Posibilitati de Imbunatatire a Asigurarii Civile Auto In Romania

LUCRARE DE DIPLOMǍ

POSIBILITĂȚI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ASIGURĂRII

DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO

ÎN ROMÂNIA

CUPRINSUL LUCRǍRII

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Trăsăturile și importanta asigurărilor de răspundere civilă auto ȋn România

1.1. Conceptul de asigurare

1.2. Evoluția asigurărilor în România și rolul lor economic și social

1.3. Asigurarea de răspundere civilă auto – noțiuni generale

1.3.1. Contractul de asigurare în cadrul asigurării de RCA

1.3.2. Riscurile acoperite și excluderile.

1.3.3. Perioada de valabilitate a asigurării de RCA

1.3.4. Limitele despăgubirii și plata acesteia

1.3.5. Introducerea sistemului Bonus-Malus

CAPITOLUL 2. Instituții implicate în asigurarea de răspundere civilă auto

2.1. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), membră a Comitetului European al Supraveghetorilor din Asigurări

2.2. Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.)

2.3. Institutul de asigurări și asociația profesională Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (U.N.S.A.R.)

2.5. Fondul de Protecție a Victimelor străzii (F.P.V.S)

2.6. Asigurarea de răspundere civilă auto în Marea Britanie vs. România

CAPITOLUL 3. Studiu de caz privind analiza economico – financiară a societății Allianz

Țiriac Asigurări pe baza indicatorilor specifici asigurărilor de răspundere civilă auto și posibilitățile de îmbunătățire în fundamentarea tarifelor de primă la R.C.A

3.1. Evoluția primelor brute subscrise

3.2. Indemnizații brute plătite

3.3. Rata daunei

3.4. Prima de asigurare

3.5. Fundamentarea tarifelor de prime

3.6. Etapele stabilirii primei nete

3.7. Estimarea rezervelor tehnice în asigurările de bunuri

3.8. Posibilitate de îmbunătățire a asigurării de răspundere civilă auto

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

“ Dacă ar fi după mine, aș scrie cuvântul " asigurare " pe ușă fiecărei case și pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că pentru sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna … Abia atunci aș putea fi mulțumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri și a unor pagube ireparabile … “

Winston Churchill

Am ales această temă “Posibilități de îmbunătățire a RCA în România “ deoarece piața asigurărilor este într-o continuă dezvoltare, mai ales în ceea ce privește asigurarea autovehiculelor fiindcă populația va plăti polița de asigurare atât pentru mașinile nou achiziționate cât și pentru cele mai vechi chiar dacă la nivel statistic vânzările de mașini noi scad, față de vânzările de mașini second-hand. Deci din cauza achiziției de mașini noi sau second-hand numărul de polițe RCA plătite va crește.

Această temă este un subiect de actualitate și prezintă un mare interes pentru toți posesorii de vehicule, reprezentând cel mai important mijloc de apărare împotriva pericolelor de orice natură , oferind astfel securitate și încredere.

Unul din obiectivele principale și importante ale acestei lucrări îl reprezintă necesitatea asigurării de răspundere civilă auto, precum și toate elementele specifice acesteia.

Asigurările s-au născut din nevoia de protecție a bunurilor omului împotriva forțelor distructive ale naturii, în situațiile pierderii sau reducerii capacității de muncă, a accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite limită de vârstă.

Asigurarea de răspundere civilă auto, cunoscută sub numele de RCA, reprezintă în momentul de față una dintre puținele tipuri de asigurări a căror încheiere este obligatorie în România.

Chiar dacă în realitate una dintre părțile contractante plătește mai mult decât a contribuit, teoria asigurărilor prevede egalitatea financiară în ceea ce privește efortul financiar realizat atât de asigurat, cât și de asigurător la diferite momente de timp pe parcursul duratei de viață a contractului de asigurare.

Din punctul meu de vedere oamenii ar trebui să vadă asigurarea obligatorie de răspundere civilă ca pe o necesitate și nu ca pe o obligativitate, ca urmare o astfel de asigurare ne poate salva financiar atât pe noi cât și pe familia nostră în cazul unui accident grav.

În cele trei capitole ale lucrării voi prezenta în primul rând câteva elemente introductive privind asigurările ( apariția și evoluția acestora ), de asemenea voi scrie și despre instituții implicate în asigurarea de răspundere civilă auto concentrându-ne atenția asupra asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, iar în finalul lucrării voi prezenta un studiu de caz privind posibilitățile de îmbunătățire în fundamentarea tarifelor de primă la răspunderea civilă auto.

CAPITOLUL 1

Trăsăturile și importanța asigurărilor de răspundere civilă auto ȋn România

Conceptul de asigurare

Conceptul de asigurare comportă după caz abordări sub aspect juridic, economic și financiar.

Abordarea juridică este frecventă și justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică, forma conferită de contractul care constituie ”legea parților”, precum și „legea propriu-zisă”, care emană puterea legislativă.

Economic, asigurarea implică constituirea în condiții specifice a fondului de asigurare care se constituie sub formă bănească de obicei, iar o parte din el se poate păstra și sub alte forme (clădiri, acțiuni cotate, alte bunuri mobile,etc.), în principiu pentru fructificarea lui.

Abordarea financiară apreciază că asigurarea este intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eșalonat prime de asigurare și persoane juridice și fizice care au nevoie de resurse financiare.

Din punctul meu de vedere ca și definiție concretă a asigurărilor in general cea mai relevantă definitie am preluat-o din art 2. pct 2 din Legea 32/10.04.2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor care spune că “ Pe principiul mutualității, asigurarea este operațiunea prin care un asigurător constituie un fond de asigurare și prin contribuția unui număr de asigurați indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu din primele încasate și din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate,, .

Mai departe am ales și o definiție concretă a conceptului de asigurare preluată din Bistriceanu, D., Bercea, Gh., Bercea, Fl., Macovei, E, și anume “ Conceptul de asigurare este prezentat din diferite puncte de vedere în literatura de specialitate, astfel asigurarea reprezintă un sistem de relații economico-sociale, un proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale izvorat din acțiunea legilor economice, obiectiv care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice și juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac alte cerințe economico-financiare probabile, imprevizibile ”.

Astfel conform profesorilor Văcărel Iulian și Bercea Florian ”asigurarea acționează în strânsă legatura cu existența unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naționale și populației”.

Asigurarea este cea mai reușită formă a prevenirii (cel mai bun mijloc de protecție, dar nu este eficientă atunci când riscurile sunt generate de forțe ale naturii), desfășurându-se în mod profesional, cu concursul companiilor de asigurare, într-un mediu legislativ specific, pe piața concurențială a asigurărilor.

Asigurările prezintă funcții importante precum compensarea bănească a pagubelor datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate, prevenirea daunelor, funcția financiară, posibilitatea economisirii în cazul asigurărilor de viața.

Evoluția asigurărilor ȋn România și rolul lor economic și social

In economia de piața contemporană, activitatea de asigurare apare ca un process economic – social necesar și obiectiv.

Evoluția asigurărilor s-a produs în paralel cu cea a legislației, a contabilității și a formelor de comerț. Oamenii de afaceri au învățat să folosească contractele de asigurare pentru a stabili responsabilitățile financiare ale părților, așa cum au învățat să folosească tehnicile de asigurare pentru a micșora riscurile inerente în activitatea lor.

Bazându-se la nevoie pe sprijinul financiar al familiei sau al comunității religioase, ȋn trecut, oamenii erau dispuși să accepte o mare parte din riscurile pe care le întâmpinau.

O determinare a protecției împotriva riscului în rândul mecanismelor de asigurare formale a fost creșterea gradului de complexitate al vieții moderne.

Apariția tehnicilor asigurărilor a evoluat în civilizațiile din Asia și Orientul Mijlociu Islamic, dar și în Europa Medievală. În cele din urmă, comerțul european s-a extins spre America de Nord și restul lumii și, odată cu acestea, s-a extins și asigurarea.

Domeniul asigurărilor este unul destul de complex, acesta cuprinzând asigurările de bunuri, de persoane și răspunderea civilă.

În România, activitatea din domeniul acestor asigurări se întinde pe o perioadă de peste 130 de ani, perioadă care poate fi împărțită în trei perioade distincte. Astfel voi încerca să prezint succint aceste trei perioade.

Perioada 1871-1948 – reprezentată de societăți de asigurări private

Pe 13 martie 1871 a fost construită prima societate de asigurare din România sub numele de “ Dacia”, cu un capital social de trei milioane de lei.

În 1873 a fost înființată societatea de asigurări “ România ” cu un capital social de două milioane de lei. În 1881, cele doua societăți ( “ Dacia ” și “ România ”) au ales fuzionarea, creând societatea “ Dacia-România ”, astfel devenind una dintre cele mai puternice societăți de asigurare din țara noastră din acele vremuri.

În anul 1987 a fost înființată la Brăila societatea de asigurări “ Generala ”, de către cercurile comerciale din Brăila și Galați, cu colaborarea Băncii Marmorosch, Blank & Co.

În 1923 a fost înființată societatea “ Asigurarea Românească ”, cu un capital de patru milioane de lei. Prin faptul că și-a extins activitatea în asigurările de viață fără examinare medicală i-a adus acesteia bune rezultate.

Perioada 1949-1990 – reprezentată de înființarea ADAS

Începând cu luna iunie 1948, a avut loc reorganizarea activității de asigurare, astfel: statul a preluat societățile de asigurări cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au fost încorporate și ele în noile structuri organizatorice ale economiei naționale planificate.

În anul 1952, a fost organizată Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, cu capital integral român, instituție specializată în operațiuni de asigurări, reasigurări și comisariat de avarie. Crearea ADAS marchează instituirea monopolului de stat în domeniul asigurărilor.

Perioada de după 1990 – prezentarea asigurărilor după această perioadă

Administrația Asigurărilor de Stat și-a încetat activitatea pe 31 decembrie 1990. În locul acesteia au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor:

– Societatea "Asigurarea Românească S.A.", care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și altor asigurări în sumă de 1 000 milioane și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital;

– Societatea "Astra S.A." a preluat activele societăților mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3 000 milioane de lei, și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare;

– Agenția "Carom S.A." a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate.

În luna septembrie 1990 a fost înființată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L. cu sediul la Timișoara.

Guvernul României a înființat Bae asigurări cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au fost încorporate și ele în noile structuri organizatorice ale economiei naționale planificate.

În anul 1952, a fost organizată Administrația Asigurărilor de Stat – ADAS, cu capital integral român, instituție specializată în operațiuni de asigurări, reasigurări și comisariat de avarie. Crearea ADAS marchează instituirea monopolului de stat în domeniul asigurărilor.

Perioada de după 1990 – prezentarea asigurărilor după această perioadă

Administrația Asigurărilor de Stat și-a încetat activitatea pe 31 decembrie 1990. În locul acesteia au luat ființă trei societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor:

– Societatea "Asigurarea Românească S.A.", care a preluat activele aferente asigurărilor facultative de viață, cele aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme și altor asigurări în sumă de 1 000 milioane și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare, precum și bunurile imobile aparținând ADAS, incluse în capital;

– Societatea "Astra S.A." a preluat activele societăților mixte, cu participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor și operațiilor de reasigurare în relațiile cu străinătatea, în sumă de 3 000 milioane de lei, și, în limitele acestora, pasivele corespunzătoare;

– Agenția "Carom S.A." a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România, când răspunderea revine unor asigurați la societăți de asigurări din străinătate.

