Regimul Juridic AL Operelor DE Arta Plastica Si Operelor Fotografice
REGIMUL JURIDIC AL OPERELOR DE ARTĂ PLASTICĂ ȘI OPERELOR FOTOGRAFICE
CUPRINS:
Introducere
Capitolul I. Considerații introductive cu privire la originea și evoluția fenomenului de artă plastică și a fotografiei anterior și în cadrul reglementărilor juridice
§ 1.1. Identificarea conceptelor de operă/artă/operă de artă plastică/fotografie
§ 1.2. Premisele apariției și evoluției reglementărilor juridice în domeniul operelor de artă plastică și operelor fotografice
Capitolul II. Regimul juridic propriu-zis al operelor de artă plastică și operelor fotografice
§ 2.1. Particularitațile operelor de artă plastică
2.1.1. Aspectul polivalent al operei de artă plastică: între drept civil și drept de autor
2.1.2. Legătura indisolubilă a operei de artă plastică cu obiectul material în care este încorporat.
2.1.3. Principiul execuției personale
§ 2.2. Particularitățile operelor fotografice
§ 2.3. Drepturtile subiective morale de autor asupra operelor de artă plastică/ fotografice
§ 2.4. Drepturile subiective patrimoniale asupra operelor de artă plastică/fotografice
Capitolul III. Reglementări internaționale și comparative ale relațiilor cu privire la operele de artă plastică și operele fotografice
§ 3.1. Reglementări internaționale și de protecție ale operelor de artă plastică/fotografice
§ 3.2. Situații conflictuale în domeniul relatiior cu privire la operele de artă plastică/fotografice din practica națională ți internațională
§3.3. Aspecte comparative în cadrul relațiior cu privire la operele de artă plastică/fotografice
3.3.1. În Rusia
3.3.2. În Romania
Concluzii
Bibliografie
LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEZĂ
A.G.E.P.I.-Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală
art.-articol
BIRPI-Biroul Internațional Reunit pentru Proprietate Intelectuală
C.C.R.M.-Codul Civil al Republicii Moldova
conf.-conform
C.P.R.M.- Codul Penal al Republicii Moldova
ex.-exemplu
etc.-și altele
lit.-litera
nr.-numar
O.G.C.- Organizație de Gestiune Colectivă a drepturilor patrimoniale de autor
O.M.P.I.-Organizația Mondială de Proprietate intelectuală
R.M.-Republica Moldova
R.S.S.M.-Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
sec.-secol
U.R.S.S.-Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
INTRODUCERE
“Arta –dialog, în care interlocutorul tace”
( Grigorii Landau)
Actualitatea temei investigate și gradul de studiere a acesteia
În lucrarea dată mi-am propus să analizez particularitățile operelor de artă plastică și a operelor fotografice atît sub aspectul evolutiv al mesajului din conținut, cît și sub aspectul protecției juridice. Arta a existat din cele mai vechi timpuri, omenirea a dat dovadă de creativitate și pricepere înca de la originea propriu-zisă, diferența de la o etapă la alta constă-n scopul și mesajul artei. Astfel, de la apariția civilizației, opera de artă plastică avea drept sarcină sa trateze aspectul religios al acelei epoci sub formă (de diverse picturi pe pereții peșterilor, vase sau sub formă de ciopliri ale pietrelor cu un anumit mesaj, care pun baza sculpturilor ulerioare) cu scurgerea timpului, operele de artă plastică capată sarcina de a eterniza cele mai de valoare evenimente și cele mai de vază personalități ai timpului, iar odată cu apariția primei fotografii în 1839, se pune geneza “mumificării” timpului. -Actualitatea temei nu poate fi contestata la etapa actuală. Suntem în prezența unei stadii sub denumirea de “Liberum Arbitrium”-(libertatea alegerii), unde fiecare om, indiferent de studii, profesie, hobby traiesc sub deviza “Ars Vitae”-(arta este viata). Astăzi, fiecare poate sa-și permită sa creeze “arta”. Este suficient sa dispui de timp, aspirație, mijloace, dispozitive, utilaje și într-o masură mai mică de talent, pentru ca fiecare rezultat al creației, dupa cum voi elucida ulterior in lucrare, este protejat indiferent de valoare, importanță, etapa de finisare. Cu privire la existența talentului, acesta joacă un rol calificant pentru autorii care-și dedică viața acestei meserii, sunt dornici de recunoaștere și nu în ultimul rînd sunt orientați spre comerț pentru asigurarea existenței sau pentru suplinirea emoțiilor. Încă un argument pro actualitații temei, este și faptul că astăzi, ne regăsim într-un secol performant, într-o” Eră informațională denumită și era digitală- este o idee conform căreia epoca în care trăim va fi caracterizată de capacitatea oamenilor de a transmite informație fără restricții și de a avea acces la informație la un mod care era imposibil în trecut”.. Astfel, tentația de a împărți cu toți prietenii virtuali tragediile amoroase și noile cuceriri este mare, diverse informații sub formă de fotografii, ne ispitesc spre abuz, spre încălcarea normelor inițial morale, ulterior și legale, iar într-un final spre o dependență în acest sens. Normalitatea socială impune legea sa ia măsuri de limitare a acțiunilor sub formă de averztizări, sancțiuni care să stopeze ilegalitatea prin instrumentul internetului cu mijloacele operelor de artă plastică și a fotografiei. -Incă un aspect nu mai puțin interesant și individualizat pentru operele de artă plastică este și încorporarea operei într-un obiect material, de unde și apar conflicte între autorul/creatorul operei și proprietarul bunului material în care e încorporat produsul creației. Aici avem o dublă tratare a acestei laturi:din punct de vedere civil(ca un bun al dreptului de proprietate), și din punct de vedere a dreptului de autor(ca un drept asupra creației intelectuale). Această idee își găsește răspuns în art 5(4) al legii 139 „ Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care și-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege”. -Cu privire la a 2-a categorie de opere pe care am decis s-o analizez, sunt operele fotografice. Tema în cauză mi-a stîrnit curiozitate din punctul de vedere al abundenței……….s-a declanșat în societate precum o explozie, care inițial parea a fi inofensivă, ca ulterior să ne adeverim că fenomenul dat nu este atît de nevătamător. Azi, fiecare are o cameră foto, fie aparat dotat cu caracteristici profesionale, fie ca un accesoriu sau ceva auxiliar, dar „obligatoriu” al fiecarui telefon mobil. Aparatul foto fixează și „mumifică” timpul dupa cu am spus-o mai sus. Este un fenomen binevenit, dacă fotografiile memorizează sărbători și evenimente particulare , făcute din inițiativa sau la comanda protagoniștilor. Însă există și a 2-a parte a monedei, situație cînd aparatele foto devin instrumente periculoase din care se produc fotografii pe care se atestă evenimnete, persoane, activități, chiar infracțiuni daca vreți. Astfel, nu de puține ori apar stări conflictuale, fie între fotograful profesionist, prestator al unei lucrări și benefciar, fie între fotograful profesionist sau amator și terții aparținînd publicului larg, care devin în mod involuntar subiecte fotografice, sau proprietarii și administratorii unor obiective pe care fotograful nostru dorește să le imortalizeze. Anume această latură a fotografiei m-a atras ca sa o examinez mai minuțios, pentru dilema autorului fotografiilor provocatoare și cu caracter scandalos, să le posteze într-un regim intercativ suportînd riscurile negative ale faimei, sau sa le prezinte autoritaților competente. -O altă latură interesantă demnă de analizat al operelor fotografice este portretul din imagine, care conform legii și anumitor restricții urmează a fi difuzat sau se interzice acest lucru. Persoana cărei aparține portretul din imagine urmează sa-și dea acordul sau dezacordul pentru publicarea imaginii în care se afla. Această normă, precum excepțiile de la ea sunt elucidate în legea RM nr. 139 cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe, pe care detaliat le voi analiza în capitolul ce urmează. -Încă un aspect, nu mai puțin important, al operelor fotografice este și instituția” plagiatului” .
Charles Caleb Colton a spus: “ Dacă însușești o creaăie străină contemporană, te vor certa pentru plagiat, daca însușești o creație străină de la cineva antic, te vor lauda pentru erudiție”. Evident că această afirmație sună metaforic și frumos, dar plagiatul rămîne a fi plagiat, indiferent de la cine a fost efectuat și din care perioada, și urmează a fi sancționat conf.art. 1851 (1) C.P.R.M. despre aspectele plagiatului voi relata mai tîrziu. În cadrul inroducerii, de asemenea aî vrea să indic despre aspectul utilizării operelor fotografice de către persoane private, dar și organizații în diferite manifestații și evenimnete organizatorice fără permisiunea autorului acestor opere, astfel lezîndu-i drepturile sale. Aceste aspecte le voi descrie in capitolul ce urmeaza prin prisma practicii judecătorești.
Gradul de cercetare a temei- tema în cauză a fost selectată pentru analizare din motive ghidate de interes, curiozitate și mai puțin de lipsa sau prezența de abundență în baza teoretică națională. Din păcate autorii autohtoni nu s-au expus desfașurat cu referire la tematica tezei mele. S-au făcut mențiuni în cadrul operelor de creație în general, fără a se axa în special pe operele de artă plastică și a celor fotografice. Unica sursă complexă, care mi-a fost excesiv de utila, de origine naționala este Teza de doctor în drept „Reglementarea juridică a relațiilor privind operele de artă plastică”, Chiroșca Igor, Chișinău 2009. Este lucrarea din care m-am inspirat atăt la capitolul formei cît și aconținutului, dar inspirația a fost limitativă, fără a-mi permite de a cădea sub incidența art.1851 C.P.R.M.
Baza normativ-legislativă- Constituția R.M (1994); Codul Civil (2002); Codul Penal(2002); Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe; Legea muzeelor nr. 1596 din 27.12.2002, etc.. precum am utilizat în capitolul III și convenții internaționale: Convenția de la Paris privind protectia proprietații industriale 1883; Convenția de la Berna privind protecția operelor literare si artistice 1886.
Baza teoretică- inițial țin să enumer autorii autohtoni care au contribuit prin lucrările sale sub formă de surse: Chiroșca Igor; Victor Volcinschi; Dorian Chiroșca; Sergiu Mămăliga; am lucrat, de asemenea, și cu lucrările autorilor romani precum: Viorel Roș; Yolanda Eminescu; Gabriel Olteanu; Teodor Bodoșca; etc…; țin să numesc și cițiva autori ruși, care au fost utili pentru lucrarea mea: Л.Новоселова; В.Корнеев; Д.Афанасьева; И.Лапшина; С.Уколов; И.Зенин; Е.Милославская; В.Мельников; М.Колесова-Гудилина.
Scopul și obiectivele tezei
Intenția de a analiza tema data este ghidată de un mare interes în cunoașterea și depistarea tuturor așa-numitelor “capcane” în relațiile ce țin de operele de artă plastică și cele fotografice. Scopul este de a întelege mecanismul de apariție, dezvoltare și ulterior reglementare a acestor relații, pentru că într-un final de analiză și sinteză să pot face careva prognoze, cel puțin pentru uz personal. Pentru atingerea scopului, trebuie să stabilim o listă de obiective, care urmează a fi analizate și legate într-un sens bine direcționat. Astfel, îmi propun :
Să analizez geneza și evoluția operelor de artă plastică și fotografice în afara reglementărilor juridice;
); Codul Civil (2002); Codul Penal(2002); Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe; Legea muzeelor nr. 1596 din 27.12.2002, etc.. precum am utilizat în capitolul III și convenții internaționale: Convenția de la Paris privind protectia proprietații industriale 1883; Convenția de la Berna privind protecția operelor literare si artistice 1886.
Baza teoretică- inițial țin să enumer autorii autohtoni care au contribuit prin lucrările sale sub formă de surse: Chiroșca Igor; Victor Volcinschi; Dorian Chiroșca; Sergiu Mămăliga; am lucrat, de asemenea, și cu lucrările autorilor romani precum: Viorel Roș; Yolanda Eminescu; Gabriel Olteanu; Teodor Bodoșca; etc…; țin să numesc și cițiva autori ruși, care au fost utili pentru lucrarea mea: Л.Новоселова; В.Корнеев; Д.Афанасьева; И.Лапшина; С.Уколов; И.Зенин; Е.Милославская; В.Мельников; М.Колесова-Гудилина.
Scopul și obiectivele tezei
Intenția de a analiza tema data este ghidată de un mare interes în cunoașterea și depistarea tuturor așa-numitelor “capcane” în relațiile ce țin de operele de artă plastică și cele fotografice. Scopul este de a întelege mecanismul de apariție, dezvoltare și ulterior reglementare a acestor relații, pentru că într-un final de analiză și sinteză să pot face careva prognoze, cel puțin pentru uz personal. Pentru atingerea scopului, trebuie să stabilim o listă de obiective, care urmează a fi analizate și legate într-un sens bine direcționat. Astfel, îmi propun :
Să analizez geneza și evoluția operelor de artă plastică și fotografice în afara reglementărilor juridice;
Analiza genezei ți evoluției operelor de artă plastică ți fotografice în cadrul reglementării juridice;
Să definesc noțiunile de “operă”, “artă”, “operă de artă plastică”, “fotografie”, “aparat de fotografiat”, “fotograf”;
Fenomenologia artei plastice prin prisma Dreptului Civil, Dreptul Proprietatii Intelectuale; Dreptului de Autor;
Să analizez corelația dintre drept subiectiv de autor și dreptul subiectiv de proprietate asupra operelor de artă plastică;
Examinarea conflictelor aparute între dreptul de autor asupra operei ți titularul dreptului subiectiv de proprietate asupra operei de artă plastiă și a operei fotografice;
Cu referire la metodele de cercetare utilizate în lucrarea mea acestea se limiteză la:
Metoda istorică- m-am informat cu privire la aspectele evolutive ale relațiilor privind operele de artă plastică și operelor fotografice, astfel efectuînd concluzii în sensul respectiv;
Metoda comparativă- am analizat legislațiile altor state în aspect comparativ cu legislația naționala, precum și concordanța dintre convențiile internaționale cu legea R.M. cu referire la relațiile privind operele de artă plastică și operele fotografice;
Metoda logică- (deducție/inducție/analiză/sinteză) prin această metodă se efectuează concluzii teoretice(analiza/sinteza) și se gasesk soluții practice(inducție/deducție).
