Cercetari Privind Dinamica Populatiei de Mistret (sus Scrofa) de pe Fondul Cinegetic Nr. 45 Denumit Valeni

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT], fauna de interes cinegetic este foarte bogată și diversificată datorită poziției geografice, situarea ei în spatiul carpato-danubiano-pontic dar și climei temperat continentale.

În ciuda faptului că în ultimii 100 de ani România a cunoscut o diminuare drastică a suprafețelor păduroase și în același timp o reducere a habitatului natural al mistrețului, acesta s-a adaptat destul de repede și bine la schimbările produse de om, fiind una dintre speciile de larg interes vânătoresc cu cea mai pronunțată plasticitate din țară. Aș putea spune că populația de mistreț este în continuă creștere chiar dacă atitudinea omului față de acest mamifer nu este cea dorită, iar extinderea așezărilor omenești și accesibilitatea în păduri prin crearea drumurilor i-a limitat arealul.

Această specie a rezistat de-a lungul timpului datorită precauției sale cu care se deplasează în teren, a simțurilor olfactive și auditive extrem de bine dezvoltate.

Este foarte apreciat în rândul vânătorilor fiind o specie foarte capricioasă, vânarea sa oferă amintiri de neuitat, iar poveștile despre vânătoarea la mistreți sunt uneori incredibile.

Motivul pentru care am ales această tema a fost acela de a arăta creștere unei populații de mistreț în ultimii ani datorită unui management bine aplicat. Țin să menționez că și celelate populații de interes cinegetic din zona studiată sunt în creștere.Așadar prin reducerea pășunatului, a exploatărilor excesive și printr-o administrare de hrană complementară adecvată se pot menține și chiar majora efectifele din orice specie de pe teritoriul țarii noastre.

Toate aspectele prezentate mai sus m-au determinat să realizez această lucrare de diplomă.

În această lucrare s-au avut în vedere următoarele etape:

studiul zonei și a speciei studiate

stabilirea metodelor și realizarea cheilor de bonitate a fondului cinegetic

culegerea informațiilor

analiza și interpretarea datelor

formularea concluziilor

Cap.I. Descrierea generală a zonei studiate

1.1. Situarea geografică a fondului cinegetic

Fondul cinegetic nr. 45 denumit “Văleni” se află în partea estică a dealurilor mici și

mijlocii din zona [NUME_REDACTAT] – pe malul drept al cursului inferior al râului Moldova

în partea de vest a [NUME_REDACTAT] Roman – la altitudini cuprinse între 200 m și 410 m.

1.2. Încadrarea în organizarea administrativă și gestionarea fondului de vânătoare

[NUME_REDACTAT] Roman, al cărui fond cinegetic ( nr. 15 denumit VĂLENI ) formează obiectul prezentului studiu, este situat in orașul Roman, județul Neamț. Din punct de vedere al administrației silvice, Fondul cinegetic nr. 45 denumit Văleni este administrat de către [NUME_REDACTAT] Neamț, prin [NUME_REDACTAT] Roman. [NUME_REDACTAT] Roman administrează pădurile situate în bazinul râului Moldova și a râului Siret. Față de așezarea sa geografică [NUME_REDACTAT] Roman se caracterizează ca un ocol tipic de șes. Suprafața productivă a fondului cinegetic este:

Tabelul 1

Suprafața cinegetică neproductivă a fondului cinegetic este de 100 de hectare cuprinzând drumuri forestiere,județene, naționale, comunale, fabrica Austrotherm și balastiera Munteni.

1.3. Structura suprafeței fondului de vânătoare pe categorii de folosință

Fondul cinegetic se intinde pe suprafața a doua unități de producție și anume: U.P.II

Cârlig cu o suprafață impădurită de 1539.8 ha, U.P.III [NUME_REDACTAT] cu o suprafață

împădurită de 160.2 ha. De asemenea fondul cinegetic cuprinde satele: Dulcesti, Cîrlig,

Roșiori, Poiana,Corhana, [NUME_REDACTAT], Munteni, Ruginoasa,Moreni,si David.

1.4. Vecinătățile și descrierea limitelor

Tabelul 2

[NUME_REDACTAT] cinegetic nr. 45 denumit Văleni sunt constituite din culmi

clare și râul Moldova. Delimitarea fondului forestier este marcat în teren prin borne

amenajistice și semne cu vopsea aplicată.

1.5. Căi de acces

Rețeaua de drumuri din fondul cinegetic nr. 45 denumit Văleni este formată din DN

Roman – [NUME_REDACTAT], DJ Dulcești – Tupilați și o foarte bună rețea de drumuri forestiere.

Drumurile publice sunt nemodernizate dar asigură condiții foarte bune de transport.

Drumurile forestiere existente sunt pietruite și asigură condiții bune de transport.

1.6. Condiții staționale

1.6.1. Condiții geologice si geomorfologice

Din punct de vedere geomorfologic suprafața studiată se încadrează în categoria

dealurilor, altitudinea variind între 220 metri si 410 metri. Unitatea predominantă fiind

versantul în proporție de 62% restul fiind platou.

Expoziția predominantă este cea umbrită (51%) si mai puțin cea parțial insorită (31%).

Caracteristicile geomorfologice ale reliefului, cât și cele climatice, fac ca pădurile să se

încadreze în doua etaje de vegetație:

-Etajul I deluros de gorunte și goruno-fagete – FD3(85%)

-Etajul deluros cvercete cu stejar și amestec ale acestora – FD1(15%).

1.6.2. Condiții climatice

Zona studiată are un climat în general rece, cu ierni aspre, precipitații uneori

prelungite, mai reduse pe culmi si abundente pe văi.