În luna septembrie 1990 a fost înființată prima societate cu capital integral privat din România, UNITA S.R.L. cu sediul la Timișoara.

Guvernul României a înființat Banca de Export Import a României S.A. “ EXIMBANK “, având capital integral de stat. Această societate practică asigurări pentru credite la export împotriva riscului de neplată.

În anul 1994, cel mai mare grup de asigurări și servicii financiare din lume, AIG – American International Group a venit în România prin divizia de asigurări generale. Tot în acest an a fost înființată Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România.

În anul 2001 s-a înființat CSA – Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

Deși nu este pe deplin matură, piața asigurărilor este o piață competitivă, iar pentru a se înțelege evoluția unei piețe de asigurări este analizată oferta de asigurare și cererea de asigurare.

Cererea potențială de asigurare este ridicată datorită numărului mare de proprietăți existente, a populației numeroase, precum și datorită nevoilor reale de asigurare la nivelul economiei și al populației, iar cererea efectivă este redusă datorită lipsei de bani și de cunoaștere a tuturor avantajelor oferite de asigurări.

Cererea nu are un caracter uniform sub aspectul categoriilor de asigurări solicitate, sub aspectul distribuției geografice, al nivelului de dezvoltare a regiunii sau zonei respective și al nivelului veniturilor.

Importanța economico-socială a asigurărilor se manifestă pe mai multe direcții, astfel încât acoperirea pagubelor permite reconstituirea bunurilor distruse și asigurarea continuității procesului de producție și contribuie la păstrarea integrității avuției naționale. Asigurarea mărfurilor, a mijloacelor de transport, a creditelor prezintă o mare importanță din punct de vedere economic, financiar și mai ales valutar.

Prin rolul său social, asigurările au scopul să plătească indemnizarea asiguraților care sunt victime ale unor evenimente nedorite.

Consider că asigurarea a devenit domeniul finanțiștilor, nu numai pentru că este nevoie de experți în finanțe pentru gestionarea capitalurilor acumulate pe cont propriu de către asiguratori sau plasate pe contul clienților lor ci și pentru că anumite ramuri necesită din ce în ce mai mult cunoștințe din domeniul finanțelor: asigurări pentru pierderi din exploatarea sau asigurarea creditelor pentru întreprinderi, persoane fizice, asigurarea de capitalizare, de economisire.

1.3. Asigurarea de răspundere civilă auto – noțiuni generale

Asigurările, până la începutul Primului Război Mondial care erau practicate de către societățile de asigurare erau cele de incendiu și asigurările de viață, asigurările de transport erau limitate la transporturile fluviale, iar asigurările împotriva grindinei au fost practicate foarte puțin timp și la o scară destul de redusă.

După cel de-al Doilea Război Mondial se remarcă o modernizare a produselor de asigurări, în sensul creșterii calității acestora concomitent cu apariția de noi domenii de activitate ce pot fi asigurate, ȋntrucât atât activitatea economică, cât și activitatea de asigurări s-au dezvoltat destul de mult.

În Romania, asigurarea de răspundere civilă auto pentru pagube produse terților, persoane fizice sau juridice prejudiciate de către asigurați, prin accidente de autovehicule este singura formă de asigurare obligatorie.

Așadar prin asigurarea de răspundere civilă auto se acoperă prejudiciile create de asigurat unor terțe persoane pentru care acesta este răspunzător conform legii. Deci, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în fața legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Conform profesorilor Mărinică, D., Tănăsescu, P., prejudiciul este o pagubă materială sau o vătămare care se poate produce prin încălcarea sau știrbirea unui drept protejat legal. Prejudiciile se pot clasifica în neglijență, prejudicii intenționate (frauda, reaua credință) , respectiv prejudicii în sensul strict al răspunderii legale ( ex: depozitarea unor substanțe nocive, materiale periculoase ).

Toate persoanele fizice sau juridice, deținătoare de autovehicule supuse înmatriculării sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Sancțiunea neîncheierii acestei asigurări obligatorii este suficient de drastică, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.

Dovada existenței unei asigurări de răspundere civilă auto se face cu polița de asigurare și ultimul document de plată ( exemplu chitanța ) care dovedește achitarea primelor de asigurare scadente.

Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule ( RCA ) pe teritoriul României și în afara lui au obligația de a constitui Fondul comun Cartea Verde.

Acest fond este constiuit în vederea furnizării informațtiilor persoanelor vătămate prin accidente de autovehicule, în calitate de centru de informare și în vederea despăgubirii persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule în anumite condiții.

Conform profesorului Negru,.T., ȋn asigurarea “Cartea Verde” nu se stabilesc sume asigurate, iar în caz de pagube materiale, deces sau vătămare corporala produse terților, se acorda

despăgubiri în conformitate cu legislația de răspundere civilă din țara în care s-a produs accidentul. Sumele datorate se stabilesc prin întelegere cu persoanele păgubite și conform cu legislația de răspundere civilă din țara respectivă.

1.3.1.Contractul de asigurare in cadrul asigurării RCA

Analizând un contract de asigurare în cadrul asigurării RCA, consider că este necesar și bine de știut ce cuprinde acest contract, așadar voi prezenta câteva aspecte principale ale contractului.

Se consideră că un vehicul este asigurat dacă proprietarul ( persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate ) sau utilizatorul ( persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul-coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosință a unui vehicul ) acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Dovada existenței asigurării obligatorii RCA este demonstrată de:

a) polița de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă, precum și vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru vehiculele înmatriculate în România;

b) documentul internațional de asigurare;

c) documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asigurătorii RCA din străinatate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea, sau polița de asigurare de frontieră pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spațiului Economic European si a Confederației Elvețiene.

Asigurarea obligatorie RCA se încheie pe perioadă determinată:

a)anual ori semestrial, pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România;

b)pe perioada de valabilitate a autorizației provizorii de circulație, pentru vehiculele carese înmatriculează sau se înregistrează provizoriu, după caz, dar nu mai mult de 60 de zile;

c)pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 12 luni;

d)pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în alte state, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării / înregistrării.

Asigurătorul RCA eliberează documentul de asigurare obligatorie RCA, iar în schimbul unei sume de bani plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire.

Conform formei scrise a contractului de RCA polița de asigurare RCA conține în mod obligatoriu informații despre: părțile implicate în contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurător, prima de asigurare și numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de identificare al vehiculului, precum și statele în care acest document are valabilitate.

1.3.2.Riscurile acoperite și excluderile

Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.

Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul, pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA pentru:

a) prejudiciul produs de dispozitivele sau instalațiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii sau atașului tractat de vehicul;

b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la data accidentului conducătorul vehiculului:

-a condus vehiculul fără consimțământul explicit sau implicit al asiguratului;

-nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;

-nu a respectat obligațiile legale de ordin tehnic cu privire la starea și siguranța vehiculului respectiv;

c) prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul își are cauza în însușirile, acțiunea sau inacțiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanțelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

d) cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul;

e) prejudiciile provocate terților, consecință a deschiderii ușilor vehiculului în timpul mersului sau atunci când vehiculul este oprit ori staționează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic.

În situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă – culpă comună. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă.

În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

1.3.3. Perioada de valabilitate a asigurării RCA

Răspunderea asigurătorului RCA începe astfel: din ziua urmatoare celei în care expiră valabilitatea poliței de asigurare anterioare, pentru asiguratul care își îndeplinește obligația încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a acesteia; din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării; din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizației provizorii de circulație sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele care sunt comercializate si care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

În cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii calității de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar. În cazul în care noul proprietar deține o asigurare obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată valabilă chiar dacă nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele său.

Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24:00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în polița de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidența circulației.

1.3.4. Limitele despăgubirii și plata acesteia

Potrivit celor studiate am considerat că asigurătorii RCA au obligația de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt stabilite in figura 1.3.4.1. făcând calcule proprii conform datelor publicate de Allianz – Țiriac pentru limita de despăgubire a asigurării RCA.

Limitele de despăgubire pentru aceste riscuri se stabilesc la niveluri diferite de la an la an în euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de BNR.

În cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.

Pentru acoperirea pagubelor, persoanele păgubite depun o cerere de despăgubire la: asigurătorul RCA cu care proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, la reprezentanța de despăgubiri sau la Fondul de protecție a victimelor străzii.

Figura: 1.3.4.1 Limita de despăgubire pentru asigurarea RCA

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor publicate de Allianz – Țiriac pentru limita de despăgubire

a asigurării RCA

(anexa nr. 1)

Depunerea cererii de despăgubire reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul RCA răspunzător: să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal.

Stabilirea despăgubirilor se poate realiza: pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asigurători sau prin hotărâre judecătorească.

Reprezentanța de despăgubiri este împuternicită să instrumenteze daunele în numele și în contul asigurătorului RCA și să reprezinte asigurătorul RCA în cadrul convenției de despăgubire, realizată cu asiguratul și cu partea prejudiciată. În acest scop reprezentanța de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecință a utilizării autovehiculului.

Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificarii daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

1.3.5. Introducerea sistemului Bonus – Malus

Un argument relevant pentru introducerea sistemului bonus-malus este si faptul că piața românească de asigurări a intrat în al patrulea an consecutiv de neprofitabilitate, asigurările auto jucând cel mai important rol si aducând, de altfel, cele mai mari pierderi.

Pentru aplicarea unui malus sunt luate în calcul evenimentele pentru care a fost plătită cel puțin o daună în perioada de referință, în care se reține responsabilitatea totală sau parțială a conducătorului auto, indiferent cine a condus vehiculul la momentul producerii accidentului, indiferent de modul de protocolare a acestuia, prin proces-verbal întocmit de poliție ori prin constatare amiabilă de accident.

Conform articolului publicat de site-ul www.wall-street. dacă în perioada de referință nu au fost înregistrate daune plătite, asigurații beneficiază de un bonus, respectiv o reducere a primei de asigurare, după cum urmează: o clasă, în cazul în care noua poliță se încheie pentru o perioadă de 6 luni și două clase, în cazul în care noua poliță se încheie pentru o perioadă de un an. . Dacă în perioada de referință au fost înregistrate daune plătite, asigurații sunt penalizați prin aplicarea unui malus, respectiv majorarea primei de asigurare. Pentru o perioadă de referință se poate aplica cel mult o malusare.

CAPITOLUL 2

Instituții implicate în asigurarea de răspundere civilă auto

În vederea soluționării diverselor probleme cu care se confruntă atât asigurații și asigurătorii auto intervin instituții specializate pe care le voi prezenta scurt și la obiect pe fiecare în parte, cât și o comparație succintă între RCA din România vs. Marea Britanie.

2.1. CSA – membră a Comitetului European al Supraveghetorilor din Asigurări

Legislația din domeniul asigurărilor cuprinde legislația primară formată din legi și legislația secundară formată din norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este Autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București , care îsi desfășoară activitatea în scopul apărării drepturilor asigurților și promovării stabilității activității de asigurare în România.

