Procedeele de Descoperire Si de Ridicare a Inscrisurilor Si a Mijloacelor Materiale de Proba

Ridicarea de obiecte si înscrisuri cu scopul de a fi folosite ca mijloace de proba în procesul penal, trebuie descoperite si stranse de catre organele de urmarire penala, prin intermediul unor procedee reglementate de Codul de procedura penala (art. 96-111). Potrivit art. 96 CODUL DE PROCEDURA PENALA, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectul si înscrisurile ce pot servi ca mijioc de proba în procesul penal.

Ridicarea de obiecte si înscrisuri este un act procedural, care presupune cunoasterea, de catre organele judiciare a locului unde se gasesc acestea. Masura ridicarii de obiecte si înscrisuri se dispune de organul de urmarire penala prin rezolutie, iar de instanta de judecata prin încheiere. Legiuitorul a instituit doua modalitati de efectuare a acestei activitati:

-ridicarea la cerere (art. 96, 97, 98 C.proc.pen.);

-ridicarea silita (art. 99 C.proc.pen.) Ridicarea la cerere-luarea obiectelor sau înscrisurilor ce pot servi ca mijioc de proba de la persoana fizica sau juridica care le are în posesie si care are obligatia sa le prezirite,sa le predea, sub luare de dovada organelor judiciare.

Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un înscris poate sefi un mijioc de proba, se retine numai copia. Daca obiectul sau înscrisul are caracter secret , prezentarea,predarea se face în conditi care sa asigure pastrarea secretului, a condfidentialitatii. Observatie:Nerespectarea acestei dispozitii legale constituie infractiune (potrivit art. 252 C. pen.).

Ridicarea la cerere reprezinta luarea obiectelor sau înscrisurilor, atunci cand nu au fost predate de bunavoie la cererea organelor judiciare. In timpul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor ,înscrisurilor se comunica procurorului, care va lua masuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penala (conform articolului 99 alin. 2 C.proc.pen.). O ridicare speciala de înscrisuri si obiecte face referire la corespondenta si obiectele trimise de învinuit sau inculpat sau adresate acestuia si aflate în posesia unitatilor postale sau de transport. Astfel, daca sunt întrunite conditiile privitoare la existenta datelor sau indiciilor temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu si daca se impune pentru aflarea adevarului, iar stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu pot fi realizate în baza altor probe (art. 911 alin. 1 C.proc.pen.), instanta de judecata, la propunerea procurorului, în cadrul urmaririi penale sau, din oficiu, în cadrul judecatii, poate hotara prin încheiere motivata ca orice unitate postala sau de transport sa retina,sa predea scrisorile, telegramele si alte tipuri de corespondenta, sau obiectele oferite de învinuit sau inculpat, sau procedura de retinere si predare a corespondentei si obiectelor se desfasoara în conditiile prevazute de art. 911 C.proc.pen. In cazuri urgente si bine jintemeiate, masura poate fi dispusa de catre procuror, avand obligatia de a informa de urgenta instanta. Organul judiciar va cerceta continutul corespondentei si al obiectelor ce i se predau, pastrand doar ceea ce este folositor pentru lamurirea cauzei. Corespondenta si obiectele ridicate ce nu au legatura cu cauza vor ramane destinatarului.

Perchezitia

Perchezitia este actul procedural care se refera la cercetarea efectuata asupra articolelor textile ale unei persoane sau la domiciliul acesteia,avand scopul de a depista si de ridica obiecte sau înscrisuri, familiare organului judiciar, dar nepredate de bunavoie, de asemenea si in vederea depistarii altor mijloace de proba necesare rezolvarii cauzei penale. O derogare importanta de la principiul inviolabilitatii domiciliului, prevazut în art. 27 al Constitutiei Romaniei, legiuitorul a creea numeroase garantii în vederea respectarii drepturilor si libertatilor persoanei, care ar pot fi încalcate prin dispunerea perchezitiei.

Codul de procedura penala prevede în art. 100-106 cazurile si conditiile prevazute de lege în care se poate dispune efectuarea perchezitiilor. Textul constitutional stabileste situatiile în care pot face exceptie de la dispozitiile care consacra inviolabilitatea domiciliului saul al resedintei unei persoane,, printre care si executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti.

In acelasi timp prevederile Constitutiei Romaniei au suferit modificari în alin. 2, 3 si 4 apartinand art. 27 ,facand referire la faptul ca singura autoritate capabila sa dispuna perchezitia domiciliara este judecatorul. Perchezitia se va efectua în conditiile si în formele prevazute de lege, perchezitiile pet imp de noapte sunt interzise, exceptie reprezentand cazul infractiunilor flagrante. Ideea care a stat la baza restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, prevazute in Constitutia Romaniei, cum ar fi inamovibilitatea persoanei, inamovibilitatea domiciliului, inamovibilitatea secretului corespondentei si asa mai departe, este cuprinsa in rolul extrem de important pe care îl respectivele procedee de investigate cum ar fi ridicarea de obiecte si înscrisuri si perchezitia pentru solutionarea unei cauze penale.

Efectuarea in timp si in conditii bune a perchezitiilor si a ridicarii de obiecte sau înscrisuri duce la obtinerea unor probe necesare, si de multe ori unice, pentru clarificarea unei cauze. Perchezitia poate fi realizata ca urmare a refuzului de a preda obiectele si înscrisuriie solicitate de catre organelle judiciare,insa se poate dispune si separat de ridicarea de obiecte si înscrisuri. Conform art. 100 alin, 1 din Codul de procedura penala,cand persoana careia i s-a cerut sa predea anumite obiecte sau anumite inscrisuri dintre cele aratate în articolul 98 neaga existenta sau posesia acestora, in acelasi timp ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este vitala pentru descoperirea si strangerea de probe, se poate dispune efectuarea acesteia.

Perchezitia poate fi de doua feluri:

-domiciliara ;

-corporala.

Perchezitia corporala rezida în cautarea obiectelor si înscrisurilor banuite a se afla sau a fi ascunse în articolele de imbracaminte sau asupra corpului unei persoane (de asemenea in autoturismele sau in bagajele acestora).

Cercetarea poate fi extinsa si asupra corpului persoanei in cauza cu scopul de a se descoperi urme de violenta sau alte semne semnificative ale faptei savarsite.

