Rolul Organizatiilor Nonguvernamentale In Prestarea Serviciilor Publice

Drept

Rolul Organizatiilor Nonguvernamentale In Prestarea Serviciilor Publice

Byadmin ianuarie 1, 2024

ROLUL ORGANIZAȚIILOR NONGUVERNAMENTALE ÎN PRESTAREA SERVICIILOR PUBLICE

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Istoricul, apariția și dezvoltarea sectorului non-guvernamental

Noțiunea și importanța O.N.G.

Dezvoltarea ONG-urilor în Republica Moldova

Baza juridică a ONG-urilor

Capitolul II. Organizațiile nonguvernamentale și relațiile acestora cu Administrația Publică

2.1. Colaborarea statului cu societățile necomerciale

2.2. Rolul ONG-urilor în prestarea serviciilor publice

2.3. Activitatea Consiliului Național al ONG-urilor din Republica Moldova

Capitolul III. Analiza activității ONG-urilor din Republica Moldova

3.1.Situația actuală în funcționarea ONG-urilor

3.2.Principiile și modalitățile de îmbunătățire a activității organizațiilor nonguvernamentale

Concluzie

Concluzii generale

Bibliografie

Introducere

Peter Drucker susținea că “instituțiile nonprofit sunt agenți ai schimbării umane” adevărul acestor cuvinte este dovedit de faptul că însăși misiunea acestor organizații este de a apăra o cauză comună, roada muncii lor o reprezintă totalitatea schimbărilor ce au loc în societate, aportul lor este resimțit în toate sectoarele societății civile,”produsul” lor îl reprezintă un pacient vindecat, un copil educat, un tînăr învățat și o viață schimbată în profunzime.

Actualitatea temei:

În prezent sectorul nonguvernamental, numit și sector terțiar, reprezintă unul din mecanismele cele mai preferate ale societății pentru furnizarea bunurilor colective,spre deosebire de sectorul privat care are drept scop producerea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului,sectorul nonguvernamental are ca scop primordial asigurarea si controlul menținerii ordinii și bunăstării sociale prin mecanisme specifice.

Indiferent că serviciul sau cauza se referă la sănătatea persoanelor lipsite de ea,la protecția șomerilor,protecția mediului ambiant,a copiilor orfani sau a persoanelor în etate,la protecția drepturilor omului în general sau a unor minorități etnice în parte,activitatea ONG-urilor întotdeauna va fi legată de promovarea echității sociale și a binelui social.

Sectorul nonprofit presupune faptul că acesta nu este organizat nici pentru a genera careva profit (spre deosebire de sectorul privat) nici ca o instituție guvernamentală, mulți autori îl numesc ”sectorul independent” sau ”sectorul terțiar”.Termenul de ”nonprofit” nu denotă nicidecum lipsa profitului,ci constrîngerea nondistribuției,ceea ce presupune interdicția legală de a distribui profitul între persoanele ce dețin funcții de conducere în organizație. Astfel cîștigurile obținute de acestea sunt distribuite între persoanele ce nu dețin funcții de conducere sau în scopul finanțării unor servicii.Organizațiile nonguvernamentale sunt private în formă si publice prin programele si serviciile pe care le prestează.

Rolul important pe care ONG-urile îl dețin este evidențiat de faptul că acestea prestează aceleași serviici publice pe care le prestează și autoritățile publice și în special colaborarea acestor doua sectoare,acest parteneriat dintre sectorul terțiar și autoritățile publice au un impact foarte mare asupra îmbunătațiirii calității serviciilor publice.

Scopul lucrării :

Lucrarea dată are drept scop de a prezenta atît evoluția sectorului non-profit cît și sporirea rolului acestuia în societate. În special în lucrarea dată va fi expus procesul de dezvoltare și evoluție a sectorului terțiar în Republica Moldova, principalele domenii de activitate a ONG-urilor, relațiile acestora cu administrația publică și aportul lor în prestarea serviciilor publice.

Conținutul lucrării prezintă rolul sectorului non-profit în societate observat din analiza mai multor factori și anume: rolul acestuia în prestarea serviciilor publice și în cresterea bunastării sociale ale persoanelor, putem deasemenea menționa că acest sector se află în plină expansiune și este adesea considerat a avea implicații profunde în domeniul organizarii sociale și în proiectarea și funcționarea, unor noi strategii de guvernare. Acest sector se extinde pe zi ce trece în cele mai diverse domenii. Organizațiile nonprofit răspund nevoilor sociale de asociere în condiții de autonomie sau autoconducere față de autoritățile publice, contribuie la cristalizarea, afirmarea societății civile, oferă comunităților teritoriale sau profesionale posibilități de realizare a unor scopuri proprii, multiplică șansele de distribuire eficientă și flexibilă a unor servicii centrate pe binele public.

În acest sens în primul capitol este expusă istoria, apariția și dezvoltarea sectorului nonguvernamental, noțiunea și importanța ONG-urilor, dezvoltarea acestui sector în Republica și cadrul legal referitor la activitatea acestuia.

Al doilea capitol tratează Organizațiile nonguvernamentale ca furnizor de servicii de utilitate publică , precum și relațiile acestora cu administrația publică, în special colaborarea dintre aceste doua sectoare în vederea identificării și neutralizării problemelor de ordin social. Această formă de parteneriat este foarte benefică, întrucît mobilitatea înaltă a ONG-urilor și capacitatea lor de a acoperi un spectru foarte variat de oportunități sociale ale colectivității, joacă un un rol foarte important în identificarea unor probleme pe care le pot trece cu vederea autoritățile publice, iar prin utilizarea resurselor proprii și a capacităților lor organizatorice acestea pot oferi sprijin sectorului public în realizarea unor obiective.

Capitolul III intitulat “ Analiza activității ONG-urilor din Republica Moldova“ abordează tematica formării și consolidării sectorului neguvernamental din Republica Moldova, precum și principalele obstacole care apar în funcționarea ONG-urilor . În conținutul acestui capitol vor fi propuse metode și căi de îmbunătățire a procesului de funcționare.

Astfel lucrarea data prezintă o analiză a situației curente a sectorului nonguvernamental, evoluția acestuia în timp , precum și abordează rolul esential pe care îl dețin ONG-urile în prestarea de servicii publice și în participarea la identificarea și soluționarea problemelor apărute în comunitate. Lucrarea oglindește conlucrarea dintre sectorul guvernamental și asociațiile obștești, prezintă beneficiile obținute de către sectoare de pe urma acestui parteneriat.

Capitolul I. Istoricul, apariția și dezvoltarea sectorului nonguvernamental

Noțiunea și importanța ONG-urilor

În cadrul societății, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, au fost deosebiți două categorii de actori: statul pe de o parte și societatea civilă pe de altă parte. Datorită acestui model societatea era împărțită în două sectoare: sectorul public și sectorul privat. Dar cu trecerea timpului această diferențiere s-a dovedit a fi perimată. În societățile moderne s-a manifestat din ce în ce mai accentuat o nouă diferențiere în cadrul societății civile: un sector orientat spre obținerea profitului și un altul care nu urmărește acest lucru (sector non-profit,așa numitul cel de-al treilea sector 1).

În fapt, sectorul non-profit nu reprezintă o noutate absolută în sistemul de organizare a vieții sociale, existența sa fiind cunoscută, de cel puțin IV secole, sub forma activităților desfășurate de biserică, instituțiile filantropice sau de caritate, asociațiile de ajutor reciproc,școlile private etc. Noutatea se referă la: afirmarea din ce în ce mai puternică și chiar la impunerea acestui sector, nu numai ca o entitate distinctă a vieții organizaționale, dar chiar și ca o alternativă de schimbare și perfecționare a vieții sociale”. Motivul pentru care aceste servicii nu erau asigurate de către sectorul de stat sau cel orientat spre obținerea profitului era unul relativ simplu: veniturile rezultate din urma acestor activități nu reprezentau un profit pentru sectorul de afaceri și nici nu conduceau la creșterea veniturilor bugetare pentruinstituțiile publice. În perioada capitalismului timpuriu aceste servicii făceau parte mai ales din domeniul social și din acest motiv întîlnim ca denumiri ale organizațiilor neguveranmentale și denumirea de organizații de caritate.

După cel de-al doilea război mondial guvernele naționale, mai ales cele din vestul Europei au recunoscut importanța sectorului non-profit în asigurarea stabilității democratice.În acea perioadă s-a remarcat importanța deosebită pe care cel de-al treilea sector îl joacă în asigurarea și întărirea democrației. Ca urmare a acestei recunoașteri s-a trecut la elaborarea unui cadru juridic unitar pentru a reduce influența statului asupra acestui sector și pentru a aduce un plus de transparență în activitatea organizațiilor non-profit.

”Sectorul neguvernamental în țările vestice s-a dezvoltat rapid ca urmare a procesului de restructurare și bunăstării din acele țări. Globalizarea acestor procese a apărut după căderea comunismului, fiind considerat un important aspect al consensului de la . Așadar, implicarea sectorului nonguvernamental în rezolvarea problemelor societății are o istorie îndelungată, care diferă de la o la alta, iar relațiile dintre stat și ONG-uri au evoluat și evoluează permanent. De fapt, modul și direcția în care s-au dezvoltat aceste relații oglindesc evoluția socială de-a lungul vremurilor”.

Cu toate că unele organizații și activități specifice sectorului nonprofit au constituit de mai mult timp obiectul unor analize destul de amănunțite șicuprinzătoare, sectorul nonprofit ca atare a început să fie studiat de puțin timp. Așa se explică poate și ambiguitatea sau lipsa de claritate semantică în definirea acestui sector.Una din tentațiile ce sporesc dificultatea definirii sectorului nonprofit se referă la identificarea acestuia cu ceea ce în mod tradițional era desemnat sub forma organizațiilor filantropice,caritabile sau voluntare.În prezent însă astfel de concepte ca “voluntariat” sau “filantropie”nu mai reprezintă acele caracteristici definitorii pentru sectorul nonprofit, întrucît multe din acele organizații considerate inițial ca fiind “voluntare” folosesc într-o mare măsură forța de muncă specializată și retribuită.Pe de altă parte nici termenul nonprofit nu este tocmai potrivit întrucît nu are o semnificație obișnuită-adică nu are profit sau lipsa acestuia, dar presupune “constrîngerea nondistribuției” respectiv interdicția legală de distribuire a eventualelor venituri între persoanele aflate la conducere.Dacă există totuși un factor comun în definirea acestui sector, atunci acesta se referă la faptul că el nu este organizat nici pentru a produce careva profit dar nici ca o instituție statală.Astfel întrucît aceste organizații nu își găsesc locul nici în sectorul privat și nici printre instituțiile statului putem constata că ele cel mai probabil pot fi localizate între aceste două sectoare( public și privat),respectiv poate fi considerat ca fiind un sector aparte,un sector independent sau cum mai este numit “cel de-al treilea sector”.Cel mai acceptat criteriu pentru definirea organizațiilor nonguvernamentale și totodată pentru diferențierea acestuia față de alte tipuri de organizații este misiunea lor.Astfel în timp ce organizațiile comerciale au ca scop primordial obținerea unor cîștiguri prin producerea de bunuri și servicii, iar instituțiile de stat de a asigura bunăstarea socială și menținerea ordinii,organizațiile nonprofit există pentru a furniza anumite servicii sau pentru a apăra o anumită cauză. Și fie că acest serviciu se referă la apărarea drepturilor copiilor sau a șomerilor sau se referă la îngrijirea sănătății fizice sau mintale, toate acestea au ca scop final promovarea binelui social.De asemenea o modalitate pentru diferențierea sectorului terțiar de celelalte două se referă la evaluarea sarcinilor pe care acestea au capacitatea de a le realiza extrem de bine.Accentul de data aceasta fiind pus pe obținerea rezultatelor ceea ce presupune crearea performanțelor de calitate.

