Retransmiterea Dreptului de Optiune Succesorala

Așadar, pentru a opera retransmiterea dreptului de opțiune succesorală al soțului supraviețuitor, este necesar ca acesta să fie în viață la data deschiderii moștenirii, dar să fi murit mai înainte de a expira termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală (de un an) și de a fi optat cu privire la moștenirea în discuție. Drept urmare, retransmiterea nu va opera în cazul în care cel de-al doilea soț (cel supraviețuitor), înainte de amuri, a renunțat la moștenire. Dreptul la moștenire al celui din urmă soț defunct se retransmite către proprii moștenitori care vor trebui să facă o dublă dovadă:

dovada că, la data deschiderii moștenirii primului soț, autorul lor (al doilea soț defunct) era în viață (dovada se va face de succesorii săi în drepturi cu certificatul de deces sau cu hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte din care rezultă că moartea soțului supraviețuitor a survenit după deschiderea succesiunii);

dovada că ei sunt în viață la momentul deschiderii celei de a doua succesiuni.

O problemă interesantă legată de capacitatea succesorală a soțului supraviețuitor este ipoteza dispariției acestuia. Prin art. 53, Codul Civil formulează prezumția că persoanele dispărute sunt în viață astfel cel dispărut este socotit a fi în viață dacă nu a intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă.

În raport de această prevedere, soțul supraviețuitor are capacitate succesorală însă aceasta este una „provizorie”, dobândind un caracter definitiv abia la data reapariției sale ori la data constatării fizice a morții sale intervenită după data deschiderii moștenirii, sau la declararea prin hotărâre judecătorească definitivă a morții sale. În acest ultim caz, sunt posibile două situații:

dacă se constată că soțul dispărut nu mai era în viață la data morții celui care lasă moștenirea, stabilindu-se prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă o dată a decesului anterioară deschiderii moștenirii, capacitatea succesorală a celui dispărut se desființează cu efect retroactiv; prin urmare soțul dispărut este predecedat lui de cuius iar acesta din urmă are calitatea de soț supraviețuitor; în acest caz, tot ce s-a primit din moștenire în numele dispărutului, se va înapoia succesibililor care au fost înlăturați de la moștenire prin prezența dispărutului sau succesorilor ale căror cote părți din moștenire au fost reduse;

dacă se constată că soțul dispărut era în viață la data deschiderii moștenirii stabilindu-se prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă o dată a decesului ulterioară datei decesului celui care lasă moștenirea, soțul dispărut (respectiv succesorii săi în drepturi) păstrează capaciatatea succesorală;

Un alt aspect ce trebuie menționat în această secțiune, este acela legat de situația în care soții decedează în același timp, în aceeași împrejurare (comorienții); sau în împrejurări diferite (codecedații) astfel încât nu se poate stabili dacă unul a supraviețuit celuilalt. Vocația succesorală a reciprocă soților ridică o importanță teoretică și practică sub acest aspect care este lămurit de art. 957 alin. (2) Cod Civil conform căruia: „Dacă, în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se moșteni una pe alta.”, în concluzie niciunul dintre soți nu dobândește capacitate succesorală în acest caz.