Cercetari Privind Comportarea Soiurilor In Conditiile Podgoriei Isi

Cercetari privind comportarea soiurilor in conditiile podgoriei [NUME_REDACTAT] 3

METODA FOLOSITᾸ SI METODA DE LUCRU

3.1.MATERIALUL DE LUCRU

FETEASCᾸ ALBᾸ

Fig.3.1soiul Feteascǎ albǎ (www.info-delta.ro)

Sinonime: Pǎsǎreascã albǎ, Poamǎ pǎsǎreascǎ, Leancǎ; Leonyka-in România,Madchentraube-in .

Origine :Acest soi este cunoscut inainte de invazia filoxerei,cultivat pe suprafețe mari incȃt acum ocupǎ unul din primele locuri ca suprafatǎ la noi inǎ.Se pare ca este rezultatul unei selecții populare din soiul Feteascǎ Neagrǎ stabilizatǎ ȋn cultura ȋn perioada anilor 1100-1150.

Caracterele ampelografice:Dezmugurire glabrǎ ,de culoare verde lucioasǎ;

vârful lãstarului si frunzele tinere sunt glabre verde usor bronzat,lucioase.Frunza adultǎ este mijlocie mai mult latǎ decat lungǎ ,pentalobatǎ,cu lobul terminat scurt si lațit.sinusurile laterale sunt adanci deschise in forma de lirã sau de U; sinusul petiolar,larg deschis in formã de acoladǎ,constituie caracterul tare de reconoastere a soiului.Limbul frunzei este de culoare verde ,subțire si lucios,glabru pe ambele fețe cu dinții rari si lungi dispusi neuniform.

Floarea este hermafroditǎ normal ,pe tipul 5 cu polen abundent si fertil.Strugurii mici spre mijlocii (90-110 g in medie),cilindrici sau cilindro conici,aripați ,desi in boabe neuniforme ca marime.Bobul mic,sferic,de culoare verde galbuie cu pielțta subtire ,acoperitã de un strat fin de pruinǎ, punctual pistilar persistent; pulpa zemoasã, cu gust placut, armonios.

Lǎstarii au vigoare mare de crestere,meritale mijlocii(12-14 cm lungine),de culoare verde cu nuanțe slabe roscate la noduri.Coarda prezintǎ striuri fine ,de culoare galben brun.

Insușirile agrobiologice: Feteascǎ albǎ are o periaoadã scurta de vegetație (15-16 zile),având nevoie de 2500-3200°C temperaturǎ globala,din care doar 1000-1100°C temperaturǎ utilǎ.Matureazǎ foarte bine lemnul lǎstarilor si diferențiaza mugurii de rod de la baza coardelor.Are vigoare mare de crestere si uneori excesivǎ si fertilitate mijlocie ,50-60% lǎstari fertili.S-a constatat cǎ prin trecerea la sistemul de culturǎ pe tulpini ȋnalte si semiȃnalte ,cordon bilateral procentul de lastari fertili creste foarte mult pânǎ la 85%.

Dezmugureste devreme ,la inceputul lunii aprilie, pȃrga strugurilor are loc la sfârșitul lunii iulie ,ȋnceputul lunii august ,iar maturarea deplinǎ are loc la 2-3 sǎptamani dupa soiul Chasselas doré(epoca a IV-a)

Rezistente biologice: soi cu rezistentǎ foarte buna la ger (-22°C…..24°C),si seceta ,sensibil la manǎ si putregaiul cenusiu al strugurilor ,mijlociu rezistent la fainare .

Insusirile agrotehnice si tehnologice:Datoritǎ vigorii mari de crestere trebuie evitatǎ cultura sa pe terenurile fertile ,prea umede ,profunde si altoirea pe portaltoi vigurosi.

Se recomandǎ altoirea pe portaltoii care imprime vigoare mijlocie de creștere, cum sunt SO4-4.SC-25,Riparia gloire.Tot pentru a evita amplificarea creșterilor, vegetative este nevoie sa se menținǎ pe butuc la tǎiere, o cantitate mai mare de lemn multiannual (cordoane ,brațe) și atribuirea unei incãrcaturi mari de rod,de 20-40 ochi /m²,distribuita pe elementele scurte de rod(cepi de 2-3 ochi).Deci ,ca tip de taiere se recomandǎ cordonul bilateral speromat ,dar se practica si Guyot pe brațe cu ȋnlocuire periodica.

Fertlizarea se face cu doze mici de ȋngrǎșǎminte ,mai ales cele cu azot ,care favorizeazǎ creșterile vegetative. Optim ,ȋn podgoria Huși,se pot administra N75 P100 K150 kg/ha pe un fond de fertilizare organicǎ cu doze de 30-40 t/ha gunoi de grajd , odatǎ la 4 ani.Creșterea luxariantǎ, caracteristica acestui soi poate fi incetinitǎ prin aplicarea plivitului lǎstarilor sterili și alegerea optimǎ a momentului executǎrii cȃrnitului, pentru a evita o rǎbufnire a creșterii copililor.

Tehnologic ,soiul Feteascǎ albǎ se remarcǎ un soi de calitate in toate podgoriile. Acumuleazǎ la maturitate deplinǎ, ȋn funcție de arealul de cultura multe zaharuri 180-200g/l,iar aciditatea este și ea variabilã de la 4,5-7,0 g/l H2SO4 ȋncat vinurile obținute sunt echilibrate.Supramaturarea strugurilor se realizeazǎ cu pierderi mici de recoltǎ(10 -15%),iar concentrațiile ȋn zaharuri ajung panǎ la 250 g/l si chiar mai mult.

Producțiile de struguri sunt variabile de la 8-9 t/ha la 12-14 t/ha ,datorate ȋn mare parte diverselor biotipuri din populația soiului.Pentru supramaturarea strugurilor soiul Feteascǎ albǎ preferǎ condițiile unui ecoclimat temperat, mai rãcoros, care dispun insa de toamne lungi și ȋnsorite.

Variații și clone:La SCDVV Odobești a fost omologatǎ ȋn anul 2000 clona Feteascǎ albǎ -1 Od ,caracterizatǎ prin ție de 12,5 t/ha ,capacitate bunǎ de supramaturare și acumulari ȋn zaharuri de 207 g/l,iar la SCDVV Iași ȋn anul 2002 s-a omologat clona Feteascǎ albǎ -8Is ,cu producții de 17t/ha,iar ȋn anul 2006 la SCDVV Blaj s-a omologat clona Feteascǎ albǎ -29 Bl,care dǎ producții de 13,4t/ha.

Zonare: Feteascǎ albǎ are o largǎ raspandire intrand ȋn sortimentul a 127 de centre viticole ,avand o largǎ extindere din soiurile aparținând acestei grupe.Cele mai bune rezultate se obțin ȋn podgoriile din Moldova și Transilvania.

FETEASCᾸ REGALᾸ

fig.3.2 Detaliu cu soiul Feteascǎ regalǎ (www.info-delta.ro)

Sinonime: Galbenǎ de Ardeal, Dǎnesanǎ – in România.

Origine. Acest soi este rezultatul unei hibridari naturale intre Feteascǎ albǎ x Grasǎ de Cotnari. El a fost inmulțit dupa anul 1920 de cǎtre pepineristul GASPARI, ȋn localitatea Danes de lȃngǎ Sighișoara, sub denumirea de ,,Dunnesdӧrfer Kӧnigsast’’. In anul 1928 vinul a fost prezentat la o expozipe horticolǎ de la Bucuresti, unde a primit denumirea de Feteascǎ regalǎ care s-a consacrat. S-a extins in toatǎ țara unde ocupa suprafețe mari.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire scǎmoasǎ, cu rozeta de culoare verde albiciosǎ; primele frunzulițe si vǎrful lastarului sunt de culoare verde cu nuanțe albicioase datorate perilor rari si lungi. Frunza adultǎ este mijlocie (11-13 cm lungime), ceva mai lată decât lungă, întreagă cu un început ușor de trilobie; sinusurile laterale superficiale deschise în formă de U; sinusul pețiolar deschis în liră sau U. Limbul frunzei este de culoare verde închis, lucios, cu marginile involute, scămos pe fața inferioară. La fel ca și la soiul Grasă prezintă pe fața superioara a mezofilului adâncituri, mai închise la culoare sub forma unor "lovituri de ciocan”.

Floarea hermafrodită normalǎ, pe tipul 5, soiul fiind autofertil. Strugurii mijlocii (110-130 g ȋn medie),cilindro-conici, deseori aripați, cu boabele așezate des pe ciorchine, Bobul mijlociu, sferic, cu pielița subțire de culoare verde galbui ușor pruinatǎ; pulpa zemoasă, nearomată.

Lastarii ,colorati in verde ,usor bronzați pe partea insoritǎ.Coardele ȋn toamna au culoarea galben brun ,fin striate.

Insușirile agrobiologice :soiul Feteascǎ regala are o periaoda mijlocie de vegetație (160-170 zile )timp in care necesitǎ 2500-3000°C temperatura globalǎ.Are vigoare mijlocie de creștere și fertilitate ridicata ,80-85% lastari fertili.Se reface usor ȋn urma accidentelor climatice.

Dezmugurește devreme, în primele zile ale luni aprilie, pârga strugurilor are loc în prima parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 3-4 săptămâni după soiul Chasselas doré (epoca a IV-V-a).

Rezistențe biologice: soi cu rezistență mijlocie la ger (-20°C . . . -22°C), dar sensibil la secetă; ca urmare trebuie evitată cultura sa în zonele secetoase și pe nisipuri. Are rezistență mijlocie la mană și fainare, sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Feteascǎ regală este un soi care valorifică bine aproape toate tipurile de sol, dar care are nevoie de umiditate asigurată. Portaltoii recomandați sunt cei care dezvoltă un sistem radicular profund și îi susține potențialul de producție, așa cum sunt S04, S04_4, Crăciunel 2, 26. S-a constatat că altoit pe Kober 5 BB, soiului îi este mărită sensibilitatea la îngheț și cancer bacterian.

In plantații se conduce în cordon bilateral pe semitulpină, cu tăiere în verigi scurte de rod sau cepi de producție, cu atribuirea unei încărăcături mari de ochi la tăiere 20-22 ochi/m2. în zonele unde survin deseori accidente climatice soiul se conduce pe semitulpină, cu tăierea în elemente lungi de rod, coarde de 8- 12 ochi, Guyot pe brațe cu înlocuire periodică, sarcinile de rod fiind de 40-50 ochi/butuc.

Feteascǎ regală este un soi care areacționează pozitiv la aplicarea fertilizării prin obținerea de sporuri importante de producție. Consumul anual de elemente nutritive este Ni27 Pas K137 kg/ha (Gh. CONDEI și colab., 1991). Dozele optime sunt Nioo-iso P150-200 K150-200 kg/ha. s.a.(Gh. CONDEI și colab., 1998) aplicate pe un fond de fertilizare organică de 30 t/ha gunoi de grajd, odată la 4 ani.

