Rolul Administratiei Publice In Sustinerea Si Protectia Intreprinderii In Republica Moldova
TEZĂ DE LICENȚĂ
TEMA: Rolul Administrației Publice în susținerea și protecția intreprinderii in RM
Cuprins
Introducere
Capitolul I: Reglementarea juridică a intreprinderii
Intreprinderea – esența, rolul și importanța lui în societate
Cadrul legislativ în susținerea și protecția intreprinderii în Republica Moldova
Capitolul II: Evoluția situației economico-financiare la întreprinderea S.A „Zorile”
Caracteristica generală a întreprinderii
Analiza indicatorilor activității economice și financiare a întreprinderii S.A. „Zorile”
Capitolul III: Organizarea aplicării funcțiilor manageriale și implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților a intreprinderilor
Implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților a intreprinderelor
Aplicabilitatea funcțiilor manageriale la întreprinderea S.A „Zorile”
Analiza SWOT a întreprinderii
Capitolul IV: Proiect privind implicarea statului în cadrul S.A. „Zorile”
Introducere
Trecerea de la economia supercentralizată la economia de piață, bazată pe proprietatea privată și pe libera inițiativă, este prin ea însăși o noutate în teoria și practica economică, cu atît mai mult apariția și dezvoltarea micului business. Neavînd modele anterioare pentru o asemenea tranziție, măcar pentru o orientare generală, autoritățile noastre au întreprins măsuri ce iau forma unor experimente, din păcate de cele mai multe ori originale, multe din ele fiind inspirate din afara țărilor implicate în tranziție. Deci nu au dat rezultatele așteptate, ci dimpotrivă. Ajunși într-un moment al tranziției, ne punem întrebarea: Unde anume ne aflăm pe drumul pe care am pornit acum 18 ani? Ne-am apropiat noi destul de mult de ținta propusă atunci cînd am hotărît să reformăm radical sistemul economic și social, să structurăm complet societatea, renunțînd la economia supercentralizată de comandă, și s-o transformăm în una de piață liberă bazată, în principal, pe proprietatea privată și pe concurență. Continuăm să înaintăm pe acest drum sau batem pasul pe loc?
Drumul parcurs pînă în prezent, experiențele prea puțin reușite, dar orientate, cel puțin teoretic, spre economia de piață capitalistă, invită la dezbateri și analize cu finalitate, care să dea cît mai repede impuls inițiativei particulare, să înmulțească și să întărească legăturile economice și să descătușeze opțiunile pentru afaceri ale oamenilor.
Actualitatea temei este condiționată de importanța majoră care îi revine statului, autorităților sale în acordarea unui ajutor sectorului ÎMM sau cel puțin să nu-l împiedice pe acesta în desfășurarea activității sale.
Dezvoltarea micului business în ultimii ani a fost marcată de evoluții contradictorii. Pe de o parte, datele statistice indică o creștere de dinamică și de pondere considerabilă, la 1 ianuarie 2004 în toate sectoarele economiei naționale activau 121.634 de agenți economici față de 92.994 în 1998. Pe de altă parte în însă este evident că micul business s-a confruntat și continuă să se confrunte cu o serie de bariere, de ordin intern și extern, printre care și existența riscurilor de orice natură. Contribuția acestui sector în formare PIB în 2002 era de 50,7%, față de sectorul public 29,5% în PIB. Iar după forma de proprietate, micul business este dominat de proprietatea privată cu 90,5% în 2003, pe cînd proprietății publice îi revine doar 2,3% din totalul numărului de întreprinderi.
Experiența mondială din ultimii ani a demonstrat importanța micului business pentru creșterea și stabilitatea economiei naționale și bunăstarea societății, în ansamblu. Absorbția șomajului, prin crearea noilor locuri de muncă; dezvoltarea spiritului inventiv și întreprinzător; formarea, consolidarea și lărgirea clasei de mijloc în societatea bazată pe economia de piață; promovare exporturilor și sporirea numărului inovațiilor – acestea sunt doar cîteva din meritele sectorului ÎMM pentru economia noastră.
La rîndul său, administrația publică, adică statul, își are rolul său în susținerea și promovarea micului business. Misiunea sa constă, în primul rînd, în asigurarea și eficientizarea cadrului legislativ în acest domeniu, determinarea rolului și importanței sectorului ÎMM în cadrul programelor naționale și locale de dezvoltare durabilă, înlăturarea barierelor de ordin administrativ, fiscal, politic, social, dar și cultural ce stau în fața agenților economici nou-creați. Ei au nevoie de susținerea statului mai ales în faza incipientă, cînd fac primii pași în lumea afacerilor, care dictează regulile sale, iar ei sunt nevoiți să facă față mai multor factori de influență.
Scopul lucrării constă în evaluarea situației micului business din RM, determinarea rolului autorităților administrației publice în susținerea și promovarea micului business, fundamentarea necesităților dezvoltării acestei forme de antreprenoriat și elaborarea propunerilor în scopul înlăturării barierelor ce le întîmpină agenții micului business.
Pentru realizarea acestui scop mi-am propus următoarele obiective:
studierea micului business din perspectiva importanței și esenței lui pentru RM;
evaluarea situației micului business din RM și analiza problemelor cu care acesta se confruntă;
analiza și evaluarea cadrului legislativ din RM referitor la susținerea și protecția micului business;
analiza experienței internaționale în reglementarea și susținerea antreprenoriatului.
Scopul și obiectivele propuse au alcătuit structura tezei de diplomă, ce include: introducerea, patru capitole, încheierea, bibliografia selectivă și anexele.
În primul capitol, întitulat „Reglementarea juridică a micului business – esența și importanța lui”, am analizat noțiunea de micul business, antreprenoriat și întreprinderi expusă în literatura de specialitate. Am evaluat importanța micului business pentru RM, dar și pentru o economie de piață; am enumerat funcțiile și domeniile activității de antreprenoriat, mediul de afaceri al agenților economici. În paragraful doi, întitulat „Cadrul legislativ în susținerea și protecția micului business în RM. Formele organizatorico-juridice ale activității de întreprinzător din RM”, am analizat legislația noastră privitoare la antreprenoriat, am expus o clasificare a ei precum și o serie de modificări efectuate în cadrul ei de către Parlament, la propunerea organelor de resort. Am expus și formele antreprenoriatului, din punct de vedere al legislației noastre.
În capitolul doi – „ Analiza economico-financiară a întreprinderii SA ,,Zorile” am structurat informația pe două paragrafe. Primul paragraf – „Caracteristica generală a întreprinderii” se referă la caracteristica generală a întreprinderii, istoricul, gama de producție și partenerii de afaceri. Paragraful doi – ,, Analiza indicatorilor activității economice și financiare a întreprinderii în ultimii 2 ani” se referă la analiza activității economice de bază a întreprinderii, evidențiind indicatorii: profit, rentabilitate și lichiditate.
În capitolul trei – „Organizarea aplicării funcțiilor manageriale și implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților micului business” am structurat informația în trei paragrafe.
Primul paragraf – „Implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților micului business” se referă și competențele care revin autorităților publice locale (consiliile locale raionale) și celor centrale, care sunt foarte multe și care determină un număr mare de controale efectuate asupra agenților micului business. Misiunea principală, totuși, cade pe umerii Ministerului Economiei, care reprezintă un organ coordonator al acestui sector.
Paragraful doi – „Aplicabilitatea funcțiilor manageriale la întreprinderea SA „Zorile”.
Paragraful trei – „Analiza SWOT a întreprinderii” se referă la analiza punctelor tari și slabe atît pentru întreprinderea SA „Zorile” cît și pentru alte întreprinderi din sectorul micului business.
Capitolul patru – ,,Direcțiile de ameliorare a politicii de susținere a micului business de către autoritățile publice ”, care conține două paragrafe. În primul este expusă situația actuală a businessului în Republica Moldova, iar al doilea cuprinde unele propuneri și recomandări cu privire la politica de susținere a micului business de către autoritățile administrației publice.
În concluziile de la finele fiecărui capitol am făcut o generalizare și unele recomandări la temă.
Obiectul lucrării îl constituie rolul administrației publice, adică a statului în protecția și susținerea micului business.
Metodologia abordării este determinată de un ansamblu de concepte, principii și reguli pe larg utilizate în literatura de specialitate, ce a permis aprecierea mai multor factori și fenomene ce determină dezvoltarea micului business. Am folosit metoda comparării, metoda analizei SWOT, actele legislative ale RM și actele normative adoptate de organele APC, am mai utilizat analiza și statistica în dinamică, precum și metoda grupării, etc.
În lucrare au fost folosite concepții teoretice și practice ce țin de domeniul micului business din țară și de peste hotare.
În calitate de bază informațională am utilizat materiale publicate ale mai multor specialiști interesați de sectorul ÎMM, ca S.Gorobievschi, doctor în economie, E. Barbăroșie – doctor în științe economice, A. Cantemir, I.T. Guțu – economist, doctor în filosofie, G. Mărgineanu – autorul manualului „Dreptul afacerilor”. De asemenea am utilizat materialele statistice de de Statistică al RM, materialele Ministerului Economiei și Comerțului, materialele diverselor reviste științifice periodice, ca Administrarea Publică, Economica sau Inițiativa Privată, Anuarul Statistic al Moldovei etc., rezultatele sondajelor sociologice privind micul business.
Noutatea științifică a cercetărilor efectuate include analiza (gradată) în evoluție a situației micului business în RM, analiza experienței mondiale în scopul oferirii de modele de preluare de către RM, relevarea avantajelor și riscurilor micului business din RM, expunerea mai detaliată a fenomenului de parteneriat între administrație publică, organizații nonguvernamentale și sectorul micului businesss prin aducerea exemplelor din străinătate.
Importanța practică a lucrării constă în expunerea materialului într-o ordine logică pentru a putea fi folosită de orice persoană ce dorește să acumuleze cunoștințe teoretice în domeniul micului business, a fost apreciat nivelul de dezvoltare a sectorului ÎMM în RM, datorită datelor statistice în dinamică, precum și dificultățile cu care se confruntă un agent economic începător. În consecință s-au oferit unele recomandări privind acțiunile statului în domeniul susținerii și protecției micului business, precum și atenționări, recomandări pentru începătorii unei afaceri, am expus succint fenomenul nou apărut în lumea afacerilor – incubatoarele de afaceri.
Capitolul I. Reglementarea juridică a intreprinderii
„Nu există ceva mai bun pentru un stat decît legi bine alcătuite”
1.1 Intreprinderea – esența, rolul și importanța lui în societate
„Față de business trebuie să ai
o atitudine ca față de un copac.
Dacă îl vei cultiva cu grijă,
cu timpul vei putea strînge
o roadă bună” (Pol Hoken)
Într-adevăr, pentru a culege roadele unei afaceri trebuie să muncești mult și cu grijă, dar mai ales fără a întrerupe procesul. Este nevoie de timp, de a te dedica întru totul muncii tale, de talent de vocație, dar în primul rînd îți oferă libertatea de a fi stăpîn pe tine însuți, de a-ți dirija propria viață, după bunul tău plac.
Dacă ar fi să vorbim despre istoria termenului de „business”, trebuie de menționat că acesta s-a răspîndit la început în țările anglofone, unde ritmurile de dezvoltare erau considerabile. „Business” înseamnă orice activitate antreprenorială, comercială sau Dacă îl vei cultiva cu grijă,
cu timpul vei putea strînge
o roadă bună” (Pol Hoken)
Într-adevăr, pentru a culege roadele unei afaceri trebuie să muncești mult și cu grijă, dar mai ales fără a întrerupe procesul. Este nevoie de timp, de a te dedica întru totul muncii tale, de talent de vocație, dar în primul rînd îți oferă libertatea de a fi stăpîn pe tine însuți, de a-ți dirija propria viață, după bunul tău plac.
Dacă ar fi să vorbim despre istoria termenului de „business”, trebuie de menționat că acesta s-a răspîndit la început în țările anglofone, unde ritmurile de dezvoltare erau considerabile. „Business” înseamnă orice activitate antreprenorială, comercială sau altă ocupație de regulă cu folosirea capitalului și obținerea venitului sau profitului. Conform Dicționarului de Economie; „businessul” reprezintă o afacere exercitată de unități economice din sectorul privat sau public. El poate aparține unui singur întreprinzător, care își asumă riscul întregii afaceri, sau mai multor persoane asociate, care se înțeleg să împartă într-un mod specific drepturile și obligațiile. Acesta este pe larg răspîndit în sfera serviciilor financiare. Marele business este format de mari firme sau întreprinderi, care dețin uriașe resurse materiale și financiare. Vorbind însă despre micul business, conform Legii cu privire la susținerea și protecția micului business, putem spune că acesta reprezintă activitatea de întreprinzător , desfășurată de microîntreprinderi și de întreprinderi mici (numite în cele din urmă agenți ai micului business). În calitate de criterii de raportate a agenților micului business la microîntreprinderi și întreprinderi mici servesc :
• numărul mediu anual de salariați ,• suma anuală a vînzărilor nete ale întreprinderii;
• capitalul propriu sau totalitatea investiților de capital făcute de investitori;
• totalitatea fondurilor fixe sau totalitatea resurselor disponibile, ce sunt în proprietatea întreprinderii: mașini, utilaje, pămînt, stocuri de mărfuri și materiale proprii etc.
Astfel se consideră microîntreprindere – întreprinderea al cărei număr mediu anual de salariați nu depășește 9 persoane, iar suma anuală a vînzărilor nete este de pînă la 3 milioane lei.
Se consideră întreprindere mică – întreprinderea al cărui număr mediu anual de salariați este cuprins între 10 și 50 de persoane inclusiv, iar suma anuală a vînzărilor nete este de pînă la 10 mil. lei.
Se consideră întreprindere mijlocie – întreprinderea cu 50-249 de salariați. Pentru comparație, se poate menționa că în SUA, la această categorie, figurează întreprinderile care au mai mult de 500 de angajați.
În businessul de informaționare întreprinderi mici sunt acelea ce au pînă la 1000 de angajați.
Revenind la teorie, este necesar de menționat că noțiunea de business, conform specialiștilor, este identică cu noțiunea de „activitatea de întreprinzător”, ceea ce înseamnă un proces economic creativ de realizare și comercializare a bunurilor materiale, adică producerea de alimente, de mărfuri de larg consum, de obiecte electrocasnice, de utilaj cu diferită destinație, de mașini etc., construcția de spațiu locativ, de edificii industriale, științifice și experimentale, prestarea de servicii informaționale, într-un cuvînt tot ce se creează pentru vînzare, avînd calități consumabile concrete și un preț capabil să satisfacă diverse cerințe ale oamenilor. Un alt specialist rus în domeniu definește „activitatea de întreprinzător” ca proces de creare a ceva nou, care conține în sine o anumită valoare economică; proces care absoarbe timp și forțe; proces care presupune o responsabilitate financiară și morală; proces care aduce ca rezultat un beneficiu material, satisfacție personală și bucurie de propriile succese.
Spre deosebire de legislația rusă, care definește noțiunea de „activitate de întreprinzător”, legislația RM nu face acest lucru, în schimb este folosită, ca sinonim, noțiunea de „antreprenoriat”.
Astfel „antreprenoriatul” este activitatea de fabricare a producției, executare a lucrărilor și de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora în mod independent, din proprie inițiativă, în numele lor, pe riscul propriu și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de venituri” (Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, art.1). Iar persoanele fizice și juridice care desfășoară activitatea de fabricare a producției, executare a lucrărilor și de prestare a serviciilor sunt denumite antreprenori (întreprinzători). Deci, este indiscutabil faptul că antreprenoriatul constituie fundamentul activității de întreprinzător. Însă, în condițiile economiei de piață, de orientare socială, cînd aproape 20% din agenții economici desfășoară activitate comercială și crește ponderea serviciilor sociale, activitatea de întreprinzător nu se reduce la antreprenoriat, ea cuprinzînd un cadru mult mai extins de activități. Și dacă orice antreprenor este un întreprinzător (om de afaceri, businessman), atunci nu orice întreprinzător este antreprenor. În funcție de domeniul de activitate practicat, întreprinzătorul poate fi: producător, antreprenor, comerciant, prestator de servicii – investitor, administrator financiar, participant profesionist pe piața valorilor mobiliare.
