Rolul Comportamentului Nonverbal In Activitatea Organelor Judiciare

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Importanța și obiectivele cercetării la locul faptei în cazul accidentelor rutiere……………………………………………………………………………………………………………………………..5

Capitolul 2. Modul de efectuare a cercetării la fața locului în cazul unui accident rutier.16

2.1. Sarcinile lucrătorilor care au ajuns primii la locul faptei…………………………..16

2.2. Pregătirea în vederea cercetării la cercetării la locul faptei……………………….19

2.3. Efectuarea expertizei tehnice………………………………………………………………..24

Capitolul 3 Spețe din practica judiciară…………………………………………………………………..26

3.1. Speța 1……………………………………………………………………………………………….26

3.2. Speța 2……………………………………………………………………………………………….49

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….56

Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………57

Capitolul 1. Considerații generale referitoare la comportamentul nonverbal

Oamenii au fost conștienți din cele mai vechi timpuri de varietatea și pluralitatea comportamentelor umane, totodată oamenii au anumite trăsături specifice care pot fi identificate uneori cu ușurință.

De obicei, omul dobândește propria personalitate prin învățarea și asimilarea treptată a modului sociocultural pe care societatea îl promovează în cadrul procesului de comunicare și al interacțiunilor dintre individ și mediul social.

Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei persoane predestinate pentru crimă deoarece între delincvent și nondelincvent nu există nicio diferență de natură, ci o diferență de grad, cu o determinare multicauzală. Atât personalitatea infractorului cât și cea a noninfractorului se formează în aceleași sfere ale vieții sociale- familia, școlă, micogrupuri, diferența este dată de conținutul informațiilor receptate și interesul acordat acestora.

Exact așa cum tipul docil se agață de credința că oamenii sunt simpatici, este în permanență deconectat de evidența contrariului, tot așa tipul agresiv are impresia că orice om este ostil și refuză să admită contrariul, pentru el viața este o luptă a tuturor împotriva tuturor.

Prin cuvântul delincvență se înțelege o serie de fapte ilicite, indiferent dacă au caracter penal precum și alte fapte imorale care nu constituie infracțiuni. Este posibil și verosimil ca termenul de delincvență juvenilă să fi fost introdus și generalizat cu intenția de a nu asocia conotațiile prea grave ale conceptului de criminalitate cu faptele comise de minori.

Delincvența juvenilă desemnează ansamblul abaterilor și încălcărilor normelor sociale, sancționate juridic, săvârșite de minorii de până la 18 ani. Minorii delincvenți prezintă unele disfuncții grave la nivelul factorilor de socializare și integrare.

Astfel s-au observat labilități sociale, imaturitate în atitudini, încăpățânare, inflexibilitate. Se prezintă inhibiții pentru integrarea socială, pe fondul unei indiferențe în asumarea unui rol social concret, apatie, lentoare și stereotipie în gândire.

Freud a identificat patru tipuri diferite de manifeastare a agresivității, ce pot exista în interior sau pot fi descărcate, acestea sunt: agresivitatea care își are rădăcinile în autoconservare, protejarea eului, agresivitate liberă, agresivitatea ce merge din externalizarea pulsiunii de moarte și care are prin definiție un scop distructiv și agresivitatea intrapsihică, care e absorbită de Supraeu și întoarsă împotriva Eului.

Infirmitățile și bolile somatice ale infractorului, pot, de asemenea, constitui influențe negative în procesul formării infractorului ca urmare a dereglărilor organice și funcționale pe care le produc.

Trăsături psihice ce se caracterizează prin egoism, irascibilitate și chiar agresivitate. Pentru a creiona portretul general al delincventului următoarele caracteristici ale tulburărilor de comportament generează infracționalitate, după cum urmează: comportamentele deviante se dezvoltă după vârsta de 7 ani, când apare conștiința de sine; există tipuri de comportament de graniță între comportamentele conformiste și cele deviante – în acest caz este important factorul ”condiție nefavorabilă de mediu” care poate genera trăsături psihologice negative ce devin treptat dominante ale personalității.

Sau alte câteva trăsături aparte și distinctive:

Comportament ritualic

Sănătate ce maschează instabilitate mentală

Impulsivitate

Căutarea peridiodică de ajutor

Tendințe sinucigașe

Tendințe permanente de a comite infracțiuni

Hipersexualitate și comportament sexual anormal

Leziuni craniene, răni suferite la naștere

Tendința de folosire reptată a drogurilor și abuzul de alcool

Părinți drogați sau alcoolici

Victime ale abuzurilor fizice sau psihice în copilărie

Născut în urma unei sarcini dificile

Nefericire în copilărie, incapacitatea de a găsi fericirea

Cruzimea extraordinară față de animale

Atracție față de incendii, fără vre-un interes de natură infracțională

Simptome de dezechilibru neurologic

Tulburări genetice

Simptome biochimice

Simptome de lipsă de putere și inadaptare

Lumea este o arenă, în sens darwinist, numai cel mai bine adaptat supraviețuiește, iar cel puternic îl anihilează pe cel slab, în orice caz legea supremă este urmărirea interesului personal, de aceea trebuința sa primă devine una de control a celorlalți.