Poluarea Solului cu Petrol pe Raza Administrativa a Comunei Abramut
Introducere
Datorită creșterii populației, se consideră că, omenirea va fi obligată să folosească majoritatea, dacă nu toate resursele de sol disponibile în mai puțin de 50 de ani. În același timp, pe plan mondial suprafețele de teren poluate cu petrol sunt din ce în ce mai mari, astfel prin consecință solurile se degradează. Din această cauză noi trebuie să ținem cont de faptul că viteza de restabilire a echilibrului natural pe terenurile degradate este mult mai mică decât viteza de degradare a productivității lor.
Degradarea solului este un tip al poluării. Ca și în cazul aerului și al apelor, disjuncțiile funcționale în sol pot interveni odată cu apariția fenomenelor de poluare. Prin poluarea solului înțelegem acțiunea prin care omul sau natura produce modificări fizice, chimice și/sau biologice anormale, care îi depreciează calitățiile ca suport și mediu de viață. Poluarea solului este un fenomen de aceeași vârstă cu solurile numai că, în trecut, factorul poluant era natural, iar marea capacitate de autoregenerare și autoapărare, precum și existența unor necesități limitate de spațiu agricol, făceau ca fenomenul să fie abia sesizabil.
Odată cu consolidarea civilizației omenești și creșterea populației, degradarea solului a luat amploare în mod îngrijorator. Se deosebeste, astfel, o poluare endogenă a solului, materializată în frământarea puternică a lor (inversiuni de stare, modificări ale microreliefului prin eroziuni, alunecări, refulări, levigări, etc.), și o poluare exogena, determinată de aporturi de substanțe nocive provenite din surse exterioare.
Gradul de poluare a unui sol poat fi apreciat prin evaluarea reducerii calitative și/sau cantitative a producției agricole față de situația normală, sau numai cantitativ prin evaluarea cheltuielilor necesare menținerii solului la o capacitate bioproductivă egală cu cea anterioară producerii poluării. Așadar, spre deosebire de apă și aer, efectul poluării solului poate fi cu o mai mare ușurință cuantificat însă, datorită deosebitei sale complexități, precum și faptul că factorii constituenți se află într-un echilibru care a atins un anumit grad într-un timp măsurat la scara geografică, efectul poluării este grav și de durată.
Recultivarea terenurilor degradate presupune un sistem complex de măsuri tehnico-miniere, hidroameliorative, agropedoameliorative, agrotehnice, etc, menite să restabilească fertilitatea acestora. Complexitatea măsurilor necesare refacerii solului l-au determinat pe Kolesnicov, 1977 (citat de Nițu I și colab. 2000) să propună ca recultivarea să fie considerată o parte a unei discipline științifice aplicative. Asupra formării petrolului s-au emis două teorii principale: minerală și organică, dar în prezent dovezile duc către ipoteza formării petrolului pe cale organică, petrolul fiind un amestec de hidrocarburi care conțin de la 1 la cca 100 atomi de carbon în moleculă.
Compoziția chimică a țițeiului variază în anumite limite, în funcție de zăcământ, ca urmare a faptului că au existat condiții diferite de descompunere, în funcție de zona geografică, precum sunt temperatura, presiunea, anumiți catalizatori, enzime și în special bacterii. Mărturii ale existenței petrolului pe meleagurile românești datează din secolele I-VI ale erei noastre, prin săpăturile de la Sucidava, Tomis, Histria și Târgșorul Vechi, din perioada feudală: Lucăcești (1440), Țigănești-Țintea (1517), Ocna-Tătești (1546), Hizești-Păcurești în Prahova (1676), Dealurile Mosora, Poeni, Doftana și Păcura (1646).
Odată cu dezvoltarea societății omenești, derivați ai petrolului s-au folosit pentru gătit, încălzit, lumină și în deosebi pentru transport, un transport eficient reprezentând, în mod cert, un aspect al calității vieții. În vremurile de început, un derivat al petrolului, bitumul, era folosit atât în timp de pace cât și în timp de război, pentru etanșarea bărcilor, la construcția de case și ziduri de apărare, ca liant, medicament, combustibil și armă. Petrolul pe de o parte este foarte important, dar pe de alta parte este și dăunător pentru mediul.
Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului.
Problema raportului dintre om și mediul ambiant nu este nouă. Ea a aparut o dată cu cele dintăi colectivități omenești, căci omul cu inteligența și spiritul creator care îl definesc, nu s-a mulțumit cu natura așa cum era ea, ci a pornit cu curaj și tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale. În lucrarea de față este prezentat poluarea solurilor cu produse petroliere și refacerea a acestori terenuri poluate. Technologia de refacere a terenurilor petroliere este o temă foarte importantă deoarece există o serie de probleme globale, regionale și locale de contaminare a terenurilor cu petrol care trebuie prevenite sau în caz de poluare și infecție, refăcute pentru asigurarea unui mediu sănătos și curat. Obiectivul general al proiectului constă în elaborarea unor tehnologii de remediere ecologică a zonelor afectate de produse petroliere.
Eu am ales această temă pentru a mă informa și a înțelege importanța naturii atât pentru sănătatea omului cât și pentru dezvoltarea florei și faunei. Voi încerca să propun măsuri locale de combatere a poluării sau de refacere a terenurilor poluate deoarece cu ajutorul acesteia natura nu ar mai fi atât de afectată de poluare.
Capitolul 1
Prezentarea comunei Abrămuț, județul Bihor
Istoricul Comunei Abrămuț
În perioadele agitate ale istoricului, când multe așezări umane s-au nimicit supraviețuirea, păstrarea tradițiilor, și transmiterea acestora nu era un lucru ușor dar cu ajutorul și sprijinul Dumnezeului s-a reusit.
Comuna Abrămuț ca unitate administrativ teritorială, în care se exercită autonomia locala și în care este organizată și funcționează autoritatea administrației publice locale este
compusă din patru sate: satul Abrămuț – reședință de comună si cele trei sate componente: Crestur, Făncica și Petreu.
Satul Abrămuț a luat ființă cu peste 195 de ani în urmă, la început având doar câteva case ai căror locuitori se ocupau cu agricultură și erau slugi pe moșiile lui Frater și Palatici, moșieri ce dețineau peste 600 iugari de pământ agricol.
Denumirea satului derivă de la “părintele Avram“ din Vechiul Testament. În timpul monarhiei austro-ungare i s-a pus numele de “Alsabrany” (Abramul de jos). Mai târziu a primit numele de “Vedresabrany” adică “Abramul cu găleata”, datorită folosirii găleților din cele mai vechi timpuri, pentru scoaterea apei din fântânile cu cumpănă, și ca unitate de măsură la cereale. În anul 1907 în locul numit „Muntele Bătrân” au fost descoperite întâmplător patru catarame de aur, datate din epoca feudală.
Satul Crestur a luat ființă cam în aceeași perioada ca și satul Abramuț iar locuitorii munceau pe moșia contelui Stunberg Iosif. În Crestur există o ruină de cetate numită “Csonka Torony “ din cultura otomană. În mijlocul satului se găsește un obelix care a fost ridicat in cinstea eroilor căzuți în Primul Război Mondial.
Satul Făncica a luat ființă în urmă de 170 de ani având la început doar 12 – 14 case, locuitorii lucrând pe moșia grofului Zicsy. În urmă cu 20 de ani s-a prezentat la acest grof un om cu soția și cu copilul purtat în covată. Acest om avea numele Maior Pavel. Intrând la grof în curte a cerut de lucru. Acesta l-a îndrumat pe o cărare în pădure spunându-i să meargă până va găsi un „imaș”, acolo să-si construiască casa și va rămâne ca cioplitor pentru totdeauna. Casa pe care a construit-o acest om a fost făcută numai din bârne de lemn cu o ferestruică de 20-25 cm, această casă a existat până în anul 1938. De la acest Maior au provenit marea majoritate a locuitorilor satului.
Satul Petreu după izvoarele istorice datează de peste 7 secole. În arhiva municipiului Oradea, istoricul Dr. Jako S. face mențiunea că localitatea datează de prin anul 1215 și ca în decursul anilor a purtat diferite denumiri. La început ar fi făcut parte admistrativă din județul Szolnok și mai apoi trece cu jurisdicția Episcopatului Ardealului. Aceleași izvoare menționează ca în trecutul îndepărtat localitatea a fost sub stăpănire feudală și că era formată din trei cetăți. Urmele cetăților se văd si astăzi. În hotarul satului sunt amintite patru fortificații de pâmânt. În răsărit, pe un promontoriu numit „Zongora” se află o cetate cu val și șanț numit „Zongoravár” aparținând purtătorilor culturii otomane. In jurul acesteia ar fi trăit o așezare compactă de populație românească. În apropierea gării in dreapta șoselei spre Marghita, o altă așezare din epoca de bronz fortificată, cu șanț de apărare denumită „Cetatea
de pământ”. La Nord – Vest de sat, lângă Barcău, se află o circomvoluțiune dublă și șanț dublu de apărare denumită „Cetatea dinăuntru”, dar a cărei datare este necunoscută. Datorită deselor războaie purtate cu turcii, brațele de muncă s-au rărit, fapt ce a determinat pe proprietarii feudali să aducă aici coloniști. Aceleași izvoare istorice pomenesc că în secolul al XV-lea, ar fi fost adusi aici colonisti germani – svabi din „Veszpremmegye” și slovaci din nordul Ungariei. Cu timpul aceștia s-au maghiarizat. Astfel se explică numirile frecvente în sat ca Hejder, Miheller, Rotter, ori Kreszacs, Kalivoda, Karetka etc. După doctorul Jakoprin anul 1588 în Petreu se pomenesc nume de familii ca: Barabás, Bence, Berkes, Boros, Frakas, Gál. Izvoarele istorice mai precizează și numele proprietarilor-feudali ce s-au perindat pe aici în lungă și frământată istorie a satului. În anul 1270 satul era al moșierilor Gutkefeld, mai târziu al moșierilor Monoștorfalvi și Jankafalvi. Din secolul al XV-lea satul era în proprietatea moșierilor Zolyomi si Bogathy Pal și a urmașilor acestora. Ultimul moșier era groful Klobusiczky, locuitorii acestui sat lucrau pe moșia lui. Prin 1930, o parte din moșia acestuia a fost cumpărată de Episcopia romano – catolica Oradea și altă parte de locuitorii satului.
Denumirea satului are o interesantă istorie. Prin anul 1215 odată cu apariția sa, localitatea purta denumirea de “Molnos”. Prin 1270, satul se numește “Petri”. În 1332 aceasta se pomenește sub numele de persoană “Petru”. Prin 1535 se numea “Malmos-Petri”, ceea ce mai târziu se transforma în “Monos-Petri”, denumirea maghiară de astăzi. De peste 700 de ani țărănimea satului a trăit sub exploatarea familiilor de moșieri ce s-au perindat pe aici. Focul năvălitorilor turci ori tătari le-a nimicit în numerate rânduri așezările înpuținându-i și ca număr. Mari proprietari feudali locali își aduc iobagii din alte părți. Despre vechii locuitori plugari ai satului putem spune că au trăit zile grele. Lucrau ca iobagi pe pământ feudal timp indelungat – secole în șir.
Mai târziu treptat prin harnicia lor au ajuns și proprietari, fie cumpărând cu tărăiță pământ de la boieri, fie primind pământ prin reforma agrară de după primul râzboi mondial. Între anii 1920-1930, țăranii cumpăra și castelul pe care îi demolează. Pe locul parcului și castelului sunt astăzi grădini și case tărănești înflorite. Odată cu eliberarea, taărănimea satului intra de acum în posesiunea pământului pe care în trecut îl lucrau în folosul boierilor. Astăzi tărănimea locală are un nivel economic asemănător cu cel al orășenilor.
1.2 Amplasarea comunei Abrămuț
Comuna Abrămuț este situată în partea de nord a județului Bihor, la 60 de km de Municipiul Oradea și este învecintată la Est cu orașul Marghita, spre Sud cu comuna Chișlaz, spre Vest cu orașul Săcuieni și spre Nord cu comuna Buduslău.
Figura nr. 1.1 – Teritoriul Comunei Abrămuț
Suprafața comunei este de 4898 ha din care suprafața agricolă 3475 ha. Apa Barcăului străbate teritoriul comunei Abrămuț pe la sud, iar în vest între satele Abrămuț și Fancica se
întinde capricioasa valea Ierului numita și Valea Făncica, adeseori revărsată primăvara și toamna. Satele aparținând Comunei Abămuț sunt așezate în felul urmator: în centrul comunei se află localitatea Petreu, la sud de acesta satul Abrămuț, la est satul Făncica, iar la vest satul Cristur.
1.3 Mijloacele și căile de comunicații
Localitatea Petreu este strabătută în partea de Nord de DN 19B Marghita-Săcuieni din care se bifurcă drumul județean DJ 190 F Petreu-Abrămuț-Sănlazăr.
Accesul în loclitate și spre alte localități se mai poate face și pe calea ferată, aceasta beneficiind și de o haltă CFR. Localitatea Abrămuț este situată pe DC 111 Petreu – Abrămuț – Sânlazăr, la 8 km de orașul Marghita și de 60 km de municipiul Oradea.
Satul Făncica este străbătut de DC Abrămuț – Crestur drum ce permite accesul în restul localităților.
Satul Crestur este străbătut de DC Petreu – Olosig. Este de asemenea mărginit de calea ferată Marghita-Săcuieni având și o haltă CFR.
1.4 Caracteristici geografice ale comunei
Comuna are un relief variat, cuprinzând dealurile domoale și câmpie piemontală înaltă străbătută de interfluvii largi, lunca râului Barcău. Câmpia ocupă cea mai mare parte din teritoriul comunei. Ea se prezintă sub forma unei suprafețe plane, cu ușoare ondulații și o înclinare ușoară în direcția Nord-Sud. Câmpia este străbătută de văi largi care au formele unor microlunci. Versanții văilor au pante de 10–14º.
Cele mai importante microlunci sunt:
– microlunca de pe teritoriul Crestur, cu originea pe teritoriul Albis;
– microlunca de pe teritoriul Petreu, cu origine in pădurea Sighet.
Geologic, fundamentul teritoriului comunei Abrămuț este constituit din nisipuri
marine terțiare, în vârsta de peste 63 milioane de ani peste care se suprapune un strat de sedimente quaternare care este format dintr-un material galben roșiatic cu infuziuni de calcar. Aceste sedimente s-au depus aici în urma retragerii complete a apei lacului Panonic, proces general și determinat de mișcările tehtonice pozitive.
Din punct de vedere morfologic, relieful de pe teritoriul comunei este variat, cuprinzând dealuri domoale, înșirate în Nordul luncii Barcăului. Trecerea de la aceste dealuri spre luncă se face prin intermediul teraselor. În cadrul comunei sunt patru dealuri corespunzătoare celor patru sate ale comunei.
Versanții prezintă pante și înclinări variabile și au o expunere predominat sudică și vestică. În ceea ce privește lunca, cea mai joasă forma de relief din sudul comunei apare plană și se caracterizează printr-o serie de meandre părăsite ale Barcăului. Lunca din lungul Văii Făncica este mereu supusă inundațiilor de a lungul ei formându-se bălți, care peste vară seaca de cele mai multe ori. Pentru a preveni inundațiile, de a lungul Văii Făncica, s-a prevăzut construirea unui baraj și a unui lac de acumulare la Crestur care sa reglementeze debitul acestuia, iar surplusul de apă să fie folosit pentru irigații. Aceste forme de relief sunt supuse eroziunii agențilori externi ai scoarței terestre, climatici și hidrologici. Dintre agenții modelatori ai reliefului, cel mai evident și cel mai puternic, a imprimat forța sa modelatoare, valea Barcaului, care și-a clădit câmpia și lunca prin mijlocirea teraselor. Dintre procesele actuale de modelare a reliefului se remarcă acțiunea erozivă a ploilor torențiale, provocând spălarea și transportul cuverturii de sol, terenurile fertile sunt astfel degradate.
Masele de aer care se revarsa asupra acestei zone sunt de origine diferita: Oceanul
Atlantic, Marea Mediterană, Marea Baltică etc. Cele mai frecvente mișcări ale maselor de aer sunt dinspre sud și sud – vest. Din punct de vedere al vegetației, teritoriul face parte din zona pădurilor de foioase. Spesiile lemnoase cele mai frecvente sunt: cerul, jugastrul, ulmul și carpenul. Pășunile sunt de calitate mediocră, cu producție de 2500- 4000 kg masă verde/ha.
Dintre plantele cultivate, cele mai răspândite sunt grâul de toamnă, orzul de toamnă, ovâzul, floarea soarelui, cartoful, mazărea, fasolea, sfecla de zahăr, vița de vie, cultivarea acestora dând rezultate bune pe versanții sudici.
Fauna o constiuie cerbul carpatin (număr mic), căprioara, mistrețul, lupul, păsări variate (potarnichea, prepelița, fazanul). In apele părâului trăiesc cleanul si mreana.