Din definiția oferită de legislație, deducem cîteva elemente caracteristice activității de întreprinzător: activitate independentă, din proprie inițiativă ,activitate în nume propriu, activitate pe riscul propriu și sub răspundere patrimonială, activitate ce asigură o sursă permanentă de venituri, activitate ce se înregistrează la organele competente.
Domeniul de activitate a agenților economici, conform doctrinei naționale, sunt următoarele: producția mărfurilor, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, comercializarea mărfurilor
După ce am elucidat domeniile de activitate a antreprenoriatului, este necesar să menționez că orice activitate se desfășoară într-un anumit mediu și nu în condițiile unei izolări. Astfel am putea enumera cîțiva factori de influență sau mediul de afaceri al întreprinderii.
Situația economică condiționează volumul (mare, mic) al mijloacelor bănești pe care le pot cheltui cumpărătorii și stabilește felurile de mărfuri pe care le pot procura aceștia cu suma de mijloace disponibile. Situația economică mai determină și disponibilitatea locurilor de muncă și prin urmare, surplusul și deficitul de muncă, ce influențează asupra nivelului remunerării salariatului la încheierea contractului de muncă; determină existența și accesibilitatea resurselor financiare, și, ca rezultat, capitalul investit sau împrumutat, acestea de la urmă influențînd asupra cuantumului resurselor de împrumut, la care pot recurge businessmanii pentru finanțarea operațiunilor de afaceri.
La rîndul său, situația economică este determinată în mare măsură de condițiile politice. Formele gestiunii economice sunt rezultatul obiectivelor și sarcinilor politice ale Guvernului.
Participanții la business acționează în cadrul unui mediu juridic prestabilit. De exemplu, businessul se reglementează de un șir de legi și alte acte normative printre care: Legea cu privire la susținerea și protecția micului business, Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi.
Mediul social-cultural determină mărfurile pe care le solicită cumpărătorii, în special cele ce corespund anumitor gusturi și persoane. Aici putem menționa și influența culturilor internaționale, difuzate la televizor sau radiou. Normele morale și religioase pot exercita o influență directă asupra modului de viață a consumatorului și prin intermediul acestora, asupra cerințelor sale față de mărfuri.
Mediul tehnologic reflectă nivelul de dezvoltare tehnico-științifică, ce acționează asupra activității antreprenoriale, de exemplu, în domeniul automatizării muncii de prelucrare a datelor, tehnologiilor informaționale.
Mediul geografic – caracterizează condițiile naturale în care se realizează antreprenoriatul. Se are în vedere accesibilitatea materii prime, a resurselor energetice, climaterice, condițiile sezoniere, precum și prezența infrastructurii, despre care voi vorbi mai mult mai jos. Dacă vorbim de micul business atunci putem menționa că pentru orice gospodărie țărănească acest factor de influență este esențial, pentru că știm cu toții că agricultura este indispensabil legată de condițiile climaterice, dar și de așezarea geografică a terenului.
Mediul tehnico-organizatoric instituțional se caracterizează prin prezența diverselor instituții, cu ajutorul cărora businessul poate forma, întreține și consolida relații de afaceri sau efectua tranzacții comerciale, ca: băncile; vînzători angro și cu amănuntul; firme și organizații specializate; instituții de învățămînt; agențiile pentru studierea pieței; agenții de publicitate; campanii de asigurări; furnizori etc.
Reieșind din esența și trăsăturile micului business, literatura de specialitate evidențiază și funcțiile acestuia, și anume:
1) Gestionarea finanțelor și evidența, mobilizarea capitalului pe baza mijloacelor investitorilor și creditorilor, acumularea venitului de la realizare, dirijarea capitalului și venitului în cadrul și în afara businessului;
2) Politica în domeniul cadrelor – selectarea și angajarea la lucru conform necesităților businessului, soluționarea tuturor problemelor legate de utilizarea forței de muncă;
3) Asigurarea tehnico-materială – achiziționarea materiei prime, mașini, utilaje etc., livrările necesare pentru activitatea economică;
4) Producerea – transformarea materiei prime și a altor achiziții în mărfuri utile pentru realizare către clienții firmei;
5) Marketing – determinarea cerințelor consumatorilor și dirijarea procesului de schimb între întreprindere și contractant;
6) Susținerea antreprenoriatului – Răspîndirea ideilor antreprenoriatului,
inițiativei și experienței de dirijare, ce constituie una din funcțiile menagementului;
7) Lucrările de proiectare și tehnico-științifice – Activitatea de elaborare și implementare a noilor procese tehnologice sau mărfuri pentru ameliorarea activității antreprenoriale, ridicarea eficienței, lărgirea sferei de ofertă a noii producții;
8) Relații cu publicul. Întreținerea și dirijarea relațiilor întreprinderilor cu structurile publice sau mass-media.
Se spune: „Dacă vrei să ai o întreprindere mică proprie, cumpără una mare și așteaptă…” Bineînțeles, așteptarea pasivă în business înseamnă moartea lui.
Businessul este o noțiune foarte complexă, incluzînd uneori termeni controversați: lupta zilnică pentru supraviețuire și pentru un loc bun pe piață, dar și împotriva barierelor birocratice; e risc și căutare, cunoștințe și abilități, uneori obiect de mîndrie, alteori de invidie și de discuții. Adesea, aceasta înseamnă decepție pierderi și iarăși căutări, totul fiind luat de la capăt.
Cît de important este businessul pentru dezvoltarea societății? „În micul business sunt posibilități nelimitate și limite posibile.” O economie de piață se caracterizează prin prezența diferitor întreprinderi-mari, mijlocii și mici. Republica Moldova, dorindu-și să aibă o economie de piață, găsește, din ce în ce mai important, funcționarea micului business, care ca fenomen economic și social, a apărut cu ≈ 18 ani în urmă, dezvoltîndu-se în condițiile economice favorabile ale perioadei de tranziție de centralizată la cea bazată pe relații de piață.
Răspunzînd la întrebarea de mai sus, unii afirmă că vărsările în buget provenite din businessul mic sunt ne esențiale (voi combate mai jos acest fapt, prin date statistice), pe cînd cheltuielile pentru reglementare și control sunt considerabile; că eficiența întreprinderilor mari este mai înaltă. Alții, căror adept sunt și eu, sunt de părerea că businessul mic este mai flexibil, că la reprofilarea acestuia statul nu suportă nici un fel de cheltuieli, că întreg riscul și-l asumă antreprenorul, acest lucru fiind întotdeauna convenabil statului. Ei mai susțin că rolul acestuia nu rezidă atît în alocarea mijloacelor în Bugetul de stat, cît în atenuarea consecințelor șocurilor economice, în absorbția brațelor de muncă disponibilizate, în stingerea tensiunilor sociale, în crearea clasei de mijloc – baza stabilității societății. Trebuie de menționat că în țările cu o economie dezvoltată se observă o poziție sigură a micului business, numărul acestora fiind în continuă creștere. Aceasta este condiționată de avantajele ce le oferă micul business.
Antreprenoriatul particular, micul business se manifestă ca factori de soluționare eficientă a unui întreg complex de probleme economice, politice și sociale ale societății: 1) atragerea populației în reformele economice; 2) crearea locurilor de muncă; 3) saturarea pieței cu mărfuri și servicii; 4) dezvoltarea concurenței și stimularea fabricării mărfurilor și serviciilor de calitate înaltă cu mai mici cheltuieli; 5) educarea spiritului de întreprinzător și atitudinii grijulie față de resurse; 6) manifestarea inițiativei de afaceri; 7) formarea structurii progresive a economiei; 8) formarea clasei mijlocii de proprietari, care să asigure stabilitatea în societate.
Totodată, activitatea întreprinderilor mici și mijlocii este expusă unui risc destul de mare. De la bun început întreprinderile mici și mari sunt puse în condiții inechitabile, cînd baza normativă ce reglementează antreprenoriatul, regulile „jocului” pe piață sunt identice, iar adesea chiar mai atractive, mai favorabile pentru businessul mare, liderii căruia cu o mai mare iscusință lobează interesele sale. Trebuie de ținut cont că, cheltuielile pentru respectarea prevederilor legislației și altor acte normative la întreprinderea mică sunt relativ mai mari decît la întreprinderea mare. Prima poate să se ruineze mult mai simplu: conducătorii ei nu posedă suficientă experiență, sunt mai puțin informați, dispun de resurse neînsemnate. De aceea, sectorul micului business necesită susținere din partea statului în favorizarea accesului la resursele financiare, materiale și de informare, la serviciile de instruire, în anularea barierelor administrative la înregistrarea, licențierea, certificarea, obținerea diverselor autorizații și în cazul relațiilor lor variate cu structurile administrative de stat.
Alături de avantajele micului business sau punctele sale tari putem enumera și punctele sale slabe care vin din problemele cu care se confruntă acesta, printre acestea se enumără și posibilitățile limitate de a-și apăra interesele în structurile puterii de stat. Ca mijloc de supraviețuire apar asociațiile de business, dar aceasta este prea puțin. Este nevoie de sprijinul întregii societăți, contează chiar și sprijinul moral, respectul și înțelegerea întreprinzătorului.
Alte puncte slabe ale micului business sunt:
• Baza financiară și material-tehnică slabă. Accesul limitat al întreprinderii la resurse financiare, tehnologii avansate. De exemplu, tehnologiile avansate cer cheltuieli inițial mari;
• Probleme legate de pregătirea antreprenorilor. Una din cauzele cele mai răspîndite, ce determină eșecul, este ușurința cu care unii oameni inițiază o afacere, desemnîndu-se în funcție de director, dar fără a avea o pregătire teoretică și practică în domeniul managementului. Cercetătorii confirmă că doar 5-10% din întreaga populație posedă talent de întreprinzător; Legislația imperfectă în domeniul micului business.
La soluționarea acestor probleme va contribui luarea unor măsuri adecvate și realiste privind susținerea și protecția micului business: prin adoptarea unor înlesniri financiar-fiscale pentru micului business, instruirea și consultarea antreprenorilor inclusiv, prin crearea incubatoarelor de afaceri.
Astfel pentru a ne putea realiza obiectivele personale în domeniul afacerilor, trebuie să ne dăm seama de la început, că o afacere nu poate fi inițiată din întîmplare, ci e bine să ținem cont de diferite aspecte ale personalității noastre și a mediului în care trăim: pregătirea profesională; interesele și hobby personale; cunoștințe, priceperi, abilități deosebite; trebuințe, dorințe, preferințe; condițiile social-economice actuale, cerințe și oferta de piață; locul de trai, posibilitățile reale de spațiu și timp; ideile creative, investițiile, inovațiile proprii; calități de personalitate specifice; posibilități financiare; condițiile legale (reglementarea activității antreprenoriale).
În legătură cu acest fapt, statul definește regulile sale, pe care le urmează întreprinzătorii. Aceste reguli se stabilesc prin legi, hotărîri sau alte acte normative, despre care voi vorbi în paragraful următor, obligatorii de respectat de către toți cetățenii și toate întreprinderile. Pe calea stabilirii unor reguli legislative pentru desfășurarea activității de întreprinzător, statul efectuează:
determinarea condițiilor de practicare a activității de întreprinzător;
stabilirea formelor organizatorico-juridice, în cadrul cărora activitatea poate fi desfășurată;
stabilirea genurilor de activitate pentru practicarea cărora se va obține licența și a genurilor de activitate în raport cu care se introduce monopolul de stat;
determinarea drepturilor și obligațiilor subiectului activității de întreprinzător și responsabilitatea lui.
O cerință de bază a statului privind activitatea de întreprinzător este desfășurarea afacerilor sub o anumită formă organizatorico-juridică, atît a persoanelor fizice, cît și juridice, și anume: patenta de întreprinzător, întreprindere individuală, gospodăria țărănească (de fermier) și, respectiv, S.N.C.,S.C., S.R.L, S.A., cooperativa, întreprinderea de stat, întreprinderea municipală.
În afară de regulile și normele pe care, le impune statul în desfășurarea activității de întreprinzător, există și niște norme etice și morale care se impun a fi respectate pentru a avea succese în afaceri.
Astfel, ghidul pentru antreprenori, recomandă respectarea a cîtorva reguli practice, pentru o conduită bună în afaceri:
1) Stabilește care sunt valorile tale principale în afaceri și respectă-le, în caz
contrar imaginea ta va suferi;
2) Bunăstarea și motivația personalului cu care lucrezi sunt foarte importante pentru succesul tău;
3) Ține minte că în afaceri comportamentul managerului și al proprietarului va fi luat ca model de către personal;
4) Dacă ai nevoie de un partener în afaceri, fii sigur că el împărtășește atît viziunea cît și valorile tale;
5) Lucrează asupra relațiilor tale cu consumatorii ele nici nu încep, nici nu încetează atunci cînd are loc vînzarea;
6) Respectă concurenții tăi, căci ai ce învăța de la ei;
7) Onorează termenele convenite („timpul costă bani”) cu privire la plată;
8) Înregistrează toate tranzacțiile financiare în registrele contabile, pentru o mai mare siguranță;
9) Găsește cel puțin o modalitate pentru a susține comunitățile în care activezi tu („nu uita de semenii tai”);
10) Dacă ai dubii în privința unui subiect etic din afacerea ta, apelează la o instituție specializată în probleme etice;
11) Desfășoară toate activitățile comerciale în limitele mijloacelor disponibile;
12) Respectă legislația și luptă contra mituirii, corupției și altor infracțiuni;
13) Protejează mediul înconjurător și astfel vei contribui la dezvoltarea durabilă a localității în care activezi;
14) Cei mai capabili (puternici) vor supraviețui, legea naturii.
„Un antreprenor eficient neapărat este și un bun manager. Un manager eficient neapărat este și întreprinzător”
V. Negruță, expert independent, a scos în evidență cîțiva factori principali în dezvoltarea economică: antreprenoriatul, un echilibru macroeconomic durabil, economii și investiții (interne și externe) mai mari, o guvernare responsabilă și eficientă.
Referitor la antreprenoriat, ca cel mai important factor pentru dezvoltarea economică a RM, cu specificul său de țară mică, doctorul în economie, conferențiar universitar, șefa Catedrei Economie și Management Public de Administrare Publică, D-na S. Gorobievschi, consideră că întreprinderile mici și mijlocii (ÎMM) joacă rolul fundamental în condițiile economiei de piață. Majoritatea ÎMM sunt create în baza noilor idei privind procesul de producție. Antreprenoriatul și capacitățile inovaționale sunt niște talente ce creează bunăstarea societății, de aici și concluzia:
„Businessul nu este doar un serviciu, ci și un mod de viață.”
Pe de o parte, în RM, o bună parte din populație a acumulat deja aptitudinile și cunoștințele necesare pentru inițierea și extinderea unor activități economice sub forma ÎMM. Aceasta contribuie la reducerea sărăciei și la evitarea asistenței din partea statului, și prin aceasta la realizarea obiectivelor Strategiei de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS). Pe de altă parte, constrîngerile birocratice, povara fiscală nu reduc costul creării și funcționării întreprinderilor noi.
Cercetările efectuate au atestat un indice înalt al corupției în sectorul public, inclusiv în organele de control și de drept, de administrație publică. Una din formele răspîndite ale corupției în aceste instituții este estorcarea mitelor de la businessmani sub pretextul încălcării legislației.
Astfel pe lîngă Guvernul RM este creat Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și a Corupției (C.C.C.E.C.), care a îmbinat fostele patru structuri de control: Departamentul de combatere a corupției și crimei organizate; Direcția politici financiar-economice, Departamentul de control și revizii financiare; Garda financiară.