Structura tezei- teza de licență este compusă din : foaia de titlu; urmată de cuprins(planul sistematizat al tezei); lista abrevierilor; introducere( este o caracteristică generală și o incursiune în tema lucrării); conținutul proriu-zis al tezei este structurat pe 3 capitole( în care detaliat și consecutiv sunt tratate toate etapele din plan); concluzii( reprezinta niște încheieri de pareri);
Structura se finisează cu bibliografie( reprezintă lista suportului doctrinar, a actelor normative, și a altor surse utilizate și inițiate în tematica tezei).
Cuprinsul tezei pe capitole:
Capitolul I- în capitolul I am efectuat o incursiune în materia noțiunilor principale din cadrul tezei,sub aspecte comparative din lege, monografii și alte surse, pentru a le elucida însemnatatea și întelegerea mai bună, cunoașterea inițiala bine definită și pentru a opera mai ușor cu acești termeni pe parcursul întregii teze. De asemenea, în capitolul I am apelat la sursele și metoda de cercetare istorică, pentru a face o introducere prin prisma originii relațiilor privind operele de artă plastică și a operelor fotografice. Inițial le-am analizat pîna la apariția reglementărilor și a metodelor de protecție, ulterior am trecut la etapa primelor reglemetări în acest sens.Capitolul II- în acest capitol mi-am propus sa analizez actele normative cu privire la relațiile privind operele de artă plastică ți operele fotografice, pentru a le aborda deja în cadrul juridico-legal, păstrind aspectele sociale. Astfel, în acest capitol, s-au analizat “regulile” de participare la acest tip de relații. Am enumerat drepturile și obligațiile, restricțiile și permisiunile, excepțiile și trasaturile. Am atentionat cu privire la legătura cauzală dintre: incălcări/abateri vs sancționări; am enumerat, de asemenea și metodele de protecție, ocolirea abuzurilor. Este un capitol total dedicat aspectelor juridice, avînd scopul de a proteja autorii operelor de artă plastică și operelor fotografice, precum și protejarea terților implicați fie intenționat, fie involuntar într-un conflict de interese similare, și nu în ultimul rînd sunt protejați și titularii drepturilor de proprietate asupra obiectelor materiale în care sunt încorporate operele de artă plastică și fotografice.În capitolul III- am decis să analizez în aspect comparativ reglementările din cadrul legislațiilor străine ale relațiilor privind operele de artă plastică ți operele fotografice, cu legislația natională. Am “atentat” în sensul bun al acestui cuvînt la legislațiile statelor precum Rusia si Romania… le-am ales din punct de vedere teritorial, dar nu și în ultimul rînd din punct de vedere istoric. Din punctul meu de vedere este interesant de a privi lucrurile mult mai larg, și este curios și aspectul de împrumut al prevederilor de la o legislație la alta. În acest capitol am enumerat cîteva convenții internaționale cu un grad de importanța, răspindire impunatoare. Totodată, le-am analizat și din punct de vedere al obligativității de preluare și implimentare al prevederilor convențiilor dupa ratificarea de catre R.M. În capitolul III am inclus exemple de situații conflictuale aparute în cadrul relațiilor privind operele de artă plastic și operele fotografice prin prisma practicii judecătorești naționale și internaționale.
Capitolul I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE CU PRIVIRE LA ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA FENOMENULUI DE ARTĂ PLASTICĂ ȘI A FOTOGRAFIEI ANTERIOR ȘI ÎN CADRUL REGLEMENTĂRILOR JURIFICE
§ 1.1. Identificarea conceptelor de operă/artă/opera de artă plastică/fotografie
Conf. art. 3 al Legii nr.139 privind dreptul de autor și drepturile conexe, “opera” – rezultat al creației intelectuale originale în domeniul literaturii, artei și științei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret și de forma de exprimare, de valoarea și importanța acesteia. În conformitate cu DEX(dictionar exlicativ ) “opera” -1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activități creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de știință etc.; creație (artistică). Savantul rus В.И.Серебровский este de parerea ca opera-“reprezintă un ansamblu de idei și imagini ce au obținut, ca rezultat al activității creatoare a autorului, o forma obiectivă de exprimare accesibilă pentru a fi percepută de organele de simț ale omului, și cu posibilitatea de a fi reprodusă”; sau “opera”- presupune orice produs al activătații creative a autorului exprimată într-o formă obiectivă, susceptibilă de a fi percepută de terți”. Într-o altă opinie “Opera” – orice compoziție de idei sau/și imagini unite sub egida unui scop comun, chiar dacă aceasta compoziție a fost exprimată oral sau chiar daca include în sine alte opere sau explică alte opere. Definiții ale noțiunii de “operă” sunt multe, este însa necesar și suficient ca fiecare din ele să cuprindă sintagmele: creație intelectuală în domeniul artistic, literar, stiințific; referință cu privire la forma obiectivă de exprimare; personalizată etc… dacă o defineție înglobeaza în sine aceste elemente obligatorii, aceasta se soldează cu dreptul la existență, iar alte cuvinte incidente au menirea de a ornamenta definiția și de a-i conferi individualitate, și nicidecum nu-și știrbește din importanță și corectitudine.
“Arta este natura omului, natura este arta Domnului”- Philip Bailey
In DEX( dictionar explicativ) “arta” 1.” Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe”.Grecii antici pentru a-și desemna creațiile sale le intitulau sub denumirea de “techne”-care este echivalent cu noțiunile noastre de: “meșteșug” sau “abilitatea”. Jean-Marie Pontier spune că “ a încerca sa te pronunți asupra artei, înseamna a te aventura pe un teren minat”. În explicarea acestui aforizm, Igor Chiroșca în teza de doctor, pune o intrebare corectă si exactă…de ce toate fenomenele (dansul, film, spectacol, pictura, sculptura, romanul, simfonia, poemul.. etc) se definesc printr-un singur cuvînt-arta. Pe de o parte, cînd un singur cuvint definește mai multe fenomene, aceasta ne ușurează existența, nu ne pune în situația să definim și să dam explicații fiecăruia în parte. Și aceasta nu înseamnă că ne aflăm în prezența unor neajunsuri ale limbajului. Pe de altă parte, complexitatea conținutului “artei” ca noțiune, ne creează anumite dificultați la etapa explicării și a numirii fiecarui element din noțiune. Este anevoios de a întelege și ulterior de a justifica altora de ce filmul urmărit la cinematograf este artă concomitent cu poezia postată pe pagina web. “Opera de artă plastică-reprezintă creația intelectuală a autorului sub forma de artă care are ca scop să reproducă formele prin modelarea unui material, prin culori(ex. Picturi, sculpturi, grafică, gravura ceramica etc.) La definirea “operei de artă plastică” ca și la definirea noțiunii de “artă”, autorii s-au întilnit cu aceleași dificultăți. Cu toate că operele de artă plastică se includ în noțiunea de “artă”, prima de asemenea a purces la o simplă enumerare a elementelor, fără ai conferi o definiție bine determinată. Astfel conf. art. 7 lit “h” al Legii nr. 139 ne oferă urmatoarea explicație nefinisată cu referire la unul din obiectele de protecție care cad sub incidența legii 139 “ operele de pictură, sculptură, grafică și alte opere de artă plastică”. Respectiv, majoritatea autorilor nu au avut posibilitatea să dea dovada de creativitate și au purces la o simplă enumerare similară celei date de catre legiuitor, pe unde mai restrictiv, pe alocuri mai desfășurat. A.P. Sergheev include: pictura, sculptura, graphica, design-ul, comics-urile, povestirile grafice, operele de artă monumentală, operele de artă plastică. C.R. Romitian include în operele de artă plastică: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramic, plastica sticlei și a metalului, desene, design. In continuare aș vrea sa definesc mai detaliat cîteva din genurile de artă ce se include în opera de artă plastică: arta plastică, următoarele genuri, cunoscute ca arte majore (pictura, sculptura, grafica) și minore, care se asociază cu artele decorative. La rîndul lor, fiecare gen are mai multe subdiviziuni, care vizează specificul tehnicii, materialul de bază utilizat și subiectul reprezentat:
Pictura-, de exemplu, se realizează în encaustică, temperă, ulei, acril, pe suport de lemn, pînză sau carton, în calitate de subiecte fiind selectate cele mai diverse teme – biblice, mitologice, istorice, cotidiene, care pot fi reprezentate ca tablou de gen, peisaj, portret, natură statică, cu sau fără prezență umană, redate tridimensional, creînd iluzia spațială a imaginilor prin intermediul volumului, formei, clarobscurului, facturii, luminii și umbrei etc.
Grafica- la rîndul său, apelează la motive similare, avînd însă alte materiale, forme și tehnici, de la care, uneori provine și denumirea subdiviziunilor – miniatură, acuarelă, pastel, gravură (desen, laviu, xilogravură, acvaforte, mezzotinto, linogravură), spre exemplu: gravura de carte sau cea de șevalet (stampa).
Sculptura- este genul de artă care poate fi contemplată de jur-împrejur și poate fi realizată prin cioplire (dăltuire) (granitul, marmura) sau turnare (bronzul,diferite aliaje metalice), constituind sculptura în rond-bosse (rotundă), relief și altorelief, apelînd, de obicei, la un limbaj plastic specific – alegoric, simbolic sau comemorativ.
Artele decorative- (ceramica, giuvaergeria, sticla artistică, tapiseria, batic-ul) au avut la începuturi doar funcții utilitare (pentru păstrarea, transportarea și utilizarea alimentelor, pentru protecție) fiind decorate cu imagini sau ornamente decorative, devenind, cu timpul, obiecte estetice de lux, care înfrumusețează ambianța locuințelor. Sunt cunoscute renumitele vase de ceramică greacă pictate cu figuri roșii și negre, porțelanul și batic-ul chinez, majolica italiană, tapiseria franceză și cea germană.
Pictura și sculptura- mai au și o altă formă de artă – arta monumentală, care este o simbioză a supradimensionării formei și volumelor. Din această categorie face parte sculptura (statuile, statuile ecvestre, monumentele comemorative) și pictura cu diverse tehnici în frescă, pictură murală, mozaic, vitraliu), realizate în proporții și forme considerabile.
În diverse perioade ale existenței artelor plastice, operele, sunt atribuite, convențional, unor stiluri și tendințe diverse, delimitate pe anumite intervale de timp și regiuni (manierism, baroc, clasicism, academism, realism, romantism, impresionism, postimpresionism, abstracționism, etc.), manifestîndu-se în cadrul tuturor genurilor de artă. Fotografia-imaginea unei fiinițe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixate pe hirtie fotografică și obținută prin fotografiere(acțiunea de a fixa imaginea unui obiect pe o fotografie sensibilă), prin procedee bazate pe legi optice. Conf. DEX-ului(dictionar explicativ)-“fotogarfia” -1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. Legiuitorul, de asemenea nu a oferit o careva definiție cu privire la fotografie. În art. 7(2), lit. “k” avem catalogat încă un obiect al protecției legii 139; “operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei”. De asemenea, aș vrea să remarc că fotografia în calitate de obiect care cade sub incidența dreptului de autor, nu a fost tratată minuțios nici de către autorii autohtoni, nici de către cei din străinatate. Superficialitea cu care a fost tratată tema în cauză, din punctul meu de vedere ține de faptul că operele fotografice spre deosebire de alte categorii de opere sunt privite, mai întii de toate, ca un procedeu mecanizat. La etapa inițială nu se observă procesul creator al intelectului omenesc. Acesta se atesă ulterior, la etapa de selectare și retusare. Astfel, operele fotografice sunt în minoritate cu privire la aprecierea lor în calitatea de artă. Nu mă grăbesc să le reabilitez oarecum sau să le țin apărarea, pentru că intr-o măsura, poate mai mica, dar sunt de acord cu această părere.
§ 1.2. Premisele aparitiei si evolutiei reglementarilor juridice in domeniul operelor de arta plastica si operelor fotografice
Înainte de a analiza actele cu caracter normativ în care se regasesc reglementări cu privire la relațiile privind operele de artă plastică și a operelor fotografice, propun să facem o inițiere în geneza și evoluția obiectelor de protecție ale dreptului de autor selectate pentru teza mea, pîna la apariția și evoluția reglementărilor juridice propriu-zise. Operele de artă plastică sunt printre primele categorii de artă care au aparut din cele mai vechi timpuri, înca din etapa preistorica. În paleolitic (25.000 – 8.000 î.Hr.) oamenii practicau vînătoarea și locuiau în peșteri, perioadă în care datează primele picturi rupestre . Alături de picturi rupestre, astfel de vestigii au fost descoperite în regiunea franco-cantabriană. Picturile aveau atât o semnificație magico-religioasă cât și una descriptivă, fiind reprezentate mai ales animale, tema predilectă a vânătorilor. Primii europeni, de acum 25 000 de ani, modelau în lut mici figurine reprezentând zeități și animale. Se crede că erau totemuri sau obiecte de cult menite să sporească fertilitatea solului sau să stabilească o cale de comunicare cu spiritele animalelor. Unele populații asiatice pictau, în interiorul peșterilor, imagini realiste înfățișând animale șamani ai tribului și scene de vânătoare. In Mesopotamia arhitectura avea drept caracteristic utilizarea cărămizii, a lintoului, a arcului și a bolții. În ceea ce privește sculptura, sunt remarcabile lucrările în lemn cioplit și reliefurile utilizate ca ornament în construcții. Acestea din urmă reprezintă în special scene militare și de vânătoare, fiind înfățișate figuri umane și animale, fie reale sau mitologice. În Egipt înflorește una dintre cele mai mari civilizații antice care evoluează între 3.000 î.Hr. și până când are loc cucerirea de către Alexandru cel Mare. Sistemul artistic vast și complex impune existența unor meșteșugari specializați. Arta are valențe simbolistice și religioase și are ca temă centrală nemurirea, în special a faraonului care era venerat asemeni unei divinități. Caracterizată prin naturalism, utilizarea măsurilor și a proporțiilor și o estetică inspirată din natură, arta Greciei antice constituie punctul de plecare pentru întreaga artă europeană de mai tîrziu. Tehnica pictării în negru a figurilor pe vase s-a dezvoltat în secolul VI î.Hr.. Aceasta a fost urmată de tehnica pictării în roșu, folosită începând cu prima jumătate a secolului VI î.Hr.. Ambele au atins un stil narativ, realist, în perioada clasică. În arhitectură au existat trei ordine de construcții: doric, ionic și corintic. La început, arta romană este dominată de influențe etrusce și grecești. Pictura romană, pe lângă influențele bizantine, a împrumutat elemente și din arta populară. Tehnicile folosite sunt cele tradiționale: fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă se întărește ca piatra, prin uscare; pictura grecească, realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezește în timpul aplicării. India Antică găzduiește manifestări artistice caracterizate prin puternice influențe religioase. Astfel sculpturile concurează în reprezentarea lui Buddha, picturile murale reprezintă personaje pline de vitalitate.În Evul Mediu apar noi specii artistice: orfevrăria, obiectele de sticlă, miniaturile manuscriselor etc. Pictura medievală dobândește și dezvoltă modalități ca: fresca, icoanele, vitraliile. Stilul gotic apare în Europa Occidentală pe la începutul secolului al XII-lea, fiind contemporan cu stilul romanic. Au apărut noi forme de sculptură, ca parte a arhitecturii, marcând trecerea artistică de la arhaicul stil romanic la suplul și delicatul stil gotic. Apărută în Italia in sec XV, Renașterea reprezintă o eliberare de rigiditatea dogmatică a Evului Mediu prin care se deschid noi drumuri în istoria artei. Barocul a aparut ca o reflectare în artă a principiilor Bisericii Catolice, consolidate în urma Conciliului de la Trento. Pictorii care au excelat în folosirea elementelor stilului baroc în pictură au folosit în mod accentuat figuri umane surprinse în decursul mișcării, puternice contraste de lumină și întuneric (acea tehnică cunoscută sub numele generic de clarobscur), culori puternice, saturate și un echilibru compozițional mai degrabă dinamic decât static, considerat de multe ori chiar dezechilibru compozițional. În perioda Renașterii, are loc o separare și într-un final delimitare între arta plastică și meserie. Delimitarea s-a datorat dorinței pictorilor de a face artă și nu meserie. În sec. XVI înca nu avem conturate careva noșiuni, astfel “artele plastice” erau denumite ca “arte ale desenului”. Arta, în Renastere este plină de naturalism, nu se mai pune accent pe abstract și cosmic. Brian Smith: „Magia fotografiei apare atunci când nu știi ce se va întâmpla în momentul următor.” Cuvântul “fotografie” are la origine două cuvinte provenite din limba greacă:” phōs” care se traduce ca”lumină” și “graphis” care se traduce ca “a scrie”. Literalmente se poate traduce prin” a scrie cu lumină”. Istoria, ne vorbește că primele rudimente ale fotografiei datează cu filozoful grec Aristotel. Astfel avem trei fenomene necesare obținerii imaginilor fotografice care sunt cunoscute de mult timp:
Încă de pe vremea lui Aristotel s-a știut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să se facă o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obține astfel o așa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiștii știau că lumina înnegrește clorura de argint.