A urmat luarea unor măsuri în acest domeniu sensibil cum ar fi libera circulație a serviciilor în anul 2006, iar eforturile de natură operațională au vizat domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto.

Pentru anul 2006 s-a emis Ordinului nr.113126/08.2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind cota procentuală pentru contribuția asigurătorilor la Fondul de protecție a victimelor străzii în vederea majorării cotei de contribuție de la 1% la 2,5%.

Interzicerea vânzării de asigurări RCA în spații dechise, respective neamenajate corespunzator. Scopul măsurii a fost acela de a impune societăților de asigurare o anumită conduită în raport cu importanța și mărimea acestui gen de activitate, de natură să elimine efectele negative asupra calității bazei unice de date CEDAM.

În urma aplicării unor măsuri, experții au constatat că gradul de cuprindere a autovehiculelor în asigurarea RCA (ca raport între numărul de autovehicule asigurate și numarul de autovehicule înmatriculate) a crescut considerabil. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică, al cărei scop principal este apărarea drepturilor asiguraților și promovarea stabilității activității de asigurare în România.

Comisia se finanțează din resurse proprii și este condusă de un Consiliu format din președinte, un vicepreședinte și 3 membri, numiți de Parlament, în ședința comună a celor două Camere. Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reinvestit. Primii membri ai Consiliului au fost numiți pentru mandate cu durate diferite în conformitate cu legea.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor , ca autoritate autonomă de specialitate, și-a creat propria structură organizatorică, cu direcții și servicii specializate, care a fost îmbunătățită în timp, ținând cont de complexitatea și volumul ridicat de activitate.

Strategia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se circumscrie celor două scopuri majore pe care le are: apărarea drepturilor asiguraților și promovarea stabilității finaciare a sectorului asigurărilor.

2.2. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.)

Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) reprezintă asociația profesională care este membră a Consiliului Birourilor și care este formată din toate societățile de asigurare din România autorizate să practice asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie și mandatate să elibereze documente de asigurare de răspundere civilă auto “ Carte Verde “ .

Prin calitatea sa de Birou Carte Verde, B.A.A.R. îndeplinește două funcții: își asumă responsabilitatea gestionării și lichidării daunelor care rezultă din accidentele produse de automobiliștii străini, pe teritoriul României; garantează documentele de asigurare de răspundere civilă auto “Carte Verde “

2.3. Institutul de asigurări și asociația profesională Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România (U.N.S.A.R.)

Institutul de Asigurări a fost înființat ca persoană juridică în data de 15 septembrie 2001, creat de patru asociații profesionale care activează în domeniul asigurărilor : UNSAR, ARA, UNSICAR, ADAR.

ADAR este o asociație profesională, independentă, aplicativă, având drept scop principal promovarea științei dreptului asigurărilor și a activității de asigurare din România. Cel mai important beneficiar al acestui proiect este însuși domeniul asigurărilor, deoarece crearea Institutului conduce la dezvoltarea industriei românești de asigurări prin ridicarea valorii profesionale a celor care lucrează în asigurări și a colaboratorilor din toate domeniile conexe asigurărilor.

Misiunea Institutului de Asigurări constă în instruirea în domeniul asigurărilor și în alte domenii adiacente, propunându-și să ofere celor care lucrează sau celor care doresc să lucreze în industria asigurărilor din România o educație profesională la cele mai înalte standarde.

2.4. Fondul de Protecție a Victimelor străzii

Conform unui articol “ Fondul de protecție a Victimelor străzii este o asociație profesională, fără scop lucrativ, ai cărei membrii sunt toți asigurătorii care au dreptul să încheie pe teritoriul României asigurarea de răspundere civilă auto ”.

Acest Fond de Protecție a Victimelor Străzii are trei atribuții principale, prima atribuție a sa fiind de organism de plată a despăgubirilor pentru a garanta, despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente de autovehicule produse pe teritoriul României și în alte condiții și pe teritoriul altor state, de autovehicule neasigurate sau neidentificate.

Urmată de a doua atribuție respectiv de Centru de Informare pentru furnizarea informațiilor privind polițele de asigurare R.C.A. persoanelor interesate și asigurătorii care le-au eliberat.

Iar cea de-a treia atribuție este de Organism de Compensare pentru a soluționa, cererile de despăgubire ale persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente de autovehicule  produse pe teritoriul unui alt stat decât statul lor de reședință.

Fondul întocmește și actualizează permanent, pe baza datelor furnizate de asigurători, lista reprezentanților de despăgubiri pe care aceștia i-au numit în statele din U.E, altele decât cele pe teritoriul cărora acționează.

În principiu, Fondul intervine, dacă accidentul s-a produs pe teritoriul României și autovehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau autovehiculul identificat era neasigurat și avea locul obișnuit de staționare în România sau într-un stat terț față de statele din S.E.E. sau pe teritoriul unui stat al cărui Birou Național a aderat la Sistemul Carte Verde și autovehiculul neasigurat care a provocat accidentul este considerat a avea locul obișnuit de staționare în România, dacă păgubitul este rezident în alt stat decât cel în care s-a produs accidentul și dacă intervenția Fondului nu contravine legislației statului respectiv.

Pentru a-și îndeplini obligația de despăgubire și pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare, Fondul dispune de o structură financiară proprie care se constituie din contribuția membrilor cu o cotă procentuală din încasările realizate din vânzarea asigurării R.C.A.

După plată, Fondul va recupera, pe cale de executare silită dacă va fi cazul, despăgubirile plătite, cheltuielile legate de plata acestora precum și dobânda legală, de la persoanele vinovate sau de la alte entități responsabile.

Solicitarea pentru furnizarea datelor se poate formula în limba română, engleză, franceză sau germană si se poate transmite Fondului prin poștă, telefon, fax ori e-mail. Fondul nu este responsabil pentru furnizarea informațiilor incomplete sau eronate obținute de la alte entițati.

În solicitarea de informații se vor indica: numărul de înmatriculare al vehiculului vinovat de producerea accidentului; orice alte informații care să permită identificarea statului în care autovehiculul vinovat are locul obișnuit de staționare; data și locul producerii accidentului; statul de rezidență al persoanei/persoanelor prejudiciate.

2.5. Asigurarea de răspundere civilă auto în Marea Britanie vs. România

În acest subcapitol mi-am propus să fac o scurtă prezentare despre asigurarea RCA ȋn Marea Britanie pentru a sublinia eventualele asemănări cu țara noastră.

Azi legislația britanică este definită prin „Legea traficului rutier din 1988”, această lege prevede ca șoferii să fie asigurați, să aibă o asigurare, sau să aibă făcut un depozit specific împotriva răspunderii pentru leziunile altora și pentru pagubele provocate proprietăților altor persoane, rezultate de folosirea unui autovehicul pe un drum public sau în alte locuri publice.

Majoritatea șoferilor din Marea Britanie sunt obligați să afișeze proeminet o licență a vehiculului (o vigneta cu taxă) oricând este ținut sau condus pe drumurile publice. Acest lucru ajută să fie garantat faptul că majoritatea oamenilor au asigurarea adecvată pentru autovehiculul lor pentru că un certificat de asigurare trebuie realizat atunci când o vignetă este cumpărată.

Marea Britanie are unul dintre cele mai groaznice recorduri din Europa de Vest în ceea ce privește condusul unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea asigurare, aproximativ una din 30 de mașini din trafic nu au asigurarea corectă.

“ 12 milioane de soferi britanici au recunoscut ca ar depune plângeri false, pentru a fi siguri că vor fi despăgubiți de catre asigurători, se informează ȋntr-un studiu efectuat de Moneysupermarket.com ȋn Marea Britanie. Dintre șoferii care au participat la studiu, doar 18% ar pune la dispoziția asigurătorului toate informațiile, 31% colaborând cu asigurătorii doar în urma presiunilor, în timp ce 36% dintre respondenți ar ascunde informații dacă ar avea un accident sondat cu daune materiale.

O caracteristică comună țării noastre și Marii Britanii este aceea că în ambele state se constituie un Fond de Protecție a Victimelor Străzii, menit să protejeze persoanele păgubite prin accidente de autovehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul este neasigurat.

În concluzie, atât în România, cât și Marea Britanie conducătorii auto sunt obligați să aibă o asigurare de răspundere civilă auto, în cazul în care un autovehicul este neasigurat, șoferii comit o contravenție. Diferit față de cazul țării noastre este faptul că în Marea Britanie, în loc de asigurarea auto, cei care dețin un automobil pot să aibă constituit un depozit specific. Atât în România, cât și în Marea Britanie conducătorii auto trebuie să afișeze pe parbrizul autovehiculului, într-un loc vizibil, o vignetă care să ateste faptul că asigurarea a fost plătită.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz privind analiza economico – financiară a societății Allianz – Țiriac Asigurări pe baza indicatorilor specifici asigurărilor de răspundere civilă auto și posibilitățile de îmbunătățire în fundamentarea tarifelor de primă la R.C.A

În acest capitol mi-am propus să analizez dinamica primelor brute subscrise de-a lungul perioadei 2010 – 2013, a indemnizațiilor brute plătite și a ratei daunelor pe clasa de asigurări RCA, pe exemplul societății Allianz – Țiriac Asigurări, propunând câteva posibilități de îmbunătățire în fundamentarea tarifelor de primă la R.C.A pe aceeași perioadă și la aceeași societate de asigurări.

În cele mai multe cazuri, despăgubirile pentru pagubele pe care le provoci că șofer se pot ridica la sume considerabile, de care nu dispui în acel moment, dar pe care trebuie să le plătești. Deci, cu asigurarea RCA de la Allianz – Țiriac Asigurări în orice moment poți acționa responsabil, societatea plătind pentru prejudiciile cauzate, fie că este vorba de pagube materiale sau de vătămări corporale.

Allianz – Țiriac Asigurări a încheiat anul 2013 cu venituri totale din prime de asigurări generale și de viață de 926.5 milioane lei, valoare cu 17.6 milioane de lei mai mare decât nivelul subscrierilor înregistrate în 2012. Această creștere aferenta anului 2013 a fost susținută de evoluția pozitivă a segmentului de asigurări generale, a cărui pondere s-a situat la 88.9 %.

Cifrele anuale în conformitate cu IFRS arată realizarea unui profit operațional consolidat de 28 milioane de lei aferent activităților de asigurări derulate de Allianz – Țiriac în anul 2013, rezultat ce arată o creștere semnificativă, de peste 3 ori, comparativ cu valoarea anului anterior, de 6.6 milioane de lei. Evoluția acestui indicator se datorează în principal îmbunatățirii rezultatelor pe segmentul asigurărilor generale, respectiv clasele auto.

Potrivit unui comunicat de presă Allianz – Țiriac obține rezultate pozitive " Am încheiat anul 2013 cu rezultate pozitive, mai ales dacă ne raportăm atenția, atât la nivel local, în România, cât și la nivel global. Suntem mulțumiți de faptul că am reușit să facem pași mari în direcția îmbunatățirii profitabilității, în condițiile în care și volumul afacerilor a consemnat un plus. Înregistrăm o situație excelenta din perspectiva indicatorilor de siguranța financiară, ceea ce demonstrează că rămânem o companie solidă, orientată spre dezvoltarea sustenabila a afacerilor ", explică Remi Virgnaud, CEO al Allianz – Tiriac Asigurări.