Scopul urmărit a fost excluderea dublării activității de control de către diferite departamente, precum și povara fiscală excesivă, sistemul de rapoarte, dări de seamă contabile destul de complicate și costisitoare.
Însă de rînd cu greșelile statului și funcționarilor săi se conturează și greșeli tipice ale businessmanilor.
În unele cazuri, desfășurînd activități economice, businessmanii nu cunosc sau nu respectă pe deplin legislația, actele normative în vigoare. Această stare de lucruri facilitează comiterea diverselor abateri de către agenții economici, abateri care se reflectă prin ne-corespunderea întocmai a documentelor de activitate vizînd businessul desfășurat, mărfurile produse sau serviciile prestate de el, la efectuarea de către agentul economic a altor tipuri de activități pentru care urma a fi autorizat suplimentar, la calcularea incorectă a impozitelor sau depășirea termenelor de achitare. Aceste derogări dictează inițierea inevitabilă a controalelor și destabilizarea activităților economice. Urmează ca businessmanii să studieze mai adînc actele normative care stipulează activitatea economică, iar în cazurile necesare să consulte specialiști sau organele specializate de control și de drept, care sunt menite să vă acorde asistența respectivă, în scopul respectării stricte și depline a cerințelor stipulate de lege.
În urma unui sondaj de opinie, la care au fost supuși businessmanii autohtoni, efectuat de către Transparency International Moldova, s-au depistat cele mai frecvente obstacole ale antreprenoriatului:
Sursa: Transparency International Moldova. Micul business și corupția, ghid pentru antreprenori, Chișinău 2003
Necătînd la mulțimea obstacolelor în calea antreprenoriatului, mulți agenți economici continuă să activeze, fie că sunt nevoiți, pentru a-și cîștiga o bucată de pîine, fie că au sesizat avantajele acestuia și doresc să-și mărească veniturile. Cu riscul de a mă repeta, voi enumera aceste avantaje, elucidate și de specialiștii de :
• flexibilitate și dinamism;
• luarea în considerație a cererii individuale și particularităților potențialilor clienți (ceea ce asigură circuitul marfă-bani mai repede decît în perioada economiei socialiste, cînd marfa stătea pe rafturi foarte mult timp, deoarece nu se studia cererea ei pe piață);
• posibilitatea de a inova (nimeni nu-ți impune anumite standarde pe care trebuie să le urmezi, ești liber să creezi, să-ți imaginezi și să implementezi „noul”);
• saturarea pieței cu produse și servicii (datorită concurenței și mulțimii de agenți pe piață);
• conducere nemijlocită și cheltuieli relativ mici (nu mai ai șef, tu ești șeful și-ți creezi orarul de lucru, iar cheltuielile pentru salariile angajaților, nu mai sunt o problemă, deoarece tu îți plătești ție însuți salariul, cînd vrei);
• utilizarea eficientă a resurselor prime locale (cu riscul ca producătorii resurselor să fie retribuiți mizer, în comparație cu venitul pe care îl vor avea prelucrătorii, distribuitorii și vînzătorii);
• crearea noilor locuri de muncă și a potențialului creativ al antreprenorilor (Piter Drucker consideră că antreprenorul folosește orice posibilitate cu profit maximal. Pentru realizarea ei antreprenorul trebuie să manifeste inițiativă, risc, mijloace și aptitudini necesare pentru satisfacerea cererii de piață, adică trebuie să poată depista potențialul său client).
Economiștii de forță afirmă că micul business va deveni un „element cheie” în constituirea economiei de piață în fostele țări socialiste. Această concluzie e valabilă și pentru țara noastră. Problemele social-economice ale statului în viitorul apropiat pot fi rezolvate numai cu ajutorul businessului mic și mijlociu. Și iată de ce, în așa mod, ia naștere un nou sector al economiei naționale, în baza căruia și, prin concursul activ a mii de persoane, ia amploare și se consolidează întreg sistemul economic.
Legea noastră cu privire la susținerea și protecția micului business prevede principalele tipuri de susținere statală (art.5). Odată creați și susținuți, agenții micului business își exercită anumite drepturi și obligații, luînd în considerare prevederile legislației în vigoare (Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi nr.553, M.O.69-70 din 30.05.2002).
La capitolul rolul întreprinzătorului, economiștii români, Dan Popescu și Iulia Chivu, afirmă că aceștia au rolul de a aduce cît mai mulți bani populației, sprijinind redistribuirea PIB-ului; a contribui la lărgirea relațiilor de prietenie ale țării lor cu alte țări (la capitolul acesta moldovenii s-au mișcat repede, ducînd imaginea Moldovei, cînd mai bună, cînd mai proastă, atît în țările C.S.I., cît și numeroase țări europene, dar și peste ocean, în căutarea unui loc de muncă plătit adecvat); a învăța continuu, cîte ceva din propriile erori și, mai ales, din greșelile altora; a păstra secretul tuturor operațiunilor întreprinse, pentru că, fapt recunoscut, „Cine deține informația, deține puterea!”; a intra în relații parteneriale și cu alte instituții ale statului; pentru a le putea sprijini, eficient și decisiv, activitatea; a iniția și promova acțiuni publicitare, pentru a demonstra, încă o dată, că orice om politic poate fi (și, trebuie să fie) și un afacerist; a fi ei înșiși, nelăsîndu-se seduși, angrenați și/sau compromiși de nici un fel de acțiuni/activități de contrabandă cu alcool, țigări etc. acestea constituie numai apanajul unor persoane juridice strict abilitate, organizate în rețele perfecte și fără nici o „firmă”.
Atît businessul persoanelor fizice cît și cel al persoanelor juridice se călăuzește de următoarele principii:
• libertatea antreprenoriatului privat de a-și utiliza bunurile pentru asigurarea oricărui gen de activitate antreprenorială, care nu este întărită prin lege;
• independența antreprenorului privat în activitatea sa economică și distribuirea rezultatelor ei;
• practicarea benevolă a antreprenoriatului privat, selectarea partenerilor și angajarea lucrătorilor;
• dările de seamă sub formă de declarare a veniturilor în fața organelor fiscale, indiferent de sursele și mijloacele de obținere a acestora;
• răspunderea materială, pentru tăinuirea (subevaluarea) veniturilor antreprenoriatului privat, în corespundere cu legislația RM.
Legea R.M. privind revizuirea și optimizarea cadrului normativ de reglementare a activității de întreprinzător prevede principiile de reglementare a activității de întreprinzător(art. 2).
Pe lîngă toate facilitățile și atu-urile pe care ni le oferă sectorul ÎMM, faptul că acesta este o sursă importantă de creare de locuri de muncă într-un ritm destul de ridicat pentru a absorbi un segment mare din forța de muncă activă a societății, determină și formarea, consolidarea și lărgirea clasei de mijloc în societate bazată pe economia de piață. Acest sector asigură echilibrarea decalajului vădit dintre pătura bogată și cea săracă , fapt ce stopează orice fel de dezvoltare a societății.
Realitatea din țările în tranziție demonstrează că împlinirea dezideratului de dezvoltare este indisolubil legat de apariția și consolidarea unei numeroase și puternic economic clase de mijloc, în primul rînd prin edificarea unui sistem de întreprinderi mici și mijlocii și implicarea lui ca „motor” al dezvoltării economice.
În final autorul vine cu deviza lansată de Programele Educaționale HUMANITAS în Europa Centrală și de Est:
„Nu căuta un loc de muncă, creează-l!”
Să încercăm, deci, să devenim un întreprinzător, o persoană capabilă de a elabora idei noi și/sau de a valorifica oportunitățile de afaceri, de a iniția procesul de dezvoltare, de a identifica și exploata resursele potrivite, inclusiv și „materia cenușie”.
Antreprenoriatul este esențial pentru funcționarea economiilor de piață prin generarea ideilor inovatoare, utilizarea eficientă a resurselor, lărgirea hotarelor activității economice și identificarea oportunităților economice profitabile.
Însă acesta își va putea atinge rezultatele scontate atunci cînd va exista o educație pentru antreprenoriat indispensabilă pentru dezvoltarea businessului, deoarece ea înlătură ignoranța și schimbă atitudinea față de dezvoltarea businessului, acordă șanse mai mari pentru obținerea creditelor de la instituțiile financiare, completează experiența profesională pentru a valorifica în mod optim; transformă cunoștințele universitare în produse comerciale, creează o cultură antreprenorială într-un stat.
1.2. Cadrul legislativ în susținerea și protecția intreprinderii în Republica Moldova
„Legea lovește, cînd e lovită, și păzește,
cînd e păzită(„Codul lui Manu”)
Bărbați și femei antrenați astăzi în activitatea de întreprinzător, tot mai des observă că mediul în care lucrează este supus de cele mai dese ori influențelor condiționate de diverse legi, regulamente și norme. Acestea determină în fond totalitatea aspectelor unei afaceri – înregistrarea societății comerciale, angajarea personalului, majorarea capitalului sau creditarea, marketingul și promovarea produselor de calitate inferioară, importul și exportul, etc. în acest context, orice lege ce intră în tangență, într-o măsură oarecare, cu activitatea de afaceri, devine parte a mediului juridic ce domină o astfel de afacere. Mediul juridic, la rîndul său, influențează contractele, acordurile, vînzările, achiziționările, investițiile, formarea capitalului, împrumuturile, asigurarea etc. Nici o persoană din cele ce și-au început cariera în lumea afacerilor nu poate evita impactul asupra mediului juridic, iar cunoașterea bazelor juridice ale afacerilor poate oferi susținere întreprinzătorului în realizarea celor mai bune rezultate în activitățile sale.
În orice societate, indiferent de tipul sau de nivelul ei de organizare, nici o activitate, oricît de neînsemnată ar fi, nu se poate desfășura în afara legilor. Tot ce omul întreprinde, de la cele mai simple și obișnuite fapte zilnice, pînă la cele mai complexe, uimitoare și chiar irepetabile activități, respectă una sau mai multe legi, fie le scrise sau nescrise, dar la fel de puternice prin conformitatea pe care o impun, prin efectul imediat sau întîrziat, pe care îl induc.
Inițierea micii afaceri presupune din partea proprietarului ei o cît mai exactă cunoaștere a legilor în vigoare, a reglementărilor privind fiecare pas pe care îl are de făcut, pînă la obținerea, pentru unica sa afacere, a statutului de persoană juridică, cu drepturi legale de existență și funcționare. Este deosebit de importantă cunoașterea cadrului legal de constituire a micii afaceri, pentru că greșelile făcute din neștiință rămîn tot greșeli și sunt la fel de grave în fața legii, căci:
„Necunoașterea legii nu scuză pe nimeni…”(John Selden)
Principalul obiectiv care trebuie atins în procesul reglementării activității economice din partea statului este asigurarea echilibrului dintre interesele personale ale oamenilor de afaceri și interesele publice ale statului și societății.
Legislația noastră prevede diferite forme și metode de intervenție a statului în activitatea de întreprinzător. Printre acestea pot fi indicate:
1) Elaborarea cadrului legislativ;
2) Crearea cadrului instituțional (Ministerele, departamentele, alte organe centrale de specialitate; Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologii Informaționale; Camera de licențiere, Comisia Națională a valorilor mobiliare; Agenția Națională pentru Protecția Concurenței, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică; Consiliul Coordonator al Audio-vizualului);
3) Elaborarea unor programe economice (Programul de activitate a Guvernului pe anii 2001-2005 „Renașterea Economiei – Renașterea Țării”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 16.08.2001; Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei (SCERS); Programul de stat de susținere a micului business pentru anii 2002-2005; Strategia Investițională a RM; Concepția administrării corporative a întreprinderilor din economia națională);
4) Crearea unor întreprinderi (Întreprinderi de Stat [Î.S.], Întreprinderi municipale [Î.M]).
Revenim însă la cadrul legislativ aplicabil activității de întreprinzător, trebuie să menționez că prin definirea normelor juridice ce reglementează activitatea de întreprinzător, statul determină:
a) persoanele care pot desfășura activitatea de întreprinzător;
b) formele organizatorico-juridice, în cadrul cărora aceștia își pot desfășura activitatea.
a) Formele de organizare juridică a persoanei fizice ce desfășoară activitatea de întreprinzător:
1) Activitatea în baza patentei de întreprinzător – se desfășoară în baza utilizării unui sistem simplificat de înregistrare, impozitare, evidență și dări de seamă. Această formă este reglementată de Legea nr.93-XIV din 15.07.1998 cu privire la patenta de întreprinzător, în conformitate cu care patenta de întreprinzător este un certificat de stat normativ, ce atestă dreptul de a desfășura genul de activitate indicat în ea în decursul unei anumite perioade de timp. Forma ei se stabilește de Ministerul Finanțelor și trebuie să aibă cel puțin 10 grade de protecție. Patenta conține următoarele elemente: seria și numărul patentei, prenumele și numele titularului; fotografia lui; codul fiscal al titularului patentei; domiciliul lui stabil; locul de desfășurare a activității în baza patentei; durata patentei; dacă se folosește un mijloc de transport – tipul lui și numărul de înmatriculare; denumirea și sediul organului care a eliberat patenta precum și cuponul ce dovedește achitarea taxei de stat.
Cu toate avantajele și dezavantajele acestei forme, numărul titularilor de patente crește cu fiecare an, crescînd și încasările în buget. De exemplu, dacă în 2002 au fost eliberate 40266 patente, incasîndu-se 29,3 mln lei, atunci în anul 2003 au fost eliberate 42293 patente, incasîndu-se 42,28 mln lei.
2) Întreprinderea individuală (antreprenor individual) – este constituită de persoană fizică care intenționează să desfășoare activitate de întreprinzător în nume propriu și pe cont propriu, să administreze personal afacerea, să adopte personal decizii, să asigure întreprinderea cu cele necesare și să poarte răspundere pentru rezultatele ei.
Întreprinderea individuală aparține cetățeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale întreprinzătorului. Întreprinderea individuală poate fi utilizată: a) de către comercianții locali, care vînd mărfuri și produse cu amănuntul, de către proprietarii micilor restaurante, cafenele, magazine de mezeluri, țigări, băuturi răcoritoare și alcoolice etc.; b) de către întreprinzătorii individuali prestatori de servicii – frizerii, ateliere de reparație a încălțămintei, a aparatelor tele-radio, automobilelor etc.; c) de către micii producători locali – meșteșugari, la producerea obiectelor din ceramică, lozie, fabricarea mobilei etc.
3) În domeniul agriculturii, un statut similar cu cel al întreprinderii individuale îl are gospodăria țărănească (de fermier), care reprezintă o întreprindere individuală, bazată pe proprietatea privată asupra terenurilor agricole și asupra altor bunuri, pe munca personală a membrilor unei familii (a unei gospodării țărănești), avînd ca scop obținerea de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderență a propriei producții agricole (Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier)).
Gospodăria țărănească nu poartă răspundere pentru obligațiile personale ale membrilor ei. Nu se admite amestecul autorităților administrației publice în activitatea gospodăriei țărănești, cu excepția cazurilor prevăzute în lege. O persoană fizică (18 ani) poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării țărănești. Pot fi membri ai gospodăriei țărănești, în afară de conducător, următoarele persoane apte de muncă: soțul (soția), părinții, copiii – inclusiv cei adoptivi, frații, surorile și nepoții lui care au atins vîrsta de 16 ani. Gospodăria țărănească și membrii ei achită impozitele și taxele în conformitate cu legislația. Statutul juridic al gospodăriei este similar cu cel al întreprinderii individuale. Astfel, gospodăria țărănească are statut de persoană fizică, nu poartă răspundere pentru obligațiile personale ale proprietarului său, iar proprietarii poartă răspundere nelimitată și solidară pentru obligațiile gospodăriei.
b) Formele de organizare juridică a persoanelor juridice ce desfășoară activitate de întreprinzător.
