Sistemul Cheltuielilor Publice In Republica Moldova
SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
CUPRINS:
ADNOTARE
LISTA ABREVIERILOR
Introducere
Capitolul I: Cheltuielile publice: dimensiuni teoretice
1.1. Conceptul, trăsăturile și misiunea cheltuielile publice
1.2. Tipurile cheltuielilor publice
Capitolul II. Dinamica chletuieililor publice centrale din Republica Moldova
2.1.Clasificarea bugetară a cheltuielilor publice conform cadrului normativ din Republica Moldova…….
2.2. Evoluția cheltuielilor publice centrale în Republica Moldova
Capitolul III. Specificul și destinația cheltuielile publice locale în Republica Moldova
3.1. Problemele cu care se confruntă cheltuiele publice locale
3.2. Studiu de caz: cheltuielile publice locale din cadrul primăriei Susleni
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe
LISTA ABREVIERILOR
APL Administrația Publică Locală
BASS Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat
BS Bugetul de Stat
CBTM Cadrul Bugetar pe termen mediu
LFPL Legea Finanțelor Publice Locale
MF Ministerul Finanțelor
APC Administrația Publică Locală
PIB Produsul Intern Brut
UE Uniunea Europeană
UAT Unitatea Administrativ Teritorială
GFS Statisticile Financiare Guvernamentale
GFPL Gestiunea Finanțelor Publice Locale
CF Cod Fiscal
LBS Legea Bugetului de Stat
Introducere
Actualitatea temei investigate desfașoară conceptul de sistem de cheltuieli publice și face prezentă această temă cu situația actuală din Republica Moldova, deoarece cheltuielile publice sunt importante pentru statul nostru. Astfel fiind o temă actuală și care mereu este studiată și analizată, conform legislației în vigoare, fiind necesară de a fi studiată de a opserva care sunt cheltuielile publice din Republica Moldova la ora actuală.
Cheltuielile publice sunt plățile din fondurile bănești bugetare, realizate pe baza unor reguli stabilite prin politicile guvernamentale ale unui stat pentru satisfacerea nevoilor sociale ale societății. Astfel concepul de sistemul cheltuielilor publice curpinde întreaga clasificare a cheltuielilor publice, si resursele bugetare de unde se finanțează aceste cheltuieli. Esența cheltuielilor publice constă în aceea ca cheltuielile publice se finanțează din bugetul statului, astfel facinduăse referire la cheltuielile care dezvoltă sectorul public.
Gradul de cercetare a temei că cheltuielile publice au stat la baza unor studii și cercetari aprofundate, constituind preocuparea multor specialiști în domeniu. În prezent, apropape fiecare manual de finanțe publice include referire la tema cheltuielie publice și evoluția lor, astfel specialistii în domeniu din practica internațională precum: Iancu Vasile, Iulian Văcărel, Viorel Ros, Dumitru Budianschi, etc. care oferă o descriere minuțioasă a cheltuielilor publice, astfel clasificînd cheltuielile publice dupa anumite criterii și opservînd evoluția lor în alte state. Iar pe plan național această tema a fost profund studiată în literatura de specialitate. O cintribuție semnificativă în studiul problemei au fost lucrarile practice ale urmatorilor specialiștii în domeniul finanțelor publice precum: Angela Secrieru, Manole Tatiana, Oleg Stratulat, Rodica Hincu, Ion Gliga, Ion Creangă, etc. care oferă posibiltatea de a opserva care sunt cheltuielile publice din Republica Moldova, care este evoluția lor pe parcursul anilor 2000-2014, estimînd cheltuielile publice pe diferite clasificări. Aceasta, precum și un număr însemnat de publicații și articole la tema dată au evedențiat, în mod obligator, rolul cheltuielilor publice pentru dezvoltarea statului.De aceea este foarte util de studiat sistemul cheltuielilor publice din Republica Moldova și de analizat care este evoluția și influențarea lor În Republica Moldova.
Scopul și obiectivele lucrării a fost cercetarea teoretică a conceptului de chetuieli publice, de a opserva care sunt cheltuielile publice din Republica Moldova și cum evoluează ele. Obiectivul cercetării l-a constituit la constituit totalitatea serviciilor publice, care au nevoie de aceste cheltuieli publice pentru a se realiza, și de a opserva care sunt resursele necesare. Astfel această lucrare are la bază mai multe obiective pe care trebuie să le îndeplinească pentru a realiza scopul lucrării:
-de a efectua o analiză teoretică a conceptului de cheltuili publice;
-de a investiga a misiunea cheltuielilor publice pentru statul nostru;
-de a analiza care sunt clasificarile cheltuililor publice generale, dar în special rolul clasificației bugetare a cheltuielilor publice din Republica Moldova.
-de a determina care este evoluția cheltuielilor publice conform cadrului normativ din Republica Moldova;
-de a stabili care sunt probleme cheltuielilor publice locale din Republica moldova și de a propune soluții.
Suportul metodologic și teoretico-științific al lucrării prezintă metodele generale științifice cu care s-a lucrat pentru a întocmi această lucrarea. În primul rind s-a folosit analiza și sinteza pentru a se compara cheltuielile publice de la noi din țară cu cheltuielile generale. Metoda comparativă ne-a permis ca să opservam care este avoluția cheltuielilor publice de la noi din țară în ultimii ani și ca sa facem o comparație cu anii precedenți. Metoda istorică ne implică în istoria cheltuielilor publice, determind apariția lor și cauza pentru ce s-au creat aceste cheltuieli publice. Metoda sistemica descrie cheltuielile publice, cu trasaturile sale speciale pe care le posedă pentru a ajuta la satisfacerea nevoilor publice. La întocmirea lucrării sunt utilizate mai multe acte normative care reglementează domeniul cheltuielilor publice.
Noutatea științifică și valoarea aplicativă a lucrării
Volumul și structura tezei prezintă cercetarea care a pus temelia acestei teze care este format din 3 capitole și fiecare capitol constă din 2 paragrafe.
Capitolul I reflectă, în special, conceptul de cheltuieli publice, evoluția istorică a cheltuielilor publice , astfel determînd care sunt trăsăturile cheltuielilor și care este misiunea lor în societate. De asemenea acest capitol conține clasificarea cheltuielioor publice după diferite criterii astfel putem opserva o creștere a cheltuielilor publice.
Capitolul II conține dinamica cheltuielilor publice reflectînd clasificarea bugetară a cheltuielilor publice din Republica Moldova și opservînd care evoluția cheltuielilor publice din Republica Moldova în ultimii ani conform cadrului normativ.
Capitolul III conține specificul cheltuielilor publice locale din Republica Moldova, stabilind care sunt problemele cu care se confruntă Republica Moldova și studiind detaliat cheltuielile publice la nivel local în cadrul satului Susleni.
Cuvintele cheie ale tezei
CAPITOLUL I: CHELTUIELILE PUBLICE
Conceptul, trăsăturile și misiunea cheltuielile publice
În acest capitol se va analiza cheltuielile publice, oferindu-se o definiție complexa și opservînd apariția acestor cheltuieli și rolul lor pentru statul nostru. Cheltuilile publice sunt foarte complexe deoarece ajută la dezvoltare statului și avînd mai multe clasificări opservinduîle în rindurile de mai jos. Totodată învațînd care sunt formule de calculare a acestor cheltuieli.
De aceeaa la apariția științei „financiare” savanții erau preocupați mai mult de problemele veniturilor statului. Numai în a doua jumătate a sec.XIX apar așa numite foi civile în care erau reflectate cheltuielile pentru întreținerea regelui și membrilor familiei lui, cheltuielile pentru învățământul public, pensii și pentru dezvoltarea economiei. Situația se schimbă cardinal numai spre sfârșitul sec. XIX când s-a ajuns la concluzia că în gospodăria fiecăruia anume cheltuielile au o importanță prioritară. Marea criză economică din 1929 și consecințele celui de-al doilea război mondial au facilitat avântul intervenționismului economic. S-a recunoscut faptul, că cheltuielile bugetare pot constitui un instrument de reglare a cererii agregate, fiind o componentă esențială a acestuia, și că bugetul de stat permite influențarea economiei în sensul dorit de autoritățile publice.
În condițiile actuale, cheltuielile publice nu sunt numai resurse de acoperire a necesităților statului, mai mult, ele sunt decizii bugetare de esență politică. Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească ce se manifestă între stat pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia. Cheltuielile publice sunt plățile din fondurile bănești bugetare, realizate pe bazaunor reguli stabilite prin politicile guvernamentale ale unui stat pentru stisfacerea nevoilor sociale ale societății. Mărimea cheltuielilor publice diferă de la un stat, la altul îî și de la o perioadă la alta, structura cheltuielilor publice fiind puternic influențată de strcutura de clsă a societății. Adesea, nici partidele politice nu au o structură omogenă și nu rareori puterea politică se exercită de catre guvern, de cualiție, din care fac parte reprezetații ai mai mutor formațiuni, cu interese nu întodeauna convergente. Un stat care este preocupat de de dezvoltarea sa economică și de apărarea suveranității sale naționale, la dmensiionaea și dirijarea cheltuielilor publice va stabili unele prioritați și opțiuni, pentru a se dezvolta.
Cheltuielile publice reprezintă cea de a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice, și anume aceea de a repartiza resursele financiare, atrase prin intermdiul primei faze, pe diverse destinații. Cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi pentru achiziții de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului:
-Servicii publice generale;
-Acțiuni social-culturale;
-Întreținerea armatei;
-Acțiuni economice.
Cheltuielile publice exprima relații economice în formă banească ce se manifestă între stat, pe de o parte, și persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu scopul repartizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii functiilor acestuia. Cheltuielile publice se realiză prin diferite plăti efectuate de stat, prin achiziții de bunuri sau prestari de servicii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii statelor:
*servicii publice generale
*acțiuni socio-culturale
*întretinerea armatei
*acțiuni economice etc.
Cheltuielie publice sunt influențate:
De condiții politice în care se efectuează cheltuielile;
De forma de proprietate predominantă în economie;
De gradul de dezvoltare a economie.
Definirea cheltuiel.ilor publice ca fiind ansamblu cheltuielilor de natură publică ale țării, ce se finanțează de la bugetul public. Potrivit acestei definiții prin cheltuielă publică se înțelege orice cheltuială făcută de stat, raion, oraș sau comună pentru satisfacerea unei nevoi publice. Cheltuielile făcute de instituțiile particulare nu intră în categoria cheltuielilor publice. Reiese că cheltuielile publice reflectă efortul financiar public pe o anumită durată de timp, prevăzute în bugetul de stat și în celelante bugete. Ele concretizează destinația pe care o prevad veniturile bugetului public în procesul de folosire a lor. Întrebuințarea acestor resurse este ărecedată de fixarea destinației lor, decizie care constituie,, în fap, o repartizare a resurselor bănești conform opțiunilor forțelor politice aflate la putere.
Cheltuielile publice sunt extrem de diversificate: unele se manifestă direct prin finanțarea de catre stat a mijloaă făcută de stat, raion, oraș sau comună pentru satisfacerea unei nevoi publice. Cheltuielile făcute de instituțiile particulare nu intră în categoria cheltuielilor publice. Reiese că cheltuielile publice reflectă efortul financiar public pe o anumită durată de timp, prevăzute în bugetul de stat și în celelante bugete. Ele concretizează destinația pe care o prevad veniturile bugetului public în procesul de folosire a lor. Întrebuințarea acestor resurse este ărecedată de fixarea destinației lor, decizie care constituie,, în fap, o repartizare a resurselor bănești conform opțiunilor forțelor politice aflate la putere.
Cheltuielile publice sunt extrem de diversificate: unele se manifestă direct prin finanțarea de catre stat a mijloacelor economice și sociale pentru asigurarea remunerării serviciilor și prestațiilor de care au nevoie colectivitațile publice pentru a funcționa. Dar tot mai mult cheltuielile publice sunt folosite ca instrumente de interveție în activitatea economica si sociala.
Cheltuielile publice sunt formate din:
Cheltuieli publice efectuate de administrațiile centrale de stat din fonduri bugetare și extrabugetare;
Cheltuielile administrațiilor publice locale;
Cheltuielile organismelor internaționale.
Între cheltuielile publice și cheltuielile bugetare există deosebire. Cheltuiele publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituțiilor publice , care se acoperă fie din bugetul statului, fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor obținute.
Cheltuielile bugetare se formează din bugetul administrației centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale.Astfel cheltuielile bugetare au o sferă mai restrînsă. Cheltuielile bugetare sunt cheltuielile publice, însă nu toate chletuielile publice sunt cheltuieli bugetare. Cheltuielile publice sunt formate din :
I Cheltuieli bugetare acoperite din resursele;
bugetul administrației centrale de stat
bugetul asigurărilor sociale de stat
bugetele locale
II Cheltuieli extrabugetare- acoperite din resursele din afara bugetului de stat;
III Cheltuieli pentru fonduri cu destinație specială.