În urme au ca scop primordial obținerea unor cîștiguri prin producerea de bunuri și servicii, iar instituțiile de stat de a asigura bunăstarea socială și menținerea ordinii,organizațiile nonprofit există pentru a furniza anumite servicii sau pentru a apăra o anumită cauză. Și fie că acest serviciu se referă la apărarea drepturilor copiilor sau a șomerilor sau se referă la îngrijirea sănătății fizice sau mintale, toate acestea au ca scop final promovarea binelui social.De asemenea o modalitate pentru diferențierea sectorului terțiar de celelalte două se referă la evaluarea sarcinilor pe care acestea au capacitatea de a le realiza extrem de bine.Accentul de data aceasta fiind pus pe obținerea rezultatelor ceea ce presupune crearea performanțelor de calitate.

În urma unei cercetări multinaționale și comparative asupra sectorului nonprofit, inițiată de către Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite ale Americii, prima fază a căruia a fost inițiată în anul 1990, a cuprins douăsprezece țări – S.U.A., Marea Britanie, Franța,Germania, Italia, Ungaria, Japonia, Brazilia, Ghana, Egipt, Thailanda și India și s-a încheiat în 1995, iar cea de-a doua fază s-a încheiat în 1999, s-a ajuns la concluzia că, o organizație pentru a fi considerată ca organizație nonprofit trebuie să întrunească următoarele caracteristici de bază :

„Să fie formal constituită; organizația trebuie să facă dovada unei anumite capabilități organizațional-instituționale, precum și anumitor reguli de funcționare, trebuie să organizeze regulat întruniri, să elaboreze și să respecte anumite proceduri în activitatea pe care o desfășoară; înscrierea organizației ca persoană juridică nu este imperativă pentru respectarea acestui criteriu;

Să fie privată; organizația trebuie sa fie instituțional separată de administrația publică; aceasta nu exclude primirea de fonduri de la bugetul de stat.

Să respecte criteriul non-distribuției profitului;

Să fie autonomă; organizația trebuie să-și stabilească obiective, proceduri interne proprii de control asupra activității desfășurate,totodată activitatea ei nu se supune niciunei alte instituții publice sau private.

Să fie voluntară; aceasta trebuie să promoveze voluntariatul și să se bazeze pe acțiuni voluntare în activitatea sa.

Să fie nemisionară

Să fie apolitică; organizația nu trebuie să fie implicată direct în promovarea candidaților la alegeri locale,parlamentare,prezidențiale."

Astfel adunând toate argumentele care relevă specificitatea sectorului nonprofit, putem da o definiție clară acestor organizații prin invocarea principalelor sale caracteristici, deci putem considera o organizație drept organizație nonprofit dacă aceasta este constituită din punct de vedere structural-legal într-o formă caritabilă și care are drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică. Astfel aceste organizații sunt private ca formă dar au menirea de a servi obiective publice.

Totuși în sectorul terțiar pe lângă ONG-uri mai sunt incluse și alte tipuri de organizații, asociații ale veteranilor, sindicate,partide politice și camere de comerț ș.a. acestea de asemenea nu au ca scop obținerea de profit,dar care diferă de cele de tip caritabil printr-un aspect foarte important – acestea nu au ca scop furnizarea de servicii publice dar doar își apără interesele membrilor săi. Particularitățile principale ale organizațiilor nonprofit sau voluntare sunt :

Caracterul nonguvernamental

Oferirea unor servicii publice diversificate de calitate

Respectarea riguroasă a principiului non-distributivității profitului între proprii membri sau conducători.

Autoconducerea

Implicarea parțială a voluntariatului persoanelor angajate sau asociate.

Deci dacă ar fi să însumăm toate aceste criterii atunci putem defini ONG-urile ca fiind „formațiuni benevole, de sinestătătoare, constituite prin libera manifestare a voinței cetățenilor asociați pe baza comunității de interese profesionale și/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice, sociale și culturale, care nu au drept scop obținerea profitului”.

Nu exista O.N.G. tip.

Activitățile lor includ toate domeniile vieții economice și sociale – educație ,știință, sănătate, petrecerea timpului liber, agricultură, acțiune sindicală. Activitățile acestora se pot exercita la scara unei comunitați restrînse, a unui oraș sau regiuni, a unei țări sau a unui ansamblu de țări sau la nivel global. Modalitățile de acțiune sunt variate.

Unele O.N.G-uri sunt instituții mari, cu un personal numeros și buget important, altele nu grupează decât câțiva membri. Profitul membrilor și cotizațiile variază în aceeași masură : aceștia pot reprezenta marele public sau anumite categorii socio-profesionale, medii politice sau religioase.

Unele O.N.G-uri internaționale sunt instituții puternice , centralizate, cu un sediu central și sedii naționale subordonate. Altele sunt grupuri de O.N.G naționale, relativ autonome ,legate între ele prin o denumire comună și printr-un secretariat internațional, însarcinat numai cu reprezentare, informare reciprocă și consultații periodice.În diferite țări există mai multe tipuri de O.N.G. cum ar fi : agenții caritabile, cecetași, consilii de comerț, grupuri de veterani, asociații de artă și literatură, apărători ai drepturilor copiilor, asociații entice, asociații profesionale, consilii polițienești, cooperative ș.a.

Organizațiile nonguvernamentale trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

•Să funcționeze ca entitate structurată – pot face dovada unei anumite structuri

organizaționale instituționalizate.Cel mai adesea, aceste instituții funcționează ca persoane juridice, dar funcționarea lor este posibilă și fără să aibă personalitate juridică;

•Să fie de natură privată – sunt instituțional separate de autoritățile publice (fapt care nu exclude finanțarea din bugetul public), fiind constituite pe baza liberei inițiative;

•Să respecte criteriul non-distribuției profitului – pot genera venituri, respectiv

obține "profit" din activitățile lor, dar acestea nu pot fi distribuite membrilor sau organelor de conducere, ci sunt folosite doar pentru atingerea obiectivelor declarate;

•Să se auto-guverneze – au capacitatea de a-și asuma decizii privind funcționarea

internă sau relațiile cu alte instituții în mod independent, iar structurile de conducere nu sunt dominate de reprezentanții autorităților publice;

•Să fie voluntare – se bazează, în general, pe activități voluntare în acțiunile pe care le desfășoară (fapt care nu exclude posibilitatea angajării de personal) sau în procesul de conducere;

•Să fie de interes public – servesc unor scopuri de interes public sau contribuie la binele public.

Pornind de la afirmația sociologului german Max Weber conform căreia asociațiile voluntare joacă un important rol de mediere între instituțiile birocratice și individ, D.H. Smith sintetizează și prezintă următoarele funcții ale sectorului nonprofit:

Oferă societății o mare varietate de inovații sociale, testate parțial, din cadrul cărora guvernul, organizațiile de afaceri și alte instituții pot selecta și instituționaliza acele inovații ce par cele mai promițătoare .

Oferă un forum pentru contrabalansarea definițiilor existente și despre realitate și moralitate-ideologii ,perspective și considerații despre lume – având de cele mai multe ori rolul de chestionare a supozițiilor dominante cu privire la ce există, ce este bun și ce ar trebui făcut în societate .

Asigură elementul recreațional sau relaxant al oamenilor și societății ca un tot întreg .

Are un impact major asupra nivelului integrării sociale din societate.

Este activ cu privire la menținerea numeroaselor idei vechi.

Este caracterizat prin întruchiparea și reprezentarea în societate a sensului misterului, uimirii și sacrului.

Este caracterizat prin capacitatea sa de a elibera individul și a permite în cea mai deplină măsură posibilă exprimarea capacității personale și a potențialității lor în cadrul unui mediu social altminteri constrângător

Este o sursă a „feedback-ului negativ" pentru societate ca întreg.

Oferă sprijin in special sistemului economic al societății și în special într-o societate industrială modernă.

Constituie o importantă resursă latentă pentru toate tipurile de realizare a scopurilor ce au în vedere interesele societății ca întreg.

După cum se observă, una din funcțiile importante ale sectorului nonprofit este cea de promovare și de susținere ale noilor idei sau inovații sociale, încontextul însă al conservării memoriei colective a societății prin grupurile etnice, societățile istorice și muzee (M. O'Neill 1989). Aceasta întrucât, deseori, ideile vechi reprezintă o sursă a celor noi, după cum multe din noile abordări pot să, conțină și unele elemente tradiționale. De altfel, nu întâmplător se argumentează că unul dintre rolurile organizaționale cele mai importante pe care le îndeplinește sectorul nonprofit este cel de avangardă, respectiv de inovare, inițiere și experimentare a noi programe și idei din care unele ar putea fi eventual preluate de instituțiile guvernamentale . Spre deosebire de guverne, care nu-și pot permite să adopte o abordare experimentală, ci doar una bazată mai ales pe certitudini, sectorul nonprofit are avantajul de a se putea mișca cu ușurință în diferite sfere, descoperind probleme,necesități sau cursuri de acțiune ce se cer urmate. Este de presupus, deci, că una din cele mai mari contribuții ale sectorului nonprofit în cadrul societății se referă tocmai la „tolerarea ambiguității", ca și la capacitatea acestuia de a nu se limita la un set specific și predefinit de activități (M. O'Neill).

De asemenea una din funcțiile importante ale sectorului terțiar este impactul pe care îl are acesta asupra celorlalte sectoare. Astfel s-a demonstrat că prin dezvoltarea unor programe proprii de cercetare și instruire și prin furnizarea unui flux important de idei și persoane calificate, acesta influențează pozitiv atît sectorul pentru profit cît și cel guvernamental.

