Raspunderea Expertilor Contabili

INTRODUCERE

Se cunoaște faptul că sistemul contabil din România se află, încă din 1991, într-o perioadă de reformă care afectează aspectele sale de fond. Reglementările contabile apărute în această perioadă încearcă să adapteze sistemul contabil la mutațiile profunde care influențează contabilitatea internațională, precum și la tendințele europene în domeniu.

Într-o conjunctură complexă, profesiunea contabilă din România încă își caută identitatea. Renăscută în anul 1992 ca asociașie profesională și reglementată în anul 1994, într-o atmosferă de entuziasm colectiv, în ultimii ani a cunoscut un fenomen de stagnare a statului său în mediul de afaceri. Această situație se datorează, în mare măsură, mediului de tranziție existent în economia romănească, dar și profesioniștilor, care trbuie să depășească mentalitățile cu privire la statutul lor profesional, fiind forțati să activeze într-un mediu economic de tranziție care limitează piața serviciilor contabile. Un rol semnificativ revine și organismelor profesionale care trebuie să gestioneze corect problemele care apar la fiecare pas pe calea reformei profesiunii contabile.

Începând cu anul 1999, profesiunea contabilă românească este reprezentată de două categorii de profesioniști, pe de o parte experții contabili și contabilii autorizați, și, pe de altă parte, auditoarii financiari, fiecare organizați în organisme profesionale proprii. În paralel cu această separare, a avut loc și un fenomen de dispersare a misiunilor lor tradiționale, prin organizarea acestora în organisme profesionale distincte ( evaluarea, lichidarea și reorganizarea întreprinderilor, consultanța fiscală) .

Aderarea țării noastre la marea familie europeană în anul 2007, a născut o serie de întrebări privind conformitatea reglementărilor profesiunii contabile din Romănia cu cele din Uniunea Europeană. Pentru profesioniștii contabili romăni, aceste schimbări constituie adevărate provocări care solicită, pe de o parte, cunoașterea și înțelegerea unor b#%l!^+a?noi concepte, principii și practici contabili, dar și un examen al fiecărui profesionist contabil cu privire la capacitatea sa de asimilare și gradul de adaptabilitate la modificări semnificative într-o perioadă scurtă de timp.

Lucrarea debuteaza cu definirea conceptelor de expert contabil și expertiza în primele două capitole, cu enunțarea și explicarea procedurii de dobândire a calității de expert contabil, care reprezintă bazele teoretice și metodologice ale studiului. Astfel sunt prezentate și modul de exercitare a profesiei de expert contabil, conduita etică și profesională a experților contabili și răspunderea acestora, cât și misiunile experților contabili.

CAPITOLUL I

EXPERTIZA JUDICIARĂ

1.1. Definirea și istoricul expertizei judiciare

Pentru exprimarea noțiunii de expertiză, înțeleasă ca activitate de cercetare a unei b#%l!^+a?probleme de către un specialist și ca rezultat al acelei activități, deși este definită în general printr-un singur termen, totuși în unele legislații întâlnim mai multe denumiri.

Astfel, prin expert, ca modalitate de desemnare a celui care efectuează expertiza, se înțelege un om versat în cunoașterea unui lucru, o persoană care, posedând cunoștințe într-un domeniu, este desemnată să cerceteze unele situații de fapt și să facă un raport bazat pe cunoștințele sale de specialitate.

Expertiza judiciară este socotită ca necesară numai în acele situații în care se pot da interpretări diferite unei probleme, iar pentru soluționarea ei sunt indispensabile cunoștințe de o deosebită competență. Deci, expertiza cuprinde exprimarea punctului de vedere al unui specialist cu privire la faptul sau faptele supuse cercetării sale competente, fiind în esență o lucrare personală și critică.

In literatura juridică s-au vehiculat multiple definiții privind expertiza, cum ar fi:

– „operația făcută de unul sau mai mulți experți cu scopul de a constata unele fapte, de a verifica, de a examina, de a măsura și de a evalua anumite lucruri” – O. Defan.

– „mijlocul special destinat de a transmite sau a aduce în proces noțiuni sau obiecte de probă pentru relevarea cărora se cer cunoștințe speciale sau abilitate tehnică” – E. Florian. b#%l!^+a?

Toate definițiile date expertizei de către diferiți autori converg către un subiect și predicat comun, în rolul subiectului identificându-se specialistul de înaltă calificare, predicatul constând în activitatea de cercetare, verificare și formulare a unor concluzii fundamentate tehnico–științific, care să servească scopul de soluționare corectă a cauzelor de către organele judiciare.

Sintetizând, expertiza poate fi definită ca un mijloc de probațiune juridică, prin care se face cunoscută organelor judiciare opinia unuia sau mai multor specialiști cu privire la împrejurările de fapt ce au generat litigiul, dimensiunea reală a acestuia, pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe deosebite, opinie fundamentată pe acțiunea de cercetare concretă a cazului și finalizată în concluzii motivate și argumentate științific.

Expertiza contabilă constituie un mijloc de probă folosit de către organele judiciare, mai ales în cauzele care necesită lămurirea unor situații de fapt cu ajutorul documentelor contabile și de evidență primară, îndeosebi pentru a stabili existența și mărimea unui prejudiciu.

Așadar, expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de expert, cu scopul de a stabili adevărul într-o anumită problemă sau litigiu.

Originea expertizei judiciare este foarte îndepărtată, încă din antichitate întâlnindu-se diferite aspecte ale unora dintre formele expertizei.

Cea despre care se dețin cele mai vechi date și la aproape toate popoarele este expertiza medicală.

În România se poate semnala folosirea expertizei încă de multă vreme. În ce privește expertiza medico-legală, aceasta este prevăzută în pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu din anii 1625 și 1646.

Efectuarea expertizelor privind evaluarea bunurilor a fost reglementată pentru b#%l!^+a?prima dată de Regulamentul Organic. Până la apariția decretului nr. 79/1971 expertiza tehnică nu a fost reglementată în mod special în țara noastră, cu toate acestea existând instituții care au avut printre altele și atribuția de a efectua expertize cu caracter tehnic.

Reglementarea expertizei contabile în țara noastră s-a făcut relativ târziu, deși au existat cu mult înainte experți contabili. Încă de la începutul sec. XX se semnalează câteva încercări de organizare în acest domeniu. În anul 1900, este adresat Camerei de Comerț din București, un memoriu privitor la reglementarea exercițiului dreptului de expert pe lângă tribunalele din țară. Legea din anul 1916 pentru organizarea Corpului de Contabili Autorizați și Experți Contabili din România nu conținea norme privind reglementarea expertizei contabile. Cel mai important act normativ apărut a fost decretul nr. 40/1951 pentru dizolvarea corpului, neprevăzându-se pentru viitor o altă formă organizată de efectuare a expertizei contabile.

1.2 Conceptul de expertiză contabilă și necesitatea acesteia

Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de expert (persoană cunoscătoare, versată, care a probat, a încercat, are experiență), cu scopul de a stabili adevărul într-o anumită situație, problemă sau litigiu.

În sinteză, expertiza este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare, ?lămurire sau dovedire, pe baza cercetării științifice de specialitate, a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situație, cauză sau litigiu.

Expertiza poate fi: contabilă, tehnică, de navigație civilă, medicală, merceologică, filatelică, grafologică, criminalistică, etc.

Expertiza contabilă este o formă de cercetare științifică efectuată în vederea lămuririi modului în care sunt reflectate în documente și evidența tehnic-operativă și contabilă anumite fapte, împrejurări sau situații de natură economico-financiară.

Prin expertiza contabilă se înțelege misiunea dată unui expert contabil de a controla registrele, conturile și actele justificative ale unui agent economic, fie în scopul de a furniza părților interesate datele pentru o echitabilă regularitate a unor afaceri comune, fie spre a procura justiției informațiile necesare în scopul de a se pronunța, în cunoștință de cauză, asupra unui proces sau a unei contestații de care a fost sesizată.

Societatea umană a resimțit din cele mai vechi timpuri, nevoia sprijinului unor specialiști cu bogate cunoștințe teoretice și experiență, în procesul organizării și conducerii, pentru soluționarea cu rezultate bune a unor probleme dificile.

În societatea modernă, activitatea devenind tot mai complexă, se lărgește sfera, obiectul și frecvența acestei necesități, ca mijloc prin care managerii pregătesc adoptarea b#%l!^+a?unei decizii și soluții raționale, îmbinând interesele societății cu normele legale.

Expertiza contabilă, alături de controlul economico-financiar, constituie unul din instrumentele de bază în apărarea, protejarea și dezvoltarea proprietății, indiferent de apartenența ei: de stat (publică), mixtă sau privată.

Atât teoria cât și practica dovedesc că expertiza contabilă este o necesitate obiectivă izvorâtă din acțiunea legilor economice care guvernează economia.