A treia contribuție a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietățiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.
Data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenția numită de el "daghereoti” În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon). George Eastman reușește în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", ușor de manipulat, incasabil și cu aceleași proprietăți fotografice ca și ale plăcii de cristal. Totodată, volumul și greutatea aparatului de fotografiat se micșorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă. Primul sistem color, Autochrom Lumière a apărut pe piață la 03. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 și s-a bazat pe emulsii tricromatice. Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerț. Inițial era foarte costisitor,cu detalii costisitoare, în imposibilitate de procurat. Astăzi, detaliile de component se ieftinesc, iar aparatele de fotografiat digitale devin obiecte necesare și obligatorii pentru fiecare amator. În continuare propun să analizăm primele rudimente ale reglemantarilor juridice cu privire la operele de artă plastică și operelor fotografice, aspectele de întîietate și evoluție a acestora. Un prim eveniment cunoscut, legat de apariția primelor reglementări juridice cu privire la operele de artă plastică, este invenția tiparului cu litere mobile cu ajutorul căruia se editează Bilblia, din 1445 de catre Johannes Gutenberg. Este un moment de mare importanța în evoluția Dreptului de autor. Astfel, odata cu apariția tiparului, s-a facut posibilă efectuarea mulțimilor de exemplare, care puteau să se răspindească în orice colț al lumii. Acesta este marele “plus” al invenției date, dar cu toate acestea avem și o mare problemă, și anume efectuarea de reproduceri în diverse moduri, cantitați, care nu puteau fi dirijate. Ca o masură, se instituie asa- numitele “privilegii” (lege privata), prin intermediul căreia se acorda dreptul prerogativ de a multiplica operele reproduse de tipografii. Acordarea acestor privilegii era limitată în timp, și aparau interesele tipografiilor, și nicidecum nu ale autorilor. Am ințeles care e era situația cu reproducerea și raspîndirea operlor literare, dar noi suntem cointeresați în a cunoaște care era situația cu privilegiile acordate operelor de artă plastică. Astfel, un prim aprig luptator cu sistema reproducerii , este considerat pictorul Albrecht Durer , care protestează reproducerea operei sale “Apocalipsul”, iar ulterior cîștigă un proces, prin care I se recunoaste dreptul de a interzice pe o perioadă de 10 ani reproducerea pe teritoriul Imperiului Romano-Germanic. Astfel observăm, ca privilegiile în cadrul operelor de artă plastică se ofera autorilor propriu-ziși, spre deosebire de operele literare, unde privilegiile se ofereau pseudo-autorilor, adica tipografiilor. Perioada apariției și dezvoltării reglementărilor juridice cu privire la operele de artă plastică este marcată de o mulțime de curente care se scurgeau treptat și care elucidau cu mare precauție fenomenalitatea operelor de artă plastică.
Iluminismul este o replică la adresa barocului, în încercarea de a înlătura dogmele religioase și de a propaga luminarea maselor pe baza experienței proprii. Acest curent este reprezentat de Michelangelo, Leonardo, Goethe…Romantismul apare în mare parte ca o reacție împotriva Revoluției Industriale, cît și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Își face cel mai simțită prezența în artele vizuale, literatură și muzică, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale (științele naturii) . Apare inițial în zona care va fi mai târziu Germania (mișcarea a avut și ea o importanță fundamentală în unificarea germană prin mișcarea Sturm und Drang) și în Anglia. Un mare reprezentant in domeniul artelor plastice este Francisco Goya. Primul pictor care s-a declarat realist a fost Gustave Courbet. Într-un manifest a anunțat că, pentru el,” pictura reprezenta o arta a vizibilului și concretului”. El a insistat ca pictura să se realizeze ca un instigator la schimbări sociale. Un alt pictor realist a fost Jean-Francois Millet, unul dintre primii artiști care au portretizat munca țăranului și viața rurală într-o maniera simpla dar eroica. Honore Daumier, prin contrast, era un artist de oras. Cîteva din subiectele lui le realizau peisajele cu muncitori în mahalalele Parisului. Un alt curent conturat în Europa a fost Impresionismul . Acest curent marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional. Printre reprezentanți se remaca pictorul englez John Constable, pictorii spanioli Diego Velázquez și Francisco Goya. Expresionismul un curent antagonist pentru impresionism, are ca scop sa picteze și să arate launtrucul(sufletul) fiecarui subiect sau obiect supus analizei. Nu putem sa ne ghidăm doar de aspectul exterior, trebuie sa ne afundăm în geneza. Un alt curent, mult mai diferit decît altele este “arta fara imagini”. Este vorba de “abstracționism”-o notiune, mai aproape de noi și percepția noastră. Ca reprezentanți îi avem pe Melevici Kazimir; Brincusi Constantin. O prima încercare de reglementare juridică, deși nu are legătura directă cu artele plastice a fost în 1709 în care a fost adoptat Statutul reginii Ana, fiind adoptat în Anglia și stabilind un termen de protectie a dreptului de autor pe o perioada de 21 ani, ulterior acest termen fiind prelungit la 28 de ani. În 1734 pictorul englez Hogarth și-a arătat nemulțumirea față de reproucerea creațiilor sale de catre o persoană. Ca consecința are loc adoptarea legii Engraving Copyright Act, care le permite pictorilor să-și exploateze operele lor pe o perioada de 14 ani. În Franța odată cu Revoluția Franceză are loc abolirea “privilegiilor” și se adoptă legea din 1793 consfințită drepturilor de reproducere, care tangențial se referă la operele de artă plastică. După anexarea Basarabiei din 1812, la Rusia Țaristă, evident ca și-a pus amprenta și în acest domeniu de reglementare. Primul act care a reglementat, inclusiv si operele de arta plastica a fost transferat din Statul despre cenzura în Codul de legi al Imperiului Rus din 1887. Un alt act normativ, “Regulamentul privind dreptul de autor” din 1911, a fost unul mult avansat, dar a fost in vigoare pina in 1917(Revolutia bolșevică), iar ulterior 1918 Anexarea Basarabiei la Romania Mare. Din acest an, pe teritoriul Basarabiei începe sa activeze legile Romaniei. Una dintre care este “Legea presei”, care dateaza din 1862(Alexandru Ioan Cuza). Din 1944, pe teritoriul de azi al R.M, încep să guverneze legile Uniunii Sovietice. In 1964 R.S.S.M (Republica Sovietică Socialistă Moldoveneasca) adoptă Codul Civil care dedică Titlul IV reglementărilor juridice a relațiilor privind dreptul de autor. Dupa Adoptarea Independenței din 27 august 1991 are loc și adoparea în 2002 a noului Cod Civil. În 1994 este adoptată Legea nr 293 privind dreptul de autor și drepturi conexe. În continuare aș vrea să enumer și alte acte normative:
Legea R.M privind protecția desenelor și modelelor indusriale nr. 161 din 12.07.2007;
Legea R.M privind dreprul de autor și drepturi conexe nr 139 din 02.07.2010, care abroga legea din 1994;
Hotărîrea Guvernului R.M cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului național de protectie și utilizare a obiectelor proprietate intelectuala pîna în anul 2010 nr. 1143 din 18.09.2003;
Hotărîrea Guvernului R.M cu privire la înregistrarea de stat a operelor ocrotite de dreptul de autor și drepturile conexe nr. 901 din 28.08.2001;
Hotarîrea Guvernului cu privire la estimarea , omologrea și achiziționarea operelor literar-drmatice, musicale și operelor de artă plastică penru completarea colecțiilor de stat nr.1312 dn 28.10.2000;
Operele fotografice- au început a fi privite ca obiecte ale proprietații intelectuale mult mai tîrziu decît altele. Mai mult decît atît, ele au întrat chiar “ în ultimul vagon al locomotivei” în sfera proprietații intelectuale și a dreptului de autor respectiv. Operele fotografice nu erau luate în serios, considerînd că acestea iau nastere nu din procesul creator al intelectului uman, dar printr-un procedeu mecanizat cu tratarea produselor chimice. În urma discuțiilor privind adoptarea legii cu privire la drepturile de autor din Germania 1870, toți unanim a respins propunerea de a include fotografia în calitatea de obiect al dreptului de autor, era privită ca o invenție progresistă din cadrul industriei. Astfel, necesitatea de a reglementa “fotografia”-operele fotografice, și faptul că legiuitorul ezita sa-I confere fotografiei un statut special printr-o lege specială, a evoluat pîna în anul 1907 în Prusia, ca operele fotografice sa fie incluse în calitate de obiect de protecție al dreptului de autor. În Anglia deja erau careva mențiuni cu privire la fotografie, și anume termenul de protecție de 50 de ani de la producerea negativului. În Franța au reactionat pozitiv la includerea operelor fotografice ca obiect al dreptului de autor în anul 1864. Pentru prima dată, au fost efectuate careva mențiuni cu privire la fotografie pe arena protecției internaționale, în 1908, la Berlin, unde s-a efectuat a 3-a ediție a Convenției de la Berna. În Rusia pentru prima data fotografia în calitate de obiect al dreptului de autor a fost inclusă în Legea cu privire la dreptul de autor din 1911.( de această lege s-a ghidat și Basarabia anexată la Imperiul Rus (1812)). În actul normativ din 1928 al URSS, era stipulat că persoanele terțe trebuie să platească autorului pentru utilizarea operelor fotografice. Ulterior dupa ce URSS s-a alipit la OMPI- organizația mondială pentru proprietatea intelectuala, URSS, a preluat prevederile, care s-au rasfrins asupra RSSM. Dupa independența din 1991, RM a adoptat o serie de legi privind proprietatea intelectuală, pe care le-am enumerat mai sus, în cadrul analizei operelor de artă plastică.
Capitolul II. REGIMUL JURIDIC PROPRIU-ZIS AL OPERELOR DE ARTĂ PLASTICĂ ȘI OPERELOR FOTOGRAFICE
§ 2.1. Particularitatile operelor de arta plastica
Conf. art. 7 lit.(h) al Legii nr. 139 “opera de artă plastică-operele de pictură, sculptură, grafică și alte opere de artă plastica”. Dum cum am menționat în capitolul anterior este o definiție enumerativă, pentru ca niciun autor nu și-a asumat riscul să-i confere o definiție mai exactă sau cel puțin exhaustivă, respectiv nici legiuitorul nu ne-a oferit cea mai reusită explicație în acest sens.
-Opera de artă plastică este un fenomen polivalent și multifuncșional avînd o dubla existenșă: ca creație intelectuală protejată de către dreptul special( drept de autor) și ca bun protejat de drept comun (drept civil);
-principiul execuției personale;
-legătura indisolubilă cu obiectul material în care este incorporat.
Opera de artă plastică dispune de 2 drepturi suplimentare:
Dreptul de acces- art.19 al Legii 139 “Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i permită să reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se poate cere expedierea operei autorului acesteia.
Dreptul de suita –art 20 al Legii 139 un drept patrimonial conform caruia autorul sau titularul dreptului de autor poate primi o remunerație de revînzare a operei de artă plastică cu întrunirea cumulativă a urmatoarelor condiții:
Este un act de revînzare;
Daca prețul de revînzare constituie cel puțin 20 salarii minime;
Revînzarea are caracter public(licițatii, galerii etc.);
Revînzarea se referă la operele originale de artă;
Este un drept alienabil pe durata vieții autorului, se trece doar la moștenitori legali/testamenatari pe durata de protecție a drepturilor patrimoniale;
Se exercită doar prin intermediul O.G.C-urilor.