Dezvoltarea ONG-urilor în Republica Moldova

Sectorul nonguvernamental din Republica Moldova are o importanță deosebită în dezvoltarea valorilor democratice și își aduce un aport aparte în încurajarea implicării sociale a cetățenilor.Dezvoltarea sectorului dat pune accentul pe libertățile constituționale ale persoanelor, în special pe dreptul la asociere, la libera exprimare, la întruniri.Sectorul nonguvernamental contribuie la îmbunătățirea standartelor de trai și a calității vieții în ansamblu.

Formarea și dezvoltarea sectorului non-profit în țara noastră a trecut printr-un set de obstacole cauzate în special de așa factori interni ca șomaj, lipsa de resurse, venituri mici, protecție socială insuficientă. Potrivit unor studii sociologice dezvoltarea sectorului non-profit în R.M. a cunoscut perioade de stagnare în perioada anilor 2000-2002 cănd s-au înregistrat un număr mai redus de ONG-uri. În special lipsa de mijloace a fost principalul factor de stagnare a procesului de dezvoltare a acestui sector.Sursa principală care permite totuși funcționarea sectorului nonguvernamental o reprezintă granturile internaționale, pe cînd mecanismele de finanțare interne ramîn a fi imperfecte.

În prezent sectorul terțiar în Republica Moldova însă se află la o etapă de stabilitate,astfel dacă în 2006 înregistrate erau circa 7000 organizații nonguvernamentale,atunci în prezent această cifră atinge peste 8000. Toate acestea se manifestă printr-o participare activă în afacerile publice atît la nivel local cît și la nivel național.ONG-urile reprezintă o metodă foarte eficientă pentru eficientizarea activității instituțiilor administrației publice.

În Strategia de dezvoltare a societății civile pentru perioada 2012-2015,aprobată de Parlament se menționează ”Dezvoltarea societății civile are o importanță-cheie pentru valorile fundamentale, democratice și pluraliste ale oricărei țări, dar și pentru încurajarea implicării sociale a cetățenilor în procesele de dezvoltare. Prin activitățile lor, cetățenii contribuie la o dezvoltare cuprinzătoare, la îmbunătățirea calității vieții. O asemenea contribuție din partea sectorului asociativ la promovarea și edificarea unei societăți democratice implică necesitatea unei cooperări intense cu instituțiile statului. Acțiunile reciproce pot să contribuie semnificativ la progrese în diverse sfere sociale pentru a răspunde adecvat problemelor existente.”

Scopul acestei strategii constă în crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea societății civile active, capabile să contribuie progresiv la dezvoltarea democratică a Republicii Moldova, să stimuleze coeziunea socială și să dezvolte capitalul social. Cu toate că nu există o definiție general acceptată a termenului “societate civilă”, în sensul prezentei Strategii este luată ca bază definiția Organizației Națiunilor Unite: “entități non-profit, grupuri voluntare de cetățeni, organizate la nivel local, național și internațional pentru a scoate în evidență probleme de interes public. Totalmente orientate și create de persoane cu interese comune, acestea desfășoară diverse servicii și funcții umanitare, reprezintă necesitățile cetățenilor în fața structurilor guvernamentale, monitorizează implementarea politicilor și programelor și susțin participarea sectorului civil la nivel comunitar”

La momentul actual în Republica Moldova sunt înregistrate peste 8200 de organizații ale societății civile (OSC). Majoritatea OSC înregistrate (aprox. 65%) sunt localizate în mun. Chișinău, deși această unitate teritorial administrativă reprezintă doar aproximativ 25% din populația totală a țării.

Această concentrare a ONG-urilor în mediul urban poate fi explicat prin faptul că în special aici sunt acumulate resursele necesare, este dezvoltată infrastructura, aici sunt concentrate centrele politice, economice și culturale care dispun de specialiști din toate domeniile de activitate. De asemenea în mediul urban accesul la informație este mai liber.Totodată această repartiție neuniformă a ONG-urilor din punct de vedere geografic are un mare minus, întrucît această neuniformitate duce la dezvoltarea neproporțională a acestui sector la nivel regional și rural, în condițiile în care populația concentrată în capitală constituie doar 25 %, iar populația concentrată în mediul rural o constituie aproximativ 75 % din totalul populației.

Conform estimărilor, în regiunea Transnistreană a Republicii Moldova sunt înregistrate peste 1000 de OSC, care contribuie, intro anumită măsură, atât la reprezentarea intereselor cetățenilor din regiune, cât și la stabilirea de contacte între cele două maluri ale Nistrului. Republica Moldova are aproximativ 1,9 de OSC raportat la 1000 de locuitori, ceea ce reprezintă un anumit progres comparativ cu Ucraina (1,2) și Federația Rusă (1,6). Însă acest număr este excesiv de mic în comparație cu alte țări din regiune, inclusiv România (2,9), Macedonia (5,6), Ungaria (6,6), Croația (9,6)2 .

Conform estimărilor, circa 25% din numărul total al OSC sunt suficient de active și dezvoltă diferite proiecte și inițiative . Una din cauzele numărului redus de ONG active este lipsa surselor de finanțare din interior țării prin intermediul finanțărilor publice și private și lipsa mecanismelor pentru generarea de venit prin prestarea de servicii. În Republica Moldova a lipsit ca atare si o politica clară de susținere și dezvoltare a sectorului asociativ. În prezent, OSC din Moldova activează în domenii foarte variate și sunt implicate în diverse domenii. Analizând situația în termeni cantitativi, constatăm că aproape jumătate dintre organizații lucrează fie în domeniul social, fie în cel al educației.

Fiecare a zecea organizație neguvernamentală lucrează în domeniul drepturilor omului, iar alte 7, 4% – în sectorul de tineret. Preocupările față de mediul ambiant reprezintă domeniul de activitate pentru 6, 5% din organizații, iar 4, 3% sunt interesate de dezvoltarea economică. Mass-media constituie o preocupare pentru 3,4% din organizații. O evoluție spectaculoasă, în termeni cantitativi, au înregistrat organizațiile din domeniul dezvoltării comunitare .

În linii generale, OSC din Moldova activează pentru toate categoriile de cetățeni. Totuși, acestea desfășoară activități orientate preponderent în beneficiul copiilor și tinerilor (60,3%). Persoanele în etate (bătrâni, pensionari, veterani) și grupurile profesionale sunt bene ficiarii unei proporții de 17,8% și, respectiv, 17,0% dintre organizații. În serviciul femeilor activează 14,6% dintre OSC-uri, iar fiecare a zecea organizație neguvernamentală a declarat că instituțiile de stat sunt principalii lor beneficiari. De asemenea, o organizație din zece activează în beneficiul persoanelor socialmente defavorizate, iar 7,8% acționează în folosul altor OSC-uri. Asociațiile acordă o atenție mai mică categoriilor defavorizate. Astfel, doar 4,6% dintre organizații lucrează pentru persoane cu dizabilități, 3% – pentru minorități și 2,7% – pentru victime. În același timp, 7,8% dintre organizații activează pentru toți cetățenii.

Există însă și domenii în care rolul organizațiilor nonguvernamentale este foarte mic, din cadrul acestora fac parte așa domenii ca : cultură, sport, sănătate, integrare europeană ș.a. Dar de cele mai multe ori ONG-urile nu se focusează doar pe un singur domeniu de activitate,acestea largindu-și activitatea într-un spectru mai larg de domenii adaptîndu-se astfel la mediul de finanțare.După cum am menționat mai sus principala sursă de finanțare a ONG-urilor din Republica Moldova o reprezintă suportul internațional sub forma unor granturi,astfel bugetele acestora în proporție de 80- 90 % sunt formate din resursele donatorilor externi conform datelor prezentate de USAID . Conform estimărilor, marea majoritate a resurselor financiare ale ONG-urilor se formează din granturi (92%), în timp ce serviciile contra plată reprezintă 6% din bugetele organizațiilor neguvernamentale, iar „alte surse“ cum ar fi cotizațiile de membru, donațiile individuale, reprezintă doar aproximativ 2 % .

Concluzie:

Astfel dacă ar fi să facem o paralelă cu practica internațională, atunci putem constata că în mai multe țări europene ca România, Ungaria, Polonia circa 50 % din bugetul ONG-urilor este format din cotizații de membru, servicii contra-plată,activități economice.De asemenea putem observa ca participarea organizațiilor nonprofit la soluționarea problemelor de ordin public și la luarea deciziilor ce țin de necesitățile sociale pe plan internațional este mult mai pronunțat.Totuși sectorul terțiar din Republica Moldova în prezent se dezvoltă cu pași tot mai rapizi,astfel putem ferm constata ca rolul acestuia în viața socială a sporit la fel cum a sporit și aportul acestuia în ea. ONG-urile participă la identificarea problemelor, la conștientizarea acestora, la luarea deciziilor cu privire la înlăturarea lor. Ele colaborează tot mai mult cu sectorul guvernamental oferind sprijin în domeniile în care statul nu este în stare sa intervină.Putem deci constata că procesul de formare și dezvoltare a sectorului terțiar în Republica Moldova înregistrează o dinamică pozitivă.

1.3.Baza juridică a ONG-urilor

La baza juridică de constituire a ONG-urilor în Republica Moldova se află legea nr.837 din 17.05.1996 adoptată de către Parlament cu privire la asociațiile obștești. Legea în cauză are drept scop stabilirea principiilor de organizare, constituire și funcționare a asociațiilor obștești și reglementează relațiile sociale ce țin de realizarea dreptului de asociere a persoanelor.

Astfel conform articolului 1 din legea nr.837. – o asociație obștească este considerată „organizația necomercială, independentă de autoritățile publice, constituită benevol de cel puțin două persoane fizice și/sau juridice (asociații obștești), asociate prin comunitate de interese în vederea realizării, în condițiile legii, a unor drepturi legitime.”

Deasemenea legea prevede și faptul că drept asociație obștească pot fi considerate și asociațiile pacifiste, de apărare și de promovare a drepturilor omului, asociațiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret și de copii, societățile științifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, uniunile de creație, comunitățile național-culturale, alte asociații ale persoanelor fizice și/sau juridice (asociații obștești) legal constituite. Sub incidența legii date nu cad patronatele, sindicatele, organizațiile social-politice, partidele, organizațiile religioase și persoanele juridice create de acestea, organizațiile create de autoritățile publice, organizațiile cooperatiste și alte organizații, modul de constituire și funcționare al cărora este prevăzut de legi speciale.

Conform articolului 2 : scopul constituirii asociațiilor obștești este realizarea și apărarea drepturilor civile, sociale, culturale, economice precum și a altor drepturi, satisface interesele profesionale ale persoanelor în domeniile științifice , tehnice, artistice, ocrotirii sănătății , educației, ocrotirii naturii, sportului și multe alte domenii de interes public.