Factorii care influențează creșterea cheltuielilor publice sunt:
factorii demografici, care se referă la creșterea populației și modificarea acesteia pe vîrste și pe categorii socio-profesionale. O astfel de evolutie determină o crestere a cheltuielilor publice legate de plata salariilor funcționarilor publici precum și la sporirea numărului de locuri vacante în sectorul public.
Factori economici- referitori la dezvoltarea economiei și moderinizarea acesteia pe baza certarilor științifice, a noilor cerințe ale utilizarii resurselor.Pe linga faptul ca pe seama bugetului de stat se asigură finanțarea unor acțiuni economice costisitoare, redistribuirea resurselor financiare publice ajută la reparația prejudiciilor create de reapartiția concurențială la economia de piață. Astfel bugetul joaca rolul de filtru și asigură restribuirea pe principii mai echitabile și bazate pe eficientă;
Factorii sociali. Creșterea venitului mediu pe locuitor în scietate antrenează preocuparea statului că, prin efertul financiar, să aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor sociale cuprinse de sectorul public, inclusiv persoanelor invîrste care necesita asistenta socială:
Urbanizarea- reprezintă un factor de creștere a cheltuielilor publice,antrenînd resursele financiare în creșterea și dezoltarea centrelor urbane, cît și pentru finanțarea unitaților publice;
Factorii militari- care ajută la creșterea economiei și la pregătirea armatei pentru a elimina situațiile nefavorabile;
Factorii politici- care ajută la procedura cheltuielilor publice prin implimentarea politicilor statului cu scopul de a realiza obiectivele statului.
Consecințele creșterii cheltuielilor publice ridică trei feluri de probleme: de ordin politic, financiar și științific. Probleme de ordin politic au în vedere influența creșterii cheltuielilor publice asupra structurilor politice. În acest sens este de exemplificat gruparea statelor occidentale în U.E. Problemele de ordin financiar se identifică în corelațiile dintre creșterea cheltuielilor publice și cresterea avuției naționale și a produsului intern brut, optimul în acest caz este dat de limita maxim a ponderii impozitelor în produsul intern brut. Problemele de ordin știintific se referă la dimensionarea corectă a cheltuielilor publice în corelare cu satisfacerea nevoilor sociale. În acest sens studiul finanțelor publice ajunge la concluzii știintifice, el dă soluții fundamentate în domeniile supuse cercetării.
Este necesar de a cunoaște clasificarea cheltuielilor publice deoarece ele derivă din modul în care sunt ilustrate resursele bănești ale statului spre anumite obiective ale societații: economice, sociale, militare, politice, etc.
În literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe abordări:a) adiministrativă; b) economică; c) financiară; d) în funcție de rolul în procesul reproducției sociale; e) clasificare folosită de organismele O.N.U.. și clasificări mixte sau combinate.
Clasificarea administrativă se bazează pe criteriul instituțiilor prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, unitați administrativ-teritoriale, etc.
Clasificare economică utilizează doua criterii de grupare: primul criteriul împarte cheltuielile în cheltuieli de capital și cheltueili curente, iar alta grupare clasifică cheltuielile în cheltuieli ale serviciilor publice administrative și cheltuielile de transfer, adică de redistribuire.
Cheltuielile de capital se formează prin achiziționare de bunuri de folosința îndelungată școlilor, spitalilor, așezemintelor de cultură, administației, etc. Aceste cheltuieli ajută ca se se dezvolta patrimoniul public.Cheltuielile curente sunt cheltuielile care asigură funcționarea și întreținerea instituțiilor publice, reprezentînd consumul definitv de produs intern brut și trebuie să se renoiască anual. Cheltueilie serviciilor publice administrative sunt formate din remunerarea serviciilor, a prestațiilor, a furniturilor care sunt aduse la administrația statului și sunt necesare pentru funcționarea instituțiilor publice. Cheltuielile de transfer sunt cu caracter economic, de exemplu: subvenții acordate agenților economici, stimularea exportului,etc. și cheltuielile de tranfer pot avea caracter social, de exemplu: burse, pensii, ajutoare și alte indemnizatii.
Clasificația financiară grupează cheltuielile în cheltuieli definitive, cheltuieli temporare și cheltuieli posibile.
Cheltuielile definitive sunt cheltuielile de investitii și funcționare care ajută la redistribuirea resuselor financiare. Defapt toate cheltuielile publice au caracter definitv. Cheltuielile temporare sunt cheltuielile denumite operatiuni de trezorărie și sunt evedențiate în conturi speciale ale trezorariei. Cheltuielile virtuale sunt cheltuielile pe care statul posibil sa le facă aceste chletuieli in anumite condiții speciale. De exemplu garanțiile acordate pentru împrumuturi pot conduce la cheltuieli publice numai dacă rambursarea lor este din resurse speciale. Cheltuielile publice pot fi: cu sau fara contraprestație; definitive sau provizorii; speciale sau globale.
Clasificația dupa rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale grupează cheltuielile publice în cheltuieli reale și economice. Categoria cheltuieililor reale cuprinde cheltuieilile ce țin de intreținerea aparatului de stat, dobinzile și împrumuturile datoriei de stat, întreținerea și dotarea armatei cu armament și tehnică. Cheltuiele reale reprezintă consumul produsului intern brut. Cheltuielile economice reprezintă investițiile efectuate de stat pentru înființarea noilor înterprinderi, dezoltarea celor care există, construirea și reconstruirea drumurilor, podurilor, etc.
Clasificația chletuielilor realizata de către O.N.U.: care imparte cheltuielile în cheltuieli funcționale și cheltuieli economice. Aceasa fiind una dintre cele mai mari clasificări si care este reprezentată în anexa1.
În Republica Moldova începând cu anul 1997 se folosește Noua Clasificație Bugetară, conform căreia clasificația cheltuielilor bugetare se face după criteriile:
Funcțional;
Organizațional;
Economic.
În baza indicatorilor poate fi determinat nivelul și dinamica cheltuielilor publice,, în fiecare țară poate fi determinat în baza anumitor indicatori, ca:
1. Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut (PIB). Acest indicator permite analiza evoluției cheltuielilor publice în raport cu nivelul de dezvoltare economică și socială a fiecărui stat.
2. Cheltuielile publice medii pe locuitor care sunt mărimi variabile.
Prin influența condițiilor economice, sociale și politice, organizatorice, administrative acești indicatori ajută la explicarea variațiilor nivelului relativ al cheltuielilor publice, si obiectivile politice interne sau externe care sunt promovate de catre Guvern. Ponderea stabilește a fiecăre categorii de cheltuieli publice în totalul acestora o putem observa atunci cînd utilizăm relația din anexa 2.
1) se pot analiza și observa resurselor financiare ale statului și orietantările lor spre anumite obiective;
2) se poate de urmărit dinamica modificarii opțiunilor bugetare sau extrabugetare ale statului;
3) se pot efectua comparații între statele cu niveluri diferite de dezvoltare pe seama structurii cheltuielilor publice;
4) structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul criteriilor de clasificare folosite în fiecare stat;
5) Fiecare caracterizare funcționlă ne dă posibilitatea să analizăm structura cheltuielilor publice în cadrul statelor dezvoltate state dezvoltate și în curs de dezvoltare, ne dă posibilitatea să vedem deosebirile de orientare social-economice între state.
Astfel , în țările dezvoltate:
1.cheltuielile publice pentru asigurări și asistență socială, locuințe și servicii colective reprezintă între 24 – 43% din total, situându-se pe primul loc;
2.cheltuielile cu sănătatea reprezintă între 9 – 19 %;
3. cele cu învățământul între 8 – 14%;
4. cheltuielile cu acțiuni economice între 9 și 13%. Se constată, că din totalul cheltuielilor publice, 50-70% sunt destinate scopurilor sociale, adica cheltuieli cu privire la asigurări și asistență socială , sănătate, învățământ, locuințe, iar ponderi mai mici dețin chletuielile cu caracter economic.
Pe primul loc în ponderea în totalul cheltuielilor publice cu caracter economic ocupă țarile care sunt în curs de dezvoltare aprox. 30 și 40%, urmate de cheltuielile în învățământ cu serviciile publice generale, iar pe ultimul loc se află cheltuielile din domeniul sănătății, asigurărilor și asistenței sociale, locuințe, cultură etc.
Misiunea cheltuielilor publice o utem analiza prin dinamica cheltuielilor publice analizată în continuare pe baza următorilor indicatori:
– creșterea nominală;
– creșterea relativă.
1. Creșterea nominală rezultă din compararția cheltuielilor publice care sunt exprimate în prețuri curente. Atunci cînd cheltuielile publice sunt exprimate în prețuri comparabile ele se numesc reale. Aici se i-a ca bază calcularea indicilor prețului. Elasticitatea cheltuielilor publice, care arată reacția cheltuielilor publice la creșterea PIB este reprezentată în anexa 2.
În caracterizarea cheltuieilor publice, un rol important îl reprezintă cunoașterea tendințelor și dinamicii lor, pe ansamblu și pe categorii în diferite etape ale evoluției societății umane, în elemente specifice pe grupuri de țări și de la o țară la alta. Procesele inflaționiste au determinat dinamica cheltuielilor publice. Așa că în SUA cheltuielile publice pe parcursul sec. XX s-au înregistrat cu o creștere de circa 200 ori în prețuri curente, dar aproximativ de 50 de ori în prețuri constante.
Misiunea cheltuielilor publice este de a satisface nevoile sociale ale statului prinrealizare serviciilor publice, și astfel oferind o dezvoltare durabila a ecnomiei statului. În anii anteriori ponderea cheltuielilor publice în PIB a depășit 40% pe ansamblu țărilor industrializate și chiar 50% în unele țări europene dezvoltate, și 20-30% în țările în curs de dezvoltare. În Republica Moldova în anul 2000 ponderea cheltuielilor publice în PIB a constituit 26,6%, în anul 1999 au constituit 28,36%, criza economică contribuie la micșorarea cheltuielilor bugetare ca valoare reală, cu cât țara e mai săracă cu atât partea cheltuielilor este mai mică.
În concluzie cheltuielile publice sunt sunt relații economice care se manifestă în formă banească, fiind un instrument de intervenție în stat. Cheltuielile publice sunt influențate de mai multi factori de-a lungul timpul care ajută la dezoltarea statului și la dezoltarea economiei. Iar nivelul și dinamica cheltuielilor publice reflectă influenta condițiilor economice, sociale și politice, organizatorice, administrative, și obiectivile politice interne sau externe care sunt promovate de catre Guvern.
1.2.Tipurile cheltuielilor publice
În acest paragrav se vorbește despre cheltuielile publice în genereal, care sunt clasificările și cheltuielile sunt explicate aprofundat. Astfel putem observa care sunt factorii care influențează cheltuielile si care este este evoluția lor.
Cheltuielile publice se clasifică în mai multe tipuri de cheltuieli și anume:
I. Cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare publice constituite în bugetele:
-administrației centrale de stat;
-asigurarilor sociale;
-locale;
II. Cheltuieli extrabugetare acoperite din surse financiare publice constituite în afara bugetului de stat.
III. Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinație specială.
IV. Cheltuielile ale interprinderilor instituțiilor financiare bancare cu capital de stat
V. Cheltuieli cu caracter public ale organizațiilor internaționale, finanțate din resursele mobilizate de la membrii acestora, respectiv de la statele memebre ale organizațiilor
Dupa cum am opservat și mai sus sunt mai multe tipuri de clasificari a cheltuielilor publice și anume: administrativă, economică, financiară și clasficația folosită de organismele ONU. Dacă este să desfașuram aceste tipuri de clasificări: clasificare administrativă a cheltuielior publice este pe două criterii divizată, în baza criteriul instituțional care caracterizează cheltuielile din Ministere, Departamente, Instituții, alte structuri și în baza criteriului administrativ-teritorial care ne arată cheltuielile publice din cadrul raioanelor, municipiilor, orașe, comune și alte unități.
Clasificația economică a cheltuielilor publice ne arată cum sunt redistribuite cheltuielile în funcție de scopul urmarit, rolul proceselui de redistribuire și conform conținutului economic, astfel aici inclusindu-se cheltuielile pentru salarii, burse pensii și indemnizații, alimentație, procurarea inventarului. Dar cele mai mari cheltuieli din această clasificație sunt cheltuielile curente care asigură întreținerea și funcțiinarea insttuțiilor publice, și cheltuielile de capital care se concretizează in finanțarea activității invenstiționale și inovaționale.
Și o clasificație la fel de importantă care a mai ramas de explicat este clasificația finaciară a cheltuielilor publice care redistribuie cheltuielile publice în:
*Servicii publice generale;
*Aparare;
* Educație;
*Sănătate;
*Acționi ecnomice;
*Servicii comunale;
*Alte acțiuni.
Această clasficare ajută ca să explicăm detaliat fiecare departament care conține mai multe direcții, și ca să dezvoltăm fiecare department din ce, în ce mai bine.Totalul cheltuielilor publice ajută la formarea cheltuielilor care reprezintă consumul definitv de venit național; dobînzi aferente datoriei publice; subvenții de exloatare și transferuri curente; formarea bruta a capitalului; achiziții de terenuri și active necorporale.