1.5 Clima specifica Comunei Abrămuț
Pentru caracterizarea climatică a zonei studiate, s-au folosit datele Stațiunii Meteorologice Oradea completate cu date și observații de la Marghita și Valea lui Mihai
Comuna Abrămuț are o climă temperat continentală supusă influențelor vestice, iernile sunt scurte și nu prea aspre, verile lungi și călduroase.
În circulația generală a atmosferei, rolul cel mai important îl joacă anticiclonul Azorelor, anticilonul Siberian, ciclonul islandez și depresiunea Mediteraneană a căror acțiune favorizează pătrunderea în zonă a următoarelor tipuri de mase de aer:
– polar – maritime, umede și reci, care vin din vest, având o frecvență mai mare la
sfărșitul primăverii și în lunile de vară;
– arctic – maritim, care pătrunde dinspre Atlanticul de nord determinând iarna vreme
geroasă și relativ umedă, iar primăvara și toamna înghețuri;
– polar – continetale, reci și uscate iarna, calde și secetoase vara;
– tropical – maritime, dinspre sud și sud-vest, aducând o vreme cețoasă și zăpezi abundente, iar vara o vreme instabilă;
– tropical – continetal, mai puțin frecvent, adus de circulația sudică și sud vestică, mai ales în sezonul cald când generează zilele de vară tropicale.
Temperatura medie anuală a comunei se situează în jurul valorii de 12ºC. Luna cea mai rece a anului este ianuarie, media lunară fiind 0,9ºC, iar cea mai caldă fiind luna iulie, media lunară fiind 23º C.
Așezarea geografică a comunei, la adăpostul regiunilor mai înalte și largă deschidere către circulația vestică facilitează producerea precipitațiilor. Media lunară fiind în jurul valorii de 63 mm/mp. La data de 14 iunie 1997 și 15 iunie1997, a fost înregistrată o valoare maximă excesivă, când într-un interval de 10 ore, a căzut o cantitate de precipitații de 139,61 mm/mp. Precipitații abundente se înregistrează la sfârșitul primăverii și începutul verii, iar perioada cu deficit de umiditate în lunile iunie și august.
În sezonul rece, precipitațiile cad sub formă de zăpadă. Cam 15 –20 de zile sunt caracterizate de ninsori, ianuarie fiind luna ce totalizează în jur de 5 –7 zile, în celelalte luni frecvența lor fiind mai mică. Stratul de zăpadă nu este constant, ea prezintă discontinuități și grosimi diferite, menținându-se în perioada decembrie – martie. În ceea ce privește fenomenele meteorologice extreme putem aminti ploile torențiale locale.
Figura nr 1.2 – Diagrama precipitațiilor lunare
Un alt factor important al climei îl reprezintă determinarea mărimii și direcției vânturilor. Frecvența cea mai mare o prezintă vânturile de Nord-Est, Sud-Vest și Nord – Vest.
Astfel putem concluziona că direcția predominantă a vânturilor este cea sudică (13,3 %) și sud-vestică (12,1%).
1.6 Caracteristici pedogeografice
Comuna are o componență diversificată de la soluri brune, potzolite în zona văilor care străbat comuna și până la soluri roșcate – argiloase în zonele de deal. Diversitatea solurilor din raza comunei face ca și culturile de plante să fie diversificate cultivându-sa:
porumb, grâu, orz, orzoaică, floarea soarelui, sfeclă de zahăr si chiar tutun, iar în zonele de deal se cultiva viță de vie. Producțiile la hectar obținute la aceste culturi sunt bune, locutorii satelor reușesc sa-și vândă surplusul de produse agricole ceea ce constituie pentru mulți principala sursă de existență.
Cu privire la subsolul comunei în urma investigațiilor, s-a identificat stratul de la suprafață, în grosime de 15,2 m, ca fiind format dintr-un material cu textură mijlocie-ușoară, țiței și gaze naturale. Aceste zăcâminte se găsesc pe întreg teritoriul comunei. Stația de dezbenzinare, exploatarea de țiței și gaze naturale sunt singurele activități de tip industrial.
1.7 Caracteristici hidrologice ale Comunei Abrămuț
Rețeaua hidrografică a comunei este prezentată prin apele de suprafață: rîuri, bălți și apele freatice.
Rețeaua apelor curgătoare o formează:
– Râul Barcău, care udă hotarul comunei în partea de sud și primește ca afluent pe malul drept râul Făncica. Râul Barcău este amenajat în partea dreaptă a cursului cu scopul apărării împotriva inundațiilor;
– Valea Barcăului se întinde pe o distanță de 2 km malul drept iar cel stâng mai jos ca înalțime albia medie este de 4 m. Fundul său este nisipos iar debitul mediu de apă este de 3 mp/sec;
– Valea Făncica străbate satul Făncica – Crestur, are 4275 m lungime, adîncime de 2 m și are un curs meandros formând de-a lungul ei unele bălți, are maluri joase, lațimea ei variind între 3-4m. Primăvara, cînd precipitațiile sunt abundente, se revarsă producînd inundații;
– Râul “Postapatak” trece prin satul Petreu având o lungime de 800 m, lățime de 3 m, și adâncime de 1,5 m;
– Râul “Bodonos” trece prin satul Petreu pe o lungime de 1650 m, adîncime de 1,25m;
– Râul “Retipatak” trece prin satul Petreu pe o lungime de 2120 m, lațime de 2 m, adîncime de 1,75m;
– Râul Valea Lighet trece prin satul Petreu având o lungime de 3 km, lățime de 3 m, adâncime de 1,5 m, are suprafață foatre mare de colectare a apelor pluviale din care cauză se revarsă periodic provocând inundații chiar și după o ploaie obișnuită.
Rețeaua apelor stătătoare o formează:
– Lacuri naturale în Pădurea Cetariu lângă Cantonul Silvic pe o suprafață de 1,30 ha, adâncimea de 5 m spre satul Albis;
– Lac de acumulare în satul Crestur pe o suprafață de cca 180 ha care se extinde până în satul Albiș.
Gospodăria da apă proiectată este amplasată în intravilantul localității Petreu. Rețelele de distributie a apei potabile pe DN 19B vor fi amplasate atât pe partea stângă, cât și pe cea dreaptă, în afara zonei carosabile, iar pe celelalte străzi, modernizate sau nemodernizate, vor fi amplasate doar pe partea cu cele mai multe gospdarii, după caz, în zona verde, în afara zonei carosabile. Subtraversările de drum se vor realiza prin foraj orizontal de către o firmă specializată.
Lucrările de alimentare cu apă ce fac obiectul documentației se încadrează – conform clasificării din STAS 4273-83 – în categoria construcțiilor hidrotehnice „4”.
Schema tehnologică de alimentare cu apă existentă cuprinde urmatoarele obiecte:
captare prin puț forat în strat freatic de medie adâncime;
conducta de aducțiune;
construcția de înmagazinare, care este o hidrosferă cu capacitatea de 50 mc;
rețele de distribuție, realizete din conducte de oțel și azbociment, aflate în stare înaintate de degradare, datorată vechimii.
Calitatea apei captate din stratul freatic de medie adâncime din zonă este corespunzătoare conform normelor de potabilitate sabilite prin Legea nr 458/8 iulie 2002, completată cu Legea nr 311/2004.
1.8 Organizarea administrativă
Comuna Abrămuț ca unitate administrativ teritoriala, în care se exercită autonomia locală și în care este organizată și funcționează autoritatea adminisztrației publice locale este compusă din patru sate: satul Abrămuț-reședință de comună și cele trei sate componente: Crestur, Făncica și Petreu.
În unitățile administrativ teritoriale se organizeaza și funcționează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligiblității autonomiei administrției publice locale, legalității și al consultării cetățeniilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit. Autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală în Comuna Abrămuț este Consiliul Local, constituit în urma alegerilor locale din 6 iunie 2009 și este compus din 13 consilieri, ca autorități deliberative și primar, domnul Barcui Barna ca autorități executive. Consiliul local și primarul funcționeaza ca autorități ale administarției publice locale și rezolva treburile publice din comună.
Comuna Abrămuț este arondată la Judecătoria Marghita pentru rezolvarea problemelor de judecată. În cadrul comunei Abrămuț există un post de Poliție în care își desfășoară activitatea trei polițiști.
Paza obstească în cadrul Comunei Abrămuț este organizată în conformitate cu prevederile Legii 18/1996, modificată și complectată prin Ordonanța de Urgență nr. 161/2000 și se face ce către cetățenii din sate prin rotație.
1.9 Mijloace de transport în Comuna Abrămuț
În comuna noastră mai ales populația tânără, aptă de muncă face navetă în cel mai apropiat oraș, care este la o distanță de 10 km, să-și caute loc de muncă în celelalte ramuri ale economiei (industrie, comerț, sănătate). La ora actuală există condiții de navetă, aceasta fiind asigurată prin mijloace de transport în comun pe șosea și pe cale ferată. Mai nou municipiul Marghita a fost dotat cu autobuze interurbane care transportă de mai multe ori pe zi muncitorii și elevii spre Marghita. Soseaua ce leaga satul de orasul Marghita și Săcuieni s-a modernizat. În locul vechiilor trotuare s-au construit trotuare noi.
Localitatea Petreu este străbătută în partea de Nord de DN 19 B Săcuieni – Marghita pe o lungime de 9 km, din care se bifurcă DJ 190 F Petreu – Abrămuț – Sânlazăr pe o lungime de 6 km.
Satul Făncica este legat de centrul de comună cu DC 15 Abrămuț – Făncica pe o lungime de 2 km drum ce permite accesul și în restul localităților.
Satul Crestur este străbătut de DC 110 pe o lungime de 4,2 km până la centrul de comună. Accesul în localitate spre alte localități se poate face și pe calea ferată, pe o lungime de 12 km. Prin comuna trece linia ferată Săcuieni – Simleu. Având în vedere că in zona de vest a județului la o distanță de 25 km se găsește frontiera de trecere în Ungaria, în comuna nostră apare sporadic fenomenul de migrare în Ungaria.
Drumurile naționale care străbat Comuna Abrămuț sunt:
– drumul national DN 19 B Săcuieni – Marghita, având 9 km pe raza Comunei
Drumurile județene care stăbat Comuna sunt:
– drumul județean DJ 190 F Petreu – Abramuț – Sănlazăr, având 6 km pe raza comunei
Drumurile comunale care deservesc zona sunt:
– drumul comunal DC 15 Abrămuț – Făncica, pe o lungime de 2 km drum asfaltat
– drumul comunal DC 110 Crestur – Petreu, pe 4,2 km drum asfaltat.
Comuna Abrămuț se află la o distantă de 60 km de Oradea, timpul aproximativ necesar parcurgerii distanței fiind de 50 de minute cu masina, 80 de minute cu autobusul si 90 de minute cu trenul. De resedința judetului Bihor, satul Petreu este legat zilnic prin trei perechi de trenuri și trei perechi de autobuze. Legătura cu Oradea mai este asigurată prin taxiuri.
1.10 Natură și mediu
Râul Barcău trversează Comuna, și acesta influențează în mare măsură atât clima localității, cât și mediul economic din zonă. Comuna Abrămuț este o comună destul de mică dar înfloritoare. La foarte mulți îi plac să petreacă timpul liber în aerul curat și proaspăt al zonei oferit de apele și păduriile. Condițiile de mediu din Comuna Abrămuț sunt favorabile desfăsurării de activități agricole și de cresterea animalelor, tocmai de aceea aceste activități au o pondere mare în cadrul activităților economice locale. Ca „un semn al exclamării”, în viața comunei va rămâne problema rromilor. Schimbarea mentalității acestora este un proces foarte îndelungat, în care un rol important va putea avea școala dar mai ales educația religioasă a bisericilor.
Capitolul 2
Resurse de petrol pe glob
2.1 Istoricul petrolului
Petrolul a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Petrolul brut (numit și țiței) este un produs de natură organică, care se găsește în pământ, formând zăcâminte.El este un lichid vâscos, a cărui culoare variază de la galben-verde până la negru, avănd reflexe colorate diferit. Mirosul petrolului este caracteristic. Densitatea lui este mai redusă decât a apei sărate, fiind cuprinsă între 0,750 – 0,970 gr/cm³ (la 20°C). Petrolul nu este solubil în apă. Este o resursă primară energetică epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică, un conbustibil mineral. Este inflamabil și deține o putere calorică de 9500-11000 calorii.
Petrolul se compune în principal din substanțe numite hidrocarbonați (hidrocarburi gazoase și solide dizolvate în hidrocarburi lichide)- molecule formate din hidrogen și carbon, proporția acestora variind între 28-87.5% pentru carbon, iar hidrogenul între 11-14%, alături de alte substanțe secundare ca de exemplu: oxigen (0,1 – 0,5 %), sulf (0,1 – 6 %), azot ( 0,05 – 0,5 % ), subsanțe minerale.
Hidrocarburile existente în petrol fac parte din următoarele clase: alcani, cicloalcani și hidrocarburi aromatice. Petrolul nu conține hidrocarburi aciclice nesaturate (acestea apar însă în unele produse de cracare). Alcanii intră în proporția cea mai mare în petrol. Ei se găsesc mai ales în fracțiunile ușoare. Astfel, gazele de sondă sunt alcătuite aproape numai din alcani inferiori, care se găsesc amestecați în zăcământ (adeseori ei erup din pământ formând gaze naturale). În fracțiunile cu puncte de fierbere mai înalte (fracțiuni medii), proporția de alcani scade. În schimb, parafina care este formată din alcani cu un număr mare de atomi de carbon, peste 16 se găseste în proporții ridicate în fracțiunile de ulei.
Petrolul poate lua forme diferite, printre care țițeiul lichid, gazele naturale sau o substanță vâscoasă, groasă, numită asfalt sau bitum.
Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. Datorită faptului că nu este o substanță unitară nu are un punct de fierbere constant. Petrolul este o substanță organică. El s-a format din materie organică, respectiv din mici plante și animale. Țițeiul și gazele naturale, ca și cărbunii, sunt considerați combustibili fosili. După primul Război Mondial, a doua sursă de energie industrială, a avut la bază în cea mai mare masură, petrolul. Așa cum se stie, acest fapt a schimbat din temelii cinvilizația pe plan politic, economic, militar, și ca impact asupra vieții de zi cu zi. Petrolul a devenit „hrana civilizației”. Acum la inceputul secolului XXI cei mai mari specialiști vorbesc despre epuizarea acestei resurse vitale și încearcă să periodizeze moartea pertolului, precum
și să anticipeze consecințe uriașe asupra civilitzației umane. Pentru omenire este imposibil – susțin experții – să continue să exploateze la infinit și irațional circa 100 de milioane de barili pe zi, fără ca petrolul, ca resursă energetică să „moară”.
Majoritatea studiilor realizate arată că există incă resure de petrol pentru 30 – 40 de ani. Aceste rezultate se bazează pe prospectări geologice ale zăcâmintelor și pe prognozele de consum realizate pe diferite piețe.
2.2 Formarea petrolului
Procesul de formare a petrolului au avut loc în urmă cu milioane de ani.
Formarea zăcămintelor de petrol este condiționata de:
existența rocilor mame (generatoare) de hidrocarburi,
posibilitățile de migrare a hidrocarburilor de la rocă mamă la rocă rezervor (magazin),
existența rocilor rezervor, care să aibă capacitatea de acumulare a hidrocarburilor,
existența rocilor protectoare care determină și protejează închiderea acumulărilor de petrol sau de gaze în cuprinsul rezervoarelor,
existența unui aranjament structural (tectonic), sratigrafic sau litologic, care să mențină hidrocarburile lichide sau gazoase într-un echilibru stabil.
Lipsa uneia din aceste condiții împiedică formarea unui zăcământ de hidrocarburi.
Existența rocilor generatoare (rocile-mamă) de petrol și gaze este astăzi unanim acceptată în știință. La studiul acestor roci trebuie considerate urmatoarele aspecte: materia primă, transformarea în hidrocarburi a acesteia și, în final, transportul ei într-un zăcământ secundar. Rocile-mamă (generatoare) de hidrocarburi sunt rocile care s-au format din sedimentul mineral depus în bazinul de sedimentare odată cu materia organică din a cărei transformare au rezultat bitumele naturale libere și fixe.
Formarea zăcămintelor de petrol și gaze este legată de originea hidrocarburilor și încă din a doua jumătate a secolului XIX-lea, originea hidrocarburilor a format obiectul preocupărilor oamenilor de știință.