Perchezitia domiciliara reprezinta cercetarea efectuata în încaperile domiciliului sau resedintei persoanei perchezitionate si în dependintele acesteia.Pentru a efectua o perchezitie si pentru a ridica obiecte si inscrisuri asa cum rezulta conform articolului 100din cadrul Codului de procedura penala pentru a se dispune efectuarea unei perchezitii, este indispensabila " îndeplinirea, in acelasi timp , a unor conditii de fond si de forma. In concluzie pentru ca efectuarea perchezitiei sa se poate dispune este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor cerinte cruciale:

-sa existe sau sa se banuiasca , în mod fundamentat, ca exista un obiect sau înscris ce poate fi utilizat ca mijloc de proba. Daca obiectele sau inscrisurile respective exista in posesia unor persoane fizice sau juridice care respinge predarea acestora, la cererea bine intemeiata organelor judiciare competente negand existenta sau posesia acestora;

-sa existe indicii bine intemeiate pentru ca efectuarea perchezitiei este necesara pentru descoperirii si adunarii probelor. Legislatia lasa la aprecierea organelor judiciare daca se impune sau nu efectuarea perchezitiei. In legislatie s-a stabilit ca este posibila efectuarea perchezitiei, pentru a l prinde pe faptuitor, atunci cand exista indicii ca el se afla ascuns într-o locuinta. Pentru a se efectua o perchezitie domiciliara trebuie sa se indeplineasca cumulative urmatoarele conditii:

– masura sa fie dispusa de catre judecator, prin încheiere motivata, în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului sau in cursul judecatii. Masura nu poate fi dispusa înainte de începerea urmaririi penale;

– obligatia pentru organul judiciar care se ocupa cu efectuare perchezitiei de a se legitima cu legitimatia de serviciu si de a prezenta autorizatia primita de la judecator;

– perchezitia trebuie sa se faca de fata cu persoana perchezitionata si cu martori asistenti, iar daca aceasta lipseste sa se faca în prezenta unui reprezentant, al unui membru al familiei, sau daca este cazul in prezenta unui vecin care are capacitatea de exercitiu. Daca insa persoana la domiciliul sau resedinta careia se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi adusa obligatoriu la perchezitie.

Organele judiciare care efectueaza perchezitia sunt:

– atunci cand este vorba de perchezitie domiciliara: procurorul sau organul de cercetare penala, acompaniat de lucratori operativi, în cursul urmaririi penale; în cursul judecatii, masura se transmite procurorului, în vederea efectuarii acesteia.

In cazul unei cercetari locale, perchezitia se efectueaza si de catre instanta conform Articolului 102 alineat 1 din cadrul Codului de procedura penala .

Perchezitia corporala se va realize de catre organul de cercetare penala, procuror sau judecator,dupa caz conform Articolului 106 din cadrum Codului de procedura penala. Articolul 103 din cadrul C.proc.pen.prevede timpul de efectuare al perchezitiei :

-perchezitia domiciliara si ridicarea de obiecte si înscrisuri se realizeaza între orele 6.00 si 20.00, iar în cazul celorlalte ore numai în cazul unei infractiuni flagrante sau in cazul in care perchezitia urmeaza a se efectua într-un local public. Perchezitia pornita între orele 6.00 si 20.00 poate continua si în timpul noptii,daca este cazul. Organul judiciar care efectueaza perchezitia, dupa cese legitimeaza si în cazurile prevazute de lege dupa ce prezinta autorizatia data de catre judecator are dreptul de a deschide încaperile sau alte mijloace de pastrare în care s-ar putea gasi obiectele sau înscrisurile cautate, daca proprietarul refuza sa le deschida. Organul judiciar este obligat ridice numai a obiectele sau înscrisurile care au legatura cu fapta savarsita. Insa in cazul in care se gasesc obiectele sau înscrisuri a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica întotdeauna conform articolului 105 alineatul din cadrul Codului de procedura penala. De asemenea organul judiciar are o alta lege menita sa fixeze un cadru procesual legal de efectuare a perchezitiei, în conditiile respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei perchezitionate, care este înscrisa în alineatul 3 si art. 105 C.proc.pen., conform careia organul judiciar este obligat sa ia masuri pentru ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui perchezitionat, si care nu are legatura cu cauza, sa nu devina publice.

Perchezitia corporala se va realiza de catre organul judiciar care a dispus-dupa ce inainte s-a legitimat. O regula vitala este ca perchezitia corporala sa se faca numai de catre o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.Facand referire la actuala reglementare a perchezitiei corporale, sunt unele schimbari ale conditiilor si procedurii de efectuare fata de perchezitia domiciliara, care sunt considerate nejustificate. Textul articolului 100 C.procedura penala,care contine dispozitiile generale, cu privire la conditiile de efectuare a perchezitiei, la categoriile de perchezitie, la organele care o pot dispune si o pot realiza si stabileste momentul procesual in care se poate dispune perchezitia, prevede ca perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa inainte de inceperea urmaririi penale. In caz contrar aceasta inseamna ca perchezitia corporala poate fi realizata si inaintea inceperii urmaririi penale.I n raport cu principiul inviolabilitatii persoanei conform articolului 23 din Constitutie este inadmisibil a se accepta efectuarea unei perchezitii corporale asupra unei personae inainte de a se incepe urmarirea penala.

In acelasi timp conform articolului 100 alin. 3 din Codul de procedura penala, doar in cazul perchezitiei domiciliare este necesara autorizarea de catrejudecator data printr o incheiere motivata, fapt ce inseamna ca pentru pentru a realiza o perchezitie corporala nu este necesara autorizati de la judecator. Diferenta respective de reglementare este inadmisibila, in raport cu acelasi text constitutional, care consacra principiul inviolabilitatii persoanei. Diferentierile in cauza care se refera la dispunerea perchezitiei, la timpul de efectuare, la obligativitatea prezentei martorilor asistenti,care asigura mai mult invioiabilitatea domiciliului decat inviolabilitatea persoanei sunt neconstitutionale si este necesara remediarea acesteia in viitorul cod de procedura penala.

Viitoarea reglementare ar trebui sa prevada posibilitatea perchezitiei corporale inainte de inceperea urmaririi penale doar intr-o singura situatie ,doar in cazul infractiunilor flagrante. In cazul acelorasi infractiuni flagrante, pentru asigurarea operativitatii tot pe cale de exceptie, se justifica efectuarea unei perchezitii corporale fara autorizarea judecatorului. O alta dispozitie speciala este cuprinsa in articolul 215 alin. 2 C.proc.pen.conform caruia, comandantii de nave si aeronave si agentii de politie de frontiera pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului si asupra obiectelor pe carea acesta le detine. Trebuie sa se diferentieze perchezitiile cu caracter judiciar, folosite ca procedee probatorii in cauzele penale si perchezitia vamala care este de natura extrajudiciara si care se face doar la punctele de trecere a frontierei de stat.