În epoca contemporană cheltueilile publice pentru actiuni socio-culturale, au la bază pe concepția „statului bunăstării”, care urmarește urmatoarele principii:
• garantarea unui venit minim, independent de formă de proprietate;
• pentru categoriile defaviorizate în special pentru: bolnavi, bătrîni, handicapați, orfani, șomeri, etc., se urmărește atingerea scopului de creștere a securității sociale;
• un alt scop pe care il au aceste cheltuieli este asigurarea unui standard de viață ce evoluează pozitiv, pe baza unor servicii sociale, tradiții, nivelul de cultură și civilizație deja atins ș.a.
Aceasta concepție ajuta la generarea cheltuielilor social-culturale, exprimîndu-se prin servicii gratuite de care beneficiază întreaga populație. Importanța acestor eforturi sociale rezidă în faptul că finalizarea acestor cheltuielile ne ajută ca să ajungem într-un nou nivel, mai ridicat, contribuid la dezvoltarea statului în direcția economică. Datorită acestei concepții s-au individualizat acțiuni vizând securitatea socială și acțiuni vizând protecția socială, care se referă la acțiuni cu adresă, directe, de care beneficiază cei stabiliți prin lege. Protecția socială se referă la acțiuni de orice natură, directe sau indirecte, specifice sau generale, inițiate de stat față de fenomene sau activități cu efect negativ asupra populației.
Cheltuielile în infrastructura școlară: clase noi, echipamente, diferite dotari, etc. sunt incluse în protecția socială, deoarece ele au un caracter general, vag, neidentificabil pe un anumit beneficiar, dar cu posibil efect favorabil pentru oricare cetățean al țării : copil − pentru că este sau va fi elev, tânăr − pentru că ar putea deveni student, adult – pentru că ar putea beneficia pentru copiii săi sau chiar pentru sine însuși în contextul educației continue. Cheltuielile de învățământ pentru burse sunt incluse în securitatea socială pentru că au ca adresă directă numai pe cei care îndeplinesc anumite condiții legale: sunt elevi/studenți, au anumite rezultate în pregătire, au un anumit statut social etc. Cheltuielile publice pentru învățământ reprezintă politica educațională a statului și dezoltarea acestei direcții în stat. Factorii care determină aceasta categorie de chletuieli sunt:
factorii demografici unde se include structura pe vârste a populației, care accentuează impactul direct al numărului populației; dar pe de altă parte, în multe țări s-a inițiat și s-a extins sistemul de invațamint, care accentuează impactul invers al acelor structuri demografice în care predomină contingentele „în vârstă”;
b) factorii economici, dezvoltarea economică și progresul tehnic cere muncă calificată, astfel generînd cererea sporită pentru activitatea educațională; și creează posibilități financiare mărite pentru susținerea învățământului;
c) sociali și politici, incluzând politica educațională, legislația referitoare la învățământ durata învățământului obligatoriu, gradul de cuprindere a populației de vârstă școlară, crearea resurselor de finanțare etc., normele de dotare pentru învățământ etc.
Dimensiunea finanțării și sursele de proveniență au specificitate în raport cu nivelul și tipul de învățământ.De aceea UNESCO este clasificația care prevede următoarele categorii de învățământ: preșcolar; primar; secundar care include: general, tehnic, profesional, pedagogic și postliceal; superior și alte tipuri se întâlnesc atât în sectorul public, cât și în sectorul privat. Finanțarea învățământului privat se face din taxe de școlarizare suportate de beneficiari, respectiv de familiile lor, dar nu sunt excluse sursele alternative. Finanțarea învățământului public se face, pentru nivelele preuniversitare, în principal din bani publici: bugetul de stat și bugetele locale, precum și, în mai mică măsură, din surse alternative de genul celor menționate mai sus. Finanțarea învățământului public universitar este mai diversificată: surse bugetare, credite bancare pentru studii, surse extrabugetare, sponsorizări, donații, burse acordate de unele instituții, fundații etc. Diversitatea finanțării este determinată în principal de caracterul opțional pe care îl are pregătirea de acest nivel, astfel încât statul se implică în mai mică măsură și numai prin bugetul central, nu și prin cele locale.
În organizarea învățământului universitar acționează două principii care au impact inclusiv asupra finanțării:
-egalitatea de șansă, care oferă tutror aspiranților să aibă șansa reușitei și toți studenții să aibă șansa absolvirii, ambele independent de statutul lor etnic, rasial, religios, familial etc.;
– echitatea, adică toți studenții să se bucure de efecte similare decurgând din alocațiile bugetare.
Cele mai importante categorii de cheltuieli care ajuta la dezvoltarea învățămîntului sunt cele curente și cele de capital. Cuantumului cheltuielilor se calculează prin determinarea indicatori specifici, cum sunt: contingentul școlar, costul unitar de școlarizare, norme de învățământ etc., precum și indicatori comuni, cum sunt: normele de întreținere și funcționare, chetuielile anilor precedenți etc. Eficiența acestor cheltuieli poate fi evidențiată prin indicatori de mare sinteză, cum sunt: gradul de cuprindere a populației școlare, numărul de studenți la 100.000 de locuitori, durata medie a instrucției școlare ș.a. Sunt utilizați și indicatori de natură financiară, cum sunt: costul formării profesionale
Cheltuielile publice pentru sănătate reflectă politica sanitară a statului. Dimensiunea acestor cheltuieli este determinată, în principal, de factori cu acțiune directă, între care cei mai importanți sunt:
a) factorii demografici, respectiv numărul populației și structura ei pe vârste; tendința creșterii numerice este însoțită de o creștere a ponderii populației de vârsta a III-a; între aceste tendințe și calitatea actului medical există o relație pozitivă, al cărui efect, în plan financiar, este creșterea cheltuielilor publice pentru sănătate;
b) factorii sociali, în primul rând nivelul de trai și gradul de instruire, care determină o preocupare mai intensă a individului pentru conservarea propriei sănătăți, dar și exigențe sporite față de actul medical și de modul în care statul se implică în problemele de sănătate;
c) creșterea preocupărilor privind prevenirea;
d) creșterea costurilor atât în faza preventivă, cât și în cea curativă, datorită perfecționării și modernizării asistenței medicale și a tratamentelor, a amplificării caracterului sofisticat al analizelor medicale, al aparaturii și al medicamentelor.
Sistemul de ocrotire a sănătății include un sector public și un sector privat. Finanțarea diferă între cele două sectoare, pentru cel de-al doilea fiind și exclusiv din tarifele percepute de la beneficiarii serviciilor, dar și din valorificarea brevetelor de cercetare, de tehnică medicală etc., ca și din donații sau subvenții. Sectorului public este finanțat din următoarele surse financiare: fonduri alocate din buget, cotizații de asigurări de sănătate, resursele populației și ajutoare externe. Finanțarea acțiunilor privind sănătatea se face printr-o mare varietate de forme, dintre care trei sunt mai frecvente:
a) sistemul Bismark, practicat în mai multe țări din Uniunea Europeană, în care finanțarea publică este secundară și cea prin cotizații este predominantă; cotizațiile sunt plătite și de salariați și de întreprinderi și sunt gestionate de case de asigurări de boală; acestea acoperă toate cheltuielile de îngrijiri medicale, indiferent că sunt prestate de unități sau medici din sectorul privat sau din cel public, statul suportând salariile personalului medical angajat în cadrul celui din urmă; exterior sistemului funcționează asigurările private de sănătate, a căror pondere în finanțare este redusă;
b) sistemul Beveridge, practicat în Anglia, finanțarea acestei forme se face din impozite, iar gestiunea banilor este în sarcina Ministrului Sănătății; finanțareaeste puternic determinată de resursele bugetare, completările făcându-se din plăți efectuate de bolnavi, în special pentru o cotă din contravaloarea medicamentelor;
c) sistemul american, practicat în SUA, bazat în principal pe asigurările private de sănătate; statul finanțează asistența medicală pentru persoanele de vârsta a III-a care cuprinde perosnae cu peste 65 de ani și pentru cele cu venituri sub pragul sărăciei.
Cheltuielile publice pentru sănătate includ două mari categorii de destinații: organizarea, întreținerea și funcționarea instituțiilor sanitare; prevenirea și educația sanitară. Eficiența acestor cheltuieli se determină pornind de la principalele categorii de efecte pe care acestea le generează:
– efecte medicale, cu caracter individual, extrem de importante deoarece vizează refacerea sănătății, esențială și mai presus de orice pentru persoanele bolnave și familiile lor;
– efecte economice, care reflectă în general „neproducția” datorată stării nesatisfăcătoare a sănătății: perioada medie de incapacitate de muncă, eradicarea unor boli, creșterea duratei medii a vieții active ș.a.
Cheltuielile publice pentru cultură au rolul de organizare, funcționarea și întreținerea instituțiilor culturale legate de orice artă, dar și presă, edituri, case de film ș.a. Aceste cheltuieli reflectă politica culturală a statului. Principalele surse de finanțare sunt fondurile bugetare, încasările proprii ale instituțiilor respective, donații, sponsorizări.
Specificul finanțării este legat de modul în care se finalizează activitatea acestor instituții:
a) în cazul finalizării în bunuri, acestea presupun vânzarea în condiții economice, adică astfel încât prețurile practicate să acopere costurile și să rezulte chiar un profit; în acest caz finanțarea este de tipul autofinanțării, iar bugetul intervine numai în măsura în care prețul nu acoperă costul sau când dorește să subvenționeze unele dintre aceste bunuri pentru a încuraja consumul lor;
b) în cazul finalizării prin servicii, acestea se fac adesea cu titlu gratuit sau cu tarife modice; în acest caz finanțarea se face preponderent prin buget în completarea încasărilor proprii respectivelor instituții sau prin constituirea acestor încasări în venituri extrabugetare. Finanțarea acestor activități se face în cea mai mare parte din bugetele locale. Principala lor destinație o reprezintă activitățile curente și investiții în infrastructură, iar ca excepție investiții în opere de artă.
În cadrul categorii de cheltuieli pentru acțiuni economice se includ, în mod frecvent, și cheltuielile pentru protecția mediului și cele pentru cercetare-dezvoltare. Cheltuielile pentru acțiuni economice sunt realizate de stat cu scopul de a regla procesele economice. Intervenția statului prin astfel de cheltuieli are efecte preponderente asupra echilibrului intern, deoarece mărește cererea pe piața internă prin cererea/consumul public, sperând ca prin aceasta să se producă o relansare economică ce va avea efecte ulterioare în echilibrul bugetului. Beneficiarul principal al acestor cheltuieli este sectorul economic public și, în mai mică m ăsură, sectorul economic mixt și cel privat. Dimensiunea sectorului public este, de aceea, unul din factorii ce determină mărimea acestor cheltuieli, la care se adaugă orientarea politică a legislativului și executivului privind necesitatea și eficiența unui sector public. Teoria economică consideră, în general, neeficientă funcționarea sectorului economic public, deoarece tendința de a-l susține prin buget este o capcană în care guvernanții cad adesea, încercând să evite nemulțumirile sociale consecutive unei atitudini neintervenționiste din partea guvernului. J.K. Galbrith atrăgea atenția asupra efectelor negative ale acestei modalități de intervenție, care modifică nefast mecanismul „mâinii invizibile”, deoarece creează un regim inechitabil în tratamentul agentului economic privat în comparație cu cel public, în pofida faptului că apartenența la un sector de proprietate nu trebuie să devină criteriu de preferențialitate sau discriminare.
În țările dezvoltate europene ponderea sectorului economic public nu depășește 25% din producția ramurilor neagricole, iar în cele din America de Nord, Oceania și Asia de sud-est este până la 10-15%. În toate aceste țări nu există practic sector economic public agricol, întrucât proprietatea publică asupra pământului este de foarte mică întindere. În timp, în toate aceste țări, dimensiunea sectorului public a oscilat, urmare a unor legiferări privind etatizarea sau, respectiv, privatizarea, ulterioare unor conjuncturi din care parlamentele sau guvernele au tras concluzii privind oportunitatea unei sporiri/diminuări a respectivului sector. Din punct de vedere al conținutului economic, cheltuielile publice pentru acțiuni economice includ cheltuieli curente și cheltuieli. Din punctul de vedere al formei pe care le îmbracă, aceste cheltuieli se constituie în cea mai mare parte în ajutoare financiare: directe sau indirecte.
În concluzie tipurile de cheltuielile publice reprezintă serviciile de care are nevoie statul si ajută la dezvoltare lui. Tipurile de cheltuielie ne permite să cunoastem diferinte dintre cheltuieli și ne permite să le analizam detaliat pe fiecare .Cheltuielile publice ajuta la dezoltarea fecarui ramuri din economie, sanatate, invațamint,etc. și oferă posibilitatea de a interveni cu soluții eficiente de a îmbunătăți aceste ramuri și de a crește economia statului
CAPITOLUL II:DINAMICA CHELTUIELILOR PUBLICE DIN REPUBLICA MOLDOVA
2.1Clasificarea bugetară a cheltuielilor publice conform Republicii Moldova
Capitolul II are rolul de reprezenta care sunt cheltuielile bugetare,deoarece sunt parte componenta a cheltuielilor publice. Prin urmare urmărim clasificarea cheltuielilor publice, și anume clasificare din Republica Moldova ca să opservam care clasificare reflectă aceste cheltuieli, care este evoluția lorsi de ce are nevoie statul nstru nevoie de ele.