2.1.1. Aspectul polivalent al operei de arta plastica: intre drept civil si drept de autor
“ A picta-este o profesie, dar a vinde picturile este o artă” (Henri Zhoanson)
Prin prisma acestui aforism încerc sa efectuez o inițiere în subiectul ce urmează, și anume în dubla ipostază a operei de artă plastică ca un bun și ca o creație intelectuală. Conf. art. 3 al Legii nr. 139-“opera– rezultat al creației intelectuale originale în domeniul literaturii, artei și științei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret și de forma de exprimare, de valoarea și importanța acesteia”, la prima vedere nu are nicio tangență cu material Dreptului Civil, unde ar cadea sub incidența acestuia. La o analiză mai detaliată a aceluiași act normativ, regăsim în art.5(4) următorul conținut: “Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care și-a găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege.” În acestă sintagmă regăsim niște noțiuni, care nu au legatură cu dreptul de autor, dar care perfect le descoperim în materia D.Civil: drept de proprietate, obiect material. Astfel conf. art. 285(1) C.Civil R.M “Bunurile sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective….”. Noțiunea de “obicet material”-își găsește explicația în următoarele sinonime: obiect substanțial; obiect corporal. Am și găsit explicație pentru art. 285(2) C.Civil R.M “ Lucrurile sunt obiectele corporale în raport cu care pot exista obligații civile”. Ne ramine doar să facem lumină și asupra noțiunii „drept de proprietate”- presupune dreptul de posesiune, folosință și dispoziție asupra bunului, conf. art. 315 C.Civ.R.M. Pentru a confirma cele spuse mai sus, aducem un” pro” argument în favoarea fenomenului polivalent al operei de artă plastică. Argumentul își are originea din multitudinea de teorii cu privire la natura juridică a dreptului de autor. Astfel conf. unei teorii dreptul de autor este un drept de proprietate- adepții acestei teorii susțin: „drepturile autorului asupra operei sale sunt asimilate drepturilor de proprietate, iar creația intelectuală fiind cea mai sacră dintre toate proprietațile”. Critica la adresa acestei teorii este urmata de 2 argumente:
1-dreptul de proprietate are ca obiect bunuri materiale (corporale), iar dreptul de autor are ca obiect cele incorporale;
2-termenul de protecție asupra drepturilor patrimoniale ale autorului sunt limitate în timp( pe tot parcursul vietii+70 de ani, din 1 ianuarie a anului ulterior decesului autorului), dreptul de proprietate în sensul civil nu are limite.
alta teorie care infierbînta rivalitatea dintre cele 2 instituții nominalizate mai sus este teoria dualista- dreptul de autor este unul personal, nepatrimonial cu consecințe patrimoniale:
drepturile morale protejeaza legatura dintre opera si autor, iar cele patrimoniale satisfac interesele materiale;
dreptul material apare înaintea dreptului patrimonial, adică odată cu crearea operei, iar cele patrimoniale odata cu divulgarea operei.
Această opinie a dispersat autorii în 2 tabere: primii susțin că drepturile patrimoniale asupra operei apar odata cu divulgarea ei, alt grup de autori sunt de parerea că opera devine un „bun” și cade sub incidența drepturilor patrimoniale prin faptul creării sale. Eu,susțin părerea primului grup de autori conform caruia drepturile patrimoniale apar odata cu divulgarea operei, cu aducerea ei la cunoștința publicului. Faptul că opera, indiferent, de valoare, importanța, gradul de finisare este protejată de către lege, nu înseamnă că (desenul meu pictat in 5 minute, nefinisat, aflindu-se în sertarul mobilierului, despre existenta caruia știu doar eu), cade sub incidența noțiunii de bun, și asupra lui se răsfring careva drepturi patrimoniale. Ele vor apărea odata cu divulgarea desenului, cu aducerea lui la cunoștința publicului. Nu pot efectua tranzacții specifice dreptului civil cu mine însumi, unde ca obiect este „desenul meu pictat in 5 min sub forma de bun). Aceste tranzacții vor putea fi efectuate doar ulterior divulgării, pentru că anume aceasta declanșează mecanismul de devenire a unei simple foi colorate într-un bun, unde mai există cineva cointeresat din punct de vedere patrimonial de al obține. Consider, ca anume în acest proces metamorforic are loc transformarea în bun cu toate consecințele patrimoniale protejate de instituția Dreptului Civil.
2.1.2. Legătura indisolubilă a operei de artă plastică cu obiectul material în care este încorporat
Orice operă de artă plastică trebuie să fie exteriorizată, exprimată într-o formă obiectivă susceptibilă de a fi distinsă de catre public. Caracterul indisolubil al operei de artă plastică cu obiectul material în care este incorporat este particularitatea care deosebeste opera de artă plastică de alte creații ale autorului. și în această situație se evidențiază același fenomen polivalent examinat mai sus. Suntem în prezența a 2 instituții : Drept Civil și Drept de Autor. La prima vedere, se conturează ideea, că dacă opera de artă plastică se află intr-o legatură indisolubilă cu obiectul material în care este încorporat, respectiv obiectul material absoarbe creația, și ca instituția bunului accesoriu trebuie să urmeze soarta bunului principal. Totuși, rolurile sunt inversate. Principal este opera de artă plastică, iar obiectul material este accesoriu. Avem cîteva argumente în acest sens:
-atît timp cît opera de artă plastică încorporată în obiectul sau materialul ce se afla în proprietatea autorului, acesta are dublă calitate: subiect al dreptului de autor și subiect al dreptului de proprietate asupra obiectului de încorporare (suport material)…..
-chiar daca opera în cadrul suportului material este înstrainată, autorul continue să ramînă subiect al dreptului de autor, iar calitatea de subiect al dreptului de proprietate asupra suportului material este transferată noului proprietar, caruia i s-a înstrainat „bunul”.
-autorul ramine a fi subiect al dreptului de autor, indiferent de numărul de proprietari ai suportului material succedați.
-de fiecare data noul proprietar, nu poate dispune de bun(suportul material) în deplină măsură, deși dreptul de proprietate este unul absolut, care poate fi limitat doar prin lege sau drepturile unui terț conf. art 315(3) C.Civil R.M. Cu toate acestea proprietarul este obligat saă țină cont cont de părerea autorului, de fiecare data cînd intenționează să efectueze careva tranzacții civile.
Aparent, se pot privi straniu aceste prevederi legale, cu atît mai mult că inițial înca în cele mai vechi timpuri, autorii operelor de artă plastică erau asimilați drept subiecți ai dreptului de proprietate asupra suportului material, și nicidecum nu subiecți ai dreptului de autor contemporan. Aceasta se cataloga în felul urmator, pentru ca unica instituție existentă la acel moment era „instituția proprietății”, și nu se putea opta pentru o altă calificare. Deci, am observat că legatura indisolubilă între „opera-suport material’’ sau „drept civil-drept de autor” la nivel practic este fictivă, deoarece ambele pot coexista separat și indipendent daca pot fi separabile, adică în sens civil opera de artă plasică(ex. Pictura) este un bun mobil, care nu urmează soarta bunului de care s-a separat. Totuși, există genuri de operă de artă plastică, care fiind încorporate, ramîn a fi nedetașabile de bunul încorporat și devin imobile- opere de artă plastică imobile,, spre ex. opera de artă plastică dintr-un ansamblu arhitectural. Aici legatura indisolubila nu este fictivă din punct de vedere al aplicabilității practice.
2.1.3. Principiul execuției personale
Opera-„ rezultat al creației intelectuale originale în domeniul literaturii, artei și științei, indiferent de mijloacele de creare, de modul concret și de forma de exprimare, de valoarea și importanța acesteia” conf. art. 3 al Legii nr. 139. Pentru ca orice operă care cade sub incidența Legii 139, inclusiv operele de arta plastică, sa fie protejate, urmează să întruneasca cumulativ 3 condiții obligatorii:
-aparțin genului artistic-creație intelectuală în care se necesită un anumit gen de maiestrie în arhitectură/ sculptură directionate spre coardele estetice și sentimentale, mai puțin pe rațiune.
-opera să aibă o formă obiectivă de exprimare(despre care am vorbit în subpunctul anterior)
-opera să fie un rezultat al creației intelectuale originale(opera ce poartă amprenta personalității autorului).
Originalitatea răspunde pentru aspectul individual, cu elemente de ciudățenie, excentrism și extravaganță. Individualitatea este punctul pe care se axează orice creație, fie pentru suflet, fie orientată spre comerț. Nimeni nu este cointeresat să procure, obțină sau cîștige o operă de artă plastică deja existentă ca aspect. Pentru” unicitate” și „exclusivitate” se mai oferă și supra plată în anumite situații ( se practică cu regularitate în contractele la comandă), unde se introduc și clauze ce interzic reproducerea operelor, pentru ca unicul exemplar în original să rămînă individual. Locul în care se manifestă cel mai pregnant specificul oroginalității operei de artă plastică este execuția personală. Execuția în cadrul operei de artă plastică dobindește importanță, încît devine o condiție necesară, dar și suficientă. Nicio operă de artă plastică nu va fi protejată in lipsa unei execuții personale, și îndată ce opera este rezultatul unei astfel de creații, ea imediat este protejată, iar cel ce a executat-o are calitatea de autor. Există autori care susțin că și o copie servilă este protejată prin dreptul de autor, pentru că maniera în care copia este executată exprimă personalitatea și individualitatea copistului. Orice copie a unei opere anterioare, facută personal de copist, trebuie să fie protejată ca o operă derivată. Alți autori sunt de parerea că dacă reproducerea unei opere de artă plastică este servilă, aceasta este lipsită de originalitate, și resepctiv, nu poate fi protejată în cadrul dreptului de autor. Evident că și în cadrul operelor de artă plastică există opere derivate. Operele derivate sunt: traducerile, adaptarile, remixurile operelor muzicale, care se bazează pe o alta operă preexistentă și reprezintș obiect de drept de autor în cazul în care reprezintă rezultat la creației individuale.
§ 2.2. Particularitățile operelor fotografice
Fotografie. -imaginea unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hirtie fotografică și obținută prin fotografiere (actiunea de a fixa imaginea unui obiect pe o hirtie sensibilă) , prin procedee bazate pe legi optice.Conf art.7 lit. „k” al Legii 139 operele protejate de dreptul de autor sunt:” operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analog fotografiei”. S-au purtat multe discutii pe marginea protectiei fotografiilor ca opere in sensul legii nr. 139. Astfel, autorii romani au conturat de opinii:
Prima opinie susține că fotografiile sunt rezultatul unor operații de tip mecanic, fizic și chimic. Personalitatea fotografului intervine doar înainte de încadrarea imaginii care dă naștere șablonului-deci în faza de pregătire-sau ulterior realizării șablonului, cînd aceasta se corectează. În sensul respectiv fotografia nu poate fi protejată ca opera.
O altă opinie e diametral opusă și prezintă urmatoarea idee-fotografiile sunt protejabile fără nicio discriminare, precum desenele sunt protejate indiferent de procedeul folosit, adică indiferent de este creat de mîna omului sau prin procedee mecanice.
A treia categorie de autori, care critică primele două opinii, au propus o a treia variantă, și anume-un sistem eclectic. -care opereza cu o selecție între șabloanele artistice și cele lipsite de acest caracter.
În art. 21 al Legii 139 sunt atestate particularitățile operelor fotografice:
Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări similare a operei fotografice, în baza căreia pot fi efectuate mai multe exemplare ale operei, are ca efect, dacă în contract nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei.
În lipsa unor prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conține imaginea persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată, reprodusă și pusă la dispoziția publicului în regim interactiv de către persoana din imagine.
In continuarea subiectului cu prezența portretului unei persoane în fotografie legea prevede: Crearea, reproducerea, modificarea și distribuirea unei opere fotografice ce conține un portret se permit doar cu consimțămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
În lipsa unei clauze contractuale contrare, consimțămîntul persoanei reprezentate în opera fotografică nu este necesar
a) daca persoana reprezentată este model de profesie și/sau a primit o remunerație pentru a poza;
b) dacă persoana reprezentată este general cunoscută și opera fotografică a fost executată cu prilejul activităților sale publice;
c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere fotografice ce prezintă un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.
Statutul persoanelor "general cunoscute", cu condiția ca fotografiile să le înfățișeze "cu ocazia activităților sale publice" – astfel, spre exemplu, nu va fi necesar acordul pentru utilizarea imaginilor unui om politic ținând un discurs, sau a unui artist pe scenă, la o manifestare publică. De asemenea, nu este necesar acordul pentru publicarea unei imagini ce înfățișează o persoană ce reprezintă doar un detaliu dintr-o fotografie "ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publică".Autorul, operei fotografice ca și în cadrul operelor de artă plastică beneficiază și de un drept suplimentar-drept de suită, avînd aceleași caracteristici elucidate la compartimentul operelor de artă plastică.O altă particularitate a utilizării operelor fotografice o constituie posibilitatea folosirii fotografiilor deja publicate în mijloacele mass-media. Astfel, se permite folosirea în mijloacele de informare în masă a operei fotografice publicate, fără a prejudicia drepturile patrimoniale ale autorului, cu condiția indicării numelui acestuia și a sursei de împrumut. Ne aflam așadar în fața unei situații speciale de epuizare a dreptului de reproducere. Pentru a putea opera cu această posibilitatea e nevoie de întrunirea cumulativa a urmatoarelor condiții:
Opera fotografiată sa fi fost adusă la cunostința publicului;
Opera să fie folosită exclusiv în mijloacele mass-media;
Folosirea operei fotografice să se faca cu indicarea numelui autorului și a sursei de împrumut.
§ 2.3. Drepturtile subiective morale de autor asupra operelor de artă plastică/ fotografice
Autorul unei opere, în sensul legii nr. 139, dispune de doua mari categorii de drepturi:
Drepturi morale (art 10);
Drepturi patrimoniale (art 11);
Drepturile morale sunt:
Drepturi personale- poate fi exercitat doar de către autorul operei;
Drepturi cu caracter inalienabil-potrivit legii sau voinței părților, nu poate fi înstrăinat, vîndut;
Spre deosebire de drepturile patrimoniale ale autorului, drepturile morale se protejează pe o perioadă nelimitată de timp.
Conf. art. 10 al legii nr 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, avem următoarele drepturi morale de autor:
Dreptul la paternitate asupra operei – dreptul de a se considera autor al operei și de a cere o astfel de recunoaștere din partea terților persoane, prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar al operei sau la interpretarea în public a acesteia. Acest drept reprezintă prerogativa cea mai importantă a autorului, deoarece toate celelalte drepturi îi sunt recunoscute autorului în masura în care îi este recunoacut dreptul la paternitate. Aspectul sau latura pozitivă a acestui drept constă în dreptul autorului de a revendica în orice moment calitatea sa de autor al operei, iar aspectul negativ implica un drept de a se opune la orice fel de act de contestare sau fraudare a acestei calitați a sale. Este un drept ce poate apartine doar persoanei fizice, fiind însa transmisibil succesorilor în drepturi ai autorului.
Dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele sau în fiecare caz de valorificare a operei. Spre deosebire de dreptul la paternitate, dreptul la nume se realizeaza o data cu publicarea operei.