Producțiile de struguri obținute variază în funcție de arealul de cultură de la 11 t/ha la Blaj până la 27 t/ha la Odobești, cu o medie de 15-20 t/ha. Tehnologic, soiul nu atinge nivelul calitativ pe care îl are Feteasca albă.

Acumulează zaharuri de la 170-180 g/l până la 200-210 g/l, cu o aciditate totală a mustului variabilă între 4,5-7,0 g/l H2S04, iar capacitatea de supramaturare este mult mai redusă, deoarece acumulările în zaharuri ating doar 220-235 g/l. In anii cu condiții climatice nefavorabile se obțin vinuri de masă. Obișnuit, vinurile rezultate din Fetească regală sunt de calitate, dar pot fi folosite și la obținerea vinurilor materie primă pentru spumante sau distilate învechite din vin.

Variații și clone. în populația soiului Fetească regală s-au depistat două biotipuri, unul cu strugurii mari, mai puțin compacți și boabele de culoare galbenă, apropiat de Grasa de Cotnari și al doilea cu strugurii uniaripați, compacți și boabele de culoare verde gălbui, apropiat soiului Fetească albă.

Prin selecție clonală la SCDW Blaj a fost omologată în anul 1979 clona Fetească regală-21 Bl, caracterizată prin producții de 15,8 t/ha și capacitate mare de acumulare în zaharuri.

Zonare. Datorită plasticității sale ecologice și producțiilor mari de struguri, soiul a fost extins foarte mult în cultură, chiar și în areale mai puțin favorabile (zona nisipurilor, unde suferă de secetă), în detrimentul soiului Fetească albă. Este inclus în aproape toate centrele viticole care au ca direcție de producție obținerea vinurilor albe, fiind cel mai răspândit soi din această grupă. Ca și Feteasca albă cele mai bune rezultate sunt obținute în [NUME_REDACTAT] și Moldova.

SAUVIGNON

Fig. 3.3 soiul Sauvignon (www.vineacces.com)

Sinonime: Blanc fume, Fume, Surin, Fie, Sautemes, Sauvignon blanc, Sauvignon jaune, Sauvignon vert, Sauvignon a gros grains – în Franța; Sylvaner musque, Muskai sylvaner, Feigentraube – în Germania.

Origine. Soiul se cultivă pe suprafețe mari în Franța, regiunea viticolă Bordeaux, podgoria Sauternes, pentru obținerea vinurilor dulci; de aici se pare ca își are și originea. Face parte din proles occidentalis.

Caracterele ampelografice. La dezmugurire rozeta este scămoasă de culoare albicioasă, cu liziera roz; vârful lăstarului și frunzele tinere sunt peroase, gălbui, cu reflexe bronzate. Frunza adultă este mijlocie, orbiculară, codul ampelometric 135-2-57, trilobată și mai rar pentalobată, cu sinusurile laterale nu prea adânci, închise, eliptice, sinusul pețiolar este în formă de liră cu baza ascuțită. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, ușor gofrat, răsucit către fața superioară; pe partea inferioară prezintă peri scurți și deși.

Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5-6, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, uni sau biaripați, deși în boabe. Bobul este mic, sferic, cu pielița subțire, pruinată, de culoare galben verzui, până la galben auriu la maturarea deplina; punctul pistilar persistent; pulpa zemoasă cu gust și aromă discretă specifică soiului.

Lăstarii de vigoare mijlocie, cu meritalele colorate în verde clar, iar nodurile de nuanță roșiatică; cârceii mici și subțiri. Coarda are scoarța colorată în cafeniu gălbui, ușor striată, cu nodurile evidente

Insusiri agrobiologice: Soi cu perioadă mijlocie de vegetație (165-175 zile), având nevoie de 2600-3400°C temperatură activă. Prezintă vigoare mijlocie de creștere și fertilitate bună 60-70% lăstari fertili.

Dezmugurește în a doua decadă a lunii aprilie, părga strugurilor are loc devreme, la începutul lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 2-3 săptămâni față de soiul Chasselas dore (epoca a IV-a la [NUME_REDACTAT]) și mai irziu cu circa o săptămână la [NUME_REDACTAT] (epoca a V-a).

Rezistențe biologice: sub aspectul rezistenței la ger s-a constatat diferențe cele două forme, mai rezistent fiind [NUME_REDACTAT] (-20°C . . -22°C), și mai sensibil [NUME_REDACTAT] (-18°C . -20°C). Are rezistență mijlocie la fainare, sensibil la mană, putregaiul cenușiu și moliile strugurilor.

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Este un soi cosmopolit, preferă versanții cu expoziție sudică sau sud-vestică, bine însoriți, care asigură condiții pentru supramturarea strugurilor. Portaltoii recomandați sunt SO^l B, [NUME_REDACTAT], care grăbesc maturarea strugurilor și favorizează acumulările în zaharuri și au rezistență la calcarul activ din sol, deoarece cele mai fine vinuri se obțin pe solurile scheletice, calcaroase. Se conduce pe tulpini semiînalte și înalte, cordon bilateral, cu tăiere scurtă sau în verigi de rod. Sarcina de producție este de 14-18 ochi/m2. Necesită fertilizarea cu doze echilibrate de îngrășăminte chimice [NUME_REDACTAT] Kioo kg/ha s.a, aplicate odată la 2 ani. Consumul global anual este următorul: N 87; P 31 K 83 kg/ha, iar consumul specific N 10,2 P 3,6 K 9,8 kg/tona de struguri ani (Gh. CONDEI, 1986).

Producțiile de struguri care se obțin sunt de 6-8 t/ha la [NUME_REDACTAT] și de 10-12 t/ha la [NUME_REDACTAT]. Tehnologic, este un soi de înaltă calitate. Acumulează cantități mari de zaharuri 195-220 g/l, valorile mai ridicate fiind caracteristice la [NUME_REDACTAT], aciditatea totală a mustului rămâne echilibrata 4,5-5,5 g/l H2SO4, fapt ce permite cultura sa și în zone mai secetoase (Murfatlar). Vinurile obtinute au o aromă fină, caracteristică. Pentru obținerea vinurilor demidulci și dulci este necesară supramaturarea și botritizarea strugurilor, pierderile de recoltă fiind de 8-17%, compensate însă prin calitatea vinurilor obținute

Variații și clone. Cele două forme existente în cultură diferă ampelograftc și agroproductiv:

[NUME_REDACTAT], prezintă struguri mijlocii sau mari (200-280 g), biaripați, cilindroconici, cu boabe mijlocii, iar frunza adultă este peroasă pe fața inferioară. Este un biotip care se caracterizează printr-o fertilitate mai mică, 55-60% lăstari fertili, dar mai productiv datorită mărimii strugurilor, însă inconstant de la un an la altul Manifestă sensibilitate accentuată la ger și boli.

[NUME_REDACTAT], are strugurii mai mici (150-200 g), cilindrici uniaripați, compacți, cu boabe mici, iar frunza adultă este intens scămoasă pe fața inferioară. Prezintă fertilitate mai ridicată 70-75% lăstari fertili, vigoare mai mare de creștere, dar producții mai mici de struguri. Acumulează mai multe zaharuri, are aromă mai pregnantă și mai bună rezistență la ger și boli.

Din populația biotipului [NUME_REDACTAT] la SCDW Blaj a fost omologată în anul 1975 clona Sauvignon-9 Bl, cu producții de 13 t/ha. Din cea de a doua formă la SCDW Drăgășani a fost omologată în anul 1984 clona Sauvignon-62 Dg, cu producție de 11,5 t/ha, iar la SCDW Ștefanești-Argeș, în anul 2000 clona Sauvignon-111 Șt, cu producție de 15 t/ha.

La mijlocul secolului trecut C. ODART (1840) a semnalat și existența unor forme de Sauvignon roz și roșu violet. Sauvignon rose se cultivă în Argentina și Australia sub denumirea de Guindolino gris și Surin gris. Au însă producții mici, dar cu acumulări mari de zaharuri.

Zonare. [NUME_REDACTAT] intră în sortimentul a 114 de centre viticole. Rezultatele cele mai bune se obțin în sudul Moldovei, podgoriile subcarpatice ale Olteniei, [NUME_REDACTAT] și Dobrogea.

MUSCAT OTTONEL

Fig. 3.4 soiul [NUME_REDACTAT] (www.oenogrape.com)

Sinonime: Muscats – în Italia; Moscatos – în Portugalia.

Origine. Acest soi a fost obținut în Franța, orașul Angers, de către ROBERT MOREAU, în anul 1852, dintr-un amestec de semințe provenite din fecundări libere. P. GALET, 1990 consideră că este rezultatul hibridării dintre soiurile Chasselas dore x Muscat de Saumur.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire de culoare arămie bronzată, intensă, cu rozeta peroasă; frunzele tinere și vârful lăstarului sunt bronzate, acoperite cu peri rari și scurți. Frunza adultă este mijlocie, orbiculară, trilobată sau pentalobată, cu sinusurile laterale superioare adânci, închise, ovoidale; cele inferioare deschise în U; sinusul pețiolar este închis elipsoidal. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, gofrat, cu marginile răsfrânte către fața superioară, în formă de pâlnie, cu centrul în punctul pețiolar, peros pe nervuri pe fața inferioară. Dinții sunt scunzi, lați la bază și cu marginile rotunjite. întreaga frunză este asemănătoare cu cea de la soiul Chasselas dore.

Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5, cu polen abundent și fertil. Strugurii mici spre mijlocii, cilindrici, uneori aripați, cu boabele așezate des pe ciorchine încât se deformează. Bobul mijlociu, sferic, cu pielița groasă, de culoare verde-gălbui, acoperită cu pruină densă, ceea ce îi dă un aspect albicios; pulpa semizemoasă, cu aromă de muscat.

Lăstarii au vigoare mijlocie, meritale scurte, de culoare verde, cu striuri bronzate pe partea însorită. Coardele toamna, sunt striate și de culoare brun roșcat

Insușirile agrobiologice. Soi cu perioadă mijlocie de vegetație (165-175 zile) și cerințe termice reduse, necesitând 2500-2900°C bilanț termic activ. Vigoarea de creștere este mijlocie, iar fertilitatea foarte ridicată, peste 85% lăstari fertili, frecvent cu 2 etaje de inflorescențe. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor și diferențiază mugurii de rod de la baza coardei.

Dezmugurește în a doua parte a lunii aprilie; pârga strugurilor are loc devreme la începutul lunii august, iar maturarea se realizează la 1-2 săptămâni după soiul Chasselas dore (epoca a IV-a). Toamna frunzele se îngălbenesc devreme, ceea ce indică precocitatea soiului.