Allianz – Țiriac continuă să-și mențină indicatorii de solvabilitate la un nivel mult superior pragurilor minime impuse de normele în vigoare ( 100% ). Astfel, pe segmentul asigurărilor generale, rata de solvabilitate la sfârșitul ultimului an financiar încheiat, se situa la 377%, în timp ce pe segmentul asigurărilor de viață, același indicator se plasa la un nivel de 347%.

Astfel asigurările auto și cele de bunuri și proprietăți continuă să fie segmentele cu cele mai ridicate ponderi în structura veniturilor Allianz – Țiriac. Nivelul de 575.8 milioane de lei, consemnat în 2012 , vânzările de polițe auto au crescut, cu 1.5 %, ajungând la valoarea de 584.3 milioane de lei. Polițele CASCO au adus venituri de 373.7 milioane de lei , în timp ce subscrierile RCA au adus un volum de prime de 210.6 milioane de lei.

Volumul total al primelor brute subscrise pentru anul de subscriere 2012 a înregistrat o creștere cu 10% față de anul 2011, în condițiile în care și numărul contractelor de asigurare încheiate a crescut cu 6% față de anul 2011. Valoarea primei medii de asigurare la nivelul întregii piețe de asigurări RCA a înregistrat o scădere cu 4%, de la circa 480 lei în anul 2011, la aproximativ 463 lei în anul 2012.

Figura 3.2. Structura primelor brute subscrise din asigurări generale la data de 31.12.2012

Sursa : Prelucrare proprie conform datelor oferite de raportul CSA – 2012/2013

(anexa nr. 2)

Mai departe am încercat să adun și câteva rezultate la nivelul anului 2013 despre societatea de asigurări Allianz – Țiriac la nivelul Europei Centrale și Europei de Est, comparându-le cu Allianz – Țiriac din România.

Societatea aleasă de mine pentru studiul indicatorilor specifici asigurărilor RCA anunța rezultate solide obținute în Europa Centrală și de Est ( ECE ) pentru anul 2013, ca urmare a unui studiu destul de dificil, veniturile totale, în valoare de 3,5 miliarde de euro fiind cu 4,6 % mai scăzute decât nivelul aferent anului anterior de 3,7 miliarde de euro.

Performanțele bine cimentate de pe segmentul asigurărilor generale, administrării activelor și fondurilor de pensii, nu au putut stabiliza scăderea nivelului primelor pe segmentul asigurărilor de viață și de sănătate. Acest segment a fost afectat de restricțiile legislative din Polonia, care au dus la o eliminare a primelor produselor de investiții de tip depozit. Profitul operațional de 252 milioane de euro conduce la o scădere de 13,4 %. Evoluția poate fi pusă pe seama creșterii costurilor cu daunele auto pe piața din Rusia.

Conform unui comunicat de presă se explică că " Luând în considerare mediul economic neechitabil și schimbarea peisajului politic din unele piețe din ECE, rezultatele pentru majoritatea companiilor membre ale Grupului sunt aliniate așteptărilor noastre. Cel mai important pentru noi ca organizație, este că baza afacerilor noastre rămâne solidă " explică Manuel Bauer, membru al boardului Allianz SE, responsabil pentru piețele în dezvoltare.

În acest capitol axându-mă pe asigurările generale, respectiv asigurările RCA, în ECE segmentul asiguarilor generale rămâne solid. De ce ? Pentru că nivelul primelor brute subscrise pe acest segment în anul 2013 în țările din Europa Centrală și de Est a atins nivelul de 2,477 milioande de euro, în comparație cu valoarea de 2,393 milioane de euro în anul anterior. Așadar această valoare se datorează unei creșteri de 3,5 %.

Evoluția afacerilor din asigurările generale a fost determinată de Rusia, unde nivelul primelor brute subscrise a crescut cu 130 milioane de euro, respectiv 19,2 %, în special pe segemntele auto, accidente persoane și asigurări de sănătate. Spunem că această creștere a compensat scăderea segmentelor de asigurări industriale și auto din Ungaria, pe segmentul auto din Slovacia, fiind determinate de un proces de subscriere selectiv și de condiții potrivnice ale pieței.

Profitul operațional pe segmentul asigurărilor generale în ECE a ajuns la valoarea de 127 milioane de euro, înregistrând un declin de 25,7%, majoritatea acestor evoluții adverse provenind din creșterea rapidă a costurilor cu daunele în Rusia. Rata combinată pentru anul 2013 s-a situat la 99,5 %, după ce a înregistrat o valoare de 96,9 % în anul anterior.

Conform altui comunicat de presă se spune că " Majoritatea piețelor din ECE sunt aproape de saturare și rezultatele noastre din acest an de pe segmentul asigurărilor generale reflectă această evoluție. Prin urmare, motivul pentru a merge mai departe, va fi similar cu cel al altor piețe dezvoltate și anume: o disciplină strictă a subscrierilor, îmbunătățirea eficienței operaționale și a serviciilor oferite clienților. " a comentat Manuel Bauer.

Referitor la segmentul asigurărilor de viață și al fondurilor de pensii, nivelul total al primelor pentru asigurările de viață și sănătate s-a situat la 913 milioane de euro în anul 2013, comparativ cu 1,176 milioane de euro în anul anterior, ceea ce arata o scădere cu 22,4 %, iar pe segmentul fondurilor de pensii, Allianz continua creșterea veniturilor cu 11,3 %, ajungând la 79 milioane de euro, de la 71 milioane de euro în 2012. Republica Ceha, Croația și România înregistrând cele mai mari valori ale fluxurilor nete atrase.

Iată deci că și în țările din Europa Centrală și de Est sunt loc de îmbunătățiri privind acest segment al asigurărilor generale.

Figura 3.3. Rezultatele solide pentru anul 2013 ȋn ECE

Sursa : Prelucrare proprie a datelor conform site-ului Allianz – Țiriac din ECE, 2013

(anexa nr. 3)

3.1. Evoluția primelor brute subscrise pentru asigurări de răspundere civilă auto

Allianz – Țiriac Asigurări, la ora actuală, oferă publicului din România – persoane fizice și juridice – o gamă diversificată de produse de asigurări generale menite să garanteze protecția financiară pentru active – de la autovehicule sau locuințe ale persoanelor fizice, până la sedii, bunuri și echipamentele aflate în proprietatea companiilor, dar și polițe de acoperire a riscurilor de răspundere civilă generală și profesională, de accidente, de sănătate etc.

Piața asigurărilor din România (primele brute subscrise) a atins, în primul trimestru al anului 2014, un nivel de 2,05 miliarde lei, în scădere cu 3,43% față de intervalul similar al anului trecut. Valoarea primelor brute subscrise (PBS), în perioada ianuarie-martie 2014, reprezintă 1,26% din Produsul Intern Brut (PIB) estimat de INS pentru primul trimestru al acestui an.

Clasa X (RCA + CMR) deține cea mai mare pondere (44,53%) din totalul primelor brute subscrise la categoria asigurări generale. Valoarea primelor brute subscrise în această clasă s-a cifrat la 744,34 milioane lei, în creștere cu 10,03% față de valoarea înregistrată în primul trimestru al anului 2013.

În anul 2013, valoarea primelor brute subscrise s-a situat la valoarea de 806,6 milioane lei, față de 812,1 milioane de lei venituri din prime relizate cu un an înainte.

Tabelul 3.1.1. Activitatea de asigurări generale pentru perioada 2013 – 2011

Sursa : Preluarea datelor conform site-ului Allianz – Țiriac

Activitatea derulată în anul 2013 nu a adus modificări relevante în ceea ce privește structura portofoliului de asigurări generale. Astfel, asigurările auto casco dețin, în continuare, o pondere majoritară în structura portofoliului de asigurări generale (aproximativ 49,8 %). Primele subscrise pe această clasă de asigurări se ridică la aproximativ 401,4 milioane lei în anul 2013.

Asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente auto dețin, la rândul lor o pondere importanta (21,6 %) în portofoliul de asigurări generale al Allianz-Tiriac Asigurări, valoarea primelor brute subscrise pe această clasă de asigurări ridicându-se la aproximativ 174,6 milioane lei, în anul 2012.

Figura 3.1.4. Volumul primelor brute subscrise (RCA) pentru perioada 2010 – 2013

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 4)

Pe baza figurii 3.1.4. se poate observa pe perioada analizată mai sus cel mai mare volum de subscrieri s-a înregistrat în 2013, respectiv 185.133,828 lei, în creștere cu 7% față de anul anterior.

După creșterile constante din primul an, primele brute subscrise scad foarte puțin la începutul crizei financiare, în anul 2011 având un volum de 111.562,148 milioane lei, faƫă de 125.402.025 milioane lei in anul 2012 diferența fiind de doar 13.839.877 milioane lei.

Trendul ascendent este mult mai vizibil în anul 2013, când primele brute subscrise cresc cu 185.133.828 milioane lei, aproximativ 7%.

Privind aspectul dimensiunii afacerilor derulate pe segmental asigurărilor generale, după ani consecutivi de creștere, primele brute subscrise în anul 2011 a înregistrat prima scădere din istoria companiei.

Cel mai probabil criza economică a influențat puternic evoluția vânzarilor de autovehicule noi, iar efectele acesteia s-au resimțit în mod directe la nivelul afacerilor companiilor de leasing, client tradiționali pentru Allianz – Țiriac.

3.2. Indemnizații brute plătite pentru asigurări de răspundere civilă auto

La indemnizațiile brute plătite am ȋncercat să analizez și primul trimestru al anului 2014 astfel indemnizațiile brute plătite în primul trimestru al anului 2014 au totalizat 1,31 miliarde lei, în creștere cu 0,93% față de perioada similară din anul 2013.

Indemnizațiile brute plătite pe categoria de asigurări generale s-a ridicat la valoarea de 1,13 miliarde lei, în creștere cu 2,25% ață de primele 3 luni ale anului 2013, iar indemnizațiile brute, maturități și răscumpărări plătite pentru asigurări de viață au fost în valoare de 183,12 milioane lei, mai puțin cu 6,53% față de perioada similară din anul 2013.

Privind asupra segmentului asigurărilor generale, valoarea cea mai mare a indemnizațiilor brute plătite, în primul trimestru al anului 2014, a fost aferentă asigurărilor RCA în sumă de 534,57 milioane lei (în creștere cu 4,39% față de primul trimestru al anului 2013). Ponderea acestor indemnizații a reprezentat 47,15% din total.

Figura 3.2.5. Evoluția structurii indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale

în funcție de clasele de asigurare

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 5)

Pentru clasa X – RCA s-au realizat plăți în sumă de 1.437.096.085 lei, reprezentând 45,89% din totalul indemnizațiilor plătite pentru asigurările generale, aceste indemnizații înregistrând o creștere cu 6,14% față de perioada similară a anului 2012, iar pentru clasa III Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât cele feroviare, au fost realizate plăți în sumă de 1.352.923.081 lei, reprezentând 43,21% din total, aceste indemnizații înregistrând o scădere nominală cu 5,9% față de aceeași perioadă a anului 2012.