In cazul realizarii perchezitiei si a ridicarii de obiecte sj inscrisuri, organele judiciare sunt obligate sa le prezinte persoanei de la care sunt ridicate si martorilor asistenti, cu scopul de a fi recunoscute si de a fi insemnate de catre acestea fara a fi schimbate sau modificate,apoi se sigileaza si se eticheaza . Faptul ca aceste obiecte si inscrisuri se arata persoanelor prezente si martorilor asistenti reprezinta o garantie a legalitatii efectuarii masurii, dar are si scopul de a face imposibila o contestatie cu privire la originea si identitatea acestora. Bunurile ce nu pot fi marcate ori pe care nu se pot aplica sigilii sau etichete se împacheteaza sau se închid, daca se poate laolalta, dupa aceea se pot aplica sigilii. Obiectele ce nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare celui la care se afla sau unui custode. Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. O regula este ca una din probe sa se lase persoanei ce o ridica , iar in lipsa acesteia , unui membru al familiei sau celui cu care locuieste,unui vecin sau custodelui. Proba lasata persoanei in cauza da posibilitatea acesteia de a cere o alta analiza daca are vreo incertitudine cu privire la veridicitatea probei analizate sau cu privire la obiectivitatea analizei de la laborator. Aceasta masura creeaza o garantie a dreptului de aparare. Privind efectuarea perchezitiei si a ridicarii de obiecte si inscrisuri, legea prevede consemnarea obligatory a a acestora într-un proces-verbal, care este necesar sa contina pe langa mentiunile generate cuprinse de Art 91 din cadrul Codului de .proc.pen., urmatoarele:

-locul,conditiile,timpul in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate;

-enumerarea si descrierea amanuntita a acestora pentru a putea fi recunoscute. De asemenea se vor enumera si obiectele ce nu au fost ridicate, acelea care au fost lasate in pastrare. Copia dupa procesul-verbal de perchezie se lasa persoanei in cauza sau reprezentantuiui acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa acestora daca este cazul, celor cu care locuieste, unui vecin sau custodelui. Pentru ca obiectele si inscrisurile ridicate sa poata ajuta la solutionarea cauzei penale, legiuitorul a prevazut reguli speciale de conservare, restituire sau valorificare a acestora. Prin urmare obiectele si inscrisurile care vor fi ridicate si care constituie mijloace de proba, se ataseaza la dosar sau se vas folosi alta metoda de pastrare . Obiectele si inscrisurile ridicate ce nu sunt atasate la dosar, se vor fotografia si se ataseaza la dosar .

Conform articolului 109 alineatul 3 din Codul de procedura penala pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata care detine dosarul.

Observatie: Obiectele supuse confiscarii nu se vor restitui,insa vor fi supuse restituirii persoanei careia îi apartin:

– obiectele si înscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei ce nu au nici o legatura cu cauza;

– obiectele ce se utilizeasza ca mijloace de proba, numai daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi returnate persoanei careia îi apartin, înainte de solutionarea definitiva a procesului, exceptie facand cazul cand prin aceasta restituire s-ar stanjeni aflarea adevarului.

Instanta de judecata sau organul de urmarire penala aduce la cunostinta persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei (conform ART 109 din cadrul Codului de procedura penala). Daca obiectele ridicate nu sunt restituite,acestea se conserva ori se valorifica prin cadrul unitatilor de profil.

Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului reprezinta un procedeu probatoriu ce rezida in deplasarea organului judiciar la locul savarsirii infractiunii ori unde s-a produs rezultatul fie unde au ramas urme, cu scopul de a constata situatia locului unde s a savarsit infractiunea, precum si de a descoperii si fixa urmele infractiunii, a stabilii pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si a împrejurarilor în care a fost savarsita infractiunea.

Aceasta procedura se realizeaza doar in cazul in care este necesar,conform ART 129 alineatul 1 din cadrul Codului de procedura penala si de urgenta,fiindca orice întarziere poate avea ca si consecinta modificarea aspectelor locului savarsirii infractiunii prin disparitia sau modificarea urmelor infractiunii. Aces procedeu probatoriu este foarte important deoarece are rolul de a afla adevarul cu privire la existenta sau inexistenta infractiunii, la persoanele ce au savarsit-o, precum si la alte împrejurari necesare pentru solutionare a cauzei.

Cercetarea la fata locului se dispune atat în faza de urmarire penala. cat si în faza de judecata, procedura insa este distinct reglementata. Astfel în etapa de urmarire penala, organele de urmarire penala realizeaza a cercetarea la fata locului în prezenta matorilor asistenti atunci cand este posibil acest lucru. Cand este necesar cercetarea se face în prezenta partilor, însa daca partile încunostiintate nu se prezinta ,acest lucrunu împiedica efectuarea cercetarii. Intre procedura de efectuare a cercetarii la fata locului din faza de urmarire penala si cea din faza de judecata sunt multe deosebiri. In faza nepublica a procesului penal (în cursul urmaririi penale), cercetarea la fata locului trebuie efectuata în prezenta martorilor asistenti. Aceasta mentiune de obligativitate a prezentei martorilor exprima nevoia legiuitorului pentru a creearea garantiei ca cercetarea la fata locului se va efectua corect si temeinic. Cand prezenta martorilor asistenti nu este posibila, cercetarea la fata locului va putea fi realizata doar de organul de urmarire penala. Ori de cate ori cercetarea la fata locului va fi efectuata numai de organul de urmarire penala, vor trebui sa existe în dosar dovezi care sa probeze imposibilitatea prezentei unor martori asistenti.

In faza de judecata, care iese in evidenta prin publicitate, instanta efectueaza cercetarea la fata locului fara participarea martorilor asistenti.

Cercetarea se efectueaza de catre instanta, cu citarea partilor ,în prezenta procurorului cand participarea acestuia la judecata este obligatorie. Pentru a garanta dreptulde aparare, învinuitul sau inculpatul retinut sau arestat trebuie sa fie adus la cercetare. Daca nu poate fi adus, organul de urmarire penala are obligatia sa-i puna în vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si îi asigura, la cerere, reprezentarea. Aparatorul învinuitului sau inculpatului are dreptul sa participe la cercetarea la fata locului, acesta fiind încunostiintat cu privire la ziua si ora desfasurarii acestei activitati, însa lipsa sa nu va putea împiedica efectuarea cercetarii. Pentru a asigura desfasurarea în bune conditii a cercetarii la fata locului, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte personae sau sa plece inainte de finalizarea perchezitiei.

Dupa realizarea efectuarii cercetarii la fata locului, constatarile facute, urmele si obiectele gasite si ridicate, se încheie un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda: –

-descrierea amanuntita a situatiei locului faptei;

-descrierea urmelor gasite, a obiectelor;

-examinate si a celor ridicate;

-a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel ca acestea sa poata fi redate cu precizie si cu dimensiunile respective.

La procesul-verbal se vor anexa si schitele, desenele, fotografiile sau alte lucrari asemanatoare ce vor fi vizate de organul care a efectuat cercetarea.