Parametrii macroclimatici din raza fondului cinegetic sunt următorii:

Tabelu 3.Temperatura aerului

Tabelul 4.Precipitații atmosferice, medii lunare, anotimpuale și a perioadei de vegetație:

Tabelul 5.Viteza medie a vântului pe luni și anual:

1.6.3 Condiții hidrologice

Rețeaua hidrologica a Fondului cinegetic nr. 45 denumit Văleni este alcatuită din

pâraiele: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Varnița, Păvaloaia și altele mai mici.

Acestea seacă parțial sau total în perioadele de secetă.

Influențele directe asupra solurilor și a stațiunilor se resimt doar în imediata lor

vecinătate. La limita de N-E a Fondului cinegetic nr. 45 denumit Văleni curge râul Moldova.

2.4. CONDIȚII DE VEGETAȚIE

Fondul cinegetic nr. 45 denumit Vaăeni ocupă o suprafața de 10.498 ha stucturată dupa cum urmează:

Vegetația forestieră din cadrul zonei luate în studiu dupa condițiile staționale și de

mediu, se compune în general din cinci specii de bază și anume:gorun, stejar, fag,

carpen și plop. Principalele formațiuni forestiere și suprafețele ocupate de acestea sunt

redate în tabelul următor:

Tabelul 6.

Din punct de vedere fitoclimatic, pădurile din raza fondului cinegetic nr. 45 denumit

Văleni sunt distribuite în doua etaje și anume:

F.D.1 – Etajul deluros de gorunete făgete și goruno-făgete;

F.M.2 – Etajul deluros de cvercete cu stejar, gorun și amestecuri ale acestora;

Compoziția țel reprezintă structura arboretelor sub raportul proporției

speciilor. În toate cazurile s-a urmărit realizarea unei compoziții optime

care să permită utilizarea integrală a potențialului stațional. În amenajamente s-

a redat compoziția țel pentru fiecare arboret în parte și acestea s-au stabilit în

funcție de tipul de stațiune, tipul de pădure natural fundamental, arboretul

actual și complexul de măsuri silvotehnice posibil de aplicat pe parcurs.

Această compoziție este:

40 ST +40 GO + 20 FA , DT

Consistența medie a arboretelor este de 0,78. Arboretele cu consistență

redusă ( mai mica de 0,7 ) reprezintă practic aproape în totalitate acele

arborete care au fost parcurse cu tăieri de regenerare.

În cadrul fondului cinegetic se va aplica tratamentul tăierilor progresive

( în toate unitațile amenajistice ), tratament caracterizat printr-o mare

variabilitate a tehnicii de aplicare și care asigură condiții favorabile

regenerării naturale a arboretelor din cadrul unitații.

Rezerva de hrana, respectiv potențialul nutritiv al arboretului este deosebit

de important pentru buna dezvoltare a efectivelor de vânat erbivor. Vânatul este legat de vegetație în mod direct prin adapostul și mai ales prin hrana pe care o oferă. În aprecierea valorii nutritive pentru vânat trebuie avut în vedere conținutul în substanțe minerale al fiecărei specii de vegetale. În realizarea unei capacități nutritive ridicate de mare importanță este modul de gospodărire și intervențiile cu caracter cultural.

Luând în considerare influența diferitelor tratamente aplicate arboretelor se poate aprecia ca ele ajung să joace un rol hotărâtor în viața vânatului. Astfel, tăierile rase, îndepărtând brusc vechiul arboret, distrug pentru un timp condițiile de adăpost dar creeaza în același timp, pentru următorii ani, prin vegetația instalată, condiții foarte bune de hrană.

Hrana este factorul cel mai important care determină efectivul de vânat și înmulțirea lui pe un teren de vânătoare. Felul și cantitatea hranei consumate diferă chiar în cadrul aceleiași specii în funcție de stațiune, sezon, temperatură, vărstă și starea fiziologică a animalului. În terenul de vânătoare, frunzele, lujerii arborilor și arbuștilor fac parte din hrana obijnuită a cervidelor, dar vine o perioadă când aceasta devine insuficientă. Acest fenomen se petrece iarna și pentru a evita pierderile de efectiv personalul de specialitate din cadrul ocolului silvic intervine prin hrănirea complementară. Hrana complementară constă din fân, frunzare, suculente și concentrate, acestea din urmă fiind mai bogate în vitamine și substanțe nutritive. În cadrul fondului cinegetic nr.45 denumit Văleni hrănirea complementară a vânatului se realizează în perioada 15.11 – 15.03, în funcție de condițiile atmosferice și de grosimea stratului de zapadă.

Pe raza fondului cinegetic se realizează culturi agricole deoarece condițiile staționare permit înfiintarea acestora. Terenurile folosite pentru hrana vânatului sunt cultivate cu diferite specii de ierburi perene( trifoi, lucernă, ghizdei etc.).