Asociațiile obștești se împart în asociații ce urmăresc beneficiul public și asociații ce urmăresc beneficiul mutual.

Asociații obștești ce urmăresc beneficiul public sînt asociațiile al căror obiect de activitate este în exclusivitate apărarea drepturilor omului, învățămîntul, dobîndirea și propagarea cunoștințelor, ocrotirea sănătății, asistența socială, cultura, arta, sportul de amatori, lichidarea efectelor calamităților naturale, protecția mediului înconjurător și alte domenii cu caracter social-util.

Asociațiile obștești ce urmăresc beneficiul mutual se constituie în vederea satisfacerii intereselor particulare și corporative ale membrilor acestor asociații. Asociațiile obștești pot contribui, prin activitatea lor, la realizarea de către autoritățile publice a scopurilor și sarcinilor de importanță și utilitate publică.

Principiile de constituire și de activitate ale asociațiilor obștești

Asociațiile obștești sînt egale în fața legii și își desfășoară activitatea conform programelor și statutelor lor, în conformitate cu Constituția și cu legislația Republicii .

Asociațiile obștești se constituie și își desfășoară activitatea pe principiile liberului consimțămînt, autonomiei, autogestiunii, egalității în drepturi a tuturor membrilor. Activitatea asociațiilor obștești trebuie să aibă un caracter transparent, informația cu privire la documentele de constituire și cele programatice fiind accesibilă tuturor. Asociațiile obștești sînt libere să-și stabilească structura internă, să-și aleagă scopurile, formele și metodele de activitate.

Participarea persoanei la activitatea asociației obștești nu poate servi drept temei pentru limitarea drepturilor acestuia sau pentru acordarea de către stat a cărorva înlesniri și privilegii, precum și drept condiție pentru încadrarea sau drept cauză pentru neîncadrarea într-o funcție publică, cu excepția temeiurilor prevăzute la art.4 alin. (4). Este inadmisibilă orice cerință de a indica în documentele oficiale calitatea de membru al unei sau altei asociații obștești.

Activitatea asociațiilor obștești bazată pe principiul supunerii necondiționate a membrilor asociației conducerii acesteia se interzice.

Categoriile de asociații obștești

Pe teritoriul Republicii se constituie și își desfășoară activitatea asociații obștești: republicane, locale și internaționale.

Se consideră asociație obștească republicană, asociația obștească a cărei activitate, în conformitate cu scopurile și sarcinile statutare, se extinde asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova sau asupra majorității raioanelor, orașelor și municipiilor ei ori care are fondatori sau structuri organizatorice în aceste unități administrativ-teritoriale.

Se consideră asociație obștească locală, asociația obștească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unei sau al cîtorva unități administrativ-teritoriale.

Se consideră asociație obștească internațională, asociația obștească a cărei activitate se extinde asupra teritoriului unui sau al cîtorva raioane, orașe și municipii ale Republicii Moldova sau asupra întregului ei teritoriu, precum și asupra teritoriului unui sau al cîtorva state străine, și care are sau intenționează să aibă, conform statutului, structuri organizatorice peste hotare. Se consideră filiale (secții, reprezentanțe) ale asociațiilor obștești internaționale, asociațiile obștești (neguvernamentale, nonprofit) constituite în conformitate cu legislația Republicii Moldova, care în propriile statute sînt consacrate ca filiale (secții, reprezentanțe) ale asociațiilor obștești internaționale respective și consfințesc documentar supremația statutelor asociațiilor internaționale.În cazul în care asociația obștească internațională a cărei filială (secție, reprezentanță) se înregistrează în Republica Moldova nu are statut, drept temei pentru acordarea statutului de filială (secție, reprezentanță) servește adresarea în scris a organului de conducere al asociației obștești internaționale respective către organul de înregistrare din Republica Moldova.

Activitatea organizațiilor necomerciale, statutul acestora precum și genurile de activitate pe care pot să le desfășoare aceste organizații este deasemenea reglementată și de Codul Civil al Republicii Moldova. În art. 180 al Codului Civil este stipulat faptul că organizația necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decît obținerea de venit.

Articolul 186 al Codului Civil prevede statutul organizației necomerciale astfel :

(1) Organizația necomercială acționează în bază de statut dacă legea nu prevede altfel.
    (2) Statutul trebuie să fie semnat de toți fondatorii dacă legea nu prevede altfel.
    (3) În statutul organizației necomerciale trebuie să se indice:
    a) denumirea;
    b) scopul și obiectul de activitate;
    c) sediul;
    d) numele, domiciliul, data nașterii, cetățenia și alte date din actele de identitate ale fondatorilor;
    e) condițiile și modul de admitere în organizația necomercială, modul de retragere și de excludere a membrilor (pentru asociații);
    f) modul de formare a patrimoniului, contribuțiile fondatorilor și cotizațiile periodice ale membrilor;
    g) modul de desemnare și de revocare a membrilor organelor;
    h) modul de constituire și de lichidare a filialelor;
    i) modul și condițiile de reorganizare;
    j) modul de lichidare a organizației;
    k) alte date stabilite de lege pentru tipul respectiv de organizație necomercială.
    (4) Statutul poate prevedea și alte clauze care nu contravin legii.

Conform Articolul 187. Genurile de activitate ale organizațiilor necomerciale sunt:
(1) Organizațiile necomerciale sînt în drept să desfășoare orice gen de activitate neinterzis de lege, care ține de realizarea scopurilor prevăzute de statut.
(2) Activitatea care, conform legii, este supusă licențierii va fi practicată de organizațiile necomerciale doar după obținerea licenței.

După cum am mai menționat asociațiile obștești reglementează relațiile sociale ce țin de realizarea dreptului de asociere a persoanelor, astfel asociațiile obștești cad sub influența următoarelor legi:

Legea nr. 581/1999 din 30.07.1999 cu privire la fundații

Legea nr. 1420/2002 din 31.10.2002 cu privire la filantropie și sponsorizare

Astfel în conformitate cu articolul 1 al legii nr. 581 din 30.07.1999 fundația este” o organizație necomercială, fără membri, înființată în baza actului de constituire de către una sau mai multe persoane fizice și/sau juridice, dotată cu un patrimoniu distinct și separat de patrimoniul fondatorilor, care este destinat atingerii scopurilor necomerciale, prevăzute în statut.”

Articolul 4. Beneficiarii fundației

(1) Beneficiari ai fundației sînt considerate persoanele fizice și juridice în folosul cărora poate fi efectuată o anumită plată, prestate servicii sau remisă o parte din bunurile fundației în conformitate cu prevederile statutului acesteia.

(2) Pentru beneficiarul fundației persoană juridică, activitatea fundației va fi considerată de utilitate publică atunci cînd această persoană este o organizație necomercială, prevăzută de art.52 alin.(1) lit.a) și lit.b) din Codul fiscal, și corespunde condițiilor prevăzute de alin.(2) al aceluiași articol.

Articolul 5. Fundațiile de utilitate publică

Fundațiile de utilitate publică sînt fundațiile a căror activitate este orientată spre apărarea drepturilor omului, promovarea democrației, dobîndirea și propagarea cunoștințelor, educație, dezvoltarea învățămîntului și științei, culturii și artei, culturii fizice și sportului de amatori, ocrotirea sănătății, asistența socială, protecția mediului înconjurător, propagarea valorilor umane, susținerea religiei și altor domenii de utilitate publică.

Astfel putem conchide că fundațiile pot fi considerate drept asociații necomerciale în cazul în care acestea desfășoară o activitate de utilitate publică, oferind servicii în folosul atît a persoanelor fizice cît și juridice.

Legea nr. 1420 din 31.10.2002 cu privire la filantropie și sponsorizare este una la fel de importantă ca și legea cu privire la asociațiile obștești întrucît aceasta reglementează activitatea ong-urilor precum și identifică care sunt scopurile activității filantropice. Așadar prin noțiunea de activitate filantropică se înțelege acordarea de ajutor material benevol, imparțial și necondiționat sau prestarea de servicii gratuite de către persoane fizice sau juridice pentru o persoană (un grup de persoane), fără a cere în schimb vreo recompensă, plată sau executare a anumitor obligații și fără a obține vreun profit.

Scopurile activității de filantropie conform articolului 2 al aceleeași legi sunt:

a) susținerea și protecția socială a persoanelor, inclusiv îmbunătățirea situației materiale a persoanelor puțin asigurate, reabilitarea socială a șomerilor, invalizilor și altor persoane, inapte, din cauza particularităților fizice sau intelectuale ori din alte motive, să-și exercite de sine stătător drepturile și interesele legitime;

b) pregătirea populației pentru depășirea consecințelor calamităților naturale, catastrofelor ecologice sau de altă natură, pentru prevenirea eventualelor accidente sau dezastre;

c) ajutorarea victimelor războaielor, calamităților naturale, epidemiilor, catastrofelor ecologice sau de altă natură, conflictelor sociale și interetnice;

d) ridicarea prestigiului și a rolului familiei în societate, protecția mamei și a copilului;

e) acordarea de asistență materială organizațiilor filantropice, instituțiilor sociale și medicale;

f) susținerea unor alte acțiuni de interes public ce necesită asistență financiară și materială.

(2) Mijloacele financiare și materiale donate de sponsori organizațiilor filantropice sînt utilizate numai în scopuri de binefacere și nu pot fi folosite la întreținerea acestor organizații.

Studiind legea în cauză putem sesiza următoarele: orice persoană fizică poate desfășura activități filantropice și de sponsorizare iar drept beneficiar este considerată persoana care primește o donație din partea unui filantrop. O organizație filantropică este organizația necomercială care desfășoară în exclusivitate activitate de filantropie și nici într-un caz activitate de sponsorizare.

Organizațiile filantropice sunt susținute de către administrațiile publice locale în condițiile legii, prin:

a) asigurarea tehnico-materială și subvenționarea organizațiilor filantropice (inclusiv scutirea lor totală sau parțială de plata serviciilor prestate de organizațiile de stat și de plata pentru utilizarea bunurilor proprietate de stat și a bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale), conform hotărîrii autorității administrației publice centrale sau locale;

b) finanțarea pe bază de concurs a programelor filantropice, elaborate de organizații filantropice;

c) plasarea, în bază de concurs, a comenzilor sociale de stat și a celor locale;

d) transmiterea în proprietate organizațiilor filantropice, cu titlu gratuit sau pe bază preferențială, a bunurilor proprietate de stat sau a bunurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale în procesul de deetatizare, în condițiile legii.

(4) Se interzice acordarea de facilități în mod individual unor anumite organizații filantropice, fondatorilor (membrilor) acestora și altor participanți la activitate filantropică.