Reconstituirea

Atunci cand este necesara verificarea si precizarea unor date de la locul faptei, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sa realizeze o reconstituire a celor intamplate care face referire la reproducerea,în întregime sau partial, a modului si conditiilor in care s-a savarsit fapta. Bazandu se pe reconstituire ,organele judiciare pot trage concluzii apropiate de realitate cu privire la veridicitatea declaratiilor martorilor si la rolul fiecaruia din obiectele materiale in comiterea faptei, cat si asupra aptitudinii acestora de a servi ca mijloace materiale de proba. Reconstituirea se va realiza doar in prezenta invinuituiui sau inculpatului si in aceleasi conditii de loc si timp in care s-a savarsit infractiunea. Prin reconstituire se copiaza modul de savarsire al unei infractiuni, insa ca o regula nu se poate efectua reconstituirea daca se aduce atingere moralitatii publice, sau daca se creeaza o anumita stare de pericol pentru ordinea publica.

Reconstituirea nu poate fi confundata cu experimentul judiciar, prin care organelle de urmarire penala verifica, la locul faptei sau in alta parte, posibilitatea ca o anumita actiune sa fi avut loc, in anumite conditii de loc si de timp.

Observatie:Experimentul judiciar nu este un mijloc de proba legal si nici un procedeu de probatiune admis de lege.

Procedura reconstituirii

Reconstituirea poate fi realizata in faza de urmarire penala, dar si in faza de judecata, insa numai la fata locului. In cazul cercetarii la fata locului, prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie,spre deosebire de perchezitie. Este necesar sa fie de fata si martorii asistenti in afara cazului in care acest lucru nu este posibil.Referitor la obligativitatea prezentei martorilor asistenti la reconstituirea efectuata in faza de urmarire penala, facem trimitere la comentariul de la sectiunea anterioara. Cand este necesar, pot participa si partile, insa acestea vor fi incunostiintate in mod obligatoriu cu privire la data si ora reconstituirii.

Observatie:Neprezentarea partilor incunostiintate nu poate impiedica efectuarea reconstituirii. Dupa realizarea efectuarii reconstituirii se incheie un proces-verbal care trebuie sa cuprinda aceleasi mentiuni ca si procesul-verbal de cercetare la fata locului.Se pot realize schite, fotografii, desene, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

EFECTUĂRII PERCHEZIȚIEI ȘI RIDICAREA DE

OBIECTE ȘI ÎNSCRISURI

Deosebiri intre ridicarea de obiecte si inscrisuri si perchezitia

Elemente istorice:Declarația universală a drepturilor omului – adoptată și proclamată de Adunarea Generală a O.N.U. prin rezoluția 217 din data de10 decembrie 1948, cuprinde în art. 12 inviolabilitatea persoanei și domiciliului acesteia:„Nimeni nu va fi supus imixtiunilor arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, la domiciliul său ori în corespondență nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri”. Constituția României modificată și completată statuează în art. 23 alin. 1 că „libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile”, iar în art. 27 alin. 1 inviolabilitatea domiciliului și reședinței persoanei. Legea fundamentală instituie totuși și excepții ale normelor constituționale expuse mai sus, precizând expres în art. 23 alin. 2 că: „Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege”, iar, potrivit art. 27 alin. 3 „Percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și formele prevăzute de lege”. Codul de procedură penală reglementează această instituție în capitolul II „Mijloacele de probă” – Secțiunea VIII – art. 100-108 și respectiv art. 111, fără a oferi o definiție a acesteia, motiv pentru care sarcina enunțării unei astfel de definiții a revenit autorilor de specialitate. Percheziția reprezinta un act de urmărire penală și de criminalistică tactică prin care se urmareste cautarea și ridicarea din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce sunt importante si vitale pentru descoperirea și administrarea probelor într-o cauza penală sau pentru descoperirea infractorului.

Alta definitie:Percheziția este un act procedural destinat căutării și ridicării unor obiecte care conțin sau poartă urme ale unei infracțiuni, a corpurilor delicte, a înscrisurilor, fie cunoscute fie necunoscute organului judiciar și care pot servi la aflarea adevărului.Percheziția reprezinta o activitate de urmărire penală și de tactică criminalistică ce constă în căutarea, asupra unei persoane, în locuința sau locul ei de muncă ori în locuri deschise publicului a obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existența ori deținere este tăgăduită.Scopul efectuării percheziției îl constituie descoperirea și strângerea probelor (definite în art. 63 C.p.p.) în vederea lămuririi cauzei.

Pentru efectuarea percheziției trebuie întrunită una din următoarele condiții: „Când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum și ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziții este necesară pentru descoperirea și strângerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia3 ”. În funcție de natura cauzei, prin efectuarea percheziției se pot realize mai multe scopuri:

– descoperirea de obiecte care conțin ori poartă urmele infracțiunii;

– descoperirea de obiecte care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii;

– găsirea de obiecte produs al unor infracțiuni;

– descoperirea bunurilor, valorilor proprietate a învinuitului ori inculpatului sau a părții responsabile civilmente, care urmează a fi indisponibilizate pentru asigurarea recuperării pagubelor materiale cauzate prin infracțiune ori garantarea executării pedepsei complementare a confiscării averi, în condițiile prevăzute de lege;

– găsirea obiectelor procurate cu sumele însușite;

– descoperirea de bunuri sau valori deținute ilegal;

– găsirea bunurilor ori valorilor primite în vederea săvârșirii unor infracțiuni în legătură cu serviciul;

– depistarea persoanelor care se sustrag urmaririi penale, de la judecată sau de la executarea pedepsei;

– gdepistarae persoanelor dispărute de la domiciliu, a cadavrelor sau a părților din cadavre.

Percheziției are un rol foarte important si este determinată de faptul că, în multe împrejurări, ea devine vitala si decisiv în soluționarea multor cauze penale, prin obținerea de probe necesare stabilirii faptelor sau împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și pentru identificarea infractorului . Ridicarea de obiecte și înscrisuri este o activitate procedurală mai putin dificila decât percheziția deoarece se cunosc obiectele și însemnările,locurile în care se află, dar si persoana care le deține.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri poate fi însoțită de percheziție, atunci când se neagă existența și deținerea obiectelor și înscrisurilor solicitate ori se refuză predarea.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri este prevazuta de art. 96 – 99 din cadrul Codului de procedura penala. „Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația să ridice obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. Orice persoană fizică sau persoană juridică, în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora. Dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază că și o copie de pe un înscris poate servi ca mijloc de probă, reține numai copia. Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidențial, prezentarea sau predarea se face în condiții care să asigure păstrarea secretului ori a confidențialității. Instanța de judecată, la propunerea procurorului, în cadrul urmăririi penale, chair si din oficiu, în cursul judecății, poate dispune ca orice unitate poștală sau de transport să rețină și să predea scrisorile, telegramele și oricare altă corespondență, ori obiectele trimise de învinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Reținerea și predarea scrisorilor, telegramelor și a oricăror alte corespondențe ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente și temeinic justificate și de procuror, care este obligat să informeze de îndată despre aceasta instanța. Corespondența și obiectele ridicate ce nu au nici o legătură cu cauza se restituie destinatarului. Dacă persoana in cauza refuza sa predea de bunavoie obiectul sau înscrisul cerut organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune ridicarea silită. În cursul judecății,dispoziția de ridicare silită a obiectelor sau înscrisurilor se comunică procurorului, care va lua măsuri de aducere la îndeplinire prin organul de cercetare penală.”