Dintre diferitele teorii asupra formării petrolului, teoria originii organice este cea mai acceptată. Conform acestei teorii, petrolul s-a format din malul rezultat din resturi de plante și animale inferioare din apele marilor (plancton), care, prin depunere la mare adancime în fundul apelor, în decurs de milioane de ani, a suferit procese de descompunere și transformare. Aceste procese s-au produs în absența de aer și sub influența căldurii terestre, a presiunii ridicate și, probabil, a unor bacterii anaerobe. Rol important se pare că revine și malului mineral, drept catalizator al unor procese chimice de transformare a grăsimilor. Malul negru unsuros de pe fundul apelor stătătoare, format din materii organice în putrefacție și din mal mineral, se numeste sapropel. El constituie primul stadiu de transformare a substanțelor organice, care are loc în timpul sedimentării și stă la baza formării bitumului în etapa următoare mai lungă când se produc transformări biochimice și geochimice. Ca de exemplu putem aminti Marea Nordului. În cazul acestei mări cea mai mare parte a țițeiului din centrul și nordul Mării Nordului s-a format din alge și bacterii îngropate în mal și nămol, pe fundul mării, în perioada jurasică. Materia îngropată a putrezit și a fost transformată treptat în țiței de către căldură și presiune care a comprimat în același timp și malul și nămolul, transformându-le în straturi de rocă. Picăturile de țiței s-au infiltrat în sus prin rocile permeabile, roci poroase sau ce conțin crăpături prin care pot pătrunde lichidele sau gazele. Țițeiul și-a continuat drumul până când a întălnit un strat impermeabil sau solid. Țițeiul a început apoi să se acumuleze în straturile de roci permeabile din imediata apropiere, numite de geologi „capcană”. Formarea zăcămintelor de petrol are loc ulterior, după procesele de migrație și acumulare prin care au luat naștere concentrații mari de petrol în sectoare relativ mici din scoarța pământului.
O altă teorie care mai poate fi utilizată asupra formării petrolului este teoria originii minerale, dar acesta presupune o sinteză care se poate efectua doar în condiții de temperatură și presiune ridicată, ceea ce în scoarta terestră se pot forma doar la adâncimi foarte mari. Conform acestei teorii petrolul ar fi rezultat din minerale, roci cu un conținut ridicat în carbon și hidrogen care având greutatea specifică mai mică au fost presate spre suprafață.
Petrolul se găsește în zăcăminte primare sau în zăcăminte secundare, în care el a pătruns prin migrare din zăcăminte primare sub actiunea presiunii gazelor. (Rocile de înmagazinare, cum sunt calcarul, gresia, dolomitul, marnele și nisipul au totdeauna pori și fisuri). După pătrunderea în roca rezervor, petrolul poate să se separe de apă și de gazele care îl însoțesc, formând trei straturi distincte, el așezându-se în același rezervor, sub gaze și deasupra apei. În zăcământ, petrolul se găsește sub presiune din cauza hidrocarburilor gazoase dizolvate.
Gazele naturale se formează la o adâncime mai mare decât țițeiul. Geologii consideră că formarea gazelor naturale în sudul Mării Nordului a început perioada carboniferă, când a început acumularea straturilor de cărbune din plantele moarte ale mlaștinilor.
După proprietățile fizice petrolul poate să fie classificat astfel: petrol foarte ușor (0,730-0,820 gr/cm³); petrol ușor (0,820-0,900 gr/cm³); petrol greu (0,910-1,040 gr/cm³).
După compoziția chimică se clasifică în: petrol parafinos, semiparafinos, aromatic, asfaltic (naftenic). Petrolul parafinos și cel semiparafinos corespund petrolurilor foarte ușor și ușor. După conținutul în sulf se poate clasifica în: petrol sărac în sulf (sub 1%); petrol bogat în sulf (peste 1%). Conținutul ridicat în sulf diminuează valoarea petrolului și pune probleme deosebite în prelucrarea sa industrială. În privința utilizării țițeiul este important deoarece este curat și mai ieftin decât cărbunele și mai ușor de transportat decât gazele naturale. Supranumit „aurul negru”, el asigură aproape jumătate din energia utilizată în lume. Țițeiul brut este utilizat pentru producerea combustibililor, printre care diferite tipuri de petrol, motorina sau cherosenul. Petrolul este utilizat și pentru producerea unor lubrifianti uleioși și a vaselinelor necesare funcționării utilajelor și mașinilor. Petrolul este utilizat și la producerea asfaltului necesar soselelor și la fabricarea unei mari varietăți de produse din industria petrochimică: cosmetice, medicamente, vopsele, explozibili, fertilizatori, fibre sintetice cum ar fi nylonul, cerneluri, insecticide, coloranti, mase plastice și cauciucuri sintetice utilizate la anvelope.
2.3 Exploatarea petrolului
Extragerea petrolului prin mijloace primitive și folosirea lui de către populația se cunoaște de mult. După unele însemnări, extracția petrolului prin puțuri, în țara noastră, ar fi fost cunoscută încă din secolul XV. Sistemele de extracție a țițeiului din țara nostră sunt foarte diferite, ele depinzând de adâncimea, poziția și de presiunea țițeiului sau a gazelor pe care le conține. Astfel țițeiul poate să fie extras din straturile poroase (nisipoase) prin presiune proprie, prin pompare (pompe „canadiene”), prin antrenare cu gaze etc., sub forma lichidă, în prezența hidrocarburilor gazoase (dizolvate în cea mai mare parte în țiței). Țițeiul extras prin sistemele menționate este amestecat cu apă și nisip. Nisipul se separă prin sedimentare iar dacă însă, apa formează cu țițeiul o emulsie, atunci se adaugă țițeiului anumite substanțe cu acțiune dezemulsionantă pentru a se separa de apă. Țițeiul extras este supus în continuare, unor tratamente speciale în instalații de prelucrare a țițeiului numite rafinării. Prin încălzirea progresivă a țițeiului, la presiunea atmosferică sau la presiune joasă ,se separă componenții săi după temperatura lor de fierbere. Operația aceasta se numește distilare fracționată și hidrocarburile care se separă în intervale diferite de temperatură se numesc fracțiuni de distilare. Se considera „fracțiuni ușoare” cele cu punct final de distilare de 2000 C și „fracțiuni medii” cele care au acest punct final între 200 și 3600C și „fracțiuni grele” cele cu punctul final de distilare peste 360ºC. În fig. 2.1 este schițat transportarea acestui amestec de la sonde prin conducte de vase verticale, în care are loc separarea celor 3 faze: gaze (asociate), petrol lichid și apă.
Fig. 2.1 – Schema fluxului de țiței de la sonde la rafinării
(după Gheorghe C. Suciu, 1980)
Petrolul se extrage din zăcăminte prin sonde. Săparea sondelor se face prin metode mai vechi de izbire, sau prin metode mai noi de foraj rotativ.
Sondele se foreaza la adăncimi de 4000 – 6000m, până la peste 8000m adeseori în terenuri greu accesibile, în regiuni subtropicale sau subarctice, mlăștinoase sau înghețate la zeci chiar sute de km de târm și la adăncimi de apă de sute de metri.
Ca metode de extracție se cunosc:
– erupția naturală,
– erupția fortată,
– extracția mecanică (pompare)
Erupția naturală se produce când presiunea țițeiului în zăcământ este suficient de mare ca să-l ridice prin sondă, până la suprafață. Când presiunea în zăcământ nu este suficient de mare, atunci ridicarea petrolului la suprafață este ajutată prin introducere de aer sau gaze comprimate până în zăcământ. Cu toate acestea, la un moment dat, zăcământul de petrol trebuie să fie exploatat prin pompare. Multe zăcăminte, chiar de la început, nu au presiune suficientă pentru o erupție naturală sau ajutată și deci trebuie exploatate prin pompare.
Exploatarea unui zăcământ de țiței prin combustie subterană, pe lângă beneficiile aduse dezvoltării bazei de materii prime conduce la emisia unor cantități mari de poluanți care alterează starea mediului înconjurător. Alterarea calității factorilor de mediu se poate produce pe arii extinse sau limitate pe perioade de timp bine definite alterând unul sau mai mulți factori de mediu. La încheierea procesului de extracție a țițeiului, în conformitate cu reglementările în vigoare, atât naționale cât și din Uniunea Europeană, operatorul care a efectuat exploatarea are obligația de refacere a calității factorilor de mediu și de aducere a acestora la un nivel cât mai apropiat de cel natural. În urma exploatării prin combustie subterană rezultă că se produc emisii aproape în toți factorii de mediu. Aceste emisii sunt atât sistematice (gazele de ardere de la cazane cât și cele rezultate din combustie) cât și accidentale sau ca urmare a unor tehnologii neadecvate (epurarea insuficientă a apei). O cauză deloc de neglijat în procesul de exploatare a petrolului o constituie și în disciplina tehnologică. La acestea se adaugă și numărul mare de deversări accidentale ca urmare a corodării echipamentelor.
2.4 Resursele globale de petrol
Țițeiul și gazele naturale există pe toate continentele și sub toate platformele continentale. Unele cămpuri petroliere sunt în producție activă. Alte zăcăminte urmează să fie exploatate. Estimările asupra duratei pe care o mai au rezervele petroliere se bazeaza pe două cifre: rezervele deja descoperite care pot fi exploatate economic, utilizând tehnologiile actuale și rata producției dintr-un an de referință.
Rezervele totale de petrol din 1989 erau estimate să dureze 41 de ani, la un nivel al producției din 1988. Creșterea rezervelor ca urmare a unor noi descoperiri, creșterea sau diminuarea producției, sau utilizarea unei noi tehnologii pot modifica aceste estimări. Petrolul s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață, (în Germania, de exemplu, în jurul Hanovrei și Braunschweig). În cazul în care straturile impermeabile de argilă sunt deasupra, nepermițând ieșirea la suprafață a petrolului, acesta se va găsi în straturile profunde de unde va fi extras prin sonde petroliere.
Straturile de petrol situate la suprafață prin oxidare se transformă în asfalt acesta fiind deja descoperit în Orient în urmă cu cca. 12 000 de ani în Mesopotamia antică.
Oamenii au învățat să folosească asfaltul, prin amestecare cu nisip și alte materiale ce etanșează pereții corăbilor.
Exploatarea zăcămintelor de titei este direct influentată de condițiile geologice și, în primul rând, de dimensiunea zăcământului, deoarece, în general nu se exploatează dacă nu are rezerve pentru minim 10 ani de extracție. Cea mai rentabilă este exploatarea zăcămintelor „supergigantice”, pe glob cunoscâdu-se doar 33 de astfel de zăcăminte, cu rezerve recuperabile de peste 0.7 miliarde tone țiței fiecare, din care 25 sunt în Golful Persic, câte două în C.S.I., S.U.A., Africa de Nord, și câte unul în R.P. Chineză si Venezuela.
Coeficientul de recuperabilitate al țițeiului este un parametru de o deosebită importantă, el depinzând la rândul său de permeabilitatea și porozitatea rocii magazin, de presiunea gazului, etc. De regulă, acest coeficient oscilează între 0.2-0.5, printre zăcămintele cu un coeficient de recuperabilitate foarte ridicat numărându-se în special cele din bazinul Golfului Persic. Numai coeficientul de recuperabilitate poate permite evaluarea productivității unui zăcământ, după ce se cunoaste volumul rocii magazin, porozitatea acesteia, precum si alti parametri.
De mare importanță este și adâncimea la care sunt cantonate aceste zăcăminte, deoarece acest parametru influențează prețul extracției. Deși s-au făcut foraje de exploatare până la circa 10000 m în C.S.I. și S.U.A., adâncimea medie a zăcămintelor exploatabile industrial este mult mai mică, în mod obisnuit la 3000-4000 m.
Rezervele mondiale de țiței au cunoscut o dinamică aflată în strânsă legătură cu dezvoltarea tehnologică, care a permis investigarea unor noi teorii. Dacă în 1949 rezervele mondiale de țiței se ridicau doar la circa 7 miliarde tone, în prezent rezervele economic exploatabile se cifrează la 140.6 miliarde tone, la care se adaugă aproape 360 miliarde tone rezerve probabile.
Țara cea mai bogată în petrol este Arabia Saudită,cu un volum de rezerve de 35.62 miliarde tone, urmată de Irak și Kuweit cu 13.41 și, respectiv, 13.35 miliarde tone. Analiza regională a acestui indicator pune clar în evidență regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu care, de departe, este cea mai bogată în țiței (66% din total). Pe locurile următoare se situează America de Nord și Centrală (8.3%), America de Sud (8.2%), Africa (7.2%), Europa (6.8%, inclusiv Federația Rusă) și Oceania (0,2%).
O mare parte din aceste rezerve sunt cantonate în zona platformelor continentale unde, în prezent, s-a ajuns la o adâncime a exploatării de 200-250 m sub nivelul mării. Principalele rezerve se găsesc în apele teritoriale ale statelor din regiunea Golfului Persic, a Mării Nordului, a Golfului Mexic și a Golfului Guineii.
Producția de țiței a cunoscut o creștere accentuată până în anul 1980, an în care s-a obținut 3020 milioane tone, după care a urmat o perioadă de stabilitate determinată de prețul ridicat al țițeiulu și de utilizarea rațională a acestuia. În 1995, producția mondială d țiței a fost de 3031 milioane tone, producție realizată în special în Asia (42%), urmată de Europa (20%) și de America de Nord (18.8%)
2.5 Repartiția geografică a principalelor resurse de petrol
2.5.1 Asia
Este continentul cel mai bogat în resurse de petrol, fapt ce îi dă posibilitatea de a avea și cele mai ridicate producții. Principalele rezerve de petrol sunt cantonate în regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu, regiune care deține 2/3 din rezervele cunoscute ale lumii. Raportul Oil and Gas Journal pentru ianuarie 2007 a indicat 3 state asiatice ca având unele dintre cele mai mari rezerve de petrol: Arabia Saudită, Iran și Irak.
Arabia Saudită are cele mai mari rezerve de petrol din lume: 262,3 miliarde de barili. Industria petroliera saudită a fost privatizată, dar investitorii străini nu pot fi proprietari unici ai rezervelor petroliere. Statisticile EIA au apreciat Arabia Saudită ca fiind cel mai mare producator de petrol, cu 11 miloane de barili pe zi, și al șaselea operator de rafinare la nivel mondial. Rafinarea petrolului saudit se realizează cu participarea unor companii internaționale din SUA, Coreea, Japonia, Filipine sau China. Petrolul din Arabia Saudită este transportat prin oleoducte, care aprovizionează piața internă, și petroliere. Saudi Amroco controlează 98% din resursele petroliere saudite. Cei mai mari importatori ai petrolului din Arabia Saudită sunt SUA și UE. Acest petrol este extras atât din regiunea terestră cât și din regiunea submarină.
Iranul este, conform cifrelor indicate de Oil and Gas Journal, al treilea posesor de rezerve de petrol la nivel mondial, cu 136,3 miliarde de barili. Înainte de războiul din Golf, a fost unul din producătorii importanti de petrol din lume, dar, ca o consecință a agresiunii exercitate împotriva Kuweitului, în prezent, prin embargoul constituit de O.N.U. pentru petrolul irakian, producția acestui stat se cifrează în valori mici. Întreaga industrie petroliera a Iranului este deținută de Compania Națională a Petrolului, aflată în proprietatea statului. Constituția iraniană interzice dreptul la proprietate privată în industria petrolieră. Acest lucru nu exclude prezentă investitorilor străini, care pot opera în sistemul buyback (companiile internaționale își desfășoară activitatea printr-o firmă iraniană afiliată). Capaciatea de rafinare a Iranului este redusă, iar rafinariile iraniene nu reusesc să satisfacă cererea internă. Iranul are 5 oleoducte care furnizează necesarul de petrol la nivel intern și deține cea mai mare flotă de petroliere din Orientul Mijlociu. Japonia, China, India, Coreea de Sud și Italia sunt cei mai mari importatori ai petrolului iranian.
Irakul deține, potrivit Oil and Gas Journal, locul 4 in lume la rezervele de petrol, cu 115 miliarde de barili. După declanșarea războiului din 2003, producția de petrol irakiana a scăzut de la 3 milioane de barili pe zi la 2,2 milioane de barili pe zi. Exploatarea resurselor de petrol din Irak întămpină greutăți din cauza inegsistenței unei legislații care să reglementeze regimul resurselor, a neînțelegerilor dintre diferite facțiuni etnice și religioase (kurzi, siiți, suniți) și a atacurilor asupra infrastructurii. Irakul are 3 rafinării importante, care nu reusesc să acopere cererea internă de produse petroliere. Statul irakian exporta petrol prin intermediul unui oleoduct care leagă orasul Kirkuk de portul Ceyhan (Turcia) sau prin conducta Irak-Siria-Liban. Petrolul irakian este exportat și prin 5 porturi aflate la Golful Persic.
Tot în această regiune geografică producții importante de petrol mai sunt realizate de către Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Siria și Turcia. O evoluție foarte rapidă a evoluției de petrol a fost înregistrată în R.P. Chineză, stat care în 1995 s-a situat pe locul al șaselea în rândul producătorilor mondiali de petrol.
2.5.2 Europa
Europa este cel mai mic dintre continente (în afara Australiei), cu țărmuri bine articulate, revenind 1km de târm pentru 246 km² uscat. Fiind situată în întregime în emisfera nordică, în plina zonă temperată, Europa nu cunoaste excese climatice, termice si pluviale, specifice zonelor tropicale sau polare, oferind un cadru prielnic activității umane. Europa este un continent de veche civilizație și leagănul revoluției industriale.