În actuala etapă de tranziție la economia de piață, dar și în viitor, apărarea proprietății constituie îndatorirea principală a tuturor factorilor de răspundere, de la veriga de bază-unitatea patrimonială, până la ansamblul economiei naționale, cât și pentru toți cetățenii țării.

Necesitatea expertizei se manifestă în activitatea social-economică curentă ori de câte ori se impune consultarea unor specialiști și frecvent în activitatea judiciară.

Raportată la activitatea jurisdicțională, expertiza poate fi: expertiza extrajudiciară și expertiza judiciară.

Una din categoriile expertizei judiciare cu mare frecvență utilizată în activitatea procesuală este expertiza contabilă. Aceasta se distinge prin obiectul și caracterul său de celelalte genuri de expertiză (tehnice, medicale, criminalistice, artistice, etc), iar importanța și necesitatea ei impun o organizare și metodologie riguroasă pentru asigurarea eficienței acestei activități.

În condițiile economiei de piață, a existenței și funcționării societăților comerciale, problemele teoretice și metodologice privind expertizele contabile sunt utile pentru b#%l!^+a?tehnicienii contabilității, pentru acționari, deponenți, creditori, pentru magistrați, avocați, fisc, precum și pentru oamenii de afaceri în general.

1.3. Expertiza contabilă judiciară – importanță și sferă de acțiune

Expertiza judiciară, în general, constituie acel mijloc de probă prin care, pe baza unei activități de cercetare ce folosește date și metode științifice, expertul aduce la cunoștința organului judiciar concluzii motivate științific cu privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Actualul stadiu de dezvoltare al științei și tehnicii caracterizat prin adâncirea specializării, nu permite organului judiciar să fie specialist în toate domeniile de activitate.

Din acest motiv, organele de urmărire penală sau de jurisdicție au dreptul să apeleze, uneori, la sprijinul unor specialiști în materia care formează obiectul anchetelor și al proceselor, cerându-le să examineze faptele și să-și spună punctul de vedere motivat și fundamentat pe cunoștințele de specialitate și experiență, prin expertiză.

Expertiza contabilă este frecvent solicitată în procesele civile sau penale cu caracter economic, în litigiile dintre unitățile patrimoniale sau în litigiile de muncă, deoarece fenomenele economico-sociale sunt consemnate în instrumentele de lucru ale contabilității.

Contabilitatea are, deci, ca sarcină și pe aceea de a contribui la clarificarea și cunoașterea exactă a faptelor care formează obiectul unor procese sau cauze judiciare și este chemată să elucideze anumite probleitor, apărarea proprietății constituie îndatorirea principală a tuturor factorilor de răspundere, de la veriga de bază-unitatea patrimonială, până la ansamblul economiei naționale, cât și pentru toți cetățenii țării.

Necesitatea expertizei se manifestă în activitatea social-economică curentă ori de câte ori se impune consultarea unor specialiști și frecvent în activitatea judiciară.

Raportată la activitatea jurisdicțională, expertiza poate fi: expertiza extrajudiciară și expertiza judiciară.

Una din categoriile expertizei judiciare cu mare frecvență utilizată în activitatea procesuală este expertiza contabilă. Aceasta se distinge prin obiectul și caracterul său de celelalte genuri de expertiză (tehnice, medicale, criminalistice, artistice, etc), iar importanța și necesitatea ei impun o organizare și metodologie riguroasă pentru asigurarea eficienței acestei activități.

În condițiile economiei de piață, a existenței și funcționării societăților comerciale, problemele teoretice și metodologice privind expertizele contabile sunt utile pentru b#%l!^+a?tehnicienii contabilității, pentru acționari, deponenți, creditori, pentru magistrați, avocați, fisc, precum și pentru oamenii de afaceri în general.

1.3. Expertiza contabilă judiciară – importanță și sferă de acțiune

Expertiza judiciară, în general, constituie acel mijloc de probă prin care, pe baza unei activități de cercetare ce folosește date și metode științifice, expertul aduce la cunoștința organului judiciar concluzii motivate științific cu privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Actualul stadiu de dezvoltare al științei și tehnicii caracterizat prin adâncirea specializării, nu permite organului judiciar să fie specialist în toate domeniile de activitate.

Din acest motiv, organele de urmărire penală sau de jurisdicție au dreptul să apeleze, uneori, la sprijinul unor specialiști în materia care formează obiectul anchetelor și al proceselor, cerându-le să examineze faptele și să-și spună punctul de vedere motivat și fundamentat pe cunoștințele de specialitate și experiență, prin expertiză.

Expertiza contabilă este frecvent solicitată în procesele civile sau penale cu caracter economic, în litigiile dintre unitățile patrimoniale sau în litigiile de muncă, deoarece fenomenele economico-sociale sunt consemnate în instrumentele de lucru ale contabilității.

Contabilitatea are, deci, ca sarcină și pe aceea de a contribui la clarificarea și cunoașterea exactă a faptelor care formează obiectul unor procese sau cauze judiciare și este chemată să elucideze anumite probleme pe care organele le pun specialiștilor contabili, în vederea lămuririi acestora cu ajutorul documentelor și al înregistrărilor contabile. b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Contabilitatea este în măsură să aducă la îndeplinire această sarcină deoarece reflectă întreaga activitate economică a unităților patrimoniale, precum și a unei reglementări amănunțite și unitare privind organizarea și conducerea ei.

Expertiza contabilă constituie un mijloc de probă, constând în părerea sau în constatarea unor specialiști, folosit de către organele judiciare în cauzele care necesită lămurirea unor situații de fapt pe baza documentelor, evidenței operative și informațiilor contabile.

Expertiza contabilă este activitatea depusă de unul sau mai mulți experți contabili, care pe baza cunoștințelor teoretice și practicii acumulate în domeniul financiar-contabil, cercetează și lămuresc modul cum se reflectă în documente și în contabilitate fapte sau împrejurări indicate de organele judiciare, prezentând rezultatul cercetării într-un raport de expertiză contabilă.

Studierea expertizei contabile, ca activitate specializată în scopul servirii organelor judiciare pune în evidență caracteristicile ei principale:

are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natură economico- b#%l!^+a?financiară;

sfera de acțiune cuprinde activitatea economică a unei întreprinderi sau instituții, pentru problemele și obiectivele indicate de organul judiciar;

cercetează situațiile, faptele sau împrejurările pe baza informațiilor din evidența economică și a suporților ei materiali;

interpretează și stabilește concluziile cu privire la problema cercetată pe baza legilor și actelor normative care reglementează domeniul;

constituie un mijloc de probă de o factură deosebită deoarece analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economic și financiar, descifrează relațiile economice și financiare dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea și actele normative care guvernează domeniul investigat, stabilește legăturile de cauzalitate și responsabilitate.

Expertiza contabilă poate avea ca sferă de cuprindere:

fapte, împrejurări sau situații ce apar în activitatea economico-financiară și gestionară a unei unități patrimoniale pentru a căror soluționare este necesar să se apeleze la un expert contabil; b#%l!^+a?

aspecte ale situației economico-financiare a patrimoniului și ale capacității acestora de a genera profit, așa cum rezultă din documentele primare și evidența tehnic-operativă și contabilă cu scopul final de a stabili, în mod științific corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului;

analiza economico-financiară a activității unei unități patrimoniale, cu scopul de a se determina comportamentul conducătorilor și al persoanelor din compartimentele funcționale și de producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu;

cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normative și probleme economico-financiare caracterizate prin pluritate și diversitate;

neglijența sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și executarea obligațiilor contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calcului penalităților, stabilirea cantităților de produse livrate între părțile aflate în litigiu, ce s-a achitat și ce a mai rămas de plată;

în materie comercială, expertiza se efectuează atunci când este necesar a se corecta calcule, înscrisuri și registre de comerț.

Expertiza contabilă cuprinde latura economico-financiară a faptelor și împrejurărilor, latura juridică fiind în competența organelor judiciare.

Expertizele în materie comercială se efectuează atunci când este necesar a se cerceta calcule, înscrisuri și registre de comerț. Instanța poate numi, în acest scop, unul sau mai mulți experți, care să asculte părțile, să examineze socotelile, înscrisurile și b#%l!^+a?registrele, să consemneze prin proces-verbal declarațiile și recunoașterea părților, să încerce să le împace dacă este posibil și să raporteze instanței despre rezultat.

1.4 Profesiunea de expert contabil – Concepte

Expertul este persoana care posedă într-o specialitate o competență deosebită și care este numită de un organ de stat sau de părțile interesate spre a fi consultată pentru a-și da avizul în cazul de neînțelegeri, precum și în materie de organizare a unei intreprinderi sau instituții.

Este persoana care are o pregătire superioară intr-o anumită specialitate și e desemnată de către organele competente să cerceteze o anumită problemă, cauză, dosar și să se refere în scris asupra situației constatate.