Clasificarea perchezițiilor.

Perchezițiile pot fi clasificate după mai multe criterii:

După locul de efectuare: percheziții corporale.Percheziția corporală constă în verificarea articolelor de imbracaminte și in ridicarea lucrurilor aflate asupra persoanei percheziționate ce pot contribui la aflarea adevărului. Percheziția corporală poate fi dispusă, după caz de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. Organul judiciar care urmează a efectua percheziția este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze și să prezinte autorizația dată de instanță. Potrivit art. 106 alin. 2 C.p.p., percheziția corporală se face numai de o persoana de același sex cu persoana percheziționată. După efectuarea percheziției se procedează la întocmirea unui proces-verbal în forma și condițiile prevăzute de lege, iar obiectele și/sau înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă vor fi ridicate obligatoriu. Perchezitia corporală se face asupra persoanei prinse în flagrant, in timp ce savarsea o infracțiune; asupra persoanei căreia i se efectuează percheziția domiciliară; persoanei care este prinsă după o urmărire efectuată cu ocazia arestării; persoanei care urmează a fi introdusă în arest. Înainte este indicată percheziția preliminară care este destinată preîntâmpinării unei acțiuni violente a persoanei percheziționate ceea ce presupune, dezarmarea acesteia , respectiv verificarea împrejurării dacă are sau nu asupra sa o armă albă,de foc și orice alte obiecte sau substanțe ce ar putea pune în pericol organul judiciar, permițând celui percheziționat să fugă. Din punct de vedere tactic, percheziția persoanei se realizează în două faze: percheziția îmbrăcămintei și percheziția corpului. Percheziția amănunțită se va efectua de sus în jos, începând cu obiectele de pe cap, dupa se cercetează spatele, porțiunile de sub brațe, mâinile de la umăr până la degete, pieptul, se continuă cu picioarele prin interior exterior, până la glezne, precum și manșetele pantalonilor, ciorapii, iar în final încălțămintea. Cercetarea se va face prin palpare, prin strângerea porțiunilor de îmbrăcăminte mai groasă întrucât la o simplă pipăire, obiectele subțiri inclusiv metalice, pot trece deseori neobservate. Percheziția îmbrăcămintei presupune verificarea separate a fiecărei piese din care este formată, mergând, dupa caz până la scoaterea de pe corpul persoanei. La obiectele de îmbrăcăminte se va acorda o atenție deosebită cercetării căptușelii, cusăturilor, buzunarelor, gulerelor, vatelinei de la umeri, țesăturilor interioare de la piept, iar dacă se impune îmbrăcămintea poate fi descusută, atât cât să permită verificarea interioară6 . Este cunoscut faptul că lenjeria de corp și batistele pot ascunde până la 500 grame de droguri, prin apretare cu astfel de substanțe, motiv pentru care în cazul percheziției corporale se va acorda atenția cuvenită inspectării acestor obiecte. Încălțămintea trebuie studiată cu atenție la talpă, branțuri, căptușeală și tocuri, aceasta fiind o ascunzătoare în general pentru obiecte mici. De asemenea se vor avea în vedere și obiectele deținute asupra persoanei, spre exemplu: ceasuri, brichete, curele de pantaloni, portofele, agende, ochelari, geamantane, tocuri de ochelari, obiectele de cosmetică, trusele de machiaj, spray-urile, cutiile de medicamente, instrumente muzicale, umbrele.

Percheziții domiciliare.