1) Societatea în nume colectiv (SNC) – societatea comercială participanții căreia practică, în conformitate cu actul de constituire activitatea de întreprinzător în numele societății și poartă răspundere solidară și nelimitată pentru obligațiile ei. SNC are statut de persoană juridică. Fondatorii ei poartă răspundere solidară și nelimitată pentru obligațiile societății cu întreg patrimoniul său, cu excepția bunurilor, care conform legii, nu pot fi obiect al urmăririi – aceasta fiind o trăsătură distinctivă a SNC. Denumirea de firmă a societății în numele colectiv trebuie să conțină denumirea de „societate în nume colectiv” sau abrevierea „S.N.C.”. Documentul care stabilește fondarea societății în nume colectiv este contractul de constituire. Persoana împuternicită în baza contractului de constituire va gestiona întreaga activitate a societății (administratorul), va organiza munca. Conducerea societății se poate efectua și în mod colegial (colectiv), în cazul în care această clauză a fost prevăzută în contractul de constituire.
Numărul asociaților nu poate fi mai mic de 2 și nici mai mare de 2o de persoane fizice și/sau juridice. O persoană fizică și/sau juridică poate fi asociat numai al unei societăți în nume colectiv (Codul Civil, art. 121). SNC este cea mai simplă formă de societate comercială și se caracterizează prin întrunirea următoarelor elemente: asociații își exercită activitatea sub o firmă colectivă și răspund în mod solidar și nelimitat pentru datoriile societății; aportul la formarea capitalului social al societății este constituit din părți sociale, iar acestea nu sunt transmisibile. Avantajul SNC constă în cunoașterea și încrederea reciprocă între asociați. Toți asociații cooperează, riscîndu-și întreaga avere și se controlează reciproc, ceea ce este un avantaj pentru creditorii sociali care, în caz de neexecutare a obligațiilor societății, pot fi despăgubiți atît din bunurile proprietatei a societății, cît și din bunurile personale ale asociaților. Dezavantajul SNC constă în existența răspunderii nelimitate și solidare a fiecărui asocia pentru datoriile societății, ceea ce implică datoria fiecărui de a plăti unele potențiale datorii pe care partenerii le pot contracta în numele societății, precum și în limitarea posibilității de asociere la persoane care se cunosc foarte bine între ele. Fiind o societate închisă, implică existența unor restricții privind transferul părților de interes (participanților).
Legislația civilă admite posibilitatea adoptării unor hotărîri cu majoritatea de voturi, dacă această posibilitate este prevăzută în actul de constituire, deși, în conformitate cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor membrilor, ar trebui ca fiecare dintre ei să aibă un cuvînt de spus în funcționarea societății. Nu pot fi asociați ai SNC comanditații din societățile în comandită.
2) Societatea în comandită (S.C.) este societatea comercială în care de rînd cu membrii care practică în numele societății activitatea de întreprinzător și poartă răspundere solidară și nelimitată pentru obligațiile acesteia (comanditați), există unul sau mai mulți membri – finanțatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societății și suportă în limita aportului depus, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societății. Această formă de organizare oferă posibilitatea celor care au idei, sunt buni profesioniști în diferite domenii, dar nu au idei sau posibilități de realizare. Asociații se împart în două categorii: asociații comanditați care au dreptul exclusiv de a participa la administrare societății în comandită, datorită răspunderii lor personale și solidare pentru datoriile sociale și asociații comanditari, care fiind furnizori de fonduri în scopul obțineri de beneficii și avînd răspunderea limitată la aportul subscris la capitalul social, nu pot avea drepturi care ar duce la deținerea controlului asupra societății, nu pot reprezenta societatea fără procură, să conteste acțiunile comanditaților săvîrșite în limitele activității lor obișnuite, participînd numai la acte de gestiune internă a societății. Persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Numărul asociaților este nelimitat. Denumirea societății în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate în comandită” sau abrevierea „S.C.”, numele sau denumirea comanditaților. Reorganizarea și lichidarea societății se înfăptuiește conform legii.
3) Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) este societatea comercială al cărui capital este divizat în părți sociale, conform actului de constituire și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății. SRL poate fi constituită de una sau mai multe persoane. Membrii societății nu poartă răspundere pentru obligațiile acesteia. Ei suportă riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societății, în limitele participării lor la capitalul social. Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligațiile societății, în limita părții nevărsate (Codul Civil, art. 145).
Capitalul SRL este divizat în părți sociale, care nu sunt liber cesionabile și nu sunt negociabile, terțul neasociat dobînditor al părților sociale trebuie să obțină agrementul asociaților, societatea nu poate emite obligațiuni, modificarea actelor constitutive, precum și revocarea administratorului numit prin actul constitutiv se hotărăște cu unanimitatea voturilor. Legea stabilește un capital minim obligatoriu (300 de salarii minime stabilite în republică) pentru constituirea și înregistrarea unei S.R.L., iar răspunderea asociaților pentru datoriile societății sunt limitate la aporturile la capitalul social al societății. Dezavantajul S.R.L. este imposibilitatea societății de ase autofinanța prin emisiunea de valori mobiliare (acțiuni), atunci cînd anvergura operațiilor financiare o impune. Totuși în practică, aceasta este cea mai răspîndită formă de societate comercială.
Normele cu privire la conducerea, administrarea și reprezentarea societății cu răspundere limitată sunt stabilite prin statul ei, în conformitate cu prevederile Legii privind societățile pe acțiuni, în măsura în care acestea sunt aplicabile întrucît Legea privind societățile cu răspundere limitată încă nu este adoptată. Denumirea deplină și cea abreviată trebuie că includă sintagma în limba de Stat „Societatea cu răspundere limitată” sau „S.R.L.”. Reorganizarea și lichidarea societății se efectuează conform legii.
4) Societatea pe acțiuni (S.A.) este societatea comercială al cărei capital social este divizat în acțiuni și ale cărei obligațiuni sunt garantate cu patrimoniul societății (Codul Civil, art.156). Alături de S.R.L. acestea sunt cele mai răspîndite forme ale întreprinderii în economia națională; ea poate fi constituită de una sau mai multe persoane; mărimea minimă a capitalului social al societății pe acțiuni este stabilită prin lege; acționarii nu răspund pentru obligațiile societății, ei suportă riscul pierderilor, ce rezultă din activitatea societății, în limitele participațiunii lor la capitalul social; acționarul care nu a vărsat în termen aportul subscris răspunde subsidiar pentru obligațiile societății, în limita părții nevărsate; conducerea generală este asigurată de adunarea generală a acționarilor sau a reprezentanților acestora; fiecare acționar are drept de vot, numărul voturilor fiecăruia fiind proporțional cu numărul și puterea acțiunilor deținute; conducerea curentă este asigurată de consiliul de administrare ales sau numit la adunarea generală; acționarii primesc anual dividende în mărime proporțională numărului de acțiuni deținute. Acțiunile societății pot fi sub formă de certificat confecționat prin metoda tipografică și/sau înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor sau deținătorului nominal în registrul deținătorilor valorilor mobiliare ale societății,
Acțiunile emise la constituirea S.A. se plasează integral între fondatori , iar emisiunea suplimentară de acțiuni este publică dacă acestea nu sunt subscrise integral de către acționari. S.A. poate fi de tip închis și deschis. Societatea este deschisă dacă acționarii ei ai dreptul nelimitat să înstrăineze acțiunile ce le aparțin. Societatea este închisă, dacă acționarii ei sau societatea însăși au dreptul de preemțiune asupra acțiunilor înstrăinate de acționarii ei. Ea nu este în drept să-și plaseze public acțiunile și alte valori mobiliare pentru a fi achiziționate.
Limita minimă a capitalului social, necesară pentru a fi înregistrată S.A. este: pentru S.A. de tip deschis – 20 mii lei, pentru S.A. de tip închis – 10 mii lei.
Avantajele S.A.: acțiunile sunt transmisibile și negociabile; răspunderea acționarilor este proporțională cu valoare acțiunilor deținute; pot exista nelimitat în timp cu condiția să fie eficiente; pot alege cadrele manageriale și schimba conducerea necorespunzătoare; se pot mări pe seama economiilor de capital; oferă garanții mai mari pentru creditori etc.
Dezavantajele S.A.: există posibilități mai mari de neînțelegeri și dezacorduri în actul decizional; pot apărea contradicții între acționari și manageri; datorită dimensiunilor mari se adaptează mai greu la cerințele peții; sunt supuse impozitărilor împovărătoare etc.
Ca și la toate celelalte societăți comerciale, denumirea ei trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate pe acțiuni” sau abrevierea „S.A.”.
5) Cooperativa (de producție și de întreprinzător) este asociația benevolă de persoane fizice și juridice, organizată pe principii corporative, în scopul favorizării și garantării, prin acțiunile comune ale membrilor săi, a intereselor lor economice și a altor interese legale (Codul Civil, art.171). Cooperativa nu poate avea mai puțin de 5 membri. Calitatea de membru o poate avea persoana fizică de la vîrsta de 16 ani și persoana juridică. Caracteristicile principale ale cooperativei sunt: membrul cooperativei suportă riscul ce rezultă din activitatea acesteia în limita participațiunii deținute în patrimoniul ei, inclusiv partea nevărsată; cooperativa poate primi oricînd noi membri; capitalul social este variabil și reprezintă suma tuturor participațiunilor ce trebuie vărsat integral pînă la înregistrarea cooperativei; fiecare membru are dreptul la un singur vot în adunarea generală; membrul cooperativei poate, dacă statutul nu prevede altfel, să înstrăineze oricînd participațiunea sa către un alt membru sau un terț care urmează să devină membră, retrăgîndu-se astfel din cooperativa fără a cere partea sa din patrimoniu.
Denumirea cooperativei trebuie să conțină cuvîntul „cooperativă” și să indice în limba de stat scopul principal al activității sale: „cooperativă de producție”, „cooperativă de consum” etc.
6) Întreprinderea de stat (Î.S.) este agent economic independent, cu drepturi de persoană juridică, fondată și dotată de către Guvern sau de către alte organe ale administrației de stat abilitate prin lege, care, pe baza proprietății de stat transmise ei prin gestiune, desfășoară activitatea de întreprinzător. Controlul asupra activității întreprinderii îl exercită organele administrației de stat în conformitate cu legislația. Î.S. răspunde pentru obligații cu tot patrimoniul ei. Statul nu poartă răspundere pentru obligațiile întreprinderii, iar întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligațiile statului (Codul Civil, art.179; Legea cu privire la întreprinderea de stat, art.1). În denumirea întreprinderii trebuie să se indice sintagma în limba stat „întreprindere de stat” sau abrevierea „Î.S.” precum și principalul gen de activitate. Modul de posesiune, folosință și dispunere de bunurile întreprinderii se stabilește de legislație și de statutul întreprinderii. Ea nu poate fără autorizația fondatorului să dea arendă ori în gaj proprietatea transmisă ei în gestiune operativă, să participe cu bunurile sale la activitatea structurilor nestatale și să investească mijloace în alte state. Toate relațiile economice sunt bazate pe contracte.
7) Întreprinderea municipală este agent economic cu personalitate juridică, fondată și înregistrată cu bunuri de către organul autoadministrării locale, care, pe baza proprietății municipale transmise ei în gestiune, desfășoară activitate de întreprinzător. Întreprinderea este obligată să utilizeze judicios patrimoniul primit în gestiune, ea produce anumite tipuri de mărfuri, execută lucrările și prestează serviciile, necesare pentru satisfacerea cerințelor fondatorului (ale unității administrativ-teritoriale) și pentru realizarea intereselor sociale ale colectivului de muncă. Î.M. răspunde pentru obligații cu întreg patrimoniul ei. U.A.T. nu poartă răspundere pentru obligațiile Î.M. și invers. Denumirea trebui să conțină în limba de stat cuvintele „întreprindere municipală” sau abrevierea „Î.M.” și genul principal de activitate.
8) Întreprinderea de arendă (art. 19 Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi) – este unitatea fondată de membrii colectivelor întreprinderilor de stat (municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfășurării în comun a activității de antreprenoriat, sub aceeași firmă, pe baza statutelor și contractului de arendare a bunurilor statului (municipiului). Acestea sunt persoane juridice și poartă răspundere pentru obligațiile asumate cu patrimoniul său. Membrii poartă răspundere pentru obligațiile acesteia în limita cotei (părții) ce le revine din patrimoniul întreprinderii. Particularitățile creării, funcționării și încetării activității întreprinderilor de arendă sunt reglementate de legislația cu privire la arendă, de legislația civilă, de contractele de arendare, precum și statutele întreprinderilor respective.
c) limitele activității de întreprinzător;
d) drepturile și obligațiile persoanelor fizice și juridice care desfășoară activitate de întreprinzător;
e) mecanismele de apărare a drepturilor și intereselor întreprinzătorilor, precum și responsabilitatea acestora etc.
Constituția RM (29.07.1994) se situează în vîrful piramidei tuturor actelor normative ce reglementează relațiile economiei republicii. Astfel art.126 al Constituției prevede că: „Economia RM este o economie de piață de orientare socială, bazată pe proprietatea privată și publică, antrenate în concurență liberă”. Același articol spune că statul este cel care trebuie să asigure reglementarea juridică a activității economice, libertatea comerțului și activității de întreprinzător, protecția concurenței loiale; crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producție, inviolabilitatea investițiilor persoanelor fizice și juridice, inclusiv cele străine.
La fel de importante sunt și prevederile art.127 al Constituției RM întitulat „Proprietatea”, art.128 „Proprietatea cetățenilor străini și a apatrizilor”, art.46 „Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia”, art.44 „Interzicerea muncii forțate”, art.33 „Libertatea creației”, art.9 „Principiile fundamentale privind proprietatea”.
În executarea acestor postulate constituționale au fost adoptate un șir de acte normative, inclusiv legi, decrete ale Președintelui RM, Hotărîri de Guvern, alte acte normative.
Parlamentul RM, fiind singurul deținător al puterii de a reglementa prin lege relațiile sociale, emite legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Printre legile ce reglementează activitatea de întreprinzător, locul primordial îi revine Legi nr.1107-XV din 06.06.2002 Codul Civil, ce reglementează un șir de raporturi juridice cu caracter patrimonial și personal nepatrimonial ce corespund situației economice actuale. Acesta reglementează formele de organizare juridică a activității de întreprinzător, libertatea agenților economici de a contracta și modul de încheiere a contractelor etc., recunoscînd egalitatea participanților persoane fizice și juridice la raporturile de drept al afacerilor. Modul de înființare, conținutul actelor constitutive, procedura înregistrării și licențierii, precum și modalitatea de încetare a activități întreprinderii sunt stabilite de către Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi (03.01.1992).
Totuși, specialiștii în domeniu, L. și G. Mărgineanu au efectuat o clasificare a legilor ce reglementează activitatea de întreprinzător:
1. Legi ce reglementează situația generală într-un domeniu anume al pieței:
2. Legi care stabilesc regimul juridic al anumitor subiecți, ce activează pe piața 3. Legi ce reglementează o anumită formă de activitate:
4. Legi care stabilesc anumite cerințe față de activitatea de întreprinzător:
Urmează Decretele Președintelui RM cu privire la susținerea și protecția de către stat a antreprenoriatului sau Decretul Președintelui RM privind edificarea societății informaționale în RM, nr.1743-III, 19.03.2004
Întru organizarea executării legilor vin Hotărîrile Guvernului care au un caracter aplicativ sau normativ și care sunt foarte multe la număr.
Pe lîngă acestea mai sunt și alte acte normative ce reglementează activitatea de întreprinzător:
1. Acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate (ministere, departamente, agenții de stat) în conformitate cu competența lor. Printre acestea o importanță mai mare o au actele emise de organele ce activează nemijlocit în sfera economică – , Ministerul Finanțelor, Banca Națională, Comisia Națională a Valorilor mobiliare, Camera Înregistrării de Stat, Camera de Licențiere, Agenția Națională pentru Reglementări în Energetică etc.