Este persoana cunoscătoare, versată, care a probat, însuși cuvântul expert, provenit din latinescul ,,expertus’’ insemnând acest lucru.

Expertul este persoana, care, prin profesiunea sa și cunoștințele sale speciale este desemnată de organul judiciar sau ales de părțile în litigiu să procure anumite informații, să constate anumite fapte și să-și dea avizul asupra chestiunilor care ar forma obiectul unui proces sau unui litigiu între două sau mai multe părți. b#%l!^+a?

Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condițiile legii și are competența profesională:

să verifice și să aprecieze modul de organizare și conducere a activității economico-financiare și de contabilitate;

să supravegheze gestiunea societăților comerciale;

să verifice legalitatea bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere;

să organizeze și să conducă contabilitatea societăților comerciale;

să analizeze, prin procedee specifice contabilității, situația economicică, financiară și fiscală a societăților comerciale.

1.4.1 Recomandarea, numirea și incompatibilitatea expertului contabil

Expertizele contabile pot fi efectuate de către persoane care au calitatea de expert b#%l!^+a?contabil, cu care figurează în evidența Tribunalului Județean și al Municipiului București care au tabloul cu experți contabili.

Recomandarea experților contabili se face de către biroul de expertize judiciare de pe lângă Tribunalul Județean și filiala C.E.C.C.A.R., la solicitarea beneficiarilor de expertiză, în vederea numirii unuia sau unora dintre ei pentru efectuarea expertizei. Numărul acestora este în funcție și de faptul dacă expertiza va fi efectuată de unul sau mai mulți experți.

Numărul experților recomandați trebuie să fie astfel încât să ofere posibilitatea organului care dispune numirea să aleagă.

Alegerea experților contabili în vederea recomandării către organele în drept se face în funcție de:

specializarea, competența și experiența expertului în raport cu domeniul în care urmează se efectua expertiza;

necesitatea de asigurare a efectuării în teren a expertizei contabile;

evitarea încărcării prea mare a unor experți;

atragerea unui număr cât mai mare de experți în efectuarea expertizelor contabile.

Partea interesată are dreptul să ceară ca, pe lângă expertul numit la recomandarea biroului de expertize judiciare să participe la efectuarea expertizei (pe cheltuiala sa) și un expert contabil recomandat de ea, care figurează în Tabloul Corpului pentru expertize contabile.

Expertul recomandat de părți are drepturi egale cu experții numiți de instanță, fiind obligați să participe efectiv la realizarea expertizei contabile.

Participarea expertului contabil recomandat de parte la efectuarea expertizei este un drept al părții care nu poate fi restrâns de organele care dispun efectuarea expertizelor.

Expertul contabil este obligat să acționeze nu ca un apărător al părții care l-a recomandat ci să exercite mandatul primit cu principialitate, să interpreteze științific, obiectiv actele contabile și problemele supuse expertizei, să fie imparțial și animat de dorința stabilirii adevărului.

Expertul recomandat poate fi cerut de parte pe lângă expertul numit, adică nu poate fi cerut dacă în cauza respectivă nu există un expert numit de instanță sau de organele de cercetare.

Numirea experților contabili se face de către organul care dispune efectuarea expertizei, dintre experții recomandați de biroul de expertize judiciare, respectiv filiala C.E.C.C.A.R. cărora le comunică numele expertului numit.

Organul care dispune efectuarea expertizei numește, după caz, prin ordonanță (organul de urmărire penală) sau încheiere unul sau mai mulți experți.

Efectuarea unei expertize contabile poate fi refuzată doar pentru motive temeinice, cum sunt: boală, concediu de odihnă, sarcini obștești, sarcini profesionale b#%l!^+a?speciale, etc.

Motivele temeinice pentru refuzarea efectuării expertizei contabile nu se confundă cu cazurile de incompatibilitate.

În procesul civil, expertul contabil are rolul unui consultant care ajută judecătorul în rezolvarea unor probleme de specialitate, în lămurirea anumitor împrejurări ale procesului.

Judecătorul recurge la cunoștințele de specialitate ale expertului contabil, dar asta nu înseamnă că expertul contabil se substituie judecătorului, acesta din urmă având dreptul de liberă apreciere a probei cu expertiza contabilă, să-și formeze convingerea intimă asupra adevărului în cauza care se judecă.

Expertul contabil examinează materialele în baza dispoziției judecătorului, iar concluziile sale, ca mijloc de probă, se supun aprecierii și verificării întocmai ca și celelalte probe.

Experții se numesc de părți de comun acord și, în caz de neînțelegere între ele, se numesc din oficiu de către tribunal într-un termen scurt (art.909 din Codul Comercial).

Conform literaturii de specialitate și practicii, expertul poate fi:

numit de organul judiciar, în cazul expertizei depuse în mod oficial;

numit pentru a efectua expertiza contradictorie (contrară, contraexpertiză), atunci când instanța nu este lămurită prin expertiza oficială și dispune o nouă expertiză ce urmează a fi efectuată de un alt expert, motivat, la cererea părții nemulțumite, sau ordonată din oficiu;

desemnat ca specialist (consilier) cu atribuții de control asupra modului de efectuare a expertizei (expertiza supravegheată);

menit să efectueze suplimentul de expertiză, care se realizează de către același expert numit care a participat la expertiza propriu-zisă, dar care urmărește, la cererea instanței, lămurirea unor obiective suplimentare.

Expertul contabil este incompatibil să efectueze expertiza contabilă, într-o anumită cauză, în următoarele situații:

a declanșat acțiunea penală, a emis mandat de arestare, a dispus trimiterea în judecată, a pus concluzii în fond în calitate de procuror sau a fost judecător în același dosar;

a fost martor sau reprezentant (expert recomandat de parte, ori apărător al unei părți), calitatea de martor având întâietate;

este interesat în soluționarea cauzei într-un anumit mod, care este de natură a-l face să fie subiectiv;

face parte din sistemul organizatoric al uneia din părțile implicate în proces;

s-a pronunțat asupra unor aspecte care constituie obiectul dosarului, în calitate de organ de control, de conducere, tehnic de specialitate, ori a luat parte, ca executant, la întocmirea actelor primare, a evidentelor contabile, tehnic-operative , etc.

Expertul care cunoaște că este incompatibil sau că exista un motiv de recuzare în privința sa, este dator să declare serviciului local pentru expertize contabile, președintelui instanței sau procurorului care supraveghează cercetarea penală, că se abține de la efectuarea expertizei, cu arătarea cazului ce face obiectul abținerii.

În situația în care experții nu se abțin de la a participa la efectuarea expertizei, ei pot fi recuzați.

Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării, în cursul urmăririi penale și judecătorești, de către oricare dintre părți.

1.4.2 Numirea experților contabili pentru efectuarea de expertize extrajudiciare

Numirea experților contabili pentru efectuarea expertizelor contabile extrajudiciare se face prin contract, încheiat între solicitant și expertul contabil sau cabinetul de expertiză contabilă contactat. Fiind act bilateral, acest contract trebuie să cuprindă un dispozitiv în care să fie identificate părțile contractante, respectiv, expertul contabil sau cabinetul de expertiză contabilă, pe de o parte, și solicitantul expertizei contabile extrajudiciare, pe de altă parte

CAPITOLUL II

EXPERUL CONTABIL – RĂSPUNDERE ȘI SANCȚIUNI

2.1 CONDUITA ETICĂ ȘI PROFESIONALĂ A EXPERTULUI CONTABIL

Etica profesională constituie o necesitate de aderare la cele mai înalte standarde, astfel încât activitatea profesionistului contabil să poată beneficia de credibilitate și acceptare. Activitatea este inutilă dacă este pusă la îndoială credibilitatea sau dacă experții contabili au o reputație îndoielnică. Contabilul trebuie să aibă o etică corectă.

Profesia de expert contabil își întemeiază codul de etică pe o serie de principii fundamentale, și anume:

integritatea profesională: în executarea lucrărilor trebuie să fie drept, cinstit și sincer.

obiectivitatea profesională: să fie corect; să nu cedeze unor concepte sau prejudecăți apriorice;

independența profesională:

să fie și să se manifeste liber față de orice interes care ar putea fi avut în vedere ca fiind incompatibil cu integritatea și obiectivitatea.

să rămână liber față de orice influență rea și să evite situațiile susceptibile să conducă terții la concluzia că există un conflict de interese și astfel obiectivitatea este compromisă.