Luat în ansamblu, împreună cu C.S.I., Europa este al doilea producător mondial de petrol din lume. C.S.I.-ul este principalul producător de petrol din Europa, cu toate că a înregistrat în ultimii ani o regresie a producției. În cadrul acestei comunități se conturează mai multe regiuni de exploatare a petrolului. Al doilea producător de petrol din Europa este Norvegia (139 milioane tone în 1995), țara în care principalele rezerve sunt submarine (în Marea Nordului).
Alte rezerve au fost identificate în Marea Barents și în Marea Baltică, precum și în zona terestră. Marea Britanie are o producție mare (130 milioane tone în 1995), care este bazată tot pe rezervele submarine din Marea Nordului. Germania, deține rezerve de petrol localizate între Elba și Ems, dar producția este insuficientă față de necesarul intern, ceea ce o obligă să importe mari cantități de petrol (106 milioane tone în 1995).
2.5.3 America de Nord și Centrală
În S.U.A. din cele zece societăți industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, șapte sunt grupuri petroliere. Este deja o idee general acceptată, cum că industria petrolului s-a nascut în Statele Unite (în Pensylvania în 1859) și că, cu excepția câtorva ani din ultima parte a secolului al nouasprezecelea, Statele Unite, au fost pâna foarte curând cel mai mare producator de petrol al lumi, consumator și centru de rafinare a petrolului.
Cu aproximativ 5 % din rezervele mondiale, asigură 18.8% din producția mondială de petrol. Astăzi Statele Unite ale Americii, cu o producție de 384 milioane tone (1995), se situează pe locul al doilea în lume, fiind devansată doar de Arabia Saudită. În cadrul lor există mai multe regiuni care participă cu ponderi variabile la producțăia țării.
Mexicul, a obținut în 1995 o producție de petrol de 136 milioane tone, situându-se astfel pe locul secund în cadrul continentului Nord American. Canada, doar în ultimul deceniu s-a remarcat pe piața mondială a petrolului, obținând în 1995 o producție de 89 milioane tone.
Trinidad-Tobago, este singura țară producătoare de petrol din Marea Caraibe, cu principalele rezerve localizate în insula Trinidad și în zonele submarine din apropierea acesteia.
2.5.4. America de Sud
În acest continent sunt cantonate rezerve importante de petrol (8.2% din rezervele mondiale), localizate în special în Venezuela.
Venezuela, realizând o producție de 152 milioane tone în 1995, este plasată pe locul cinci în ierarhia producătorilor mondiali de petrol.
Principalele exploatări ale Argentinei sunt realizate în Pentagonia, Țara de Foc, regiunea Salta, provinciile Mendoza și Neuquen.
Brazilia, importă însemnate cantități de petrol pentru a-și acoperi necesarul intern. Rezervele sale, nu prea mari, se găsesc în statele Amazonas, Ciara, Rio de Janeiro, Espiritu Santo.
2.5.5. Africa
Rezervele de petrol ale Africii nu sunt încă pe deplin cunoscute, fapt ce dă speranțe multor țări de a identifica noi rezerve, determinând astfel creșterea ponderii statelor africane la totalul rezervelor mondiale de petrol. Cele mai importante rezerve cunoscute în prezent, sunt localizate în următoarele țări:
Nigeria, este cel mai mare producător de petrol dintre țările Africii, obținând în 1995 o producție de 98 milioane tone.
Libia se situează, cu cele 69 milioane tone de petrol extrase în 1995, pe locul al doilea dintre țările africane, producție obținută în special din rezervele localizate în partea de nord a țării și în cea de est. Cea mai mare parte a exporturilor de petrol din Libia se îndreaptă către state ale Uniunii Europene, precum Italia, Germania sau Franța. Administrarea resurselor petroliere ale Libiei este realizată de Corporația Națională de Petrol, o companie aflată în proprietatea statului care a permis unor companii europene sau americane să investească în regiune.
Egiptul a înregistrat o creștere lentă a producției de petrol (care a ajuns la 46 milioane tone în 1995), obținută preponderent din regiunea Golfului Suez, la care se adaugă și exploatările din Peninsula Sinai. Beneficiind de rezerve terestre și submarine de petrol, Angola a obșinut o producție de 30 milioane tone în 1995. O parte se prelucrează la rafinăriile de la Luanda, iar restul se exportă.
2.5.6 Oceania
Oceania este cel mai mic continent al Terrei (5,7% din uscatul planetar) și este reprezentat de o puzderie de insule, marea majoritate mici și foarte mici scăldate de o uriașă masă oceanică de peste 80 milioane km².
Între elementele definitorii ale Oceaniei menționăm: Populația sa relativ recentă, urmele celei mai vechi locuiri nedepășind, dupa majoritatea specialiștilor, 20 – 30 000 ani; se acceptă ca valabilă teoria populării Oceaniei cu elemente de origine sud-est asiatică. Populația puțin numeroasă (0,5% din populația globului). Importantele resurse ale subsolului Australiei (bauxită, min. de fier, huilă, uraniu, minereuri rare) și relativă lipsă a acestora în celelalte insule ale Oceaniei (exepție Noua Guinee). Predominarea climei tropicale, oceanice în majoritatea insulei, aridă într-o mare parte a Australiei. Mulțimea endemismelor faunistice și puținătatea speciilor floristice cauzate de relativă izolare a uscăturilor Oceaniei. Importanța deosebită pe care o au transporturile maritime aeriene în viata statelor Oceaniei. Oceamia este regiunea Terrei cu cele mai multe teritorii neautonome.
Participă cu circa 8% din producția mondială de petrol datorită Australiei, care a realizat în 1995 o producție de 25 milioane tone. Principalele areale din care a obținut această producție sunt localizate în zona strâmtorii Bass și în statul Queensland.
2.6 Resursele de petrol ale Romaniei
Exploatarea petrolului în țara noastră are o istorie îndelungată. Primele atestări datează încă din sec. II d.H. și continuă și în secolele următoare, asa cum o dovedesc numeroasele materiale ceramice cu urme de păcură, datate în secolele II – XVI.
În tot acest timp, România și românii au acumulat o experiență invidiată chiar de multe din statele lumii cu o civilizatie modernă. România este una din primele țări ale lumii care a folosit o tehnologie modernă pentru exploatarea petrolului.
Consecința firească a preocupării tării noastre pentru exploatarea petrolului a fost ca România a contribuit decisiv la realizarea a trei premiere petroliere mondiale în anul 1857:
-Prima țară din lume cu o producție de țiței, oficial înregistrată în statisticile internaționale „The Science of Petroleum” atesta în 1938 faptul că România a fost prima țară din lume cu o producție de petrol oficial înregistrată în statisticile internaționale de 275 tone. Au urmat Statele Unite ale Americii în 1859, Italia 1860, Canada în 1862 și Rusia în 1863.
-Prima rafinărie din lume
În țara noastră primele instalații de prelucrare a țițeiului sunt considerate “găzăriile” de la Lucăcești-Bacău, a lui N. Choss în anul 1840 și M.Heimsohn în 1844. Acestea nu erau decât simple ateliere mesteșugărești, utilate cu mijloace rudimentare care foloseau pentru rafinare o metodă asemănătoare obținerii țuicii în cazanele țărănești.
Distilarea pe cale industrială incepe odată cu rafinăria construită de frații Mehedințeanu la marginea orașului Ploiești, în apropierea gării de Sud, pe strada Buna Vestire, nr.174. Instalațiile rafinăriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încăalzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate în Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru distilarea șisturilor bituminoase, iar în decembrie 1856 începe construcția “fabricii de gaz” din Ploiești, pe numele lui Marin Mehedințeanu.
-București, primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant
Petrolul oferit de frații Mehedințeanu pentru iluminatul public avea calități incontestabile: incolor și fără miros, ardea cu o flacără luminoasă, de intensitate și forma constantă, fără fum și fără să lase cenusă sau compuși rășinoși în fitil. Aceste calități importante ale produsului precum și oferta de 335 de lei pe an de fiecare felinar a exclus practic orice concurență, celelalte oferte care propuneau drept combustibil uleiul de rapiță sau de nucă duceau costurile la 600 de lei pe an. Oferta lui Teodor Mehedințeanu a fost aprobată la 8 octombrie 1856 și astfel Bucureștiul avea să fie luminat cu 1000 de lămpi. La 1 aprilie 1857 – data intrării în vigoare a contractului pentru iluminatul capitalei – totul era pregătit și funcționa perfect.
Principalele societăți petroliere ale vremii:
Pe parcursul celor 150 de ani de industie petrolieră în România s-au pus bazele unor societăți petroliere de mare aventură: Steaua Română, Romano-Americană, Vega, Astra Română, Concordia, Creditul Minier.
În prezent, după estimările Serviciului de Cercetări al Congresului S.U.A., România dispune de rezerve certe de petrol în cantitate de 95 milioane tone, rezerve probabile, evaluate la 73,3 milioane tone, pentru ca rezervele nedescoperite să varieze între 61,6 și 246 milioane tone. Producția de petrol a cunoscut în decursul timpului variații, determinate de diferite cauze, pentru ca după 1990 să fie relativ constantă, înregistrând în 1995 o valoare de 6,6 milioane tone. Această cantitate nu este însă suficientă pentru necesarul intern, țara noastră fiind nevoită să importe anual anumite cantități de petrol, mai ales din C.S.I., Orientul Apropiat și Mijlociu și din Africa. Țițeiul, ca resursă minerală a economiei naționale, cunoaște apogeul extracției anuale în România tocmai în anii postbelici, când, plecând de la cele 5 milioane de tone extrase în 1950, se ajunge la cunoscutul vârf de 14,6 milioane tone în anul 1976. Valoarea economică ridicată a hidrocarburilor fluide a trezit interesul intreprinzătorilor autohtoni și străini pentru valorificarea lor cu folos încă din secolul IX. Tocmai valoarea economică ridicată a acestor produse, resurse de câștig cât mai mare și cât mai puțin meritat, explică febra cu care sunt ele căutate în ultimii ani de firme străine.
Sonda, ca efigie a acestei ramuri industriale, a fost ridicată pentru câteva decenii în stema României. Demersul de cercetare a dinamicii acestei resurse și a factorilor de condiționare a extracției de petrol va trebui adâncit până către începuturile producției industriale de țiței. Și dacă urmărim evoluția extracției țițeiului, începând cu anul 1957, constatăm același specific al dinamicii de producție, blocată din când în când (1910-1920; 1938-1948), de factori extratehnolgici, ca în deceniul al optulea din secolul trecut, cu toată creșterea orificiului echivalent de drenare prin mărirea numărului de sonde, debitul de extracție s-o ia la vale, încă din 1977, cu câte un milion de tone/an.(Carte de geografie clasa XII Octavian Măndruț).
Datorită prospectărilor efectuate în anii trecuți, în România există mai multe regiuni din care se exploatează petrolul.
În Subcarpații Moldovei se conturează o mai veche regiune de extracție a petrolului, zonă revalorificată în ultimul timp. Cele mai importante centre sunt: Zemaș-Solont, Bogata, Lucăcești, Moinești, etc.
Subcarpații de Curbură și cei Getici cantonează rezerve de seamă, exploatate la: Ocnița, Moreni, Gura Ocniței, Boldești, Berca, Arbanași, Țicleni, Bălteni, Bărbătești, etc.
Rezervele de petrol din Podișul Getic sunt cantonate la adâncimi cuprinse între 600 m și 2700 m. Cele mai de seamă sunt: Merișani, Vata, Lordeni, Bogați, Babeni, Românesti, Iancu Jianu, Malu Mare, Simnicul de Sus, Ghercești (ultimele trei fiind localizate în aproriere de Craiova). Recent introdusă în exploatarea petrolului este Câmpia Română, unde sunt conturate două zone de extracție. Una la vest de București (la Videle, Glavacioc, Tufeni, Cartojani, Hârlești, etc.) și una în Bărăgan (la Ulmu, Liscoteanca, Jugureanu, Ianca, Oprișenești, etc.)
În vestul țării se remarcă centrele de extracție de la Satchinez, Varias, Turnu, Ortișoara, Zădăreni, etc. (în Câmpia de Vest) și Surplacu de Barcău (în Dealurile Barcăului).
Centre de exploatare a petrolului de mai mică capacitate se mai găsesc în Podișul Moldovei (în sudul Colinelor Bârladului și în Platforma Covurluiului), în Câmpia de Vest (Tinca), în Depresiunea Maramureș (Săcel) și pe platforma continentală a Mării Negre (care participă cu o producție anuală de circa 1 milion tone).
În concluzie România este unul dintre primii producatori mondiali de petrol, dar vrea să rămână și în continuare cel mai mare producator de petrol din Europa Centrală și de Est.
Gicu Boroși a declarat în anul 2007 penrtu AFP directorul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), urmatoarele „Daca ne uităm în jurul nostru și chiar puțin mai departe, spre țări precum Germania, Italia, Franța sau Polonia, putem spune ca România se bucură de o situație favorabilă care ar trebuie să continue încă 15-20 de ani”.
2.7 Comerțul cu petrolul
În funcție de nivelul de dezvoltare economică, consumul de petrol și produse petroliere este diferențiat pe țări. Principală regiune exploatare de țiței cuprinde țările limitrofe Golfului Persic (Iran, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Oman, etc.) la care se adaugă și câteva țări africane (Nigeria, Libia, Algeria, etc.) precum și C.S.I.
Destinația țițeiului exportat este Europa Occidentală, mai ales: Franța, Germania, Italia, Olanda, Marea Britanie. De asemenea S.U.A. și Canada sunt mari consumatoare de țiței și produse petroliere lucru care le determină să importe petrol din aceleași regiuni, la care se adaugă Venezuela și Mexic.
Capitolul 3
Poluarea solului cu petrol
Tipuri de poluare a solului cu hidrocarburi
Poluarea solului cu produse petroliere, face parte dintre cele mai evidente probleme de mediu cu care se confruntă România în ultimii ani, având în vedere ritmul tot mai accelerat și intensiv de folosire a acestor substanțe (specific țărilor în curs de dezvoltare) pentru satisfacerea nevoilor de echitate și de energie. Se observă că atât în România cât și în lume în fiecare an se raportează o multitudine de deversări accidentale sau deliberate de produse petroliere pe sol sau în ape, ceea ce cauzează probleme economice, sociale și de mediul. Suprafețele afectate de degradarea și poluarea solului cu hidrocarburi din țara noastră sunt în continuă creștere.
Poluarea solului cu hidrocarburi (reziduuri petroliere), în schelele de extracție a țițeiului, este una complexă, țițeiul brut, pe lângă componentele specifice petrolului conține și alte elemente ca: apă, săruri minerale, noroaie de sondă, etc., adesea, poluarea fiind însoțită și de o degradare a solului prin sărăturare.
Astfel putem vorbi de două tipuri de poluări:
Fizică – ocuparea terenului cu diverse materiale, cai de acces, conducte. Poate fi înlăturată prin măsuri administrative, o mai buna gospodarire a materialului de lucru, respectarea normelor în vigoare, o mai buna disciplină la locul de muncă.
Chimică – deversarea accidentală de reziduri petroliere și apă sărată pe solurile agricole afectând uneori până la distrugere totală capacitatea lor productivă
În raport cu natura poluantului au fost separate următoarele tipuri de poluare:
– poluare cu reziduuri petroliere;
– poluare cu apă sărată;
– poluare mixta.
Poluarea cu reziduuri petroliere provine de la explozii, accidente în extracție și transport, ca și din perforarea accidentală a conductelor de transport a produselor finite (benzine și motorine).
După direcția de deplasare a poluantului, se pot individualiza următoarele tipuri de poluare a solului cu reziduuri petroliere:
– poluare descendentă (provenită din conducte, bataluri, explozii)
Poluanții acumulați nu depășesc 1,3 m datorită proprietățiilor poluantului și condițiilor de sol.
– poluare ascendentă (datorată poluării solului prin intermediul apei freatice infestate cu reziduuri, motorine sau benzine);
Petrolul pătrunde din diferite motive până la pânză de apă freatică, iar apa freatică poate ajunge de la adâncimi de 2 – 4 m până la suprafața solului prin freanjul capilar, astfel datorită variației nivelului apelor freatice, datorate regimului variabil al precipitațiilor, depunerea reziduurilor petroliere se produce pe orizonturile din partea inferioară a profilului de sol.
Dupa STAS 4706 / 1974 limita în ape este de 0,1mg/l. Orice depășire peste limita face ca apa sa fie inutilizabila în scopuri umane, ( 0,1 – 10 mg/l, 10,0 – 100 mg/l, peste 100 mg/l ).
– poluare suprapusă (provenită din întrepătrunderea deversărilor accidentale cu cele datorate poluării apelor freatice).
Această formă de pouare a solului prin combinarea a celor două forme de poluare descrise anterior afectează o coloană mare de sol ( adesea de la suprafață ‹–›nivel apă freatică ), rezultând înălțimi mari ale profilului de sol poluat cu conținuturi sporite.