În cadrul și structura finanțelor publice din statele contemporane, cheltuielile bugetare sunt identificate prin actele și operațiunile de întrebuințare a fondurilor bănești necesare statului și altor colectivități publice, în scopul și cu finalitatea întreținerii materiale a organelor de stat și serviciilor publice, satisfacerea trebuințelor social- culutale și celorlante necesități colective. În concordanță cu acest rol în lucrarile franceze de specialitate cu valoare referențială, cletuielile bugetare din statele moderne sint definite ca trei elemente constitutive:
-întrebuințarea unei sume de bani;
-de către o persoană juridică- stat, instituție, comună, etc.
-în vederea satisfacerii unei trebuințe publice, deci în scop de itilitate publică.
Chetuielile bugetare se caracterizează primordial prin elemntul de întrebuințare a unei sume de bani, cu relevanță materială sau tehnic- financiar, avind în vedere că, în condițiile economice ale utilizării banilor, organele de stat, ca și intituțiile sau serviciile publice sînt întreținute cu ajutorul unor sume de bani și nu cu bunuri în formă naturală.
Cheltuielile publice concretizează cea de-a doua fază a funcției de repartiție a finanțelor publice și anume aceea a repartizării resurselor financiare pe diverse destinații impuse de necesități bănești pentru realizarea funcțiilor etatice. Astfel, prin cheltuielile publice statul acordă necesitățile de bunuri și servicii considerate prioritare în fiecare perioadă. Îndeplinirea interne și externe de căte statele contemporane se realizează printr-un complex de organe și instituții, pentru care și prin care se fac cheltuielile cu multimple destinații.
În literatura juridică și economică s-a constatat că, în principiu cheltuielile publice cuprind: cheltuielile bugetare care sunt formate din resursele financiare ale bugetului public național și cheltuielile extrabugetare care sunt formate din fornduri cu destinație specială. Pe cale de consecință, cheltuielile bugetare trebuie considerate ca fiind o specie a genului care este reprezentat de către cheltuielile publice.
Așa fiind, pentru delimitarea cheltuielilor bugetare în cadrul cheltuielilor publice este necesar să se țină seama de urmatoarele principii:
-efectuarea cheltuielilor publice este întodeauna condiționată de prevederea expresă și aprobarea nivelului acestora prin Legea finanțelor publice și prin Legea bugetului anual;
-sumele alocate și cheltuielilepotrivit destinațiilor pentru care ele s-au aprobat sunt nerambursabile;
-utilizarea alocate prin buget este determinată de îndeplinirea condițiilor legal prestabilite;
-finanțarea cheltuielilor bugetare se efectuează în funcție de gradul de subordine a instituțiilor sau activităților cu caracter bugetar;
-constituirea și utlizarea fondurilor bănești destinate cheltuielilor bugetare sunt supuse controlului financiar preventiv.
Cele mai importante cheltuielile publice sunt cheltuielie bugetare cu ramificația impusă în statul nostru a bugetului public național. Datorită reglementării în statul nostru a bugetului public național, alcatuit din bugetul de stat, bugetele locale și bugetul asigurarilor sociale de stat, categoria cheltuielilor bugetelor locale și cheltuielor bugetului asigurarilor sociale de de stat.
Considerînd bugetului statului ca act de stabilire și autorizare a veniturilor și cheltuielor anuale ale statului, el reprezintă condiția obținerii din trezoraria publică a sumelor de bani destinate cheltuielor bugetare, pe lîngă faptul că prin acest buget se stabilesc și se aprobă cuantumul bănesc al fiecărui dintre cheltuielile programte a se efectua.
În ceea e privește clasificarea cheltuielilor bugetare, litereatura juridcă și economică a sintetizat trei categorii de clasificări: teoretice, oficiale și ecnomice. Din puct de vedere teoretic, cheltuielile bugetare sunt clasificate avîndu-se în vedere criteriul economic și cel al destinației specifice, caracterul permanent sau incidental, caracterul defitiv sau provizoriu al cheltuielilor. Dupa criteriul economic, raportat la nivelul național, cheltuielile bugetare se divid în:
cheltuieli reprezentînd o avansare de venit național(cheltuielieli de construcție, dezoltare și modernizarea unitaților economice sau destinate formării rezervelor de stat)
cheltuieli reprezentănd un consum de venit național(cheltuielile pentru asigurarea funcționării organelor de stat, pentru invățămînt, cultură, sănătate,etc. )
Criteriul destinației specifice este aplicat ăn mod diferit, după care se urmărește înfățișarea principalelor categorii de cheltuieli publice bugetare conform domeniilor administrațiilor publice, ramurii activității tuturor organelor de stat, etc. Astfel acest criteriu cuprinzînd trei categorii de cheltuieli: cheltuieli pentru sănătate publică, învățamînt asistență socială, etc.; cheltuieli pentru economia națională; cheltuieli cu catacter administrativ pentru organele de stat, ordine publică și forțele armate.
Cheltuielile care constituie o avansare de venit național se consideră cheltuieli productive, iar cele care constituie un consum de venit național se umesc cheltuieli neproductive. După criterii oficiale stabilite de actele normative interne sau internaționale, cheltuielile bugetare sunt supuse unor clasificari administrative, financiare și funcționale, etc. Gruparea oficială a cheltuielilor bugetare se imparte pe categorii datorită legii de buget anul, în conformitate cu legislația în vigoare. Cheltuielile bugetare sînt asimilate în statul nostru cheltuieli efectuate din fonduri bănești speciale, aprobate de către Parlament, alăturat bugetului statului și prin aceleași legi bugetare. Cheltuielile publice bugetare si cele extrabgetare exprimă în mod elocvent politica financiară a fiecarui stat, care este demenstrată de felul și proporția acestor cheltuieli decise anual prin actele organelor publice de conducere centrală și locală.
Conform legislației în vigoare cheltuielile bugetare în Republica Moldova sunt determinate de alocațiile specificate în legea bugetară anulă. Astfel cheltuielile bugetare includ urmatoarele cheltueili: cu rpivire la fondul de salrii al angajaților autoriților publice; alte cheltuieli operaționale ale autoritălilor publice; cheltuieli necesare pentru dezoltarea învățamăntului, știință, cultură și artă, ocrotirea sănătății, protecția mediului înconjurător; de asemenea cheltuieilile bugetare susțin programele de cercetare științifică fundamentală; ajută la investirea programelor de stat pentru a dezvolta ramurile economiei naționale aprobate de catre Guvern; alte cheltuieli sunt transferurile pentru autoritățile administrației publice locale, instituțiile finanțate de la buget, înterărinderile de stat; alte cheltuieli sunt pentru a investiga infrastuctura publică și fondurile fixe care aparțin Guvernului; implementarea altor strategii și programe guvernamentate în condițiile legislației;etc. Astfel cheltuielile bugetare nu includ rambursări sumei de principal pentru datoria de stat.
Dacă ar fi să analizam clasificarea cheltuielilor bugetare de mai sus opservăm ca cheltuielile publice bugetare din Republica Moldova se aseamănă cu clasificarea ONU a cheltuielilor publice. Clasificația bugetară asigură:
a) sistematizarea indicilor bugetari pentru elaborarea, aprobarea și executarea bugetelor;
b) comparabilitatea internațională a indicilor bugetari, conținînd similitudini cu sistemele de clasificație utilizate de organismele financiare internaționale.
Clasificația bugetară se elaborează de Ministerul Finanțelor și se aprobă prin hotarîre a Parlamentului. Sporirea cheltuielilor bugetare destinate dezvoltării serviciilor publice este deeseori atrasă de dezvoltarea aparatului administrativ, inclusiv fiscal, ca și a instituțiilor jurisdicționale, de ordine publică și a altor instituții, în împrejurimile sociale de dezvoltare urbanistică.
Legea stabilește expres că bugetele se elaborează, se execută și se raportează în baza unui sistem unic de clasifi cație bugetară. Astfel, pentru toate componentele bugetului public național se prevede aplicarea unui singur sistem de clasificație bugetară. Însă implementarea sistemelor noi de clasificație bugetară și evidență contabilă nu este fi nalizată și necesită eforturi suplimentare.
• clasificația organizațională sistematizează cheltuielile bugetare pe tipuri de întreprinderi, instituții, organizații și măsurile ce reflectă distribuirea alocațiilor între beneficiarii direcți de mijloace din buget;
• clasificația funcțională – grupează cheltuielile bugetare ce reflectă utilizarea mijloacelor financiare în scopul implementării funcțiilor de bază ale statului;
• clasificația programelor – grupează cheltuielile în programe și subprograme ce reflectă obiectivele de politici asumate în documentele de planificare strategică pe termen mediu si lung;
• clasificația economică – grupează și detaliază cheltuielile bugetare în conformitate cu destinația concretă a acestora;
• clasificația surselor – grupează veniturile bugetare în baza legislației ce determină sursele de venituri.
Calsificația bugetară curpinde un element nou, care se află în proces de formare, îl constituie clasificația programelor. Programul reprezintă un ansamblu coerent și agregat de activități implementate de către autoritățile publice pentru atingerea unui scop și realizarea anumitor obiective concrete pe termen scurt, mediu sau lung. Programele se divizează în subprograme, ce conțin grupuri de activități interconexe, grupate logic, care sprijină implementarea programului. Bugetarea pe programe reprezintă o metodă de prezentare și fundamentare a bugetelor, având la baza programe cu scopuri, obiective și indicatori de evaluare a performanței acestora la toate etapele procesului bugetar. Bugetarea pe programe este un instrument efi cient de management bugetar, care asigură stabilirea priorităților și luarea deciziilor privind alocarea resurselor bugetare în funcție de performanța sau rezultatele programelor publice. În cadrul bugetarii pe programe accentul se pune pe rezultatele ce trebuie atinse în urma activităților preconizate de către autoritățile/instituțiile bugetare, astfel fiind asigurată legătura cheltuielilor bugetare cu programele și activitățile, care pun în aplicare masurile de politica.
Caracteristicele principale ale bugetului pe programe sunt:
-legătura cu cadrul de politici: bugetul este structurat pe programe, care refl ectă obiectivele de politici asumate în documentele de planifi care strategică pe termen mediu si lung;
-performanța: indicatorii de performanță sunt parte integrantă a bugetului pe programe;
-responsabilitatea sporită în procesul bugetar: bugetul pe programe implică responsabilitatea autorităților/instituțiilor bugetare pentru realizarea performanței asumate în procesul bugetar; -perspectiva multianuală: formatul de prezentare a bugetului pe programe cuprinde informația în dinamică, incluzând rezultatele înregistrate pentru ultimii doi ani, indicatorii aprobați pentru anul în curs și estimările pentru următorii trei ani.
Anterior, clasificația bugetară era aprobată de către Parlament, ce-i oferea un grad mai înalt de stabilitate. Însă, începând cu 31.10.2008 structura codurilor clasificației bugetare și metodologia de aplicare a acestora se stabilesc de Ministerul Finanțelor, fiind aprobate prin ordinul ministrului. Abilitarea APC în domeniu cu competența respectivă urmează să contribuie la sporirea procesului de implementare a sistemelor noi de clasificație bugetară.
Concluzionînd putem menționa că cheltuielile bugetare ajută la dezovoltare bugetului statului, deoarece sunt primordiale din cadrul cheltuielilor publice totale. Astfel cheltuielile bugetare se alcătuiesc din mijoace finanaciare cu destinație generală și cu destinație specială. Cheltuielile bugetare au rolul de a exprima politica financiară a statului, pentru a realiza serviciile publice de care are nevoie colectivitatea umană.
2.2 Evoluția cheltuielilor publice centrale în Republica Moldova
În Republica Moldova, mărimea și structura cheltuielilor publice sunt reglementate legeslativ prin Legea privind sistemul bugetar și procesul bugetar nr. 847 din 24.05.96, Legea anuală a bugetului de stat, Legea anuală a asigurarilor sociale de stat, Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr.764-XV din 27.12.2001, Legea privind finanțele publice locale nr.491-XIV din 09.07.99. Clasificarea cheltuielilor bugetare se supune Hotarîrii Parlamentului Republicii Moldova privind clasificația bugetară cheltuielilor cuprinde clasificația funcțională a cheltuielilor publice, clasificația organizațională a cheltuielilor bugetare și clasificația economică a cheltuielilor bugetare.
Cheltuielile publice au înregistrat o tendință de creștere rapidă dupa cel de-al doilea război mondial. O caracteristică a fenomenului creșterii cheltuielilor publice în cadrul PIB o reprezintă dependența acestora de nivelul de dezvoltare economico-socială a fiecărui stat. Există următoarele forme de realizare a cheltuielilor publice: finanțarea cheltuielilor de exploatarea ale organizațiilor sectorului public; achiziționarea de bunuri și servicii; subvenționarea înterprinderilor și a organizațiilor care și a organizațiilor care livrează producție pe piață; plați și ajutoare în formă naturală persoanelor cuprinse în programe de ajutor social și asigurare. Pentru a decide care din formele enunțate să fie utilizate urmează să fie utilizate, trebuie cercetate acțiunile denaturate ale cheltuielilor publice. Studiul factorilor care influențează creșterea cheltuielilor publice trebuie sa analizeze, iîn primul rînd, factorii pe termen lung, cum ar fi dezoltarea demografică, efectul de demonstrare, influența politică, schimbările tehnologice, inflația, etc.