Rezistențe biologice: soi cu toleranță bună la ger (-20°C . . . -22°C), mai puțin rezistent la secetă, sensibil la mană și fainare, mijlociu rezistent la putregaiul cenușiu, sensibil la atacul moliilor strugurilor, mai ales în sudul țării și în arealele mai secetoase. în ultimii ani, soiuhMuscat Ottonel s-a dovedit a fi sensibil la putregaiul acid al inflorescențelor, manifestat prin brunificarea unor părți a inflorescențelor după legarea boabelor, boala fiind cauzată de ciuperci din genul Botrytis, având ca vectori nematozii

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Se cultivă cu rezultate bune pe terenurile în pantă, cu expoziții însorite și pe soluri cu fertilitate mijlocie sau scăzută, dar cu umiditatea asigurată (treimea de mijloc a pantei). Cele mai fine vinuri se obțin pe solurile scheletice, calcaroase.

Se pretează foarte bine la conducerea pe semitulpină în cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod (cepi de 2-3 ochi), sau mijlocii (cordițe de 5-6 ochi), încărcătura de rod fiind de 16-18 ochi/m2. Consumul global la acest soi este N38 P12; K3î kg/ha, iar consumul specific N 5,8 P 1,8 K 4,8 kg/tona de struguri (Gh. CONDEI și colab., 1986). Prin fertilizare și irigare se obțin sporuri importante de producție, dozele reomandate fiind N100P150K100 kg/ha s.a. (Gh. CONDEI și colab., 1998). [NUME_REDACTAT] soiul suferă de secetă, fiind irigat cu o normă de 1500-2000 m /ha, aplicată în 2-3 udări, altfel pierde frunzișul devreme, încă din luna august.

Tehnologic, [NUME_REDACTAT], în zonele răcoroase este de înaltă calitate. La maturarea deplină acumulează cantități mari de zaharuri 190-210 g/l, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l și un conținut ridicat în substanțe aromate. In zonele mai călduroase, soiul are un neajuns major, lipsa de aciditate, de 3,3-3,8 g/l H2SO4 și un conținut ridicat în enzime oxidazice, ceea ce face ca vinurile obținute să fie ușor predispuse la casare (brunificare). Producțiile de struguri sunt variabile, în funcție de arealul de cultură, de la 7-8 t/ha, la Lechința, până la 12-14 t/ha în podgoria Iași.

Variații $i clone. La SCDVV Blaj, în anul 1995 a fost omologată clona [NUME_REDACTAT]-12 Bl. Producțiile de struguri la această clonă sunt mari de 14-15 t/ha, sporul de producție față de populația din care a fost extrasă este de 36%. La maturarea deplină acumulează cantități mari de zaharuri 197-210 g/l, iar prin supramaturare atinge 240-250 g/l, cu aciditatea totală a mustului de 3,8-4,2 g/l H2SO4 și un conținut ridicat în substanțe aromate.

Zonare. Soi cu o mare plasticitate ecologică, deținând ponderea ca suprafață în țara noastră pentru direcția de producție a vinurilor aromate. Cele mai bune rezultate le dă în podgoriile răcoroase din Transilvania și nordul Moldovei. Este cultivat și în podgoriile colinare din Muntenia și Oltenia și în Dobrogea.

3.2. Metoda de lucru

Studiile au fost efectuate în [NUME_REDACTAT] a Disciplinei de Viticultură din cadrul Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași. S-a lucrat cu soiurile Feteascǎ albǎ,Feteascǎ regalǎ,[NUME_REDACTAT] si Sauvignon; butucii au vârsta de 22 de ani, au fost plantați la distanțe de 2,2/1,2 m (3788 butuci/ha), altoiți pe portaltoiul Kober 5 BB, sunt conduși sub formă de cordoane bilaterale semiînalte, cu tăierea în elemente mijlocii de rod, tăierea tip cordon Cazenave.

Pentru a determina viabilitatea mugurilor s-a folosit metoda secționarii, utilizȃndu-se un briceag bine ascutit si apoi observarea la o lupa binocularǎ sau cu ochiul liber, a intregului complex mugural al ochiului de iarnǎ.S-a analizat viabilitatea mugurilor principali, a mugurilor secundari si a mugurilor tertiari. Se considerǎ mugure viabil mugurele care prezinta o culoare verde intensǎ pe toatǎ suprafața sa; mugurii afectați prezinta o culoare brunǎ pe intreaga suprafața a mugurelui, sau numai pe o porțiune a acestuia.

Situația ochilor de iarna s-au ȋnscris ȋn formulare, consemnȃndu-se starea mugurilor din fiecare ochi.Cei viabili se noteaza cu +,iar cei mirti cu -.

Pentru a evidenția influența temperaturilor scăzute din timpul iernii asupra creșterii și dezvoltării butucilor, pe parcursul anului 2012 s-au efectuat următoarele observații și determinări: viabilitatea mugurilor, fertilitatea, productivitatea viței de vie.

Capitolul 4

REZULTATE OBȚINUTE

4.1 Viabilitatea mugurilor

Oricare ar fi situația, pentru a realiza producția de struguri preconizatǎ, primǎvara,ȋnainte de tǎiere, trebuie sǎ se controleze starea de iernare a vițelor, sǎ se stabileascǎ pierderile de ochi și, ȋn funcție de aceasta sǎ se stabileascǎ ȋncǎrcǎtura de rod.

Temperatura scăzută sub limita de rezistență a soiurilor (-18 – -22 oC), este principalul factor care determină pierderile de muguri. Temperatura acționează prin nivel, mod de realizare și durata acesteia. Temperaturile negative care survin treptat sunt mai puțin dăunătoare decât schimbările bruște de temperatură (șocurile termice), care au loc în special în ultima parte a perioadei de repaus. Umiditatea relativă ridicată a aerului stimulează efectul negativ al temperaturii. Chiciura și poleiul care se formează pe coarde pot conduce la asfixierea mugurilor. Mugurii pot fi afectați și de bolile și dăunătorii care iernează la nivelul lor, cum ar fi făinarea, acarienii etc. În cazul coardelor îngropate, pierderile de ochi se realizează datorită excesului de umiditate din sol asociate cu temperaturi peste 10 oC, care determină asfixierea mugurilor, urmată de atacul ciupercilor saprofite din sol, fenomen cunoscut sub numele de „clocire“.

Recoltarea coardelor pentru determinarea viabilității mugurilor trebuie făcută imediat după trecerea valului de temperaturi scăzute, dar după ce temperatura aerului revine la nivelul normal pentru perioada respectivă. Recoltarea probei de coarde în timpul șocului termic, urmat de trecerea coardelor într-o cameră încălzită (18-20 oC), poate conduce la pierderi artificiale de muguri datorită „șocului de dezghețare”.

Viabilitatea mugurilor se determină pentru fiecare parcelă. În acest scop se recoltează o probă de cel puțin 4 de coarde pentru fiecare soi ȋn parte. Se recoltează câte o coardă normal dezvoltată, de la punctul de inserție, de la butuci situați în diferite puncte ale parcelei. Proba se leagă în pachet, se etichetează, menționându-se soiul, parcela și data recoltării coardelor. Probele de coarde sunt aduse în camere încălzite (18-20 oC), se introduc cu baza în apă, unde se mențin timp de 1-2 zile, pentru rehidratarea și evidențierea diferențelor dintre țesuturile viabile și cele moarte.

Pentru testarea viabilitații mugurilor se folosesc doua metode:

-controlul viabilitatii prin secționarea mugurilor

-metoda biologicǎ(constǎ in controlul viabilitații prin forțarea pornirii ȋn vegetație a mugurilor).

Secționarea ochilor(mugurilor). Ochii se secționează longitudinal, în ordinea poziției pe coardă, cu ajutorul unei lame sau briceag bine ascuțit, după care cu ochiul liber, sau cu o lupă, se examinează viabilitatea mugurilor. Mugurii viabili prezintă o culoare verde deschis cu luciu, iar mugurii distruși o culoare brună închisă, mată. Mugurele este considerat mort chiar dacă numai o porțiune a acestuia (un punct, o pată), prezintă semne de afectare. Dintre mugurii ochiului de iarnă se examinează cu atenție mugurele principal, cel mai dezvoltat, cel mai fertil din cadrul complexului mugural. În cazul iernilor relativ blânde, fără pierderi mari de ochi, controlul se rezumă la examinarea mugurilor principali, dar în cazul unor ierni foarte aspre, cu temperaturi deosebit de scăzute se examinează toți mugurii (principali, secundari și terțiari) din ochiul de iarnă, pentru a se stabili posibilitățile de refacere a potențialului productiv și vegetativ al butucilor. Datele obținute se trec într-un tabel, notându-se cu „+“ mugurii viabili și cu „-“ mugurii morți.

Pierderile de muguri se exprimă în procente (% muguri morți), avându-se în vedere și distribuirea pierderilor de-a lungul coardei (bază, mijloc, vârf), pentru ca la tăiere să se rezerve partea din coardă cu procentul maxim de ochi viabili. În general, cea mai bună viabilitate se înregistrează la baza coardei, unde mugurii sunt mai slab dezvoltați, dar mai rezistenți la ger.

Metoda biologicǎ(forțarea mugurilor) . Coardele recoltate sunt fragmentate în butași de un ochi împreună cu întreg meritalul de sub el, prin secționare la 1,5 cm deasupra nodului. Butașii astfel obținuți se introduc, în ordinea de pe coardă, cu baza în orificiile capacului unei tăvi din plastic sau tablă zincată în care a fost introdus rumeguș umed.Tăvile se etichetează, notându-se soiul, parcela și data recoltării iar pentru forțarea pornirii în vegetație, acestea se introduc în termostate, unde mugurii pornesc în vegetație după 8-10 zile la temperatura de 28-30 0C, 16-20 zile la 22-24 0C și după 20-25 zile la 18-20 0C. După pornirea mugurilor se face determinarea viabilității, prin observarea mugurilor care efectiv pornesc în vegetație, datele obținute sunt mai exacte, metoda este însă mai laborioasă, durează cel puțin 10-14 zile, și întărzie luarea unor măsuri de compensare a pierderilor de muguri survenite pe timpul iernii.

Pentru estimarea eficientă și precisă a viabilității mugurilor, se recomandă folosirea ambelor metode, în sensul că primele informații se obțin prin metoda secționării, datele putând fi utilizate pentru luarea unor decizii rapide care trebuie luate privind tăierea de rodire, iar datele obținute după metoda biologică permit realizarea „din mers” a eventualelor corecturi necesare.

In funcție de pierderile de ochi și de zona coardei ȋn care sunt situați majoritatea achilor viabili, se stabilește modalitatea de taiere:normalǎ, de compensare, sau provizorie.

Ca urmare a iernii nefavorabile din 2010-2011, care s-a manifestat prin înregistrarea unor temperaturi scăzute, cu realizarea unor șocuri termice în lunile decembrie, ianuarie și februarie, temperaturi care au coborât până la – 26,590 C în aer și -34,90C la sol.Butucii au foat afectați sever, prin distrugerea unui procent ridicat de muguri principali și parțial de muguri secundari.