(după Planul de management al fondului cinegetic nr. 45 denumit Văleni)

Lizieră pădure (Foto 1.) 2014 (original)

2.5 Fauna

2.5.1. [NUME_REDACTAT]: – Pisică salbatică ( Felix silvestris )

– Vulpe ( Vulpes vulpes )

– Viezure ( Meles meles )

– Jder de copac ( Matres martes )

– Dihorul ( Putorius putorius )

– Hermelina ( Mustela erminea )

– Nevastuica ( Mustela nivalis )

– Vidra ( Lutra lutra )

Ierbivore: – Caprior (Capreolus capreolus )

Omnivore: – Mistreț ( Sus scrofa )

Rozătoare: – Iepure de camp (Lepus europaeus )

– Parș mare ( Glis glis )

– Parș de alun ( Muscardinus avellanarius )

– Soarece de pădure ( Apodemus sylvaticus )

– Soarece de câmp ( Apodemus agrarius )

[NUME_REDACTAT] de caprioare

(Foto 2.) 2015 (original) (Foto 3.) 2015 original

2.5.2. Păsări

-Potârniche (Perdix perdix)

– Rață mare (Anas platyrhynchos)

– Fazan (Phasianus colchicus)

– Cioară neagră (Corvus corone)

– Stăncuță (Corvus monedula)

– Ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major)

– Cioară de semănatură (Corvus frugilegus)

– Cuc (Cuculus canorus)

– Ciocârlie de câmp (Alauda arvensis)

– Gaiță (Garrulus glandarius)

– Coțofană (Pica pica)

– Mierlă (Turdus merula)

– Huhurez mic (Strix aluco)

– Șorecar comun (Buteo buteo)

– Sturz de vâsc (Turdus viscivorus)

– Corb (Corvus corax)

– Uliu porumbar (Accipiter gentilis)

-Vânturel roșu (Falco tinnunculus)

II. Prezentare generală din literatura de specialitate

2.1Mistrețul

Ordinul: [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT]: Sus scrofa

Subspecia: Sus scrofa attila

2.1.1.Caracteristici generale

Mascul și purcel (Foto 4.) Scroafa cu purcei (Foto 5.)

Foto internet

Denumiri: Masculul se numește mistreț, porc mistreț,porc sălbatic,gligan (Arad), vier sau

solitar, femela scroafă, purcei se numesc pană la data de 1 aprilie a celui de-al doilea an, după această data ei trec în categoria godac,indiferent dacă a împlinit sau nu 12 luni. Vierul de peste 7 ani se numește vier capital sau solitar întrucât trăiește separat de cârduri, însoțindu-le doar în perioada rutului.

Descriere: Conformatia mistrețului este ușor de recunoscut. Profilul acestuia reflectă într-o mare măsură influențele condițiilor de mediu în care a evoluat și trăiește. Prezintă un aspect general masiv, usor aplatizat lateral, mai mult înalt decat gros, care lasă impresia de putere și de mobilitate, fiind conformat perfect pentru râmat și pentru strapungerea desișurilor.

Culoarea părului când sunt fătați, purceii au corpul acoperit cu un păr lânos de culoare brună – galbenă, cu dungi longitudinale deschise. Această culoare îi ajută ca atunci când sunt culcați, să se confunde cu mediul înconjurător (homocromie), deci să scape de dușmani. În cursul verii îi cresc peri lungi de iarnă, începe a se contura și coama, iar în august dungile deschise dispar. Treptat, culoarea devine brună închis, încât iarna este cam la fel cu a celor adulți. Se apreciază culoarea mistrețului ca fiind brună – cenușie, brună – roșcată, brună – închis, uneori aproape neagră. (V.COTTA et.al.2001)

Dimorfismul sexual constă în colți, care la masculii de la 2 ani în sus sunt vizibili și cresc cu vârsta. La femelă ei sunt mici și nu se văd decât dacă gura le este deschisă. Proporția sexelor este de 1:1. Dacă masculii predomină, sporul anual va fi mai mic, dar crește procentul vierilor ce vor fi recoltați; când predomină femelele, lucrurile se petrec invers. Pentru a se majora numărul de vieri cu colți mari, și pentru a micșora pagubele cauzate culturilor agricole printr-o înmulțire exagerată, se recomandă să predomine numeric masculii. De aceea se propune un raport de sexe de 1,5:1.( după V.COTTA et.al. 2001)

Longevitatea este în general de pană la 20 de ani, acest lucru întâmplâdu-se rar în libertate.

2.1.2.Răspandirea și habitatul speciei

Țara noastră se găsește in extremitatea sudică de răspândire a subspeciei mistrețului din Europa, desemnată pe bună dreptate cea mai viguroasă dintre toate subspeciile de mistreți.

Răspândirea mistrețului pe Terra. Foto. http://zoo.sibiu.ro/index2.php/animale

Mistrețul este un animal de pădure și rareori traiește in stuf sau pe insulele din [NUME_REDACTAT].Pădurile de foioase îi asigura ghindă și jir fiind hrana lui de bază precum și alte fructe de pădure.Arboretele de rașinoase îi ofera doar adăpost, în desișuri stă peste zi și le părăsește seara în cautare de hrană, pentru a reveni dimineața.

Din nevoia de liniște preferă pădurile de mare întindere. [NUME_REDACTAT] Dunarii, în special între Sulina și Caraorman există mistreți bine adaptați condițiilor de aici.În această zonă ghinda, jirul și alte fructe de pădure sunt inlocuite cu rizomi de stuf si papură ca și alte plante acvatice care îl satisfac pe deplin luând în calcul greutatea corporală și mărimea trofeelor care sunt de aceiași vigurozitate cu cea a exemplarelor din zonele de deal și munte.

Stratul gros de zăpada și temperatura scăzută nu-i sunt favorabile, provocând mortalitați în rândul juvenililor și împedicând necesitatea de procurare a hranei prin activitatea de râmat.Clima mai aspră justifică sporul anual mic.O condiție a prezenței mistrețului într-un fond cinegetic este legată de existența scăldătorilor formate din mocirle precum și de apa potabilă.