(5) Organizația filantropică obține dreptul la facilități fiscale și la alte facilități, legal stabilite, din data înregistrării ei de stat.

În concluzie studiind legislația în vigoare constatăm faptul că activitatea asociațiilor nonguvernamentale este reglementată de o serie de legi care îi definesc rolul, scopurile, statutul, activitățile și domeniile de activitate. Legile în cauză stau la baza înființării și lichidării acestor tipuri de organizații.Astfel putem afirma că legislația Republicii Moldova este predispusă de a apăra interesele sectorului terțiar și de ai oferi un sprijin în procesul său de dezvoltare și implicare în problemele societății.

Concluzie

Facînd o concluzie deci constatăm faptul că procesul de dezvoltare ONG-urilor a trecut prin mai multe etape, demonstrîndu-și importanța sa în societate.Eventual societatea fiind divizată în două sectoare : sectorul guvernamental și cel privat, a fost foarte grea acceptarea apariției unui nou sector – a celui terțiar, cauza fiind lipsa de avantaje de pe urma apariției acestui nou sector pentru cele două deja existente.ONG-urilor le este recunoscut statutul lor remarcabil abia după căderea comunismului, atunci cînd statul relizează că parteneriatul cu acestea aduce beneficii ambelor părți.Sectorul nonguvernamental fiind recunoscut ca un bun furnizor de servicii publice.

În special în această perioadă se elaborează cadrul juridic pentru sectorul non-profit, pentru a putea reduce influența statului asupra acestuia.Atunci se pun bazele unei definiții clare a organizațiilor non-profit, se stabilesc principiile de funcționare a acestora, precum principiul non-distribuției, ong-urile își certifică prioritățile și scopurile prioritare.

Dezvoltarea ong-urilor în Republica Moldova înscrie de asemenea un proces anevoios din cauza mai multor factori negativi în special din lipsa de resurse, dar datorită căruia în prezent rolul asociațiilor obștești în societate crește tot mai mult, colaborarea și parteneriatul dintre sectorul statal și cel nonguvernamental conturîndu-se tot mai bine atît prin prisma unor proiecte commune de dezvoltare comunitară cît și prin prisma legislației care își aduce un mare aport în menținerea acestor relații stabilite.Legislația în vigoare facilitează conlucrarea statului cu organizațiile non-profit, le oferă un sprijin acestora,chiar dacă mai există careva lacune, totuși aceasta duce la un progres deja înregistrat.

Putem deci conclude că sectorul non-guvernamental în prezent se bucură de un sprijin atît din partea celorlalte sectoare cît și din partea societății în general. Conștientizarea faptului că ong-urile sunt un partener de încredere, un furnizor de servicii și bunuri de utilitate publică de asemenea foarte bun,duc la îmbunătățirea situației actuale, la înlăturarea unui șir important de probleme precum excluziunea socială, șomajul, nerespectarea drepturilor, lipsa interesului persoanelor de a participa în viața socială.

ONG-urile sunt cele ce promovează valorile democratice și care datorită mobilității lor au capacitate de intervenție în domenii în care statul are careva lacune.

Capitolul II Organizațiile nonguvernamentale și relațiile acestora cu Administrația publică

2.1. Colaborarea statului cu societățile necomerciale

Organizațiile necomerciale reprezintă substanța esențială a societății civile care sensibilizează opinia publică și autoritățile asupra dificultăților cu care se confruntă o anumită categorie de persoane sau populația în totalitate. Una din perspectivele de parteneriat ale Politicii Europene de Vecinătate, stabilită în Planul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, o reprezintă extinderea oportunităților și intensificarea cooperării politice, prin intermediul dezvoltării în continuare a mecanismelor pentru dialog politic.

Planul de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană prevede, în compartimentul „Dialogul politic și reformele” (pct. 2.1., al (10), în scopul asigurării respectării libertății asocierii și susținerii dezvoltării societății civile, facilitarea și susținerea dezvoltării societății civile, consolidarea dialogului și cooperării. În scopul promovării cooperării societății civile, Planul de Acțiuni prevede:

• Dezvoltarea continuă a Programelor de Parteneriat pentru Consolidarea Instituțională existente în domeniul creării instituțiilor prin valorificarea experienței în cadrul acestora.

• Încurajarea împuternicirii consumatorilor și protecția intereselor lor economice legitime. Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS), aprobată prin Legea Republicii Moldova nr.398-XV, evidențiază rolul societății civile atât în cadrul Procesului de participare, cât și la etapa de Implementare, Monitorizare și Evaluare SCERS. Astfel, în contextul Procesului de participare, se menționează că SCERS reprezintă rezultatul unui proces participativ, vast și orientat, realizat prin antrenarea tuturor părților interesate, care includ și reprezentanții societății civile (art. 23). Printre avantajele unei asemenea participări, menționate de SCERS, este și asigurarea transparenței și a relevanței în promovarea viziunilor societății civile (art. 24, lit. i)). Definitivarea SCERS în cadrul unui proces participativ deschis servește ca bază pentru extinderea continuă a parteneriatului dintre puterea executivă și societatea civilă (art. 26). În ce privește cadrul instituțional al SCERS, în ambele componente majore este antrenată societatea civilă (art. 28, art.31).

Unul din scopurile primordiale ale campaniei de comunicare a fost susținerea participării ample a societății civile în vederea acceptării procesului de către toate părțile interesate. SCERS menționează rolul important al organizațiilor non-guvernamentale în cadrul strategiei de comunicare și concluzionează că este primordială colaborarea cu ONG-urile în cazul implicării publicului în procesul de elaborare și monitorizare a politicilor și strategiilor de dezvoltare social-economică (art. 42). În ce privește implementarea SCERS, se stipulează că atât ministerele de resort, cât și autoritățile administrației publice locale vor coopera cu societatea civilă, iar realizarea unor activități prevăzute poate fi delegată ONG-urilor relevante .Un rol important în implementarea SCERS îl are societatea civilă, care, potrivit Strategiei, urmează:

• să activeze în calitate de „supraveghetor social” și să participe activ la procesul de monitorizare, inclusiv prin generarea și diseminarea datelor independente

• să se angajeze într-un dialog privind politicile cu Guvernul și să ofere reacții de răspuns privind eficiența strategiilor și politicilor alese

• să militeze în favoarea opțiunilor de politici mai eficiente

• să-și asume responsabilitatea pentru implementarea inițiativelor specifice (art. 606). SCERS prevede implicarea organizațiilor non-guvernamentale la coordonarea procesului de monitorizare și evaluate la nivel local (art. 613), precum și includerea reprezentanților ONG-urilor în Consiliul pentru Participare la elaborarea SCERS (art. 620).

Relația Parlamentului cu organizațiile necomerciale.

Legea nr. 797/1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului nu conține prevederi referitoare la cooperarea Parlamentului Republicii Moldova cu organizațiile necomerciale. În scopul stabilirii cooperării permanente deschise și eficiente între Parlament și societatea civilă, la 29.12.2005 Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Concepția privind cooperarea dintre Parlament și societatea civilă (Hotărârea nr.373-XVI). Pentru atingerea acestui scop, se impune realizarea următoarelor obiective:

• evaluarea obiectivă a problemelor cu care se confruntă societatea

• reprezentarea cât mai largă în Parlament a opiniilor diverselor grupuri de cetățeni

• eficientizarea democrației participative și a procesului de luare a deciziilor

• încurajarea inițiativelor civice

• extinderea și perfecționarea cadrului legislativ prin participarea cât mai largă a alegătorilor la acest proces.

La baza cooperării Parlamentului cu societatea civilă se află următoarele principii:

Principiul participării, care presupune implicarea plenară a organizațiilor necomerciale în procesul de cooperare.

Principiul transparenței, conform căruia procesul de cooperare se va desfășura într-o manieră deschisă, iar mecanismul de cooperare va fi clar atât pentru organizațiile societății civile implicate direct în acest proces, cât și pentru opinia publică.

Principiul eficienței, potrivit căruia organizațiile societății civile vor fi implicate în mod constructiv în procesul de cooperare, contribuind la dezvoltarea inițiativelor legislative, iar Parlamentul va putea beneficia din plin de această cooperare.

Principiul egalității, care presupune tratamentul egal al tuturor organizațiilor societății civile. Principiul independenței, conform căruia organizațiile societății civile sunt libere și independente și nu vor promova în procesul de cooperare cu Parlamentul interese de afaceri sau interese politice.

Formele de cooperare între Parlamentul Republicii Moldova și societatea civilă. Cooperarea între Parlament și societatea civilă se va desfășura în următoarele forme:

Consiliile de experți create de către și pe lângă comisiile permanente ale Parlamentului. Consiliile de experți vor fi formate din reprezentanții organizațiilor societății civile conform direcțiilor principale de activitate ale comisiilor. Consultare permanentă. Parlamentul va plasa pe pagina sa web oficială proiectele de acte legislative. Organizațiile societății civile interesate vor putea accesa liber informația, vor putea prezenta expertize, analize, comentarii, opinii, evaluări, propuneri și alte materiale.

Întruniri ad-hoc pentru consultări privind unele chestiuni concrete de pe agenda Parlamentului și asupra chestiunilor de interes național.

Audieri publice, organizate cel puțin o dată pe an de către fiecare comisie parlamentară permanentă pentru consultarea organizațiilor societății civile în probleme de pe agenda Parlamentului sau în alte probleme de interes național.

Conferința anuală, convocată de Președintele Parlamentului, cu participarea reprezentanților organizațiilor societății civile și Parlamentului.

Relația Guvernului cu organizațiile necomerciale.

Legea nr. 64-XII din 31.05.1990 cu privire la Guvern nu conține prevederi referitoare la cooperarea Guvernului cu organizațiile necomerciale. Planul de acțiuni al Ministerului Justiției pentru anul 2015 prevede ca unul din obiectivele sale este implementarea strategiei de dezvoltare a societății civile.

Obiective specifice:

1. Consolidarea capacităților funcționarilor de stat și ale OSC de colaborare în procesul de elaborare și monitorizare a implementării politicilor publice

2. Promovarea transparenței și responsabilității societății civile.

Acțiuni:

Organizarea evenimentelor care să stimuleze participarea cetățenilor la procesul decizional

.Actualizarea bazelor de date ale părților interesate în vederea asigurării accesibilității acestor informații

Realizarea unui studiu privind starea societății civile în Republica Moldova.

realizarea Planului Național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008 prevede cooperarea cu organizațiile necomerciale în unele domenii, dintre care menționăm:

• Elaborarea mecanismelor de acreditare a instituțiilor, organizațiilor publice și organizațiilor non-guvernamentale pentru prestarea serviciilor de asistență socială pentru copil și familie.