Modalitățile de exercitare a dreptului la nume:
Prin indicarea numelui care corespunde celui din actele de identitate;
Sub pseudonim – nume creat sau adaptat, prin care autorul îsi ascunde adevărata identitate. Utilizarea pseudonimului poate fi generată de mai multe situații:
-Numele nu corespunde unor exigențe estetice;
-Fiind la inceputul carierei sale, îi este frica de criticele care ar putea fi aduse operei sale; “În calitate de pseudonim poate fi folosit orice alt nume, cert este faptul ca acesta nu trebuie sa se identifice cu pseudonimele altor autori. De asemenea, considerăm ca autorul trebuie sa fie limitat în drepturi în cazul în care alege un peseudonim ce nu corespund normelor morale” -autorul Dorian Chirosca propune ca aceste doua idei sa fie ilustrate în legea nr. 139. Un motiv de publicare a operei neregăsit la alti autori este: nedorința de a afișa numele adevărat, deoarece deține o anumită poziție social-politică.
Publicarea operei sub anonimat – fărp indicarea numelui sau unui pseudonim. Art.9 al(2) – cind e anonimat sau sub pseudonim care nu permite identificarea autorului, editura sub numele căreia a apărut opera se consideră în absența unei probe contrare, reprezentant al autorului. Dezavantajul publicării operei sub anonimat sau pseudonim, este conf. art.23 al(3) termenul de protecție. Astfel opera anonimă sau sub pseudonim se protejează pe o periodă de 70 de ani, termenul începînd să curgă de la 01.01 a anului ulterior publicării. Dacă autorul își dezvaluie identitatea sau identitate acestuia devine cunoscută, se aplică prevederile regulii generale(art.23 al(1)).
Dreptul de divulgare a operei – dreptul de a decide dacă va fi adusă opera la cunoștința publicului sau nu, cum și în ce mod. Este un drept absolut și inviolabil, strîns legat de persoana autorului. Importanța sa este majoră, deoarece are influență și asupra momentului apariției și existenței drepturilor patrimoniale, deoarece pînă la data la care opera este divulgată, aceste drepturi sunt doar eventuale.
Dreptul la respectarea integrității operei – dreptul autorului la protecția operei împotriva oricăror denaturări, schimonosiri sau orice alte atingeri care ar putea fi aduse operei și care prejudiciază onoarea sau reputația autorului. Este un drept care se transmite prin moștenire.
Dreptul la retractarea operei din circuitul comercial – dreptul autorului de a retrage opera din circuitul comercial, despagubind titularul dreptului de valorificare dacă acesta este prejudiciat prin actul de retractare. Acest drept este un drept absolut, necenzurabil de instanța de judecată, astfel motivele care stau la baza exercitării acestui drept aparțin în exclusivitate autorului. Acest drept nu se transmite prin moștenire succesorilor autorului. Legea stabilește și o excepție în cazul programelor pentru calculator, caz în care nu este posibilă retractarea acestora, aspect firesc, avînd în vedere că ar fi și imposibil un control asupra utilizării ulterioare retractării, dar și pentru că unele programe stau la baza unor sisteme complexe, astfel încat s-au aduce prejudicii semnificative unor persoane ce nu ar putea fi identificate în mod concret. Aceste drepturi ramîn strîns legate de persoana autorului, sunt exclusiv, însa sunt cesibile și limitate în timp.Prin decizia sa, autorul își poate da acordul ca opera sa să fie utilizată și de alte persoane. Transmiterea acestor drepturi se poate realiza atît prin acte între vii, prin contracte, dar și prin efectul legii, pentru cauză de moarte.
§ 2.4. Drepturile subiective patrimoniale asupra operelor de arta plastica/fotografice
Drepturile patrimoniale sunt atestate la art. 11 a Legii nr.139 din 02.07.2010.
Drepturile patrimoniale:
Caracterul alienabil – drepturile patrimoniale pot fi obiectul unui act de înstrainare, vînzare, spre deosebire de drepturile morale de autor.
Se protejează pe o perioadă limitată de timp. Conf. art 23 “Durata de protecție a dr.patrimoniale:
Dupa regula generală – drepturile patrimoniale asupra operei se protejeaza pe tot parcursul vieții autorului + 70 ani de la 1 ianuarie a anului ulterior decesului; însa există și careva excepții de la regulă:
-opera creata în coparteniate se protejeaza pe tot parcursul vieții coautorilor + 70 de ani de la 1 ianuarie a anului ulterior decesului ultimului dintre coautori;
-operele audiovizuale se protejeaza pe tot parcursul vieții + 70 de ani de la 1 ianuarie a anului ulterior decesului ultimului dintre coautori(regizorul, scenaristul, autorul dialogului și compozitorul); operele anonime sau sub pseudonim;
– operele nepublicate anterior intrarii în domeniul public( art. 45);
protecția publicațiilor critice sau științifice ( art 46);
operele de artă aplicată se protejează pe o perioada de 25 ani de la data la care a fost facută publică.
1-Conf art. 11(1) lit”a” Dreprul la reproducere al operei – art.3-“reproducere” – realizarea unui sau mai multor exemplare ale operei in orice forma directa sau indirecta, temporară sau permanentă, inclusiv realizarea înregistrarilor audio și video precum și imprimarea operei sau fonogramei în format electronic sau în oricare altă formă. Dreptul la reproducere se realizează prin urmatoarele modalitați:
– Reproducerea mecanică – dr.autorului de a permite reproducerea operelor în forma de înregistrare video sau audio;
-Editarea operei – realizarea unuia sau mai multor exemplare prin intermediul tiparului;
-Fabricarea unui sau mai multor exemplare ale unei opere tridimensionale în variant bidimensională(fotografierea unei sculpturi);
-Reproducerea retrogragică – reproducerea în faximil(xerox) al originalului operei în dimensiune naturala, marită sau micsorată prin metoda copierii fotografice sau altor mijloace tehnice, altele decit cele de editare.
2-Conf art. 11(1) lit “b” Dreptuul la distribuirea originalului sau a exemplarelor operei-art 3 distribuire-“ punere în circulație, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte ale drepturilor conexe, precum și oferirea publică a acestora;
Autorul poate exercita acest drept patrimonial prin urmatoarele modălitați:
-Comercializarea – valorificarea operei sau exemplarelor acesteia prin procurarea și achitarea unei plați;
-Închirierea – punerea la dispozitie a operei sau exemplarelor acesteia pentru o anumită perioadă limitată de timp cu scopul obșinerii unui avantaj economic;
-Împrumutul – punerea la dispoziția publicului a operei sau exemplarelor prin intermediul unei instituții accesibile publicului pentru o anumită perioadă limitată de timp și fără obținerea unui avantaj economic sau comercial;
3-conf art. 11(1) lit,”c”Dreptul la închirierea exemplarelor operei, cu excepția operelor de arhitectură și a operelor de artă aplicată. Art.3 – inchiriere -punerea la dispoziție spre utilizare, pentru o perioadă limitată de timp și pentru obținerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect de drept conex;
4-conf art 11(1) lit. “d”Dreptul la importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecționate cu consimțămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor
5-conf art 11(1) lit.”e”Dreptul la demonstrare publică a operei; art 3 “demonstrare”- expunerea originalului sau a copiei unei opere, directă sau indirectă, prin intermediul mijloacelor de proiecție a imaginii unei opere, prin slide-uri ori prin alte mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepția comunicării prin eter sau prin cablu), în care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori în orice alt loc din care poate fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul obișnuit al familiei sau al cunoscuților apropiați.
6-art 11(1) lit “f” Dreptul la interpretarea publică a operei- art 3 “inteerpretare publica”- prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît și prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepția comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obișnuit al familiei sau al cunoscuților apropiați;
7-art 11(1) lit “g” Dreptul lacomunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune), sau prin cablu.
8-art 11(1) lit. “h” Dreptul la retransmiterea simultană și fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter sau prin cablu;
9-art 11(1) lit. “I” Dreptul la punerea la dispoziție în regim interactiv a operei, art 3 “a pune la dispoziție o operă sau un obiect al drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment ales în mod individual de ei”;
10-art 11(1) lit. “j” Dreptul la traducerea operei;
11-art 11(1) lit. “k” Dreptul la transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepția cazurilor cînd efectuarea unor acțiuni din cele enumerate la lit. a)–k) nu se încadrează în forma de exprimare a operei și pentru care nu pot fi stabilite sancțiuni.
Conf. art.17 al Legii cu privire la activitatea architecturală nr.1350 “ Autorului operei arhitecturale îi aparțin următoarele drepturi exclusive asupra proiectului său:
de a autoriza valorificarea proiectului arhitectural care îi aparține cu drept exclusiv, inclusiv valorificarea repetată, cu excepția operelor arhitecturale create la comandă, al căror drept de valorificare aparține persoanei care le-a comandat;
de a efectua, de a permite sau de a interzice reproducerea în scopuri comerciale, integrală sau într-o măsură substanțială, a proiectului arhitectural ce îi aparține cu drept exclusiv, precum și folosirea unor fragmente din el în alte proiecte, dacă aceste fragmente reprezintă în sine obiect de design separat;
de a fotografia și de a filma, în scopuri comerciale, obiectul arhitectural realizat, atît integral, cît și o parte substanțială din el (pasibilă de identificare), cu excepția obiectelor amplasate permanent în locuri publice.
concluzii
La finele acestui capitol aș vrea să expun anumite concluzii și să ofer careva recomandări pentru cei ce doresc șa imbrațișeze profesia de fotograf și pentru cei care deja o imbrațișează, dar unde conflictele sunt inevitabile.În mod evident, nici fotografia nu putea scăpa nereglementată și, deși persistă numeroase confuzii tocmai urmare a multitudinii de situații pline de echivoc pe care le putem întîlni, există și norme juridice cît se poate de clare, ce guvernează acest domeniu, vă ramîne doar sa faceți cunoștința cu ele, pentru a nu da greș în îndeplinirea obligațiilor profesionale. În ultimul timp se atestă o practicare intensa de tot mai mulți adepți – adesea extraordinar de talentați – care au ajuns însă adeseori în situația de a fi intimidați sau hărțuiți pentru că practicau cu bună-credință această activitate. Nici neințelegerile dintre fotograful profesionist și beneficiarii săi nu sunt, din păcate o raritate. De asemenea, de multe ori practica semnării fotografiilor este criticată de colegii de "breaslă" – aspect pe care îl putem aprecia, în lumina Art. 9 al legii 139., "Pe toate exemplarele trebuie sa figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia". În consecință, semnarea fotografiilor nu este doar benefică, ea este imperios necesară. Aparatul de fotografiat poate fi utilizat pentru a reproduce și alte opere artistice, inclusiv fotografice… după cum era de așteptat, reproducerea fotografică a "unor scrisori, acte, documente de orice fel", nefiind considerată ca dînd naștere unei opere originale, nu atrage după sine protecția prin dreptul de autor din contra, imaginea respectivă este doar o copie a originalului, care poate el însuși să fie protejat prin dreptul de autor. Astfel, spre exemplu reproducerea prin fotografiere a unei cărți ar încălca drepturile autorului în exact aceeași manieră ca și xerocopierea acesteia. (Este evident că orice fotograf are nevoie de un portofoliu cît mai cuprinzător pentru a-și putea dovedi măiestria în fața potențialilor clienți, dar în același timp, trebuie să respectăm și voința celor pe care i-am servit deja – motiv pentru care este bine să tratăm problema cu maximă seriozitate, explicîndu-le acest lucru într-un mod cît mai politicos, dar în același timp fără echivoc. Țineți cont că deși puteți trage peste 1000 cadre, nu aveți nevoie de mai mult de 4-5 poze de la un eveniment, pentru a vă ilustra talentul; precizați-le acest lucru beneficiarilor voștri și, în vasta majoritate a cazurilor, vă vor înțelege). Deși acest lucru nu apare evidențiat în Legea drepturilor de autor, chestiunea drepturilor minorului este reglementată de dreptul comun (Codul Civil) întrucât minorul este incapabil din punct de vedere legal să-și exprime consimțămîntul privind utilizarea portretului ce-l înfățișează, pentru publicarea imaginilor înfățișîndu-l pe acesta, va fi nevoie de acordul părintelui sau al susținătorului legal.
Și, desigur, este categoric interzis ca imaginile să nu înfățișeze minorii în pozitii obscene sau mimînd acte sexuale, caz în care fotograful ar făptui infracțiunea de pornografie infantilă reglementata de C.P.R.M art 2081. Dacă în cazul manifestărilor publice, avem, după cum am văzut, tot dreptul să fotografiem persoanele publice ce se realizeaza în cadrul evenimentului, dar și publicul spectator care, inevitabil, apare în cadru, în cazul manifestărilor ce au loc pe o proprietate privată, sau într-un spațiu concesionat de o entitate privată și delimitat corespunzător, lucrurile, inevitabil, se schimbă. Astfel, la orice eveniment ce se desfășoară într-un spațiu privat, organizatorii au tot dreptul să impună restricții privind fotografierea, după cum au dreptul să interzică și accesul cu diverse obiecte, instituind filtre de securitate – deși acest lucru ar constitui un abuz pe stradă, agenții de pază nereprezentând autoritatea Ministerului de Interne, la accesul într-un spațiu privat proprietarii pot impune practic orice restrictii doresc, singura alternativă rămânând neintrarea. De asemenea, din nefericire, după cum este cazul în unele muzee, este la latitudinea agenților de pază. Din punct de vedere legal, singurul lucru pe care îl pot face reprezentanții prorpietarului care a interzis fotografierea pe domeniul său este să vă solicite să părăsiți proprietatea respectivă – aceasta fără să vă agreseze, caz în care ar comite infracțiunea de loviri sau alte violențe (reglementată de C.P.R.M). Totuși, în cazul în care nu vă conformați, voi sunteți cei vinovați de infracțiunea de violare de domiciliu. În consecință, este bine să vă cunoașteți drepturile și să subliniați celor care vă abordează că nu au niciun temei legal să vă abuzeze; mențineți însă un climat de respect și civilizație, astfel încât să părăsiți locația problematică în siguranță; este preferabil să renunțați la câteva cadre decât să întâmpinați probleme de ordin legal care vă pot ține departe de lumina favorabilă fotografierii mult timp de acum încolo.
