurselor turistice este generat de activitățile economice în ansamblu și de activitatea turistică în particular.
În perioada actuală presiunea antropică exercitată asupra patrimoniului turistic a atins valori critice, numeroase o biective turistice aflîndu-se în diferite stadii de degradare. Unele obiective valoroase se pot pierde, iar odată pierdute sunt irecuperabile, pe cînd altele deja au dispărut. Presiunea antropică a avut cel mai mare impact asupra biodiversității floristice și faunistice, asupra calității apelor, a integrității peisajelor. A fost afectat puternic și patrimoniul cultural național: arheologic, istoric, arhitectural, religios, etnografic. În acest sens, un rol nefast a avut perioada sovietică, iar ulterior – procesul de globalizare, care au afectat mult mediul rural, viața tradițională a oamenilor, ocupațiile tradiționale și nu numai.
Valorificarea potențialului turistic și dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care asigură o evoluție echilibrată a tuturor sectoarelor economice și o îmbinare a criteriilor de eficiență economică cu cele de ordin social și de protecție a mediului înconjurător. Problema valorificării optimale a potențialului turistic al țării reprezintă o direcție importantă a politicii turistice.
În acest sens, Legea Turismului Republicii Moldova prevede reglementări concrete privind evidența, atestarea și determinarea direcțiilor de dezvoltare a potențialului turistic (articolul 7). Identificarea obiectivelor prioritare ale potențialului turistic natural și antropic reprezintă prima etapă a procesului de valorificare a potențialului turistic.
În Republica Moldova, există un potențial turistic enorm, dar care nu este valorificat. Problema ține, desigur, de politicile promovate de către cei care sunt astăzi la conducere, dar și de noi, cetățenii, care de fiecare dată când vorbim despre Moldova vorbim de parcă nu ar fi țara noastră ci ar fi ceva străin.
Problema este în faptul că concetățenii noștri nu cunosc mai nimic despre potențialul turistic existent al acestei țări. Și dacă tu nu îți cunoști patria, cum ai putea să o recomanzi altcuiva? Vorbim despre faptul că nu se creează premise pentru cei din țară, astfel ca să aibă posibilitatea să o cunoască.
Într-adevăr, turismul în Republica Moldova este perceput ca fiind unul preponderent egumenic și acest lucru se datorează fapului că a fost promovat astfel, în mare parte, de unele agenții de turism și de Mitropolia Moldovei. Și acest lucru a adus câștiguri lăcașelor sfinte.
Totuși, dacă e să privim în totalitate potențialul turistic al Republicii Moldova, atunci acesta ar trebui să fie atribuit preponderent agroturismului. Dacă e să vorbim despre locații mai neobișnuite, altele decât mănăstirile, vinăriile și locurile binecunoscute precum sunt Orheiul Vechi și Cetatea Soroca, atunci ar trebui de vizitat neapărat cel puțin: prima rezervație naturală din spațiul românesc, cunoscută ca rezervația Țuțora. Aceasta există încă de pe timpurile lui Alexandru cel Bun. Din zona ce se întindea dinspre Iași, înspre Prut, astăzi a mai rămas doar o mică regiune, numită "Pădurea Domnească". Aici se află și vestita zimbrărie, care se află la Glodeni, în satul Moara Domnească, dar despre care însă nu se prea vorbește în ultimul timp. Tot aici o să găsim și stejari seculari, țara Bîtlanilor, Stînca Mare și desigur, Suta de Movile. De asemenea, ar fi mare păcat să rămână necunoscute și alte locuri pitorești cum ar fi: Țiglăul Corjeuțului – Briceni, satul Corjeuți, Peștera Răposaților – Soroca, satul Rudi, Movila Măgurii – Ungheni, satul Țâghira, Colinele de Aur – Cahul, satul Văleni, etc.
Republica Moldova este o țară mică cu o diversitate mare de obiecte de interes turistic amplasate la distanțe mici de la principalele orașe – centre hoteliere. În Moldova sînt peste 15 mii de atracții turistice antropice și peste 300 de arii naturale importante. Au fost atestate cîteva mii de stațiuni preistorice, circa 400 așezări de diferite epoci istorice, 50 de cetăți fortificate antice, circa 500 de așezări medie vale timpurii, numeroase cetăți medievale din pămînt, 6 cetăți medievale din piatră, peste 1000 de monumente de arhitectură protejate, circa 50 mănăstiri ortodoxe. Acest patrimoniu este relativ uniform dispersat pe teritoriul național, iar valoarea lui motivează suficient vizitele turistice. Spre regret, strea de degradare a patrimoniului îl face neatractiv.
Baza activității turistice o reprezintă formele de turism. Acestea în Republica Moldova sînt valorificate și dezvoltate neuniform. Cele mai răspîndite forme sînt turismul vitivinicol, de afaceri, rural, balnear, religios și de excursii. Mai puțin este valorificat turismul cultural, gastro nomic, social, sportiv, automobilistic, de week-end, urban, nostalgic și ecologic.