Percheziția este plasata numai în faza “urmăririi penale sau a judecății”conform art 98 din codul de procedura penala. În cazul infracțiunii flagrante, percheziția domiciliară se va efectua fără autorizarea magistratului,dar și în acest caz, momentul începerii urmăririi penale este identic cu momentul constatării infracțiunii flagrante. De asemenea, legiuitorul potrivit art. 96 coroborat cu art. 100 C.p.p. modificat, când reglementează refuzul predării mijloacelor de probă și percheziția, situează aceste acte în cadrul procesului penal fără diferențieri între faza urmăririi penale și faza judecății. În alin. ultim al art.100 C.p.p. astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 109/2003, a fost reglementată în mod expres această problemă astfel: „Percheziția domiciliară nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale”. Numai procurorul poate solicita, în cursul urmăririi penale, autorizarea unei percheziții domiciliare. Potrivit art. 100 alin. 3 C.p.p. coroborat cu art. 203 alin. final C.p.p., procurorul poate solicita autorizarea percheziției la propunerea motivată a organelor de cercetare penală sau din oficiu. Astfel, chiar dacă partea vătămată sau organul de cercetare penală ar aprecia utilă efectuarea unei percheziții domiciliare, acestea nu se pot adresa direct judecătorului, ci vor trebui să adreseze cererea procurorului care, dacă va aprecia că autorizarea percheziției este utilă bunei desfășurări a urmăririi penale în cauză, va adresa judecătorului o cerere în acest sens. Pentru a începe derularea unei proceduri de autorizare a percheziției, este necesară verificarea îndeplinirii următoarelor două condiții preliminare: Începerea urmăririi penale Din punct de vedere procedural, percheziția se situează în cadrul procesului penal. Așadar, potrivit art. 100 alin. 6 C.p.p., solicitarea de autorizare a percheziției domiciliare poate fi adresată de către organele de urmărire penală instanței de judecată numai ulterior momentului începerii urmăririi penale. Art. 100 alin. 6 C.p.p. nu distinge cu privire la tipurile de urmărire penală, deci nici instanța de judecată nu trebuie să o facă. În plus, urmărirea penală privește fapta și nu făptuitorul, astfel încât este irelevant dacă s-a început urmărirea penală cu privire la persoana cunoscută și presupusă a fi comis fapta sau, mai întâi, cu privire la faptă, urmând a se identifica, ulterior, făptuitorul. Mai mult, probele ridicate în cursul efectuării unei percheziții in rem pot conduce la identificarea făptuitorului și, deci, la începerea urmăririi penale in personam. Existența unuia dintre motivele prevăzute de lege pentru autorizarea percheziției Din punct de vedere tactic, percheziția domiciliară parcurge mai multe momente consecutive: deplasarea, blocarea și pătrunderea în domiciliul vizat. Percheziția domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, după ce a fost începută urmărirea penală, prin încheiere motivată. Se poate proceda la efectuarea percheziției numai în baza autorizației de percheziție dată de instanța de judecată. Autorizația instanței de judecată va fi dată în scris și motivat și poate fi folosită o singură dată. Percheziția nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale și se efectuează numai în cursul zilei, între orele 6,00-20,00, însă, odată început în termenul legal, poate continua și după ora 20,00. Prin sintagma «în timpul nopții» se înțelege, în practică, timpul când întunericul este efectiv instalat. Amurgul nu face parte din noapte întrucât întunericul nu s-a instalat și, deci, atenția persoanelor nu este influențată de noapte. Zorile, însă, fac parte din «timpul nopții» pentru că întunericul încă mai persistă, iar trecerea de la starea de somn la cea de activitate cotidiană influențează capacitatea de atenție a oamenilor. Organul judiciar care efectuează percheziția este obligat să se legitimeze și să prezinte autorizația judecătorului. Percheziția domiciliară are loc în prezența persoanei la care se efectuează, iar în lipsa acesteia în prezența unui membru al familiei etc.. În cazul unei instituții publice sau persoane juridice de interes privat, percheziția are loc în prezența unui reprezentant al acestora, precum și a martorilor asistenți, minim 2, după cum prevede legea procesual penală. Persoana reținută sau arestată va fi adusă la percheziție. Este interzisă efectuarea în același timp cu percheziția a oricăror acte procedurale în aceeași cauză care, prin natura lor, împiedică participarea persoanei la care se efectuează percheziția. Deplasarea în vederea percheziției trebuie făcută de așa manieră încât, persoana ce urmează a fi percheziționată să nu sesizeze intenția organelor desemnate a efectua această activitate, pentru a nu întreprinde activități ce ar putea duce la eșuarea percheziției (distrugerea obiectului percheziției). Ajunși la fața locului se iau măsuri de blocare a căilor de acces, pentru ca persoana percheziționată să nu poată părăsi incinta sau să nu arunce obiectele sau materialele ce ar putea compromite scopul percheziției. În practică, s-a ridicat problema dacă dispozițiile art. 101 al. 2 C.p.p. în vigoare până la 1 iulie 20038 referitoare la efectuarea percheziției domiciliare pe baza consimțământului scris al percheziționatului, sunt Această dispoziție era și este constituțională și după revizuire întrucât nici o dispoziție din Constituția revizuită nu interzice implicit sau explicit percheziția domiciliară pe baza consimțământului scris al percheziționatului; în art. 23 pct. 2, constituantul dispune că percheziția este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege, ceea ce înseamnă că legiuitorul este împuternicit în acest sens, și dacă așa a hotărât legiuitorul inițial, aceasta a fost și este în limitele Constituției; în art. 27 pct. 1 teza II, constituantul dispune că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia; or, legiuitorul, în temeiul învoirii acesteia, a introdus condiția mai restrictivă prin sintagma „consimțământul scris al acesteia”9 în cazul percheziției, ceea ce înseamnă că percheziția nu poate fi efectuată pe baza unei învoiri verbale, ci numai scrise dacă legiuitorul prevede aceasta; în art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și în art. 17 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, sunt interzise numai imixtiunile arbitrare sau ilegale în domiciliul persoanei. Procedura, după pătrunderea în domiciliul vizat, are ca punct incipient legitimarea conducătorului acestei operațiuni, identificarea celui percheziționat, prezentarea motivului descinderii și a mandatului procurorului de percheziție, solicitarea adresată persoanei percheziționate de a predea obiectele sau bunurile ce fac obiectul cercetării, urmând a fi efectuată percheziția corporală asupra persoanei . În situația în care persoana la care se face percheziția este reținută sau arestată, ea va fi adusă la percheziție. Când aducerea nu este posibilă, percheziția domiciliară se va face în prezența persoanelor menționate conform art. 104 alin. 4 C.p.p.. Organul judiciar care efectuează percheziția are dreptul potrivit art. 105 alin. 1 C.p.p. să deschidă, chiar prin forțare, încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiecte sau înscrisuri căutate, dacă cel în măsură să le deschidă refuză acest lucru. Nu constituie percheziție domiciliară, în sensul art. 100, ridicarea de obiecte conținând droguri, dacă acestea au fost descoperite de către lucrătorii de poliție într-o locuință în urma unei sesizări pentru tulburarea liniștii publice, înainte de începerea urmăririi penale.