Situațiile de interes incompatibil cu integritatea și obiectivitatea pot fi următoarele:

implicarea financiară directă sau indirectă în activitatea clientului, și anume:

acceptarea unor modalități de salarizare;

deținerea unui interes financiar, direct sau indirect la client(de exemplu, participații la capitalul social);

darea sau luarea cu împrumut la și de la client sau și de la orice membru al conducerii sau administrator principal al societății cliente;

acordarea sau primirea de gajuri sau cauțiuni de la sau pentru clienți;

implicarea în activitățile clientului în calitate de membru al executivului sau ca angajat sub controlul conducerii clientului: membru al consiliului de administrație, angajat al societății cliente, asociat sau salariat al unui membru al consiliului sau al unui cadru sau angajat al societății;

activități incompatibile sau contradictorii, respectiv acte de comerț sau slujbe asigurate în același timp cu exercitarea unei profesii libere, care pot genera conflict de interese;

incidența relațiilor familiale și personale asupra independenței;

acceptarea executării de lucrări în baza unor onorarii eventuale, neprevăzute anticipat prin contract sau convenție;

orice mandat comercial, cu excepția mandatului de director sau administrator în societăți comerciale de expertiză contabilă.

Independența este principalul mijloc prin care profesionistul contabil demonstrează că își poate îndeplini misiunea în mod obiectiv, reprezentând criteriul esențial al adevărului și asigurând principialitatea și verticalitatea în aprecierea modului de respectare sau de încălcare a prevederilor legii, a corectitudinii înregistrării contabile, a mișcărilor patrimoniale, consecvența și fermitatea profesionistului contabil în promovarea cerințelor eticii și deontologiei profesionale.

secretul profesional: să respecte caracterul confidențial al informațiilor obținute cu ocazia lucrărilor, cu excepția situațiilor în care expertul contabil este autorizat în acest scop sau există prevederi legale de divulgare(cazul faptelor penale).

respectarea normelor tehnice și profesionale: să efectueze lucrările în b#%l!^+a?conformitate cu normele legale.

competența profesională:

să-și mențină și să-și dezvolte cunoștințele și competența profesională la nivelul necesar pentru a asigura clienților servicii profesionale competente, ținând seama de ultimele evoluții intervenite în practică, în tehnică și în legislație;

să efectueze numai lucrări pe care le pot realiza cu competență profesională.

comportarea deontologică:

să se comporte compatibil cu buna reputație a profesiunii;

să se abțină de la orice conduită de natură să aducă atingeri bunei reputații a profesiunii.

2.1.1 SECRETUL PROFESIONAL ȘI CONFIDENȚIALITATEA EXPERTULUI CONTABIL

Expertul contabil trebuie sã respecte secretul și caracterul confidențial al informațiilor la care a avut acces și de care a luat cunoștințã cu ocazia efectuãrii expertizelor contabile, trebuind sã se abținã de la divulgarea lor cãtre terți, cu excepția cazurilor în care a fost autorizat expres în acest scop sau dacã are obligația legalã sau profesionalã sã facã o astfel de divulgare.

Expertul contabil numit din oficiu sau la recomandarea unei pãrți nu trebuie sã b#%l!^+a?prezinte mai mult decât se cere. El trebuie sã invoce în raportul sãu de expertizã contabilã judiciarã numai acele evenimente și tranzacții probate cu documente justificative și/sau evidențieri contabile care au o legãturã cauzalã cu obiectivul (întrebarea) care i-a fost fixat(ã) de organul în drept care a dispus expertiza contabilã judiciarã.

Expertul contabil numit din oficiu sau la recomandarea unei pãrți într-o cauzã justițiarã trebuie sã se abținã de la divulgarea conținutului raportului de expertizã contabilã judiciarã și a concluziilor sale direct pãrților implicate în actul justițiar. Expertul contabil trebuie sã depunã raportul sãu, auditat calitativ, la organul în drept care a dispus expertiza contabilã judiciarã, de unde cei interesați îl pot consulta în condițiile legii.

Expertul contabil numit din oficiu sau la cererea unei pãrți într-o cauzã justițiarã trebuie sã se abținã de la contactarea pãrþilor implicate în actul justițiar, în afara procedurilor prevãzute de lege. Astfel, în cazul proceselor civile, dacã este nevoie de o lucrare la fața locului, aceasta nu poate fi fãcutã decât dupã citarea pãrților cu confirmare de primire, arãtându-li-se zilele și orele când încep și se continuã lucrãrile expertizei contabile. În procesele penale expertul contabil poate lua legãtura cu inculpații numai cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organul de urmãrire penalã sau de instanța de judecatã. În toate cazurile, informațiile și explicațiile primite de expertul contabil în contactele sale cu pãrțile implicate în actul justițiar trebuie sã rãmânã confidențiale.

2.1.2 Obligații

Expertul contabil are următoarele obligații:

să aibă cunoștințe aprofundate asupra tuturor sistemelor de contabilitate și o dexteritate obținută în urma unei îndelungate experiențe;

să aibă noțiuni generale de drept comercial și să fie suficient inițiat în afaceri;

să posede o judecată serioasă și clarvăzătoare;

să reunească calități cum sunt: inteligența, probitate, imparțialitate, răbdare, prudență;

să aibă antecedente ireproșabile și o discreție dezvoltată;

asupra obiectivelor și problemelor fixate să dea o opinie și nu o decizie, să nu fie afirmativ decât asupra faptelor sigure și indiscutabile, în rest fiind foarte rezervat;

să-și îmbunătățească continuu cunoștințele profesionale și de cultură generală;

să se pronunțe sincer, fără ocolișuri, să exprime rezervele asupra valorii ipotezelor și concluziilor formulate;

să execute lucrările după tehnica și știința contabilității cu respectarea integrală a normelor legale.

2.1.3 Atribuțiile expertului contabil verificator

Experții contabili verificatori au următoarele atribuții:

verificarea lucrărilor de expertiză contabilă judiciară înainte de depunertea acestora la organele care le-au solicitat;

întocmirea referatelor de verificare tehnică-profesională asupra lucrărilor de expertiză cointabilă aflate, pe rol la comisiile de disciplină ale filialelor, la cererea acestor comisii;

elaborarea documentelor de evidență a activităților desfășurate și raportarea.

Norma profesională CECCAR nr. 35 privind expertizele contabile, reține și comentează explicit următoarele principii deontologice, după care expertul contabil trebuie să se ghideze în efectuarea expertizelor contabile judiciare și extrajudiciare:

independența expertului contabil,

competența expertului contabil,

calitatea expertizelor contabile

secretul profesional și confidențialitatea expertizelor contabile

acceptarea expertizelor contabile

responsabilitatea efectuării expertizelor contabile.

2.1.4 Procedura expertului contabil

În activitatea lor de verificare a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară, experții contabili verificatori trebuie să urmărească dacă:

în elaborarea lucrării, experții contabili autori au respectat în totalitate prevederile Normei profesionale nr. 35/2000;

obiectivele stabilite au fost tratate corespunzător, iar răspunsurile date au fost susținute prin acte și documente care au legătură cu cauza;

autorii lucrării nu s-au îndepărtat de știința contabilității, procedând la încadrări juridice ale faptelor sau la efectuarea de operațiuni și lucrări care presupun alte cunoștințe decât cele contabile;

autorii lucrării au respectat prevederile Codului etic național al profesioniștilot contabili. b#%l!^+a?

De asemenea trebuie să analizeze opiniile separate sau rapoartele experților contabili – consilieri ai părților, urmărind aceleași obiective ca în cazul raportului de expertiză contabilă propriu-zisă.

Folosind exclusiv legea, știința contabilității și Normele profesionale, expertul contabil verificator solicită autorilor lucrărilor de expertiză contabilă să și le revadă, în funcție de observațiile făcute, procedând diferit:

dacă nu sunt observații sau dacă lucrările sunt refăcute, expertul contabil verificator va aplica pe prima pagină a lucrărilor analizate ștampila dreptunghiulară de verificare, va semna și va aplica ștampila filialei.

Dacă sunt observații, iar rapoartele de expertiză contabilă judiciară nu sunt refăcute în spiritul observațiilor expertului contabil verificator, acesta trebuie să întocmească un referat cu constatările și observațiile sale, pe care să-l atașeze, în original, raportului de expertiză judiciară ce urmează a fi depus organului judiciar care a solicitat expertiza, spre informarea și decizia acestuia.

2.2 Răspunderea expertului contabil

În exercitarea profesiei experții contabili răspund disciplinar, administrativ, civil și penal.

În raport cu gravitatea abaterilor săvârșite, experților contabili li se pot aplica următoarele sancțiuni disciplinare: mustrare, avertisment scris, suspendarea dreptului de exercita profesia de expert contabil pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an (se publică în Monitorul Oficial și într-un ziar local), interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil.

Răspunderea civilă a experților contabili poate fi contractuală și delictuală.

Răspunderea civilă contractuală se referă la fapte cum sunt: neexecutarea, executarea necorespunzătoare a obligațiilor menționate în contractele încheiate cu clienții.