Răspandirea mistrețului în România ( după C. Popescu și G. Scărlătescu -1961 )

2.1.3.Stil de viață

Mistrețul este un animal de noapte.În cautarea hranei iese din culcuș seara și se întoarce în adapost dimineața.Nu iși păstrează cu strictețe trecătorile parcurgând distanțe mari între 20 chiar 40 km. în cautarea hranei. Fluctuația de efectiv în anumite fonduri cinegetice se explică prin abundența sau lipsa ghindei și a jirului acestea fiind cele mai preferate în alimentația sa.Le place să se scalde în mocirle. Existența pe tren a mocirlelor apte pentru scăldători este o condiție pentru menținerea mistreților în acea pădure.Înnoată bine și intră în apă cu placere.Iarna se culcă unul langă altu pentru a nu pierde multă căldură.Vierii solitari iși fac un culcuș săpat bine captușit.

Culcuș mistreț Râmătură de mistreț

(original) (Foto 6.) teren (2014) (original) (Foto 7.) teren (2014)

2.1.4. Reproducere

2.1.4.1. Maturitate sexuală

Cotta și colab.(2001) citează pe Briederman (1964).Maturitatea sexuală este atinsă în al

doilea an al vieții.În coniții excepțional de bune de hrană, unele femele bine dezvoltate, se împerechează și înainte de împlinirea unui an încat fată cam la vârsta de un an.

2.1.4.2. [NUME_REDACTAT] loc la sfarșitul lunii octombrie, este în toi în noiembrie și se termină la începutul lui

decembrie.Abundența hranei poate să o grăbească iar lipsa să o întârzie.La mistreț perioada

de împerechere nu este limitată la un timp scurt ca la cervide, ci de multe ori se întinde pe o

perioadă lungă, vierii fiind abți de reproducere pe tot parcursul anului.

Masculii se luptă între ei pentru femele cei învinși fiind alungați.Actul fecundării are loc

noaptea și în comparații cu alte specii de interes cinegetic, mistreții nu părasesc adăpostul

pe timp de zi nici în perioada de rut.

Durata gestației este de 17 săptămâni, femela fată în jur de 4-10 purcei în martie-aprilie.

Scroafa taie cetină, lujeri cu colții, adună materiale și le transportă în gură creând un adăpost

călduros pentru purceii abia fătați.Scroafa își apără cu dârjenie și devotament purceii.

De la fătat și până toamna târziu, purceii stau cu mama lor, devenind independenți în noiembrie, în timpul împerecherii. În noiembrie purceii precum și godacii de un an și jumătate se contopesc în cârduri mai mari sau mai mici, cărora li se alătură și vieri de 3 ani, eventual scroafe sterpe sau care dintr-o cauză oarecare și-au pierdut purceii. Cârdurile pot fi constituite și dintr-o scroafa bătrână cu purcei, căreia i se alătură purcele de ale ei, care la rândul lor au fătat și ele,condiția fiind însă ca purceii să fie cam de aceeași vârstă. Deci există și cârduri formate din câte 2-3 scroafe cu purceii lor. Femelele se despart de cârd primăvara când își caută loc de fătat.Cârdurile sunt formate deci din purcei, mistreți în al doilea an al vieții, scroafe mai bătrâne fie conducătoare de cârd, fie sterpe și, eventual vieri de 2 – 3 ani. Masculii mai învârstă, de regulă,trăiesc izolați. (după V.COTTA și colab. 2001).

2.1.5.Aprecierea vârstei

Criterii de apreciere a vârstei mistrețului până la vârsta de circa 2 ani și 3 luni, după stadiile de dezvoltare a dentiției. Treptat, dinții de lapte se schimbă în dinți definitivi și totodată apar molarii în calitatea lor de dinți definitivi. După unii, la vârsta de 21-24 luni, după alții la 25-27 luni, dentiția definitivă este încheiata.

Tabelul 6.

2.1.6. [NUME_REDACTAT] este un animal omnivor. Hrana vegetală de bază o constituie ghinda și jirul chiar

când există și alte sortimente de hrană acestea sunt preferate. Când aceste două sortimente

lipsesc dintre plante consumă ferigi, în special Pteridium aquilinum, Epilobium,(specii dăunatoare pădurii) rizomi, bulbi, rădăcini și plante agricole la cele din urmă amintite provocând pagube. Hrana animală o constituie insectele, larvele de Melolonta melolonta,rozătoare mici dar și iezi de căprioară, pui de iepure, pană la cadavre de animale.

Datorita alimentației sale și a modului de obținere, mistrețul , este mai mult folositor pentru pădure decât dăunator deaorece combate dăunatorii și afână solul..

2.1.7. [NUME_REDACTAT] este rezistent la răni și boli, cu excepția pestei porcine care poate distruge un

procent de pană la 70-80 % din efectiv.

Dintre bolile patologice putem aminti următoarele:

1.Virale

-febra aftoasă

-pesta porcină

2.Bacteriene

-antrax

-bruceloză

-pasteoreloză

-tuberculoză

-rujetul

-botulismul

-actinomicoza

-leptospiroza

-colibaciloza

3.Boli parazitale

-trichineloza

-gastrointerita verminoasă

-fascioloza

-coccidioza

Pesta porcină clasică

Boală infectocontagioasă, produsă de un virus din familia Flavoviridae, epidemică,

specifică porcilor domestici și mistreți, care se caracterizează clinic prin febră, tulburări

cardiovasculare, respiratorii, digestive și nervoase, iar morfopatologic prin leziuni de tip

hemoragic. Este răspândită pe toate continentele. Produce pierderi economice prin

mortalitatea ridicată și sacrificările de necesitate, precum și prin cheltuielile pentru

profilaxia și combaterea. Boala este produsă de un virus din genul Pestivirus, cu dimensiunile de 30-40 cm și conține ARN.