Există situații în care în respectiva locuință se află și alte persoane, caz în care conducătorul acțiunii are obligația de a le identifica și a le da în supravegherea unuia din membrii echipei operative și nu li se permite părăsirea locuinței acestor persoane, iar persoanelor care sosesc ulterior începeri percheziției, vor fi legitimate și li se va cere să rămână pe loc. Atunci când situația impune acest lucru se poate efectua o percheziție corporală sumară asupra persoanelor aflate în încăpere în prezența martorilor asistenți, pentru a evita eventuale incidente. Pe întreaga durată a percheziției se va urmări starea emoțională a persoanei percheziționate: dereglarea respirației, schimbarea vocii, congestionarea feței, modificarea timpului de latență, crisparea, efectuarea unor gesturi și mișcări nefirești. Se stabilesc cu persoana percheziționată date despre spațiul respectiv, după care se solicită de la acesta cheile de la diverse încăperi, dulapuri, lăzi, etc., stabilindu-se și ordinea în care se efectuează percheziția și sarcinile ce revin fiecărui membru al echipei operative. Există câteva reguli de cercetare și examinare în procesul percheziției și anume: examinarea sistematică și multilaterală a tuturor locurilor și obiectelor, în mod special a acelor locuri și părți de obiecte ascunse vederii; examinarea sobei, crematoriului, coșului de gunoi și a părților din locuința folosită în comun; asigurarea posibilității percheziționatului și a martorilor asistenți de a urmări și observa modul de desfășurare și constatările făcute; prezentarea percheziționatului și martorilor asistenți a obiectelor, înscrisurilor, valorilor găsite în timpul percheziției. Obiectele, înscrisurile sau valorile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate și celor care asistă, pentru a fi recunoscute și a fi însemnate de către acesta spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează (art. 107 alin 1 C.p.p.). Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii (art. 107 alin. 2 C.p.p.), obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează și se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode (art.107 alin. 3 C.p.p.). Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta (art. 105 alin.2 C.p.p.). Obiectele sau înscrisurile a căror circulație sau deținere este interzisă se ridică totdeauna (art. 105 alin. 2 C.p.p.). În ceea ce privește faptele și împrejurările din viața personală a celui percheziționat și care nu au legătură cu cauza, organul judiciar va lua măsurile care se impun pentru ca acestea să nu devină publice. Echipa operativă care va efectua percheziția trebuie să aibă în componența sa un număr suficient de polițiști, specialiști, precum și martori asistenți și să li se asigure mijloacele tehnice necesare: surse de iluminare, truse de chei, unelte, diverse sonde și detectoare (pentru metale, cadavre), aparatură de fotografiat, filmare și înregistrare videomagnetică. Probele pentru analiză se iau cel puțin în dublu exemplar și se sigilează. Una dintre probe se lasă celui de la care se ridică iar, în lipsa acestuia, unui reprezentant ori a unui membru al familiei sau a unui vecin având capacitate de exercițiu. Senatorii, deputații și alte persoane care se bucura de imunitate nu pot fi supuși percheziției, cu excepția infracțiunilor flagrante (Constituția României, art. 69 alin. 2). Potrivit art. 108 alin.1 C.p.p., despre efectuarea percheziției și ridicarea de obiecte și înscrisuri se întocmește un proces-verbal, care va constitui un mijloc de probă în procesul penal. Procesul-verbal în afară de mențiunile prevăzute de art. 91 C.p.p. mai trebuie să cuprindă și următoarele elemente: data și locul încheierii; baza legală a efectuării percheziției; datele de identificare a martorilor asistenți; precizarea faptului că organul judiciar s-a legitimat, a arătat scopul sosirii și după caz, a prezentat autorizația emisă de instanță; mențiuni despre legitimarea persoanelor găsite în locuință; precizarea că i s-a solicitat persoanei percheziționate să predea bunurile, înscrisurile sau valorile ce interesează cauza penală ori cele deținute contrar dispozițiilor legale; răspunsul dat de cel percheziționat; numărul încăperilor, dependințelor, anexelor și spațiilor folosite în comun, supuse percheziției; dacă rezultatul căutărilor, obiectele, înscrisurile și valorile descoperite au fost arătate persoanei percheziționate și martorilor asistenți, au fost însemnate spre neschimbare, ambalate și sigilate; mențiunea expresă că, în afara bunurilor, înscrisurilor ori valorilor descoperite și descrise în procesul-verbal, nu s-a mai ridicat altceva; eventuale obiecții ale percheziționatului și martorilor asistenți; condițiile de luminozitate, ora începerii și ora terminării percheziției. Procesul-verbal se va realiza în termeni clari și preciși, iar o copie se va lăsa persoanei la care s-a efectuat percheziția sau de la care s-au ridicat obiectele sau înscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsa, celor cu care locuiește unui vecin și, dacă este cazul, custodelui (art. 108 alin. 4 C.p.p.). – percheziția la locul de muncă. Se efectuează în paralel sau imediat după efectuarea percheziției domiciliare, pentru ca obiectele ori înscrisurile ascunse în acest loc să nu fie distruse sau îndepărtate. Această activitate are loc după o analiză temeinică a necesității și oportunității ei cu autorizarea procurorului. Percheziția la locul de muncă se face de regulă când infracțiunile săvârșite sunt în legătură cu atribuțiile de serviciu ale persoanei cercetate ori când sunt indicii că acolo se află obiecte ori înscrisuri ce pot contribui la soluționarea cauzei penale. – percheziția în locurile deschise publicului. Se efectuează atunci când situația impune acest lucru, ea se pregătește din timp, pe baza cunoașterii obiectelor sau valorilor căutate, a locului și persoanei percheziționate, prin mobilizarea persoanelor participante, pregătirea mijloacelor tehnice necesare, în modul cum În faza recunoașterii terenului, intră particularitățile în urma examinării acareturilor, gardurilor, stogurilor de fan, paie, mașinilor agricole, gropilor, fântânilor unde se execută fotografii de orientare și schițe. Faza examinării continuă cu examinarea terenului porțiune cu porțiune, atenția fiind îndreptată mai mult către zonele care prezintă săpături proaspete sau puternic bătute. Terenul proaspăt săpat este mai afânat, chiar dacă la suprafață a fost bătut, fapt care se observă prin introducerea de răngi sau țăruși în locurile suspecte. De asemenea, apa aruncată pe aceste porțiuni de teren se absoarbe mai repede decât în locurile nesăpate. Stogurile de fân sau paie în care s-a umblat cu câteva zile înainte prezintă altă nuanță de culoare, de regulă mai deschisă decât restul suprafeței asupra căreia au acționat timp îndelungat ploile și razele solare11. Tot în cadrul percheziției se vor efectua fotografii de ansamblu, fotografii-schiță ale încăperii sau spațiului în care au fost descoperite obiectele sau înscrisurile, precum și fotografii de detaliu ale acestora și ale ascunzătorilor. B. După temeiul legal: – percheziții efectuate pe baza autorizației procurorului – percheziții efectuate pe baza consimțământului scris al persoanei percheziționate – percheziții efectuate în caz de infracțiune flagrantă C. După timpul de efectuare: – percheziții efectuate în timpul zilei – percheziții efectuate în timpul nopții. Legea a stabilit că: Percheziția se dispune de judecător și se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege. Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de cazul infracțiunilor12flagrante. D. După persoanele participante: – percheziții la care participă numai lucrători ai organului de urmărire penală – percheziții la care participă și specialiști E. După numărul persoanelor la care se efectuează: – percheziții individuale, efectuate la o singură persoană – percheziții de grup, care sunt de regulă simultane 1.3. Pregătirea percheziției. Pentru pregătirea percheziției este necesar ca organul de cercetare să aibă suficiente referințe despre obiectele, valorile sau actele căutate, despre persoanele urmărite precum și despre locul în care acestea s-ar află. Tactic vorbind, trebuie pregătit și întocmit anterior un plan de desfășurare, iar efectuarea ei este indicată a se face dimineața. Pentru ca eficiența acestei activități să fie o reușită, percheziția trebuie ținută în secret până la momentul efectuării, pentru ca persoanele ce urmează a fi percheziționate să nu fie anterior prevenite, în caz contrar fiind posibil ca ceea ce se caută să dispară și eficiența activității să fie compromisă13. Desfășurarea percheziției trebuie făcută în așa fel încât sa fie respectate drepturile și respectul dreptul la viața intimă, pudoare, efectuarea urmând a se face de către o persoană de același sex cu persoana percheziționată. Organele desemnate a efectua percheziția nu au dreptul de a face aprecieri sau considerații cu privire la persoana percheziționată, la obiectele sale de îmbrăcăminte sau la alte aspecte, iar ținuta organelor judiciare trebuie să fie sobră. Pentru prevenirea unor eventuale violențe din partea persoanei percheziționate aceasta trebuie așezată în poziția cu mâinile ridicate sprijinite de un perete, obiect de mobilier etc., în așa fel încât poziția corpului să aibă o înclinație oblică, iar picioarele trebuie depărtate14. În situația în care percheziția se efectuează într-un loc deschis și în preajma nu sunt obiecte de sprijin se va cere persoanei să stea în genunchi cu mâinile ridicate. Pregătirea percheziției presupune cinci etape: A. Stabilirea scopului perchezitiei. Cunoașterea obiectelor ce se caută, a naturii, a formei și dimensiunilor acestora, aceasta prezentând o importanță deosebită întrucât în raport cu datele referitoare la bunurile și valorile căutate, precum și cu posibilitățile de ascundere, se stabilesc locurile de examinat, metodele specifice de căutare și mijloacele tehnice adecvate. B. Cunoașterea unor date despre cel perchiziționat. Aici trebuie cunoscute câteva elemente de bază cum ar fi: cetățenie, naționalitate, temperament, starea de sănătate, pregătirea și profesia, ocupația, locul de muncă, cunoștințele lui în domeniul altor meserii, preocupări în afara serviciului, relații la locul de muncă și în afara acestuia. Se completează cu date despre componența familiei, raporturile atât ale percheziționatului cât și a familiei cu vecinii din imobil etc. C. Cunoașterea unor date referitoare la locul în care urmează a se efectua percheziția. Ținând cont de locurile în care se va desfășura percheziția, trebuie să se stabilească: adresa la care se află locuința percheziționatului; caracteristicile de construcție ale clădirii; planul exterior și interior al locuinței perchiziționatului; compunerea locuinței, topografia acesteia; spațiile folosite în comun și în exclusivitate; căile de acces în locuință; existența ori lipsa postului telefonic etc. D. Stabilirea participanților la percheziție, asigurarea mijloacelor tehnice necesare, alegerea momentului începerii percheziției și a modalităților de pătrundere în locuința perchiziționatului. Numărul participanților la percheziție poate diferi de la caz la caz în funcție de scopul și locul ei și de persoana la care se efectuează. În general la percheziție participă: organul de urmărire penală; martorii asistenți; persoana perchiziționată sau reprezentantul său; specialiștii în diferite domenii de activitate, dacă se impune acest lucru. Pentru atingerea scopului percheziției este necesar ca echipa să fie dotată cu mijloace tehnice necesare (detectoare de metal, sonde electromagnetice, aparate Roentgen de format mic, detectoare de cadavre etc.). În situații speciale când percheziția urmează a se efectua simultan sau în imobile situate în zone rău famate, pregătirea acestei activității impune o atenție deosebită, iar numărul persoanelor care alcătuiesc echipa de cercetare va fi mai numeroasă. E. Obținerea autorizației necesare percheziției. Percheziția domiciliară și la locul de muncă se efectuează pe baza autorizației procurorului. Autorizația procurorului pentru efectuarea percheziției se obține în urma solicitării scrise a organului de cercetare penală și a examinării materialelor cauzei. Cu excepția constatării în flagrant a infracțiunii, percheziția trebuie să fie efectuată în baza autorizației procurorului. În mod excepțional organele de cercetare penală pot cere în scris consimțământul persoanei ce urmează a fi percheziționată, pentru a evita unele evenimente care ar putea împiedica realizarea scopului. 1.4. Reguli la efectuarea percheziției. Indiferent de natura locului unde se desfășoară percheziția există câteva reguli comune cu caracter tactic. Dintre acestea facem referire în primul rând, la regulile de baza ale percheziției domiciliare, privite în sensul sau larg, reguli care, într-un mod specific, pot fi adaptate și percheziției corporale15:

– percheziția efectuată cu minuțiozitate;

– percheziția desfășurată metodic și sistematic;

– observarea în permanență a comportamentului persoanei perchiziționate;

– efectuarea percheziției în strictă conformitate cu prevederile legii.

Ridicarea de obiecte și înscrisuri.

Ridicarea de acte sau înscrisuri este o activitate asemănătoare percheziției însă ea se deosebește prin faptul că organul judiciar are cunoștință la cine se află obiectul sau actul căutat, iar persoana care îl deține recunoaște acest lucru. Pentru ridicarea acestora, inițial se solicita pe cale de adresă ce anume act sau obiect urmează a fi predat la organul judiciar. Doar în situația în care persoana nu dă curs solicitării se va proceda la ridicarea obligatorie în prezența martorilor asistenți 16. În procesul-verbal în care se vor trece toate detaliile cu privire la activitatea efectuată se vor menționa și starea de funcționare, autenticitatea actului sau obiectului și starea acestora. Ridicarea de obiecte și înscrisuri este definită ca activitatea de urmărire penală și de criminalistică tactică prin intermediul căreia organul de urmărire sau instanța de judecată asigura obiectele și documentele ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal17. Obiectele și înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal se pot clasifica astfel: – obiecte și înscrisuri care au fost folosite ori erau destinate să servească la săvârșirea infracțiunii; – obiecte ce reprezintă produsul infracțiunii; – obiecte și înscrisuri care conțin sau poartă o urmă a faptei comise; – orice alte obiecte și înscrisuri care pot servi la aflarea adevărului în cauza investigată Ca și percheziția, ridicarea de înscrisuri și obiecte are caracterul auxiliar de descoperire și strângere a unor mijloace de probă, ridicarea făcându-se în două moduri:la cerere și ridicare silită. Legea nr. 281 din iunie 2003 aduce modificări importante și în ce privește efectuarea ridicării de obiecte și înscrisuri. Orice persoană fizică sau juridică, în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă, este obligată să-l prezinte și să-l predea, sub luare de dovadă, organului de urmărire penală sau instanței de judecată, la cererea acestora (art. 97 alin. 1 C.p.p.). Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidențial, prezentarea sau predarea se face în condiții care să asigure păstrarea secretului ori confidențialității (art. 97 alin. 3 C.p.p.).

BIBLIOGRAFIE:

– Noul cod de procedura penala al Romaniei.

– Nicolae Volonciu, citat.

– 2 Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, București 2001.

– 3 Codul de procedură penală al României.

-4 Bulai, Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Vol. I, op.cit., p. 236-237;Gh. Theodoru, L. Moldovan, op.cit., p. 142. 5 Charles E. O’hara., Principii de bază ale cercetărilor penale, Ediția a IV-a. Ed. Springfield, Ilinois, S.U.A., 1976, în traducere în lb. Română (manual scris), p.947-949.

– 10 Î.C.C.J., sp., dec. nr. 5748/2004, în C 48, pp. 861-862.

-11 A. Ciopraga, op.cit., p.141.

– 13 Mircea Badila, Vasile Vidrighin, Criminalistica, Ed. Altip – Alba Iulia 2008. 14 Mircea Badila, Vasile Vidrighin, Criminalistica, Ed. Altip – Alba Iulia 2008, p.283. 15 R. Lechat, op.cit., p.245 și urm.;A.R.Ratinov, op.cit., p.136 și urm.; A.Ciopraga, op.cit., p.205; M. Basarab, op. cit., p.303; I. Mircea, op. cit., p. 189; G. B. Karanovici, op.cit., p.307 și urm.; C. Suciu, op.cit., p. 547-548; M. Le Clere, op.cit., p.266-268; Tratat de tactică criminalistică, supra. cit., p. 285.

– 16 Mircea Badila, Vasile Vidrighin, Criminalistica, Ed. Altip – Alba Iulia 2008, p.286. 17 Autor: Ministerul de interne; coord. Constantin Aionitoaie, Tratat de tactică criminalistică