Utilizarea resurselor financiare ale statului pentru realizarea programelor guvernamentale de activitate în domeniul social, economic și de altă natură se reflectă în cheltuieli publice. Prin cheltuieli publice statul acoperă necesarul de mijloace banești pentru procurarea de bunuri și servicii considerate prioritare în fiecare perioadă.
Sub aspect economico-social, fiind o parte componentă a finanțelor, cheltuielilor publice reprezintă relațiile realizate prin bani, care se manifestă între autoritațile publice, pe o parte, și persoanele fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor publice la exercitarea funcțiilor statului.
Cheltuielile publice centrale se materializează în plăți efectuate de stat pentru salarizare, achiziționare de materiale și investiții etc. Astfel cheltuielile publice sunt influențate de condițiile politice în care se efectuează, de forma de proprietate predominantă în economie, de gradul de dezvoltare a economiei și altele. Complexitatea funcțiilor statului contemporan a condus la deiversificarea cheltuielilor publice, modificarea conținutului și componentele lor, perfecționarea metodelor de optimizare și dimensionarea pe obietive și beneficiari. Un instrument important de influențare a proceselor economice și sociale din societate sunt cheltuielile publice centrale și investițiile private care contribuie la marirea cererii de bunuri și servicii. Ele se concretizează în achiziții de bunuri, benefeciari de servicii și alte multiple plați efectuate de administratia publica centrală. Ca urmare, cresc veniturile, care la rîndul său creează o cerere sporită. Acesta are un șir de economice și anume: creșterea volumului investițiilor, creșterea volumului real de produscție care rezultă ca duce la o creștere economică, și totodată cresc și veniturile în societate, etc.
Creșterea cheltuielilor publice produc și efecte sociale, principalele fiind: diminuarea șomajului; dezvoltarea și imbunatațirea serviciilor publice sociale și culturale; promovarea unei protecții socale sigure; redistribuifrea echitabilă a veniturilor între grupe de indivizi, colectivitați, teritorii, etc. Autoritațile publice din diferite țări pentru dezvotarea chletuielilor publice utilizează fluxuri financiare publice pentru stimularea economiei și soluționarea problemelor sociale. Pentru a mari cheltuielile publice, trebuie de subliniat că este necesară urmărirea strictă și atentă a creșterii lor pentru a asigura o stabilitate monetară. Creșterea rapidă a cheltuielilor publice, mai ales apelarea și acoperirea necesitaților financiare prin emisiune monetară fără acoperire, poate duce la fenomene inflaționiste. Autoritățile publice trebuie să anlizeze minuțios fiecare gen de cheltuieli și să opteze prioritar pentru acelea care prin efectele lor își vor dovedi eficiența și productivitatea. Cheltuielile publice trebuie să asigure realizarea obiectivelor economice și sociale.
Cheltuielile centrale conform legii de buget formază cheltuieli totale, care la rindul lor se devid în cheltuieli curente și cheltuieli de capital. Cheltuielile curente sunt formate din: cheltuieli de perosonal; mărfuri și servicii din contul fondurilor de asigurari în medicină; dobînzi interne și dobănzi externe; transferuri în scopuri de producție și transferuri către populație din contul bugetului asigurărilor socilale de stat; etc.
Conform Cadrului de cheltuieli pe termen mediu pentru anii 2009-2011, în Republica Moldova prezentat de către Minesterul Finanțelor, către Guvernului vom analiza vom analiza estimările cadrului de resurse pe termen mediu, care va servi drept bază, pentru planificarea strategică a cheltuielilor. Politica care ajută la ajustarea cheltuielilor pe anul 2009-2011 rezultă din strategia națională de dezvoltare pe anii 2009-2011, avînd ca obiective principale:
Sporirea utilizării eficiente a resurselor publice, acesta fiind și obiectivul cel mai principal, astfel ca volumul total al cheltuielilor publice să fie exprimat ca pondere în PIB, atingînd cotele majore. Fortificare capacitaților de planficare a cheltuielilor publice, astfel din acest obiectiv autoritațile publice își propun dezvoltarea capacitaților și responsabilităților în domeniul planificarii politicii sectoriale, în conformitate cu cadrul disponibil de resurse. Autoritățile publice trebuie să se axexe pe utlilizarea rațională a resurselor publice, conform solicitarilor de resurse. Optimizarea costurilor de personal, astfel reflectînd concepțiile optimizării numărului angajațilordin sectorul bugetar în anii 2008-2010, acestui obiectiv acordîndu-se o atenție sporită, deoarece cheltuielile de personal au o cota marită din cheltuielile publice, circa1/4.
În perioada anilor 2005-2008 evoluția cheltuielilor publice fiind ascendentă, deoarece cheltuielile piublice în esența este funcția a creșterii veniturilor publice. Astfel în anul 2005 , volumul total al cheltuielilor publice au înregistrat circa 13,9 mlrd.lei, iar în 2008 circa 23,8 mlrd.lei. Astfe opservindu-se o creștere enormă în PIB, din 2005 pîna în anul 2008. În anul 2009 creșterea cheltuielilor publice se va diminua lent, însa va crește trepatat pîna la 35,7 mlr.lei cheltuielile din anul 2011.
Un impact decesiv asupra alocării resurselor îl au angajamentele de cheltuieli asumate în anii precedenți. Pe parcusul anilor 2005-2008, s-a creat o creștere stabilă a cheltuielilor curente ca pondere ăn PIB. În 2008 cheltuielile curente sunt de circa 34,3 la suta, comparativ cu anul 2005 în care cheltuielile curente sunt de circa 29,7 la suta. Cheltuielile capitale în această perioadă au avut o evolutie uniformă. Cheltuielile capitale sunt dependete de veniturile suplimentare acumulate pe parcusul exercițiului bugetar. Cheltuielile continuă să dețină o pondere majoră din cheltuielile publice totale, avînd o creștere de circa 25,8 la suta ăn anul 2008, la 27,3 la suta in anul 2011. Creșterea cheltuielilor este condiționată de masurile legate de plațile efectuate prin sistemul publice de asigurări sociale.
Daca ar fi ca să facem o comparație a cheltuielilor publice centrale cu UE, este ca și in UE sunt chletuieli și venituri, iar importanța cheltuielilor publice centrale în economie se poate evalua prin intermediul veniturilor și cheltuielilor publice totale ca procent din PIB. În UE, veniturile publice totale în 2013 s-au ridicat la 45,3 % din PIB, iar cheltuielile s-au ridicat la 48,5 % din În zona euro , cheltuielile publice totale s-au ridicat la 49,4 % din PIB în 2013, iar veniturile totale la 46,5 % din PIB. În termeni absoluți, cheltuielile publice totale au crescut într-un ritm lent pe parcursul perioadei 2010-2013 – atât în UE, cât și în zona euro
Nivelul cheltuielilor și al veniturilor publice variază considerabil între statele membre ale UE
În 2013, cea mai mare parte a cheltuielilor publice din UE a fost reprezentată de redistribuirea veniturilor sub forma transferurilor sociale în numerar sau în natură. Transferurile au reprezentat 43,3 % din cheltuielile totale în UE. Remunerarea salariaților a reprezentat 21,4 % din cheltuielile publice în UE. Veniturile din proprietate plătite – care constau, în cea mai mare parte, din plăți de dobânzi – au reprezentat 5,6 % din cheltuiele UE.
Pentru a opserva mai bine evoluția cheltuielilor publice centrale din Republica Moldova, vom analiza Legea de bugetului de stat pe anul 2014 nr.339, 23.12.2013. Conform anexei 1 putem opserva care sunt cheltuielile publice din Republice Moldova, care au fost estimarile și cit s-a utilizat. Nota informativa petru bugetul de stat 2014, ne ajută ca să opservăm detaliat care sunt cheltuielile publice și să facem o analiză. La baza proaiectului de lege a bugetului de stat sunt prevederile Legii privind sistemul bugetar și procesul bugetar și alte acte legislative, ce reglementează asptectele bugetar-fiscale.
Aceasta Lege are obiectivul principal pentru Republica Moldova de a asigura veniturile pentru finanțarea cheltuielilor prioritare și a durabilitații bugetar fiscale.Proiectul de lege a bugetului de stat este format din 18 articole și 5 anexe. Art.2 stipulează specificarea cheltuielile din bugetull autoritaților publice centrale analizarea a fiecarui cheltuieli împarte și de a opserva care au fost estimarile și care au fost totalurile.
Anexa 1 din Legea de buget ne permite ca sa opservam principalii indicatori ai proiectului de buget care reflectă veniturile grupate pe capitole și cheltuieli pe grupe principale și grupe funcționale, deficit și surse de finanțare. Iar anexa 2 ne prezintă chleltuielile gestionate de fiecare autoritate, de asemenea ne face cunoștință cu limitele cheltuielilor curente și de capital, evedințiind cheltuielile de perosnal și cheltuielile pentru investiții capitale în construcții.
Cheltuielile centrale din cadrul begetului pe anul 2014, conform notei informative a proiectului de buget 2014, prevăd ca să se implimenteze politicile de guvern, care derivă din programul de actvitate al Guvernuli și documentele de politici naționale și sectoriale, așa precum:
-reformarea sistemul educațional;
-medernizarea sistemului și sporirea cantitații serviciilor de sănătate;
-dezvoltarea investițiilorîn infrastuctură de drumuri;
-ameliorarea climatului de afaceri;
-sporirea eficienței energetice;
-alte prioritați din cadrul sectoarelor, care fac subiectul strategiilor sectoriale de cheltuieli.
Cheltuielile publice au rolul de a reflecta care sunt tendințele programelor de cheltuieli și masurile trasate de catre autoritațile publice. Cheltuielile curente pe anul sunt estimate în suma de mlrd.lei, reprezentînd 82,1% din cheltuielile totale. Iar cheltuielile capitale constituie circa 7,8 mlrd.lei , aproximativ 18,1% din cheltuielile totale.
Astfel în proiectul de buget pe anul 2014 cheltuielile centrae estimeaza în sumă de 28085,1 mil.lei, avind o crestere de anul 2013 cu aproximativ 18,9%. Factorii care au ajutat la dezvoltarea și alocarea resurselor în anul 2014 sunt: măsurile de majorare a salariilor, tranzitorii din anul 2013; continuarea implementării normelor salariale în baza legală;
majorarea cheltuielilor pentru mărfuri și servicii în legătură cu creșterea indicelui prețurilor de consum; trecerea instituțiilor de învățămînt și a competențelor delegate APL, care începînd cu anul 2014 vor trece la noul sistem de formare a bugetelor UAT de la finanțare directă din bugetele UAT la finanțare prin intermediul transferurilor cu destinație specială de la bugetul de stat. Totodată, costurile programelor de cheltuieli pe grupe funcționale s-a bazat pe prioritățile de politici intersectoriale menționate anterior, dar și prioritățile și obiectivele interne din cadrul sectoarelor, care fac subiectul strategiilor sectoriale de cheltuieli. Aceste priorități sînt expuse în continuare.
Conform legii bugetului de stat pe anul 2014 cheltuielile publice centrale la „Servicii cu destinație generală” se estimează în sumă de 1398,3 mil.lei, 5,0 % din cheltuielile totale, cu 13,2 % mai mult față de anul 2013. Factorii care au ajutat la majorarea alocațiilor sunt: organizarea alegerilor parlametare, implementarea sistemului e-Alegeri, implimentarea agendei de e-guvernare, schimbarea pasapoartelor de tip sovietic, desfășurarea recensămîntului populației și locuințelor; crearea Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității; implementarea Planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize.Totodată au fost întreprinse măsuri de optimizare a cheltuielilor bugetare în sumă de circa 27,0 mil.lei.
Petru a dezolta cheltuielile în „Activitatea externă” a fost necesar circa 324,1 mil.lei, care au fost cu o creștere de circa 19,8% comparativ cu anul 2013, o influența mare la cresterea acestor cheltuieli a avut:
– deschiderea și întreținerea misiunilor diplomatice și consulare
– construcția sediilor pentru ambasadele din Turcia și Belarus
– reparații capitale care s-au desfașurat la Ambasada din Federația Rusă;
– cotizații de membru în organizațiile internaționale.
Pentru a se desfășura cheltuielile publice pentru „Justiție” cheltuielile totale pentru domeniul dat se estimează la 687,0 mil.lei, cu o creștere de 10,1 % față de anul 2013. Aceste majorări au avut loc deoarece, s-a majorat salariile judecatorilor, de asemenea cheltuielile de personal tot s-au majorat, reconstrucția Curții Constituționale, celebrarea celei de a 20 aniversări a Constituției Republicii Moldova, și un factor prioritar a relizarea Plsnului de actiuni de implimetare pentru Strategia de reformare a sectorului justiției pe anii 2011-2016. Concomitent, în cadrul programului de reformare a sectorului justiției, comparativ cu anul 2013, în ramurile cooperante cu domeniul justiției , la general, au fost alocate mai mult față de aprobat 2013 cu 43,7 mil.lei.