Cea mai frecventă formă de poluare a solului cu reziduuri peroliere este poluarea descendentă. În acest caz, conținutul mare de reziduuri petroliere, deversat la suprafața profilului de sol se acumulează în primii 10-25 cm de la suprafață. Observațiile efectuate pe terenurile poluate descendent au arătat că și în condițiile în care petrolul băltește la suprafață un timp îndelungat, el nu poate ajunge la o adâncime a profilului mai mare de 1,3m.
Gradul de poluare a solurilor cu reziduuri petroliere este dependent de densitatea sondelor (numărul acestora la 100 ha), mărimea și adâncimea zăcământului de petrol, numărul, desimea și starea conductelor de transport a petrolului și apei sărate, precum și de factorul „om” care asigură buna întreținere a echipamentelor de extracție, transport și exploatare a țițeiului. Orientativ se consideră că începe să fie afectată și viața plantelor când cantitatea de țiței este mai mare de 1 kg/m².
Toti M., și colab. 1993, consultând literatura de specialitate și în urma experiențelor proprii, propune o scară de valori pentru aprecierea gradului de încărcare a solurilor, și a apelor freatice poluate cu reziduuri petroliere:
Aprecierea încărcării solului cu reziduuri petroliere
(după Toți M., și colab. 1993)
Tabelul nr. 3.1
Aprecierea încărcării apei freatice cu reziduuri petroliere
(după Toți M., și colab. 1993)
Tabelul nr. 3.2
Având în vedere că, în conformitate cu legislația de mediu din țara noastră, limita admisibilă de reziduuri petroliere din apă este de 0,1 mg/l, scara propusă pentru aprecierea gradului de încărcare cu reziduuri petroliere ține seama că peste această limită, ea este inutilizabilă pentru majoritatea scopurilor umane.
Un exemplu de poluare ascendentă cu produse petroliere, de la noi din țară este cel din zona Bărcănești-Tătăran, unde apa freatică a fost poluată de Combinatul Petrochimic Brazil.
Poluarea cu apă sărată este cauzată de deversările din procesul de producție sau accidental din conductele care transportă ape uzate, mărimea suprafețelor afectate variind în funcție de cantitatea de apă deversată și de timpul cât a durat deversarea.
Solurile se încarcă cu săruri solubile, iar sodiul din apele deversate, determină un nou echilibru între cationii adsorbiți și cei din soluție, având loc îmbogățirea complexului coloidal în ioni de sodiu adsorbiți, care înlocuiesc, îndeosebi, ionii de calciu și magneziu. Concentarea sarurilor ingreuneaza spălarea petrolului din orizonturile supuse depoluarii.
Sărăturarea secundară a acestor soluri, determină diminuarea sau pierderea definitivă a productivității.
Poluarea mixtă este cea mai des întalnită în teritoriu, fiind cauzată de deversările de reziduuri petroliere și apă sărată. Degradarea petrolului este de doua ori mai lenta în solurile cu poluare mixtă ( P + S ) decât la pouarea doar cu petrol.
Concentrațiile mari de săruri solubile și de Na schimbabil adsorbit de complexul coloidal al solului, îngreunează spălarea petrolului din orizonturile supuse depoluării.
Poluarea dată de combinarea celor doi poluanți este mult mai gravă, efectele lor cumulate fiind mult mai greu de înlăturat, pe lângă degradarea reziduurilor petroliere trebuie îndepărtate și sărurile acumulate pe profil prin măsuri de spălare și drenaj, ca și prin culturi de plante tolerante și ameliorative.
În vederea stabilirii măsurilor ameliorative necesare în cazul poluării mixte este foarte importantă adâncimea orizonturilor poluate. Nițu I., și colab. 2000 propune o scală de apreciere gradului de poluare a solurilor cu petrol, în care se ține seamă și de adâncimea la care s-au concentrat poluanții pe profilul de sol.
3.2 Efectele poluării solului cu hidrocarburi și apă sărată
Poluanții complecși, de tipul hidrocarburilor și apelor sărate, au ca efect vizibil, aspectul dezolant al peisajului, degradarea proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, precum și dispariția sau slaba dezvoltare a culturilor.
Acțiunea țițeiului brut asupra solului este în funcție de cantitatea, compoziția și proprietățile componenților organici și anorganici ai poluantului, și respectiv proprietățile fizice ale solului. Solul pe care ajunge acest poluant complex, datorită caracterului său de corp dispers eterogen, acționează ca un filtru care reține în mod diferit, diferitele componente ale agentului poluant. Se produce astfel o redistribuție stratificată a componentelor hidrocarburilor pe profilul de sol, determinată fiind densitatea specifică a componentelor.
Grade de poluare a solurilor cu petrol
(după Nițu I., și colab. 2000)
Tabelul nr. 3.3
În partea superioară a profiluli de sol sunt reținute componentele de tipul gudroanelor și asfaltului, care au o vâscozitate mare iar apele sărate, cu o densitate mai mare și vâscozitate mai mică, pătrund mai repede în orizonturile inferioare. În timp, acest proces de redistribuire pe profilul solului se accentuează.
Această proprietate a solului, de sortare și reținere pe profil a componentelor petrolului depinde de o serie de factori, dintre care, cei mai importanți sunt proprietățile fizice și fizico-chimice ale solului, relieful, cantitatea și compoziția petrolului, timpul de acțiune asupra solului. Poluarea solului cu reziduuri de petrol se manifestă, în principal, în partea superioară a solului. Reținerea țițeiului în sol se face de către orizonturile organice de la suprafața profilului și deasupra orizontului argiloiluvial Bt, aflat la adâncimi variabile. Concentrarea petrolului poate ajunge la 10-20 % din greutatea solului. Din aceste motive, efectele poluării solului cu hidrocarburi și apă sărată prezintă o varietate foarte largă,diferind mult de la o zonă la alta, în funcție de intensitatea poluării, de intervalul de timp scurs de la data producerii poluării, timp în care s-au produs unele procese de autodegradare a petrolului, prin volatilizarea unor componenți, sau chiar prin procese de biodegradare.
Deteriorarea proprietăților fizice ale solurilor poluate cu hidrocarburi și apă sărată se datorează faptului că reziduurile petroliere formează la suprafața solului o peliculă impermeabilă. Aceasta împiedică circulația apei în sol și schimbul de gaze dintre sol și atmosferă, producând asfixierea rădăcinilor plantelor și a viețuitoarelor din sol.
Datorită substanțelor grase pe care le conține (uleiuri minerale), reziduurile petroliere, în timpul infiltrării printre și prin agregatele solului, îmbracă la exterior particulele de sol cu o peliculă unsuroasă, care împiedică circulația apei în adâncime.
Efectul apelor sărate asupra proprietăților fizice ale solului sunt cele datorate sărăturării secundare.
O formă de poluare fizică poate fi considerată ocuparea terenurilor cu diferite materiale specifice, căi de acces, conducte, etc., care poate fi înlăturată prin măsuri administrative, o mai bună gospodărire a materialului de lucru, prin respectarea normelor în vigoare și printr-o mai bună disciplină la locul de muncă.
Efectele chimice ale poluării solului cu reziduuri petroliere decurg din faptul că pelicula aproape impermeabilă, formată la suprafața solului favorizează manifestarea fenomenelor de reducere. Datorită faptului că țițeiul brut conține 85-87 % carbon, prin poluare se constată o creștere a conținutului de carbon organic și componente bituminoase mai ales în orizonturile superioare, ceea ce determină o creștere a raportului C/N, dezechilibrând procesul de nutreție al plantelor. Acoperirea solului cu fluide, care conțin pe lângă petrol și apă sărată de zăcământ, determină salinizarea lor în diferite grade și alcalizarea excesivă a solurilor (adsorbția Na în complexul adsorbtiv al solului).
În urma poluării cu reziduuri petroliere și apă sărată, proprietățile biologice ale solului se degradează radical, numărul de bacterii și ciuperci scăzând sensibil, pe masură ce condițiile din sol devin mai anaerobe, ca urmare a formării peliculei slab permeabile de la suprafață.
Observațiile de teren au pus în evidemnță reducerea indicelui global al activității microbiologice din sol, activitate dehidrogenazică, în raport cu martorul nepoluat.
Petrolul fiind bogat în carbon organic, crește raportul carbon-azot în sol, influențând negativ activitatea microbiologică și nutriția plantelor cu azot.
Datorită faptului că unele microorganisme din sol ca bacteriile fixatoare de azot, cele denitrificatoare și sulfatoreducătoare utilizează ca sursă de carbon și energie reziduurile din petrol, după o reducere inițială a activității lor, se constată o intensificare, care conduce la mineralizarea și oxidarea parțială sau totală a poluantului. Din acest motiv, în procesul de depoluare a solurilor poluate cu reziduuri petroliere, se urmărește stimularea activității microorganismelor care degradează țițeiul. Pentru aceasta, după o primă etapă în care se ard reziduurile petroliere de la suprafața solului, se trece la afânarea orizontului slab permeabil de la suprafață, pentru îmbunătățirea aerației solului, prin lucrări de aerare, discuire, etc., urmărindu-se în același timp, amestecarea solului poluat din orizontul de la suprafață cu solul mai puțin poluat din adâncime.
Stimularea activității microbiologice din sol presupune asigurarea unui raport carbon-azot echilibrat, prin fertilizare cu doze mari de azot, se reduce mult perioada de depoluare a solului.
Literatura de spcialitate menționează posibilitatea inoculării în solurile poluate a unor bacterii care descompun țițeiul, ca de exemplu bacteriile Cellulomonas sp.
Cele mai grele condiții de depoluare sunt întâlnite în solurile cu poluare mixtă, deoarece degradarea reziduurilor petroliere are un caracter complex, pe lângă măsurile menționate mai sus fiind necesară spălarea solului, în vederea eliminării sărurilor solubile și amendarea cu fosfogips, pentru reducerea procentului de Na adsorbit de complexul coloidal al solului.
Experientele efectuate la noi în țară, privind depoluarea solurilor poluate mixt cu reziduuri petroliere și apă sărată au arătat că după 4 ani de spălare concentrația de săruri solubile a înregistrat o tendință de scădere, pe primii 60 cm ai profilului de sol, urmat de o reducere a conținutului de reziduuri petroliere.
În timpul degradării produselor petroliere din perioada de ameliorare s-a înregistrat îmbunătățirea activității biologice globale a solului, crescând numărul de micromicete și bacterii, creștere pusă în evidență prin intensificarea respirației solului. De asemenea, s-a modificat în timp compoziția reziduurilor din petrol, în timpul degradării lor constatându-se o creștere a proporției de componente asfaltice și o scădere a celor aromatice și saturate.
Tehnologiile de depoluare a solurilor afectate de poluare cu reziduuri petroliere și apă sărată fiind foarte complexe și costisitoare este mai rentabilă prevenirea acestor fenomene.
Principalele măsuri de prevenire a fenomenelor de poluare cu hidrocarburi și apă sărată sunt:
executarea unor diguri de împrejmuire a sondelor de extracție, care să împiedice scurgerea petrolului pe suprafețele învecinate;
construirea căilor de acces spre sonde folosind dale de beton prefabricat, care să permită dezafectarea căilor de acces după epuizarea zăcământului;
repararea și sistematizarea conductelor pentru transportul fluidelor;
restrângerea careurilor sondelor și instalațiilor de extracție și prelucrare, și încadrarea lor strictă în suprafețele aprobate;
supravegherea atentă a modului de desfășurare a activității petroliștilor; etc
Suprafețele afectate de poluarea și degradarea solului cu hidrocarburi din țara noastră sunt în continuă creștere. Din datele Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie București (I.C.P.A.), în anul 1981 au fost inventariate, numai în județele Argeș și Vâlcea 200 ha terenuri agricole poluate cu țiței și reziduuri petroliere de la schelele de extracție, în special în jurul sondelor, datorate erupțiilor. Aceste suprafețe puteau fi limitate prin aplicarea unor măsuri gospodărești simple, la fiecare sondă.
Ultimele estimări ale ICPA București, arată că suprafața afectată de deversări de petrol, apă sărată și nămol de sondă este de 50,1 mii ha, din care terenuri agricole 47,59 mii ha. Pe 3,38 mii ha, din care 2,85 mii ha teren agricol solul este excesiv poluat, fiind scos din producția vegetală. Cele mai mari suprafeșe cu soluri poluate se găsesc în județele Teleorman, Brăila, Galați, Dolj, Gorj, Vâlcea, Dâmbovița, Giurgiu, și altele. Numai în județul Teleorman, suprafețele afectate de poluare sunt estimate la 5550 ha teren arabil, aici fenomenele fiind de o deosebită gravitate având în vedere natura și intensitatea poluării.
Deversările de reziduuri petroliere și apă sărată în râuri, lacuri, căi canale, etc., au dus la poluarea apelor freatice și subterane, făcându-le improprii pentru irigarea culturilor. Apa râului Prahova, folosită pentru irigații, astăzi nu mai corespunde din punct de vedere calitativ. Suprafețele de teren amenajate cu sisteme de irigație care nu mai pot fi utilizate datorită poluării apei sunt de 8 mii ha în județul Prahova și 2,5 mii ha în județele Teleorman și Olt. (Toti M., și colab. 1993).
Terenurile cu soluri poluate cu reziduuri petroliere și apă sărată sunt constituite, de cele mai multe ori, din parcele de teren de dimensiuni destul de mici (1-7 ha), amplasate la distanțe relativ apropiate unele de altele, legate între ele printr-o rețea densă de drumuri de acces, conducte și linii de forță, toate acestea constituind impedimente serioase atât pentru efectuarea lucrărilor agricole, mai ales în condițiile aplicării unei agriculturi intensive, irigate. Se estimează că în județele afectate pierderile de recoltă sunt în jur de 50000 t/an.
Acțiunea reziduurilor petroliere și a apelor sărate asupra solului este dictată de cantitatea, compoziția și proprietățile componentelor organice și anorganice ale poluantului, și respectiv proprietățile fizice, chimice și biologice ale solului.
Capitolul 4
Poluarea solului cu petrol pe raza administrativă a Comunei Abrămuț
4.1 Prezentarea descoperirii zăcământelui de petrol – aria Abrămuț
Lucrările prevazute în prezenta documentație vor fi amplasate în intravilantul Comunei Abrămuț, judetul Bihor. Ținând cont de specificul activității desfășurate în teritoriul, ce face obiectul prezentului studiu putem spune că factorul poluant cel mai important este țițeiul, iar sursa de poluare poate fi reprezentată de procesul de extracție precum și de pierderile provocate în timpul manipulării, transportului și depozitării. Comuna Abrămuț este situată într-o zonă cu zăcăminte de țiței și gaze naturale, exploatarea acestora constituind singura activitate de tip industrial de pe raza comunei. Autorizarea executării construcțiilor industriale necesare exploatarii și prelucrării acestor resurse se fac de către consiliul județean sau consiliul local – după caz cu avizul organelor de stat specializate.
Existența zăcământului de petrol pe aria Comunei Abrămuț a fost descoperită în anul 1967, iar de data aceasta se face exploatarea țițeiului în comuna noastră.
În cazul în care se impune scoaterea din circuitul agricol sau silvic a unor terenuri necesare lucrărilor de explorare și exploatare, informațiile cuprinse în documentația de specialitate referitor la aceste terenuri, consultarea cadastrului zonelor ce conțin resurse minerale identificate, precum și obținerea avizelor necesare de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale, se vor face în baza solicitării scrise a consiliului județean, a consiliului local sau a elaboratorului, pentru fiecare caz în parte, la data elaborării documentațiilor respective.
4.2 Tipuri de sol din zonă și caracteristicile acestora
4.2.1.Geologia
Evoluția pedografică a teritoriului Comunei Abrămuț se încadrează în marile evenimente geologice ale Câmpiei Vestice. Mările terțiare au depus sedimente (argile, calcare, conglomerate, gresii, marne, nisipuri) de grosimi diferite la sfârșitul terțiarului, în urma unor mișcări orogenetice care au determinat ridicarea munților Carpați, precum și în urma schimbării climei, care a determinat topirea ghețarilor și formarea unor uriașe cursuri de apă transportând și depunând materialul diluvial. Astfel materialul depus ridică fundul lacului Panonic. Rocile mamă pe seama cărora au evoluat solurile sunt reprezentate de material diluvial, argilos, luturi galbene și roșii carbonatice și necarbonatice în zona teraselor și din materiale aluviale în zona de luncă, respectiv luturi, argile și depozite fluviatile. Roca subiacentă este alcătuită din nisipuri, pietrișuri și gresii cu sau fără carbonat de calciu.
Figura nr. 4.1 Regiunile cu surse însemnate de petrol din țară
(după Comuna Abramuț)
Obiectul studiului pedologic ese solul studiat în raport cu factorii de mediu care îl condiționează existența și împreună cu care formează terenuri cu favorabilități și aptitudini specifice la diferite utilizări agricole.
Scopul studiului pedologic este:
– cunoașterea ștințifică complexă a resurselor de sol ale terenului, inventarierea, caracterizarea și clasificarea solurilor pe baza însușirilor morfogenetice, fizice, chimice și mineralogice;
– separarea pe unități cartografice cu soiuri similare și integrarea acestor unități de soiuri în unități de teren sau de teritoriu ecologic omogen prin considerarea tuturor factorilor de mediu, în vederea stabilirii soluțiilor optime de exploatare agricolă;
– gruparea unităților de teren în funcție de scop în unități de pretabilitate și stabilirea cerințelor de măsuri sau lucrări pentru eliminarea factorilor care limitează folosirea optimă în scopul respectiv.