Deficiențe:
Majoritatea formelor de turism sînt utilizate insuficient de către agenții economici;
Potențialul formelor de turism este promovat și valorificat insuficient de piața turistică din Moldova.
Turismul în Republica Moldova trebuie să devină un sector economic competitiv și dezvoltat și dezvoltat echilibrat, care valorifică eficient patrimoniul turistic al țării, promovează ospitalitatea moldovenească la standardele înalte, asigură diversitate agrementului cetățenilor.
Dezvoltarea eficientă a turismului este posibilă, deoarece Moldova posedă o infrastructură turistică cum ar fi: hoteluri, moteluri, drumuri, mijloace de transport, aerogări, autogări, gări feroviare, întreprinderi de alimentație publică etc. Însă pentru a corela tot potențialul turistic la standarde internaționale este necesar în primul rînd de participarea organelor locale ale puterii executive și agenților economici laelaborarea programelor de reconstruire, modernizare și construcție a obiectelor principale de infrastructură turistică, iar în al doilea rînd, a acorda o atenție deosebitădezvoltării selective și de control a infrastructurii turistice, obiectelor cererii și aîntregului potențial turistic pentru a evita orice acțiune negativă asupra mediuluiînconjurător.În scopul corespunderii standardelor mondiale Ministerul Culturii și Turismuluitrebuie să susțină întreprinderile naționale pentru colaborarea cu companiile deconstrucții, cele hoteliere, turistice și de transport de talie mondială.
În acest context ar fi binevenit ca:
capitalul străin să fie utilizat pentru construirea obiectelor de talie internațională;
construcția hotelurilor și complexelor turistice trebuie să fie utilizate diferite forme de concursuri internaționale ca tender;
pentru minimizarea cheltuielilor la construcții trebuie angajate firme locale care ar utiliza materiale de construcție locale;
să fie înfăptuită testarea și certificarea întreprinderilor hoteliere conformstandardelor internaționale de evaluare;
efectuarea lucrărilor pentru lărgirea și modernizarea transporturilor auto, aerian șiferoviar, certificarea transportărilor internaționale efectuate de organizațiile detransport naționale, precum și de către firmele străine sau întreprinderile mixte cucapital și mijloace de transport străine.
Organele locale ale puterii executive trebuie să acorde o atenție deosebită obiectelor de cultură, istorice și de divertisment, creării unei atmosfere atractive în municipiu.
O atenție sporită trebuie acordată curățeniei și igienei, aspectului exterior al clădirilor, construcțiilor arhitecturale și mediului înconjurător.
Elementul cel mai important în plan decizional în viziunea noastră, îl constituiedefinirea unei concepții ferme, realiste privind valorificarea potențialului turistic înrepublică și obiectivele dezvoltării durabile a turismului pe termen scurt, mediu și lung.
Într-o asemenea concepție, obiectivele generale ale dezvoltării turismului în republică după părerea noastră se pot contura astfel:
creșterea competitivității ofertei turistice promovată de agenții economici care practică activitatea turistică prin valorificarea potențialului turistic, modernizarea șidezvoltarea bazei tehnico-materiale specifice;
perfecționarea cadrului organizatoric și legislativ necesar dezvoltării unui turismcompetitiv;
diversificarea traseelor turistice din municipiu și creșterea calității serviciilor turistice;
comercializarea produselor turistice moldovenești pe piața internațională și susținerea financiară din bugetul de stat a agenților economici care practică activitateade turism receptor în vederea participării la expozițiile internaționale de turism, unde este promovată imaginea turistică a Moldovei ca destinație turistică de interes major.