Volumul total de indemnizații brute plătite de asiguratori s-a situat la aproape 5,2 miliarde lei anul trecut, nivel în creștere cu 6,33% față de 2011.

Tabelul 3.2.2. Evoluția indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale pe clase de asigurări

Sursa : Preluarea datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

Clasa X RCA , cu plăți în sumă de 1.437.096.085 lei, Allianz Tiriac (215,98 mil lei). Indemnizațiile plătite pentru activitatea desfășurată pe teritoriul Statelor Membre UE, cu excepția României sunt în suma de 38.525.244 lei, reprezentând 1,04% din totalul indemnizațiilor plătite pentru asigurările generale și de viață.

Cele mai importante clase de produse non-viaƫă ca și indemnizații brute plătite din asigurări directe au fost mijloacele de transport terestru, cu o pondere de aproape 60% din total (107 milioane de euro). Pe locul secund în acest clasament se situează produsele de răspundere civilă a autovehiculelor, care includ asigurarea de răspundere civilă obigatorie (RCA) și cea de Carte Verde, cu 59 milioane de euro, mai mult cu 30% în euro decât în 2012. Cele două categorii de asigurare au avut la finalul anului trecut subscrieri de 210 milioane de euro, respectiv 150 de milioane de euro, ambele cu creșteri de peste 35% față de 2012.

Figura 3.2.6. Volumul indemnizațiilor brute plătite pentru RCA

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 6)

După cum se poate observa și în tabelul 3.2.2, societatea de asigurări a plătit indemnizații cu o pondere de peste 11,34% din totalul indemnizațiilor plătite pe segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto, ceea ce ne duce cu gândul la cota de piață de aproximativ 10,90% ȋn anul 2012 pe seama volumului de subscrieri.

Potrivit figurii 3.2.6. Privind volumul indemnizațiilor brute plătite se poate observa o scădere relativ bruscă de 93.742.965 milioane lei pentru anul 2012, societatea revenindu-și considerabil în anul 2013 cu o valoare de 146.633.543 milioane lei ceea ce se datorează modificărilor aduse tarifelor practicate de către societatea de asigurare.

3.3. Rata daunei

Conform definiției rata daunei reprezintă raportul procentual între plățile de despăgubire și încasările din primele de asigurare. Situația financiară a societății de asigurare este considerate mai favorabilă, cu cât nivelul ratei daunei este mai mic.

Potrivit informațiilor oferite de raportul CSA pentru anul 2012, societățile de asigurări care practică asigurarea RCA au avizat 296.291 dosarea de daună, în scădere cu 5% față de anul 2011, și au plătit 292.622 dosare de dăuna, cu 3% mai puțin față de anul 2011.

Apreciem faptul că scăderea întregistrată în ultimii ani a numărului dosarelor de daună avizate este o consecință a introducerii sistemului bonus malus începând cu anul 2010.

La nivel general volumul total de rezerve brute pentru daune avizate la 31.12.2012, a fost de 1.357.877 milioane lei, în scădere nominală cu 10.05% față de anul 2011, aceasta scădere datorându-se modificării legislației în ceea ce privește modul de constituire a rezervelor de dăuna pentru vătămări corporale.

Rata daunei pe segmentul RCA continua să crească în 2012, după ce în 2011 acest indicator a fost de 94%, în creștere față de anul anterior, când nivelul despăgubirilor plătite reprezenta 80% din totalul subscrierilor.

Numărul dosarelor de daună plătite a înregistrat o creștere cu 3 %, de la 221.287 dosare la 30.09.2012 la 228.962 dosare la 30.09.2013. Valoarea despăgubirilor plătite a crescut cu 8 %, de la 1.298.525.636 lei la data de 30.09.2012, la 1.401.787.275 lei la data de 30.09.2013.

În baza contractelor de asigurări generale, asiguratorii au plătit daune de peste 4,4 miliarde lei, valoare mai mare cu 6,22% față de cifrele raportate la sfârșitul anului precedent.

Rata combinata pe segmentul asigurărilor generale – rata daunei și rata cheltuielilor – s-a menținut și în 2012, la un nivel de peste 100%, ceea ce arată că asigurătorii au înregistrat pierdere din activitatea de subscriere aferentă asigurărilor generale.

Sumele plătite pentru indemnizații brute, maturități și răscumpărări aferente asigurărilor de viață s-au majorat cu 7%, la 732 milioane lei.

Așadar voi prezenta sub formă de grafic evoluția rezervelor pentru daune avizate și neavizate pe segmentul asigurărilor de răspundere civilă auto în cadrul societății de asigurare Allianz – Țiriac Asigurări.

Figura 3.3.7. Evoluția rezervelor pentru daune avizate și neavizate la RCA

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 7)

După cum se poate observa și în figura 3.3.7, cea mai ridicată valoare privind daunalitatea, respectiv rezerva pentru daune avizate este atinsă în anul 2012 cu o valoare de 148.712,768 milioane lei, adică 8%, iar cel mai scăzut procent al ratei daunei se înregistrează ȋn anul 2013 cu o valoare de 93.827,323 milioane lei fiind de 3%. În ceea ce privește rezerva pentru daune neavizate cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în anul 2013 cu o valore de 73.431,305 milionae lei, iar ȋn ceea ce privește rezerva pentru daune neavizate se poate observa o creștere succesivă de-a lungul perioadei.

În concluzie creșterea valorii despăgubirilor plătite cât și a daunei medii plătite a fost influențată în mare parte de creșterea despăgubirilor plătite pentru vătămări corporale și deces – ca urmare a creșterii limitelor de despăgubire stabilite prin legislație, cât și ca urmare a creșterii pretențiilor. Deasemenea daunele materiale au fost influențate de creșterea prețurilor componentelor auto cât și a creșterii și înnoirii parcului auto.

3.4. Prima de asigurare

La nivelul întregii piețe, prima de asigurare medie anualizată, înregistrată în primul trimestru al anului 2014, pentru RCA, a fost de 468 de lei față de 462 de lei în primul trimestru al anului trecut.

Conform Dreptului Civil, prima de asigurare reprezintă suma plătită de asigurat societății sau organului de asigurare, în schimbul obligației acestora de a-i plăti despăgubiri în cazul producerii unuia din evenimentele care constituie riscurile asigurate.

Primele de asigurare se stabilesc de către asigurător pe categorii de riscuri, în funcție de probabilitatea de producere a riscului și se plătesc de către asigurat. Ele se stabilesc aplicând cota de primă la suma asigurată și se plătește integral și anticipat sau se plătește în rate. Cota de primă este diferențiată, în funcție de felul bunului asigurat, de frecvența și de intensitatea producerii riscurilor asigurate.

Una din principalele atribuții ale Fondului de Protecție a Victimelor străzii o reprezintă plata despăgubirilor pentru persoanele care au suferit prejudicii în urma unor accidente de autovehicule produse pe teritoriul României și, în anumite condiții și pe teritoriul altor state, de autovehicule neasigurate sau neidentificate.

Din primele de asigurare încasate, asigurătorul constituie fondul pentru achitarea despăgubirilor și sumele asigurate, dar și alte fonduri legale prin care își acoperă cheltuielile pentru administrarea fondului de asigurare.

La asigurările de bunuri, societățile de asigurare diferențiază bunurile asigurate pe clase de risc, iar pentru fiecare clasă se stabilește o cotă de primă specifică.

Prima de asigurare se stabilește astfel: se înmulțește suma asigurată cu cota de primă tarifară stabilită pentru 100 sau 1000 de unități monetare sumă asigurată. Cota tarifară este prima de asigurare stabilită pentru o unitate de calcul (fracțiune din suma asigurată) pe o anumită perioadă de timp.

Tariful de asigurare este alcătuit din sistemul cotelor tarifare, fiind diferit în cazul asigurărilor prin efectul legii față de asigurările facultative.

3.5. Fundamentarea tarifelor de prime

Potrivit art.19 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România – cu modificările ulterioare se prevede că „ prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, în limitele și în termenele convenite ”.

Analizand principalele obiective ale asigurătorului, unul din principalele obiective în activitatea de tarifare a riscului constă în stabilirea tarifelor de primă astfel, încât acestea să reflecte, cu acuratețe, mărimea riscului, fiind esențial ca un tarif construit și calculat în mod adecvat să difere între diferitele clase de deținători de polițe, care reprezintă o multitudine de niveluri de risc.

Unii dintre cei mai importanți factori de risc care influențează mărimea tarifului de primă și influențează calcularea adecvată a acestuia sunt expunerea la risc, frecvența daunei, nivelul de risc al asiguratului, profitul asigurătorului și cheltuielile de achiziție si administrare.

Figura 3.5.8. Factorii de influență a tarifelor de prima

Sursa : Prelucrare proprie dintr-un studiu privind tarifarea riscului in asigurarile R.C.A

Astfel, prima de asigurare este numită primă brută ( Pb ) sau tarifară și are două componente:

Prima netă ( Pn ), care se mai numește și prima pură sau teoretică, din care se constituie fondul de asigurare care servește la plata despăgubirilor;

Adaosul de primă care are următoarele destinații:

acoperirea cheltuielilor de finanțare;

finanțarea măsurilor de prevenire a riscurilor;

obținerea profitului.

Deci, rezulta ca avem următoarea formulă: Pb = Pn + a

Pe baza primelor de asigurare se constituie fondul de asigurare, care se utilizează în mod descentralizat pentru: constituirea fondurilor de rezerve tehnice sau matematice prevăzute de normele legale; plata despăgubirilor sau a sumelor asigurate în cazul producerii evenimentelor sau a riscurilor asigurate; acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodărești la nivelul societății.

Pentru determinarea cotei de primă netă se pornește de la caracteristicile contractului de asigurare încheiat între asigurat și asigurător care stabilește drepturile și obligațiile părților.

Obligația de plată a asigurătorului ia naștere în momentul în care se produce riscul asigurat și este realizată prin intermediul fondului de asigurare. Caracterul aleatoriu al contractului de asigurare presupune realizarea obligațiilor financiare de către părțile contractante în raport cu producerea evenimentului sau riscului asigurat care este viitor și incert.

RCA-ul ține cont de regiune, localitate, vârstă, plata pe șase luni sau integrală, statutul social și tipul de utilizare a mașinii, dar și de istoricul fiecărui șofer în parte, astfel șoferii fără evenimente în trafic, care locuiesc în zone cu mai puține accidente și corespund unui profil de șofer calm, sunt bugetari sau au un istoric fără probleme timp de mai mulți ani, vor putea beneficia de reduceri de până la 5% până la 50% față de prețul standard.

Am luat ca exemplu tariful RCA 2013 pentru o mașină (fiind mașina personală), cu motor de 1.6 litri (1598 cmc) marca Volkswagen Golf 6, înmatriculată în Judetul Giurgiu, oraș Bolintin-Vale, având cazul unui nou asigurat cu o clasă de bonus-malus B0 cu urmatoarele prețuri pentru RCA:

Figura 3.5.9. Tarife RCA in anul 2013 la diferite societați de asigurare

Prețurile de mai sus scad cu 5% la anumiți asigurători dacă masina este înmatriculată în alte orașe în care riscul de accidente este mult mai scazut. Prețurile însă se modifică foarte mult în funcție de clasa de bonus sau de malus în care se incadrează polița trecută, precum și de petrecerea unui accident sau a mai multora pe parcursul ultimelor 12 luni. Totul depinde strict de istoricul șoferului pentru ca sistemul bonus-malus încurajeaza condusul preventiv.