După pătrunderea virusului în organism, se multiplică în prima barieră limfoidă de la poarta de intrare, cel mai adesea, în amigdale și limfonodurile aferente. După aproximativ 8 ore de la infecție pe cale parenterală și la 5 zile după infecția pe cale digestivă, trece în sânge și se multiplică în limfocite, endoteliul capilarelor, ce suferă procese distrofice , în organele hematopoetice,limfonoduri și pulmoni, producând hemoragii, tromboze vasculare și infarcte în diferite organe. Consecutiv acestor modificări apare exsudația, infiltrația hemoragică și hiperplazia endoteliului vascular.

( după [NUME_REDACTAT] “Patologia faunei cinegetice” 2013 )

Foto8. ( internet )

III.Materiale și metode

3.1.Evaluarea efectivelor de interes cinegetic din fondul Nr.45,denumit “Văleni”

Datele de mai jos se bazează pe datele evaluării efectivelor de vânat din ultimul an (2015) din zona studiată și sunt extrase din fișa fondului cinegetic. Studiile sunt realizate de personalul de teren în lunile februarie-martie. Am dorit să introduc doar aceste specii pentru a arăta concurența la hrană a mistrețului, atât a celei din teren, cea naturală, cât și a celei complementare.

Graficul 1. Efective reale existente în teren.

Dinamica populației și raportul între efectivul real, efectivul optim și cota de recoltă extrase din fișa fondului cinegetic nr. 45 denumit “Văleni” realizată în ultimii zece ani 2006-2015.

Graficul 2.

Analizând graficul de mai sus se poate observa o crestere a populației de mistreț.

Luând in calcul și posibilii răpitori, in zona studiată nu există carnivore mari cum ar fi

râsul, lupul sau ursul. O posibilă amenințare a purceilor ar putea-o reprezenta efectiul de vulpe în numar de 15 exemplare.

Cele mai mari pagube în randul mistreților se înregistrează datorită câinilor ciobanești de la cele cinci stâni, care sunt amplasate în apropierea trupurilor de pădure , numărul acestora l-am aproximat la 35 în urma vizitelor mele facute în aceste așezări.

Câine surprins la punctul de hrănire cu ajutorul fototrap-urilor amplasate

(original) Foto(9)

Cîini fara jujeu ( Foto 10. original )

Răpitoarele cu pene nu au fost luate în calcul deoarece am considerat că nu reprezintă un pericol pentru purceii proaspăt fătați, cu atât mai puțin pentru exemplarele mature.

3.2. Examinarea zonelor de eșantion

3.2.1. Descrierea zonelor de eșantion

Zonele de eșantion alese se afla pe fondul cinegetic nr. 45 denumit “Văleni” și au fost luate din toate cantoanele Districtului II Văleni cuprinzând două unități de producție după cum urmează:

U.P. II u.a. 46 A – zonă cu observator închis, punct de hranire

U.P. II u.a. 39 B – zonă cu observator închis, punct de hranire

U.P. II u.a. 23 B – limita dintre cantoanele 8 “[NUME_REDACTAT]” – 9 “Cîrlig”

U.P III u.a. 6 A – zonă cu observator închis, punct de hranire

U.P. III u.a. 8 A-zonă cu observator închis, punct de hranire

U.P. III u.a. 10 B-zonă cu observator închis, punct de hranire

U.P. II u.a. 1, 2 B, 3 A, 4 A, 5 A, 6 B – trunchiurile de pădure Cetățuia și Gropi constituind zona de liniște și cartierele de iernat

3.2.2 Motivul alegerii zonelor de eșantion

În momentul în care hotărâm să analizăm o populție trebuie să ne gândim cât mai bine la alegerea zonelor de eșantion pentru a preciza cât mai corect numarul de exemplare din specia studiată. Un alt factor de care trebuie să tinem cont este acela că prin deplasarea noastră în teren am putea deranja vânatul existent iar rezultatele nu vor mai fi aceleași, de altfel trebuie să încercăm să evităm cât mai mult zonele de odihnă a vânatului. În cazul mistrețului cele mai bune rezultate în evaluarea efectivelor se obțin iarna la punctele de hrănire. De aici ne putem da seama de prezența acestuia, chiar dacă nu am facut observații directe după urme sau cantitatea de hrană consumată cu o noapte în urmă.

Desigur și verificarea constantă prin deplasarea în teren în zona cartierelor de iernat a dat bune rezultate.

Cu ajutorul celor enumerate mai sus și cu o experiență de aproape 12 ani mi-am dat seama că zonele pe care le-am ales îmi pot oferi un rezultat cât mai apropiat de realitate sau poate chiar cel real. Astefl prin efectuarea a zeci de ieșiri pe teren și prin multă muncă putem deduce numărul exemplarelor și mărimea populațiilor în raport cu suprafața fondului cinegetic.

Am mai luat în seamă și accesibilitatea zonelor de eșantion pe timp de iarnă cand stratul gros de zăpadă îngreunează deplasarea în teren. Observațiile în teren pot dura câteva ore, asta însemnând deplasarea pe distanțe mari dar și statul pe loc ( dibuitul și pânda ). Din acest motiv am ales ca 80 % din suprafețele de eșantion să conțină și câte un observator închis pentru protecție împotriva intemperiilor.

3.3 Evaluarea și analiza populației de mistreț

La începutul cercetărilor mele am fost îngrijorat în legătura cu deplasarea pe distanțe mari a mistreților în cautare de hrană ( 40-50 km / noapte ). Din acest motiv mi-am făcut probleme mari cum că aș putea număra un cârd de mai multe ori în puncte diferite.

După mai multă gândire am apelat la trei metode de evaluare a efectivului.Două dintre ele directe iar cea de a treia a fost una indirectă.

Prima metodă și cea mai la îndemână dar în acelși timp și o metoda sigură este aceea în care am pozat fiecare cârd sau exemplar în parte, analizând acasă pozele și comparându-le.