2. Acte normative emise de autoritățile administrației publice locale în vederea exercitării atribuțiilor ce-i revin. Acestea reglementează activitatea întreprinderilor din teritoriul administrat. Competențele acestor autorități (locale, raionale, municipale și alte unități teritoriale autonome cu statut special) nu pot fi contestate sau limitate de către o altă autoritate publică decît în condițiile legii.
3. Acte normative cu caracter intern adoptate de însăși agenții economici în scopul reglementării propriei activități, printre care pot fi: actele constitutive ale întreprinderilor, precum și diferite regulamente. Ele pot să se refere atît la activitatea întreprinderii în ansamblu (statutul său, contractul de societate), cît și la activitatea anumitor subdiviziuni ale întreprinderii (regulamentul filialei, reprezentanței). În al doilea rînd pot fi numite contractele, prin intermediul cărora se stabilește regimul juridic al participanților la activitatea de întreprinzător.
Urmărind crearea unui cadru juridic adecvat noilor relații social-economice Parlamentul RM a ratificat un șir de Convenții internaționale cu referire la afaceri, printre care: Convenția internațională privind sistemul armonizat de descriere și codificare a mărfurilor (22.04.2004), Convenția ONU din 11.04.1980 asupra contractelor de vînzare-cumpărare internațională de mărfuri (20.05.1994); Convenția din 11.10.1985 de constituire a Agenției Multilaterale de Garantare a investițiilor (28.07.1992); Tratatul privind dreptul mărcilor din 28.10.1995 (27.10.1995) etc.
Programul de stat de susținere a micului business pentru anii 2002-2005 are un capitol aparte întitulat Perfecționarea cadrului legislativ pentru sfera micului business. Crearea cadrului legislativ are scopul de a asigura condiții respective pentru formarea mediului juridic favorabil și constituie temelia dezvoltării a activității întreprinderilor micului business.
Căile de perfecționare a asigurării juridice a micului business sunt:
-perfecționarea legislației în scopul reducerii implicării excesive a statului în sfera micului business;
-armonizarea legislației în vigoare cu legislația Uniunii Europene și a țărilor Comunității Statelor Independente;
-efectuarea analizei actelor regulatorii și publicarea materialelor privind rezultatele realizării lor în activitatea antreprenorială;
-crearea mecanismelor eficiente de protecție a drepturilor și libertăților antreprenorilor;
-asigurarea garanției legislative privind stabilitatea continuării politicii statului în vederea susținerii micului business;
-elucidarea problemelor ce țin de realizarea politicii regulatorii în mass-media, asigurarea transparenței în procesul de pregătire a proiectelor de acte normative pentru atragerea patronatelor și asociațiilor de antreprenori, cetățenilor la elaborarea și punerea în discuție a acestora.
În lista măsurilor de realizare a Programului dat este inclusă și Crearea mediului de faceri favorabil pentru dezvoltarea micului business în RM.
Cu toate acestea, la întrebarea în ce măsură statul sprijină dezvoltarea micului business, răspunsul întreprinzătorilor denotă o mare nemulțumire. Regretabil, dar 39,7% dintre respondenți consideră că instituțiile de stat „uneori chiar împiedică să activezi”. Mulți întreprinzători cred că atunci cînd un reprezentant al micului business intră în instituția de stat pentru a rezolva o problemă, funcționarul aplică imediat legea Murphy: „nimic nu se obține atît de simplu precum pare la început, pentru totul este nevoie de mai mult timp decît credeți și dacă e să se întîmple ceva rău, aceasta se va întîmpla… în cel mai nepotrivit moment din toate posibile”. Iar dacă la aceștia se adaugă 19,4% din întreprinzători, care sunt siguri că statul nostru mai mult îi împiedică decît îi ajută, se conturează un tablou mai mult decît trist. Circa 25% dintre cei chestionați consideră că statul nostru este absolut neutru privind starea de lucruri din businessul mic, iar 15% dintre respondenți oscilează între „ajută puțin, dar este neutru, în mare parte” și „ajută într-o oarecare măsură”. Și doar 1,2% consideră că statul „le ajută foarte mult”.
Activitatea Fondului de stat de susținere a antreprenoriatului și dezvoltare a micului business, la fel este pusă la îndoială sau chiar rămîne o enigmă greu de înțeles pentru toți, dar mai ales pentru antreprenorii care știu că există un asemenea fond, dar nu știu cum ar putea beneficia de serviciile lui și cum poate exista oare un fond fără finanțe, de fapt.
Băncile comerciale au mari rezerve privind colaborarea cu micii antreprenori, deoarece, se menționează în primul rînd, gradul sporit de risc și al costurilor mari implicate de un împrumut. Mai mult decît atît, acestea nu acceptă, de regulă, planul de afaceri în calitate de garanție pentru împrumut, de aceea există o tendință de a solicita foarte mari garanții, care depășesc aproape dublu valoare împrumutului. Chiar și atunci cînd se acordă împrumuturi, rata medie a dobînzii este destul de înaltă, de exemplu, în 2002 aceasta a fost de 23,7% la o rată a inflației de 4,4%. În acest caz, Guvernul ar putea încerca să susțină antreprenorii prin garantarea împrumuturilor în relațiile cu băncile comerciale.
Actualmente, este cert faptul că dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova nu poate fi concepută și realizată în absența unei politici, a unei strategii și a unui program național privind dezvoltarea micului business, promovarea calității în toate domeniile vieții social-economice. Principalul document de planificare strategică pe termen mediu ce a integrat strategiile și programele interne cu cele externe este Strategia de Creștere Economică și Reducere a Sărăciei, document care, după părerea Guvernului, consolidează eforturile de ordin financiar și organizatoric, îndreptate spre un scop unic – creșterea economică și ridicarea nivelului de viață a populației. Aceasta stipulează drept element cheie al politicii de stat pentru următorii trei ani Dezvoltarea Întreprinderii Mici și Mijlocii. Obiectivul urmărit este majorarea contribuției ÎMM la creșterea economică și consolidarea rolului ÎMM în soluționarea problemelor de angajare a forței de muncă, reducerea șomajului și a sărăciei.
CAPITOLUL II: Evoluția situației economico-financiare la întreprinderea S.A ,,Zorile”
2.1 Caracteristica generală a întreprinderii
Prima fabrică de stat de confecționare a încălțămintei a fost deschisă în baza unui atelier de pe strada Haralampievscaia, 74 în luna aprilie a anului 1945.
Tot utilajul fabricii consta din 4 mașini, trimise din Moscova și Tașkent. Primii lucrători ai fabricii erau meșteșugari – cizmari, care trebuiau să însușească prelucrarea mecanizată a încălțămintei, 10 persoane produceau zilnic doar 20-30 perechi de încălțăminte.
Din primăvara anului 1946, conform planului cincinal de restabilire și dezvoltare a economiei naționale începe construcția unei noi fabrici de încălțăminte cu capacitatea de producere de 1000 perechi de încălțăminte în zi. participat nu numai lucrătorii întreprinderii, dar și o mulțime de muncitori din or. Chișinau. Pentru a curăți viitoarele suprafețe de producere a fabricii acoperite cu gunoi și piatră darîmată se organizau subotnice, uneori se lucra duminica. Mulți constructori apoi s-au încadrat în colectivul întreprinderii. Prin diverse metode de fixare – dopel, cu ajutorul chiroanelor, prin coasere și lipire deja în anul 1946 au fost produse 80,0 mii perechi de încălțăminte pentru bărbați, femei și copii. În general predomină lucrul manual. Prima linie tehnologică (conveier) a fost dat în exploatare în anul 1947.
Paralel cu construcția întreprinderii se pregateau cadrele. În luna august anul 1947 cînd au fost deschise primele două secții: de ștanțare și de producere a încălțămintei pentru bărbați la întreprindere au sosit primii tineri specialiști, care absolvise-ra tehnicumul de producere a încălțămintei din Moscova. Printre ei – Z.S.Macoveeva, V.I.Smagova, B.N.Cozin, I. Iamșcicova și alții.
În anul 1948 fabrica a obținut succese considerabile, îndeplinind planul în cantitate și calitate. Au fost produse 369,0 mii perechi de încălțăminte. Erau produse circa 14 tipuri de încălțăminte. Grație intensificării activităților de pregătire a cadrelor și perfecționării calificației, volumul producției de primă calitate a crescut aproape de 2 ori și a atins cifra de 74,8 %, iar planul de producere a fost depășit cu 6,9 cu perioada analogică a anului precedent.
În anul fost finalizată montarea tuturor secțiilor de producere, au fost instalate conveierele, utilajul tehnologic. Volumul de producere către această perioadă constituie 1,0 mln. perechi de încălțăminte. Considerabil a crescut productivitatea muncii.
În anul 1950 fabrica a atins capacitatea de producere proiectată – 1,2 mln. perechi de încălțăminte pe an. Erau fabricate peste 31 tipuri de încălțăminte.
Următoarea perioadă de dezvoltare a întreprinderii se caracterizează prin indicii ei de performanță în creștere. Pentru a majora volumele de producere fără a introduce noi suprafețe de producere de muncitorii și slujbașii fabricii a fost efectuat un volum mare de lucrări dețin de modernizarea utilajului, perfecționarea tehnologiei, implementarea experienței avansate a altor întreprinderi din țară.
Pentru a lărgi baza de producere a încălțămintei și a o scoate din partea centrală a orașului prin Hotărîrea Comitetului executiv orășenesc nr. 475 din 19 decembrie anul 1957 pentru construcția fabricii de încălțăminte elegantă și comenzi individuale pe strada 1-a Sculeanca (Cuibîșev) astăzi Calea Iesilor, fost alocat un sector de pămînt cu suprafața de .
Primele încăperi care au fost construite pe suprafața de pămînt atribuit au fost 2 clădiri cu un etaj – astăzi secția mecanică și secția de calapoade. Inițial aceste încăperi au fost adaptate sub producerea încălțămintei pentru copii și corespunzător încălțăminte obișnuită pentru bărbați și femei. Apoi după darea în exploatare a corpusului de producere ( an. 1963) aceste secții au fost reutilizate după destinație.
În anul 1961 începe construcția corpusului de producere nr. 1( 3 etaje) care a fost dat în exploatare la începutul anului 1963. Tot în acest an în baza Hotărîrii Consiliului superior al Economiei Naționale al RSSM nr. 26 din 12 februarie 1963 și ordinului șefului Direcției industriei al Consiliului superior al Economiei Naționale al RSSM nr. 42 din 01 martie fost fondată Asociația de producere a încălțămintei și pielei “Zorile” . În componența asociației au întrat Fabrica de încălțăminte S. Lazo din Chișinău, Fabrica de încălțăminte elegantă și comenzi individuale din Chișinău (f-ca nr.2) Fabrica de încălțăminte din Bender, Fabrica de producere a pielei din Chișinău.
, din această perioadă a apărut marca comercială “Zorile”. Ea s-a asociat cu începutul unei noi etape de dezvoltare a industriei de producere a încălțămintei din Moldova.
În baza dispoziției Comitetului de Miniștri al RSSM nr. 1053-p din 12 octombrie 1963 și ordinului Direcției industriei ușoare al Consiliului superior al Economiei Naționale al RSSM nr. 142 din 21 octombrie 1963 atelierul de confecționare a încălțămintei fabricii de încălțăminte elegantă și comenzi individuale a fost transmisă în administrarea Direcției principale de deservire socială pe lîngă Consiliul de Miniștri al RSSM. Fabrica de încălțăminte elegantă și comenzi individuale a obținut denumirea de fabrica de încălțăminte nr. 2 și statut de întreprindere de bază.
Crearea asociației avea ca scop, ca în baza unei specializări largi, mecanizare completă, automatizarea producerii și perfecționarea ei să se asigure majorarea productivității muncii, îmbunătățirea calității producției produse, diminuarea prețului de cost. De asemenea fie utilizate mijloacele fixe și mijlocele circulante.
Din anul 1964 începe să se editeze ziarul de mare tiraj “Zorile”, care pe parcursul a multor ani a oglindit viața și activitatea întreprinderii.
În anul 1964 în baza ordinului șefului Direcției industriei ușoare al Consiliului superior al Economiei Naționale al RSSM nr. 105 din 05 iunie 1964 Uzina de piele din Chișinău a fost exclusă din componența Asociației de producere a încălțămintei și pielei “Zorile” și transmisă în administrarea Direcției industriei ușoare al Consiliului superior al Economiei Naționale al RSSM. Asociația capătă denimurea de “Asociația de încălțăminte “Zorile”.
Crearea asociației a dat posibilitate de a întări serviciile funcționale cu specialiști de o calificare mai înaltă – ingineri, tehnicieni, mecanici. Secțiile mecanicului principal, energeticianului principal, secția tehnică, biroul de construcție au efectuat un lucru enorm creînd condiții pentru a urgenta reconstrucția secțiilor, a unor brigăzi aparte și a implementa în producere utilaj progresiv. Grație acestor lucrări a devenit real a produce în zi 40,0 mii perechi de încălțăminte. În perioada anilor 1966-1970 producția globală a crescut de 2,1 ori, fondurile fixe de 3,0, productivitatea muncii- 1,8, venitul a crescut de 1,9 ori.
În anul 1967 în baza Hotărîrii Consiliului de Miniștri ai RSSM a început construcția unui corpus nou de producere cu capacitatea anuală de 5,0 mln. perechi de încălțăminte pe an.
În anul 1969 corpusul a fost dat în exploatare. Cu darea lui în exploatare capacitatea de producere a întreprinderii comparativ cu anul 1965 s-a dublat și în anul 1970 a constituit 9,5 mln. perechi de încălțăminte.
Anii 80 au fost marcați cu noi succese: capacitatea de producere a depășit 10,0 mln. perechi de încălțăminte pe an, la întreprindere funcționează 15 secții de producere, specializate în fabricarea unui asortiment anumit, parcul de utilaj constituie 2,1 mii unitati, la întreprindere lucrează peste 6000 de muncitori, specialiști și slujbași. 70 de articole sunt atestate cu Semnul de stat al calității. 36 de fruntași în producere sunt decorați cu ordine și medalii de stat.
Cu anii întreprinderea se dezvoltă, se perfecționează producerea, a fost efectuată reutilarea tehnică, și-a lărgit piața de desfacere. În anul 1982 volumul producției globale a constituit 68,3 mln. ruble. Întreprinderea se cooperează cu alte 16 întreprinderi din țară și 7 întreprinderi de peste hotarele țării. Producția “Zorile” este livrată în Rusia, RSS Cazahă, RSS Usbecă, Lituania. Producția cu marca “Zorile” anual este demonstrată , a fost prezentată din India, Columbia, Peru, Algir.
În anul 1983 de încălțăminte “Zorile” a fost separată în structură individuală de încălțăminte în numele “Бeндepcкoгo вoccтания “ din Bender .
În anul fost înființată Asociația științifică de producere a pielei și încălțămintei. În componența acestei asociații au fost incluse Fabrica de încălțăminte “Zorile” Chișinău, Combinatul de prelucrare a pielei sat. Sîngera, Uzina de piele din Chișinău, Fabrica de încălțăminte “Бeндepcкoгo вoccтания “ din Bender.
În anul 1988 exponatele prezentate de Realizări a Economiei Naționale a URSS au fost însemnate cu medalia de bronz, din RSSM – Diploma de gradul II și Diploma de onoare.
1989 Fabrica de încălțăminte “Zorile” este una din cele întreprinderi din sistema industriei ușoare a RSSM. Toată producerea este plasată în 9 secții de producere care sunt specializate în producerea unor anumite tipuri de încălțăminte pentru bărbați, dame și copii, elegantă și de fiecare zi. Fabrica dispune de 8 secții auxiliare, – secția mecanică, electrică, transport, calapoade și altele.
În anul 1989 pentru a produce încălțăminte “Lux”, de asemenea pentru a lărgi gama sortimentală și a majora volumele de producție a fost procurat utilaj tehnologic din Italia, Germania, Iugoslavia în sumă de 2,0 mln. ruble.