Tarifele RCA pentru anul 2013 se scumpesc în general, dar noul sistem de bonus-malus face ca sumele exacte care se plătesc să fie calculate individual, făcând imposibilă evaluarea și compararea generală a ofertelor asigurătorilor.

3.6. Etapele stabilirii primei nete

Are o importanță deosebită în cadrul activității de asigurare, datorită determinării nivelului cotei de primă tarifară, pe baza căreia se stabilește volumul primelor de asigurare care vor fi plătite de asigurați.

La asigurările de bunuri cea mai mare parte din primele încasate de asigurător sunt folosite pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraților. Astfel, elementul principal în funcție de care se stabilește nivelul cotei de primă tarifară este mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti asiguraților.

La asigurările de bunuri cea mai mare parte din primele încasate de asigurător sunt folosite pentru plata despăgubirilor cuvenite asiguraților. Astfel, elementul principal în funcție de care se stabilește nivelul cotei de primă tarifară este mărimea probabilă a despăgubirilor pe care asigurătorul le va plăti asiguraților.

Există două metode de fundamentare a cotei de primă netă în practica asigurărilor:

Etapele stabilirii primei nete sunt următoarele:

1) Stabilirea indicilor anuali de despăgubire ( Ik ) pe baza datelor oferite de statistica asigurărilor. Perioada de referință este compusă dintr-un număr de ani, diferențiat în funcție de natura bunurilor și de riscurile cuprinse în asigurare. Pentru calcularea indicelui de despăgubire se folosește formula:

, unde S – suma totală a despăgubirilor

N – valoarea bunurilor asigurate

V – valoarea medie a sumei asigurate

n – numărul bunurilor despăgubite

v – valoarea medie a despăgubirii acordate

2) Stabilirea indicelui mediu anul de despăgubire „i”

Indicele de despăgubire se prezintă ca o variabilă aleatoare de forma:

I1 I 2I 3…. I k ……. I n

f1 f 2f 3…. f k ……. f n , unde fk – frecvența relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k – și se calculează după formula:

Frecvența relativă de realizare a indicelui de despăgubire în anul k este în concordanță cu legea numerelor mari, unde legea numerelor mari este reprezentată de formula:

,unde X1 ,X2,….Xn un șir de variabile aleatoare independente două câte două. Notăm M(Xi),i = 1,n , mediile variabilelor.

Indicele anual mediu de despăgubire i sau M(I)este dat de relația :

3) Deoarece față de media perioadei de referință pot exista abateri este important calculul acestor abateri și luarea lor în considerare.

Se calculează abaterea medie pătratică:

Calculul dispersiei este dat de formula:

σ2 se mai notează și D2(I)

4) Stabilirea primei nete (pn) : pn = i + σ sau pn= M(I) + D2(I)

Folosirea informației din trecutul statistic al asigurării este necesară și utilă în ipoteza păstrării tendinței de evoluție și pentru perioada următoare.

Indicele anual de despăgubire Ik și indicele mediu de despăgubire i constituie, fiecare dintre ei, un estimator al probabilității de apariție a sinistrului (pagubei).

Deoarece există abateri față de tendința manifestată în perioada de referință, prima netă unitară nu poate coincide cu indicele de despăgubire al perioadei fiind necesară luarea în calcul a unui adaos de risc.

Cu cât valorile indicilor anuali de despăgubire sunt mai dispersate față de indicele mediu de despăgubire, cu atât adaosul de risc este mai mare.

Metoda care se bazează pe dauna medie estimată :

Această metodă presupune determinarea următorilor indicatori :

Frecvența se determină ca raport între numărul de daune si expunerea la risc a asigurătorului la momentul respectiv.

Expunerea la risc reprezintă numărul mediu de polite în vigoare într-o perioadă de timp determinată. Perioada de timp este de obicei 1 an.

, unde P(t) reprezintă numărul de polite la momentul t.

Dauna medie estimată (DME) :

, unde DT = daune totale

FRECVENȚA MEDIE = (f2009 + f2010 + f2011 + f2012 + f2013)/5

DME = (DME2009 + DME2010 + DME2011 + DME2012 + DME2013)/5

Figura 3.6.10. Evoluția asigurării de răspundere civilă auto

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul societății Allianz – Țiriac

(anexa nr. 9)

Se poate observa conform graficului o tendința generală de creștere a primelor asigurării de răspundere civilă auto și implicit a numărului total de daune, urmând o scădere în anul 2013.

Astfel societatea Allianz – Țiriac Asigurări atinge apogeul în anul 2009, devenind noul lider al pieței asigurărilor prin evoluția sa continuă în ultimii cinci ani. Compania a subscris în anul 2013 prime brute (principalul indicator care arată volumul afacerilor în asigurări) de 230.465,26 lei, datorită dublării veniturilor din vânzarea de polițe de răpundere civilă auto (RCA), potrivit datelor financiare preliminare.

3.7. Estimarea rezervelor tehnice în asigurările de bunuri

O societate de asigurări care exercită asigurări generale, pentru a putea face față obligațiilor asumate, trecute și viitoare trebuie să-și constituie și să-și mențină rezerve tehnice.

Obligațiile trecute se referă la cele ce iau naștere în urma producerii riscului asigurat care se pot produce în viitor. Operațiunea de estimare a rezervelor tehnice prezintă o importanță deosebită pentru asigurători întrucât fondurile aferente acestora sunt investite iar câștigurile obținute reprezintă o importantă sursă de venit.

Calculul rezervelor tehnice se realizează prin metode statistico-matematice, iar supraevaluarea sau subevaluarea acestora denaturează activitatea asigurătorilor astfel supraevaluarea rezervelor conduce la reducerea marjei de solvabilitate și imposibilitatea societății de a face față obligațiilor la un moment dat, iar subevaluarea influențează profitul și impozitele plătite care pot fi mai mari.

Conform art. 21 din Legea 32/2000, asigurătorul care practică activități de asigurări generale are obligația de a constitui și a menține urmatoarele rezerve tehnice:

rezerva de prime;

rezerva de daune;

rezerva de daune neavizate;

rezerva de catastrofă;

rezerva pentru riscuri neexpirate;

rezerva de egalizare.

Rezervele tehnice sunt evidențiate distinct în contabilitate potrivit tipurilor de rezerve, iar valoarea acestora trebuie să permită asigurătorului, în orice moment să-și onoreze obligațiile aferente contractelor de asigurare încheiate. Dacă valabilitatea unui contract de asigurare încetează din diverse motive atunci societatea de asigurări va trebui să efectueze operațiunile contabile de eliberare a rezervelor tehnice aferente.

Rezerva de prime putem spune că se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor nete subscrise și această rezervă să rezulte primele nete alocate părții din riscurile care au expirat la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract, astfel ȋncât suma rezultatelor astfel obținute să reprezinte rezerva de primă totală.

Pentru determinarea rezervei de primă ( notată RP ) se utilizează următoarea relație:

unde k – numărul de zile corespunzător perioadei neexpirate a contractului;

n – durata contractului, exprimată în număr de zile;

Pns – prima netă subscrisă.

Rezerva de primă se mai numește rezerva pentru primele neîncasate, deoarece reprezintă partea din primele subscrise de asigurător, dar care nu au fost încă încasate. Evaluarea acestora se realizează luându-se în considerare primele încasate până la momentul la care se determină aceasta.

Rezerva de daune (nelichidate) se creează și se actualizează lunar, pe baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune. Rezerva de daune este constituită pentru daunele raportate în curs de lichidare și se calculează pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

Paguba sau dauna reprezintă pierderea, în expresie bănească, intervenită la un bun asigurat, ca urmare a producerii evenimentului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Dacă bunul a fost distrus în întregime de producerea evenimentului asigurat atunci dauna este totală, iar în cazul în care pierderea este mai mică decât valoarea bunului, dauna se numește parțială.

Elementele care se pot lua în considerare în calculul rezervei de daune sunt: cheltuielile pentru constatarea și evaluarea pagubei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane; valoarea estimată a despăgubirii cuvenite pentru dauna avizată; costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane și valoarea recuperărilor și a regreselor. Rezerva de daune se mai numește și rezerve pentru daune nelichidate (RDN).

Rezerva de daune neavizate, această rezervă se creează și se ajustează cel puțin la încheierea exercițiului financiar dacă reglementările asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate.

Asigurătorii determină această rezervă în special pentru daunele care vor fi plătite până la urmă, apărute în urma producerii riscului asigurat până la sfârșitul anului dar nu au fost aduse la cunoștința asigurătorului până la 31 decembrie anul respectiv.

Motivele pentru care daunele produse nu sunt raportate asigurătorilor diferă de la un caz la altul. Astfel unele daune se pot produce pe 31 decembrie, iar dauna nu este raportată până la sfârșitul anului, altele sunt legate de neglijența asiguratului sau evenimentul produs nu permite asiguratului să avizeze rapid societatea de asigurări.

Pentru calcularea rezervei de daune neavizate se poate utiliza orice metodă statistică ce trebuie să conțină la bază fie date din evidențele proprii, fie statistice publicate de site-ul C.S.A.

Rezerva pentru daune neexpirate se determină pentru acele polițe care mai sunt valabile și după sfârșitul anului calendaristic.

Aceasta se calculează pe baza estimării daunelor ce apar după încheierea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate depășesc rezervele de prime constituite pentru un anumit tip de contract de asigurare, iar în perioada următoare rezerva de primă nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele următoare.

Rezerva pentru riscuri neexpirate se determină prin intermediul următoarei relații:

RN = D – RP , unde RN – rezerva pentru riscuri neexpirate

D – daunele stimate ce vor apărea în perioadele următoare

RP – rezerva de prime.

Astfel se urmărește evoluția principalilor indicatori privind asigurararea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule în perioada 2010-2013, precum și primul și al doilea trimestru al anului 2013 prezentate și prelucrate de mine ȋn figurile de mai jos :

Figura 3.7.11. Indicatori privind asigurararea obligatorie de răspundere civilă auto

Sursa : Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 10)

Figura 3.7.12. Primul trimestru al anului 2013

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 11)

Rezerva de egalizare se creează de obicei în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile. Are ca scop dispersia în următorii ani a rezultatelor favorabile obținute în anul financiar curent și se calculează numai în cazul în care rata daunei pentru toate tipurile de asigurări este mai mica de 50%. Rata daunei se determină dupa următoarea formulă:

, unde: RD – rata daunei

∆Pnr – daune plătite nete de reasigurare

∆RND – variația rezervei nete de daune

PNS – prime nete subscrise

∆ RP – variația rezervei de prime

Rezerva de egalizare nu poate depăși 3,5% din primele nete subscrise în anul pentru care se efectuează calculul.