Fig.4.1 Mugure principal mort

Fig.4.2 mugure principal și secundar viabil

Tabelul 4.4

Situația viabilității mugurilor în primăvara anului 2011 (%)

Viabilitataea mugurilor principali a fost cuprinsă între 37,5% și 17%, mai scăzută la soiul Feteascǎ albǎ(17%)și mai ridicată la soiul Sauvignon(37,5%); mugurii secundari au înregistrat o viabilitatea mai bună, cu valori de până la 56,3% în cazul soiului Sauvignon, muguri care au fost fertili și au compensat pierderile de muguri principali.

4.2 Elementele de rod și sarcina de ochi a butucului

Prin tăierea de rodire, la care este supusă anual vița de vie, unele elementele lemnoase anuale sunt îndepărtate, iar altele sunt scurtate la diferite lungimi; rezultă, astfel, elemente lemnoase noi, care poartă denumiri specifice în viticultură, atribuite, în special, după lungimea acestora, exprimată în număr de ochi

Cepul rezultă prin scurtarea unei coarde anuale la lungimea de 1-3 ochi.

Cordița de rod rezultă prin scurtarea unei coarde roditoare la 4-7 ochi.

Coarda de rod rezultă prin scurtarea unei coarde roditoare la lungimea de cel puțin opt ochi. În funcție de lungime, coarda poate fi scurtă, când are 8-12 ochi, mijlocie, când are 13-16 ochi, lungă, când are 17-20 ochi, și foarte lungă, când are peste 20 ochi.

Elementele lemnoase prezentate anterior pot fi situate separat pe butuc, sau pot forma asociații:

Veriga de rod reprezintă un cuplu format dintr-o coardă (cordiță) de rod cu poziție superioară și un cep de înlocuire cu poziție inferioară, ambele elemente situate pe aceeași porțiune de lemn de doi ani.

Tabelul 4.2.

Elementele de rod și sarcina de ochi a butucului la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ, Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] tăierea de rodire, la toate soiurile studiate s-au rezervat pe butuc opt verigi de rod, formate din cepi de înlocuire de 1-2 ochi și cordițe de circa 5 ochi. Pentru completarea sarcinii de rod de la baza butucului, din cepul de siguranță au fost lăsate 1-2 coarde de rod în lungime de 8-10. Sarcina de rod rezervată la tăiere pe butuc a fost de 50 ochi.

4.3 Cantitatea de lemn/butuc eliminată la tăiere

La tăierea de fructificare se îndepărtează de pe butuc o cantitate de lemn anual și multianual care variază în funcție de soi, condițiile ecologice și tehnologice, între 0,3 și 2,0 kg, rezltând o cantitate de 1500-4000 kg/ha.

Materialul căzut la tăiere poate fi tocat direct în vie cu mașina de tocat coarde și încorporat în sol, lucrare care asigură un aport important de substanță în sol, care poate compensa parțial necesarul de îngrășăminte organice.

Coardele pot fi scoase la marginea parcelei și folosite ca și combustibil, sau chiar nutreț în hrana animalelor, sub formă de făină de coarde.

Tabelul 4.3.

Cantitatea de lemn/butuc eliminată la tăiere la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ, Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria Iași (g)

La tăierea de rodire s-au îndepărtat de pe butuc o cantitate totală de lemn în medie de 675g. Din lemnul eliminat la tăiere cea mai mare cantitate o reprezintă lemnul anual cu 515g, o cantitate mai mică de circa 150g o reprezintă lemnul multianual. Dintre soiuri cea mai mare cantitate de lemn pe butuc a fost eliminată la soiurile Feteasă albă și Sauvignob și cantități mai mici de lemn au fost eliminate la soiurile [NUME_REDACTAT] și Fetească regală.

4.2 Desfășurarea fenofazelor de vegetatie

Datorită pierderilor mari de muguri proncipali, au pornit în vegetatie un număr însemnat de muguri secundari, care însă pornesc mai târziu în vegetație; astfel dezmuguritul s-a realizat între 14-22 aprilie. Datorită tempeturilor ridicate din primăvara anului 2012 înfloritul s-a declanșat mai devreme, la sfârșitul lunii mai și s-a încheiat în prima parte a lunii iunie.

[NUME_REDACTAT] fenofazelor de vegetație la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ,

Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria Iași

4.3 [NUME_REDACTAT] reprezinta capacitatea de a forma organe de fructificare, ca prima etapa in formarea productiei de struguri.Aceasta poate fi potentiala si reala.

Fertilitatea potentiala este determinata de baza genetica a fiecarui soi, influentata de conditiile de culturasi este exprimata, practic, prin numarul de primordii de inflorescenta normal dezvoltate, formate in ochiul de iarna, in anul anterior fructificarii. Ea se determina in scopuri practice, inainte de lucrarea de taiere in uscat, pentru a stabili sarcina de rod a butucului, lungimea elementelor de rod permitand astfel prognozarea viitoarei productii.

Fertilitatea reala este data de numarul de inflorescente normal dezvoltate formate pe butuc. Poate fi exprimata prin procentul de lastari fertili si coeficientii de fertilitate.

Procentul de lastari fertili este variabil, in functie de soi, cuprins intre 20 – 40% la soiurile apirene, 40 – 60% la soiurile pentru struguri de masa si 60 – 90 – 95% la soiurile pentru struguri de vin.

Coeficientul de fertilitate absolut(C.f.a.) reprezinta numarul mediu de inflorescente formate pe un lastar fertil al butucului. Inregistreaza valori intre 1,0 – 2,0, uneori mai mari.

Coeficientul de fertilitate relativ (C.f.r.) reprezinta numarul mediu de inflorescente pe un lastar al butucului, inregistreaza valori cuprinse intre 0,5 – 1,5.

Cu toate că iarna 2011/2012 a fost deosebit de aspră, cu temperaturi care au coborât sub limita de rezistență a viței de vie, s-a constatat o capacitate foarte ridicată a butucilor de a reface potențialul de fructificare, în special pe baza mugurilor secundari, care la soiurile pentru struguri de vi prezintă o fertilitate ridicată, apropiată de cea a mugurilor principali.

Dintre soiurile analizate o fertilitate foarte bună au înregistrat soiurile Fetească regală și Sauvignon, și o fertilitate mai redusă soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT].

La soiul Feteascǎ albǎ, numărul total de lăstari formați pe butuc a fost de 30,6 din care lăstari fertili au fost în număr de 18,3 pe butuc, și s-au format 25,6 inflorescențe.La soiul Feteascǎ regalǎ pe butuc s-au format în medie 49,6 lăstari, din care 45,3 au fost fertili, pe care s-au dezvoltat 74,3 inflorescențe.La soiul [NUME_REDACTAT] s-au format un număr total de 36,6 lăstari, din care 26 lăstari fertili, cu un număr de 26,7 inflorescențe.[NUME_REDACTAT] a prezentat un numǎr total de 58,6 lǎstari din care 45,6 fertili si cu numǎr totl de 45 inflorescențe.

Tabelul 4.6

Fertilitatea soiurilor Feteascǎ albǎ, Feteasca regalǎ,[NUME_REDACTAT],

Sauvignon,cultivate în podgoria Iași

4.4 Productivitatea și producția de struguri

Productivitatea reprezinta capacitatea viței de vie de a forma si de adezvolta struguri pana la maturitatea deplina.Ea continua, valorifica fertilitatea reala si cuprinde doua categorii: productivitatea initialǎ si finǎ.

Productivitatea initialǎ se defineste prin numarul de struguri formati pe butuc dupa legarea florilor, cand boabele au 4-5 mm diametru. Numarul de struguri formati este, de regula, inferior numarului de inflorescente, deoarece unele dintre acestea, sub actiunea unor factori nefavorabili, pierd florile, se usuca si cad. Aceasta productivitate este luata in calcul la evaluare pentru aprecierea productiei probabile de struguri, in vederea pregatirii campaniei de recoltare.

Productivitatea reala (finala) este definita prin numarul de struguri normal dezvoltati, care ajung la maturitate deplina. Productivitatea se exprima prin indicii de productivitate.

Indicele de productivitate absolut (I.p.a.) se calculeaza:

I.p.a. = C.f.a. x g

g = greutatea medie a stugurelui la maturitatea deplina si reprezinta productia de struguri (exprimata in g) formata pe un lastar fertil al butucului.

Indicele de productivitate relativ (I.p.r.) se calculeaza:

I.p.r. = C.f.r. x g

si reprezinta productia de struguri formata in medie pe un lastar al butucului. Acest indice se ia in calcul la stbilirea sarcinii de ochi a butucului, pentru o anumita productie planificatǎ.

Potențialul de producție al soiurilor de vița de vie este determinat de caracteristici agroproductive condiționate genetic, respective fertilitatea strugurilor, numǎrul de flori din inflorescența numǎrul de boabe pe strugure și greutatea medie a boabelor.

Productivitatea și producția de struguri a butucilor, la soiurile studiate, au fost estimate pentru anul 2012 având în vedere fertilitatea butucilor și greutatea medie a strugurelui realizată de soiurile respective în anii anteriori în condițiile podgoriei Iași.

Productivitatea soiurilor studiate în podgoria Iași au înregistrat, în general, valori apropiate de cele normale (tab.4.7). Cele mai ridicate valori ale indicilor de productivitate s-au observat la soiul Fetească regală și Sauvignon, valori mai reduse s-au observat la soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT].

Producția estimată de struguri este de 8,1 t/ha la soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT], și reprezintă circa 70% din producția normală, specifică acestor soiuri. La soiurile Sauvignon și în special Fetească regală, cu producții de struguri estimate de 17,7, respectiv 22,0 t/ha, valorile acestora sunt cu 30-40% mai mari față de cele specifice soiurilor.

Productivitatea soiurilor Feteascǎ albǎ,Feteasca regalǎ,[NUME_REDACTAT] și Sauvignon,cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] 4.8

Productia de struguri la soiurile Feteascǎ albǎ, Feteascǎ regalǎ,[NUME_REDACTAT] și Sauvignon, cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] 5

CONCLUZII

Datorită condițiilor climatice nefavorabile din timpul iernii 2011/2012, s-au înregistrat un procent însemnat de muguri principali distruși cuprins între 64,7% și 77,1%.

Efectul negativ al temperaturilor scăzute din perioada de repaus a fost diminuat de viabilitatea mugurilor secundari care au compensat pierderile de muguri principali influentand pozitiv nivelul fertilității și productivității soiurilor cultivate.

Cu toate pierderile mari de muguri din iarna 2006/2007, producțiile estimate de struguri sunt relativ ridicate, apropiate și chair peste cele normale

Dintre soiurile studiate cea mai bună comportare la temperaturile scăzute din timpulierii, și o capacitate foarte bună de refacere a potențialului de producție au dovedit soiurile Fetească regală și Sauvignon. [NUME_REDACTAT] regală și [NUME_REDACTAT] au dovedit o comportare bună, cu refacerea potențialului de producție în jur de 70%.