Gama de produse:
Încălțăminte pentru copii mici: ghetuțe, pantofi, sandalete de vară;
Încălțăminte pentru copii elevi: cizme, ghete, pantofi, pantofi de vară;
Încălțăminte pentru bărbați: cizme, pantofi, pantofi de vară, ghete călduroase și reci, mocasini pentru bărbați;
Încălțăminte pentru dame: cizme, semicizme, ghete, pantofi, pantofi de vară;
Pantofi de cameră pentru femei.
În producere sunt utilizate piei naturale sintetice și artificiale, materiale textile, țesături impregnate, materiale tricotate din bumbac.
Trăsăturile caracteristice a încălțămintei anului 1989 sunt:
-Existența a trei hotărîri de stil- clasic, sportiv și național-folcloric;
-Volumul încălțămintei este micsorat pe seama îngustării vîrfului încălțămintei și micsorarea masei tocului;
-Siluet modern pe seama formei vîrfului în formă de oval sau “Care” , de asemenea pe seama tocului- pilon. Înălțimea tocului și pînă la
În afară de Uzina de piele din Chișinău întreprinderea achizitioneaza materiale din a URSS – Moscova, Leningrad, Minsc, Kiev, Kirov, Erevan.
În anul 1989 volumul de producție a constituit 7 mln. 667 mii perechi de încălțăminte, inclusiv:
Pentru femei – 814,0 mii perechi;
Pentru bărbați – 2183 mii perechi;
Pentru copii – 4670,0 mii perechi.
La întreprindere sunt utilizate tehnologii avansate ca – injectarea tălpilor sub presiune la agregate de turnat tălpi, fabricate după licența firmei “OTTOGALLI” de Asociația de producere “Toчлитмащ” în numele lui Киpoв din or. Tiraspol.
În bază de condiții reciproc avantajoase în anul 1989 cu întreprinderea din Ungaria “Minoseghi” a fost semnat un contract de prelucrare a pielei de crom (materia primă de de piele din Chișinău). Din această piele pe baza tehnologiei ungare secțiile nr. 5 și nr. 4 au început producerea încălțămintei de lux – cizme, semicizme, pantofi, pantofi de vară pentru femei și pantofi pentru bărbați.
În anii 1990, odată cu trecerea la economia de piață, destrămarea URSS și întreruperea legăturilor economice dintre republici, majorarea nejustificată a prețurilor la materia primă, sistema creditară – bancară creată cu rata dobînzii peste măsură de înaltă au adus întreprinderea la situație critică. Ca și alte întreprinderi “Zorile” s-a pomenit în stare de falimentare.
Are loc scăderea drastică a volumelor de producție, astfel, în anul 1991 întreprinderea a produs 6993,0 mii perechi de încălțăminte, în anul 1992- 5310,0 mii perechi de încălțăminte, în anul 1993- 2650,0 mii perechi de încălțăminte, iar în anul 1994 au fost produse doar 740,0 mii perechi de încălțăminte. Stocuri de încălțăminte gata și bunuri materiale enorme, staționări de producere permanente. Din cauza lipsei volumului de lucru personalul a rămas fără salariu, iar întreprinderea a devenit incapabilă să-și onoreze obligațiunile fiscale și bancare. Atmosfera social – morala în colectiv devine critică.
Anul 1995, necătînd la faptul, că volumul de producere a scăzut, este pentru întreprindere an de cotitură. Cu venirea noii administrații a fost elaborată strategia de ieșire din criză a întreprinderii. A fost semnat cu Consiliul Creditorilor de stat Acord-Memorandum în baza căruia toate datoriile și penalitățile întreprinderii ( 11890,0 mii lei) față de Buget, Fondul social, credite și rata dobînzii față de Moldindcombanc, Ministerul de Finanțe au fost înghețate și reeșalonate pentru rambursare pînă la 31 decembrie anul 1998. A început procesul de restructurare a întreprinderii în urma căruia a fost efectuată reorganizarea tehnică și tehnologică a producerii pe principiul “ciclu închis”.
Activitatea de producere de bază a fost concentrată în corpusul de producere nr. 2, care constă din 5 secții de producere a încălțămintei prin diverse metode de producere – lipire, injectare, lipire și coasere.
În scopul dezagajării mijloacelor financiare și achitarea datoriilor creditoare a întreprinderii au fost întreprinse o serie de măsuri pentru a vinde – bunuri materiale inutile, demodate, mijloace fixe și de producere eliberate și neutilizate în producere, au fost lichidate toate structurile care generau pierderi. Au fost efectuate un șir de măsuri îndreptate la micșorarea cheltuielilor de producere și îmbunătățirea calității producției gata. A fost creat serviciul de marketing, ca bază a activității comerciale a întreprinderii.
În scopul majorării volumelor de vînzări în anul fost creată rețeaua proprie de comerț, care consta dintr-un centru comercial în or. Chisinau, str. Calea iesilor,8 și 15 magazine de firmă în orașele și centrele raionale ale republicii. Prin această rețea anual este comercializată circa 40 % de încălțăminte.
Tot în această perioadă, întreprinderea a fost înregistrată ca societate pe acțiuni. La momentul înregistrării capitalul statutar a constituit 19767645 lei și a fost împărțit în 2196405 acțiuni. Din numărul total de acțiuni – 60,3 % aparțin statului, 20,0 aparțin lucrătorilor întreprinderii, 19,7 % – fondurilor de investiții. În perioada trecută structura capitalului statutar n-a suferit schimbări esențiale.
În luna octombrie anul 1995 întreprinderea a semnat contract de colaborare la conditii LOHN cu firma italiană “Loncar Due” IRL și deja în luna decembrie a fost efectuat primul export de încălțăminte în Italia.
Prima perioada de activitate cu firma “Loncar” volumele de producție erau destul de modeste pînă la 60,0 mii perechi de încălțăminte pe an. În prezent volumul de producere anual constituie 200,0 mii perechi de încălțăminte. Fiecare an în producere sunt lansate peste 75 modele de pantofi, ghete, mocasine pentru bărbați. Lucrînd cu această firmă în producere au fost implementate diverse tehnologii de producere a încălțămintei ca:
– formarea fețelor pe calapod prin metoda de încleiere a tălpii fără tragere;
– formarea fețelor pe calapod prin metoda de încleiere a tălpii prin tragere cu coaserea și fără coaserea tălpii.
În anul 1996 a fost aprobată noua marcă comercială, care simbolizează tradiție, contemporanietate, devotament și perfecție.
Orientarea la export a devenit baza politicii de comerț a SA “Zorile”. Astfel în anul fost semnat încă un contract de colaborare în Lohn de producere a încălțămintei pentru bărbați ( obișnuită) cu firma italiană “Garsport” IRL. In anul 2003 contractul a fost reziliat.
Începînd cu anul 1997 se observă o creștere a volumelor de producere, au fost îmbunătățiți indicii de performanță, s-a înregistrat o creștere esențială a productivității muncii și salariului mediu anual.
În anul 1997 la întreprindere este implementată sistema unică informațională, care permite primirea operativă a informației pe toate direcțiile de activitate. Pe parcurs sistema informațională a suferit modificări, a fost perfecționată și în prezent în sistemă sunt incluse circa 30 de calculatoare.
Tot în anul 1997 pentru instituțiile de forță (MAI, MA, Trupele de grăniceri) a fost elaborat și implementat în producere un nou sortiment de încălțăminte – pantofi, ghete, cizme militare. Au fost elaborate noi colecții de încălțăminte pentru femei, bărbați și copii, care se bucurau de o popularitate deosebită la cumpărători. Din an în an întreprinderea își îmbunătățește indicii de performanța, achita atît datoriile istorice cît și plățile curente.
Însă, în anul 2001 puterea de cumpărare a populației scade, piața este inundată cu încălțăminte din Turcia, Polonia China, astfel întreprinderea vinde marfă doar de 19,8 mln. Lei. Cifra de afaceri comparativ cu anul precedent nu scade, dar nivelul atins nu permite dezvoltarea producerii. Cu atît mai mult că tot în această perioadă întreprinderea rambursează circa 7,4 mln.lei datorii istorice – credite. Pe parcursul întregului an întreprinderea duce lipsă de mijloace financiare pentru completarea fondului de rulment, în așa mod situația economico-financiară a întreprinderii se agravează din nou.
Cu semnarea contractului de colaborare în luna noiembrie contractului de colaborare cu firma “Rieker Schuh” SA, Elveția începe creșterea considerabilă a volumelor de producție și situația financiară a întreprinderii se stabilizează. În anul 2002 întreprinderea produce 672,0 mii perechi de încălțăminte, în anul 2003 sunt produse și comercializate 1,1 mln. perechi de încălțăminte.
Volumele de producere pentru firma “Rieker” au atins în anul 2002 cifra de 430,0 mii perechi de încăltăminte, în anul 2003- 840,0 mii perechi încălțăminte. În anul 2004 au fost produse și exportate în Germania 1346,8 mii perechi de încălțăminte. Pe parcursul anului au fost lansate și produse peste 150 de modele de încălțăminte pentru bărbați și femei. În producere a fost lansată tehnologia de producere a încălțămintei prin metoda formarii fetei pe calapod ( metoda de întărire a fetei de calapod prin lipire sau ștrobel) .
În anul 2002 pentru prima dată din momentul acționării întreprinderii acționarii primesc dividende.
În anul 2004 au fost produse și comercializate 1,6 mln. perechi de încălțăminte. Volumul exportului a constituit 93% din volumul total de vînzări. În rezultatul activității economice în anul 2004 comparativ cu anul 2003 beneficiu a crescut de 1,1 ori, productivitatea – 1,4, salariul mediu – 1,3 ori.
După o perioadă destul de îndelungată întreprinderea a participat la expoziția din Moscova, unde au fost expuse colecțiile încălțăminte de iarnă pentru bărbați, dame și copii.
Corespunzător odată cu creșterea volumelor de producție cresc și defalcările. În anul 2004 în Buget au fost transferate 7278,0 mii lei, în Fondul Social – 3772,0 mii lei. În fondul de asigurare medicală au fost transferate 965,0 mii lei. În fondul de pensii – 430,3 mii lei.
În privința asigurării întreprinderii cu materialele de bază și auxiliare, ultimul timp SA “Zorile” colaborează cu firme străine cunoscute din Italia, România, Polonia, de asemenea cu Rusia de unde sunt achiziționate chirză, furnitură, materiale pentru ștaif și bombeu. Din Ucraina sunt importate iufti, poliuretan, calapoade.
Întreprinderea dispune de secție mecanică, electrică și aburi comprimați, secție de transport, secție de calapoade, depozite de producție gata și materiale.
La întreprindere activează laboratorul de testări fizico-mecanice acreditat de Departamentul Moldova –Standard. Laboratorul asigură funcționarea sistemei de calitate la întreprindere și acordă servicii prestate altor organizații.
Politica de investiții a întreprinderii este îndreptată la reutilarea și modernizarea tehnică, creîndu-se astfel condiții de implementare a tehnologiilor performante, crearea condițiilor de muncă și activității ritmice de producere.
Pentru a micșora cheltuielile de căldura și energia electrică, a utiliza eficient resursele financiare, de către specialiștii întreprinderii în anul fost elaborat și în anul fost implementat proiectul investițional de producere a energiei electrice și căldurii în regim autonom. Deasemenea, în anul fost efectuată reparația capitală a sistemei de încălzire a întreprinderii.
Anual la reutilarea tehnică și procurarea pieselor de rezervă circa 1,0- 1,5 mln. lei. Începînd cu anul 2002 la întreprindere este efectuat un volum mare de lucru ce ține de îmbunătățirea condițiilor de muncă – schimbarea geamurilor, reparația încăperilor sanitare, reparația acoperișului, pregătirea a noi suprafețe de producere.
Credincioasă tradițiilor sale, în prezent SA “Zorile” continuă să se specializeze în producerea încălțămintei pentru bărbați, femei, copii pentru toate vîrstele și toate anotimpurile. Practic nici una din întreprinderile Moldovei, utilizînd diverse tehnologii nu produce toata gama sortimentală. În această privință “Zorile” ocupa poziția de lider.
Din succesele de ultimă perioadă a SA “Zorile” putem menționa următoarele:
Premiul de stat în domeniul calității, productivități și competitivității în domeniul calității pe anul 2000.
Pentru rezultatele obținute în anul 2003 întreprinderea a fost recunoscută “Cel mai bun contribuabil al anului 2003, i s-a decernat Premiul de gradul domeniul calității, productivității și competitivității.
În anul 2004 întreprinderea a confirmat titlul de “Cel mai bun contribuabil al anului” Premiul de stat de gradul 1 în domeniul calității, productivității și competitivității”. Pentru prima dată marca “Zorile” devine “Cea mai bună marca comercială a anului”.
Pentru rezultatele obținute In anul 2005 întreprinderii I s-a decernat Premiul Mare “Mercuriul de Aur” al concursului “Marca comerciala a anului , Diploma de laureat de gradul II pentru Realizări în domeniul Calității, Productivității si Competitivității”.
In anul 2006 întreprinderii i-a fost decernat titlul “Cel mai bun contribuabil al evului”. Marca comerciala “Zorile” a fost recunoscuta din nou “Cea mai notorie marca anului”, nominație “Export”
Printre succesele firmei pot fi menționate: diversitatea gamei sortimentale, fabricarea încălțămintei în colaborare cu partenerii italieni și germani la condiții "Lohn", penetrarea continuă a piețelor de desfacere internă și externă.
Încălțămintea “Zorile” participă active la expoziții și tîrguri internaționale, unde obține aprecieri înalte.
“Zorile” SA este în căutarea partenerilor de afaceri și este gata pentru o colaborare reciproc avantajoasă.
2.2 Analiza indicatorilor activității economice și financiare a întreprinderii în ultimii 2 ani
2.2.1. Analiza profitului.
Rezultatul financiar al activității întreprinderii se caracterizează prin suma profitului și a nivelului rentabilității obținute. Profitul reprezintă depășirea veniturilor cîștigate de întreprindere asupra consumurilor și cheltuielilor suportate de aceasta din activitatea de întreprinzător.
Aprecierea dinamicii și structurii profitului brut
Profitul brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obținută din vînzarea produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ca diferența dintre veniturile din vînzări și costul vînzărilor.
Analiza profitului brut
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Din datele prezentate în tabel rezultă că SA „Zorile” a obținut un rezultat financiar pozitiv, atît în anul 2008 cît și în anul 2009. În anul 2009 mărimea profitului brut a constituit 22986814 lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 2033671 lei față de perioada precedentă.
Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderea) pînă la impozitare.
Profitul (pierderea) pînă profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional.
Profitul (pierderea) pînă exprimat prin relația:
PPI= RAO ± RAI ± RAF± RE, unde:
PPI- profitul (pierdere) pînă ;
RAO- rezultatul din activitatea operațională;
RAI- rezultatul din activitatea de investiții;
RAF- rezultatul din activitatea financiară;
RE- rezultatul excepțional.
Analiza în dinamică a profitului (pierderii) pînă evaluarea mărimii acestuia în comparație cu realizările anilor precedenți cu datele stabilite în Planul de afaceri și studiarea modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii ani. Analiza dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele financiare.
Aprecierea dinamicii și structurii profitului (pierderii) pînă
Tabelul nr.2
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Din datele prezentate în tabelul nr.2 rezultă că SA „Zorile” a obținut un rezultat financiar pozitiv atît în anul 2008 cît și în anul 2009. În anul 2008 mărimea profitului pînă constituit 13036638 lei, ceea ce reprezintă o creștere cu 1112603 lei față de perioada precedentă. Majorarea profitului pînă fost determinată de majorarea mărimii profitului obținut din activitatea operațională în anul 2009.
2.2.1 Analiza dinamicii profitului net
Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămîne întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul pînă și cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.