• Elaborarea și implementarea unor programe de stat privind facilitarea accesului la informație pentru populația din zonele rurale și alte categorii care necesită un tratament special din partea societății.

• Organizarea unor cicluri de instruire pentru lucrătorii din organele de drept în vederea eliminării stereotipurilor din atitudinea față de victimele traficului de ființe umane.

• Modificarea și completarea legislației cu norme care ar prevedea expres obligarea poliției de a aduce imediat la cunoștință motivul reținerii sau arestării, de a proteja viața și sănătatea persoanelor reținute sau arestate, interzicerea aplicării torturii, provocării de suferințe fizice ori psihice pentru a obține informații sau mărturisiri.

• Pregătirea sistematică a specialiștilor care lucrează pentru și cu copiii (judecătorii, avocații, angajații din cadrul organelor de ordine, funcționarii publici, cadrele didactice, cadrele medicale, asistenții sociali, reprezentanții organizațiilor nonguvernamentale), în domeniul drepturilor copilului.

• Elaborarea și implementarea programului de protecție a copilului împotriva informațiilor nocive.

• Elaborarea metodologiei și mecanismului de depistare, identificare și lichidare a cazurilor de comportament și de atitudine discriminatorie față de femei și bărbați în familie și societate.

• Elaborarea programelor privind editarea publicațiilor tematice pentru promovarea drepturilor omului.

• Desfășurarea unor campanii de educație cu privire la drepturile omului.

• Elaborarea și editarea de lucrări științifice și de popularizare a drepturilor omului etc.

De asemenea, în Planul de măsuri al Ministerului Justiției pentru implementarea Strategiei de Creștere Economică și Reducerea Sărăciei este menționată solicitarea suportului societății civile în scopul evaluării programelor de studiu ale facultăților de drept din cadrul instituțiilor de învățământ superior din țară. Legile speciale conțin prevederi referitoare la relația statului cu organizațiile necomerciale. În acest sens, Legea cu privire la asociațiile obștești (art. 11) indică faptul că, la cererea asociațiilor obștești, statul poate:

• să finanțeze unele programe sociale, științifice și culturale

• să încheie unele contracte pentru executarea de lucrări și prestare de servicii

• să plaseze, pe bază de concurs, unele comenzi sociale de realizare a diferitelor programe de stat unui număr nelimitat de asociații obștești.

Statul sprijină asociațiile obștești care urmăresc beneficiul public prin:

• promovarea față de acestea a unei politici fiscale preferențiale

• acordarea în locațiune, în condiții preferențiale, a încăperilor și edificiilor proprietate publică

• scutirea parțială sau totală de plata unor impozite.

Asociațiile obștești care nu urmăresc beneficiul public nu pot fi scutite de impozite. Statul sprijină material și financiar asociațiile obștești de tineret și copii prin:

• acordarea dreptului de a folosi gratuit sau în condiții preferențiale încăperile școlilor, liceelor, colegiilor și instituțiilor extrașcolare, căminele culturale, palatele și casele de cultură, amenajările sportive.

De asemenea, a fost elaborat un Proiect de Hotărâre de Guvern ce vizeazămodul de colaborare între autoritățile administrației publice și societatea civilă din Republica Moldova. Potrivit acestuia, cooperarea între autoritățile administrației publice și societatea civilă se va realiza prin următoarele forme, acestea nefiind limitative:

• Semnarea acordurilor de colaborare între instituțiile de stat și organizațiile neguvernamentale, precum și crearea grupurilor de lucru formate din reprezentanți ai administrației publice și societății civile în scopul realizării prevederilor Planului de Acțiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, Strategiei de Reformă a Administrației Publice Centrale, Strategiei de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, Programului Național pentru Apărarea Drepturilor Omului, Programului Provocările Mileniului, Strategiei Naționale de Prevenire și Combatere a Corupției, Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Republica MoldovaNATO.

• Organizarea reuniunilor consultative periodice cu societatea civilă

• Organizarea audierilor / dezbaterilor publice.

Deși Proiectul Hotărârii de Guvern conține reglementări generale privind mecanismul de colaborare între autoritățile administrației publice și societatea civilă, putem constata că acesta va avea un impact pozitiv asupra dezvoltării procesului de colaborare între autoritățile administrației publice și societatea civilă.

Relația Administrației Publice Locale cu organizațiile necomerciale.

Legea nr. 123/18.03.2003 privind administrația publică locală conține prevederi legislative referitoare la colaborarea administrației publice locale cu asociațiile obștești. Astfel, pornind de la competența unității administrativ-teritoriale de nivelul întâi / de nivelul al doilea, una din atribuțiile de bază ale consiliului local / consiliului raional vizează faptul că acestea decid, în condițiile legii, asupra colaborării cu asociațiile obștești din țară și din străinătate în scopul realizării unor acțiuni sau lucrări de interes comun (art. 18, alin.2, lit. p și art. 49, alin. 1, lit. p). Una din atribuțiile de bază ale primarului în domeniul învățământului, protecției sociale și ocrotirii sănătății (art.34, alin. 4, lit. d) constă în sprijinirea activității asociațiilor obștești de utilitate publică din teritoriul satului (comunei), orașului (municipiului). Atribuțiile de bază ale președintelui raionului (art. 60, alin.1, lit. f) includ și corelarea activității poliției cu cea a instituțiilor obștești pentru prevenirea infracțiunilor, menținerea ordinii publice și asigurarea securității, precum și apărarea drepturilor cetățenilor. În conformitate cu prevederile Legii cu privire la filantropie și sponsorizare (art. 19), autoritățile administrației publice locale pot susține participanții la activitățile filantropice prin:

• asigurarea tehnico-materială și subvenționarea organizațiilor filantropice, inclusiv scutirea lor totală sau parțială de plata serviciilor prestate de organizațiile de stat și de plata pentru utilizarea bunurilor ce aparțin cu drept de proprietate statului sau administrației publice locale

• finanțarea pe bază de concurs a programelor filantropice

• plasarea, în bază de concurs, a comenzilor sociale de stat și a celor locale

• transmiterea în proprietatea organizațiilor filantropice, cu titlu gratuit sau în condiții preferențiale, a bunurilor proprietate de stat sau proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale în procesul de deetatizare.

Astfel se poate preciza că colaborarea statului cu asociațiile obștești primește mai multe forme.Acestea conlucrează atît la nivel central cît și la nivel local.Statul datorită cadrului legal existent stabilește care sunt relațiile dintre Parlament,Guvern și APL cu sectorul non-profit și care pot fi formele de colaborare între acești actori.

2.2 Rolul ONG-urilor în prestarea serviciilor publice

Serviciile publice sunt și au fost serviciile îndreptate spre satisfacerea nevoilor colective, astfel principalii actori antrenați în prestarea acestui tip de servicii au fost din totdeauna instituțiile statului.Autoritățile publice fiind responsabile pentru procesul de constituire și controlul asupra eficienței și calității prestării serviciilor. Totuși administrația publică pentru a putea oferi servicii calitative este în drept să ofere posibilități și altor sectoare de a investi în anumite servicii de utilitate publică, întrucît de calitatea serviciilor oferite depinde dezvoltarea comunității.

Din practica internațională cunoaștem că ONG- urile sunt un furnizor foarte bun de servicii publice datorită faptului că acestea au o mobilitate înaltă în ceea ce ține de modul lor de acțiune și de identificare a problemelor. În cadrul Republicii Moldova prestarea serviciilor publice de către organizațiile non-profit sunt la o etapă de dezvoltare, acestea evoluiază în timp datorită influienței mai multor factori atît interni cît și externi.Prestarea serviciilor de către ONG-urile din R.M. poate fi analizată sub două laturi:

Prestarea de servicii sub forma unor proiecte cu un scop bine determinat care necesită după asigurarea unei durabilități a acestor servicii. O metodă de asigurare a durabilității poate fi transferul serviciului către comunități și operarea acestora în bază de voluntariat sau înlocuirea ong-urilor de către administrația publică pe rol de prestator.

Prestarea de servicii prin intermediul parteneriatului stabilit între ONG și administrație publică, aceasta reprezentînd o activitate de lungă durată în decursul căreea statul transferă organizațiilor nonguvernamentale anumite drepturi și obligații cu privire la prestarea serviciilor care anterior țineau de competența acestuia.

Organizațiile necomerciale pot oferi doua tipuri de servicii: servicii pro-bono sau gratuite și servicii contra plată.

Serviciile pro-bono

În Republica Moldova majoritatea organizațiilor neguvernamentale acordă servicii gratuite cauza fiind modul de percepere a termenului de ” organizație non profit ” care la prima vedere ar presupune prestarea de servicii pro-bono doar.

Tipurile de servicii prestate de către ONG în R.M.

Din diagramă concludem că din numărul total al ong-urilor majoritatea prestează servicii sociale. Acestea oferă servicii categoriilor de persoane pentru a preveni anumite dificultăți și prevenirea marginalizării și excluziunii sociale.

Următoarele sunt serviciile de instruire care sunt oferite în diferite domenii: tehnologii, prevenirea HIV/SIDA, egalitatea genurilor, drepturile omului, scrierea proiectelor, tineret, voluntariat, prevenirea traficului de ființe umane, în domeniul includerii sociale ale persoanelor cu dizabilități.

Pe locul trei se plasează serviciile de informare: conștientizare publică, strategii pentru tineri, migrație, informare juridică, programe de finanțare, conștientizarea publică pe diferite probleme.

Serviciile de consultanță se concentrează pe scrierea proiectelor, managementul organizației, consultanță: juridică, medicală, în elaborarea politicilor.

În general putem afirma că organizațiile neguvernamentale cuprind o varietate de domenii, însă în termeni calitativi constatăm că aproape jumătate dintre organizații activează fie în domeniul social, fie în educație.Această specializare poate fi explicate prin faptul că ONG-urile au început să-și prioritizeze domeniile de activitate și serviciile prestate, selectînd cele mai stringente și mai actuale sectoare de intervenție.De asemenea putem constata că unele domenii se pot suprapune în dependență de tematica abordată. Și totuși există și domenii în care prezența sectorului terțiar este substanțial de mica, printre acestea se enumără: cultura și arta, intergare europeană, sport, religie, administrația publică locală, drepturile etc.

Este necesar de precizat că organizațiile neguvernamentale întîmpină o serie de probleme în prestarea serviciilor gratuite.

Suprasolicitarea serviciilor: datorită faptului că rolul organizațiilor neguvernamentale a crescut simțitor în ultima perioadă, ong-urile se confruntă cu o suprasolicitare a serviciilor care pune în pericol în special durabilitatea acestora.De asemenea aceasta influențează negativ asupra satisfacerii necesităților membrilor comunității.