Figura 3.7.13. Evoluția RCA-ului la Allianz – Țiriac comparativ cu alte societăți

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul asociaței UNSAR

(anexa nr. 12)

Pe baza datelor din 31.03.2013, afișate de Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare se poate observa evoluția pozitivă continuă a Societății de Asigurări și Reasigurări Allianz – Țiriac comparativ cu alte societăți concurente.

Echipele manageriale care conduc o societate de asigurări trebuie să demonstreze suficiente cunoștințe și experiență managerială în sectorul de asigurări, aspect reflectat în stabilirea obiectivelor de bază a activității fundamentată pe principii economice, pe studii de marketing, pe analiza pieței de asigurări.

La finalul capitolului 3 mi-am propus să analizez gradul de solvabilitate mediu și marja de solvabilitate pe perioada 2008-2012 la nivelul societăților de asigurare, determinat pe fiecare categorie de asigurare, a constituit în anul 2012 o prioritate în cadrul supravegherii prudentiale. În figură voi prezenta prin comparație marjă de solvabilitate pentru asigurările generale și asigurările de viață.

Figura 3.14. Evoluția valorii marjei de solvabilitate pentru asigurări generale și de viață,

în perioada 2008-2012

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor oferite de raportul CSA 2012

(anexa nr. 13)

Conform figurii 3.7.14. constat că analiza marjei de solvabilitate pe cele două categorii de asigurare, a înregistrat o tendință de creștere până în anul 2010. Prima scădere a marjei s-a înregistrat în anul 2011 pentru ambele categorii de asigurare, astfel pentru asigurările generale aceasta scădere a continuat și în anul 2012, în timp ce asigurările de viață au crescut ușor.

La data de 31.12.2012, valoarea marjei de solvabilitate pentru asigurările generale a înregistrat o scădere nominală de 98.400.003 lei, respectiv cu 4.83 %, față de anul 2011. Această valoare este generată de rezultatul tehnic negativ înregistrat pe sectorul asigurărilor generale pentru anul 2012. În ceea ce privește asigurările de viață, valoarea marjei de solvabilitate aferenta activității a înregistrat o creștere nominală de 33.138.346 lei, respectiv cu 3.22 %, față de sfârșitul anului 2011.

Analizând gradul de solvabilitate pe sectorul asigurărilor generale (în care intră clasa X – RCA), conform calculelor, gradul de solvabilitate mediu la sfârșitul anului 2012 înregistrează o ușoară scădere, în timp ce asigurările de viață, se situează la același nivel cu anul 2011. Voi reprezenta grafic evoluția gradului de solvabilitate mediu:

Figura 3.15. Evoluția gradului de solvabilitate mediu pentru asigurările generale și de viață,

în perioada 2008-2012

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor oferite de raportul CSA 2012

( anexa nr. 14)

Figura 3.16. Rezultatul financiar net, 2008-2012

Sursa: Prelucrare proprie pe baza datelor oferite de raportul CSA 2012

( anexa nr. 15)

Ca și rezultate financiare ale societăților de asigurare pentru anul 2012 arată că, rezultatele nete pozitive (adică profit) au înregistrat 22 societăți de asigurare, printre care se afla și Allianz – Țiriac Asigurări, iar 17 societăți de asigurare au înregistrat pierdere. Conform CSA 2012 valoarea profitului, cumulat la nivelul întregii piețe, a fost de 201.320.819 lei, în scădere nominală cu 21,68% față de anul 2011.

3.8. Posibilități de îmbunătățire a asigurării de răspundere civilă auto

Ca și o primă posibilitate de îmbunătățire a asigurărilor de răspundere civilă auto ar putea fi actualizarea periodică a „normelor de lucru” și a „condițiilor de asigurare”, fundamentarea lor pe practicile curente din asigurări și cerințele legislative a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

O altă îmbunatățire ar fi posibilitatea creșterii în viitor a volumului cedărilor în reasigurare a societăților de asigurări și reasigurări din România, asta presupune cunoașterea cât mai aprofundată a activității și a rezultatelor financiare ale societăților de asigurări sau reasigurări care le preiau. O cale de creștere a eficienței activitãții de asigurare și reasigurare este și obținerea de venituri suplimentare prin efectuarea de plasamente în diferite investiții a rezervelor tehnice, în condițiile oferite de economia de piața.

O metodă îmbunatățire de ar putea face referire la creșterea volumului de subscrieri care să fie rezultatul profesionalismului în vânzări al societății, a introducerii diverselor metode manageriale, a folosirii unor metode stimulative în activitatea de subscriere, a corectitudinii și operativității în soluționarea daunelor și o publicitate cu efect; externalizarea activităților cu rol stimulativ, începând cu subscrierea, expertizarea daunelor, controlul financiar intern și cel managerial.

Printre multele căi principale de creștere a eficienței asigurărilor se numără: extinderea sferei de cuprindere a asigurărilor de bunuri și răspundere civilă, utilizarea raționala a fondului de asigurare mai ales pentru prevenirea daunelor, reducerea cheltuielilor societății de asigurare, revederea primelor de asigurare, folosirea unor noi stimulente pentru asigurați, menite să ducă la o mai bună paza și îngrijire a bunurilor asigurate.

Practicarea unui management fundamentat pe metode și tehnici moderne, al cărui obiectiv principal să fie realizarea de profit, un management participativ, axat pe inițiativă si receptivitate la nou, pe cuprinderea directorilor de sucursale atât în procesul de luare a deciziilor cât si în acționariatul societății, acordându-le acțiuni la prețuri promoționale și sub formă de stimulente, managementul de personal și de promovare trebuind să fie axat pe promovarea competenței, a loialității față de societate si pe rezultate.

CONCLUZII

În această lucrare mi-am propus să demonstrez faptul că scopul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto este ca cel păgubit să primească despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situația materială a celui care a produs paguba. În acest sens, asigurarea de răspundere civilă auto este în primul rând în interesul terțului păgubit.

Apariția produselor de asigurare are un motiv foarte bine întemeiat. Cu toții știm că, din păcate, nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Accidentele, jafurile, tâlhăriile, violența, sănătatea, activitatea profesională, riscurile privind mărfurile, activele unei companii, toate acestea sunt riscuri care vor exista întotdeauna și împotriva cărora omul trebuie să lupte.

Asigurarea de răspundere civilă auto obligatorie ocupă un segment important pe piața asigurărilor auto din România, conform statisticilor 85% din posesorii de vehicule deținând o astfel de poliță. Asigurarea auto este cea mai cautată formă de asigurare, deoarece bunul (autovehiculul) este supus cel mai mult riscului de avariere.

Părerea mea este că asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto este în primul rând o necesitate, apoi o obligativitate. Motivul cel mai întemeiat este că în urma unui accident auto grav pe care l-am putea provoca, societatea de asigurări la care avem încheiată asigurarea ne va ajuta să nu ne ducem familia la ruină.

Obligativitatea RCA-ului face ca păgubitul să primească obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, indiferent de situția materială a celui vinovat. Astfel se elimină situația neplăcută în care persoana care lovește o mașină sau nu acordă prioritate și nu are ulterior bani pentru a plăti despăgubiri. În acest fel, RCA este în interesul păgubitului, dar și în interesul celui care a produs paguba.

Asiguratul este obligat să înștiințeze, în cel mai scurt timp, asigurătorul RCA cu privire la producerea evenimentului și să precizeze împrejurările cu privire la acest eveniment, iar pe parcursul investigațiilor referitoare la acest eveniment să procedeze în conformitate cu instrucțiunile primite de la asigurător.

De asemenea, cel asigurat este obligat, în cel mai scurt timp, să ofere părții prejudiciate, la cererea acesteia, informațiile necesare pentru formularea cererii de despăgubire, în special numele și prenumele și locul de rezidență ale persoanei care a condus vehiculul asigurat în momentul producerii daunei; numele, prenumele și locul de rezidență sau denumirea, sediul proprietarului ori utilizatorului vehiculului; denumirea, sediul asigurătorului care a emis polița de asigurare RCA, seria și numărul poliței de asigurare RCA, precum și numărul de înmatriculare/înregistrare al vehiculului asigurat ori numărul de identificare al acestuia, acestea fiind câteva obligații care trebuiesc ȋndeplinite vrei nu vrei.

Conducătorii auto conștientizează greu importanța unei polițe de asigurare, numărul de accidente rutiere fiind în continuă creștere, motiv de îngrijorare pentru asigurători, deoarece duce la reducerea profitului acestora. În pofida ratei scăzute a rentabilitații, societățile de asigurări aleg să practice tarife reduse la polițe, deoarece sunt conștiente de obligativitatea acesteia, care urmează a le aduce o cifră de afaceri sigură.

Totodată, se limitează comisioanele aferente brokerilor, la nivelul de 15% din valoarea primelor încasate, care în pofida acestor plafonări, vor obține veniturile care să completeze comisioanele impuse de CSA, prin contracte separate de consultanță, de management sau de asistență.

Asigurarea de răspundere civilă auto este fundamental diferită de asigurarea tip Casco, aceasta din urmă fiind o asigurare facultativă prin care persoana care primește despăgubiri pentru daunele produse autovehicului sau este asiguratul, și nu un terț.

Prin scăderea CASCO și creșterea RCA, asigurarea de răspundere civilă auto a devenit principala clasă de asigurări din piață, ca pondere deținută: aproape 36%.

O dată cu implementarea noilor reglementări CSA, românii vor trebui să fie mai precauți, deoarece prin introducerea sistemului bonus malus, primele de asigurare vor fi stabilite în funcție

de istoricul daunelor. De asemenea, prin emiterea în sistem electronic a polițelor de asigurare, se vor reduce costurile asigurătorilor, iar acuratețea bazei de date CEDAM va crește, ducând la o mai bună gestionare a activității de asigurare.

Principalii indicatori arată faptul că asigurarea R.C.A. se dezvoltă de la un an la altul, existând un interes deosebit în îmbunătățirea acesteia. Există un număr mare de societăți care practică asigurarea R.C.A., chiar dacă nu obțin o profitabilitate foarte ridicată. Câștigul societăților provine însă din numărul mare de polițe încheiate.

Piața românească a asigurărilor este o piață competitivă, deși nu se află în faza de maturitate din acest punct de vedere. Dacă avem în vedere numărul ridicat al societăților de asigurare, oferta este mare numai în aparență, capacitatea lor financiară fiind însă total insuficientă pentru a susține riscurile cu care sunt confruntați potențialii asigurați.

Pe piața românească a asigurărilor de răspundere civilă vor apărea schimbări importante în ce privește tarifele de primă, care vor fi majorate în continuare, in acceași situație aflându-se și despăgubirile. Totodată, companiile de asigurări vor încerca să îșî mențină o rată a daunei cât mai scăzută pentru perioadele următoare.

Ca și concluzie finală spun că s-a înregistrat un volum de prime brute subscrise mai ridicat față de aceeași perioadă a anului trecut. Acest lucru arătând faptul că oamenii au înțeles importanța asigurărilor obligatorii de răspundere civilă.