Referindu-ne la creșterea competitivității ofertei turistice prin valorificarea potențialului turistic se poate apela la următoarele căi de realizare ca:
• Încurajarea, susținerea și stimularea investițiilor de capital străin în cele mai diverse sectoare ale turismului moldovenesc;
• Modernizarea unor obiective turistice din republică;
• Elaborarea unor studii de fezabilitate în vederea realizării de noi unități de cazare,alimentație publică, agrement în principalele zone turistice ale Moldovei;
• Introducerea în circuitul turistic a unor noi zone și localități rurale din imediataapropiere de municipiu;
• Extinderea turismului automobilistic prin crearea punctelor de închiriere aautovehicolelor și a dotărilor specifice acestei forme de turism;
• Restaurarea și amenajarea unor monumente de arhitectură, în vederea valorificării lor prin turism;
• Crearea unei rețele diversificate și moderne de unități de alimentație cu specificnațional;
• Elaborarea unui sistem optim de rezervare a locurilor de cazare pe teritoriul republicii și integrarea acestuia în sistemele de rezervare internațională;
• Realizarea și implementarea unui sistem informațional adecvat noilor cerințe aleactivității de turism, racordat la practica internațională, susținut de o dotare cu tehnică de calcul corespunzătoare;
Referindu-ne la perfecționarea cadrului organizatoric trebuie să fie realizate următoarele acțiuni:
• Integrarea internațională la nivelul organismelor centrale, prin afilierea la diverseasociații și organisme de profil din străinătate;
• Folosirea largă a sistemului de licitații cu participare internațională și internă înmodernizarea și dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului;
• Diversificarea formelor de colaborare și cooperare cu firmele străine în construirea șimodernizarea drumurilor;
Referindu-ne la diversificarea traseelor turistice din republică este necesar:
• Împărțirea zonală a republicii după traseele turistice tradiționale;
• Stabilirea unor rute turistice noi care ar completa rutele existente;
• Includerea obiectivelor turistice nevalorificate din republică care prezintă interesnațional în circuitul turistic;
• Organizarea unor activități turistice care ar contura originalitatea poporuluimoldovenesc;
• Organizarea diferitor sărbători naționale de interes turistic care ar motiva turismulreceptor în municipiu.
Ținînd cont de aspectele consemnate mai sus care pot fi caracterizate ca factori favorizați pentru dezvoltarea durabilă a turismului în Moldova este necesar de a pune în aplicare acele momente cheie care conturează principalele elemente ce pot fi folosite ca parametri a procesului de valorificare a produsului turistic.
Republica Moldova ca destinație turistică, este puțin cunoscută în străinătate. Este necesar un ajutor considerabil din partea statului la elaborarea și promovara unor pachete informaționale, care ar face atractivă imaginea țării noastre. Prestatorii inividuali nu dispun de cunoștințe sau de mijloace financiare pentru a întreprinde acțiuni eficiente de marketing și prmovare a produsului turistic.
Potrivit datelor BNS, mai mulți moldoveni au mers în excursie prin țară. Astfel că, numărul excursioniștilor în interiorul țării s-a majorat cu circa 31,4%, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Numărul turiștilor străini însă a scăzut cu circa 5,5%. Din cei 9,2 mii de turiști și excursioniști străini, care au vizitat Republica Moldova în ianuarie-septembrie 2014 și au beneficiat de serviciile agențiilor de turism și turoperatorilor, 54,3% au sosit în scopuri de odihnă, recreere și agrement, 34,8% – de afaceri și profesionale, și 5,5% – de tratament. Cei mai mulți turiști și excursioniști străini sosiți în Republica Moldova au fost din România 18,6%, Federația Rusă 13,6% și Ucraina 9,6%. Din numărul total de turiști, cetățenilor germani le-a revenit 5,5%, celor din Statele Unite ale Americii 5,1%, Israel 4,9%, Turcia 4,5% și Italia câte 4,3%.
Situația actuală a turismului în Republica Molova se datorează neglijării activităților din sfera serviciilor și absența unei politici argumentate în problemele creării infrastructurii turistice. O problemă rămîne utilizarea insuficientă a capacităților existente. Nivelul calitativ al capacităților de cazare și venitul obținut din activitatea turistică plasează Republica Moldova printre țările cu un turism nedezvoltat. Poziționarea Republicii Moldova în cadrul turismului internațional în ultimii ani ne reflectă un sold negativ cu un excedent permanent al turismului internațional emițător.
Inițierea dezvoltării turismului în Republica Moldova necesită o organizare, planificare și dirijare, la nivel de stat a activității turistice, care nu poate fi realizată decît prin intermediul structurilor organizatorice respective.
Potențialul turistic al Republicii Moldova, componența antropică și infrastructura se află în stare de degradare, deaceea sunt necesare măsuri pentru redresarea acestei situații. Astfel protejarea și conservarea mediului înconjurător și a potențialului turistic se înscrie ca o problemă majoră în activitatea economică.
Ramura economică importantă, turismul trebuie să-și evalueze mult mai riguros șansele de relansare și să devină o componentă importantă la completarea bugetului de stat., iar pentru aceasta este nevoie de analizat componentele de bază care stau la formarea potențialului turistic, componența naturală, antropică și infrastructura.
Se poate afirma că potențialul turistic al Moldovei se află în stare de degradare, de aceea sunt necesare măsuri pentru hotărîrea acestei probleme majore. Autoritățile publice centrale și locale în practica mondială au suficiente instrumente de dezvoltare prioritară a zonelor turistice pentru încurajarea antreprenoriatului și fluxului de investiții în turism. Formele de ajutor din partea autorităților publice acordate investitorilor în zonele de interes turistic în experiența internațională sunt:
reducerea cheltuielilor la investiții sau acordarea directă de subvenții;
reducerea cheltuielilor de exploatare;
garanții pentru investiții;
asistență în dezvoltarea investițiilor și crearea parteneriatelor public- private.