Răspunderea civilă delictuală intervine în cazul în care printr-o fapta ilicită extracontractuală (încălcarea – neaplicarea prevederilor legale ), comisivă (acțiune) sau omisivă ( inacțiune) se cauzează un prejudiciu terților.

Răspunderea civilă se apreciază prin referire la prevederile legale și practicile profesionale.

Experții contabili garantează răspunderea civilă privind activitatea desfășurată prin subscrierea unei polițe de asigurare sau prin vărsarea unei contribuții la fondul de garanții.

Expertul contabil poate răspunde penal pentru următoarele fapte:

obținerea de foloase necuvenite;

cuprinderea unor date nereale în raportul de expertiză contabilă;

solicitarea sau primirea mai mult decât plata stabilită, când desfășoară activitatea în cadrul procesului civil sau penal;

refuzul nejustificat al expertului de a-și îndeplini misiunea;

rea credință în concluziile expertizei contabile respectiv acoperirea autorului infracțiunii;

îngreunarea aflării adevărului obiectiv în cauză , fapta care poate fi calificată ca delict de favorizare a infractorului sau de mărturie mincinoasă.

Exercitarea oricărei atribuții specifice calității de expert contabil de către persoane neautorizate sau aflate în incompatibilitate constituie infracțiune și se sancționează conform legii penale.

O problemă neelucidată suficient în toate aspectele ei este cea a răspunderii experților pentru efectuarea unei expertize necorespunzătoare, adică raportul în care s-au înscris inexactități sau greșeli evidente de ordin științific din domeniul său de specialitate. Literatura juridică face trimiterea pentru aceste cazuri la textele cu privire la dol și la aplicarea răspunderii delictuale. Daca din raport se desprind intenții infracționale sau numai abateri sub forma culpei, expertul este sancționat conform prevederilor codului penal.

Un raport de expertiza contabila care conține simple erori sau chiar greșeli mai grave constând în concluzii eronate, obiective tratate superficial ca rezultat a unei lipse de competență profesională-dacă nu au la baza o rea credință – atrag pentru expertul contabil autor al raportului, măsuri disciplinare.

2.2.1 Experții contabili în dosarele civile

Art. 202 din Codul de procedură civilă prevede că: Experții se vor numi de către instanță, dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii lor. Încheierea de numire va statornici și plata experților. De regulă, părțile nu se învoiesc cu privire la numirea experților contabili. Atunci instanțele civile procedează la numirea experților contabili recomandați. Indiferent dacă părțile din procesele civile cad sau nu „la învoială” asupra numelui expertului, numirea acestuia se face prin încheiere de ședință care trebuie să cuprindă cel puțin 4 paragrafe:

un paragraf din care să rezulte numele expertului numit din oficiu și/sau la cererea părților;

un paragraf cu obiectivele (întrebările) la care expertul trebuie să răspundă;

un paragraf din care să rezulte termenul (data) la care trebuie depus raportul de expertiză contabilă;

onorariul (plata) statornicit(ă) expertului, după ce, de regulă, instanța a consultat părțile asupra acestui aspect.

Dacă unul din paragrafele 2-4 lipsește din Încheierea de ședință, expertul contabil este îndreptățit, iar profesionalismul său îl obligă, să ceară instanței introducerea, în Încheierea de ședință, a paragrafelor lipsă.

2.3 Răspunderea disciplinară a expertului contabil

Experții contabili răspund disciplinar în desfășurarea activității lor, în cazul în care au săvârșit una din faptele (abateri de la norme, regulament) care atrag sancțiuni disciplinare.

Sancțiunile disciplinare ce se aplică experților contabili (și contabililor autorizați), în raport cu gravitatea abaterilor săvârșite, sunt următoarele:

mustrare

avertisment scris

suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil (sau de contabil autorizat) pe o perioadă de timp de la trei luni la un an;

interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil (sau de contabil autorizat).

Abaterile, în funcție de care se aplică sancțiunile disciplinare, se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare.

2.3.1 Faptele care pot atrage răspunderea disciplinară a experților contabili

Abaterile în funcție de care se aplică sancțiunile disciplinare se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare al CECCAR. Acesta prevede ca   fapta săvârșită de un membru al Corpului, indiferent de funcția deținută în structurile alese și funcționale, prin care se încalcă dispozițiile legii, ale Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ale Codului etic național al profesioniștilor contabili, hotărârile organelor de conducere ale Corpului, constituie abatere disciplinară.

Faptele care atrag răspunderea disciplinară a experților contabili sunt următoarele:

abateri de comportament sancționate cu mustrare;

absența nemotivată de la întrunirea A.G. a filialei sau de la Conferința Națională, sancționată cu avertisment;

absența nemotivată de la două ședințe consecutive ale A.G. ale filialei sau C.N.;

neplata cotizației anuale și/sau a celorlalte obligații bănești, la termenele stabilite de Regulament, pe durata unui an calendristic;

nerespectarea normelor privind apărarea și păstrarea secretului profesional sancționate cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe o perioadă de la 1 la 3 luni.

Abateri disciplinare sancționate cu interzicerea dreptului de exercitare a profesiei:

absența nemotivată de la trei reuniuni consecutive ale A.G. ale Filialei sau ale C.N.;

publicitatea fără respectarea Codului privind conduita etică și profesională a experților contabili și a contabililor autorizați din România;

neplata cotizației anuale și/sau a celorlalte obligații bănești, la termenele stabilite de Regulament, pe durata unui an calendristic;

executarea unei pedepse private de libertate pentru săvârșirea unei fapte care nu interzice dreptul de gestiune și de administrare a societăților comenrciale de profil; b#%l!^+a?

neplata la buget, în termenul și cuantumul prevăzut de lege a impozitelor cuvenite statului asupra onorariilor încasate de către persoanele fizice;

încălcarea normelor de lucru privind exercitarea profesiei;

refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale Corpului, documentele priind activitatea profesională;

practicarea profesiei de expert contabil sau contabil autorizat fără viza anuală pentru exercitarea profesiei.

Punerea în mișcare a acțiunii disciplinare și aplicarea sancțiunilor disciplinare este în sarcina Comisiilor de disciplină de pe lângă Consiliile filialelor  și a Comisiei Superioare de  disciplina, în conformitate cu reglementările din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor și b#%l!^+a?Consiliul Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.    

Exemplificam câteva dintre faptele săvârșite în legătură cu expertizele contabile și care pot atrage răspunderea disciplinară a experților contabili:

e1) Efectuarea de expertize contabile extrajudiciare fără contract scris de prestări servicii sau pe baza unui contract în care nu a fost înscrisa calitatea profesională de expert contabil.

e2) Nerespectarea obligației de păstrare a secretului profesional.

e3) Nerespectarea Normei profesionale a CECCAR nr. 35 Norma și comentariile misiunilor privind expertizele contabile.

e4) efectuarea de expertize contabile judiciare și/sau extrajudiciare fără viză anuală pentru exercitarea profesiei , legal acordată.

e5) Încălcarea, cu intenție, prin acțiune sau omisiune, a normelor de lucru privind b#%l!^+a?exercitarea profesiei, elaborate de organismul profesional, dacă fapta a avut ca urmare producerea unui prejudiciu moral sau material.

Aplicarea unei sancțiuni disciplinare definitive trebuie să fie adusă la cunoștința publicului prin:

a) afișarea unui extras al hotărârii de sancționare la sediul filialei Corpului, însoțită de publicarea acestuia în revista Corpului;

b) comunicarea măsurii, în scris, direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, și tribunalului, în cazul aplicării sancțiunilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c) și d) din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994, republicata.

În cazul aplicării sancțiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei printr-o hotărâre definitivă, cel în cauză este obligat să depună, sub luare de semnătura, la filiala de care aparține carnetul de expert contabil sau de contabil autorizat și parafa; acestea îi vor fi restituite la expirarea termenului de suspendare.

Aceeași obligație exista și în cazul aplicării măsurii de interzicere a dreptului de exercitare a profesiei.

Membrul care refuza să se conformeze va fi radiat din Tabloul Corpului, efectuându-se publicitatea corespunzătoare.

2.4 Răspunderea contravențională sau administrativă a expertului contabil

Experții contabili și contabilii autorizați răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar, administrativ, civil, penal, după caz, potrivit legii.

Pentru stabilirea răspunderii administrative sau contravenționale trebuie avute în vedere următoarele:

fapta să fie săvârșită cu vinovăție;

fapta să fie prevăzută de lege sau alt act normativ ca fiind contravenție și se sancționează chiar dacă este săvârșită fără intenție.

2.5 Situații in care expertul contabil răspunde penal

Potrivit Codului de procedură penală, expertul contabil este numit de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, fiecare dintre părți având dreptul să b#%l!^+a?ceară ca un expert contabil, recomandat de ea, care să participe la efectuarea expertizei contabile. În dosarele penale, prezența expertului contabil, cu ocazia numirii sale, este obligatorie.