4.2.2. Tipurile de sol din zonă
Prin poziția, natura și rolul său, solul este un component al biosferei și produs al interacțiunii dintre mediul biotic și abiotic, reprezentând o zonă specifică de concentrare a organismelor vii, a energiei acestora, produse ale metabolismului și descompunerilor.
Solurile teritoriului cercetat au luat naștere în urma conlucrării tuturor factorilor pedogenetici principali: relief, rocă, climă, vegetație și om. Intensitatea diferită cu care a acționat unul sau altul dintre factori, a determinat formarea și direcția de evoluție a diferitelor tipuri de soluri. În felul acesta, în zona câmpiei piemontane înalte, pe lângă relief și rocă, influența hotărâtoare asupra formării solului a avut-o clima, vegetația și influența antropică.
În aceste condiții pe teritoriul comunei apare un înveliș de sol foarte variat și complex cu următoarele tipuri:
Alosolul (solul brun luvic) este un tip de sol nou introdus, care face parte din clasa luvisolurilor și se caracterizează prin profil de tipul Ao-El-Bt-C sau Cca. Prezintă un orizont diagnostic Bt caracterizat print-un conținut mai ridicat de argilă, rezultată prin spălare din orizonturile superioare astfel că în materialele de sol structurate formează pelicule pe fețele verticale și orizontale ale elemnetelor structurale. Sunt formate în condiții de mediu mai umed și are loc o migrare mai intensă a coloizilor și argilei în profunzime, respectiv orizontul Bt. Astef orizontul El devine săsăcit în argilă și mai deschis la culoare. Aceste soluri au fertilitate slabă, reacție acidă, conținut scăzut de humus și însușiri fizico-chimice mai puțin favorabile.
Luvosolul (luvisol albic) face parte din clasa luvisolurilor, care era denumit în trecut podzol secundar. Se găsește în același areal și are același condiții de formare cu solul brun luvic, dar diferă printr-o spălare mai intensă în profunzime a argilei și coloizilor și astfel prezintă un orizont Ea mai deschis la culoare și mai sărăcit în argilă. Aceste tipuri de sol sunt specifice câmpiei înalte și dealurior în special formelor de relief cu vârsta mai înaintată, care a permis manifesatrea mai pronunțată a procesului de luviere.
Eutricambosolul (sol brun eumezobazic) face parte din clasa cambisolurilor și se caracterizează prin prezența unui orizont Bv (cambic) de culoare brună cu nuanțe gălbui sau roșcate, rezultat în urma alterări silicaților primari cu formarea de silicați secundari și argilă „ în situ” ( pe loc). Așadar orizontul Bv nu este un orizont iluvial și se deosebește de materialul parental prin culoare și structură. Eutricambosolurile sunt răspândite în general în zonele de luncă. Pe teritoriul comunei Abrănuț ocupă suprafețe însemnate, având o fertilitae bună.
Entiantroposolul (protosol antropic) după cum indică și numele face patre din clasa solurilor neevoluate și se caracterizează prin prezența unui orizont A slab dezvoltat, urmat de material parental sau un profil puternic remaniat. Acest tip de sol, se găsește acolo unde omul a intervenit prin lucrări pentru a-și realiza obiectivele.
Aluviosol (sol aluvial) face parte din clasa protisolurilor (numit și soluri neevoluate) alături de protosolul antropic. Este un sol format pe material parental fluvic pe cel puțin 50 cm grosime și având cel mult un orizont A (Am, Au, Ao) slab dezvoltat. Sub 50 de cm adâncime poate să aibă proprietăți gleice. Acest tip de sol în cadrul teritoriului comunal ocupă zona de luncă.
În vederea prognozării agroeconomice lucrarea de bonitare a solurilor furnizează date referitoare la potențialul de producție al terenului, exprimat prin note de bonitare, indicând favorabilitatea pentru diferite culturi și folosințe. Pentru calculul notelor de bonitare, din multitudinea de condiții de mediu care caracterizează fiecare unitate de teren (UT sau TEO) delimitate în cadrul studiului, s-au ales numai cele considerate mai importante, mai ușor și mai precis măsurabile și anume: temperatura medie anuală, precipitații medii anuale, gleizare, pseudogleizare, salinizarea, alcalizarea, textura, poluarea, pantă, expoziția, alunecări, adâncimea apei freatice, inundabilitatea, porozitatea, permeabilitatea, conținut de carbonat de calciu, reacția solului, volum edafic, gradul de saturație în bază, rezerva de humus, excesul de umiditate la suprafață, amenajări.
În funcție de valoarea notei de bonitare se stabilește pentru bonitarea în condiții naturale 5 clase, grupând notele din 20 în 20 până la 100 puncte. Pe baza metodologiei de bonitare a terenurilor – I.C.P.A.- 1986, încadrarea unităților de teren TEO pe moduri de folosință în clase de calitate, se face după cum urmează:
CLASA I – nota între limitele 81-100 puncte;
CLASA II – nota între limitele 61-80 puncte;
CLASA III – nota între limitele 41-60 puncte;
CLASA IV – nota între limitele 21-40 puncte;
CLASA V – nota între limitele 0 -20 puncte.
4.3 Descrierea parcului pentru extracția petrolului din Comuna Abrămuț
4.3.1 Instalații, utilaje, mijloace de transport utilizate în activitate
Parcul 2 Abrămut cuprinde sondele 454, 455, 456, 457, 458, 462, 463, 471, 473, 481, 482, 483, 484, 487, 488, 489, 490, 492, 496 sonde de exrtacție țiței și gaze și este situat în partea de nord-vest a județului Bihor, având coordonatele geografice la cca 7 km față de localitatea cea mai apropiată.
Tipurile de sonde aflate în producție de țiței și gaze pe structura Abrămuț:
în pompaj: 454, 457, 458, 471, și 488;
în producție: 455, 456, 462, 463, 473,482, 481, 483, 484, 487, 489, 490, 492 și 496;
casabile: 50, 451, 453,459, 480, 486, 497, 498 și 485, scoase din funcțiune.
Sondele sunt construcții metalice speciale de la suprafața solului până la nivelul stratului productiv de hidrocarburi. Prin sondă înțelegem o gaură cilindrică, săpată în scoarța Pământului cu ajutorul unor dispozitive mecanice ,caracterizată printr-o secțiune foarte mică în comparație cu lungimea ei care poate ajunge la căteva mii de metri(până la 15000 m). Deschiderea de la suprafață se numește gura sondei (cu diametrul de aproximativ 60 cm), iar fundul găurii cilindrice poarta numele de talpă (cu diametrul minim de 10 cm).
Exploatarea țițeiului de pe structura Abrămuț se face prin erupție naturală și prin pompaj.
Construcția subterană a unei sonde constă în 3 coloane metalice, cimentate în exterior:
– coloana de ancoraj: cu un diametru de 8⅝ in tubată la adâncimea de 600 m este necesară pentru consolidarea și izolarea zonei de la suprafața solului și a stratelor freatice superficiale;
– coloana tehnică: cu diametru cuprins între 6 – 8⅝ in izolează stratele superioare traversării;
– coloana de exploatare: cu un diametru de 5½ in tubată la adâncimea de 2700 m. Este cimentată până în jurul adâncimii de 400 m și asigură comunicarea stratelor productive cu stratele superioare de la suprafață.
Dotările specifice parcului – instalații flux tehnologic și anexe sunt urmatoarele:
– claviatura de intrare în stație cu încălzitoare țeavă în țeavă;
– cupoane măsură gaze (totală, medie și joasă) și 3 cupoane de măsură la etalonare;
– un rezervor de țiței de 200 m³;
– două rezervoare de țiței de 20 m³ fiecare;
– 1 pompă țiței 2 PN 400 cu motare electrice de 160 kW (una este în baraca metalică);
– claviatura de intrare a gazelor pentru alimentarea bateriei de cazane cu gaze de la degazolinare;
– baterie de cazane pentru producerea aburului pentru încălzirea țițeiului în rezervoare și prin încălzitoarele țeavă în țeavă;
– 1 rezervor P.S.I. de 100 m³;
– 1 pompă de incendiu, centrifugă cu motor de 22 kW;
– 1 puț apă industrială echipat cu pompă submersibilă de tip HEBE;
– canalizare și decantor scurgeri.
Prin intermediul conductelor se desfășoară procesul de transport a fluidelor între instalațiile principale ale fluxului tehnologic general. În cadrul structurii Abrămuț, conductele de transport produse petroliere sunt împărțite în:
– conducte de amestec: asigură dirijarea producției sondelor către parcurile de separatoare. Sunt conducte construite din țevi metalice, cu lungimi variabile, au diametrul cuprins între 3 și 4 in și sunt amplasate subteran la adâncimi de 0,8 – 1 m. În general urmăresc traseele drumurilor petroliere;
– conducte de țiței: asigură transportul țițeiului de la parcul de separatoare Abrămuț până la depozitul central Abrămuț. Sunt conducte construite din țevi metalice, cu lungimi variabile, au diametrul cuprins între 4 și 6 in și sunt amplasate subteran la adâncimi de 0,8 – 1 m.
Conductele pe toate lungimea lor sunt protejate anticoroziv la exterior cu izolație cu benzi de polietilenă aplicate la rece conform prevederilor STAS 7335/1987 și din construcție cu protecție catodică. Periodic se folosesc inhibitori de coroziune tip INCOOR.
4.3.2 Materiile prime, auxiliare, combustibilii și ambalajele folosite
Activitatea de extracție propriu-zisă a hidrocarburilor din zăcăminte prin intermediul sondelor nu implică utilizarea de materii prime în cadrul procesului tehnologic, din care prin prelucrare să rezulte un produs finit. Materia primă din cadrul Parcului 2 Abrămuț este reprezentată de amestecul apă/țiței astfel: 15,4 t țiței/zi, gaze 144000 Nm³/ zi și 32,6 m³/zi apă de zăcământ. Inhibitorul de coroziune KI 350 este efectiv împotriva coroziunii CO solubil în apă biodegradabil și tratamentul se face continuu cu 1 la 5 ppm dacă selecția de apă este sub 5% și de 20 la 50 ppm dacă selecția de apă este peste 5%. Ca material auxiliar se folosește aburul pentru încălzirea țițeiului. Toate materialele auxiliare și chimice utilizate la operații speciale la sonde nu se depozitează în cadrul parcului, ele fiind folosite direct la sonde în cadrul programelor reparații sonde.
4.3.3 Utilități: apă, canalizare, energie (surse, cantități, volume)
Apa este folosită în scopul potabil sau tehnologic. Pe amplasamentul Sectiei 2 Abrămuț nu există sursă de apă potabilă, se asigură din flacon cu instalație tip “LA FÂNTÂNA“.
– Apa industrială (apa utilizată pe structură la producerea aburului, pentru stingerea incendiilor sau alte necesități) este asigurată de exploatarea forajului situat în afară parcului. Puțul de apă și sistemele aferente sunt în gestiunea PETROM SA. Consumul de apă tehnologică pe Parcul 2 Abrămuț este 300 m³/luna.
– Apele uzate tehnologic sau scurgerile accidentale a apelor de zăcământ din parc și apele pluviale din parc sunt dirijate în decantor și intră în fluxul apei de injeție a parcului.
– Apa de zăcământ de pe structură este o apă cu mineralizare mică (15 g/l), caracter slab acid, de tip bicarbonat de sodiu, grupa cloruri, subgrupa sodiu. Se impune evitarea deversării apelor de zăcământ în emisarii de suprafață datorită depășirii valorilor maxime admise la indicatorii de calitate Cl¯, Nași a mineralizării mari. Apa de zăcământ este stocată în decantorul de injecție după care este pompată în fluxul de injecție tehnologic de la depozitul central Q apă de zăcământ = 32,6m³/zi.
Energia electrică este asigurată din rețeaua electrică a municipiului prin intermediul unui transformator de 400 Kva 20/0,5 Kv. Consumul de energie electrică al întregului Grup Industrial este de aproximativ 6200 kWh/luna. Energia termică este asigurată de un cazan de abur amplasat în incinta parcului. Cazanul este proprietatea Petrom SA și este de tip ABA 0,7 caracteristicile tehnice ale cazanului de aburi sunt: debitul de apă utilizat = 1,6 m³/ h, cantitatea de abur = 2 t/ h, consum de gaze de sondă = 40 Nm³/ h.
4.3.4 Descrierea principalelor faze ale procesului tehnologic sau ale activității
Exploatarea țițeiului pe structura Abrămuț se realizează prin intermediul sondelor și este colectat în habe în cazul lipsei conductelor de transport sau în parc de unde este predat prin scurgere în canalizare la depozitul de țiței Abrămuț.
Figura nr.4.2 – Exploatarea țițeiului prin pompaj
Activitățile legate de exracția, prelucrarea și transportul produselor petroliere sunt însoțite uneori de apariția unor fenomene secundare, neprevăzute cu efecte mai mult sau mai puțin dăunătoare asupra mediului, cele mai nocive fiind cele legate de poluarea solului. După separarea fazei lichide de faza gazoasă, gazele sunt evacuate prin conductă, la stația de degazolinare Abrămuț iar apa de zăcământ și țițeiul este pompat tot în depozitul central.
Figura nr. 4.3 – Conducte prin care se transportă gazul și apa de zăcământ
Țițeiul brut este colectat în rezervor unde, prin procesul de spălare și încălzire cu abur se separă de apa de zăcământ, și țițeiul este predat la Abrămuț.
Figura nr.4.4 – Rezevoare de colectare a țițeiului
În concluzie putem afirma că în cadrul Parcului 2 Abrămuț se desfasoară activități direct productive, grupate într-un flux technologic ce cuprinde:
forajul sondelor verticale și direcționale;
extracția fluidelor din zăcăminte (țiței, gaze asociate, apă de zăcământ);
colectarea și separarea primară a fluidelor de zăcământ;
separarea gravitațională a unei părți din apa de zăcământ, stocarea acesteia în rezervoare;
pomparea apei de zăcământ la depozitul de țiței Central de unde este pompat la stația de epurare unde după tratare este pompat într-o sondă de injecție din parcul Dijir;
tratarea și depozitarea țițeiului;
transportul țițeiului se face prin pompare la depozitul Abrămuț de unde se predă la SC Compet SA;
recuperarea gazelor produse de sonde și transportarea prin conducte la stația de Degazolinare;
depozitarea fluidelor de zăcământ în rezervoare.
Principalele activități auxiliare de suprafață în exploatarea Parcului 2 Abrămuț sunt:
asigurarea agentului termic utilizat pentru fluidizarea țițeiului și încălzirea incintelor iarna;
supravegherea și întreținerea curentă a instalațiilor de exploatare a sondelor, a instalațiilor technologice din incintele parcurilor, a conductelor și a instalațiilor electrice;
intervenții și reparații: înlocuiri garnituri tubing, curățiri de talpă, instrumentații, cimentări, acidizări, fisurări, consolidări;
producerea și distribuirea aburului;
tratarea apelor reziduale;
depozitarea și tratarea șlamului produs de sonde;
activitatea de mentenanță (ateliere, garaj, epurare ape menajere, etc);
transportul auto pentru personal și materiale.
O mare parte din activitățile auxiliare este asigurată de compania de servicii EPS din cadrul PETROM S.A. În prezentul studiu activitatea acestora nu va fi cuantificată separat deoarece inclusiv activitățile prestate pe bază de comandă de către operatorul extern afectează mediul înconjurător. Gazele necesare funcționării provin de la Stația de Dezbenzinare Abrămuț printr-o conductă de 4 toli.
4.3.5 Produsele și subprodusele obținute – cantități, destinație
Producția de țiței este de 15,4 t/zi care după colectare, selectare, depozitare intermediară și tratare se transportă și livrează la CONPET SA. Gazul este 144000 Nm³/zi. După separarea fazei lichide de faza gazoasă sunt evacuate prin conductă la Stația de Degazolinare Abrămuț. Deci principalele produse care rezultă din extracție sunt fluide de zăcământ, amestecuri trifazice alcătuite din: țiței, apă de zăcământ, gaze asociate.
Programul de funcționare: 24 ore/zi, 7 zile/săptămână, 360 zile/an. Angajații sunt în total 12.
4.4 Degradarea și poluarea solului cu petrol în Comuna Abrămuț
Dezvoltarea industriei extractivă de țiței, atât a ramurii extracției cât și a celor prelucrătoare, inclusiv transportul țițeiului, este însoțită uneori de apariția unor fenomene secundare neprevăzute, cu efecte dăunătoare asupra mediului înconjurător. În zonele de extracție, prelucrare și transport, fenomenele de poluare cu reziduuri de țiței fiind destul de extinse, acțiunea lor asupra ecosistemelor depășește intensitatea altor impacturi antropice.