Capitolul 3

METODA FOLOSITᾸ SI METODA DE LUCRU

3.1.MATERIALUL DE LUCRU

FETEASCᾸ ALBᾸ

Fig.3.1soiul Feteascǎ albǎ (www.info-delta.ro)

Sinonime: Pǎsǎreascã albǎ, Poamǎ pǎsǎreascǎ, Leancǎ; Leonyka-in România,Madchentraube-in .

Origine :Acest soi este cunoscut inainte de invazia filoxerei,cultivat pe suprafețe mari incȃt acum ocupǎ unul din primele locuri ca suprafatǎ la noi inǎ.Se pare ca este rezultatul unei selecții populare din soiul Feteascǎ Neagrǎ stabilizatǎ ȋn cultura ȋn perioada anilor 1100-1150.

Caracterele ampelografice:Dezmugurire glabrǎ ,de culoare verde lucioasǎ;

vârful lãstarului si frunzele tinere sunt glabre verde usor bronzat,lucioase.Frunza adultǎ este mijlocie mai mult latǎ decat lungǎ ,pentalobatǎ,cu lobul terminat scurt si lațit.sinusurile laterale sunt adanci deschise in forma de lirã sau de U; sinusul petiolar,larg deschis in formã de acoladǎ,constituie caracterul tare de reconoastere a soiului.Limbul frunzei este de culoare verde ,subțire si lucios,glabru pe ambele fețe cu dinții rari si lungi dispusi neuniform.

Floarea este hermafroditǎ normal ,pe tipul 5 cu polen abundent si fertil.Strugurii mici spre mijlocii (90-110 g in medie),cilindrici sau cilindro conici,aripați ,desi in boabe neuniforme ca marime.Bobul mic,sferic,de culoare verde galbuie cu pielțta subtire ,acoperitã de un strat fin de pruinǎ, punctual pistilar persistent; pulpa zemoasã, cu gust placut, armonios.

Lǎstarii au vigoare mare de crestere,meritale mijlocii(12-14 cm lungine),de culoare verde cu nuanțe slabe roscate la noduri.Coarda prezintǎ striuri fine ,de culoare galben brun.

Insușirile agrobiologice: Feteascǎ albǎ are o periaoadã scurta de vegetație (15-16 zile),având nevoie de 2500-3200°C temperaturǎ globala,din care doar 1000-1100°C temperaturǎ utilǎ.Matureazǎ foarte bine lemnul lǎstarilor si diferențiaza mugurii de rod de la baza coardelor.Are vigoare mare de crestere si uneori excesivǎ si fertilitate mijlocie ,50-60% lǎstari fertili.S-a constatat cǎ prin trecerea la sistemul de culturǎ pe tulpini ȋnalte si semiȃnalte ,cordon bilateral procentul de lastari fertili creste foarte mult pânǎ la 85%.

Dezmugureste devreme ,la inceputul lunii aprilie, pȃrga strugurilor are loc la sfârșitul lunii iulie ,ȋnceputul lunii august ,iar maturarea deplinǎ are loc la 2-3 sǎptamani dupa soiul Chasselas doré(epoca a IV-a)

Rezistente biologice: soi cu rezistentǎ foarte buna la ger (-22°C…..24°C),si seceta ,sensibil la manǎ si putregaiul cenusiu al strugurilor ,mijlociu rezistent la fainare .

Insusirile agrotehnice si tehnologice:Datoritǎ vigorii mari de crestere trebuie evitatǎ cultura sa pe terenurile fertile ,prea umede ,profunde si altoirea pe portaltoi vigurosi.

Se recomandǎ altoirea pe portaltoii care imprime vigoare mijlocie de creștere, cum sunt SO4-4.SC-25,Riparia gloire.Tot pentru a evita amplificarea creșterilor, vegetative este nevoie sa se menținǎ pe butuc la tǎiere, o cantitate mai mare de lemn multiannual (cordoane ,brațe) și atribuirea unei incãrcaturi mari de rod,de 20-40 ochi /m²,distribuita pe elementele scurte de rod(cepi de 2-3 ochi).Deci ,ca tip de taiere se recomandǎ cordonul bilateral speromat ,dar se practica si Guyot pe brațe cu ȋnlocuire periodica.

Fertlizarea se face cu doze mici de ȋngrǎșǎminte ,mai ales cele cu azot ,care favorizeazǎ creșterile vegetative. Optim ,ȋn podgoria Huși,se pot administra N75 P100 K150 kg/ha pe un fond de fertilizare organicǎ cu doze de 30-40 t/ha gunoi de grajd , odatǎ la 4 ani.Creșterea luxariantǎ, caracteristica acestui soi poate fi incetinitǎ prin aplicarea plivitului lǎstarilor sterili și alegerea optimǎ a momentului executǎrii cȃrnitului, pentru a evita o rǎbufnire a creșterii copililor.

Tehnologic ,soiul Feteascǎ albǎ se remarcǎ un soi de calitate in toate podgoriile. Acumuleazǎ la maturitate deplinǎ, ȋn funcție de arealul de cultura multe zaharuri 180-200g/l,iar aciditatea este și ea variabilã de la 4,5-7,0 g/l H2SO4 ȋncat vinurile obținute sunt echilibrate.Supramaturarea strugurilor se realizeazǎ cu pierderi mici de recoltǎ(10 -15%),iar concentrațiile ȋn zaharuri ajung panǎ la 250 g/l si chiar mai mult.

Producțiile de struguri sunt variabile de la 8-9 t/ha la 12-14 t/ha ,datorate ȋn mare parte diverselor biotipuri din populația soiului.Pentru supramaturarea strugurilor soiul Feteascǎ albǎ preferǎ condițiile unui ecoclimat temperat, mai rãcoros, care dispun insa de toamne lungi și ȋnsorite.

Variații și clone:La SCDVV Odobești a fost omologatǎ ȋn anul 2000 clona Feteascǎ albǎ -1 Od ,caracterizatǎ prin ție de 12,5 t/ha ,capacitate bunǎ de supramaturare și acumulari ȋn zaharuri de 207 g/l,iar la SCDVV Iași ȋn anul 2002 s-a omologat clona Feteascǎ albǎ -8Is ,cu producții de 17t/ha,iar ȋn anul 2006 la SCDVV Blaj s-a omologat clona Feteascǎ albǎ -29 Bl,care dǎ producții de 13,4t/ha.

Zonare: Feteascǎ albǎ are o largǎ raspandire intrand ȋn sortimentul a 127 de centre viticole ,avand o largǎ extindere din soiurile aparținând acestei grupe.Cele mai bune rezultate se obțin ȋn podgoriile din Moldova și Transilvania.

FETEASCᾸ REGALᾸ

fig.3.2 Detaliu cu soiul Feteascǎ regalǎ (www.info-delta.ro)

Sinonime: Galbenǎ de Ardeal, Dǎnesanǎ – in România.

Origine. Acest soi este rezultatul unei hibridari naturale intre Feteascǎ albǎ x Grasǎ de Cotnari. El a fost inmulțit dupa anul 1920 de cǎtre pepineristul GASPARI, ȋn localitatea Danes de lȃngǎ Sighișoara, sub denumirea de ,,Dunnesdӧrfer Kӧnigsast’’. In anul 1928 vinul a fost prezentat la o expozipe horticolǎ de la Bucuresti, unde a primit denumirea de Feteascǎ regalǎ care s-a consacrat. S-a extins in toatǎ țara unde ocupa suprafețe mari.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire scǎmoasǎ, cu rozeta de culoare verde albiciosǎ; primele frunzulițe si vǎrful lastarului sunt de culoare verde cu nuanțe albicioase datorate perilor rari si lungi. Frunza adultǎ este mijlocie (11-13 cm lungime), ceva mai lată decât lungă, întreagă cu un început ușor de trilobie; sinusurile laterale superficiale deschise în formă de U; sinusul pețiolar deschis în liră sau U. Limbul frunzei este de culoare verde închis, lucios, cu marginile involute, scămos pe fața inferioară. La fel ca și la soiul Grasă prezintă pe fața superioara a mezofilului adâncituri, mai închise la culoare sub forma unor "lovituri de ciocan”.

Floarea hermafrodită normalǎ, pe tipul 5, soiul fiind autofertil. Strugurii mijlocii (110-130 g ȋn medie),cilindro-conici, deseori aripați, cu boabele așezate des pe ciorchine, Bobul mijlociu, sferic, cu pielița subțire de culoare verde galbui ușor pruinatǎ; pulpa zemoasă, nearomată.

Lastarii ,colorati in verde ,usor bronzați pe partea insoritǎ.Coardele ȋn toamna au culoarea galben brun ,fin striate.

Insușirile agrobiologice :soiul Feteascǎ regala are o periaoda mijlocie de vegetație (160-170 zile )timp in care necesitǎ 2500-3000°C temperatura globalǎ.Are vigoare mijlocie de creștere și fertilitate ridicata ,80-85% lastari fertili.Se reface usor ȋn urma accidentelor climatice.

Dezmugurește devreme, în primele zile ale luni aprilie, pârga strugurilor are loc în prima parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 3-4 săptămâni după soiul Chasselas doré (epoca a IV-V-a).

Rezistențe biologice: soi cu rezistență mijlocie la ger (-20°C . . . -22°C), dar sensibil la secetă; ca urmare trebuie evitată cultura sa în zonele secetoase și pe nisipuri. Are rezistență mijlocie la mană și fainare, sensibil la putregaiul cenușiu al strugurilor

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Feteascǎ regală este un soi care valorifică bine aproape toate tipurile de sol, dar care are nevoie de umiditate asigurată. Portaltoii recomandați sunt cei care dezvoltă un sistem radicular profund și îi susține potențialul de producție, așa cum sunt S04, S04_4, Crăciunel 2, 26. S-a constatat că altoit pe Kober 5 BB, soiului îi este mărită sensibilitatea la îngheț și cancer bacterian.

In plantații se conduce în cordon bilateral pe semitulpină, cu tăiere în verigi scurte de rod sau cepi de producție, cu atribuirea unei încărăcături mari de ochi la tăiere 20-22 ochi/m2. în zonele unde survin deseori accidente climatice soiul se conduce pe semitulpină, cu tăierea în elemente lungi de rod, coarde de 8- 12 ochi, Guyot pe brațe cu înlocuire periodică, sarcinile de rod fiind de 40-50 ochi/butuc.

Feteascǎ regală este un soi care areacționează pozitiv la aplicarea fertilizării prin obținerea de sporuri importante de producție. Consumul anual de elemente nutritive este Ni27 Pas K137 kg/ha (Gh. CONDEI și colab., 1991). Dozele optime sunt Nioo-iso P150-200 K150-200 kg/ha. s.a.(Gh. CONDEI și colab., 1998) aplicate pe un fond de fertilizare organică de 30 t/ha gunoi de grajd, odată la 4 ani.

Producțiile de struguri obținute variază în funcție de arealul de cultură de la 11 t/ha la Blaj până la 27 t/ha la Odobești, cu o medie de 15-20 t/ha. Tehnologic, soiul nu atinge nivelul calitativ pe care îl are Feteasca albă.