Cheltuielile publice pentru invațămînt sunt în sumă de 3421,8 mil.lei, ce reprezintă cu 80% mai mult comparativ cu anul 2013 cheltuielile publice au fost suplimentate cu 1512,5 mil. lei față de nivelul aprobat pe anul 2013, factorii cau au ajutat la dezoltarea acesto cheltuieli sunt :includerea transferurilor cu destinație specială; fortificarea calității educației în instituțiile de învățămînt secundar general prin dotarea și renovarea școlilor; majorarea burselor de studii pentru elevi, studenți și doctoranzi cu 10 la sută; asigurarea activității Agenției de Asigurare a Calității în Învățămîntul Superior și Cercetare; crearea Inspectoratului școlar. S-au întocmi un șir de măsuri de reformă în învățămînt cu scopul de a eficientiza cheltuielilor în domeniu. Principalele măsuri care au fost prevazute în anul 2014 de catre cheltuielile publice pentru învațamînt au fost: acordarea burselor, asigurarea cu materiale didactice, organizarea examenelor de bacalaureat, dotarea instituțiile de invațamint secundar, achitarea serviciilor educaționale pentru realizarea comenzii de stat de pregătire a cadrelor în instituții de învățămînt superior. Cheltuielile cu privire la „Știință și inovare” au fost în sumă de 418,7 mil.lei, cu o creștere de 24,2% față de cele aprobate pe anul 2013 și se justifică prin: majorarea salariilor și acoperirea insuficienței la cheltuielile de majorarea cheltuielilor pentru investiții capitale. La „Cultură, artă, sport și activități pentru tineret” cheltuielile pe ramura dată însumează 365,5 mil.lei și sînt în creștere cu 9,0 mil. lei față de cheltuielile aprobate pentru anul 2013. Principalii factori care au implicat majorări de alocații sunt:organizarea și
desfășurarea sărbătorilor naționale și altor evenimente de anvergură; subvenționarea activității curente a instituțiilor teatral-concertistice ; asigurarea dezvoltării continue a performanțelor sportivilor în scopul participării în cadrul Jocurilor Olimpice; crearea Centrului de formare continuă; dotarea instituțiilor sportive cu utilaj. La „Ocrotirea sănătății” cheltuielile ramurii date în anul 2014 vor constitui 2946,9 mil.lei sau 10,5 % din cheltuielile totale ale bugetului de stat. Principalii factori care au implicat modificarea alocațiilor pentru ramură sunt următorii: reducerea cheltuielilor în cadrul proiectelor finanțate din surse externe; majorarea cheltuielilor pentru programele naționale de ocrotire a sănătății; Programele naționale de ocrotire a sănătății se prevăd cheltuieli;majorarea transferurilor de la bugetul de stat către FAOAM. La „Asigurarea și asistența socială” Cheltuielile ramurii date pentru anul 2014 vor constitui 5022,7 mil.lei, cu 954,4 mil.lei mai mult față de aprobat pe anul 2013. Domeniului dat îi revin circa 17,9 % din cheltuielile totale ale bugetului de stat. Principalii factori, care au condiționat majorarea alocațiilor sunt următorii:transferurile de la bugetul de stat către BASS;
dezvoltarea unor tipuri noi de servicii sociale;reformarea Consiliului Republican de Expertiză Medicală a Vitalității; pensiile și prestațiile sociale militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne; construcția unei anexe la Centru de asistență și protecție a victimelor traficului de ființei umane; transferuri cu destinației specială.
La „Agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă și gospodăria apelor” pentru domeniul dat se estimează un volum de alocații în sumă de 1921,1 mil.lei, cu majorare de 28,0 % comparativ cu anul 2013. Majorarea alocațiilor se datorează promovării următoarelor măsuri:servicii de extensiune rurală; cheltuieli de susținere a fondului forestier; cheltuieli pentru activități sanitar-veterinare; etc. La ”Protecția mediului și hidrometeorologia” alocațiile pentru grupa dată pentru anul 2014 sunt prevăzute în cuantum de 424,6 mil.lei, sau cu o majorare de 132,3 mil.lei mai mult față de anul 2012 și cu 7,3 la sută mai mult față de alocațiile prevăzute în ramură pentru anul 2013. Creșterea semnificativă a alocațiilor în ramură, este datorată majorării cheltuielilor din contul fondurilor ecologice. Estimativ acestea prezintă circa 74,7 la sută din prevederile anuale preconizate pentru sectorul în cauză. La transporturi, gospodăria drumurilor, comunicații și informatică cheltuielile pentru ramura dată sunt planificate în sumă de 2571,5 mil.lei, depășind cu 448,5 mil. lei sau cu 21,1 la sută nivelul aprobat pe anul 2013. Programelor de cheltuieli în domeniul transporturilor revin 9,2 la sută din cheltuielile totale ale bugetului de stat.
În concluzie putem menționa ca cheltuieli publice centrale au un impact major pentru Republica Moldova deoarece sunt cheltuielile care ne ajută ca să avem o creștere rapidă a economiei și o gestionare eficientă a veniturilor și cheltuielile se efectuează în funcție de veniturile pe care sunt propuse. Cheltuielile publice centrale sunt realizate de către autoritatile centrale, și aceste autoritați trebuie să gestioneze cît mai eficient toate cheltuielile și veniturile sale. Iar legea bugetului de stat pe anul 2014 ne prezintă care sunt toate obiectivile propuse pe anul 2014 care ne ajută să gestionam totalitatea cheltuielilor și veniturilor și a deficienților. Observînd o creștere în PIB a cheltuielilor publice totale în anul 2014, față de ceilanți ani.
CAPITOLUL III: CHELTUIELILE PUBLICE LOCALE
3.1 .Problemele cu care se confruntă cheltuielior publice locale
Cheltuielile unitaților administrativ teritoriale reprezintă o parte componentă a volumului integral de cheltuieli publice. De aceea, cheltuielile autorităților publice locale poarta un conținut similar cu restul cheltuielilor publice suportate de către stat, exprimînd relatii economicoăsociale în formă banească care se manifestă pe de o parte, între autoritațile publice locale și persoanele fizice si juridice locale,pe de alta parte, in calitate de intrumente utilizate la repartizarea și utilizarea eficienta a resurselor financiare aflate la dispoziția acestor autorități publice locale.
Chetuielilor Unităților Administrativ Teritoriale se clasifică în urmatorul mod:
Cheltuieli de ordin economic
Cheltuieli de ordin social
Cheltuieli de ordin tutelat
Servicii cu destinatie generală
Cheltuielile bugetelor locale se efectuează în limita resurselor financiare disponibile ale bugetelor respective. Fundamentarea, stabilirea limitelor și repartizarea cheltuielilor bugetare pe executori de buget și destinații se efectuează în exclusivitate de către autoritățile administrației publice locale, în concordanță cu domeniile de activitate și competențele care le revin în vederea funcționării lor și în interesul colectivității locale respective.
Cheltuielile aprobate în bugetele locale, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite. Contractarea de lucrări, servicii, bunuri materiale și efectuarea de cheltuieli se realizează de către executorii de buget doar cu respectarea prevederilor legale și în cadrul limitelor aprobate. Autoritățile administrației publice locale sînt responsabile de stabilirea ordinii de prioritate a cheltuielilor bugetului local respectiv, cu condiția respectării caracterului legal al acestora.
Cheltuielile publice locale sunt pentru urmatoarele acțiuni:
1) amenajarea teritoriului și urbanistică;
2) construcția și întreținerea, în limitele localități, a drumurilor, străzilor, podurilor locale;
3) construcția, întreținerea și exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, de canalizare, de epurare a apei, salubrizarea localității, gestionarea deșeurilor de producție și menajere;
4) acordarea de asistență socială populației, inclusiv protecția tinerei familii și familiilor cu mulți copii, a mamei și a drepturilor copilului, a persoanelor în etate și a solitarilor;
5) întreținerea instituțiilor de învățămînt preșcolar, primar, gimnazial, mediu de cultură generală, liceal;
6) întreținerea instituțiilor de cultură și desfășurarea activităților în domeniul culturii;
7) întreținerea bibliotecilor și muzeelor;
8) cultura fizică și sport;
9) apărarea împotriva incendiilor;
10) întreținerea parcurilor și a spațiilor verzi, a cimitirelor;
Cheltuielile publice locale se materializează în plați efectuate de autoritățile publice locale din volumul resurselor mobilizate pe difereite căi și anume:
Impozite și taxe locale care provin din venituri proprii
Defalcări de la veniturile generale de stat
Transferuri de la bugetul de stat și alte bugete
Din imprumuturi și alte bugete, cît și de la sistemul bancar
Republica Moldova se confruntă cu serioase probleme la întreținerea și îmbunătățirea infrastructurii publice locale, condiționate, pe de o parte, de capacitatea redusă a autorităților administrației publice locale de a pregăti, promova și implementa programe de investiții de care au nevoie, iar pe de altă parte de posibilitățile financiare limitate ale acestora în situația actuală, precum și de nivelul redus al populației în ceea ce privește achitarea serviciilor, în cantitatea și la calitatea corespunzătoare. Autoritățile administrației publice locale nu dispun de mecanismele necesare pentru punerea în aplicare a responsabilităților pentru întreținerea mijloacelor de infrastructură locală din jurisdicția lor. Există o mare necesitate pentru investiții în infrastructura comunală locală pentru întreținerea, și modernizarea utilajului de producție și rețelelor de distribuție, actualmente ele au un nivel avansat de uzură morală și fizică de la 60 până la peste 90 la sută, ceea ce conduce la o eficiență scăzută, consumuri mari și servicii de proastă calitate. Uzura respectivă a infrastructurii serviciilor publice, majorarea permanentă a prețurilor la energia electrică, precum și indiferența autorităților administrației publice locale și conducerii acestor întreprinderi a generat o situație economico-financiară deplorabilă. Politicile tarifare sunt intermitente și nu asigură recuperarea costurilor, ceea ce contribuie la deteriorarea continuă a sistemului. Costurile sub rata de recuperare a lor, lipsa disciplinei de plată și subvențiile încrucișate reprezintă o subvenție generală ascunsă și o constrângere viitoare pentru bugetele locale, și eșuează în orientarea subvențiilor către grupurile social-vulnerabile, care întradevăr au nevoie de ele. Prezența unui număr substanțial de cetățeni săraci care nu pot plăti taxele de utilizare la cote liberalizate este o amenințare directă la adresa viabilității metodei de finanțare a operațiunilor și a unei părți din investiții ale taxelor de utilizare. Această amenințare se materializează în plăți scăzute sau întârziate ale operatorilor, o condiție financiară mai slabă și mai puțin sprijin al cetățenilor pentru îmbunătățirile esențiale. Autoritățile administrației publice locale nu sunt familiarizate și nu utilizează Formele Alternative de Prestare a Serviciilor Publice de interes local în condițiile descentralizării și autonomiei locale. În domeniul serviciilor publice locale de interes general nu sunt stabilite standarde de calitate la prestarea serviciilor public.
Recomandărea este de a crearea un cadru normativ coerent în domeniul organizării și funcționării serviciilor publice locale de interes general care ar asigura o delimitare clară a competențelor între nivelele administrative, formele de gestiune al serviciilor publice. Creșterea capacității autorităților administrației publice locale de a mobiliza resursele existente pe plan local. Pentru a putea realiza acest obiectiv este necesară existența unei rețele fiscale și de control care impune următoarele condiții: a) competențele pentru furnizarea serviciilor să fie clar delimitate între nivelele de guvernare; b) capacitatea de a genera resurse proprii să fie sporită; c) transferurile de la nivel central către nivelul local să fie predictibile și constante.
În politica de finanțare a serviciilor publice de aprovizionare cu apă potabilă și canalizare este necesară schimbarea accentelor în favoarea reconstrucției sistemelor de aprovizionare cu apă, evacuare și epurare a apelor uzate, accelerarea procesului de reexaminare a tarifelor și racordarea lor la cheltuielile reale ale întreprinderilor, inclusiv cele de modernizare a utilajului și tehnologiilor. Autoritățile administrației publice locale trebuie să elaboreze și să aprobe indicatori de calitate al serviciilor publice locale de interes general. Cu standarde minime de servicii, se pot clarifica și obiectivele sistemului de transferuri, și se va putea crea un cadru de sprijin necesar de la resursele statului pentru a acorda autorităților administrației publice locale venituri suficiente pentru finanțarea standardelor minime de servicii la care cetățenii vor avea acces garantat.