Cea de-a doua metodă a fost aceea în care am montat fototrap-uri în zonele de eșantion.Această metoda a dat și ea bune rezultate dar datorită costului mare a unei asemenea camere nu mi-am permis decât sa împrumut cele două camere existente la [NUME_REDACTAT] Roman, acest fapt limitându-mi accesibilitatea de a le folosi pe un timp mai îndelungat.

Cea de-a treia metodă a fost aceea în care verificam trecătorile și punctele de hrănire și incercam să-mi dau seama de numărul exemplarelor după urmele lăsate.Și aceasta este o bună metodă dar mai puțin precisă fiind o metodă indirectă.

3.3.1. Metoda de observație directă și fotografierea exemplarelor

Purcel (Foto. 11.) (original) Punct hrănire (Foto. 12.) (original)

Această metodă am aplicat-o în toate eșantioanele de probă cu bune rezultate, și se referă la fotografierea tuturor exemplarelor de mistreț pe parcursul unui an.

Cele mai bune rezultate le-am obținut în sezonul rece, când se produce o aglomerarea a mistreților la punctele de hranire, hrana complementară fiind mult mai accesibilă decât cea din teren unde solul este înghețat.

3.3.2 Folosirea fototrap-urilor

Fotografie surprinsă cu ajutorul fototrap-urilor ( Foto. 13. Original )

Aceasta metodă are mult mai multe avantaje decât fotografierea directă, deoarece operatorul nu trebuie decât să le instaleze în teren pe stâlpi sau arbori. Acestea se declanșează, datorită unui senzor, la detectarea fiecărei mișcări în teren.

Am reușit să obțin date importante cu ajutorul fototrap-urilor, acestea având avantajul de a nu deranja vânatul prin nici o formă ( mișcare, miros, zgomote ), funcționând chiar 48 de ore fără oprire, acest lucru fiind, pentru mine imposibil.

3.3.3 Metoda indirecă de evaluare a urmelor

Lăsături de mistreț ( Foto. 14. original ) Râmături mistreș ( Foto. 15. original )

Acesta metodă nu este foarte precisă, dar m-am folosit de ea pentru a ști unde, când și cum să folosesc celelate două metode amintite.

Am analizat urmele, intensitatea și prezența la punctele de hrănire, dar și locurile de odihnă și lăsăturile mistreților în teren.

Urme mistreț ( Foto. 16. original )

3.4. Rezultate obținute în fiecare zonă de eșantion

3.4.1. U.P. II u.a. 46 A

Hrănitor 46 A (Foto. 17. original ) Hartă u.a.46 A -sursă [NUME_REDACTAT]

În acest punct de hrănire prezența mistrețului este cea mai slabă în ciuda faptului că există și trei scăldători și o sărărie în apropierea locului de hrană.

Am înregistrat un cârd de cinci exemplare și un vier solitar, prezența lor fiind instabilă.

Un motiv al lipsei efectivului ar fi acela că instalatia este amenajată in apropierea drumului comunal DP7 care face legătura intre comuna Dulcești si satul Cîrlig. Un alt motiv ar fi acela că pădurea este tânară și nu fructifică incă.

3.4.2. U.P. II u.a. 39 B

Hrănitor 39 B ( Foto. 18. original ) Hartă u.a.39 B- sursă [NUME_REDACTAT]

Observatorul închis din acest punct de hrănire este instalat la liziera pădurii, pe timp de vară prezența mistreților fiind condiționată de tipul culturilor agricole, dar și de perioada de fructificație a arboretelor.

Arboretele sunt constituite din amestecuri de gorun, stejar și fag cu vârsta medie de 70-80 cm.

Din punct de vedere al efectivelor în această zonă am observat doi masculi și un grup de șapte mistreți, care frecventau des locul.

3.4.3. U.P. II u.a. 23 B

Foto. 19. ( original ) Hartă u.a.23 B – sursă [NUME_REDACTAT]

Acestă zonă este una frecventată de mistreți fiind o culme ce stabilește limita dintre cantoanele nr. 8 “[NUME_REDACTAT]” și 9 “Cîrlig”.

Am ales acest punct datorită numarului mare de trecători aflat în zonă.Aceste trecători fac legătura între pădurea bătrâna de fag din cantonul nr. 8 [NUME_REDACTAT], pădure ce le asigură hrana naturală necesară, cu lăstarișul din cantonul nr.9 Cîrlig, zonă ce le asigură adăpost, protecție și locuri de odihnă. Am înregistrat un numar de 14 exemplare din toate categoriile de vârstă.

3.4.4. U.P. III u.a. 6 V

Mistreți la punctul de hrănire ( Foto. 20 . original ) Hartă u.a. 6 V -sursă [NUME_REDACTAT]

La acest punct de hrănire prezența mistreților este foarte bună, zona fiind una linistită, instalațiile fiind amplasate în apropierea cursului râului Moldova.Vegetația forestieră lemnoasă este alcătuita din zăvoaie de plop alb ( Populus alba ), dar pe malul Moldovei există zone întinse unde cătina ( Hippophae rhamnoides ), acoperă în totalitate suprafața, aceasta oferind efectivului de mistreț din zona o protecție foarte bună fiind scos cu greu chiar și cu câini buni la partidele de vânătoare organizate aici. Un alt motiv pentru care mistrețul este atât de bine reprezentat este acela că în aceste zone nu se exploatează, iar pășunatul este inexistent.

Am înregistrat un număr de 18 mistreți constituit din două cârduri unu de șase, unul de zece și doi vieri care din când în când se mai alătură, la mâncare, cârdurilor.