Acumulează zaharuri de la 170-180 g/l până la 200-210 g/l, cu o aciditate totală a mustului variabilă între 4,5-7,0 g/l H2S04, iar capacitatea de supramaturare este mult mai redusă, deoarece acumulările în zaharuri ating doar 220-235 g/l. In anii cu condiții climatice nefavorabile se obțin vinuri de masă. Obișnuit, vinurile rezultate din Fetească regală sunt de calitate, dar pot fi folosite și la obținerea vinurilor materie primă pentru spumante sau distilate învechite din vin.

Variații și clone. în populația soiului Fetească regală s-au depistat două biotipuri, unul cu strugurii mari, mai puțin compacți și boabele de culoare galbenă, apropiat de Grasa de Cotnari și al doilea cu strugurii uniaripați, compacți și boabele de culoare verde gălbui, apropiat soiului Fetească albă.

Prin selecție clonală la SCDW Blaj a fost omologată în anul 1979 clona Fetească regală-21 Bl, caracterizată prin producții de 15,8 t/ha și capacitate mare de acumulare în zaharuri.

Zonare. Datorită plasticității sale ecologice și producțiilor mari de struguri, soiul a fost extins foarte mult în cultură, chiar și în areale mai puțin favorabile (zona nisipurilor, unde suferă de secetă), în detrimentul soiului Fetească albă. Este inclus în aproape toate centrele viticole care au ca direcție de producție obținerea vinurilor albe, fiind cel mai răspândit soi din această grupă. Ca și Feteasca albă cele mai bune rezultate sunt obținute în [NUME_REDACTAT] și Moldova.

SAUVIGNON

Fig. 3.3 soiul Sauvignon (www.vineacces.com)

Sinonime: Blanc fume, Fume, Surin, Fie, Sautemes, Sauvignon blanc, Sauvignon jaune, Sauvignon vert, Sauvignon a gros grains – în Franța; Sylvaner musque, Muskai sylvaner, Feigentraube – în Germania.

Origine. Soiul se cultivă pe suprafețe mari în Franța, regiunea viticolă Bordeaux, podgoria Sauternes, pentru obținerea vinurilor dulci; de aici se pare ca își are și originea. Face parte din proles occidentalis.

Caracterele ampelografice. La dezmugurire rozeta este scămoasă de culoare albicioasă, cu liziera roz; vârful lăstarului și frunzele tinere sunt peroase, gălbui, cu reflexe bronzate. Frunza adultă este mijlocie, orbiculară, codul ampelometric 135-2-57, trilobată și mai rar pentalobată, cu sinusurile laterale nu prea adânci, închise, eliptice, sinusul pețiolar este în formă de liră cu baza ascuțită. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, ușor gofrat, răsucit către fața superioară; pe partea inferioară prezintă peri scurți și deși.

Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5-6, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt mijlocii, cilindro-conici, uni sau biaripați, deși în boabe. Bobul este mic, sferic, cu pielița subțire, pruinată, de culoare galben verzui, până la galben auriu la maturarea deplina; punctul pistilar persistent; pulpa zemoasă cu gust și aromă discretă specifică soiului.

Lăstarii de vigoare mijlocie, cu meritalele colorate în verde clar, iar nodurile de nuanță roșiatică; cârceii mici și subțiri. Coarda are scoarța colorată în cafeniu gălbui, ușor striată, cu nodurile evidente

Insusiri agrobiologice: Soi cu perioadă mijlocie de vegetație (165-175 zile), având nevoie de 2600-3400°C temperatură activă. Prezintă vigoare mijlocie de creștere și fertilitate bună 60-70% lăstari fertili.

Dezmugurește în a doua decadă a lunii aprilie, părga strugurilor are loc devreme, la începutul lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 2-3 săptămâni față de soiul Chasselas dore (epoca a IV-a la [NUME_REDACTAT]) și mai irziu cu circa o săptămână la [NUME_REDACTAT] (epoca a V-a).

Rezistențe biologice: sub aspectul rezistenței la ger s-a constatat diferențe cele două forme, mai rezistent fiind [NUME_REDACTAT] (-20°C . . -22°C), și mai sensibil [NUME_REDACTAT] (-18°C . -20°C). Are rezistență mijlocie la fainare, sensibil la mană, putregaiul cenușiu și moliile strugurilor.

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Este un soi cosmopolit, preferă versanții cu expoziție sudică sau sud-vestică, bine însoriți, care asigură condiții pentru supramturarea strugurilor. Portaltoii recomandați sunt SO^l B, [NUME_REDACTAT], care grăbesc maturarea strugurilor și favorizează acumulările în zaharuri și au rezistență la calcarul activ din sol, deoarece cele mai fine vinuri se obțin pe solurile scheletice, calcaroase. Se conduce pe tulpini semiînalte și înalte, cordon bilateral, cu tăiere scurtă sau în verigi de rod. Sarcina de producție este de 14-18 ochi/m2. Necesită fertilizarea cu doze echilibrate de îngrășăminte chimice [NUME_REDACTAT] Kioo kg/ha s.a, aplicate odată la 2 ani. Consumul global anual este următorul: N 87; P 31 K 83 kg/ha, iar consumul specific N 10,2 P 3,6 K 9,8 kg/tona de struguri ani (Gh. CONDEI, 1986).

Producțiile de struguri care se obțin sunt de 6-8 t/ha la [NUME_REDACTAT] și de 10-12 t/ha la [NUME_REDACTAT]. Tehnologic, este un soi de înaltă calitate. Acumulează cantități mari de zaharuri 195-220 g/l, valorile mai ridicate fiind caracteristice la [NUME_REDACTAT], aciditatea totală a mustului rămâne echilibrata 4,5-5,5 g/l H2SO4, fapt ce permite cultura sa și în zone mai secetoase (Murfatlar). Vinurile obtinute au o aromă fină, caracteristică. Pentru obținerea vinurilor demidulci și dulci este necesară supramaturarea și botritizarea strugurilor, pierderile de recoltă fiind de 8-17%, compensate însă prin calitatea vinurilor obținute

Variații și clone. Cele două forme existente în cultură diferă ampelograftc și agroproductiv:

[NUME_REDACTAT], prezintă struguri mijlocii sau mari (200-280 g), biaripați, cilindroconici, cu boabe mijlocii, iar frunza adultă este peroasă pe fața inferioară. Este un biotip care se caracterizează printr-o fertilitate mai mică, 55-60% lăstari fertili, dar mai productiv datorită mărimii strugurilor, însă inconstant de la un an la altul Manifestă sensibilitate accentuată la ger și boli.

[NUME_REDACTAT], are strugurii mai mici (150-200 g), cilindrici uniaripați, compacți, cu boabe mici, iar frunza adultă este intens scămoasă pe fața inferioară. Prezintă fertilitate mai ridicată 70-75% lăstari fertili, vigoare mai mare de creștere, dar producții mai mici de struguri. Acumulează mai multe zaharuri, are aromă mai pregnantă și mai bună rezistență la ger și boli.

Din populația biotipului [NUME_REDACTAT] la SCDW Blaj a fost omologată în anul 1975 clona Sauvignon-9 Bl, cu producții de 13 t/ha. Din cea de a doua formă la SCDW Drăgășani a fost omologată în anul 1984 clona Sauvignon-62 Dg, cu producție de 11,5 t/ha, iar la SCDW Ștefanești-Argeș, în anul 2000 clona Sauvignon-111 Șt, cu producție de 15 t/ha.

La mijlocul secolului trecut C. ODART (1840) a semnalat și existența unor forme de Sauvignon roz și roșu violet. Sauvignon rose se cultivă în Argentina și Australia sub denumirea de Guindolino gris și Surin gris. Au însă producții mici, dar cu acumulări mari de zaharuri.

Zonare. [NUME_REDACTAT] intră în sortimentul a 114 de centre viticole. Rezultatele cele mai bune se obțin în sudul Moldovei, podgoriile subcarpatice ale Olteniei, [NUME_REDACTAT] și Dobrogea.

MUSCAT OTTONEL

Fig. 3.4 soiul [NUME_REDACTAT] (www.oenogrape.com)

Sinonime: Muscats – în Italia; Moscatos – în Portugalia.

Origine. Acest soi a fost obținut în Franța, orașul Angers, de către ROBERT MOREAU, în anul 1852, dintr-un amestec de semințe provenite din fecundări libere. P. GALET, 1990 consideră că este rezultatul hibridării dintre soiurile Chasselas dore x Muscat de Saumur.

Caracterele ampelografice. Dezmugurire de culoare arămie bronzată, intensă, cu rozeta peroasă; frunzele tinere și vârful lăstarului sunt bronzate, acoperite cu peri rari și scurți. Frunza adultă este mijlocie, orbiculară, trilobată sau pentalobată, cu sinusurile laterale superioare adânci, închise, ovoidale; cele inferioare deschise în U; sinusul pețiolar este închis elipsoidal. Limbul frunzei este de culoare verde deschis, gofrat, cu marginile răsfrânte către fața superioară, în formă de pâlnie, cu centrul în punctul pețiolar, peros pe nervuri pe fața inferioară. Dinții sunt scunzi, lați la bază și cu marginile rotunjite. întreaga frunză este asemănătoare cu cea de la soiul Chasselas dore.

Floarea este hermafrodită normală, pe tipul 5, cu polen abundent și fertil. Strugurii mici spre mijlocii, cilindrici, uneori aripați, cu boabele așezate des pe ciorchine încât se deformează. Bobul mijlociu, sferic, cu pielița groasă, de culoare verde-gălbui, acoperită cu pruină densă, ceea ce îi dă un aspect albicios; pulpa semizemoasă, cu aromă de muscat.

Lăstarii au vigoare mijlocie, meritale scurte, de culoare verde, cu striuri bronzate pe partea însorită. Coardele toamna, sunt striate și de culoare brun roșcat

Insușirile agrobiologice. Soi cu perioadă mijlocie de vegetație (165-175 zile) și cerințe termice reduse, necesitând 2500-2900°C bilanț termic activ. Vigoarea de creștere este mijlocie, iar fertilitatea foarte ridicată, peste 85% lăstari fertili, frecvent cu 2 etaje de inflorescențe. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor și diferențiază mugurii de rod de la baza coardei.

Dezmugurește în a doua parte a lunii aprilie; pârga strugurilor are loc devreme la începutul lunii august, iar maturarea se realizează la 1-2 săptămâni după soiul Chasselas dore (epoca a IV-a). Toamna frunzele se îngălbenesc devreme, ceea ce indică precocitatea soiului.