§ 3.1. Reglementari internationale si de protectie ale operelor de arta plastica/fotografice
Pe arena internatională avem cîteva convenții în care sunt elucidate reglementări și puncte de reper pentru elaborarea propriului sistem legal de protecție în fiecare stat în domeniul proprietății intelectuale. Astfel, avem: Convenția de la Paris privind protecția proprietații industriale din 20.03.1883; Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 09.09.1886. Peste cîțiva ani, s-a simțit necesitatea de a institui un organ de talie internationaă, care să monitorizeze și să administreze convențiile de la Paris și Berna. Aceste obligații i-au revenit Biroului internațional reunit pentru proprietate intelectuală (BIRPI) constituit în 1893. La Stockholm în 14 iulie 1967 este semnat tratatul prin care BIRPI este atît redenumit cît și restructurat în OMPI ( Organizația Mondială pentru proprietate intelectuală), creată cu scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume. OMPI, în prezent are 188 de state membre, administrează 23 de tratate internaționale,avînd sediul mondial în Geneva, Elveția. Republica Moldova devine membru a OMPI în anul 1991. Reeșind din tema tezei de licenta, cu siguranță un mai mare interes pentru această prezintă Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, care a fost adoptată dupa 25 de ani de discuții în cadrul congreselor “ Asociației literare și artistice internaționale”, unde președinte era scriitorul Victor Hugo, iar statele membre fondatoare erau în numar de 8 (Belgia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Spania și Tunisia)din 09.09.1886 completată la Paris la 4 mai 1896, revizuită la Berlin la 13 noiembrie 1908, completata la Berna la 20 martie 1914, revizuită la Roma la 2 iunie 1928, revizuită la Bruxelles la 26 iunie 1948, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 si la Paris la 24 iulie 1971 și modificată la 28 septembrie 1979. Republica Moldova devine stat membru al acestei convenții la data de 02.11.2005. Conform art. 2(alin. 1) “Termenul opere literare și artistice cuprinde toate lucrările din domeniul literar, științific și artistic, oricare ar fi modul sau forma de exprimare, precum: carțile, broșurile și alte scrieri; conferințele, alocuțiunile, predicile și alte opere de aceeași natură; operele dramatice sau dramatico-muzicale; operele coregrafice și pantomimele; compozițiile muzicale cu sau fără cuvinte; operele cinematografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog cinematografiei; operele de desen, de pictură, de arhitectură, de sculptură, de gravură, de litografie; operele fotografice, cărora le sunt asimilate operele exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; operele de artă aplicată; ilustrațiile, hărtile geografice; planurile, crochiurile și operele plastice referitoare la geografie, la topografie, la arhitectură sau la științe” .Conf art. 7 alin.1”Durata protecției acordate prin prezenta convenție cuprinde durata vieții autorului și 50 de ani după moartea sa”. De asemenea în art 7.(alin. 4), identificăm o replică scrisă și la adresa temeticii lucrării mele „Se rezervă legislațiilor țărilor Uniunii dreptul de a reglementa durata protecției operelor fotografice și aceea a operelor de artă aplicată, protejate ca opere artistice; totuși această durată nu va putea fi inferioară unei perioade de 25 de ani, socotită de la realizarea unei asemenea opere.”, unde regăsim o diferența de reglementare cu art. 23 a legii 139 din 02.07.2010 „Drepturile patrimoniale exclusive și dreptul la remunerație, prevăzute de prezenta lege în privința operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu excepția unor drepturi similare prevăzute în privința operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieții autorului și timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul articol nu prevede altfel”. Într-un alt tratat internațional avem înca o formulare care succede reglementarea din Convenția de la Berna: „În ceea ce privește operele fotografice, părțile contractante nu aplică dispozitiile art. 7.(4) din Convenția de la Berna, conform „ art.9 al Tratatului O.M.P.I. privind dreptul de autor”, din 20/12/1996. Într-o sursă am luat cunoștință că operele fotografice au fost introduse în calitate de obiect de protecție a dreptului de autor doar la începutul sec. XX, într-o altă sursă, este indicat că în cadrul primei completări și modificari prin Actul Adițional semnat la Paris la 4 mai 1896, protecția s-a extins și asupra operelor postume, operelor fotografice și de arhitectură. Convenția de la Berna se intemeiază pe 3 principii:
Principiul tratamentului național-potrivit acestui principiu, operele provenite dintr-un stat membru trebuie să beneficieze în fiecare din tarile membre de aceeași protecție pe care țara respectivă o acorda operelor propriilor cetățeni;
Principiul protecției automate-presupune că tratamentul național nu este condiționat de stabilirea cărorva formalități( înregistrare, depozit);
Principiul independentei- astfel conform principiului dat ciștigul, drepturile și prerogativele nu depind de existența protecției în țara de origin
§ 3.2. Situații conflictuale în domeniul relațiior cu privire la operele de artă plastică/fotografice din practica națională și internațională
În capitolele și subpunctele precedente am elucidat și am încercat să analizez, din punct de vedere teoretic, aspectele reglementărilor juridice cu privire la operele de ară plastică și operele fotografice. În subpuctul ce urmează am decis să aduc careva exemple din practica judiciară atît națională, cît și internațională cu referire și la subiecții conaționali. Am decis să ofer aceste exemple separat de teorie, pentru o mai buna întelegere și pentru a nu creea confuziuni, pentru că din punctul meu de vedere, se asimilează mai ușor teoria, care ulterior e succedată de exemple practice, decît comasarea acestora. Astfel, consider că e opurtun sa le analizăm acum, pentru că avem cunoștințe suficiente pentru a le aplica, atît din acte normative naționale, cît și convenții internaționale, iar în subpunctul ulterior, vom analiza și aspecte de reglementări din cadrul altor state cu privire la operele de artă plastică și a operelor fotografice. Astfel, am decis să-i ofer întîietate unui caz din practica judiciară cu privire la opera fotografica. Dosarul în cauza a avut parte de o rezonanța impunatoare, de ce? Vedem mai jos.
HOTĂRÎREA BĂLAN c. MOLDOVEI
ÎN FAPT
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI
În anul 1985, reclamantul a publicat fotografia „Cetatea Soroca” în albumul “Poliptic Moldav”. El a primit onorariu de autor pentru această fotografie. În anul 1996, Guvernul a adoptat o hotărîre privind buletinele de identitate, folosind, fotografia făcută de reclamant în calitate de fundal pentru buletinele de identitate emise de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova („Ministerul”). Reclamantul nu a fost consultat și nu și-a dat acordul pentru o astfel de valorificare a fotografiei. În 1998, el a solicitat Ministerului să fie compensat pentru încălcarea drepturilor sale ca urmare a folosirii neautorizate a fotografiei făcute de el, precum și să fie încheiat cu el un contract pentru valorificarea ulterioară a acestei fotografii. Cererea sa a fost respinsă, la 10 noiembrie 1998, reclamantul initiază o procedura judiciară împotriva Ministerului. La 24 martie 1999,Tribunalul Chișinău admite parțial pretențiile și constatată că el era autorul fotografiei și că aceasta a fost folosită fără consimțămîntul lui.Instanța i-a acordat 4,050 lei moldovenești (MDL).Instanța a mai obligat Ministerul să publice scuze, însă respinge cererea reclamantului de a obliga Ministerul să încheie cu el un contract pentru valorificarea ulterioară a fotografiei. Reclamantul a depus apel. El a susținut că motivul pentru care el nu a cerut retragerea buletinelor de identitate deja emise cu încălcarea drepturilor sale și interzicerea emiterii pe viitor a buletinelor de identitate ce purtau fotografia făcută de el era că aceasta implica costuri extrem de ridicate pentru Minister și ar fi creat probleme inutile deținătorilor buletinelor de identitate. Din aceste motive, el a solicitat încheierea unui contract cu Ministerul. La 16 septembrie 1999, Curtea de Apel a casat hotărîrea instanței inferioare și a respins pretențiile reclamantului.La 22 decembrie 1999, Curtea Supremă de Justiție a casat decizia Curții de Apel și a menținut decizia Tribunalului Chișinău în partea referitoare la prejudiciile acordate reclamantului, însă a respins cererea lui privind publicarea scuzelor.Începând cu 1 mai 2000, Ministerul a încetat să folosească fotografia făcută de reclamant în calitate de fundal pentru buletinele deidentitate. În cadrul unui alt set de proceduri, reclamantul a solicitat plata compensațiilor pentru prejudiciul material cauzat ca urmare a folosirii neautorizate în continuare a fotografiei sale între data hotărîrii judecătorești, 24 martie 1999, și 1 mai 2000. Deoarece în acea perioadă au fost emise peste 260,000 de buletine de identitate, el a solicitat 10% din suma plătită statului de către posesorii buletinelor de identitate (MDL 2,403,137). De asemenea, el a cerut compensații cu titlu de prejudiciu moral (MDL 200,000). La 6 noiembrie 2001, Tribunalul Chișinău a acordat reclamantului MDL 180,000 în calitate de compensație pentru prejudiciu material și MDL 3,600 cu titlu de prejudiciu moral, însă a respins cererea reclamantului privind obligarea Ministerului să încheie un contract cu el. La 26 martie 2002, Curtea de Apel a casat această decizie și a respins pretențiile reclamantului. Instanța a constatat că, deși dreptul de autor al reclamantului asupra fotografiei relevante a fost clar stabilit, el a fost compensat prin hotărârea judecătorească din 24 martie 1999. Având învedere că instanța judecătorească nu a interzis valorificarea fotografiei în viitor, iar reclamantul nu a solicitat o astfel de interdicție, buletinele de identitate deja emise sau care urmau a fi emise în viitor nu mai cădeau sub incidența Legii din 23 noiembrie 1994 privind drepturile de autor și drepturile conexe („Legea din 1994”) .
ÎN DREPT
Reclamantul a pretins violarea articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție ca rezultat al neacordării unei compensații pentru încălcarea dreptului său de proprietate intelectuală. Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție prevede următoarele: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Argumentele părților
Guvernul – a invocat argumentul precum că instantele naționale au aplicat greșit legea, pentru că opera a fost creată în 1985, iar legea datează din 1994. Legea din anul 1994 nu conține dispoziții privind drepturile asupra operelor create înainte de intrarea ei în vigoare. De asemenea, un alt argument invocat de Guvernul este și faptul că, în anul 1999, reclamantul nu a cerut instanțelor judecătorești să interzică folosirea ulterioară de către Minister a fotografiei sale, la care el avea dreptul în temeiul articolului 38 (1) (b) al Legii din anul 1994. Prin urmare, el consideră că nu suntem în prezenta unei imixtiuni în drepturile reclamantului, iar compensațiile pe care le-a primit reclamantul în anul 1999 au constituit repararea integrală a prejudiciului care i-a fost cauzat. Reclamantul- a susținut că el avea un „bun”, în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții, drepturile de proprietate intelectuală erau incluse în noțiunea de mai sus. De asemenea, reclamantul vede în actiunile Guvernului o imixtine în drepturile sale protejate de lege și conveție. Reclamantul consideră că are drept legitim să obțină compensații pentru orice încălcare a drepturilor sale de autor.Astfel, refuzul de a-i acorda vreo compensație a constituit o imixtiune în dreptul său de proprietate. Daca tot instanțele judecătoreșt i-au acordat deja o compensație în anul 1999 în condiții similare, reclamantul se vede în drept sa obțina asemenea compensații și în cazul altor incălcări.
Aprecierea curții
Noțiunea de „bun”, la care se face referire în prima parte a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție, are un sens autonom care nu se limitează la proprietatea asupra unor bunuri materiale și este independent de clasificarea formală din dreptul național: unele drepturi și interese care constituie patrimoniu pot fi, de asemenea, privite ca „drepturi de proprietate” și, astfel, ca „bunuri” în sensul acestei prevederi. De asemenea, Guvernul, aduce ca argument că reclamantul a acceptat tacit valorificarea operei sale protejate fără remunerare. Reclamantul prin depunerea a noi acțiuni, el și-a exprimat clar opinia că o astfel de valorificare a dus la încălcarea drepturilor sale. Astfel,el a solicitat în continuu ocrotirea dreptului său, cerînd Ministerului să încheie cu el un contract și să-i plătească onorariile de autor sau compensații. Articolul 41 al Convenției prevede următoarele: „Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Declară cererea admisibilă;
2. Hotărăște că a avut loc o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție;
3. Hotărăște că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției, următoarele sume care să fie convertite în valuta națională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:
EUR 5,000 (cinci mii euro) cu titlu de prejudiciu material și moral; EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de costuri și cheltuieli;
Presedinte (Nicolas Bratza)
Grefier(Lawrence Early).
In continuare aș vrea sa mai aduc încă un exemplu de practică judiciară, cu privire la operele fotografice, pentru a demonstra ca fotografia reprezintă unul dintre cele mai conflictuale obiecte ale dreptului de autor, e obiectul multor dispute, desi inițial nici convențiile internaționale nu doreau sa-l includă în calitate de obiect de protecție al dreptului de autor. Astfel, urmatorul exemlu îl are in calitate de pirit pe protagonistul/ fotograful din dosarul anterior. Mai mult ca atît, acesta dupa cîștigul de cauza la CEDO, nu a ezitat să- și mai apere drepturile legale în instanțele judecătorești din Republica Moldova
Dosarul nr. 2r-242/08
Decizie
S-a examinat în ședință publică recursul declarat de către Vasile Stati, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pavel Balan împotriva lui Vasile Stati cu privire la apărarea dreptului de autor, împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2008, prin care acțiunea a fost admisă parțial.