BIBLIOGRAFIE

Tănăsescu, P. ,“Asigurări moderne de bunuri si persoane”, Editura ASE, Bucuresti, 2003;

Tănăsescu P., Serbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., ”Asigurări comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

Tănăsescu, P., Dobrin, M., Teoria si practica asigurărilor, Editura Economică, Bucuresti 2002;

Alexandru, F., Armeanu, D., ”Asigurări de bunuri și persoane”, Editura Economică, 2003;

Anescu, R, Anescu V , “Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule” în “Finanțe, bănci, asigurări: publicație pentru agenții economici” v. 8, nr. 2, februarie 2005;

Armeanu, D., ”Managementul riscului în asigurări”, Seria Business, Editura Universității Româno-Britanice, București, 2006;

Armeanu, D.,” Risc și incertitudine în asigurări”, Seria Business, Editura Universității Româno-Britanice, București, 2005;

Bente,C., Fundamentarea tarifelor de primă, vol.9, nr.7, Editura Tribuna Economică, 2005

Bistriceanu Gheorghe D. – “Asigurări și reasigurări în România” , Editura Universitară, București 2006;

Bistriceanu, D., Bercea, Gh., Bercea, Fl., Macovei, E., “Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări”, Editura Karat, 1998;

Caraiani, G., Tratat de Transporturi, editura Lumina Lex, București, 2001;

Ciurel, V. , Asigurări și reasigurări, Abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București 2000;

Constantin, A., Ciurel V., Sebe E., Mihăescu, A.M, Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992;

Constantinescu, D.A., Dobrin, M. , Asigurarea și managementul riscului, Editura Tehnică, București, 1998;

Constantinescu, D.A., Cadrul juridic și Asigurările, Colecția Națională, București, 2002;

Cosma, D., Teoria generală a actului juridic civil, Editura Științifică, București 1969;

Decizia Comisiei nr. 2003/20/CE din 27 decembrie 2002 privind aplicarea art.6 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare le asigurarea de răspundere civilă auto si de modificare a Directivelor Consiliului 73/239/CEE si 88/357/CEE;

Decizia Comisiei nr.2003/564/CE din 28 iulie 2003 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului privind controlul asigurării de răspundere civilă auto;

Directiva Consiliului 90/618/CEE din 8 noiembrie 1990 de modificare, în special în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE de coordonare a dispozițiilor legale, de reglementare și administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viață;

Ionescu(Davidescu), R., Economia asigurarilor, Editura Universitara, Bucuresti, 2010;

Lucian,M, Asigurarea unor bunuri, Editura Tribuna economică, vol.19, nr.8, București, 2008;

Legea nr. 172/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România;

Legea nr.32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor;

Mihăilă, N., “Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică“, Editura Didactică și Pedagogică,București, 1965;

Mihoc, Gh., “Teoria matematică în operațiile financiare“, Editura Științifică, București, 1960;

Norma din 19/11/2009 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule  (03 Decembrie 2009);

Ordonanța de urgență nr.189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate;

Ordin nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule;

Ordin nr. 113141/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea de frontieră pentru răspunderea civilă a autovehiculelor;

Ordin nr. 113134/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile și modalitățile de comunicare electronică a datelor referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de către autovehicule;

Ordin nr. 113125/2006 privind abrogarea Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind măsurile prudențiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse;

Ordin nr. 113123/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile și modalitățile de comunicare electronică a datelor referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de către autovehicule;

Ordin nr. 113122/2006 privind modificarea și completarea Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguărilor nr. 3.116/2005 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă;

Ordinul nr. 11 din 2 octombrie 2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

Ordinul nr. 8/2008 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 03 iulie 2008;

Văcărel, I., Bercea, F., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 1993;

www.allianztiriac.ro ;

http://www.1asig.ro ;

www.csa.ro ;

http://www.unsar.ro ;

http://www.xprimm.ro/Asigurari-Generale-4,7,604,605.htm ;

www.bursaasigurarilor.ro ;

www.zf.ro. ;

www.wall-street.ro ;

http://www.fpvs.ro/ ;

http://baar.ro/ ;

www.insse.ro ;

ANEXE

Anexele pe baza cărora am efectuat studiul de caz al lucrării de licență cu tema “Posibilități de îmbunătățire a RCA în România “ :

Anexa nr. 1. Limita de despăgubire pentru asigurarea RCA

Anexa nr. 2. Structura primelor brute subscrise din asigurări generale la data de 31.12.2013

Anexa nr. 3. Rezultatele solide pentru anul 2013 in ECE

Anexa nr. 4. Volumul primelor brute subscrise 2010 – 2013

Anexa nr. 5. Evoluția structurii indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale în funcție de clasele de asigurare

Anexa nr. 6. Volumul indemnizațiilor brute plătite

Anexa nr. 7. Evoluția rezervelor pentru daune avizate și neavizate pentru RCA

Anexa nr. 8. Tarife RCA

Anexa nr. 9. Evoluția asigurării de răspundere civilă auto

Anexa nr. 10. Indicatori privind asigurararea obligatorie de răspundere civilă auto

Anexa nr. 11. Primul trimestru al anului 2013

Anexa nr. 12. Evoluția RCA-ului la Allianz – Țiriac comparativ cu alte societăți

Anexa nr. 13. Evoluția valorii marjei de solvabilitate pentru asigurări generale și de viață în perioada 2008-2012

Anexa nr. 14. Evoluția gradului de solvabilitate mediu pentru asigurările generale și de viață în perioada 2008-2012

Anexa nr. 15. Rezultatul financiar net 2008-2012

BIBLIOGRAFIE

Tănăsescu, P. ,“Asigurări moderne de bunuri si persoane”, Editura ASE, Bucuresti, 2003;

Tănăsescu P., Serbănescu C., Ionescu R., Popa M., Novac L.E., ”Asigurări comerciale moderne”, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

Tănăsescu, P., Dobrin, M., Teoria si practica asigurărilor, Editura Economică, Bucuresti 2002;

Alexandru, F., Armeanu, D., ”Asigurări de bunuri și persoane”, Editura Economică, 2003;

Anescu, R, Anescu V , “Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule” în “Finanțe, bănci, asigurări: publicație pentru agenții economici” v. 8, nr. 2, februarie 2005;

Armeanu, D., ”Managementul riscului în asigurări”, Seria Business, Editura Universității Româno-Britanice, București, 2006;

Armeanu, D.,” Risc și incertitudine în asigurări”, Seria Business, Editura Universității Româno-Britanice, București, 2005;

Bente,C., Fundamentarea tarifelor de primă, vol.9, nr.7, Editura Tribuna Economică, 2005

Bistriceanu Gheorghe D. – “Asigurări și reasigurări în România” , Editura Universitară, București 2006;

Bistriceanu, D., Bercea, Gh., Bercea, Fl., Macovei, E., “Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări”, Editura Karat, 1998;

Caraiani, G., Tratat de Transporturi, editura Lumina Lex, București, 2001;

Ciurel, V. , Asigurări și reasigurări, Abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București 2000;

Constantin, A., Ciurel V., Sebe E., Mihăescu, A.M, Asigurări și reasigurări în comerțul internațional, Editura All, București, 1992;

Constantinescu, D.A., Dobrin, M. , Asigurarea și managementul riscului, Editura Tehnică, București, 1998;

Constantinescu, D.A., Cadrul juridic și Asigurările, Colecția Națională, București, 2002;

Cosma, D., Teoria generală a actului juridic civil, Editura Științifică, București 1969;

Decizia Comisiei nr. 2003/20/CE din 27 decembrie 2002 privind aplicarea art.6 din Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare le asigurarea de răspundere civilă auto si de modificare a Directivelor Consiliului 73/239/CEE si 88/357/CEE;

Decizia Comisiei nr.2003/564/CE din 28 iulie 2003 privind aplicarea Directivei 72/166/CEE a Consiliului privind controlul asigurării de răspundere civilă auto;

Directiva Consiliului 90/618/CEE din 8 noiembrie 1990 de modificare, în special în ceea ce privește asigurarea de răspundere civilă auto, a Directivelor 73/239/CEE și 88/357/CEE de coordonare a dispozițiilor legale, de reglementare și administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viață;

Ionescu(Davidescu), R., Economia asigurarilor, Editura Universitara, Bucuresti, 2010;

Lucian,M, Asigurarea unor bunuri, Editura Tribuna economică, vol.19, nr.8, București, 2008;

Legea nr. 172/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România;

Legea nr.32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor;

Mihăilă, N., “Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică“, Editura Didactică și Pedagogică,București, 1965;

Mihoc, Gh., “Teoria matematică în operațiile financiare“, Editura Științifică, București, 1960;

Norma din 19/11/2009 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule  (03 Decembrie 2009);

Ordonanța de urgență nr.189/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind vehiculele rutiere înmatriculate;

Ordin nr. 8 din 22 noiembrie 2001 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule;

Ordin nr. 113141/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea de frontieră pentru răspunderea civilă a autovehiculelor;

Ordin nr. 113134/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile și modalitățile de comunicare electronică a datelor referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de către autovehicule;

Ordin nr. 113125/2006 privind abrogarea Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 8/2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind măsurile prudențiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse;

Ordin nr. 113123/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind condițiile și modalitățile de comunicare electronică a datelor referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de către autovehicule;

Ordin nr. 113122/2006 privind modificarea și completarea Ordinului Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asiguărilor nr. 3.116/2005 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă;

Ordinul nr. 11 din 2 octombrie 2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

Ordinul nr. 8/2008 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 500 din 03 iulie 2008;

Văcărel, I., Bercea, F., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București, 1993;

www.allianztiriac.ro ;

http://www.1asig.ro ;

www.csa.ro ;

http://www.unsar.ro ;

http://www.xprimm.ro/Asigurari-Generale-4,7,604,605.htm ;

www.bursaasigurarilor.ro ;

www.zf.ro. ;

www.wall-street.ro ;

http://www.fpvs.ro/ ;

http://baar.ro/ ;

www.insse.ro ;

ANEXE

Anexele pe baza cărora am efectuat studiul de caz al lucrării de licență cu tema “Posibilități de îmbunătățire a RCA în România “ :

Anexa nr. 1. Limita de despăgubire pentru asigurarea RCA

Anexa nr. 2. Structura primelor brute subscrise din asigurări generale la data de 31.12.2013

Anexa nr. 3. Rezultatele solide pentru anul 2013 in ECE

Anexa nr. 4. Volumul primelor brute subscrise 2010 – 2013

Anexa nr. 5. Evoluția structurii indemnizațiilor brute plătite pentru asigurările generale în funcție de clasele de asigurare

Anexa nr. 6. Volumul indemnizațiilor brute plătite

Anexa nr. 7. Evoluția rezervelor pentru daune avizate și neavizate pentru RCA

Anexa nr. 8. Tarife RCA

Anexa nr. 9. Evoluția asigurării de răspundere civilă auto

Anexa nr. 10. Indicatori privind asigurararea obligatorie de răspundere civilă auto

Anexa nr. 11. Primul trimestru al anului 2013

Anexa nr. 12. Evoluția RCA-ului la Allianz – Țiriac comparativ cu alte societăți

Anexa nr. 13. Evoluția valorii marjei de solvabilitate pentru asigurări generale și de viață în perioada 2008-2012

Anexa nr. 14. Evoluția gradului de solvabilitate mediu pentru asigurările generale și de viață în perioada 2008-2012

Anexa nr. 15. Rezultatul financiar net 2008-2012