3.4.5. U.P. III u.a. 8

Mistreț la punct de hrănire ( Foto. 21. original ) Hartă u.a.8 – sursă [NUME_REDACTAT]

Acest punct de hrănire este utilizat de aceiași mistreți în nr. de 18 din U.P. III u.a. 6, parcelele fiind amplasate la o distanță de 800 metri- 1 km.

Acest punct de hrană este defapt o poiană și este frecventată în special de căpriori, conținând o diversitate de plate forestiere ierboase și arbuști. Aici mistreții nu vin doar pentru porumbul utilizat și furajele suculente ci vin îndeosebi pentru a căuta diferite rădacini de plante, insecte mici, rozătoare.

3.4.6. U.P. III u.a. 10 B

Fotografie fototrap ( Foto. 22. original ) Hartă u.a. 10 B – sursă [NUME_REDACTAT]

În acest loc am monotorizat două zone ( Humăria și Fântâna lui Ivanescu ). Ca metodă de lucru am folosit fototrap-urile, zonele fiind greu accesibile.

Am observat un efectiv de 8 mistreți. Intensitatea frecventării zonelor a fost medie ( 2-3 ori / săptămână ).

3.4.7. U.P. II u.a. 1, 2 B, 3 A, 4 A, 5 A, 6 B

Poză în zona de protecție ( Foto. 23. original ) Hartă zonă de potecție- sursă [NUME_REDACTAT]

Zona de liniște și cartierele de iernat sunt constituite din trupurile de pădure Cetățuia și Gropi. În parcelele 1, 2 B, 3 A, 4 A, 5 A, 6 B am întâlnit mistreși, aceștia retrăgându-se aici în perioada fătatului, din aproximativ toate zonele studiate.

Ca limite suprafața destinată zonei de liniște se încadrează între pârâul [NUME_REDACTAT] la N-V, pârâul Velnița la S-V și satele Ruginoasa și Moreni la E.

Această suprafața este constituită în special de păduri de protecție, fiind aplasate în zone greu accesibile unde pășunatul și exploatarea sunt inexistente.

3.5. Studiul bonitații fondului și calculul efectivului optim pentru mistreț

Cunoscând foarte bine terenul și condițiile actuale din fondul cinegetic nr. 45 denumit “Văleni”, am hotărât să elaborez studiul bonității deoarece în fișa fondului cinegetic categoria de bonitate pentru mistreți este încadrată în a III-a clasă, iar eu eram convins că în ultimii ani situația condițiilor din teren s-a înbunătațit.

Primul motiv care m-a convins că fondul cinegetic se îndreaptă spre altă clasă de bonitate a fost acela că în ultimii ani dinamica populației de mistreț este într-o continuă creștere.

Pentru clasa a III-a de bonitate au rezultat din calculele făcute în fișa fondului un număr optim de 15 exemplare iar numărul real este dat în 2015 de 55 de exemplare.În acest caz dacă întradevăr fondul are o capacitate de doar 15 exemplare, m-am întrebat de ce nu există un fenomen de deplasare în alte fonduri a celorlalți 30 de mistreți pentru a căuta condiții mai bune.Răspunsul l-am aflat din studiul bonitații calculat de mine și prezentat în tabelele următoare.

3.5.1.Cheie pentru diagnoza ecologică a terenurilor cu mistreț

A. Factori abiotici

B Factori biotici

C. Factori de cultură cinegetică

D. Factori antropici negativi

3.6. Hrana complementară administrata vânatului

Tabelul 7.

Mistrețul are nevoie de hrană complemantară pe timp de iarna, mai ales că este unul dintre speciile mai sensibile la hrană.În anii cu sol înghețat și lipsa de fructificație la fagacee si cvercinee, hrănirea acestuia îi sunt vitale pentru a-i păstra vitalitatea și a-l salva de la pieire.

În fondul cinegetic nr. 45 denumit “Văleni” hrana complementară este oferită pe tot parcursul anului, cu o intensitate mai ridicată în lunile 1 Noiembrie – 31 Martie.

Motivul pentru care se alimentează hrana complementară pe tot parcursul anului este acela de a reduce pagubile produse în terenurile agricole și plantațiile forestiere.

Rezultatele acestei hotărâri se pot vedea în tabelul nr. 5. Rația zilnică este de 1,5-1,7 kg/exemplar. Cel mai înverșunat concuret la hrană în acest fond cinegetic îl constituie căpriorul cu un efectiv de 1/8 exemplare.

3.7. Pagubele produse de mistreți

Pagubele pot fi însemnate în culturile agricole și cele forestiere, de aceea trebuie luate măsuri împotriva acestor stricăciuni cauzate de mistreți prin menținerea lor cu ajutorul hranei complemantare departe de culturile agricole și forestiere, printr-o cotă de recoltă bine calculată, și la nevoie prin împrejmuirea culturilor.

Pagube in cultură de cartofi ( Foto.24. original) Pagube la molid ( Foto.25. original)

3.8.Recoltarea si valorificarea mistreților

Această specie de vănat este una valoroasă iar din acest motiv trebuie vânată rațional în funcție de efective și sporul natural. [NUME_REDACTAT] Neamț efectivul este de 575 de exemplare iar efectivul real este de 680 exemplare. Suprafața optimă are 23.828 ha cu o densitate optimă de 9.6 bucăți la 1000 ha și o densitate reală de 11,6 bucăți la 1000 ha.

Ca metodă de recoltare, goana este cel mai des întâlnită la vânatoarea de mistreți. Aceasta poate fi practicată cu gonaci și câini sau doar cu gonaci. Alte metode admise sunt pânda și dibuitul.