În situația în care a săvârșit o faptă (infracțiune), cu pericol social, cu vinovăție, faptă prevăzută de legea penală.

Răspunderea administrativă și penală se supun legilor speciale. Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din oficiu în cursul procesului penal, conform art. 116,124 și 125 din Codul de procedura penală sau în legi speciale, prin care a fost prejudiciat avutul public, vor fi avansate de la bugetul de stat prin bugetele b#%l!^+a?Ministerului Justiției, Ministerului Public sau Ministerului  Internelor  și Reformei Administrative , după caz, urmând ca sumele să fie recuperate de la persoanele vinovate la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive.

Este interzisă efectuarea de către experții contabili de lucrări specifice profesiei pentru operatorii economici sau pentru instituțiile unde sunt salariați sau pentru cei cu care acestea sunt în raporturi contractuale sau se afla în concurență.

    De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soți ai administratorilor.

          În procesul civil și penal, expertul contabil poate fi sancționat administrativ prin:

a. Înlocuirea să de către organul de cercetare abilitat.

b. Aducerea sa cu mandat, în caz de pricini urgențe sau atunci când i se cer lămuriri.

c. Amenda judiciara. Sancționarea cu amendă judiciara se aplică în cazurile de lipsa nejustificată , atunci când este citat, sau în cazul tergiversării întocmirii și depunerii raportului de expertiză contabilă. b#%l!^+a?

d. Trimiterea expertului contabil în fața autorităților penale, în caz de bănuieli puternice de ascundere a adevărului sau de luare de mâță, caz în care instanță vă închei un proces verbal în acest sens.

În situații mai grave, când se întrunesc  elementele constitutive ale săvârșirii unei infracțiuni,  sancțiunile penale pot lua următoarele forme:

– Închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de luare de mită. Banii, valorile sau orice bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata acestora în echivalent bănesc. 

– Închisoare de la 1 la 5 ani pentru mărturie mincinoasă. Mărturia mincinoasă nu se pedepsește dacă, în cauzele penale, mai înainte de arestarea inculpatului, ori în toate cauzele, mai înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluție ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul își retrage mărturia. Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după arestarea inculpatului , sau  în toate cauzele, mai înainte după ce s-a pronunțat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluție ca urmare a b#%l!^+a?mărturiei mincinoase, instanță va reduce pedeapsa. Articolul 76 din Codul penal vizează aplicarea pedepselor penale în cazul existenței circumstanțelor atenuante. Astfel, când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare (până la 3 ani exclusiv) , pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general.

– Închisoare de la 3 luni la 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

Cele trei încadrări juridice au fost date cu titlu exemplificativ , după caz, expertul contabil putând fi sancționat penal și pentru alte infracțiuni, dacă se întrunesc elementele constitutive.

2.6 Răspunderea civilă a expertului contabil

Pentru stabilirea răspunderii civile a experților contabili trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

contractul

fapta

prejudiciul

cauzalitatea

vinovăția.

  Polițele de asigurare acoperă, în limita sumei asigurate, despăgubirile pe care asiguratul este obligat să le plătească unei terțe părți pentru un prejudiciu de natură materială și financiară survenit ca urmare a următoarelor acte săvârșite pe parcursul exercițiului profesional:      

     a) Neglijența, superficialitate, omisiune sau neîndeplinirea obligațiilor și atribuțiunilor specifice profesiei  în efectuarea următoarelor activități: ținerea contabilității; întocmirea verificarea și certificarea situațiilor financiare; efectuarea de analize economico-financiare sau tehnice; audit pe diferite domenii; expertizări contabile/tehnice; acordarea de consultanță economico-financiara, contabila, fiscală, tehnică, etc.; întocmirea de declarații fiscale; activități de cenzorat și audit financiar-contabil; evaluări administrative; lichidări ; alte activități exercitate de liber-profesionist.

     b) Pierderea, deteriorarea sau distrugerea documentelor originale sau a suporturilor magnetice primite de asigurat, în vederea înregistrării și prelucrării datelor financiar-contabile sau evaluărilor tehnico-economice.

     Experții contabili au obligația de a informa operativ societatea de asigurare asupra oricărei plângeri formulate împotriva să, sau asupra oricărei situații care poate avea drept consecință formularea unor cereri de despăgubire.

Avand in vedere dispozitiile art.16 alin.2 din O.G nr.65/1994, republicata, pentru ca in derularea raporturilor contractuale, expertilor contabili si contabililor autorizati sa le fie limitata raspunderea civila profesionala, se emit prezentele Indrumari.

Art.1. Prezentele Indrumari sunt aplicabile tuturor membrilor C.E.C.C.A.R, persoane fizice si juridice care au dreptul de a desfasura activitatile prevazute la art.6 si, respectiv, la art.10 din O.G nr.65/1994, republicata, inscrisi in Tabloul Corpului.

Art.2. Persoanele prevazute la art.1 raspund pentru prejudiciile cauzate urmare prestarii serviciilor financiar -contabile (mai putin activitatilor de audit statutar), conform contractului de prestari-servicii financiar -contabile, conform prevederilor art. 3-6 inclusiv.

Art.3. (1) Raspunderea civila a persoanelor prevazute la art.1 pentru prejudiciile provocate in executarea contractului de prestari-servicii financiar -contabile sau in legatura cu acesta este limitata la:
a) contravaloarea a 6 onorarii pentru serviciile efectuate in baza contractului de prestari-servicii financiar -contabile, datorate de catre client prestatorului-membru CECCAR, avand ca obiect prestarea serviciilor financiar -contabile ale unei entitati de interes public (mai putin activitatilor de audit statutar);
b) contravaloarea a 4 onorarii pentru serviciile efectuate in baza contractului de prestari-servicii financiar-contabile, datorate de catre client prestatorului-membru CECCAR, avand ca obiect prestarea serviciilor financiar-contabile ale unei societati comercialece nu este cuprinsa in categoria entitatilor de b#%l!^+a?interes public (mai putin activitatilor de audit statutar);

(2) Cuantumul despagubirilor prevazut la alin.(1) reprezinta limita maxima cumulata aferenta tuturor prejudiciilor cauzate ca urmare a prestarii serviciilor financiar -contabile (mai putin activitatilor de audit statutar) in baza aceluiasi contract de prestari-servicii la care pot fi obligati la plata membrii Corpului, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate sau de cuantumul total al prejudiciilor pretins cauzate.

(3) Nu se pot pretinde mai multe despagubiri pentru acceasi fapta savarsita in baza aceluiasi contract de prestari-servicii si in baza aceluiasi prejudiciu dovedit.

Art.4. In toate cazurile, membrul CECCAR poate fi tinut responsabil, in limita prevazuta la art.3, pentru prejudiciile cauzate clientului sau tertului, proportional cu contributia efectiva la prejudiciul dovedit, cauzat ca urmare a executarii contractului de prestari servicii financiar -contabile.

Art.5. Limitarea raspunderii membrilor CECCAR, mentionata la art.3, nu se aplica in situatiile in care se dovedeste ca incalcarea indatoririlor profesionale de catre acestia s-a facut cu intentie directa, respectiv atunci cand acestia au prevazut rezultatul actiunii/inactiunii lor si au urmarit producerea acestuia.

Art.6. Actiunea in instanta impotriva membrilor CECCAR, poate fi exercitata in baza contractului de prestari servicii financiar-contabile, sub sanctiunea decaderii, in termen de cel mult 3 ani de la data incetarii contractului, si care se considera ca ar fi generat un prejudiciu clientului.

Alte responsabilități și sancțiuni opozabile experților contabili și contabililor autorizați

Potrivit reglementarilor legale și profesionale în vigoare, exercitarea oricărei atribuții specifice calității de expert contabil și de contabil autorizat de către persoane neautorizate sau care se afla în situație de incompatibilitate constituie infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.

Profesioniștii contabili membri CECCAR care exercita atribuții specifice calității de expert contabil și de contabil autorizat fără viză anuală se sancționează disciplinar potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare al CECCAR.

Neplata cotizației profesionale de către membrii CECCAR pe o perioadă de un an b#%l!^+a?atrage radierea din Tabloul Corpului.

Condamnările care interzic dreptul de gestiune și administrare a societăților comerciale , săvârșirea unor abateri grave de altă natură, prevăzute în regulament, precum și nedepunerea în contul bugetului statului , în termenul și la nivelul prevăzut de lege, a impozitului asupra onorariilor încasate de la persoane fizice, atrag radierea din Tabloul Corpului.