Lipsa susținerii din partea administrației publice: administrația publică pîna și în prezent privesc ONG-urile drept niște concurenți cînd aceștea vin cu inițiative și nu ca pe niște viitori parteneri.

Insuficiența de cadre: suprasolicitarea serviciilor necesită personal calificat și sufficient

Resurse limitate: Tendința ONG-urilor de a satisface necesitățile și de a face față suprasolicitării de servicii poate duce la o epuizare completă a resurselor.

Servicii contra plată

În pofida faptului că marea majoritate a organizațiilor nonguvernamentale oferă servicii pro-bono și nu practică prestarea serviciilor contra plată, există și organizații ce pas cu pas fac mișcări spre diversificarea serviciilor sale și a fondurilor. Mai mult de 37 de ONG-uri prestează deja servicii contra plată. Spre exemplu mai mult de jumătate din bugetul Asociației Producătorilor Agricoli se obține din cotizațiile de membru și servicii oferite contra plată. Centrul Național de Asistență și Informare a ONG-urilor din Modova CONTACT de asemenea oferă servicii de instruire, asistență și consultănță contra plată care aduc o contribuție la bugetul acestuia și asigură o durabilitate financiară.

Din cele menționate mai sus rezultă că prestarea serviciilor de către ONG-urile din R.M. poate fi analizată sub două laturi:

Prestarea serviciilor în cadrul unor proiecte

Prestarea serviciilor în parteneriat cu administrația publică

Prestarea serviciilor în cadrul unor proiecte

Majoritatea asociațiilor nonguvernamentale din Republica Moldova prestează servicii în cadrul unor proiecte, programe care au un scop bine definit și care urmăresc înlăturarea unei anumite probleme de ordin public. În mare parte aceste proiecte sunt implementate cu sprijinul diferitor donatori externi precum PNUD, USAID, GIZ, UNDEF, Fundația SOROS MOLDOVA, NED etc.

Centrul Național de Asistență și Informare a ONG-urilor din Republica Moldova CONTACT este una din organizațiile non-profit care contribuie prin proiectele sale și prin serviciile pe care le oferă la dezvoltarea societății civile. Centrul CONTACT de-a lungul activității sale de success a inițiat o serie de proiecte :

2003
A inițiat proiectul Dezvoltarea Economică Locală (DEL), fințanțat de către Fundația „Soros-Moldova" și cofinanțat de către Interchurch Organization for Development Co-operation don Olanda (ICCO). Proiectul ce se concentrează asupra dezvoltării economice locale durabile prin crearea condițiilor favorabile pentru creșterea economică, susținerea și promovarea culturii de antreprenoriat în zonele rurale. Proiectul este în proces de implementare în 21 de localități din diferite regiuni geografice ale Republicii Moldova.

2004
Cu sprijinul financiar acordat de Programul de Asistență pentru Fermierii Privați PFAP, în anul 2004, Centrul „CONTACT" a implementat proiectul „Inițiative pentru responsabilitate socială", cu scopul de a facilita procesul de identificare și prioritizare a problemelor comunitare în 61 de localități din Republica Moldova și facilitarea elaborării cererilor de finanțare din aceste comunități.

2006-2008
A implementat proiectul „Dezvoltarea durabilă a Centrelor Comunitare de Acces la Informație și Instruire (CCAII) prin consolidarea capacităților organizaționale ale Alianței CCAII din Republica Moldova", care are drept scop consolidarea capacităților organizaționale ale CCAII.

Programul „Participare și buna guvernare”

Scopul programului:

Consolidarea capacităților Centrului CONTACT și a partenerilor locali de promovare a principiilor bunei guvernări și de monitorizare a implementării prevederilor Strategiei Naționale de Descentralizare și a Planului de acțiuni pentru realizarea Strategiei.

Prin acest program Centrul CONTACT:

– promovează democrația locală prin consolidarea capacităților APL și OSC,

sporirea spiritului civic al cetățenilor;

– elaborează și implementează proiecte de aprofundare a transparenței și

accesului la informație;

– conlucrează cu structurile guvernamentale (Cancelaria de Stat) оn probleme de

consolidare a sectorului asociativ și de modernizare a administrației publice;

– promovează proiecte de educație civică și electorală a cetățenilor;

– încurajează parteneriatul APL-OSC;

– desfășoară activități de instruire a reprezentanților ONG și APL în domeniul

managementului proiectelor, inclusiv al proiectelor europene;

– prestează servicii de consultanță și informare a OSC-urilor și APL.

De asemenea centrul CONTACT a implementat și proiectul ”Consolidarea participării cetățenești în Moldova” în anul 2013.

Proiectul dat are drept scop primordial sporirea participării cetățenilor la procesul de identificare și soluționare a problemelor din localitate. Aceasta este posibil prin intermediul cluburilor comunitare de dezbateri formate. În cadrul proiectelor au participat 10 ONG-uri din diferite regiuni ale țării. Astfel au fost instituite 10 cluburi de dezbateri care au petrecut cîte 3 ședințe de club și 2 dezbateri publice cu participarea activă a cetățenilor localităților. Cluburile de dezbateri comunitare au fost inițiate drept formațiuni benevole pentru discutarea problemelor actuale ce se referă la dezvoltarea social-economică durabilă a comunității prin implementarea principiilor democratice, informării depline și a transparenței în procesul decizional local.

Astfel în urma acestor dezbateri publice s-au obținut rezultate destul de impunătoare în diferite localități găsindu-se soluții la cele mai stringente probleme.

Localitatea Cazaclia , UTA Găgăuzia

La 19 în satul Cazaclia au avut loc dezbateri publice pe una din cele mai stringente probleme ale comunității – aprovizionarea cu apă potabilă și crearea sistemului de canalizare. Această chestiune a fost discutată în prealabil la una din ședințele clubului comunitar de dezbateri creat în cadrul proiectului susținut de Fondul Național pentru Susținerea Democrației NED. S-a constatat că satul Cazaclia a fost inclus într-un proiect de colaborare intermunicipală care avea drept scop construcția unui sistem de aprovizionare cu apă pentru realizarea căruia doar localitatea Cazaclia a obținut de la Banca Europeană de Reconstrucție și dezvoltare în calitate de granturi și credite 1.125 mii euro.

Dar, chiar la etapa inițială a proiectului au început să apară probleme. Din cauza unor măsurări incorecte și a documentației de deviz alcătuită eronat cheltuielile pentru realizarea proiectului au crescut considerabil ceea ce i-a făcut pe responsabilii locali să caute alte surse de acoperire pentru definitivarea lucrărilor. La aceeași ședință a clubului de dezbateri s-a luat decizia de a sensibiliza Fondul Ecologic Național, care ar fi putut acorda susținerea financiară necesară. Concomitent cu extinderea sistemului de aprovizionare cu apă potabilă, însă era necesar de a construi și sistemul de canalizare și epurare a apei pentru a nu polua solul și apele freatice. Și acest proiect necesita sume considerabile de bani care nu puteau fi găsiți în bugetul local. Datorită proiectului susținut de NED, clubul de dezbateri a reușit să invite la dezbaterile publice reprezentații unui important membru al comunității donatorilor din Republica Moldova – Agenția germană de susținere a dezvoltării locale și regionale.

Drept rezultat, a fost întocmit un plan concret de acțiuni orientat spre soluționarea tuturor problemelor care au apărut la construcția sistemului de canalizare și epurare a apei, preluat în continuare de autoritățile publice locale din Cazaclia.

Anchetarea fiecărei gospodării de a veni cu anumite contribuții pentru implementarea proiectului și de a suporta careva cheltuieli aferente.

Analiza posibilităților de a duce tratative cu localitățile vecine pentru a putea redacta cereri de finanțare comune către Agenția Regională de Dezvoltare pentru crearea unui serviciu intercomunal de purificare a apei.

Examinarea posibilității de conectare la sistemul de canalizare și a or. Taraclia care se află la distanța de 10 km de localitate.

Activitățile desfășurate astfel de aceste cluburi de dezbateri au avut un mare succes din care motiv au fost preluate și de autoritățile administrației publice locale.

Localitatea Strășeni.

Aici în urma dezbaterilor inițiate s-a identificat o problemă majoră ce ține de gestionarea incorectă a deșeurilor menajere solide, lipsa unei stații de epurare precum și lipsa unui sistem mobil de evacuare a deșeurilor și a apelor uzate. De asemenea a fost propus un plan de acțiuni conform căruia urmează a fi implementate mai multe măsuri de către administrăția publică locală pentru a înlătura problema în cauză.

Astfel de dezbateri au fost desfășurate și în localitățile Cahul, Chircani, Chișcăreni, Giurgiulești, Larga, Mihăileni, Oxentea, Taraclia.

Analizînd astfel cele menționate mai sus putem constata faptul că aportul pe care îl aduc organizațiile non-profit prin proiectele și programele pe care le inițiază, este destul de impunător. Întrucît acestea vin nu doar cu idei, ele vin cu soluții concrete la problemele existente și cel mai important acestea vin cu resursele proprii, fiindcă în special lipsa de resurse este una din piedicile principale cu care se confruntă APL în soluționarea necesităților comunităților.

Prestarea serviciilor în parteneriat cu APL

Organizațiile neguvernamentale reprezintă cel mai important actor al sectorului asociativ. Relațiile de colaborare între APL și ONG-uri, reprezintă o opțiune în favoarea democrației în societate. Colaborarea lor este sugerată de modificările permanente ale ambianței sociale, care, generînd noi necesități sociale sau agravarea celor existente deja, impun o continuă evaluare și adaptare a activității principalilor actori ai comunității la prioritățile curente. Însă, ambele sectoare interacționează între ele, fiecare avînd și interese comune, ceea ce face posibilă obținerea unor servicii calitative și asigurarea dezvoltării economice durabile.

Beneficiile parteneriatului stabilit între APL și ONG

Sectorul terțiar reprezintă un domeniu de participare cetățenească

Este un furnizor de servicii și bunuri de înaltă calitate

Contribuie la integrarea socială

Organizațiile neguvernamentale sunt o contrapondere a statului și a sectorului privat

Contribuie la mobilitatea cetățenilor

Promovează valorile democtratice

Toate aceste avantaje contribuie constructiv la colaborarea dintre aceste două sectoare.

O colaborare cu succes dintre APL și sectorul terțiar în domeniul prestării serviciilor sociale în special, este și proiectul inițiat de ONG-ul ”Ungherașul Fericirii” din or. Florești în parteneriat cu primăria localității, proiectul constă în inaugurarea unui Centru de Incluziune Socială. Centrul a fost deschis în incinta Școlii Primare din or. Florești, fiind unicul de acest tip de pe întreg teritoriul raionului. Asociația Obștească ”Ungherașul Fericirii” pledează pentru crearea condițiilor necesare într-o lume solidară în care persoanele cu nevoi speciale nu sunt supuse marginalizării.