Rezistențe biologice: soi cu toleranță bună la ger (-20°C . . . -22°C), mai puțin rezistent la secetă, sensibil la mană și fainare, mijlociu rezistent la putregaiul cenușiu, sensibil la atacul moliilor strugurilor, mai ales în sudul țării și în arealele mai secetoase. în ultimii ani, soiuhMuscat Ottonel s-a dovedit a fi sensibil la putregaiul acid al inflorescențelor, manifestat prin brunificarea unor părți a inflorescențelor după legarea boabelor, boala fiind cauzată de ciuperci din genul Botrytis, având ca vectori nematozii

Insușirile agrotehnice și tehnologice. Se cultivă cu rezultate bune pe terenurile în pantă, cu expoziții însorite și pe soluri cu fertilitate mijlocie sau scăzută, dar cu umiditatea asigurată (treimea de mijloc a pantei). Cele mai fine vinuri se obțin pe solurile scheletice, calcaroase.

Se pretează foarte bine la conducerea pe semitulpină în cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod (cepi de 2-3 ochi), sau mijlocii (cordițe de 5-6 ochi), încărcătura de rod fiind de 16-18 ochi/m2. Consumul global la acest soi este N38 P12; K3î kg/ha, iar consumul specific N 5,8 P 1,8 K 4,8 kg/tona de struguri (Gh. CONDEI și colab., 1986). Prin fertilizare și irigare se obțin sporuri importante de producție, dozele reomandate fiind N100P150K100 kg/ha s.a. (Gh. CONDEI și colab., 1998). [NUME_REDACTAT] soiul suferă de secetă, fiind irigat cu o normă de 1500-2000 m /ha, aplicată în 2-3 udări, altfel pierde frunzișul devreme, încă din luna august.

Tehnologic, [NUME_REDACTAT], în zonele răcoroase este de înaltă calitate. La maturarea deplină acumulează cantități mari de zaharuri 190-210 g/l, iar prin supramaturare atinge 250-270 g/l și un conținut ridicat în substanțe aromate. In zonele mai călduroase, soiul are un neajuns major, lipsa de aciditate, de 3,3-3,8 g/l H2SO4 și un conținut ridicat în enzime oxidazice, ceea ce face ca vinurile obținute să fie ușor predispuse la casare (brunificare). Producțiile de struguri sunt variabile, în funcție de arealul de cultură, de la 7-8 t/ha, la Lechința, până la 12-14 t/ha în podgoria Iași.

Variații $i clone. La SCDVV Blaj, în anul 1995 a fost omologată clona [NUME_REDACTAT]-12 Bl. Producțiile de struguri la această clonă sunt mari de 14-15 t/ha, sporul de producție față de populația din care a fost extrasă este de 36%. La maturarea deplină acumulează cantități mari de zaharuri 197-210 g/l, iar prin supramaturare atinge 240-250 g/l, cu aciditatea totală a mustului de 3,8-4,2 g/l H2SO4 și un conținut ridicat în substanțe aromate.

Zonare. Soi cu o mare plasticitate ecologică, deținând ponderea ca suprafață în țara noastră pentru direcția de producție a vinurilor aromate. Cele mai bune rezultate le dă în podgoriile răcoroase din Transilvania și nordul Moldovei. Este cultivat și în podgoriile colinare din Muntenia și Oltenia și în Dobrogea.

3.2. Metoda de lucru

Studiile au fost efectuate în [NUME_REDACTAT] a Disciplinei de Viticultură din cadrul Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași. S-a lucrat cu soiurile Feteascǎ albǎ,Feteascǎ regalǎ,[NUME_REDACTAT] si Sauvignon; butucii au vârsta de 22 de ani, au fost plantați la distanțe de 2,2/1,2 m (3788 butuci/ha), altoiți pe portaltoiul Kober 5 BB, sunt conduși sub formă de cordoane bilaterale semiînalte, cu tăierea în elemente mijlocii de rod, tăierea tip cordon Cazenave.

Pentru a determina viabilitatea mugurilor s-a folosit metoda secționarii, utilizȃndu-se un briceag bine ascutit si apoi observarea la o lupa binocularǎ sau cu ochiul liber, a intregului complex mugural al ochiului de iarnǎ.S-a analizat viabilitatea mugurilor principali, a mugurilor secundari si a mugurilor tertiari. Se considerǎ mugure viabil mugurele care prezinta o culoare verde intensǎ pe toatǎ suprafața sa; mugurii afectați prezinta o culoare brunǎ pe intreaga suprafața a mugurelui, sau numai pe o porțiune a acestuia.

Situația ochilor de iarna s-au ȋnscris ȋn formulare, consemnȃndu-se starea mugurilor din fiecare ochi.Cei viabili se noteaza cu +,iar cei mirti cu -.

Pentru a evidenția influența temperaturilor scăzute din timpul iernii asupra creșterii și dezvoltării butucilor, pe parcursul anului 2012 s-au efectuat următoarele observații și determinări: viabilitatea mugurilor, fertilitatea, productivitatea viței de vie.

Capitolul 4

REZULTATE OBȚINUTE

4.1 Viabilitatea mugurilor

Oricare ar fi situația, pentru a realiza producția de struguri preconizatǎ, primǎvara,ȋnainte de tǎiere, trebuie sǎ se controleze starea de iernare a vițelor, sǎ se stabileascǎ pierderile de ochi și, ȋn funcție de aceasta sǎ se stabileascǎ ȋncǎrcǎtura de rod.

Temperatura scăzută sub limita de rezistență a soiurilor (-18 – -22 oC), este principalul factor care determină pierderile de muguri. Temperatura acționează prin nivel, mod de realizare și durata acesteia. Temperaturile negative care survin treptat sunt mai puțin dăunătoare decât schimbările bruște de temperatură (șocurile termice), care au loc în special în ultima parte a perioadei de repaus. Umiditatea relativă ridicată a aerului stimulează efectul negativ al temperaturii. Chiciura și poleiul care se formează pe coarde pot conduce la asfixierea mugurilor. Mugurii pot fi afectați și de bolile și dăunătorii care iernează la nivelul lor, cum ar fi făinarea, acarienii etc. În cazul coardelor îngropate, pierderile de ochi se realizează datorită excesului de umiditate din sol asociate cu temperaturi peste 10 oC, care determină asfixierea mugurilor, urmată de atacul ciupercilor saprofite din sol, fenomen cunoscut sub numele de „clocire“.

Recoltarea coardelor pentru determinarea viabilității mugurilor trebuie făcută imediat după trecerea valului de temperaturi scăzute, dar după ce temperatura aerului revine la nivelul normal pentru perioada respectivă. Recoltarea probei de coarde în timpul șocului termic, urmat de trecerea coardelor într-o cameră încălzită (18-20 oC), poate conduce la pierderi artificiale de muguri datorită „șocului de dezghețare”.

Viabilitatea mugurilor se determină pentru fiecare parcelă. În acest scop se recoltează o probă de cel puțin 4 de coarde pentru fiecare soi ȋn parte. Se recoltează câte o coardă normal dezvoltată, de la punctul de inserție, de la butuci situați în diferite puncte ale parcelei. Proba se leagă în pachet, se etichetează, menționându-se soiul, parcela și data recoltării coardelor. Probele de coarde sunt aduse în camere încălzite (18-20 oC), se introduc cu baza în apă, unde se mențin timp de 1-2 zile, pentru rehidratarea și evidențierea diferențelor dintre țesuturile viabile și cele moarte.

Pentru testarea viabilitații mugurilor se folosesc doua metode:

-controlul viabilitatii prin secționarea mugurilor

-metoda biologicǎ(constǎ in controlul viabilitații prin forțarea pornirii ȋn vegetație a mugurilor).

Secționarea ochilor(mugurilor). Ochii se secționează longitudinal, în ordinea poziției pe coardă, cu ajutorul unei lame sau briceag bine ascuțit, după care cu ochiul liber, sau cu o lupă, se examinează viabilitatea mugurilor. Mugurii viabili prezintă o culoare verde deschis cu luciu, iar mugurii distruși o culoare brună închisă, mată. Mugurele este considerat mort chiar dacă numai o porțiune a acestuia (un punct, o pată), prezintă semne de afectare. Dintre mugurii ochiului de iarnă se examinează cu atenție mugurele principal, cel mai dezvoltat, cel mai fertil din cadrul complexului mugural. În cazul iernilor relativ blânde, fără pierderi mari de ochi, controlul se rezumă la examinarea mugurilor principali, dar în cazul unor ierni foarte aspre, cu temperaturi deosebit de scăzute se examinează toți mugurii (principali, secundari și terțiari) din ochiul de iarnă, pentru a se stabili posibilitățile de refacere a potențialului productiv și vegetativ al butucilor. Datele obținute se trec într-un tabel, notându-se cu „+“ mugurii viabili și cu „-“ mugurii morți.

Pierderile de muguri se exprimă în procente (% muguri morți), avându-se în vedere și distribuirea pierderilor de-a lungul coardei (bază, mijloc, vârf), pentru ca la tăiere să se rezerve partea din coardă cu procentul maxim de ochi viabili. În general, cea mai bună viabilitate se înregistrează la baza coardei, unde mugurii sunt mai slab dezvoltați, dar mai rezistenți la ger.

Metoda biologicǎ(forțarea mugurilor) . Coardele recoltate sunt fragmentate în butași de un ochi împreună cu întreg meritalul de sub el, prin secționare la 1,5 cm deasupra nodului. Butașii astfel obținuți se introduc, în ordinea de pe coardă, cu baza în orificiile capacului unei tăvi din plastic sau tablă zincată în care a fost introdus rumeguș umed.Tăvile se etichetează, notându-se soiul, parcela și data recoltării iar pentru forțarea pornirii în vegetație, acestea se introduc în termostate, unde mugurii pornesc în vegetație după 8-10 zile la temperatura de 28-30 0C, 16-20 zile la 22-24 0C și după 20-25 zile la 18-20 0C. După pornirea mugurilor se face determinarea viabilității, prin observarea mugurilor care efectiv pornesc în vegetație, datele obținute sunt mai exacte, metoda este însă mai laborioasă, durează cel puțin 10-14 zile, și întărzie luarea unor măsuri de compensare a pierderilor de muguri survenite pe timpul iernii.

Pentru estimarea eficientă și precisă a viabilității mugurilor, se recomandă folosirea ambelor metode, în sensul că primele informații se obțin prin metoda secționării, datele putând fi utilizate pentru luarea unor decizii rapide care trebuie luate privind tăierea de rodire, iar datele obținute după metoda biologică permit realizarea „din mers” a eventualelor corecturi necesare.

In funcție de pierderile de ochi și de zona coardei ȋn care sunt situați majoritatea achilor viabili, se stabilește modalitatea de taiere:normalǎ, de compensare, sau provizorie.

Ca urmare a iernii nefavorabile din 2010-2011, care s-a manifestat prin înregistrarea unor temperaturi scăzute, cu realizarea unor șocuri termice în lunile decembrie, ianuarie și februarie, temperaturi care au coborât până la – 26,590 C în aer și -34,90C la sol.Butucii au foat afectați sever, prin distrugerea unui procent ridicat de muguri principali și parțial de muguri secundari.