CAPITOLUL III

REGLEMENTĂRI

3.1 Incompatibilități în exercitarea profesiei.

Atât O.G. nr. 65/1994 actualizată, cât și Regulamentul de Organizare și Funcționare și Codul privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați din România, se referă la situațiile de incompatibilitate. Profesionistul contabil se bazează, în conduita sa, pe mai multe principii:

integritate – să fie drept, cinstit și sincer în executarea lucrărilor sale;

obiectivitate – profesionistul contabil trebuie să nu cedeze unor prejudecăți sau concepte apriorice, care să-i împiedice obiectivitatea; să aibă o comportare imparțială atunci când întocmește un raport privind executarea lucrărilor sale;

independența – să se manifeste liber de orice interes care ar putea fi avut în vedere, ca incompatibil cu integritatea și obiectivitate sa, cum ar fi:

implicare financiară directă sau indirectă;

implicarea în activitățile unui client (membru al executivului sau angajat sub controlul direcțiunii);

acte de comerț sau slujbe asigurate în acelați timp cu exercitarea unei profesii liberale, ce pot genera conflict de interese, în contradicție cu exercitarea liberală a profesiei;

incidența relațiilor familiale și personale asupra independenței;

condițiile în care onorariile, primite de la un client, constituie un procentaj neacceptabil de ridicat;

acceptarea executării de lucrări în baza unuor onorarii eventuale, neprecizate anticipat

secretul profesional – să fie respectat secretul, caracterul confidențial al informațiilor obținute cu ocazia executării lucrărilor sale;

norme tehnice și profesionale – să efectueze lucrările sale în conformitate cu normele tehnice și profesionale care-i sunt aplicate;

competența profesională – să fie întreținut nivelul de competență pe tot parcursul carierei profesionale, să execute lucrări pe care le poate realiza cu competență profesională;

comportare deontologică – să se comporte compatibil cu buna reputație a profesiunii.

Încălcarea principiilor înseamnă tot atâtea incompatibilități în exercitarea profesiei.

Alte situații de incompatibilitate conform regulamentului:

experților contabili și contabililor autorizați le este interzis să efectueze lucrări pentru egenții economici sau pentru instituțiile la care sunt salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurență. De asemenea, le este interzis să b#%l!^+a?efectueze lucrări pentru rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, sau soți ai administratorilor;

de asemenea, nu pot exercita lucrările prevăzute în situația în care există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de incompatibilitate;

Experții contabili și contabilii autorizați nu pot să-și exercite atribuțiile conferite de această calitate pe durata cât ocupă funcții în cadrul Ministerului Finanțelor.

În conformitate cu art. 35, pct. 7 din  Normele nr. 1500/2009 privind evidența și gestionarea membrilor, aprobate prin Hotărârea nr. 09/145 din 13 martie 2009 a Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R., cu modificările și completările ulterioare: „Perioada de inactivitate nu poate depăși șapte ani, după care, în baza pct. 2 alin. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare, Corpul retrage dreptul de exercitare a profesiei de expert contabil și de contabil autorizat dacă membrul respectiv nu și-a clarificat situația în sensul reintegrării sau prelungirii justificate a statutului de membru inactiv. Retragerea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil și de contabil autorizat are loc de asemenea dacă trei ani consecutivi din perioada de inactivitate membrul respectiv nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la pct. 6 al art. 35 din norme și cele care decurg din calitatea sa de membru al Corpului, prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare”.

Potrivit art. 40 din normele mai sus mentionate “Retragerea dreptului de exercitare a profesiei se constată prin hotărâre a consiliului filialei, cu avizul direcțiilor de specialitate ale Corpului, și se publică într-un ziar local, și anual în Monitorul Oficial al României cu ocazia publicării Tabloului Corpului. Pentru redobândirea dreptului de exercitare a profesiei este necesară susținerea unui nou examen de aptitudini.”

Pentru evitarea aplicării prevederilor mai sus menționate, aceștia sunt invitați la sediul filialei pentru clarificarea situației.

3.2 Ordonanța guvernului nr.65-1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă, republicata în Monitorul Oficial, nr.13 din 08.01.2008

Secțiunea 4 – Răspunderile experților contabili și ale contabililor autorizați

Art. 16

(1) Experții contabili și contabilii autorizați răspund, în exercitarea profesiei, disciplinar, administrativ, civil și penal, după caz, potrivit legii.

(2) Limitele răspunderii civile a experților contabili și contabililor autorizați se stabilesc prin contractele de prestări de servicii încheiate în condițiile legii, în funcție de b#%l!^+a?uzanțele interne și internaționale ale profesiei contabile.

Art. 17

(1) Sancțiunile disciplinare ce se aplică experților contabili și contabililor autorizați, în raport cu gravitatea abaterilor săvârșite, sunt următoarele:

a) mustrare;

b) avertisment scris;

c) suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat pe o perioadă de timp de la 3 luni la un an;

d) interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau de contabil autorizat. b#%l!^+a?

(2) Abaterile în funcție de care se aplică sancțiunile disciplinare se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

3.3 CALITATEA EXPERTIZELOR CONTABILE

NORMA

Expertul contabil trebuie sã efectueze expertizele contabile pentru care a fost solicitat și pe care le-a acceptat cu conștiinciozitate, devotament, corectitudine și imparțialitate; pentru asigurarea în interes public cã aceste cerințe sunt îndeplinite, expertizele contabile sunt supuse auditului de calitate potrivit reglementãrilor Corpului. Expertizele contabile trebuie sã fie utile celor care le-au solicitat.

Expertizele contabile constituie mijloace de probã științificã. În elaborarea lor, expertul contabil trebuie sã foloseascã metode specifice științei contabilitãții. Concluziile expertului contabil trebuie sã fie fundamentate numai pe documente care atestã evenimente și tranzacții care fac sau trebuie sã facã obiectul recunoașterilor, evaluãrilor, clasificãrilor și prezentãrilor contabile.

În expertizele contabile judiciare, expertul contabil este un terț în proces, care prin calitatea lui procesualã contribuie la stabilirea adevãrului de cãtre organele de drept. Raportul de expertizã contabilã judiciarã are caracter de probã științificã care trebuie sã prezinte un înalt grad al indicelui contributiv la soluționarea cauzei în care a fost dispus. Nedocumentarea și nefundamentarea științificã a rapoartelor de expertizã contabilã b#%l!^+a?judiciarã pot fi și sunt, adesea, sancționate de organele de drept care le-au dispus cu înlocuirea expertului contabil și dispunerea unei noi expertize contabile. Dacã în aceeași cauzã s-a dispus o nouã expertizã contabilã care ajunge la concluzii diferite fațã de prima, din cauza utilizãrii altor criterii și metode de investigație, organul în drept care le-a dispus are posibilitatea de a se opri la aceea pe care o considerã mai fundamentatã sub aspect științific, respectiv de mai bunã calitate.

Nici expertizele contabile extrajudiciare nu trebuie sã facã rabat din punct de vedere al calitãții. Independența și competența profesionalã a expertului contabil trebuie sã asigure o documentare și o fundamentare științificã și expertizelor contabile extrajudiciare.

Expertizele contabile sunt supuse auditului de calitate potrivit Regulamentului privind auditul de calitate al serviciilor contabile prestate de membrii Corpului.

3.4 Răspunderi și sancțiuni

CAP. 6

b#%l!^+a?

ART. 34

(1) Neefectuarea expertizei tehnice datorită unor cauze imputabile sau efectuarea acesteia cu nerespectarea dispozițiilor legale atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic judiciar ori a expertului tehnic extrajudiciar vinovat.

(2) Experții tehnici judiciari autorizați și specialiștii au obligația să notifice Ministerului Justiției, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință, orice schimbare a datelor comunicate la momentul dobândirii calității sau luării în evidență. Nerespectarea obligației de notificare atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

ART. 35

(1) Experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, următoarele sancțiuni disciplinare:

a) avertisment scris;

b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an;

c) retragerea calității de expert tehnic judiciar.

(2) În situația în care împotriva expertului tehnic judiciar s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune care aduce atingere prestigiului profesiei, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice până la soluționarea definitivă a cauzei.

(3) Împotriva sancțiunii disciplinare aplicate expertul poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea făcută în termen suspendă executarea sancțiunii.

(4) Plângerea se rezolvă în termen de 30 de zile de la data înregistrării de către ministrul justiției sau de un împuternicit anume desemnat de acesta.

(5) Hotărârea ministrului justiției poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii,

(6) Hotărârea instanței este definitivă.

(7) Sancțiunea rămasă definitivă va fi comunicată în termen de 15 zile de Biroul central pentru expertize tehnice judiciare biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile în evidența căruia se află expertul tehnic judiciar sancționat.

ART. 36

(1) Abaterile săvârșite de experții tehnici extrajudiciari și sancțiunile disciplinare ce li se pot aplica vor fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 28 alin. (2).

(2) Cercetarea și aplicarea sancțiunilor pentru abaterile prevăzute la alin. (1) revin compartimentelor de specialitate din cadrul ministerului sau al instituției centrale în evidența căreia se află expertul tehnic extrajudiciar.