Constată
Pavel Bălan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Stati privind apărarea dreptului de autor. Reclamantul, Pavel Balan a indicat că, în anul 2004 Vasile Stati a editat o lucrare întitulată „Ștefan cel Mare. Voievodul Moldovei”, cu un tiraj de 5000 exemplare.Ulterior, cartea menționată a fost tradusă în limba rusă și editată cu același numar de 5000 exemplare. În ambele lucrări sînt utilizate reproduceri ale fotografiilor realizate de catre reclamant, Pavel Bălan și anume – reproducerea fotografiilor atît pe copertă, cît și din însăși cinținutul cărților. Reclamantul a indicat fiecare pagina, precum și denumirea fiecărei fotografii reproduse. Reproducerea fotografiilor s-a efectuat în lipsa acordului său,iar unele din ele în formă prelucrată și fără a se indica numele autorului, mai mult ca atît, pîrîtul și-a însușit dreptul de autor, indicînd în dreptul numelui său semnul ©. Consideră că prin valorificarea operelor fotografice ce-i aparțin, în lipsa unui contract, precum și prin prelucrarea operei și neindicarea numelui autorului, i-au fost încălcate drepturile de autor, fiindu-i cauzate prejudicii materiale și morale. Reclamantul Pavel Balan solicită încasarea de la Vasile Stati a compensației în sumă de 35.000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 35.000 lei. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2008 acțiunea a fost admisă parțial. De la Vasile Stati a fost încasat în beneficiul lui Pavel Balan a compensației în sumă de 25.000 lei și prejudiciul moral în mărime de 25.000 lei. În rest acțiunea a fost respinsă. Vasile Stati a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii primei instanțe, prin care cere admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii. Reprezentanții recurentului, Vasile Stati, în ședința instanței de recurs au solicitat admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii. Intimatul Pavel Bălan și reprezentantul său, în ședința instanței de recurs, au cerut respingerea recursului și menținerea hotărîrii primei instanțe, pe care o consideră întemeiată și legală. După audierea parților, în urma studierii materialelo dosarului, Colegiul Civil și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea hotărîri primei instanțe din următoarele considerente. -Conform cu art. 4 al. (2) al Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, nr. 293 din 23 noiembrie 994, autorul beneficiază de dreptul exclusiv de autor asupra operei sale, acesta rezulta chiar din faptul creării ei. (Prevederile legii abrogate, care a fost valabila pina in anul 2010. Intenționat am lasat cu vechile prevederi, pentru ca solutionarea conflictului datează cu anul 2008. Cu toate acestea, prevederile din legea veche se oglindesc în legea nr.139 din 2010, respectiv din punct de vedere reglementar, aceasta are dreptul la existența în cadrul exemplelor din practica). Conform art. 8 al. (1) al Legii menționate, paternitatea aparține persoanei (persoanelor), sub al cărei nume a fost publicată opera, dacă nu există alte dovezi. Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul are dreptul să folosească simbolul ocrotirii dreptului de autor, care se imprimă pe fiecare exemplar al operei și constă din trei elemente:
– litera latină C inclusă într-un cerc;
-numele(denumirea) titularului drepturilor exclusive de autor;
– anul primei publicări a operei.
În ședința de judecată s-a constatat că, lui Pavel Balan îi aparține dreptul de asupra tuturor fotografiilor din cadrul tirajului. Reclamantul, a demonstrat că este autor al acestor fotografii prin publicarea lor anterioară în diverse reviste și publicatii, publicarea anume a acestor fotografii, regasite în carțile lui Vasile Stati. De asemenea, s-a invitat un expert competent, care a dovedit că fotografiile din cartea lui Vasile Stati cu fotografiile, a caror autor se pretindea reclamantul, sunt identice, chiar și acelea care au fost modificate. În circumstanțele menționate, Colegiul Civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a ajuns la concluzia că, datele descrise confirmă cu certitudine apartenența drepturilor de autor și a drepturilor conexe ale lui Pavel Bălan. Astfel, prin utilizarea operelor fotografice la editarea lucrării fără acordul lui Pavel Balan și în lipsa existenței unui contract în formă scrisă, Vasile Stati a încălcat drepturile exclusive de autor ale reclamantului, iar prin neindicarea numelui autorului lucrărilor folosite în această carte, au fost adusă o atingere dreptului de paternitate ale intimatului, care include dreptul de a se considera autor și de a cere o atare recunoaștere, inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă. Or, prin publicarea operelor fotografice ale intimatului în lucrarea sa, pîrîtul și-a însușit dreptul de autor prin inserarea semnului © și prin comercializarea lucrării, încălcînd astfel drepturile patrimoniale de autor la reproducerea operei. Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanțe este întemeiată și legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține hotărîrea primei instanțe.
Colegiul Civil și de Aontencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție decide: se respinge recursul declarat de către Vasile Stati și se menține hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2008.
Președintele ședinței,
judecătorul Nicolae Timofti
Judecătorii Ala Cobăneanu
Tatiana Răducanu
In concluzie, argumentele intemeiate legal, vor avea întotdeauna cîștig de cauză. Consider, ca ar trebui sa luam exemplu de la Pavele Bălan, care nu permite sa-i fie încalcate drepturile. Suntem în drept să ne cunoastem și să ne asiguram drepturile. Nu vorbesc acum de apararea drepturilor legitime urmarind careva avantaje patrimoniale, deși ele aparțin autorului cu siguranța, țin să spun despre așa valori ca elementarul respect și omenie. Actul normativ este analizat, alaturi de un avocat experimentat, și cu parere de rău nu se pune întrebarea de a-l respecta, dar se încearca a se eschiva de la respectarea acestuia. Bine, ca exemplele de mai sus, s-au încheiat pozitiv și s-a dat ciștig de cauza celui ce a avut dreptate, dar sunt și cazuri mai puțin obiective, fie că-s neglijate, fie că-s mituite. În legea din nr 139 din 2010, este expres stipulat, daca avem nevoie de o fotografie sau pictura, desen, apelam la autor, inițial pentru a-i cere consimțamîntul ca de la un om de arta, și în cazul în care se refuza, se purcede la negocieri, pentru încheierea unui contract. Totul se face pe cale amiabila, fie renunțați inițial la această idee, daca va opresc careva bănuieli, sau mergem la compromis, caci cu siguranța șmecheriile, nerespectarea, omisiunile intenționate vor sponsoriza mai multe probleme nu doar legale, dar și de ordin social, favorizind amoralitate.
.
§3.3. Aspecte comparative în cadrul relațiior cu privire la operele de artă plastică/fotografice
3.3.1. In Rusia
Decizia de a analiza în mod comparativ reglementarile și aspectele specifice, anume în aceste state, este ghidată atît de cunoașterea limbilor, gradul de vecinătate și nu în ultimul rind istoria care dorim noi sau nu, dar ne leaga într-o masura mai mică sau mai mare. Astfel, analizînd aspectul istoric, ne dăm bine seama că în mod firesc legislația Republicii Moldova este mult influențată de aceste state, iarași pe segmentul istoricului comun. Multe dintre reglementările RM, fie c-au lost preluate sub formă de exemplu din aceste state, fie că au fost adoptate în perioada istoriei comune, care ulerior au fost modificate. Federația Rusă, reglementează relatiile cu privire la drepturile de autor și drepturile conexe prin legea nr. 5351 din 09.07.1993, sub redacția din 20.07.2004 cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe. Am observat în multe surse, chiar și care datează din anul 2015, utilizează versiunea veche a legii din 1993, poate din considerentul ca e mai bine tratat acolo, sau din considerentul că multe asîecte se repetă. Astfel, țin să menționez că nu am găsit careva schimbări de ordin sensual. În art. 7 sunt indicate obiectele dreptului de autor, care e practic identic cu conținutul art 7 din legea 139, pîna și numărul articolului coincide. Probabil că noi am preluat, daca legea Federației Ruse datează cu 1993, iar a Republicii Moldova cu 1994. Cu referire la legea Federației Ruse, țin să aduc un exemplu cu privire la operele fotografice.
Dosarul nr. 41-Г07-25
Imaginea fotografică, creata cu utilizarea operelor de arhitectura și sculptură, locaizate în parcuri, pe străzi, disponibil pentru un numar neindicat de persoane, reprezintă un obiect independent al dreptului de autor.
Instanța, a acceptat cererea cu privire la anularea înregistrarii candidaturii deputatului M, care a încalcat legea Rusiei cu privire la alegeri, unde în timpul campaniei electorale a utilizat opera fotografice cu monumente de arhitectura și sculptură fără a indica numele autorilor. Curtea Supremă a Federației Ruse, a anulat această decizie. Decizia a fost anulata pe motive nelegate de dreptul de autor. Astfel, Curtea Suprema a Federatiei Ruse, este de acord cu prima instanță, doar ca cu anumite momente. În conf. cu art 21 a legii din 1993 cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe, fără acordul și fără achitarea remunereației se permite reproducerea operelor de arhitectură, care se află permanent pe loc, în loc public și deschis pentru vizitarea lui, cu exceptia cazurilor, cînd lucrarea constituie principalul obiect a astfel de reproduceri. Conform art 16 al legii 169 din 17.11.1995, cu privire la activitatea ce tine de arhitectură în Federația Rusa, “ obiect al dreptului de autor cu privire la operele arhitecturale sunt: proiectul architectural, documentația pentru construcție făcută pe seama proiectului, precum și obiectul architectural propriu-zis. Persoana, prin creația caruia s-a creat proiectul architectural reprezintă autorul acestui obiect al dreptului de autor. În conformitate cu art. 15(al1) al legii cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe, autorului, cu referire la obiectul sau de creație îi apartine, dreptul de a utiliza și de a permite utilizarea sub numele real al autorului, pseudonim sau anonimat. În conformitate cu același articol autorul are dreptul exlusuv sa utilizeze opera în forma și modul în care dorește. Prin decizia primei instanțe, nu s-a luat în considerație că, aduse în calitate de broșure și ilustrații în calendarele din Campania electorală, fotografiile nu conțin obiecte arhitecturale clare sub forma de reproducere, dar reprezintă un obiect desinestatator al operei fotografice. Toate fotografiile difera, arata peisajele orasului, în timpul zilei, nopții, pe ploaie, pe zăpadă. Din materialele dosarului, se constată că cu autorul fotografiilor, în prealabil s-a îcheiat un contract, respectiv utilizarea acestor fotografii în Campania electorală este licita. Deci, 2 momente se evidentiază:
1-cînd nu se utilizează ca obiect principal al operei, dar ca o ilustrație pe poziție de egalitate cu alte elemente din acest obiect;
2-cînd materialele pentru Campania electorală nu sunt utilizate în scopuri comerciale, și nu urmăresc scopuri patrimoniale.
Întru-cît s-au adeverit aceste momente ale materialului dosarului, decizia primei instante a fost considerată eronata în privinta candidatului M.
3.3.2. În Romania
În Romania, din punctul meu de vedere, Legea cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe nr. 8 din 14.03.1996, este una dintre cele mai reușite legi în acest domeniu, este clară și bine desfășurată. De asemenea reglementarea cu privire la obiectul dreptului de autor o regăsim în art 7, asemeni legii RM, cît și Federației Ruse. Art 7 – Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
„f”- operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
„g”- operele de artă plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, grafică, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, precum și operele de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice. Reglementările ce țin de operele de artă plastică și cele fotografice sunt încadrate în capitolul X-XI, art. 82-91 a legii nr. 8 din 1996. În contextul exemplelor din practică, aș vrea sa fac referire la –dreptul la propria imagine. „Imaginea exprimă caracteristicile exterioare, fizice ale persoanei și nu însuși comportamentale. Este vorba de trasaturile fizice ale persoanei, dar noțiunea a fost extinsă și la voce, care este considerată a fi un arbitru al personalității” Conf. art. 88. – Difuzarea unei opere care conține un portret necesită autorizarea persoanei reprezentate în acest portret. Autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă sau să o comunice public fără consimțământul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia, timp de 20 de ani după moartea sa. În lipsa unei convenții contrare, autorizarea nu este cerută dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza. Autorizarea nu este necesară pentru difuzarea unei opere care conține portretul:
a) unei persoane general cunoscute, dacă portretul a fost executat cu ocazia activităților sale publice;
b) unei persoane a cărei reprezentare constituie numai un detaliu al unei opere ce prezintă o adunare, un peisaj sau o manifestare publica
Un caz din jurisprudență, este legat de o sportivă, campioană oplimpică de la Atena, care a depus o cerere de chemare în judecată împotriva revistei „Cosmopolitan”, solicitînd despaguburi de 150.000 euro. În cadrul unui ineterviu organizat de reprezentanța revistei în Elveția. Sportiva susține că în interviu nu a indicat vreo marca de produse cosmetice preferate, astfel conflictul a survenit pe baza folosirii de catre revistă a imaginii și a numelui sportivei pentru a face reclamă unor produse cosmetice, încalcindu-se-i dreptul la imagine și dreptul la nume al acesteia. Dupa interviul din Elveția, conform articolului din revistă, sportiva sisține că ar prefera anumite marci: Vichy, Wella, Garnier. Sportiva menționează ca și fotografia publicată este o preluare neautorizată a unei fotografii de pe site-ul Omega. Sportiva susține ca i-au fost incalcate dreptul la viața privată și la imagine prin denaturare, precum și la nume prin exploarare comercială neautorizată. În afară de legea nr 8, în care găsim reglementări, pe care le-am identificat mai sus, avem și o alta reglementare aplicabilă dreptului la propia imagine, astfel Legea privind publicitatea nr. 148 din 2000:” lit „f”-aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitații și vieții particulare a persoanelor” . În acest domeniu, mai există și Decizia CNA( Consiliul National al Audiovizualului), nr 248/2004 privind protecția demnitații umane și a dreptului la propria imagine.