Acest centru este destinat copiilor din familii social-vulenerabile, copiilor cu dizabilități, acesta își propune facilitarea accesului acestor copii la o formă de educație în colectivitate adecvată vîrstei și nevoilor individuale, întăririi solidarității sociale între acești copii, precum și ridicarea gradului de participare social a acestora prin accesul lor la programele comunitare.

Capacitatea centrului este de 25 de locuri, în prezent centrul este frecventat de 60 de copii ceea ce depășește de doua ori cifra de locuri disponibile.

Astfel datorită aportului comun adus de către ONG și primăria or. Florești a fost soluționată o problemă stringentă a localității.

Studierea acestor două proiecte ne dovedește faptul că colaborarea ONG-urilor cu APL aduce un mare aport în soluționarea problemelor de ordin public. Această conlucrare dintre aceste două componente aduce beneficii ambelor părți, astfel ONG-ul avînd sprijinul APL își eficientizează activitatea, iar administrația publică locală datorită organizațiilor non-profit identifică și soluționează problemele existente în comunitate.

2.3 Activitatea Consiliului Național al ONG-urilor din Republica Moldova

Consiliul Național al ONG-urilor din Republica Moldova este o structură umbrelă a ONG-urilor din Republica Moldova ce promovează echilibrul social și buna guvernare.

Scopul :

Consiliului Național al ONG din R. Moldova este crearea unui mediu avantajos pentru dezvoltarea durabilă a organizațiilor prin participarea lor în procesul de discutare și înaintare a proiectelor de lege și a politicilor publice care pot avea vriun impact asupra activitații ONG.

Obiectivile Consiliului ONG:

Monitorizarea procesului de adoptare și implementare a proiectelor de lege ce vizează activitatea ONG-urilor.

Încurajarea conlucrării dintre sectorul neguvernamental și autoritățile publice;

Sporirea gradului de transparență și vizibilitate a sectorului neguvernamental.

CN ONG dispune de un regulament intern în care sunt prezentate principiile după care se ghidează CN.

Principii generale :

1.1 Consiliul este un organ reprezentativ neformal, desemnat de Forumul ONG din Moldova, care are drept scop de a contribui la consolidarea eforturilor ONG în promovarea dezvoltării societății civile în Republica Moldova.
1.2 În perioada dintre Forumuri, Consiliul este împuternicit de a lua atitudini în numele ONG care au participat la Forum în orice probleme ce țin de:
a) Dezvoltarea și consolidarea sectorului ONG;
b) Problemele care pot afecta / afectează interesele membrilor și a beneficiarilor ONG;
c) Politicile statului referitor la domeniile de interes pentru ONG;
d) Politicile donatorilor.

Activitatea Consiliului Național se oglindește prin multitudinea proiectelor, programelor și studiilor efectuate de către acesta. CN își prezintă activitatea sa sub forma unor rapoarte anuale în care sunt evidențiate toate acțiunile întreprinse de către Consiliu.

Drept parteneri cu care conlucrează CN sunt :

APL, Guvernul, Parlamentul R.M.

Alte ONG-uri precum:

Centrul de resurse Tineri și Liberi

Centrul de Resurse al Organizațiilor Neguvernamentale pentru Drepturile Omului din Moldova, CReDO

Centrul Național de Asistență și Informare a ONG-urilor din Modova CONTACT

Asociația Promo-Lex etc.

Mass-Media :

UNIMEDIA

Ziarul TIMPUL

Agenția de Știri DECA PRESS

JURNAL de CHIȘINĂU

Agenția Informațională de Stat Moldpres etc.

CN ONG își desfășoară activitatea sub forma unor ședințe. Ședințele Consiliului sunt conduse de Președinte sau Secretarul General. Acestea au loc de câte ori este necesar, însă nu mai rar decât o dată în lună. Consiliul este deliberativ, dacă la ședință participă cel puțin jumătate plus unu din membri.

Ședințele extraordinare ale Consiliului se convoacă de Președinte, la cererea a cel puțin trei membri ai Consiliului sau la solicitarea Secretarului General. În situațiile care se atestă o urgență la adoptarea unei decizii, membrii Consiliului vor fi consultați prin intermediul poștei electronice de către Președinte și / sau Secretarul General.

Ședințele Consiliului sunt conduse de Președinte, ales după principiul rotației (sau determinat prin tragere la sorți), de către membrii Consiliului pentru o perioadă de 3 luni.
În cazul în care o persoană nu poate fi prezentă la ședință, în locul acesteia se prezintă la eveniment persoana ce înlocuiește absentul, care deține dreptul de vot.
Ședințele Consiliului ONG sunt deschise la care pot participa și alte persoane- observatori
Secretarul General are dreptul la vot.

Consiliul Național pentru Participare

Consiliul Național pentru Participare reprezintă un organ consultativ fondat la propunerea Guvernului Republicii Moldova în baza Hotărîrii nr. 11 din 19.01.2010 Scopul consiliului este sporirea și promovarea colaborării între autoritățile publice, societatea civilă și sectorul privat pentru consolidărea democrației participative în Republica Moldova, prin încurajarea participării părților interesate la identificarea și realizarea priorităților strategice de dezvoltare a țării și formarea cadrului și capacităților instituționale de asigurare a implicării plenare a părților interesate în procesul de luare a deciziilor.

În аctivitatea sа Consiliul se axează pe două componente de bază

– participarea la toate etapele procesului de planificare strategică:

a) informarea părților interesate despre procesul de elaborare, monitorizare și evaluare a Strategiei Naționale de Dezvoltare, documentul de politici publice privind relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, Strategia de Reformă a Administrației Publice Centrale, alte documente de planificare strategică;
    b) monitorizarea corelării documentelor de planificare strategică sectoriale sau intersectoriale cu Strategia Națională de Dezvoltare;
    c) efectuarea și prezentarea evaluărilor independente cu privire la impactul politicilor asupra bunăstării cetățenilor;
    d) facilitarea dezbaterilor publice asupra priorităților strategice de dezvoltare a țării;
    e) participarea la corelarea documentelor de planificare strategică cu programele de asistență tehnică și evaluarea impactului acestora;
    f) propunerea de proiecte ale documentelor de politici;

– crearea cadrului instituțional de consultare la nivelul autorităților publice centrale:

a) monitorizarea implementării Legii nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional;
b) asigurarea dialogului continuu și consistent între societatea civilă, sectorul privat, partenerii de dezvoltare și Guvern;
c) promovarea programelor de consolidare a capacităților părților interesate și autorităților publice centrale în implementarea Legii privind transparența în procesul decizional, planificarea strategică și bugetară.

Membri ai Consiliului sunt reprezentanți ai 30 de organizații neguvernamentale ce activează în diferite domenii. Ședințele CNP sunt convocate trimestrial și sunt publice.

Aceste două organe au deci ca scop consultarea și direcționarea celorlalte ONG-uri în procesul de elaborare a unor politici, acestea au ca scop promovarea parteneriatului dintre sectorul guvernamental și cel nonguvernamental. De asemenea aceste două organe monitorizează elaborarea și implementarea politicilor ce vizează activitatea ONG-urilor.Atît CNP cît și CN ONG își lasă amprenta în promovarea principiilor democrației.

Concluzie

Analizînd deci relațiile ce se stabilesc între administrația publică și organizațiile nonguvernamentale, putem conclude că la etapa actuală aceste relații înregistrează un anumit progres.ONG- urile déjà nu mai sunt privite drept un concurent ci un partener sau o modalitate eficientă de înlăturare a lacunelor din diferite domenii.

Colaborarea statului cu sectorul terțiar are loc pe mai multe nivele.

Se stabilește o colaborare între Parlament și ONG-uri, prin extinderea cadrului legislativ care vine să susțină activitatea sectorului non-profit și să susțină participarea societății civile în elaborarea de politici publice, și identificarea soluțiilor pentru anumite probleme.

Se stabilește o conlucrare între Guvern și societatea civilă prin intermediul planurilor de acțiuni elaborate de către ministere, de asemenea prin elaborarea diferitor strategii, programme precum și prin semnarea unor acorduri între aceste două structuri, inițierea unor dezbateri publice cu participarea ambelor părți.

Colaborarea APL cu ONG-urile poate fi definită ca una dintre cele mai strînse și mai constructive dintre toate. În special APL sunt cele care conlucrează direct cu asociațiile obștești. Coform legii cu privire la asociațiile obștești, acestea au ca drept sa fie scutite de către APL parțial sau total de impozite, să li se ofere spații de utilitate publică în locațiune,să încheie contracte cu APL care le oferă drepturi în prestarea unor servicii.

Rolul pe care îl dețin ONG-urile în prestarea serviciilor publice este destul de substantial, aceasta se datorează în special faptului că ele apar în domeniile unde statului nu îi ajung resurse de a intervenim precum și datorită faptului că serviciile oferite de ong, sunt în mare parte gratuite.

ONG-urile oferă servicii atît în cadrul unor proiecte precum și prin intermediul colaborării stabilite cu administrația publică. Acestea oferă servicii în diferite domenii,fapt care îi aduce o prioritate în fața statului.Calitatea serviciilor prestate de către sectorul nonguvernamental deseori este mai înaltă,datorită disponibilității de resurse precum și datorită faptului că acestea gasesc soluții care pot influența dezvoltarea întregii comunități.

Din practica internațională s-a demonstrat că politicile guvernamentale sunt mai eficiente atunci cînd la procesul de elaborare, implementare și monitorizare a acestora participă și ong-urile.Două structuri de bază care aduc un aport deosebit în elaborarea și implementarea de politici publice sunt CN ONG și CNP, acestea sunt cele două structuri care apără interesele atît a altor ONG-uri cît și a societății civile și promovează dialogul între stat și sectorul non-profit.

Din cele menționate conchidem ca rolul ONG-urilor în prestarea serviciilor este essential.

Capitolul III . Analiza activității ONG-urilor din Republica Moldova

3.1 Situația actuală în funcționarea ONG-urilor.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Rolul Organizatiilor Nonguvernamentale In Prestarea Serviciilor Publice (ID: 129709)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Rolul Organizatiilor Nonguvernamentale In Prestarea Serviciilor Publice

Copyright Notice

Dreptul Social ÎN Uniunea Europeană

Protectia Infrastructurilor Critice

Jurisdictia Curtii de Conturi. Principiul Aflarii Adevarului

Dreptul International In Conflictele Militare

. Contractul de Navlosire Si Efectele Lui

. Procedura Divortului

Copyright Notice

Similar Posts