Țițeiul modifică radical proprietățile solului, atât cele fizico-chimice cât și cele biologice formând la suprafața solului o peliculă impermeabilă care împiedică circulația apei în sol și schimbul de gaze dintre sol și atmosferă. Ca urmare se produce asfixierea rădăcinilor plantelor, și accentuarea procesele de reducere. Pe măsură ce solul devine mai lipsit de oxigen, scade numărul și activitatea metabolică a microorganismelor.
Conținutul mare de carbon organic (98% hidrocarburi), determină creșterea conținutului C/N în sol cu consecințe negative asupra activității microbiologice și de nutriție a plantelor cu azot.
Poluarea cu țiței se poate produce la suprafața solului sau în interiorul lui. În primul caz, mișcarea tițeiului se face descendent, iar în al doilea, cu predilecție, ascendent. În zonele de extracție a țițeiului, poluarea este complexă pe lângă țiței, apărând și apa sărată provenită din zăcământ sau introdusă în acesta pentru a facilita extracția. Uneori poluarea cu apa sărată este așa de intensă încât solul se transformă într-un solonceac propriu-zis.
În astfel de situații în care solul este puternic poluat cu țiței și apă sărată, el devine practic neproductiv fiind scos complet din circuitul agricol.
În funcție de nivelul de încărcare al solului cu reziduuri petroliere se apreciază că la un conținut de pană la 0,4% – solul este slab poluat; de la 0,4 la 1% – moderat poluat, de la 1 la 5% – puternic poluat, de la 5 la 10% – foarte puternic poluat și la peste 10% – excesiv de poluat.
Figura nr. 4.5 – Sol poluat cu petrol în Comuna Abrămuț
4.4.1 Sursele de poluare a solului cu țiței
1. Stațiile și instalațiile pentru reținerea, evacuarea și dispersia poluanților în mediu, din dotare:
– Beciurile sondelor sunt betonate cu V= 2-4 m³/sondă, pentru colectarea scurgerilor accidentale- beciuri care se vidanjează periodic și se descarcă în decantorul din parc, de unde se decanteaza și se pompează în rezervorul de injectie urmând a fi injectate în strat;
– Sisteme de canalizare și diguri de protecție în incinta parcului pentru colectarea și dirijarea scurgerilor accidentale a apelor de zăcământ sau a apelor pluviale din incinta parcului către decantor respectiv de unde intră în continuare în fluxul apei de injecție;
– Decantor betonat vidanjabil V = 20m³ pentru colectare ape de zăcământ, pluviale și tehnologice din incinta parcului;
– Coș de dispersie a gazelor de ardere de la cazan locomobil – înălțimea 10m;
– Coș de dispersie a gazelor rezultate de la separatoarele bifazice – înălțimea 36m;
– În punctele de supratraversare ale emisarilor existenți precum și la traversarea canalelor de irigații, conductele sunt protejate suplimentar cu un tub metalic tip țeavă în țeavă închis la capete;
– Europubele 4 bucăți de 240 litri pentru deșeurile menajere.
2. Alte amenajări speciale, dotări și măsuri pentru protecția mediului:
– Reziduurile petroliere rezultate din curățirea separatoarelor se vor colecta separate și se vor elimina definitiv prin predarea la o unitate autorizată. Titularul autorizației este obligat să asigure permanent întreținerea și exploatarea instalațiilor de preepurare astfel încât acestea să funcționeze la parametrii proiectați, să respecte prevederile OUG 27/2007 privind regimul deșeurilor, Legii 465/2001 privind regimul deșeurilor industriale reciclabile, să colecteze selectiv toate deșeurile generate de activitate și să țină evidența gestiunii deșeurilor conform HG 856/2002. Se va asigura permanent dotarea cu mijloace materiale și personal pentru aplicarea prevederilor planului de intervenție și acțiune în caz de poluări accidentale.
Obligații pentru localizarea, stoparea, limitarea și eliminarea poluărilor accidentle:
– măsuri de prevenire a poluării;
– măsuri de limitare a poluării;
– măsuri de stopare a poluării la sursă;
– măsuri de depoluare a solului și apelor subterane;
– măsuri de depoluare a apelor de suprafață.
3. Concentrațiile și debitele masice de poluanți, nivelul de zgomot, de radiații, admise la evacuarea în mediu, depășiri permise și în ce condiții:
– Apa de zăcământ din beciurile sondelor este stocată în decantorul de injecție după care este pompată în fluxul de injecție tehnologic de la depozitul central;
– Concentrațiile gazelor emise de la cazanul BC nu vor depăși valorile maxime admise conform prevederilor Ordinului 462 / 1993 și anume: pulberi 5 mg/Nm³, CO 100 mg/Nm³, SO2 35 mg/Nm³, NO2 350 mg/Nm³, valorile limită se raportează la un conținut în oxigen al efluenților gazoși de 3 %;
– După dispersie noxele emise de la cazanul de abur se vor încadra în valorile maxim admise conform STAS 12574/1978 și Ordinul 592/2002;
– Emisiile de noxe din arderea combustibilului gazoși se vor încadra în limitele admise conform Ordinului 462/1993;
– Concentarțiile noxelor emise de la mijloacele de transport se vor încadra în limitele impuse de NRTA 4/1998 ( Norme Republicate de Transport Auto);
– Nivelul de zgomot echivalent exterior se va încadra în limitele prevăzute de STAS 10009/1988, respectiv 65 dB(A) și curba Cz 60 pentru obiectivul aflat în zona industrială (parcul și sondele aferente fiind situate în extravilan);
– Nu se vor depăși concentrațiile maxime admise în sol de hidrocarburi din petrol conform Ordinului 756/1997, pentru terenuri cu folosințe mai puțin sensibile și anume: valori normale mai mici de 100 mg/kg, prag de alerta PA=1000 mg/kg, prag intervenție PI=2000 mg/kg. În cazul depășirii pragului de alertă se va anunța APM Bihor.
Poluarea solului în parcurile de extracție a țițeiului poate fi continuă, ca urmare a degajării dezordonate a țițeiului în jurul sondelor de extracție sau accidentală, datorită erupției sondelor. Poluarea cea mai puternică se produce în cazul erupțiilor, când țițeiul este împrăștiat în cantități mari și distanțe mari în jurul sondei.
Figura nr. 4.6 – Exploatare prin erupție naturală
În cazul erupțiilor sondelor de petrol, poate avea loc și o poluare a solului prin salinizare datorită faptului că, odată cu petrolul, sunt evacuate noroaie de sondă și ape mineralizate subterane. Se produce astfel, o poluare complexă, pe lângă reziduurile petroliere intervenind și o poluare complexă a solului cu ape uzate, sărate, capabile să provoace și o salinizare puternică a solurilor contaminate cu reziduuri petroliere, transformându-le în solonceacuri propriu-zise.
Figura nr. 4.7 – Exploatare prin erupție naturală
Figura nr. 4.8 – Exploatare prin pompaj
Degradarea solului, în cazul erupțiilor accidentale de sonde, se produce în orizonturile superioare ale profilului, solul devenind practic neproductiv. Cercetările efectuate până în prezent arată că viața plantelor este afectată când cantitatea de țiței ajunsă în sol este mai mare de 1 kg/m².
De obicei, transportul țițeiului brut din parcul de extracție, până la rampa de încărcare în mijloace auto, vagoane C.F.R. sau Întreprinderea prelucrătoare se face prin conducte, care pot fi de suprafață sau îngropate. Riscul poluării cu produse petroliere este prezent și pe traseul conductelor, fiind cauzat de spargerea acestora. În cazul conductelor îngropate, infiltrațiile datorate scurgerilor, duc la poluarea orizonturilor inferioare ale solului sau poluarea apei freatice.
Figura nr. 4.9 Poluarea solului datorită transportului țițeiului
O altă sursă importantă de poluare cu produse petroliere este ramura prelucrătoare, rafinăriile poluând solul cu țiței, benzine, motorine, etc. prin manipularea incorectă a produselor petroliere din depozite, rezervoare și respectiv prin tehnologiile de rafinare aplicate. Nu trebuie neglijate, mijloacele de transport a produselor petroliere și nici mijloacele de distribuție (PECO), unde pot să apare fenomene de poluarea accidentală a solului cu benzine și motorine.
Figura nr. 4.10 – Poluarea solului datorită prelucrării țițeiului
O altă formă de poluare a solului cu hidrocarburi este acea provocată de gazul natural scurs din conductele îngropate. Vegetația din apropierea conductelor suferă din cauza lipsei de oxigen, ca urmare a epuizării acestuia din faza gazoasă a solului, datorită oxidării gazului
metan din sol de către microorganisme.
Figura nr. 4.11 Starea solului poluat
4.4.2 Descrierea și rezultatele investigațiilor
Investigațiile asupra solurilor infestate cu produse petroliere se realizează de obice vizual (prin observare directă) sau prin analiza a diferitelor compuși. Pentru analizarea a diferitelor compuși ai solului poluat este necesar recoltarea unor probe de sol. La recoltarea probelor metodele de luare a probelor au o influență hotărătoare asupra rezultatelor analizei și a încrederii ce se poate acorda acesteia. Probele se iau în condiții și cu aparatură bine determinate, pentru ca mostra să fie reprezentativă, iar rezultatul analizei cât mai concludent.
a) Descrierea investigațiilor realizate și justificarea acestora
Prin observare vizuală și cu ajutorul rezultatelor analizelor, obținute de O.S.P.A. Oradea putem stabili că zona cea mai poluată se găsește în punctul de descărcare a combustibilului. Astfel am urmărit săparea unui profil de sol din puncte contaminate cu produse petroliere și săparea din puncte cu sol aparent necontaminat, considerate ca probe martor. În urma acestori recoltări am constatat necesitatea efectuării unor analize complexe pentru factorul de mediu sol în vederea determinării nivelului de poluare a acestora cu produse petroliere. Analiza complexă este realizată de către laboratorul O.S.P.A. Oradea.
Săpăturile efectuate demonstrează faptul că practic în primii 40 de cm întălnim deponii (pietrișuri, nisipuri cu diferite granulometrii, resturi vegetale în faze mai mult sau mai puțin avansate de descompunere, alte detritușuri etc.) depuse aici după îndepărtarea frecventă a părții infestate din profilul de sol.
Ținând seama de utilizarea terenului ca suport al recipienților pentru produse petroliere și ca rampă de descărcare a acestora, s-au determinat, ca fiind indicatori de calitate, conținutul hidrocarburilor aromatice mononucleare, polinucleare și de petrol în probe de sol.
Dispersia poluanților în sol (mediu solid de dispersie) și mai departe în pânza freatică (mediu lichid de dispersie) depinde de caracteristicile învelisului edafic, ale substanței poluante și ale acviferului. Dacă poluarea învelișului edafic ar putea fi eliminată prin decoprtarea materialului contaminat, o eventuală poluare a acviferului ar ridica probleme atât prin amploare cât și prin consecințe. Se știe că apa freatică are o viteză de curgere mică și un timp de reînnoire de ordinul secolelor. O eventuală infiltrare a produselor petroliere în pânza freatică ar determina inutilizarea apei pe o foarte lungă perioadă de timp și tehnici extrem de costisitoare pentru înlăturarea efectelor.
b) Descrierea punctelor de prelevare
Pe raza administrativă a Comunei Abrămuț pentru realizarea analizei vizuale a terenului contaminat cu produse petroliere am ales 3 puncte de prelevare. Aceste puncte de prelevare sunt amplasate în incinta satului Petreu.
Cele 3 puncte de prelevare, din care am recoltat probele, am selectat în așa fel încât să ofere informații asupra tuturor situațiilor întălnite în teren: sol vizibil contaminat cu produse petroliere, sol aparent necontaminat cu produse petroliere, fenomenul de dispersie a poluanților etc.
După săparea celor 3 profile de sol din 3 puncte diferite ale satului Petreu, am mai prelevat o probă așa numită, martor, din afara zonei poluate.
Punctul I de prelevare este localizat în partea de NE a rampei de descărcare a țițeiului, lângă calea betonată pe care se face accesul mijloacelor auto la rezervoare.
Figura nr.4.12 – Profil de sol poluat cu petrol în puncul I de prelevare
În punctul I de prelevare putem observa vizual că după primii 30 de cm impregnați cu țiței urmează învelișul edafic propiu-zis, aparent curat.
Punctul II este situat în partea de SV, în extremitatea punctului I. În imediata vecinatate a acestui punct, produsele petroliere impregnează diferit suprafața topografică, adesea bâltind o perioadă de timp.
Punctul III este situat în mijlocul depozitului, în zona cea mai infestată cu produse petroliere. Aici nu am întălnit sol vizibil curat nici după primii 50 cm săpați.
Figura nr. 4.13 – Profil de sol poluat cu petrol în punctul II, III de prelevare
După aceste prelevări am ales un punct, pe care folosim ca și probă martor situat în afara zonei poluată având o suprafață extrem de curată.
c) Rezultatele analizelor efectuate
În concordanță cu observațiile făcute la fața locului, și pe baza analizelor complexe de laborator efectuate de laboratorul O.S.P.A. Oradea conținutul de produse petroliere din
sol este redat în tabelul nr. 4.1.
Cantitatea de produse petroliere din probele de sol
Tabelul nr. 4.1
Din tabelul 4.1 se constată că poluarea solului cu produși petrolieri, la suprafață, poate fi în proporție cuprinsă între 7,36 și 37,5%. Aceste rezultatele ale măsurătorilor evidențiează o poluare semnificativă cu hidrocarburi. În aceste condiții întocmitorul bilanțurilor de mediu a propus o serie de recomandări pentru eliminarea surselor de poluare a solului și subsolului.
Punctul de prelevare I, situat în partea de NE a rampei de descărcare a țițeiului este cel mai puțin contaminat cu produse petroliere. Putem observa vizual că suprafața solului este impregnat cu țiței dar după primii 30 de cm sapați urmează învelișul aparent curat.
Datele analitice pentru profilul numărul I obținute de O.S.P.A. Oradea este redat în tabelul nr. 4.2:
Rezultatele analizelor pentru profilul I
Tabelul nr. 4.2
În punctul II de prelevare putem observa că profilul de sol este poluat într-un procent puțin mai mare decât în cazul anterior. Se poate observa și în acest caz o contaminare doar la suprafață, proba din profunzime fiind necontaminată. Acest lucru se datorează probabil unei deversări limitate pe această porțiune sau unei permeabilități mai reduse a solului.
Datele analitice pentru profilul numărul II obținute de O.S.P.A Oradea este redat în tabelul nr. 4.3:
Rezultatele analizelor pentru profilul II
Tabelul nr. 4.3
În punctul III de prelevare putem observa pe profiul de sol cu ochiul liber o puternică infiltrație a țițeiului până la adâncimi de 1 m, care nu dispar nici după adâncimi de peste 1m, dar prelevările de la o asemenea adâncime este mai greu de realizat, dată fiind aici implantarea rezervoarelor de carburanți. Pe profil mai pot fi observate și resturi vegetale, probabil datorită acoperirii repetate a reziduurilor deversate cu straturi de sol. În prima jumătate profilul are o culoare brun închisă din cauza faptului că se fac exploatări ale țițeiului brun dar cu mulți ani în urmă exploatau în acestă zonă un țiței verde ce se vede și pe profilul săpat. După acest înveliș verzui urmează iar un strat mai închis la culoare poluat cu țiței brun.
Datele analitice pentru profilul numărul III obținute de O.S.P.A Oradea este redat în tabelul nr. 4.4:
Rezultatele analizelor pentru profilul III
Tabelul nr. 4.4
Martorul fiind recoltată din exteriorul terenului contaminat, profilul acestuia nu prezentă urme vizibile de produse petroliere. După analiza complexă a diferitelor compuși, efectuate de către laboratorul O.S.P.A. ajungem la urmatoarele rezultate:
Din rezultatele acestor analize de laborator putem observa că acest profil nu conține produse petroliere.
Ca urmare putem afirma că terenurile din jurul sondelor de exploatare și în zona de descărcare a combustibilului este impregantă cu produse petroliere în diferite proporții. Dar la o anumită distanță de acestea solul este curat și necontaminat.
Date analitice pentru proba martor
Tabelul nr. 4.5
Analiza arată o concentrație globală a contaminării cu petrol de pănă la 375 000 mg/kg, superioară limitei de intervenție prevazută în norme (<2000 mg/kg).
Cauzele acestei situții o constituie:
neglijența în exploatarea produselor petroliere;
utilajele vechi cu care se realizează transferul produselor petroliere.
Sectorul analizat prezintă caracteristici naturale destul de slabe, aici efectuându-se frecvent decopertări pentru îndepărtarea solului infestat cu produse petroliere, rambleeri de înlocuire a volumelor astfel eliminate și de reducere ale efectelor tasării. Toate acestea au afectat regimul natural al percolației și exudației pe profil.