Concluzii
La finele tezei de licență vreau sa-mi expun punctual de vedere cu privire la tematica și problemele analizate ale tezei, într-un mod mai puțin formalist, mai puțin limitat, fără careva puncte de reper, și fără limitări de spațiu. Ar fi logic să-mi încep concluziile cu raspunsul la intrebarea “de ce am ales tema data?” Nu sunt o amatoare a artei la general și a operelor de artă plastică în special, nici de fotografii nu sunt pasionată, ba din contra nu-mi place sa pozez și nici rețele de socializare nu am. Înainte de a alege tema tezei de licență, fără a mă informa cu privire la prezența sau abundența surselor, a gradului de cercetare pe teritoriul Republicii Moldova, m-am gindit o seara întreaga daca face s-o analizez, daca la prima vedere pare a fi interesantă. Mă repet, că m-am gindit la tematica în cauza în postura unui mare profan. Dupa înregistrarea tezei, am purces la căutarea surselor de informație generală, unde mi-am dat seama că e o situație nu prea bună, dar nici într-un caz nu critică. Am observant că gradul de cercetare pe teritoriul Republicii Moldova e destul de restrîns, și aceasta mi-a insuflat curaj. M-am gindit, că dacă sunt puține teze de doctor, monografii-e cu atît mai bine, mai puțina atenție imi vor acorda, pentru ca e o tema destul de noua, mai ales a doua parte a temei mele-ma refer la operele fotografice. Cu cît tema e mai puțin analizată, cu atît stirnește mai multa curiozitate, dar mai puțina comparație, ceea ce este foarte benefic, cel puțin pentru mine. Spre exemplu, sa luam tema: “Traficul de copii” art 206 CPRM, este o temă foarte și foarte largă, recunosc și prezenta “plusurilor”, multa informașie, putem să umplem spatiul rezervat pentru bibliografie, putem sa nu ne încadram în limita spațială, pentru că depașim, nu pentru că nu umplem spațiul minim permis. Cu toate, eu am scris teza de an pe tema” Trafic de copii” în anul III de studii, e o tema foarte interesantă, mai cu seama ca iubesc copiii mult mai mult, decit arta plastică și fotografia. Aveam o limita temporala foarta restrictiva, de asta am scris teza de an într-o noapte, reușind să fac o sinteza a undeva 30 de surse , volum de 30 de pagini. Am fost notata cu nota “10”. Cu toate acestea nici prin gind să-mi treacă să iau teza pe aceeași tematică, doar sa-I confer modificari și careva adaosuri. Deci, m-am ghidat în primul rind de noutatea temei, lipsa analizei abundente în RM, și nu în ultimul rînd interes. Înitial, credeam că operele de artă plastică cuprind doar tablourile și picturile. Mare îmi era bucuria, cînd la o analiza mai detaliată mi-am dat seama că e vorba și de sculptură, grafică, artele decorative, etc., întelegeam că aici voi putea vorbi despre date istorice, suntem în prezenta unei evolutii a acestor raporturi, pentru că aici se încadreaza și primele desene rupestre, și ornamentarea vaselor, sculpturile divinităților, mi-am dat seama că am un mare teren de creativitate, de inspirație. Dupa cum am menționat, nu sunt amatoare, dar nu pot și nimeni nu e țn stare sa nege ceea ce întra-devăr e frumos. Mie personal din toate stilurile de pictura îmi place ceea ce pare a fi abstract-“abstracționism”. Îmi plac momentele haotice și dezordinea lirică în artă, dar sa nu deschidă ușa și să intre în viața cotidiană, căci aici e nevoie de exactitate, stabilitate și claritate. În arhitectură, sunt mai mult atașata de stilul gotic, îmi plac lucrurile sumbre și reci, într-o oarecare masurî distanțate, cu elemente de stranietate și străinătate. Astfel, apariția operelor de pictură, care azi sunt cunoscute sub denumirea de “opere de artă plastică” datează din cele mai vechi timpuri(preistorie), doar ca evident nu erau reglementări și practice nici reguli cu privire la autor și drept de proprietate. La etapa actuală, nu putem să spunem, că operele de artă plastică nu sunt reglementate, este o instituție nouă, dar e destul de bine poziționată pe picioare, reieșind din faptul că se poarta discuții cu privire la natura juridică: ține de drept de autor sau de drept civil. Eu pledez pentru drept de autor, ca idee, concept, rezultat al creației intelectuale, chiar șin cazul în care este încorporat într-un bun material, atîta timp cît nu e adus la cunoștința publicului. Chiar daca eu am pictat un peisaj, acesta atît timp cît ramîne a fi în sertarul meu, fără a cunoaște cineva despre existența lui, ți fără a urmări careva scopuri patrimoniale. Cu referire la a doua categorie de opera analizate în lucrarea mea-operele fotografice. Curiozitatea și interesul a fost stîrnit din simplul motiv ca este ceva foarte inovator și contemporan, mai cu seama aflindu-ne în era digitală. Astăzi dacă chiar și nu avem careva studii sau cursuri terminate în domeniul fotografiei, în schimb fiecare avem cîte un telefon mobil dotat cu aparat de fotografiat. Fotografia ca obiect al dreptului de proprietate a fost inclusă mai tirziu decăt alte obiecte ale dreptului de autor. În unele surse se indică includerea acesteia la sfirsitul sec XIX, în cadrul convenției de la Paris, care avea drept scop modificarea Convenției de la Berna 1886, în alte surse, se stipulează, că pentru prima data operele fotogarfice devin obiecte ale dreptului de autor la încep. Sec XX. Operele fotografice au fost reglementate mai tirziu, pentru că inițial fotografia era percepută ca procedeu fizico-mecanic realizat cu ajutorul proceselor chimice. Într-o alta ordine de idei, operele fotografice au fost incluse în Convenția de la Berna, din considerentul că nimeni nu-și lua angajamentul pentru a le oferi careva reglementări specific în acte normative separate, iar de la apariția primei fotografii au trecut aproate 100 de ani, de asta s-au și inclus fotografiile, in calitate de obiect de protectie a dreptului de autor. Este foarte important, că azi, cînd suntem în posibilitate să fotografiem orice eveniment, să nu abuzam, și să nu cream imixtiuni și situații conflictuale cu protagoniștii de pe fotografiile fiecaruia din noi, care fie intenționat sau occidenatal au cazut în vizorul camerelor de fotografiat.
BIBLIOGRAFIE:
Acte normative și convenții/tratate internaționale
Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06.06.2002. în Monitorul Oficial al Republicii Moldva, 22.06.2002, nr. 82-86.
Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.04.2009, nr.72-74.
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 09.09.1886, intra în vigoare pentru RM 02/11/1995 prin Hotararea Parlamentului nr.511-XIII din 22 iunie 1995.
Decizia Consiliului Național al Audiovizualului al Romaniei nr. 248/2004
Hotărîre de Guvern despre tarifele minime ale remunerației de autor nr. 641 din 12.07.2001. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.07.2001, nr. 81-83/68
Legea Federației Ruse din 09.07.1993 cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe.
Legea Federației Ruse din 17.11.1995 cu privire la activitatea arhitectuarală.
Legea Republicii Moldova nr. 1350-XIV din 02.11.2000 cu privire la activitatea arhitecturală. În Monitorul Oficial al R.Moldova nr.21-24/77 din 27.02.2001
Legea Republicii Moldova nr.139 din 02.07.2007 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Monitorul Oficial nr.191-193/630 din 01.10.2010
Legea Romană cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe nr. 8 din 14.03.1996;
Legea Romană cu privire la publicitate nr 148/2000
Tratat O.M.P.I. privind dreptul de autor” din din 20/12/1996, intră în vigoare pentru Republica Moldova în 06/03/2002 prin Hotararea Parlamentului nr.1452-XIII din 28 ianuarie 1998.
Monografii, articole științifice,dosare
Balan Elena “ Dreptul la propria imagine” Revista romană de dreptul proprietații intelectuale nr.3 septembrie 2006
Bodoșca Teodor “Dreptul Proprietății Intelectuale”
Cauza CEDO Bălan contra Moldovei, Cererea nr. 19247/03
Chiroșca Dorian “Conținutul și natura juridică a dreptului subiectiv de autor” ,Chișinău 2007;
Chiroșca Dorian, Volcinschi Victor “ Dreptul Proprietății Intelectule “
Chiroșca Igor “Evoluția Istorică a reglementărilor juridice ce țin de operele de artă plastică” Revista Romană de Dreptul Proprietății Intelectuale nr.4, decembrie 2010
Chiroșca Igor “ Opera de artă plastică-bun mobil sau imobil” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2011.
Chiroșca Igor “Problemele definirii de arta în dreptul de autor al Republicii Moldova” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2007 “
Chiroșca Igor “Reglementarea juridică a relațiilor privind operele de artă plastică” Teză de doctor în drept, Chișinău 2009;
Chiroșca Igor “Reglementarea juridică a relatiilor aferente operelor de artă plastiă “ , Chișinău 2012;
Dosarul nr. 2r-242/08. 10 decembrie 2008. Colegiul Civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
Dr. Viorel Roș “Dreptul proprietății intelectuale”, București 2001;
Eminescu Yolanda “ Drept de autor”, București 1994;
Enache Ion “Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală în practica internațională”, București, 1991, pag. 45-47;
Florea Bujorel „Dreptul proprietății intelectuale. Drept de autor , București, 2003, pag. 34;
Mamaligă Sergiu “Drept de autor și drepturi conexe “;
„Mic dictionar de Proprietate Intelectuală; Drept de autor și drepturi conexe, Lumina Lex 2004;
Olaru Mihai “ Dreptul de citare în cazul operelor de artă plastică și fotografică” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.1, martie 2014.
Olteanu Gabriel „Dreptul proprietății intelectuale „ editura C.H.Beck;
Probleme actuale ale protecției dreptului de autor și drepturilor conexe în Republica Moldova AGEPI, Chiținau 2006;
Protecția penală a proprieatății intelectuale” București 2007
Romițian Ciprian Raul „ Infractiunea de comunicarea publică a operelor de artă sau a produselor purtatoare de drepturi conexe” Revista Romană de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2006;
Romițian Mirela “ Protecția operelor fotografice” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2005.
Romițian Mirela “ Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice-120 de ani” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.2, iunie 2006
Spineanu Matei Octavian „Proprietatea intelectuală(5) Practica judiciară 2010”;
Афанасьева Д.В; Корнеев В.А ; Лапшина И.В; Новоселова Л.А; Уколов С.М Разьяснения и решения высших судов Российской Федерации в сфере интеллектуальных прав.
Борохович Л; А.Монастырсая; М.Трохова “Ваша интеллектуальная собственность”. М.Трохова 2001;
Душенко Константин Большая книга афоризмов( живопись; искусство и художник/плагиат/фотография) Moscova 2008;
Зенин И.А.” Проблемы Российского Права Интеллектуальной Собственности”
Коваленко Д.А. Особенности доказания преступного нарушения авторских и смежных прав”
Колесова-Гудина М. “История рразвития фотографического произведения как обьекта авторского права” Научно-практический журнал „ Авторское право и смежные права”, nr.11/2012;
Мельников В. “Нарушения авторских прав на фотографию в аспекте европейской конвенции по правам человека”. Научно-практический журнал “Интеллектуальная Собственность”, nr, 1/2010;
Милославская Е.Г. “Авторское Право”( Краткий курс)
Серебровский В.И Серебровский- вопросы советского аввторского права;
BIBLIOGRAFIE:
Acte normative și convenții/tratate internaționale
Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06.06.2002. în Monitorul Oficial al Republicii Moldva, 22.06.2002, nr. 82-86.
Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.04.2009, nr.72-74.
Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 09.09.1886, intra în vigoare pentru RM 02/11/1995 prin Hotararea Parlamentului nr.511-XIII din 22 iunie 1995.
Decizia Consiliului Național al Audiovizualului al Romaniei nr. 248/2004
Hotărîre de Guvern despre tarifele minime ale remunerației de autor nr. 641 din 12.07.2001. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 20.07.2001, nr. 81-83/68
Legea Federației Ruse din 09.07.1993 cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe.
Legea Federației Ruse din 17.11.1995 cu privire la activitatea arhitectuarală.
Legea Republicii Moldova nr. 1350-XIV din 02.11.2000 cu privire la activitatea arhitecturală. În Monitorul Oficial al R.Moldova nr.21-24/77 din 27.02.2001
Legea Republicii Moldova nr.139 din 02.07.2007 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Monitorul Oficial nr.191-193/630 din 01.10.2010
Legea Romană cu privire la dreptul de autor și drepturi conexe nr. 8 din 14.03.1996;
Legea Romană cu privire la publicitate nr 148/2000
Tratat O.M.P.I. privind dreptul de autor” din din 20/12/1996, intră în vigoare pentru Republica Moldova în 06/03/2002 prin Hotararea Parlamentului nr.1452-XIII din 28 ianuarie 1998.
Monografii, articole științifice,dosare
Balan Elena “ Dreptul la propria imagine” Revista romană de dreptul proprietații intelectuale nr.3 septembrie 2006
Bodoșca Teodor “Dreptul Proprietății Intelectuale”
Cauza CEDO Bălan contra Moldovei, Cererea nr. 19247/03
Chiroșca Dorian “Conținutul și natura juridică a dreptului subiectiv de autor” ,Chișinău 2007;
Chiroșca Dorian, Volcinschi Victor “ Dreptul Proprietății Intelectule “
Chiroșca Igor “Evoluția Istorică a reglementărilor juridice ce țin de operele de artă plastică” Revista Romană de Dreptul Proprietății Intelectuale nr.4, decembrie 2010
Chiroșca Igor “ Opera de artă plastică-bun mobil sau imobil” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2011.
Chiroșca Igor “Problemele definirii de arta în dreptul de autor al Republicii Moldova” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2007 “
Chiroșca Igor “Reglementarea juridică a relațiilor privind operele de artă plastică” Teză de doctor în drept, Chișinău 2009;
Chiroșca Igor “Reglementarea juridică a relatiilor aferente operelor de artă plastiă “ , Chișinău 2012;
Dosarul nr. 2r-242/08. 10 decembrie 2008. Colegiul Civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
Dr. Viorel Roș “Dreptul proprietății intelectuale”, București 2001;
Eminescu Yolanda “ Drept de autor”, București 1994;
Enache Ion “Apărarea drepturilor de proprietate intelectuală în practica internațională”, București, 1991, pag. 45-47;
Florea Bujorel „Dreptul proprietății intelectuale. Drept de autor , București, 2003, pag. 34;
Mamaligă Sergiu “Drept de autor și drepturi conexe “;
„Mic dictionar de Proprietate Intelectuală; Drept de autor și drepturi conexe, Lumina Lex 2004;
Olaru Mihai “ Dreptul de citare în cazul operelor de artă plastică și fotografică” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.1, martie 2014.
Olteanu Gabriel „Dreptul proprietății intelectuale „ editura C.H.Beck;
Probleme actuale ale protecției dreptului de autor și drepturilor conexe în Republica Moldova AGEPI, Chiținau 2006;
Protecția penală a proprieatății intelectuale” București 2007
Romițian Ciprian Raul „ Infractiunea de comunicarea publică a operelor de artă sau a produselor purtatoare de drepturi conexe” Revista Romană de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2006;
Romițian Mirela “ Protecția operelor fotografice” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.4, decembrie 2005.
Romițian Mirela “ Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice-120 de ani” Revista romană de dreptul proprietății intelectuale nr.2, iunie 2006
Spineanu Matei Octavian „Proprietatea intelectuală(5) Practica judiciară 2010”;
Афанасьева Д.В; Корнеев В.А ; Лапшина И.В; Новоселова Л.А; Уколов С.М Разьяснения и решения высших судов Российской Федерации в сфере интеллектуальных прав.
Борохович Л; А.Монастырсая; М.Трохова “Ваша интеллектуальная собственность”. М.Трохова 2001;
Душенко Константин Большая книга афоризмов( живопись; искусство и художник/плагиат/фотография) Moscova 2008;
Зенин И.А.” Проблемы Российского Права Интеллектуальной Собственности”
Коваленко Д.А. Особенности доказания преступного нарушения авторских и смежных прав”
Колесова-Гудина М. “История рразвития фотографического произведения как обьекта авторского права” Научно-практический журнал „ Авторское право и смежные права”, nr.11/2012;
Мельников В. “Нарушения авторских прав на фотографию в аспекте европейской конвенции по правам человека”. Научно-практический журнал “Интеллектуальная Собственность”, nr, 1/2010;
Милославская Е.Г. “Авторское Право”( Краткий курс)
Серебровский В.И Серебровский- вопросы советского аввторского права;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Regimul Juridic AL Operelor DE Arta Plastica Si Operelor Fotografice (ID: 129521)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.