Armele admise pentru vânarea mistreților sunt lise cu proiectil unic, fie cu glonț de la calibrul 6,5×57 în sus.

În fondul cinegetic studiat au fost dobândite de-a lungul timpului trofee valoroase cu punctaje de peste 120 puncte C.I.C. Aceste trofee sunt reprezentate în tabelul următor:

Tabelul 8.Trofeele obținute în ultimii ani

Vânatoare la mistreț ( Foto.26. original)

Vânatoare la mistreț ( Foto.27. original)

3.9. Evaluarea trofeelor de mistreț

[NUME_REDACTAT], recordul national de 144 puncte C.I.C. a fost dobandit de [NUME_REDACTAT] la Ciornuleasa, Ilfov în anul 1980, dar acest lucru nu este o mirare, trofele obtinute in ultima vreme sunt relativ frecvente cu colti de peste 135 – 140 puncte C.I.C.

Elementele măsurabile ce intra în formula de evaluare a colților de mistreț sunt :

-lungimea colților armă

-lățimea colților armă

-circunferința colților ascuțitori.

Elementele apreciabile sunt :

-suplimentul de puncte pentru frumusețe, simetrie, curbura colților ascuțitori

-penalizările se aplică pentru colți scurți, proveniți de la mistreți tineri, rău conformți

Trofee obținute. ( Foto.28. original)

Fișă de evaluare ( Foto.29. original) Fișă de evaluare ( Foto.30. original)

Concluzii și [NUME_REDACTAT] urma cercetărilor facute s-a demonstrat că fondul cinegetic nr. 45 denumit Văleni a evoluat în clasa de bonitate a II-a pentru specia sudiată.

Pagubele produse în terenurile agricole si plantațiile forestiere s-au diminuat datorită intensificării administrării de hrană complementară.

Dinamica populatiei este în continuă creștere datorită scăderii intensitetii păsunatului în suprafețele forestiere.

Reclamațiile din partea proprietarilor de terenuri agricole s-au diminuat datorită pagubelor reduse cauzate de mistreți în ciuda creșterii efctivului.

Mistreții din zona studiată se dezvoltă foarte bine găsind o nișă ecologică prolifică.

O particularitate a efectivului din fondul cinegetic studiat este aceea că trofeele sunt de bună calitate iar vigurozitatea exemplarelor este superioară.

În urma aplicării măsurilor de management s-a modificat bonitatea fondului cinegetic și efectivele optime corespunzătoare.

Cota de recoltă crește odată cu calitatea trofeelor obținute și eficiența economică a fondului.

Cele mai bune rezultate obținute în studiul meu au fost cele recoltate cu ajutorul fototrap-urilor, acestea putând surpride mai multe imagini decât ne dorim cum ar fi furtul de material lemnos, acțiunile de braconaj, numărul de câini hoinari exsistenți în teren , fiind greu de depistat datorită silențiozității lor și carcasei de camuflaj.

BIBLIOGRAFIE

Vadim NESTEROV, Ovidiu IONESCU, Furaje si Ogoare pentru Vanat ; Edit. ORION – Bucuresti ; 2006

Ovidiu IONESCU, Georgeta IONESCU, Tehnici de cercetare si evaluarea vânatului ; pag.131, Edit. [NUME_REDACTAT] ;2003

Șelaru N., 2012: Manual pentru examenul de vânător editia a V-a.

Șofletea N., Curtu A.L., 2007: Dendrologie, [NUME_REDACTAT] Viața,

Brașov.

Negruțiu A., Selaru N., Codreanu C., Iordache D., 2000: Faună

cinegetică și salmonicolă. Editura ARED, [NUME_REDACTAT] A., Popescu V., 2006: Analiza și managmentul populațiilor de

interes cinegetic si salmonicol, [NUME_REDACTAT] „Transilvania”, Brașov.

Târziu D., [NUME_REDACTAT]., Dinca L.,2004: Pedologie cu elemente de

geologie, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si managementul populatiilor de interes cinegetic si salmonicol I – [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] – 2006

Analiza si managementul populatiilor de interes cinegetic si salmonicol II – [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] – 2006

Fauna cinegetica si salmonicola – Negrutiu A, Selaru N, Codreanu C si Iordache D – Ared 2000 BUCURESTI

[NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] și Salmonicultură- [NUME_REDACTAT] de Stat , 1956

Cotta V. Bodea M.-[NUME_REDACTAT], Ed. Agrosilvică-Bucuresti-1969

[NUME_REDACTAT], Etologia faunei cinegetice, [NUME_REDACTAT]-2008

***http://www.toateanimalele.ro/Salbatice/Mistreti/Mistret.php

*** Amenajament U.P. II Cîrlig

*** Amenajament U.P.III Văleni

***[NUME_REDACTAT] Cinegetic nr. 45 denumit [NUME_REDACTAT] de Management al [NUME_REDACTAT] nr. 45 denumit Vălen

ANEXA 1.

Administrarea hranei complementare la punctele de hrănire

Limita fondului Nr. 45 Văleni și râul [NUME_REDACTAT] închis u.a. 39 B

Mistreț împușcat la o vânatoare colectivă in zona studiată

Mistreț împușcat la o vânatoare colectivă in zona studiată

Punct de hrănire

Punct de hrănire

Pădure de fag limita dintre cantoanele nr. 8 “[NUME_REDACTAT]” și 9 “Cîrlig”

Căpriori la punctele de hrănire u.a.8 respectiv u.a. 23

Poze realizate cu ajutorul fototrap-urilor

Zi de vânatoare colectivă cu gonaci la mistreți si vulpe

Punct de hrănire la [NUME_REDACTAT]

Hartă GIS realizată impreună cu personalul I.C.A.S. Brașov