Fig.4.1 Mugure principal mort

Fig.4.2 mugure principal și secundar viabil

Tabelul 4.4

Situația viabilității mugurilor în primăvara anului 2011 (%)

Viabilitataea mugurilor principali a fost cuprinsă între 37,5% și 17%, mai scăzută la soiul Feteascǎ albǎ(17%)și mai ridicată la soiul Sauvignon(37,5%); mugurii secundari au înregistrat o viabilitatea mai bună, cu valori de până la 56,3% în cazul soiului Sauvignon, muguri care au fost fertili și au compensat pierderile de muguri principali.

4.2 Elementele de rod și sarcina de ochi a butucului

Prin tăierea de rodire, la care este supusă anual vița de vie, unele elementele lemnoase anuale sunt îndepărtate, iar altele sunt scurtate la diferite lungimi; rezultă, astfel, elemente lemnoase noi, care poartă denumiri specifice în viticultură, atribuite, în special, după lungimea acestora, exprimată în număr de ochi

Cepul rezultă prin scurtarea unei coarde anuale la lungimea de 1-3 ochi.

Cordița de rod rezultă prin scurtarea unei coarde roditoare la 4-7 ochi.

Coarda de rod rezultă prin scurtarea unei coarde roditoare la lungimea de cel puțin opt ochi. În funcție de lungime, coarda poate fi scurtă, când are 8-12 ochi, mijlocie, când are 13-16 ochi, lungă, când are 17-20 ochi, și foarte lungă, când are peste 20 ochi.

Elementele lemnoase prezentate anterior pot fi situate separat pe butuc, sau pot forma asociații:

Veriga de rod reprezintă un cuplu format dintr-o coardă (cordiță) de rod cu poziție superioară și un cep de înlocuire cu poziție inferioară, ambele elemente situate pe aceeași porțiune de lemn de doi ani.

Tabelul 4.2.

Elementele de rod și sarcina de ochi a butucului la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ, Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] tăierea de rodire, la toate soiurile studiate s-au rezervat pe butuc opt verigi de rod, formate din cepi de înlocuire de 1-2 ochi și cordițe de circa 5 ochi. Pentru completarea sarcinii de rod de la baza butucului, din cepul de siguranță au fost lăsate 1-2 coarde de rod în lungime de 8-10. Sarcina de rod rezervată la tăiere pe butuc a fost de 50 ochi.

4.3 Cantitatea de lemn/butuc eliminată la tăiere

La tăierea de fructificare se îndepărtează de pe butuc o cantitate de lemn anual și multianual care variază în funcție de soi, condițiile ecologice și tehnologice, între 0,3 și 2,0 kg, rezltând o cantitate de 1500-4000 kg/ha.

Materialul căzut la tăiere poate fi tocat direct în vie cu mașina de tocat coarde și încorporat în sol, lucrare care asigură un aport important de substanță în sol, care poate compensa parțial necesarul de îngrășăminte organice.

Coardele pot fi scoase la marginea parcelei și folosite ca și combustibil, sau chiar nutreț în hrana animalelor, sub formă de făină de coarde.

Tabelul 4.3.

Cantitatea de lemn/butuc eliminată la tăiere la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ, Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria Iași (g)

La tăierea de rodire s-au îndepărtat de pe butuc o cantitate totală de lemn în medie de 675g. Din lemnul eliminat la tăiere cea mai mare cantitate o reprezintă lemnul anual cu 515g, o cantitate mai mică de circa 150g o reprezintă lemnul multianual. Dintre soiuri cea mai mare cantitate de lemn pe butuc a fost eliminată la soiurile Feteasă albă și Sauvignob și cantități mai mici de lemn au fost eliminate la soiurile [NUME_REDACTAT] și Fetească regală.

4.2 Desfășurarea fenofazelor de vegetatie

Datorită pierderilor mari de muguri proncipali, au pornit în vegetatie un număr însemnat de muguri secundari, care însă pornesc mai târziu în vegetație; astfel dezmuguritul s-a realizat între 14-22 aprilie. Datorită tempeturilor ridicate din primăvara anului 2012 înfloritul s-a declanșat mai devreme, la sfârșitul lunii mai și s-a încheiat în prima parte a lunii iunie.

[NUME_REDACTAT] fenofazelor de vegetație la soiurile Feteascǎ albǎ,Feteasǎ regalǎ,

Sauvignon și [NUME_REDACTAT], cultivate în podgoria Iași

4.3 [NUME_REDACTAT] reprezinta capacitatea de a forma organe de fructificare, ca prima etapa in formarea productiei de struguri.Aceasta poate fi potentiala si reala.

Fertilitatea potentiala este determinata de baza genetica a fiecarui soi, influentata de conditiile de culturasi este exprimata, practic, prin numarul de primordii de inflorescenta normal dezvoltate, formate in ochiul de iarna, in anul anterior fructificarii. Ea se determina in scopuri practice, inainte de lucrarea de taiere in uscat, pentru a stabili sarcina de rod a butucului, lungimea elementelor de rod permitand astfel prognozarea viitoarei productii.

Fertilitatea reala este data de numarul de inflorescente normal dezvoltate formate pe butuc. Poate fi exprimata prin procentul de lastari fertili si coeficientii de fertilitate.

Procentul de lastari fertili este variabil, in functie de soi, cuprins intre 20 – 40% la soiurile apirene, 40 – 60% la soiurile pentru struguri de masa si 60 – 90 – 95% la soiurile pentru struguri de vin.

Coeficientul de fertilitate absolut(C.f.a.) reprezinta numarul mediu de inflorescente formate pe un lastar fertil al butucului. Inregistreaza valori intre 1,0 – 2,0, uneori mai mari.

Coeficientul de fertilitate relativ (C.f.r.) reprezinta numarul mediu de inflorescente pe un lastar al butucului, inregistreaza valori cuprinse intre 0,5 – 1,5.

Cu toate că iarna 2011/2012 a fost deosebit de aspră, cu temperaturi care au coborât sub limita de rezistență a viței de vie, s-a constatat o capacitate foarte ridicată a butucilor de a reface potențialul de fructificare, în special pe baza mugurilor secundari, care la soiurile pentru struguri de vi prezintă o fertilitate ridicată, apropiată de cea a mugurilor principali.

Dintre soiurile analizate o fertilitate foarte bună au înregistrat soiurile Fetească regală și Sauvignon, și o fertilitate mai redusă soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT].

La soiul Feteascǎ albǎ, numărul total de lăstari formați pe butuc a fost de 30,6 din care lăstari fertili au fost în număr de 18,3 pe butuc, și s-au format 25,6 inflorescențe.La soiul Feteascǎ regalǎ pe butuc s-au format în medie 49,6 lăstari, din care 45,3 au fost fertili, pe care s-au dezvoltat 74,3 inflorescențe.La soiul [NUME_REDACTAT] s-au format un număr total de 36,6 lăstari, din care 26 lăstari fertili, cu un număr de 26,7 inflorescențe.[NUME_REDACTAT] a prezentat un numǎr total de 58,6 lǎstari din care 45,6 fertili si cu numǎr totl de 45 inflorescențe.

Tabelul 4.6

Fertilitatea soiurilor Feteascǎ albǎ, Feteasca regalǎ,[NUME_REDACTAT],

Sauvignon,cultivate în podgoria Iași

4.4 Productivitatea și producția de struguri

Productivitatea reprezinta capacitatea viței de vie de a forma si de adezvolta struguri pana la maturitatea deplina.Ea continua, valorifica fertilitatea reala si cuprinde doua categorii: productivitatea initialǎ si finǎ.

Productivitatea initialǎ se defineste prin numarul de struguri formati pe butuc dupa legarea florilor, cand boabele au 4-5 mm diametru. Numarul de struguri formati este, de regula, inferior numarului de inflorescente, deoarece unele dintre acestea, sub actiunea unor factori nefavorabili, pierd florile, se usuca si cad. Aceasta productivitate este luata in calcul la evaluare pentru aprecierea productiei probabile de struguri, in vederea pregatirii campaniei de recoltare.

Productivitatea reala (finala) este definita prin numarul de struguri normal dezvoltati, care ajung la maturitate deplina. Productivitatea se exprima prin indicii de productivitate.

Indicele de productivitate absolut (I.p.a.) se calculeaza:

I.p.a. = C.f.a. x g

g = greutatea medie a stugurelui la maturitatea deplina si reprezinta productia de struguri (exprimata in g) formata pe un lastar fertil al butucului.

Indicele de productivitate relativ (I.p.r.) se calculeaza:

I.p.r. = C.f.r. x g

si reprezinta productia de struguri formata in medie pe un lastar al butucului. Acest indice se ia in calcul la stbilirea sarcinii de ochi a butucului, pentru o anumita productie planificatǎ.

Potențialul de producție al soiurilor de vița de vie este determinat de caracteristici agroproductive condiționate genetic, respective fertilitatea strugurilor, numǎrul de flori din inflorescența numǎrul de boabe pe strugure și greutatea medie a boabelor.

Productivitatea și producția de struguri a butucilor, la soiurile studiate, au fost estimate pentru anul 2012 având în vedere fertilitatea butucilor și greutatea medie a strugurelui realizată de soiurile respective în anii anteriori în condițiile podgoriei Iași.

Productivitatea soiurilor studiate în podgoria Iași au înregistrat, în general, valori apropiate de cele normale (tab.4.7). Cele mai ridicate valori ale indicilor de productivitate s-au observat la soiul Fetească regală și Sauvignon, valori mai reduse s-au observat la soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT].

Producția estimată de struguri este de 8,1 t/ha la soiurile Fetească albă și [NUME_REDACTAT], și reprezintă circa 70% din producția normală, specifică acestor soiuri. La soiurile Sauvignon și în special Fetească regală, cu producții de struguri estimate de 17,7, respectiv 22,0 t/ha, valorile acestora sunt cu 30-40% mai mari față de cele specifice soiurilor.

Productivitatea soiurilor Feteascǎ albǎ,Feteasca regalǎ,[NUME_REDACTAT] și Sauvignon,cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] 4.8

Productia de struguri la soiurile Feteascǎ albǎ, Feteascǎ regalǎ,[NUME_REDACTAT] și Sauvignon, cultivate în podgoria [NUME_REDACTAT] 5

CONCLUZII

Datorită condițiilor climatice nefavorabile din timpul iernii 2011/2012, s-au înregistrat un procent însemnat de muguri principali distruși cuprins între 64,7% și 77,1%.

Efectul negativ al temperaturilor scăzute din perioada de repaus a fost diminuat de viabilitatea mugurilor secundari care au compensat pierderile de muguri principali influentand pozitiv nivelul fertilității și productivității soiurilor cultivate.

Cu toate pierderile mari de muguri din iarna 2006/2007, producțiile estimate de struguri sunt relativ ridicate, apropiate și chair peste cele normale

Dintre soiurile studiate cea mai bună comportare la temperaturile scăzute din timpulierii, și o capacitate foarte bună de refacere a potențialului de producție au dovedit soiurile Fetească regală și Sauvignon. [NUME_REDACTAT] regală și [NUME_REDACTAT] au dovedit o comportare bună, cu refacerea potențialului de producție în jur de 70%.