În ceea ce privește investițiile străine, Republica Molova are careva avantaje.
Amplasarea geografică favorabilă;
Existența zonelor economice libere și a parcurilor industriale;
Prețurile accesibile la mărfuri și servicii pentru străini,etc..
Republica Moldova trebuie să se promoveze eficient ca o destinație turistică pe piețele turistice internaționale, deoarece industria turismului este extrem de fragmentată, fiind constituită din diferite întreprinderi mici și mari, atît din sectorul public, cît și din cel privat, astfel evoluarea ei necesită coordonare, investiții, instruire și marketing, ceea ce determină coordonarea dintre Guvern, autoritățile administrației publice locale, întreprinderile comerciale și comunități.
Turismul constituie o activitate economică ce se răsfrînge asupra majorității sectoarelor sociale și necesitatea dezvoltării economice durabile relevă și mai mult importanța elaborării și aprobării unei strategii, al cărui obiectiv final constă în faptul ca potențialul turistic natural și antropic al Republicii Moldova să nu fie afectat negativ de turism, ci să fie protejat spre binele generațiilor viitoare, acesta se găsește în prezent la confluența politicilor de amenajare a teritoriului și a mediului, politicilor culturale, agricole, politicilor din domeniul sportului, sau a celor din domeniul forței de muncă.
Gestiunea durabilă a destinațiilor este primordială pentru dezvoltarea turismului, ea necesitînd un control eficient al dezvoltării și planificării utilizării spațiului ca și al deciziilor de investiții în materie de infrastructură și servicii.
Actualmente, un obiectiv principal al cetățenilor și autorităților ar trebui să fie protecția naturii și a patrimoniului cultural, inclusiv a resurselor turistice, în vederea asigurării echilibrului dintre componentele naturale ale mediului, pe de o parte, și dintre acestea și societatea umană, pe de altă parte.
Legislația țării noastre prevede protecția și conservarea fondului turistic în cadrul mai multor legi. Astfel, Legea Turismului (nr.798-XIV din 11.02.2000) stipulează că evidența obiectivelor patrimoniului turistic se efectuează prin înscrierea acestora în Registrul turismului de către Agenția Națională de Turism. De asemenea, agenții economici care desfășoară activitatea de turism sunt obligați să contribuie la protecția și conservarea resurselor turistice, să realizeze exploatarea patimoniului turistic, asigurînd totodată protecția și conservarea acestuia și a mediului înconjurător. O concepție promovată tot mai insistent pe plan internațional este cea a turismului, conform căreia dezvoltarea turismului trebuie să fie suportabilă pe termen lung sub aspect ecologic, viabilă și rentabilă sub aspect economic și echitabilă sub aspect etic și social pentru populația locală.
Păstrarea fontului turistic este posibilă prin înființarea muzeelor etnografice, prin susținerea activităților tradiționale și a meșteșugurilor, prin păstrarea construcțiilor populare etc. În acest sens este benefică creșterea din ultimul timp a numărului unor astfel de muzee. Însă, dacă unele creații populare maimici pot fi expuse în încăperi, construcțiile mai mari nu pot fi depozitate în muzeele obișnuite. Din acest punct de vedere ar fi benefică și necesară amenajarea unui muzeu sub cerul liber.
În oncluzie constatăm că potențialul turistic al Republicii Moldova este relativ modest și în același timp foarte puțin cunoscut chiar în interiorul țării, fiind insuficient valorificat. Punerea în valoare la un nivel superior depinde de nivelul cererii, de gradul de instruire și de bunăstarea materială a populației, precum și de atitudinea autorităților.
Resursele turistice constituie un patrimoniu inestimabil al poporului nostru, iar valorificarea lor în turismul intern și cel internațional se impune ca o prioritate. Așadar, turismul poate deveni ramura principală a economiei naționale.
Concluzii
În Republica Moldova s-a păstrat un important patrimoniu cultural, precum situri, cetăți, mănăstiri și biserici, lucrări de artă monumentală, monume nte și instalații tehnce, ansambluri de construcție- piețe, străzi, cartiere, sate și centre urbane sau zone etnografice cu arhitectură tradițională. Patrimoniul cultural mobil este deținut de către 87 muzee din țară, dintre care 5 muzee și 7 filiale sunt subordonate direct Ministerului Culturii, iar 66- organelor administrației publice locale. Fondurile acestora conțin circa 700.000 piese de patrmoniu ce țin de istoria și cultura națională și cea universală.
Patrimoniul arheologic al țării noastre este bogat în opere de artă de o vechime considerabilă. Multe localități din Moldova posedă valențe artistice incontestabile, prezentînd o întreagă mitologie în imagini.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Specificul Fondului Turistic Si Resursele Atractive ale Republicii Moldova (ID: 129874)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.