În privința asigurării coerenței și stabilității reglementărilor din domeniul serviciilor publice locale de interes general, trebuie creat un cadru normativ favorabil de atragere a investițiilor în infrastructura serviciilor publice locale. Instituționalizarea creditului local constituie una dintre pârghiile esențiale ale mecanismului financiar, care va permite autorităților administrației publice locale asigurarea unui grad mai pronunțat de autonomie. Una din soluțiile posibile – înființarea unei bănci de investiții specializate în acest domeniu, banca de investiții a autorităților locale. Relațiile între bugetul de stat și bugetele locale se realizează prin:
1. transferuri de la bugetul de stat pentru nivelarea posibilităților bugetare ale autorităților administrației publice locale;
2. transferuri cu destinație specială pentru realizarea anumitor funcții delegate, implementarea anumitor proiecte de investiții capitale, alte transferuri cu destinație specială. Mecanismul, criteriile și modul de stabilire a transferurilor inter-bugetare se reglementează prin Legea privind finanțele publice locale și alte acte normative. Cît privește determinarea transferurilor interbugetare, acestea, la fel sunt reglementate pentru prima dată. Noțiunea de relații sau transferuri interbugetare nu au fost utilizate sau reglementate expres de legislația în vigoare.
Transferurile pentru nivelarea posibilităților bugetare ale APL au caracter general și se stabilesc în scopul lichidării dezechilibrelor dintre capacitatea financiară și necesitățile de cheltuieli ale UAT. APL gestionează în mod autonom aceste transferuri, prin stabilirea priorităților și alocarea resurselor pentru diferite competențe proprii prevăzute de legislație. La estimarea relațiilor între bugetul de stat și bugetele locale se va ține cont că transferurile de nivelare bugetară se acoperă atât din resursele generale ale bugetului de stat, cât și din defalcările UAT, ale căror venituri bugetare depășesc cu 20 la sută nivelul mediu al cheltuielilor bugetare pentru un locuitor. Aceleași proceduri și metode de calcul se aplică și la estimarea veniturilor și cheltuielilor medii în cadrul bugetelor locale de nivelul II, precum și la stabilirea relațiilor inter-bugetare între UAT de nivelul II și UAT de nivelul I. Procedurile de estimare a transferurilor între bugetele locale de nivelul II și nivelul I sunt similare, iar rolul Ministerului Finanțelor le revine direcțiilor finanțe din UAT respective. Transferurile respective se calculează în baza unei formule prevăzute în Legea privind finanțele publice locale, care implică astfel de indicatori ca numărul populației din fi ecare UAT, veniturile și cheltuielile ce revin în mediu la un locuitor din teritoriul respectiv.
Pentru determinarea volumului transferurilor de nivelare, se estimează cadrul de resurse și de cheltuieli, precum și sursele de finanțare pe fiecare buget consolidat local al UAT. Prognoza cadrului de resurse al UAT se efectuează reieșind din analiza și estimarea bazei fiscale pe fiecare UAT de nivelul II, separat pe tipuri de impozite, taxe și alte încasări la bugetele respective. La baza estimărilor stau:
• prevederile legislației bugetar-fiscale și particularitățile specifice pentru anul bugetar viitor și pe următorii doi ani;
• dinamica veniturilor formate în UAT pe ultimii doi ani, nivelul executării veniturilor în anul curent și estimările scontate pe an;
• cotele defalcărilor de la veniturile generale de stat la bugetele locale;
• alte date și informații relevante.
Potrivit proiectului Setului metodologic privind elaborarea, aprobarea și modificarea bugetului, cheltuielile bugetelor locale, luate în calcul la stabilirea relațiilor inter-bugetare între bugetul de stat și bugetele locale de nivelul II, conform competențelor prevăzute de legislație, reprezintă limite maxime de cheltuieli pentru fiecare unitate de beneficiar ce pot fi acoperite din contul bugetului de stat. Estimarea cheltuielilor bugetelor locale, se efectuează în baza cheltuielilor medii anuale pentru o unitate de beneficiar pe categorii de cheltuieli din cadrul grupelor funcționale de cheltuieli. În cazul unor UAT care, potrivit legislației, suportă cheltuieli specifice pot fi aplicați coeficienți de corectare a cheltuielilor medii respective. Cheltuielile sectoriale ale bugetelor locale pe fiecare UAT consolidat se estimează de către direcțiile finanțelor de ramură din cadrul MF, în consultare cu APC de specialitate, în conformitate cu prevederile legislației și ținând cont de politicile sectoriale, având la bază cheltuielile medii pe fiecare categorie de cheltuieli. Categoriile de cheltuieli, pentru care se vor calcula cheltuielile medii, se precizează anual la începutul fiecărui ciclu bugetar, în baza propunerilor direcțiilor finanțelor de ramură, în corespundere cu competențele APL prevăzute de legislație. Calculul cheltuielilor medii se efectuează pentru fi ecare an bugetar cuprins de CBTM și ulterior se detaliază pe UAT. Numărul de beneficiari luat în calcul la stabilirea cheltuielilor medii, de regulă, reprezintă numărul de locuitori la data de 1 ianuarie a anului precedent celui estimat, în baza datelor autorității publice responsabile de statistica națională. Însă, pentru unele categorii de cheltuieli, reieșind din specificul acestora, pot fi stabiliți și alți beneficiari.
Alte surse de colectare a informației privind numărul de beneficiari specifi ci sunt rapoartele privind executarea bugetului referitor la indicii de rețea, state și contingent pe anul precedent sau, după caz, indicii planificați pe anul bugetar în curs. În baza cheltuielilor totale pentru categoria respectivă, prevăzute în CBTM precedent și ajustate ca urmare a unor eventuale modificări în politica bugetară, se estimează cheltuielile medii precedente, prin împărțirea acestora la numărul precedent de beneficiari. Cheltuielile medii precedente servesc drept bază pentru estimarea cheltuielilor medii propuse pentru anii respectivi. Direcțiile fi nanțelor de ramură ale MF, în consultare cu APC de specialitate, identifică și estimează factorii de majorare sau de diminuare a cheltuielilor medii pe fiecare categorie de cheltuieli, în sumă absolută și ca mărime medie pe beneficiar. Cheltuielile medii pe beneficiar precedente se însumează cu valoarea totală a factorilor și se determină cheltuielile medii pe beneficiar recalculate.
Respectiv, prin însumarea cheltuielilor totale pe factori la cheltuielile precedente se estimează cheltuielile totale pe categoria respectivă. În baza cheltuielilor medii recalculate pe beneficiar și a numărului actualizat de beneficiari pe fiecare UAT, direcțiile finanțelor de ramură ale MF, în consultare cu APC de specialitate, determină cheltuielile totale recalculate pentru fiecare categorie de cheltuieli. Acestea se obțin prin însumarea cheltuielilor categoriei respective, estimate în CBTM din anul precedent și ajustate ca urmare a unor eventuale modificări în politica bugetară a tuturor factorilor prognozați de majorare și de diminuare a cheltuielilor. În baza estimărilor privind cheltuielile totale în funcție de cheltuielile medii și cheltuielile în sume absolute, direcțiile finanțelor de ramură întocmesc sinteza cheltuielilor sectoriale bugetelor pe fiecare UAT, în total și pe fi ecare categorie de cheltuieli. Având la bază estimările cadrului de resurse și cheltuieli a fi ecărei UAT, Ministerul Finanțelor determină volumul total al transferurilor de nivelare bugetară de la bugetul de stat către bugetele locale de nivelul II, care includ atât transferuri pentru bugetele de nivelul II, cât și transferuri pentru bugetele de nivelul I din UAT respectivă.
Transferurile cu destinație specială se estimează în bază de formulă, în baza tarifelor stabilite la lucrările și serviciile contraplată sau cu aplicarea altor modalități stabilite de legislație.Autoritățile administrației publice locale transferă la bugetul de stat sumele de venituri care depășesc volumul cheltuielilor bugetelor locale peste limita stabilită de Legea privind finanțele publice locale. Această normă nu este clară și necesită a fi explicată, pentru a exclude tălmăcirile diferite și contradictorii.
În concluzie am opservat că cheltuielile publice locale ajută la dezvoltatea nivelul APL, astfel încit transferurile și datoria de stat fiind mereu resursa impotantă a cheltuieliloe publice locale.
3.2 Studiu de caz: Cheltuielile publice locale din cadrul primăriei Susleni
Astfel comparînd toate cheltuielile de mai sus, putem face concluzia ca cheltuielile publice sunt resursele financiare de care are nevoie statul pentru a se dezvolta, astfel ăncit cheltuielile publice sunt de mai multe tipuri. Însă unele din cele mai importante cheltuieli sunt cheltuielile publice locale care ne ajută la dezvoltarea fiecarui sat, comună/raion.
Prin urmare vom face un studiu de caz al chetuielilor publice din satul Susleni, r-nul Orhei, pentru a opserva care sunt toate cheltuielile și cum ele sunt repartizate, și dacă au fost destule cele estimate sau a apărut datorii.
Conform bilanțului pe anul 2014,bugetul satului Susleni a fost aprobat la ședința Consiliului din 11 decembrie prin decizia nr. 05/7, care a stabilit bugetul satului Susleni la venituri și cheltuieli pe anul 2014 în sumă de 5912.7 mii lei. Reiese că din suma totală partea cheltuielilor publice a fost 4671.8 mii lei, aproximativ 74.4 la sută din prevederile planului precizat în sumă de 6281.5 mii lei. Mijloacele speciale au constituit 233.0 mii lei, la nivel de 100 procente din prevederile planului precizat. Astfel vom urmări cum se aplica cheltuielile ppublice la nivel local, șicare au fost estimarile pe fiecare categorie de cheltuieli.
Prima categorie de cheltuieli care au avut nevoie de resurse finaciare sunt cheltuielile pentru întreținerea autorităților executive, unde a fost prevăzut alocații în sumă de 630.9 mi lei.Au fost executate cheltuieli de 591.9 mii lei, aprox. 93.8 la sută din prevederile planului, astfel opswrvîndu-se că cheltuielile publice care s-au estimat au ajuns și chiar au ramas. Din aceste cheltuieli au fost întreținute au fost întreținute 6 unități publice din satul Susleni . În aceste cheltuieli totodată se încadrează: cheltuieli pentru întreținerea transportului primariei, cheltuieli pentru benzină, alte cheltuieli. S-a constat ca distanța parcursă de transportul primariei a fost de circa 24.1 mii km.
Cheltuielile ptru învățămînt au o deosibită importanță, și ele se formează din bugetul local din mijloace bugetare și mijloace speciale.Pentru întreținerea cheltuielilor cu privire la învățămînt pentru anul 2014 au fost aprobate mijloace în sumă de 1954.1 mii lei, inclusiv mijloacele bugetare 1836.7 mii lei, mijloacele speciale 117.4 mii lei. Astfel cheltuielile totale pentru ănvățămînt au fost de aproximativ 94.3 la sută. Unul din obiectivile promordiale care fac parte din cheltuielile pentru învațămînt, este gradinița satului Susleni Andrieș. Conform datelor statistice în luna decembrie, în gradiniță funcționează 7 grupe cu un contigent, mediu de 144 copii, și ăn fiecare grupă sunt a cîte 21 de copii.În grădinița Andrieș pentru reparația capitală nodurilor sanitare, instalarea ușilor confecționate din plastic și a accesoriilor necesare ușilor sau alocat 255.6 mii lei, dintre care 100.00 mii lei au fost planificate în buget,iar 155.60 s-au alocat din soldul disponibil format în urma executării pe anul 2013. Un rezultat de asmenea frumos este ca în anul 2014 în grădinița Andrieș s-a reparat acoperișul, și cu toate celelante măsuri care s-au întersprins sa creat condiții favorabile pentru copii de a freceventa grădinița, și de a avea succese.
Cheltuielile publice locale care se referă la cultură, arta și acțiunile pentru tineret, în această categorie se includ cheltuielile pentru întreținerea instituțiilor de cultură, și anume pe anul 2014 au fost prevăzute mijloace financiare ăn sumă de 1865.1 mii lei . În aceste cheltuieli prioritar intra proiectul de Reconstrucție a casei de cultură s. Susleni. Suma acestui constract este de 3225.5 mii lei. Acest proiect a fost inițiat în anul 2014 și se priconizează a fi finalizat în anul 2015. Astfel oferindul satului Susleni un anturaj mai frumos și crearea condițiilor de realizarea a concertelor de catri copii talentați.
Cheltuielile publice locale pentru asistență și susținerea socială, au fost preconizate pentru anul 2014 de55.8 mii lei, s-au executat 100 la sută, dintre care în aceste cheltuieli se includ indemnizații pentru copii ramași fără îngrijirea părintească, unde s-a achitat pînă în luna iunie la trei copii înfiați și doi copii tutelați.
Gospodaria drumurilor conform Hotarîrii de Guvern, întreținerea căilor de acces la instituțiile de menire social- culturală din intravelanul localităților pentru Primaria Susleni, s-a precizat suma de 1099.9 lei, care a fost executată conform planului precizat.
Mijloacele bugetare pentru amenajarea teritoriului a fost în sumă de 79.7 mii lei, s-a executat 61.6 mii lei. Pentru iliminarea strazilor s-a alocat 202.7 mii lei, dintre care 100.00 mii lei săau alocat din bugetul de stat, 60.0 mii lei de la bugetul raional și 42.7 de la bugetul local.