Analiza formării profitului net
Tabelul nr.3
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: După datele din tabelul 3 SA „Zorile” a înregistrat un profit net în ambele perioade, abaterea constituind o majorare de 1358797 lei față de anul 2008.Majorarea profitului brut este determinată de majorarea profitului pînă în anul 2009 cu 1112603 lei.
2.2.2 Analiza Rentabilității
Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care exprimă capacitatea întreprinderii de a cîștiga profit și se determină ca raportul dintre efectele economice și financiare obținute de întreprindere și eforturile depuse pentru obținerea acestora.
Indicatorii rentabilității sunt grupați în 3 categorii:
– indicatorii rentabilității producției;
– indicatorii rentabilității activelor;
– indicatorii rentabilității capitalului.
Analiza rentabilității veniturilor din vînzări
Rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obține profit în urma vînzării produselor finite, mărfurilor și prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea profitului obținut venituri din vînzări.
Rentabilitatea veniturilor din vînzări exprimă legătura care există între rezultatul financiar și veniturile din vînzări obținute de întreprindere și se determină în baza raportului dintre mărimea profitului și valoarea veniturilor din vînzări. Formula general de calcul al rentabilității din vînzări este:
Analiza rentabilității veniturilor din vînzări
Tabelul nr.4
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Din datele din tabelul 4 putem constata la întreprindere o diminuare neînsemnată a rentabilității veniturilor din vînzări cu 0,11%. Astfel nivelul rentabilității veniturilor din vînzări în anul constituit 17,39%, adică venituri din vînzări întreprinderea a cîștigat 17,39 lei profit net, iar în anul 2009 17,28% lei, astfel înregistrînd o micșorare cu numai 0,11 puncte procentuale.
Analiza rentabilității activelor (economică)
Unul dintre cei ai utilizării eficiente a activelor este rentabilitatea activelor (economică).
Rentabilitatea economică reprezintă remunerarea brută a capitalurilor investite pe termen lung, atît propriu cît și reflect profitul pînă în medie, de active.
Rentabilitatea activelor se determină conform formulei:
Valoarea medie a activelor se calculează conform mediei aritmetice simple în baza datelor Bilanțului Contabil.
Ậ = [A la începutul perioadei + A ] / 2
Pentru anul 2008 Ậ = (60563212 + 52929112) / 2 = 56746162 lei
Pentru anul 2009 Ậ = ( 71153491 + 60563212) / 2 = 65858351,5 lei
Analiza dinamicii rentabilității activelor
Tabelul nr.5
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Din datele din tabelul 5 rezultă că rentabilitatea activelor „Zorile” are o tendință de reducere față de nivelul anului precedent. Dacă în anul 2008 rentabilitatea activelor a atins nivelul de 18,77%, în anul 2009 aceasta s-a redus pînă la 18,23% (-0,53%). Ca urmare pentru anul 2009 fiecare leu active întreprinderea obține 18,23% lei, deci firma utilizează eficient activele sale.
Analiza rentabilității capitalului propriu (financiar)
Rentabilitatea financiară reflectă capacitatea întreprinderii de a utiliza capitalul propriu în vederea obținerii profitului. Prin prisma acestui indicator posesorii de capital apreciază eficiența investițiilor lor, adică caracterizează mărimea profitului obținut pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.
Rentabilitatea financiară se determină în baza raportului dintre profitul pînă (sau profitul net) și valoarea medie a capitalului propriu:
Valoarea medie a capitalului propriu este:
Pentru anul 2008
Pentru anul 2009
Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu
Tabelul nr.6
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Din datele din tabelul 6 rezultă Sa „Zorile” rentabilitatea capitalului propriu a înregistrat o creștere față de anul precedent cu 0,07%.
Dacă în anul 2008 capital propriu întreprinderea obținea 0,53 lei profit net, atunci în anul 2009 au fost obținute 0,60 lei pierderi nete. Această majorare a rentabilității este cauzată de majorarea profitului net cu 1358797 lei, iar valoarea medie a capitalului propriu a rămas neschimbată.
2.2.3 Analiza lichidității
Lichiditatea reprezintă posibilitatea firmei de-ași onora obligațiile de plată pînă Analiza lichidității societății urmărește capacitatea acesteia de a-și achita obligațiile curente (de exploatare) din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum și evaluarea riscului incapacității de plată.
Formula de bază a lichidității este:
Coeficienții lichidității sunt:
– lichiditatea curentă (generală)
– lichiditatea intermediară (restrînsă)
– lichiditatea absolută (imediată)
a) Lichiditatea curentă presupune comparația activelor curente cu datoriile pe termen scurt, și arată dacă întreprinderea dispune de active curente suficiente pentru achitarea datoriilor pe termen scurt în suma deplină, se calculează conform formulei:
Calculul coeficientului de lichiditate
Tabelul nr. 7
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
b) Lichiditatea intermediară reprezintă indicatorul ce reflectă cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este capabilă să achite prin mobilizarea mijloacelor bănești, investițiilor pe termen scurt și creanțele pe termen scurt și formula de calcul este:
Calculul coeficientului de lichiditate
Tabelul nr.8
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
c) Lichiditatea absolută caracterizează cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este capabilă să achite imediat, utilizînd numai mijloacele bănești disponibile și se calculează conform formulei:
Calculul coeficientului de lichiditate
Tabelul nr.9
Sursa: Bilanțul contabil S.A ,,Zorile”
Concluzie: Calculele efectuate în tabelul 7 atestă faptul că „Zorile”, coeficienții de lichiditate din punct de vedere a creditorului corespund nivelului de siguranță (fiind 0), ca rezultat nu apare problema insuficienții mijloacelor financiare pentru achitarea datoriilor scadente atît la început cît și de gestiune.
Capitolul III: Organizarea aplicării funcțiilor manageriale și implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților a intreprinderii
3.1 Implicarea organelor administrației publice în activitatea agenților a intreprinderii
În cadrul eforturilor Guvernului de creare și dezvoltare a unei economii moderne și dinamice, axate pe cunoștințe, este importantă :
crearea condițiilor propice dezvoltării în continuare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, sector care poate aduce o contribuție substanțială la creșterea Produsului Intern Brut;
sporirea oportunităților de ocupare a forței de muncă;
desfășurarea cu succes a reformelor economice;
soluționarea unui număr mare de probleme de ordin social;
stimularea creșterii exporturilor.
Dintre formele de implicare a autorităților administrației publice în activitatea economică a agenților micului business, putem evidenția următoarele:
crearea cadrului legislativ întru posibilitatea desfășurării activității de întreprinzător;
scutirea de plată la anumite tipuri de impozite;
formarea relațiilor de piață bazate pe dezvoltarea concurenței și activității de anticoncurență a agenților economiei;
coordonarea în comun cu unitățile teritoriale ale Fondului ( pentru susținerea antreprenoriatului și dezvoltarea micului business ), a activității agenților micului business din teritoriul subordonat, acordîndu-le asistența informațională și de consultanță;
contribuția la realizarea programelor de stat de susținere a antreprenoriatului și micului business;
participarea la organizarea expozițiilor și iarmaroacelor de producție fabricată de agenții micului business, inclusiv prin repartizarea unor terenuri și localuri din proprietatea lor;
acordarea subvențiilor agenților economici;
suport monetar ( reduceri / scutiri de taxe, în cazul calamităților naturale );
amnistia fiscală;
scutirea la plata fondului social prin realizarea anumitor programe (mărirea volumului de producție, majorarea salariilor, crearea locurilor de muncă).
Amnistia fiscală ca formă de implicare a organelor administrației publice locale a avut ca efect anularea restanțelor față de bugetul de stat, fapt de care au beneficiat numeroși agenți economici însă nu și întreprinderea S.A ,,ZORILE” care la momentul aplicării amnistiei fiscale se afla la etapa achitării integrale a datoriilor față de bugetul de stat nefiind necesară și inoportună beneficierea de această amnistiere astfel implicarea organelor administrației publice în activitatea întreprinderii S.A ,,ZORILE” s-a manifestat prin una din formele enumerate mai sus și anume:
Scutirea de 2% la plata fondului social de stat în urma îndeplinirii următoarelor condiții:
majorarea treptată a volumului de producție:
majorarea salariilor lucrărorilor administrației întreprinderii cît și a angajaților operaționali;
crearea locurilor noi de muncă.
Un rol nu mai puțin semnificativ a jucat și contribuția statului la realizarea programelor de susținere a antreprenoriatului și micului business prin intermediul promovării imaginii întreprinderii prin intermediul posturilor de televiziune: NIT, Moldova 1, ORT.
3.2 Aplicabilitatea funcțiilor manageriale ,,Zorile”
Aplicabilitatea funcțiilor manageriale în cadrul S.A. ,,Zorile” este foarte redusă din cauza aplicării propriului sistem metodologic de conducere și gestionare a întreprinderii. Pe măsura pozițiilor lor ierarhizate a funcțiilor putem descrie:
Previziunea
În cadrul acestei funcții sunt aplicate și eleborate un șir de măsuri, atît de eficientizare a distribuției capitalului cît și a resurselor umane.
Echipa managerială de conducere efectuează prognoze privind volumul producției, comercializarea, prețul unei unități de producție ș.a. Desigur pentru a prognoza ceva este necesar de a ști cu precizie și justificat toate necesitățile de producție Aceasta este favorizată de încheierea unor contracte de durată cu firmele ce procură marfa dată. Faptul dat ar permite efectuarea unor prognoze eficiente și concrete.
O altă materializare a previziunii ar fi planurile. În cadrul planurilor se identifică obiectivele întreprinderii, programele de activitate, nivelul bugetului de venituri și cheltuieli. Managerul din timp își elaborează planul conform necesității de producere (cantității) pe un anumit termen (de la 1 zi pînă la 1 săptămînă).
Astfel muncitorul operațional are afișat pe panoul din secție programul său de lucru în care se include norme de muncă pentru fiecare operator. Metoda dată permite de a omite toate ședințele operative, ceea ce sporește productivitatea muncii în ansamblu. De aici reiese că fiecare angajat știe ce trebuie să execute și în ce termen. Executarea acestor programe permite repartizarea muncii, durata stabilă și resursele repartizate.
Organizarea
Activitatea tuturor subdiviziunilor este strict nominalizată în planurile de producție. Astfel fiecare linie de producere își are scopul său și programul bine determinat.
Prima linie de producție asigură cu o parte dorsală a încălțămintei și o depozitează între linii. A doua linie de producție fabrică cealaltă parte dorsală și o depozitează spre cea de a treia linie. A treia linie fabrică partea de sus (din față) a încălțămintei și o stochează la cea de-a patra linie.
Funcția liniei a patra constă în faptul asamblării tuturor componentelor de la primele trei linii.
Ca urmare a organizării date, nivelurile operaționale funcționează într-un mod foarte productiv. Lucrul dat permite realizarea volumului total de producție într-un termen prevăzut din timp, cu un număr stabil de resurse umane și cu o cantitate de materie primă prestabilită.
Coordonarea
Realizarea acestei funcții are loc prin precizarea tuturor relațiilor dintre secții și compartimente.
Managerul coordonează cu șefii de secții în scopul evidențierii lucrătorilor productivi. Această funcție nu funcționează la un nivel stabil din cauză că toate procesele operaționale sunt automatizate, iar rolul fiecărui muncitor este doar de a urmări procesul și de a pune spre prelucrare materia primă.
Motivarea – antrenarea
Cunoaștem bine faptul că motivarea personalului este principalul factor de stimulare înspre realizarea obiectivelor unității economice. Ea joacă un rol de forță motrică- ceea ce ar permite o dezvoltare a procesului de management.
Principalul factor înspre motivarea personalului îl reprezintă salariul.
Cunoscînd faptul cheltuielilor coșurilor de consum minim pot spune că orice angajat ar dori să aibă un salariu cît mai mare. De aici și reiese că factorul de bază înspre realizarea motivării, îl reprezintă salariul.
În continuare voi prezenta situația de remunerare în cadrul întreprinderii S.A. ,,Zorile”.
Remunerarea personalului
Salariul mediu lunar demonstrează că motivarea personalului s-a stabilizat.
Salariul mediu al muncitorilor "ZORILE" S.A. pe anul 2007 constitue 1730 lei și este cu 26,4 % mai mult decît cu salariul mediu pe economia națională (1369 lei pe angajat)
În anul 2008 se prognozează o creștere a salariului mediu lunar față de 2007 cu 140 lei.
Din contul: concondarții stricte a salariului cu cantituatea și calitatea producției.
Perfecționarea sistemei de stimulare în dependenta de performanțele atinse (mai înalte ca cele planificate).
Salariul mediu lunar
În tabelul de mai jos este prezentată evoluția cotei părți a salariului de bază și a celorlalte plăți în totalul fondului de salarizare.
Relațiile de lucru precum și condițiile de remunerare sunt stipulate în contractul colectiv de muncă, semnate între administrația întreprinderii și sindicate.
Relațiile între managementul întreprinderii și sindicate se pot considera bune nu sânt înregistrate Momente de tensiune și situații de criză nu sunt înregistrate.
Lucrul la întreprindere este organizat într-un schimb.
Regimul de muncă aprobat este următorul:
Criteriile utilizate în stabilirea salariilor sunt:
regulamentele guvernamentale “Cu privire la condițiile de salarizare”;
coeficienții tarifari ai rețelei tarifare unice;
remunerarea după unitatea de timp și după volumul de lucru (cantitate, calitate)
Facilități și înlesniri, acordate muncitorilor în conformitate cu codul muncii
De asemenea, la întreprindere există un sistem de înlesniri la concediu:
Facilități acordate la salariu muncitorilor care lucrează la procese tehnologice cu condiții daunatoare:
Modalitățile de utilizare a componentelor motivației pot fi diferite, esențial este desigur că ele să permită înfăptuirea unor acțiuni manageriale menite să asigure antrenarea personalului de execuție și de aplicare a managementului la realizarea obiectivelor firmei.
Se subliniază, totuși existența anumitor trăsături ale procesului motivațional: complexitatea fenomenului impune combinarea diferitelor forme stimulatoare, diferențierea acestora în funcție de specificul celor pentru care se aplică motivația (persoana, echipe), gradualitatea , adică satisfacerea succesivă a trebuințelor.
Locul obținut de funcția de antrenare-motivație în contextul funcțiilor managementului este deosebit, avînd influențe asupra acestora, punînd în mișcare oameni care vor planifica, vor organiza și vor controla.
În ultimă instanță, ea dă viață organizării, care așa dupa cum s-a arătat, permite punerea în operă a măsurilor de realizare a obiectivelor stabilite prin intermediul funcției de previziune. Are deci, un puternic caracter operațional și condiționează efectele economice ale celorlalte funcții ale managementului.
Controlul și evaluarea
Controlul reprezintă forma cea mai eficientă de acțiune prin care se urmărește în ce măsură rezultatele obținute sunt identice cu nivelul lor prestabilit sau cele ale diferitor standarde. Exercitarea cu componență a funcției de control face necesară mai întîi definirea structurii elementare a actului în sine, de control care reunește într-o anumită succesiune logică mai multe operațiuni.
Comisia de cenzori exercită controlul obligatoriu al activității economico-financiare a Societății timp de un an, precum și efectuează controale extraordinare din propria inițiativă, la cererea acționarilor care dețin cel puțin 10% din acțiunile cu drept de vot, la hotărîrea Adunării generale a acționarilor sau decizia consiliului Societății.
Cu aceeași atribuție este abilitat și Consiliul Societății care reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunării generale și, în limitele atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității Societății. Consiliul Societății este împuternicit să decidă asupra rezolvării problemelor care țin numai de competența lor. Hotărîrile date sunt obligatorii pentru toți acționarii și persoanele cu funcții de răspundere ale Societății.
El se efectuează direct începînd de la echipa care realizează executarea managementului în cadrul unității date. În urma unui astfel de control directorul general adoptă niște acțiuni sau decizii operative.
Controlul se mai efectuează și prin analiza rapoartelor primite de la subordonați.