ART. 175. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE EXPERTULUI

(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleași motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei.

(2) Expertul are dreptul să ia cunoștință de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.

(3) Expertul poate cere lămuriri organului judiciar care a dispus efectuarea

expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei ce trebuie evaluate.

(4) Expertul poate cere lămuriri părților și subiecților procesuali principali, cu încuviințarea și în condițiile stabilite de organele judiciare.

(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusă în vederea

efectuării expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui să le suporte sau le-a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de către organele judiciare în funcție de natură și complexitatea cauzei și de cheltuielile suportate sau care urmează a fi suportate de către expert.

(6) Expertul poate beneficia și de măsuri de protecție, în condițiile prevăzute la art. 125.

(7) Expertul are obligația de a se prezenta în fața organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat și de a-și întocmi raportul de expertiză cu respectarea termenului-limită stabilit în ordonanța organului de urmărire penală sau în încheierea instanței. Termenul-limită din ordonanță sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fără ca prelungirea totală acordată să fie mai mare de 6 luni.

(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage aplicarea unei amenzi judiciare, precum și răspunderea civilă a expertului sau a instituției desemnate să o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art. 176. ÎNLOCUIREA EXPERTULUI

(1) Expertul poate fi înlocuit dacă refuză sau, în mod nejustificat, nu finalizează raportul de expertiză până la termenul fixat.

(2) Înlocuirea se dispune prin ordonanță de către organul de urmărire penală sau prin încheiere de către instanță, după citarea expertului, și se comunică asociației sau corpului profesional de care aparține acesta.

(3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisă declarația sa de

abținere sau cererea de recuzare ori în cazul în care se află în imposibilitate obiectivă de a efectua sau finaliza expertiză.

(4) Expertul înlocuit trebuie, sub sancțiunea prevăzută la art. 283 alin. (4), să pună de îndată la dispoziția organului judiciar toate actele sau obiectele încredințate, precum și observațiile cu privire la activitățile desfășurate până la momentul înlocuirii sale.

ART. 179. AUDIEREA EXPERTULUI

(1) În cursul urmăririi penale sau al judecății, expertul poate fi audiat de organul de urmărire penală sau de instanță, la cererea procurorului, a părților, a subiecților procesuali principali sau din oficiu, dacă organul judiciar apreciază că audierea este necesară pentru lămurirea constatărilor sau concluziilor expertului.

(2)….

(3) Audierea expertului se efectuează potrivit dispozițiilor privitoare la audierea martorilor.

BIBLIOGRAFIE

DRAGAN, C.M. – ABACO – Contabilitatea pe înțelesul tuturor, Editura romano-germană Alpha MDN,2009;

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea și completarea Legii contabilității nr. 82/1991 și pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 22 aprilie 2011

Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 08 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare

Regulamentul privind auditul de calitate în domeniul serviciilor contabile, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al C.E.C.C.A.R. nr. 08/91/2008, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. b#%l!^+a?472 din 26 iunie 2008, cu modificările ulterioare.

Ghid pentru aplicarea Normei profesionale nr. 35/2001 Ed. CECCAR, B, 2003

Hotarârea nr. 08/90 dim 14 martie a CECCAR, art. 124

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 305/08.05.2007  

Ordonanta guvernului nr.65-1994 privind organizarea activitatii de expertiza contabila, republicata in Monitorul Oficial, nr.13 din 08.01.2008

ORDONANȚĂ Nr. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară

LEGEA 135/2010 privind Codul de procedura penala(Cpp)

Regulamentul privind auditul de calitate in domeniul serviciilor contabile, cu modificarile ulterioare, publicate in Monitorul Oficial nr. 472 din 26.06.2008

=== concluzii ===

CONCLUZII

Una dintre activitățile de bază ale experților contabili, o constituie efectuarea de expertize contabile, dispuse de organele judiciare precum și solicitate de persoane fizice sau juridice, în condițiile prevăzute de lege.

Pentru reglementarea profesională a activității de expertiză contabilă judiciară și extrajudiciara, CECCAR a elaborat Norma 35/2001. Norma menționată, stabilește coordonatele tehnice și deontologice în care experții contabili pot efectua aceste lucrări. Practică a dovedit că nu în toate situațiile, experții contabili, membrii ai corpului respecta condițiile de întocmire și de etică profesională aprobate prin normele corpului.

În vederea aplicării unitare a normei profesionale 35/2001 s-au aprobat Normele nr. 12264/2002, privind verificarea calității lucrărilor de expertiză contabilă judiciară. Prin aceste norme se instituie la nivelul fiecărei filiale, verificarea rapoartelor de expertiză contabilă judiciară, înainte de depunerea lor la organele beneficiare.

Auditul de calitate în domeniul expertizei contabile judiciare răspunde unor obiective ale CECCAR cum sunt:

oferirea către beneficiarii expertizelor contabile judiciare a unei mai bune percepții despre calitatea lucrărilor executate

armonizarea comportamentelor profesionale ale experților contabili

aprecierea de către organismul profesional a modului de aplicare de către experții contabili a regulilor și normelor profesionale

dezvoltarea solidarității în rândul profesiei contabile, prin favorizarea contactelor între colegi și îndrumarea experților contabili care execută pentru prima dată lucrări de expertiză contabilă judiciară

Necesitatea auditului de calitate în domeniul expertizei contabile judiciare rezidă în editarea unitară a rapoartelor de expertiză contabilă judiciară, care să ofere răspunsuri clare, concise, la obiectivele solicitate de către instanțele de judecată.

Rolul auditului de calitate este benefic și în medierea unor divergențe apărute în cazul echipelor de experți contabili desemnați să efectueze rapoarte de contraexpertiza contabile judiciare.

Pentru realizarea de lucrări de expertiză contabilă judiciară care să răspundă criteriilor tot mai riguroase ale pieței este necesar că experții contabili să respecte conduita etică și profesională reglementată prin codul etic național al profesioniștilor contabili.

Acest lucru presupune că fiecare expert contabil să aprecieze cu deplină obiectivitate poziția în care se afla față de părțile aflate în litigiu, la numirea într-o cauză judiciară.

Unul dintre principiile care trebuie respectat de către expertul contabil în decizia de acceptare a misiunii de expertiză contabilă judiciară este cel al independenței acestuia. Independența expertului contabil derivă din obligația acestuia de a ține seama de toate cazurile de incompatibilitate, abținere și recuzare prevăzute de Codul de procedura civilă și alte reglementări procedurale specifice. În toate cazurile în care experții contabili solicitați să efectueze expertize contabile judiciare se afla într-o stare de incompatibilitate, au obligația deontologică să se abțină de la efectuarea expertizelor solicitate, relevând starea de incompatibilitate în care se afla.

O consecință directă a nerespectării independenței expertului contabil o reprezintă recuzarea expertului, fapt care ar aduce atingere reputației profesionale a acestuia.

Un alt principiu sub care trebuie să guverneze activitatea unui expert contabil este cel al competenței expertului contabil. Competența expertului contabil se dobândește odată cu obținerea acestei calități, în condițiile legislației în vigoare, și se menține pe parcursul desfășurării activității prin pregătire profesională anuală continuă. Faptul că un profesionist contabil a dobândit calitatea de expert contabil, nu reprezintă o garanție a recunoașterii de către piață, dacă nu este susținut de un efort continuu și permanent de îmbogățire a cunoștințelor profesionale, mai ales în această perioadă de profunde transformări pe care o parcurge economia românească.

O altă cerință esențială a expertizei contabile judiciare de care este direct răspunzător profesionistul contabil este calitatea expertizelor contabile judiciare. Expertul contabil trebuie să-și fundamenteze răspunsurile la obiectivele stabilite de către instanță de judecată exclusiv pe baza materialului documentar studiat. Depunerea de rapoarte de expertiză contabilă judiciară nedocumentate și nefundamentate științific este sancționata de cele mai multe de către instanțele de judecata prin înlocuirea expertului contabil și b#%l!^+a?dispunerea unei noi expertize în cauză.

Toate lucrările de expertiză contabilă judiciară trebuie executate sub semnul secretului profesional și al confidențialității informațiilor la care profesionistul contabil a avut acces și de care a luat cunoștință cu ocazia efectuării acestor lucrări.Expertului contabil îi este interzis să comunice conținutul raportului de expertiză părților implicate. El este obligat să depună raportul sau la organul în drept care a dispus expertiză,la termenul stabilit, unde cei interesați îl pot consulta.

Toți experții contabili sunt răspunzători pentru lucrările executate în ce privește aplicarea în mod corect și fără părtinire a legilor țării.

Reanalizarea de către fiecare dintre experții contabili a codului etic al profesionistului contabil constituie o premisă a creșterii calității lucrărilor de expertiză contabilă executate și a recunoașterii acestor lucrări de către organele beneficiare de expertiză contabilă judiciară.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?