Concluzii și recomandări
Cheltuielile publice sunt acele relații economice care se manifestă în formă banească, fiind un instrument de intervenție în stat. Cheltuielile publice sunt influențate de mai multi factori de-a lungul timpul care ajută la dezoltarea statului și la dezoltarea economiei, și care ne ajută ca să analizăm care sunt caractersticile specifice cheltuielilor publice.. Iar nivelul și dinamica cheltuielilor publice reflectă influenta condițiilor economice, sociale și politice, organizatorice, administrative, și obiectivile politice interne sau externe care sunt promovate de catre Guvern. Astfel studiind întelegem că misiunea cheltuielilor publice este de a satisface nevoiele societății, prin urmare este nevoie de resurse financiare din bugetul de stat. Deci cheltuielile publice sunt cele care reflectă care sunt nevoile societății, și cite resurse trebuie să fie estimate pentru a satisface aceste cheltuiele din bugetul de stat.
Pentru a cunoaste mai bine cheltuielile publice este studia clasificarea cheltuielilor publice pe diferite criterii și de a analiza care clasificare se potrivește cel mai bine pentru Republica Moldova. Clasificarea cheltuielilor publice permite la dezoltarea fecărei ramuri din economie, sanatate, invațamint,etc. și oferă posibilitatea de a interveni cu soluții eficiente de a îmbunătăți aceste ramuri și de a crește economia statului.
Partea componentă a cheltuielilor publice sunt cheltuielile bugetare care ajută la dezovoltare bugetului statului, deoarece sunt primordiale din cadrul cheltuielilor publice totale. Astfel cheltuielile bugetare se alcătuiesc din mijoace finanaciare cu destinație generală și cu destinație specială. Cheltuielile bugetare au rolul de a exprima politica financiară a statului, pentru a realiza serviciile publice de care are nevoie colectivitatea umană. Astfel analizînd opservăm ca clasificarea bugetară a cheltuielilor publice din Republica Moldova se aseamănă cel mai bine cu clasificarea cheltuielilor publice de catre O.N.U. În concluzie putem menționa ca cheltuieli bugetare au un impact major pentru Republica Moldova deoarece sunt cheltuielile care ne ajută ca să avem o creștere rapidă a economiei și o gestionare eficientă a veniturilor și cheltuielile se efectuează în funcție de veniturile pe care sunt propuse. Cheltuielile publice centrale sunt realizate de către autoritatile centrale, și aceste autoritați trebuie să gestioneze cît mai eficient toate cheltuielile și veniturile sale. Iar legea bugetului de stat pe anul 2014 ne prezintă care sunt toate obiectivile propuse pe anul 2014 care ne ajută să gestionam totalitatea cheltuielilor și veniturilor și a deficienților. Observînd o creștere în PIB a cheltuielilor publice totale în anul 2014, față de ceilanți ani.
O altă categorie de cheltuieli care ajută la dezvoltarea statului și la realizarea nevoilor generale ale societății sunt cheltuielile publice locale care se realiză din resursele financiare disponibile ale bugetelor și se efectuează strict de către APL. Astfel cheltuielile publice locale alocă resurse pentru a satisface aceste cheltuieli din impozite și taxe locale, defalcări ale statului, transferuri și împrumuturi ale statului. Deci ceastă lucrare reflectă cercetarea cheltuielilor publice locale,care sunt problemele cu care se confruntă APL, și unde este nevoie de îmbunătățit. Astfel opservăm că transferurile pentru nivelarea posibilităților bugetare ale APL au caracter general și se stabilesc în scopul lichidării dezechilibrelor dintre capacitatea financiară și necesitățile de cheltuieli.
Și în final pentru a face un studiu de caz a cheltueililor publice locale, analizăm evoluția cheltuielilor în cadrul primăriei din satul Susleni, unde opservam cheltuielile publice sint efectuate conform bugetului local care s-a format la începutul anului, dar totodată mai sunt și careva datorii.
Prin urmare această lucrarea și-a atins scopul ei de a cercta evoluția cheltuielor publice din Republica Moldova. Opservind o creștere a cheltuielilor publice din Republica Moldova din anul 2000 pînă în anul 2014. Și totodată s-a înțeles care e noțiunea cheltuielilor publice, și că în domeniul financiar există o mulțime de clasificări a cheltuielilor publice. Astfel această tema este utilă de a fi studiată deoarece ne face prezenți la cheltuieli publice pe care se efectueză în țara noastră și permite de a îmbunătăți aceste cheltuieli, de a le folosi mai eficient.
Recomandarile pentru această teza sunt:
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Constituția Republicii Moldova din 29. 07. 1994. În monitorul oficial nr. 1 din 27. 08. 1994
Clasificația bugetară, ed. a II-a, modificată și completată, Chișinău (S.N.),1999.
Direcțiile principale ale politicii bugetar-fiscale și cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2005-2008).
Indicații metodologice privind elaborarea bugetelor unităților administrativ- teritoriale pe anul 2006 și estimările pentru 2007-2009 nr. 02/2-07,din 9.06 2005, Ministerul Finanțelor al RM.
Legea privind organizarea administrativ- teritorială a Republicii Moldova nr 764 din 27. 12. 2011. În monitorul oficial nr. 16 din 29. 01. 2002.
Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală. În monitorul oficial nr. 32-35 din 09.03.2007.
Legea nr. 435 din 28. 12. 2006 privind descentralizarea administrativă. În monitorul nr. 29-31oficial din 01. 01. 2007.
Legea nr. 397 din 16. 10. 2003 privind finanțele publice locale. Îm monitorul oficial nr. 248-253 din 19. 12. 2003.
Legea nr. 373-XV din 11.11.2014 a bugetului de stat pe anul 2005. În monitorul oficial nr 224-224/978 din 05. 12. 2004
Legea bugetului de stat pe anul 2008,nr.În monitorul oficial nr.172-XVI din 10 iulie 2008
Legea bugetului de stat pe anul 2009. În monitorul oficial Legea bugetului de stat pe anul 2010. În monitorul oficial nr. 133-XVIII din 23. 12. 2009
Legea nr. 52 din 31.03. 2011 a bugetului de stat pe anul 2011. În monitorul oficial nr. 63-64/169 din 20. 04. 2011
Legea nr. 249 din 02. 11. 2012 a bugetului de stat pe anul 2013. În monitorul oficial nr.263-269/853 din 21. 12. 2012
Legea nr. 339 din 23.12.2013 a bugetului de stat pe anul 2014. În monitorul oficial nr.34 din 21.01.2014.
Legea nr. 847-XIII din 24. 05. 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar..În monitorul oficial nr.19 din 27.03.1997.
Nota explicativă la proiectul bugetului pe anul 2014
Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2007-2009.
Literatură generală de specialitate:
9. Budianschi Dumitru. Evoluția sectorului bugetar și lecțiile învățate. Chișinău 2013
20. Creangă Ion și Gălușcă Irina. Noile reglementări ale procesului bugetar pentru APL. Biblioteca IDIS VIITORUL.
21. Manole Tatiana. Finante publice locale:rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul autoritaților administrativ teritoriale. Chișinau: Epigraf. 2003.
22. Mocanu Victor. Costul și administrarea serviciilor publice de interes general
23. Secrieru Angela . Ghidul alesului local. Biblioteza IDIS VIITORUL.
24. Popa Constantin , Fanu Adrian-Moca. Drept Finaniar. București: Luminalex, 2003.
25. Gliga Ion . Drept Financiar. București: Humanitas, 1998.
26. Iancu Vasile. Dreptul finanțelor publice. București: Silvi, 2002.
27. Stratulat Oleg . Caracteristica generală a cheltuielilor publice. Chișinău:A.S.E.M., 1997.
28. Secrieru Angela. Finanțe publice. București: Epigraf, 2004.
29. Minea Mircea Ștefan, Costaș Cosmin Flavius. Dreptul finanțelor publice. București:Sfera, 2006.
30. Ros Viorel . Drep financiar. București: All Beck, 2005.
31. Hîncu Rodica. Finanțe publice: sinteze, scheme, teste, Chișinău: A. S.E.M., 2005.
32. Manole Tatiana. Finante Publice. Chișinău:Epigraf ,1998.
33. Văcărel Iulian. Finanțe publice. București: R.A., 1994.
34. Mocanu Victor. Descentralizarea serviciilor publice. Chișinău, 2001.
35. Mocanu Victor. Servicii publice locale: problematici, recomandări. Chișinău: TISH, 2003.
36. Ioan Alexandru, Matei Lucia. Servicii publice. Editura economică, 2000.
37. Ioniță Veaceslav. Analiza sistemului finanțelor publice locale în Republica Moldova. Chișinău: TISH,2003.
Surse de internet:
BIBLIOGRAFIE
Acte normative:
Constituția Republicii Moldova din 29. 07. 1994. În monitorul oficial nr. 1 din 27. 08. 1994
Clasificația bugetară, ed. a II-a, modificată și completată, Chișinău (S.N.),1999.
Direcțiile principale ale politicii bugetar-fiscale și cadrul de cheltuieli pe termen mediu (2005-2008).
Indicații metodologice privind elaborarea bugetelor unităților administrativ- teritoriale pe anul 2006 și estimările pentru 2007-2009 nr. 02/2-07,din 9.06 2005, Ministerul Finanțelor al RM.
Legea privind organizarea administrativ- teritorială a Republicii Moldova nr 764 din 27. 12. 2011. În monitorul oficial nr. 16 din 29. 01. 2002.
Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală. În monitorul oficial nr. 32-35 din 09.03.2007.
Legea nr. 435 din 28. 12. 2006 privind descentralizarea administrativă. În monitorul nr. 29-31oficial din 01. 01. 2007.
Legea nr. 397 din 16. 10. 2003 privind finanțele publice locale. Îm monitorul oficial nr. 248-253 din 19. 12. 2003.
Legea nr. 373-XV din 11.11.2014 a bugetului de stat pe anul 2005. În monitorul oficial nr 224-224/978 din 05. 12. 2004
Legea bugetului de stat pe anul 2008,nr.În monitorul oficial nr.172-XVI din 10 iulie 2008
Legea bugetului de stat pe anul 2009. În monitorul oficial Legea bugetului de stat pe anul 2010. În monitorul oficial nr. 133-XVIII din 23. 12. 2009
Legea nr. 52 din 31.03. 2011 a bugetului de stat pe anul 2011. În monitorul oficial nr. 63-64/169 din 20. 04. 2011
Legea nr. 249 din 02. 11. 2012 a bugetului de stat pe anul 2013. În monitorul oficial nr.263-269/853 din 21. 12. 2012
Legea nr. 339 din 23.12.2013 a bugetului de stat pe anul 2014. În monitorul oficial nr.34 din 21.01.2014.
Legea nr. 847-XIII din 24. 05. 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar..În monitorul oficial nr.19 din 27.03.1997.
Nota explicativă la proiectul bugetului pe anul 2014
Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2007-2009.
Literatură generală de specialitate:
9. Budianschi Dumitru. Evoluția sectorului bugetar și lecțiile învățate. Chișinău 2013
20. Creangă Ion și Gălușcă Irina. Noile reglementări ale procesului bugetar pentru APL. Biblioteca IDIS VIITORUL.
21. Manole Tatiana. Finante publice locale:rolul lor în consolidarea autonomiei financiare la nivelul autoritaților administrativ teritoriale. Chișinau: Epigraf. 2003.
22. Mocanu Victor. Costul și administrarea serviciilor publice de interes general
23. Secrieru Angela . Ghidul alesului local. Biblioteza IDIS VIITORUL.
24. Popa Constantin , Fanu Adrian-Moca. Drept Finaniar. București: Luminalex, 2003.
25. Gliga Ion . Drept Financiar. București: Humanitas, 1998.
26. Iancu Vasile. Dreptul finanțelor publice. București: Silvi, 2002.
27. Stratulat Oleg . Caracteristica generală a cheltuielilor publice. Chișinău:A.S.E.M., 1997.
28. Secrieru Angela. Finanțe publice. București: Epigraf, 2004.
29. Minea Mircea Ștefan, Costaș Cosmin Flavius. Dreptul finanțelor publice. București:Sfera, 2006.
30. Ros Viorel . Drep financiar. București: All Beck, 2005.
31. Hîncu Rodica. Finanțe publice: sinteze, scheme, teste, Chișinău: A. S.E.M., 2005.
32. Manole Tatiana. Finante Publice. Chișinău:Epigraf ,1998.
33. Văcărel Iulian. Finanțe publice. București: R.A., 1994.
34. Mocanu Victor. Descentralizarea serviciilor publice. Chișinău, 2001.
35. Mocanu Victor. Servicii publice locale: problematici, recomandări. Chișinău: TISH, 2003.
36. Ioan Alexandru, Matei Lucia. Servicii publice. Editura economică, 2000.
37. Ioniță Veaceslav. Analiza sistemului finanțelor publice locale în Republica Moldova. Chișinău: TISH,2003.
Surse de internet:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Cheltuielilor Publice In Republica Moldova (ID: 129809)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.