La rîndul său echipa managerială efectuează control la subdiviziunile de nivel ierarhic mai mici. Aici se evidențiază faptul executării normelor prestabilite, calitatea executării lor și ordinea corespunderii conform standartelor. Managerul aduce la cunoștință personalului despre tehnicile de securitate a muncii care necesită a fi respectate în cadrul executării muncii.
Echipa muncitorilor operaționali trebuie să respecte regulamentele date pentru a ocoli încălcările neprevăzute.
Lucrătorul este obligat sa-și verifice locul de muncă, să pună în funcțiune tehnica folosită pentru a vedea dacă ea funcționează normal. Controlul se mai efectuează și după ziua de muncă. Tehnicianul din cadrul întreprinderii efectuează controlul periodic al aparatelor tehnice, depistează starea lor și după necesitate le repară.
Pentru ca controlul să se efectueze la un nivel corespunzător normelor și regulamentelor, managerul trebuie permanent să fie la curent cu situația lucrurilor.
Pe lîngă controlul efectuat asupra personalului și calității muncii prestate de el mai există și controlul economic.
Controlul economic se efectuează atît în aspect nomeclativ cît și fizic.
În cadrul întreprinderii controlul nomeclativ îl efectuează contabilul-șef. El verifică corespunderea datelor prezentate de economiști cu înregistrările proprii. Dacă datele nu corespund, sau sunt unele divergențe, toată informația se examinează din nou. În baza controlului contabilul întocmește un raport (la sfîrșit de an) care-l prezintă directorului general.
3.3 Analiza SWOT a întreprinderii
Analiza SWOT are ca scop studierea caracteristicilor esențiale ale întreprinderii ce îi dau identitate și o pot avantaja în activitățile viitoare.
Analiza SWOT are menirea să evidențieze punctele tari și punctele slabe ale întreprinderii, pornind de la oportunitățile și amenințările mediului exterior. În acest scop se apelează la concepte și metode de analiză cum sunt: ciclul de viață al produselor, modelul de portofoliu, creștere-cotă de piață, modelul de poziționare avînd în vedere atractivitatea pieței și potențialul competitiv al întreprinderii, modelul de expansiune produs-piață (matricea Ansoff) ș.a.
SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezești „Strengthts” (Forțe, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunități, Șanse) și „Threats” (Amenințări). Primele două privesc întreprinderea și reflectă situația acesteia, iar următoarele două privesc mediul și oglindesc impactul acestuia asupra activității întreprinderii.
Punctele forte ale întreprinderii sunt caracteristici sau competențe distinctive pe care aceasta le posedă la un nivel superior în comparație cu alte întreprinderi, îndeosebi concurente, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în fața lor.
Altfel prezentat, punctele forte, reprezintă activități pe care întreprinderea le realizează mai bine decît întreprinderile concurente, sau resurse pe care le posedă și care depășesc pe cele ale altor întreprinderi (o poziție importantă pe piață datoritț mărcii și volumului de produse, imagine bună în exterior, activitate eficientă de marketing și personal bine pregătit etc.).
Punctele slabe ale întreprinderii sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanțe inferior celor ale întreprinderilor concurente (profit scăzut, climat de muncă necorespunzător, costuri ridicate de producție, birocrație în exces etc.). Punctele slabe reprezintă activități pe care întreprinderea nu le realizează la nivelul propriu celorlalte întreprinderi concurente sau resurse de care are nevoie dar nu le posedă.
„Oportunitățile” reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru întreprindere, altfel spus șanse oferite de mediu, întreprinderii, pentru a-și stabili o nouă strategie sau a-și reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităților apărute (extinderea pieței după o recesiune, potențiala dezvoltare a produselor pentru a întîlni cererea, intrarea pe alte piețe externe și interne, crearea unei noi mărci pentru cîștigarea unei poziții avantajoase pe piață etc.). „Oportunități” există pentru fiecare întreprindere și trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităților de cercetare-dezvoltare, adică a unor inovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiționale pentru producția și comercializarea de bunuri si servicii.
„Amenințările” sunt factori de mediu externi negativi pentru întreprindere, cu alte cuvinte situații sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea întreprinderii de a-și realiza integral obiectivele stabilite, determinînd reducerea performanțelor ei economico-financiare (intrarea altor concurenți pe piața respectivă, scăderea interesului consumatorului pentru produsele tradiționale, apariția de acte normative interne sau externe etc.).
Ca și în cazul oportunităților, „amenințări” de diverse naturi și cauze pîndesc permanent întreprinderea, anticiparea sau sesizarea lor la timp permițînd întreprinderii să-și reconsidere planurile strategice astfel încît să le evite sau să le minimalizeze impactul. Mai mult, atunci cînd o amenințare iminentă este sesizată la timp, prin măsuri adecvate ea poate fi transformată în oportunitate.
Orice întreprindere își dorește să transforme amenințările în oportunități prin utilizarea eficientă a resurselor de care dispune.
Aplicarea analizei SWOT este facilitată dacă se folosește o listă de probleme care trebuie urmărite în cadrul analizei și ale căror răspunsuri sunt relevante pentru evaluarea situației de fapt a mediului și a întreprinderii. Este recomandabil ca problemele urmărite în ceea ce privește punctele forte, punctele slabe, oportunitățile și amenințările să aibă o anvergură necesară pentru a fi cu adevărat probleme strategice, să aibă legătură cu planurile strategice și să ofere indicii semnificative pentru evaluarea judiciozității acestora și, la nevoie, pentru reconsiderarea lor.
O parte din principalele probleme de urmărit în cadrul analizei SWOT sunt prezentate în continuare, ele pot fi folosite drept referință pentru efectuarea unei analize, dar pot și este preferabil să fie completate cu alte probleme specifice întreprinderii în cauză.
Analiza SWOT se poate desfășura la scara ansamblului întreprinderii sau, pentru adîncirea investigației și conturarea unor concluzii mai detaliate, la cea a domeniilor funcționale din cadrul întreprinderii: marketing, vînzări și distribuție, cercetare – dezvoltare, producție, financiar și personal – relații de muncă.
Analiza SWOT are un pronunțat caracter calitativ, permițînd formularea unui diagnostic asupra condiției trecute și actuale a întreprinderii sau a domeniilor ei funcționale, pe baza răspunsurilor la problemele menționate anterior, conturîndu-se perspectivele de evoluție pe termen lung ale întreprinderii și ale domeniilor respective.
Diagnosticarea în urma utilizării analizei SWOT, poate fi definită ca o cercetare complexă a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice si manageriale ce caracterizează activitatea unei întreprinderi, prin care se identifica punctele forte, punctele slabe, oportunitățile, amenințările și cauzele care le generează și/sau le va genera, se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative și /sau de valorificare a celor pozitive.
Managementul superior al S.A. „ZORILE” precum și managementul de nivel mediu și inferior utilizează în măsură medie sisteme, metode și tehnici manageriale care facilitează exercitarea proceselor de management în cadrul întreprinderii.
Analiza tipologică a instrumentarului managerial folosit a relevat cîteva aspecte importante:
numărul de metode și tehnici de management la care se apelează în mod curent este redus, intensitatea maximă a manifestării și utilizării în practica managerială observîndu-se pentru ședință și analizele economice;
sistemele de management utilizate curent sunt managementul prin obiective și managementul prin bugete, alături de care, în mică parte, se utilizează managementul participativ;
pentru fundamentarea deciziilor adoptate la nivelul managementului superior nu se folosesc metode decizionale moderne, datorită rigidității mecanismului de adoptare a deciziilor în condițiile deținerii de către stat a pachetului majoritar de acțiuni.
Considerăm că în această zonă de preocupări manageriale se manifestă unele disfuncționalități și neajunsuri a căror eliminare este posibilă prin conștientizarea importanței elementelor metodologico-aplicative puse la dispoziție de știința managementului.
Strategia de ansamblu a S.A. «ZORILE» pe care ne-am propus să o elaborăm, presupune realizarea unui diagnostic extern complex, care va cerceta factorii de mediu în sine, dar și legile după care aceștia „funcționează” și interacționează.
Evoluția pozitivă de ansamblu a economiei naționale poate stimula rolul favorizant al acestor factori asupra strategiei S.A. «ZORILE».
Puncte forte economice și manageriale
Rezultatele economico-financiare obținute în perioada analizată au condus la identificarea unui număr mediu de puncte forte. De aceea, considerăm că anumite schimbări vor genera posibilitatea valorificării superioare a potențialului întreprinderii, evidențiat de punctele forte reținute în tabelul 2.
Mai multe domenii au generat, în anii analizați, puncte forte pentru S.A. «ZORILE».
În ceea ce privește potențialul intern, sesizăm faptul că un număr mare din totalul personalului are pregătire superioară de specialitate, lucru firesc avînd în vedere activitățile de producere ce se desfășoară în mod constant în întreprindere;
În domeniul rezultatelor economico-financiare, sesizăm îmbunătățirea altor indicatori (numărul de rotații a activelor circulante, durata medie a unei rotații a activelor circulante).
Sistemul de management în ansamblu și componentele sale oferă, de asemenea, posibilitatea identificării unor puncte forte:
cunoașterea și utilizarea (chiar dacă parțială) a unor sisteme, metode și tehnici de management;
derularea în condiții normale a majorității activităților specifice funcțiunilor întreprinderii;
adaptarea organigramei întreprinderii la cerințele economiei de piață.
Puncte slabe economice și manageriale
Activitatea desfășurată de întreprindere în perioada analizată, problemele dificile cu care acesta s-a confruntat – specifice, de altfel, majorității întreprinderilor de producere din Republica Moldova – au generat, în multe domenii, identificarea a numeroase puncte slabe economice și manageriale.
Pentru perioada de referință au fost evidențiate puncte slabe în mai multe domenii:
În domeniul potențialului intern, considerăm cu totul insuficientă ponderea specialiștilor în marketing în totalul personalului cu pregătire superioară.
Sistemul de management în ansamblu și componentele sale evidențiază, de asemenea puncte slabe, cu implicații asupra majorității funcțiunilor întreprinderii:
adoptarea deciziilor, în absența utilizării unor metode decizionale specifice situațiilor concrete cu care se confruntă managementul întreprinderii;
un nivel redus de delegare a funcțiilor decizionale;
nerespectarea unor principii de concepere și de funcționare a sistemului informațional;
Tabelul 3 prezintă detaliat punctele slabe economice și manageriale identificate în cadrul diagnosticului intern al S.A. «ZORILE», în limita informației disponibile.
În scopul unei corecte și complete formulări a recomandărilor strategico-tactice, prezentăm principalele oportunități și amenințări evidențiate în contextul activității S.A. „ZORILE”.
Cele mai importante oportunități sunt următoarele:
Cadre profesionale pregătite;
Resurse naturale nevalorificate;
Derularea în Republica Moldova a mecanismelor de liberalizare a mediului de afaceri prin reforma regulatorie;
Așezarea geografică a RM ( punct de intersecție între puteri mari: Asia și Europa );
Cunoașterea limbilor străine;
Cunoașterea calculatorului ( acces la informațiile din internet );
Venituri de la persoanele ce lucrează peste hotare.
Amenințările care pot avea o influență negativă semnificativă asupra strategiei întreprinderii sunt următoarele:
Legislația fiscală imperfectă;
Instabilitatea politică( conflicte teritoriale în stînga Nistrului );
Schimbări frecvente în cadrul legislativ;
Corupția, criminalitatea;
Inflația;
Infrastructură slab dezvoltată;
Situații de monopol pe piață;
Defalcări înalte în fondul social;
Control exagerat din partea statului;
Birocrația;
Acces limitat la creditele bancare ( relații reduse cu BERD,BIRD și Banca Mondială );
Intimidări din partea poliției.
Abordarea cauzală a principalelor puncte forte și puncte slabe ne permite evidențierea în continuare a unor recomandări de natură strategică și tactică pe baza cărora managementul întreprinderii ar putea să intervină decizional și operațional:
Derularea unei activități eficiente din punct de vedere economico-financiar și managerial în perioada 2009-2011, care să permită asigurarea unor volume de producere și a unui profit maxim;
Revizuirea în continuare a categoriilor de cheltuieli, mai ales a celor administrative, pentru încadrarea acestora în nivelurile stabilite și corelarea lor cu alți indicatori de efect (cifra de afaceri, profit).
Asigurarea unei structuri organizaționale și funcționale cît mai adecvată, inclusiv prin angajarea unor tineri specialiști în domeniul design-ului, tehnologiilor informaționale și marketingului pentru compartimentele respective de specialitate;
Creșterea implicării și responsabilității conducătorilor departamentelor specifice și ai compartimentelor funcționale prin exercitarea mai intensă de către managementul superior a funcțiilor de coordonare, antrenare și control-evaluare;
Utilizarea în cadrul procesului de management a unui set cuprinzător de metode și tehnici de management adaptate corespunzător noilor realități economice (managementul prin obiective, managementul prin bugete, tabloul de bord, analizele economice, analiza diagnostic);
Înființarea în termen cît mai restrîns a unui compartiment de strategii și a unui departament de marketing, pentru o mai buna adaptare a întreprinderii la cerințele mediului ambiant și ale managementului modern.
Elaborarea unei strategii globale ale întreprinderii, centrate pe analize diagnostic, pe studii de piață, pe prognoze ale evoluției mediului de afaceri;
Reproiectarea subsistemului decizional al S.A. «ZORILE» pentru flexibilizarea proceselor de adoptare a deciziilor;
Remodelarea subsistemului informațional al S.A. «ZORILE» pentru eficientizarea rolului acestuia în ansamblul procesului de management.
Din punct de vedere calitativ, structural, apreciem ca necesară ușoara modificare a acestei categorii de resurse, în sensul angajării specialiștilor în marketing, design și tehnologii informaționale, mai ales în compartimentele de specialitate (marketing, strategii, contracte, salarizare și bugete, personal).
Resursele materiale se referă la echipamentele de producție necesare compartimentelor operaționale ale S.A. «ZORILE», dar mai ales la utilajul tehnic necesar activităților curente derulate de către întreprindere. Starea de uzură relativ avansată, inclusiv morală a utilajului de producere ar putea reduce din competitivitatea produselor S.A. „ZORILE”.
Analiza diagnostic și analiza SWOT au demonstrat necesitatea conceperii unei strategii globale pentru ca punctele forte ale întreprinderii și principalele oportunități care îi sunt accesibile să nu fie irosite.
Întreprinderea trebuie să renunțe la stilul vechi de abordare a calității și să treacă de la mecanismele de CONTROL a calității la cel se ASIGURARE a calității prin implementarea unui sistem de management al calității conform standardului internațional ISO 9001.
Crearea unei viziuni asupra viitorului (pe termen mediu, de trei ani) reprezintă una dintre condițiile minimale pentru ca întreprinderea să se mențină pe piața încălțămintei. În funcție de conjunctura economică din țară, dar și din regiune, de evoluțiile incerte și contradictorii de pe piața încălțămintei, politicile întreprinderii pot adapta din mers componentele strategiei.
Direcțiile în care recomandăm a se acționa se referă la:
Orientarea întreprinderii spre semnarea a unor contracte de valoare înaltă. În acest mod, ar putea fi folosit eficient potențialul uman și material al întreprinderii, prin participarea distinctă sau în cooperare a mai multor unități ale întreprinderii.
Asigurarea unui raport optim preț-calitate pentru produsele fabricate sau serviciile prestate, care să permită eliminarea concurenței, mai ales pentru acele domenii de activitate în care experiența S.A. „ZORILE” este de necontestat. Pentru aceasta este necesară folosirea anumitor metode de management pentru calcularea corectă a cheltuielilor și identificarea tuturor „zonelor” de proiectare sau de execuție care ar putea genera pierderi. Recomandăm utilizarea managementului prin bugete pentru fiecare dintre departamente.
CAPITOLUL IV: Proiect privind implicarea statului în cadrul S.A. „Zorile”
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Rolul Administratiei Publice In Sustinerea Si Protectia Intreprinderii In Republica Moldova (ID: 129681)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.