Capitolul 5
Refacera terenurilor din cadrul exploatării petrolului în
Comuna Abrămuț
5.1 Tehnologii de ameliorare a solurilor poluate cu reziduuri petroliere
Tehnologiile de ameliorare a solurilor poluate cu petrol sunt foarte variate. Acțiunea de ameliorare a solului are drept scop imobilizarea, îndepărtarea sau neutralizarea poluanților și reducerea impactului acestora asupra mediului. În procesul de ameliorare cunoașterea proprietăților chimice, fizice, hidrofizice, mecanice și biologice ale solului are o importanță deosebită, deoarece pe baza lor se pot elabora tehnolgiile de ameliorare a acestor soluri, putându-se stabili sistemele de agricultură, tehnologiile de cultură, structura de culturi agricole în cadrul fiecărei etape de ameliorare.
Cercetările care se execută pe plan mondial vizează descoperirea unor metode rapide și cu eficiență sporită. Unele din aceste cercetări sunt îndreptate spre găsirea unui compus chimic care să neutralizeze reziduurile petroliere, cum ar fi de exemplu solvenții organici. În SUA se experimentează utilizarea unor detergenți care coagulează unii componenți ai țițeiului ce pot fi îndepărtați apoi mecanic de la suprafața solului.
O altă direcție de cercetare este punerea la punct a unor metode biologice de degradare a țițeiului prin folosirea unor microorganisme consumatoare de hidrocarburi, care ar curăți solul de petrol. În acest sens au fost efectuate progrese însemnate, însă sunt mulți factori limitativi care îngreunează deocamdată biodegradarea hidrocarburilor, cum ar fi numărul redus de microorganisme capabile să provoace biodegradarea petrolului, insuficiența oxigenului necesar reacțiilor de oxidare ale biodegradării, temperatura și umiditatea solului, etc.
O măsură radicală de ameliorare, dar extrem de costisitoare, în cazul poluării cu petrol, este decopertarea și îndepărtarea stratului de sol poluat, după care urmează să se execute lucrarea de copertare cu un strat de sol fertil și aplicarea unor doze mari de îngrășăminte organice și minerale, completate cu cultivarea unor plante ameliorative pe o perioadă de 6-9 ani, cum ar fi plantele leguminoase și ierburile perene. Aceste măsuri radicale vor putea fi folosite și în țara noastră pe suprafețe mai restrânse și în situații cu totul speciale.
Pe plan mondial se observă tendința de dezvoltare a unor metode simple, rapide, ieftine și eficiente, care să asigure prin aplicarea lor in-situ blocarea migrării poluanților din zona deversării de produs petrolier în subteran sau alte zone învecinate, distrugerea poluanților și refacerea cadrului natural. Această metodă este larg răspândită și utilizată și în cadrul Parcului 2 Abrămuț.
Metoda folosirii sorbenților în cazul unor scurgeri de produse petroliere este foarte eficientă și nu prezintă riscuri pentru mediu. Materialele sorbente fiind folosite ca materiale de prevenire a propagării și dispersiei contaminanților. Aplicarea depoluării solurilor de contaminanți de tip hidrocarburi petroliere prin folosirea materialelor sorbente, nu este întâlnită în practica curentă din Parcul 2 Abramut, atât din lipsă de mijloace economice, cât și din lipsa unei baze științifice solide care să permită abordarea cu succes, într-un timp real, a depoluărilor discutate. În străinătate există o serie de produse absorbante naturale pe bază de turbă care sunt folosite cu succes, atât pentru depoluarea apelor cât și a solurilor.
O alta metoda eficienta care a fost propus sa fie utilizat este utilizarea turbelor. Turba se găsește în natură ca formațiune sedimentară autohtonă, formată din diferite resturi de plante aparținând zonelor umede, și care se află în diferite grade de conservare. In cardrul acestei metode indepărtarea produselor petroliere din mediul afectat are loc prin fenomenul de absorbție prin acțiune capilară. Reținerea hidrocarburilor petroliere în interiorul turbei se realizează prin mecanismul de absorbție. Turba operează ca un burete și colectează produsul prin acțiunea de capilaritate sau sucțiune. Ea permite lichidului să pătrundă în spațiul porilor materialului. Absorbanții lucrează cel mai bine cu produsele petroliere ușoare, puțin vâscoase. Cunoașterea acestui fenomen de ascensiune capilară este necesar în procesul de recuperare a produselor petroliere cu ajutorul materialelor absorbamte. Aceasta metoda de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere prin intermediul sorbenților (turbă), se aplică în cazurile unor scurgeri accidentale. Astfel, se împiedică pătrunderea hidrocarburilor petroliere în subteran, contaminarea acviferelor și a zonelor învecinate. Este atât o metodă de prevenire a migrării poluanților în subteran, cât și o metodă de tratare, prin biodegradare a poluanților absorbiți. Materialul sorbent uzat este colectat și tratat uletrior prin metode corespunzătoare. Dar și această metodă este încă în faza de experiment, nefiind pus în practică.
Aceste metode convenționale de depoluare a solurilor contaminate cu produse petroliere pot fi aplicate cu succes, însă majoritatea acestora prezintă următoarele inconveniente: generarea unor efluenți lichizi sau gazoși ce necesită o tratare/depozitare suplimentară, perioade mari de operare, dificultăți de monitorizare și control, costuri ridicate de capital și operare. Dezavantajele menționate, corespunzătoare tehnologiilor respective, conduc la limitarea sau chiar imposibilitatea aplicării acestor tehnici de depoluare pe aria studiată.
Măsurile și lucrările, care au scop ameliorarea și readucerea în circuitul agricol a solurilor poluate cu petrol, se încadrează în categoria măsurilor curățive. Având în vedere însă pagubele mari și pe lungă durată pe care le poate provoca poluarea cu petrol a solurilor, costul ridicat al măsurilor ameliorative, se impune cu prioritate respectarea și aplicarea cu strictețe a tuturor acestor normative care obligă la o gospodărire rațională a pământului de către toți posesorii și beneficiarii de teren, prin aplicarea tuturor măsurilor profilactice, respectiv de prevenire a poluării solurilor cu petrol – măsura cea mai ieftină și la îndemâna tuturor.
5.2 Plan de prevenire și combatere a poluărilor accidentale
5.2.1 Surse de poluanți și protecția factorilor de mediu împotriva acestora
Exploatarea zăcământelor de țiței din Parcul 2 Abrămuț prin erupție naturală și prin pompaj, pe lângă beneficiile aduse dezvoltării bazei de materii prime conduce la emisia unor cantități mari de poluanți care alterează starea mediului înconjurător. Alterarea calității factorilor de mediu se poate produce pe arii extinse sau limitate pe perioade de timp bine definite alterând unul sau mai mulți factori de mediu. La încheierea procesului de extracție a țițeiului, în conformitate cu reglementările în vigoare, atât naționale cât și din Uniunea Europeană, operatorul care a efectuat exploatarea are obligația de refacere a calității factorilor de mediu și de aducere a acestora la un nivel cât mai apropiat de cel natural.
Analizând datele prezentate în diagrama flux de exploatare de la Parcul 2 Abrămuț rezultă că se produc emisii aproape în toți factorii de mediu.
O cauză deloc de neglijat în procesul de exploatare a petrolului o constituie indisciplina tehnologică. La aceasta se adaugă și numărul mare de deversări accidentale ca urmare a corodării echipamentelor.
Procesul de extracție a țițeiului are un potențial ridicat de poluare atât pentru apele de suprafață cât și pentru cele subterane. Producerea unei poluări accidentale pe cursurile de apă poate avea loc la traversările de conducte peste cursurile de apă aflate în zona obiectivelor petroliere.
Pentru descoperirea eventualelor avarii în parcurile de separatoare se verifică permanent presiunile de pompare pe colectoare și pe conductele de transport produse petroliere de către operatori. De asemenea, se controlează vizual, de către liniori, traseul colectoarelor, conductelor și a liniilor de amestec.
În cazul unei avarii, primele măsuri care se iau sunt:
se închide sursa (sonda de producție) de unde provine poluantul;
se închide robinetul de legătură al conductei de amestec avariate la claviatura de intrare în parc pentru prevenirea circulației inverse;
se limitează pe cât posibil extinderea poluării;
se anunță conducerea secției și a unității despre apariția avariei;
se solicită echipa de intervenție, lansând comanda critică pentru limitarea efectelor poluării și remedierea defecțiunii; echipele acționează conform planului de intervenție în caz de avarii și conform procedurii bine stabilite;
se anunță instituțiile Ministerului Mediului și Apelor despre apariția poluării;
se acționează intens pentru refacerea zonei afectate, solicitându-se sprijinul unor unități specializate în caz de necesitate.
Pentru prevenirea avariilor în punctele de traversare a cursurilor de apă, conductele sunt introduse în tuburi metalice de protecție. De asemenea, porțiunile de conductă de la supratraversări și subtraversări sunt înlocuite înainte de expirarea perioadei de viață normată.
Figura nr. 5.1 – Conducte introduse în tuburi metalice de protecție
Poluările cursurilor de apă mai pot apare în caz de inundație la parcurile situate într-o zonă inundabilă. În acest caz, prima etapă a intervenției în caz de apariție a unei poluări accidentale cuprinde fazele prezentate anterior, urmând apoi faza a doua de stopare a peliculelor de produs petrolier care pot apărea cu ajutorul unor baraje din material absorbant. De regulă acest material absorbant este reprezentat de saci cu nisip care sunt așezați una peste celalălt în jurul parcului de exploatare. Operația este urmată de colectarea produsului petrolier scurs prin vidanjarea lui și transportul la decantorul unui parc de separatoare.
Parcul 2 Abrămuț este dotat cu următoarele echipamente și materiale de intervenție prezentate în tabelul nr. 5.1 în cazul poluării accidentale:
Echipamente și materiale de intervenție
Tabelul nr.5.1
În faza a treia a intervenției se trece la refacerea malurilor afectate, dacă este cazul sau a altui teren afectat prin decaparea stratului de sol afectat și transportul lui la haba de depozitare temporară înregistrat la APM Bihor. În cazul în care nu se reușește stoparea poluării sau refacerea zonelor afectate cu mijloace proprii se solicită sprijinul unor unități specializate.
În cazul inundațiilor care sunt anunțate din timp de către Agențiile I.N.M.H. se procedează astfel:
– se opresc unitățile de pompare și se pompează întreaga cantitate de fluide colectate în habe și rezervoare;
– se scot porțile de acces în parc;
– se sapă un șanț cu adâncimea de cca 0,3m înălțime și 1m lungime care să depășească limita porților cu 5m;
– se vor umple saci cu nisip cca 1000 bucăți și se așează unul peste altul în dreptul porții de acces, blocându-se în totalitate intrarea în parc;
– se întrerupe alimentarea cu energie electrică a parcului;
– se evacuează personalul muncitor dacă este cazul.
Din exploatarea zăcământului de petrol în Parcul 2 Abrămuț se evacuează și în atmosferă diferiți poluanți atât în mod sistematic din surse staționare cât și difuz. Ordinul 462/1993 al MAPPM limitează emisiile dirijate în atmosferă atât în cazul instalațiilor de ardere a combustibililor cât și în cazul proceselor tehnologice pentru fiecare substanță considerată ca având potențial toxic.
Ordinul 756/1997 al MAPPM introduce noțiunile de prag de alertă și prag de intervenție definindu-l astfel:
– prag de alertă (PA) și prag de intervenție (PI) privind poluarea atmosferei semnifică depășirea concentrațiilor maxime admise de poluanți luând în considerare perioada de timp relevantă în care sunt măsurate aceste concentrații.
Relevanța pragurilor de alertă și de intervenție în procesul de interpretare determină următoarele situații:
a) când concentrațiile de poluanți în emisiile atmosferice sau în aerul ambiental se situează sub pragurile de alertă, nu sunt necesare măsuri speciale de supraveghere;
b) când concentrațiile unuia sau mai multor poluanți depășesc pragurile de alertă, dar se situează sub pragurile de intervenție pentru emisiile atmosferice sau pentru aerul ambiental, se consideră că există impact potențial asupra aerului;
c) când concentrațiile unuia sau a mai multor poluanți din emisiile atmosferice sau din aerul ambiental depășesc pragurile de intervenție, se consideră că există impact asupra aerului.
Dacă în această ultimă situație se cunoaște sursa de poluare se dispune reducerea concentrațiilor poluanților în emisii astfel încât să nu se depășească pragurile de intervenție.
Principalele surse de poluare a aerului amplasate pe structura Parcului 2 Abrămuț și care emană noxe în atmosferă sunt:
– sondele de extracție a țițeiului;
– parcurile de separare, tratare a fluidelor extrase;
– rețeaua de conducte de transport;
– bateriile de cazane de producere a aburului;
– batalele de depozitare a șlamului;
– mijloacele de transport și de intervenție.
Persistența agenților poluanți în atmosferă
Tabelul nr.5.2
Zonele din apropierea exploatărilor petroliere, traseele pe care se transportă acestea și arealele limitrofe acestora sunt adesea afectate, din cauze obiective sau subiective de accidente care conduc la contaminarea solurilor cu poluanți specifici procesului extracției.
Fișa poluanților
Tabelul nr.5.3
Prin poluarea cu petrol se produc modificări ale proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, având loc următoarele fenomene:
– volatizarea compușilor ușori ai petrolului;
– stratificarea pe profilul solului a fracțiilor componente ale produsului petrolier, componenții mai polari, cum sunt asfaltenele rămânând la suprafața solului și formând o peliculă compactă, impermeabilă. Aceasta, pe de o parte, împiedică schimbul normal de gaze între sol și atmosferă necesar respirației organismelor din sol și, pe de altă parte nu permite circulația normală a apei creând condiții nefavorabile de anaerobioză. Ca urmare se produce asfixierea rădăcinilor plantelor și accentuarea proceselor de reducere. Pe masură ce solul devine mai lipsit de oxigen, scade numărul și activitatea metabolică a microorganismelor și poate să aibă loc chiar și moartea plantelor.
În afară de deteriorarea solurilor prin activitatea de extracție, ca urmare a contaminării directe, pe teritoriul în care are loc exploatarea se constată și alte forme de degradare a învelișului de sol, care pot produce o poluare destul de accentuată a arealului de exploatare și anume:
– compactarea solului ca urmare a traficului de utilaje grele, ceea ce conduce la reținerea apelor pluviale la suprafața acestuia, accentuând procesele anaerobe, dăunătoare dezvoltării normale a învelișului vegetal;
– formarea de șanțuri și rigole pe urmele pe unde au trecut utilajele grele care permit inițial staționarea apelor cu hidrocarburi, iar în cazul unor ploi abundente împrăștierea hidrocarburilor pe zone mai întinse;
– scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe de teren prin acoperirea cu balast sau dale de beton pentru amenajarea drumurilor de acces la sonde.
În situația în care sonda a epuizat rezerva din toate stratele cunoscute ca fiind productive sau când lucrările de foraj nu mai pot fi continuate din diferite motive se impune abandonarea în siguranță a sonde.
5.2.2 Posibilități de diminuare sau eliminare a impactului. Remedierea solurilor
Menținerea unui nivel ridicat de securitate în instalații este condiționată de elaborarea și respectarea unui program comprehensiv de măsuri.
În orice program de măsuri de securitate, opțiunea pentru măsurile de preventire primează asupra celor corective de intervenție. Defapt din punct de vedere a costurilor este mai ușor de a preveni un accident de polure a solului.
Pe baza cercetărilor efectuate pentru elaborarea unor măsuri de prevenire și combatere a poluării solurilor cu reziduuri petroliere pe aria studiată, în acord cu datele existente, au fost stabilite unele măsuri și lucrări care să permită ameliorarea acestor soluri și readucerea lor în circuitul agricol.
În cazul acestor măsuri trebuie avut în vedere modul de producere și manifestare a poluării (țiței, țiței și apă sărată, apă sărată), adâncimea de pătrundere și gradul de încărcare a solurilor cu agenți poluanți, modificarea unor caracteristici fizici, chimici și biologici ai însușirilor inițiale ale solurilor, stabilitea poluanților la suprafață și pe adâncime, pe baza unor analize de laborator, cartarea teritoriului pe tipuri de poluare și mod de producere a poluării.
Există o serie de măsuri simple prin aplicarea cărora efectele poluării pot fi mult diminuate sau chiar prevenite.
Un astfel de masură preventivă este executarea digurilor de împrejmuire a sondelor de extracție care împiedică scurgerea și împrăștierea petrolului pe suprafețele învecinate. Această metodă de prevenire este larg utilizată . În jurul rezervoarelor sunt amenajate diguri de retenție pentru captarea rezidurilor petroliere rezultate în urma spargerii rezervoarelor.
Figura nr. 5.2 – Diguri de retenției
Cu scop de prevenire a pericolelor mai putem acționa asfel:
Îndepărtăm reziduurile de la suprafața solului pentru a evita infiltarea acestora în sol;
Pentru suprimarea scurgerilor de produse petroliere pe sol putem utiliza spălarea profilului de sol cu apă sub presiune și greblarea a suprafeței poluate
Eliminăm scurgerile și deversările, prin etanșarea instalațiilor, a habelor și prin evacuarea periodică a reziduurilor din bataluri;
Realizăm o izolare corespunzătoare a habelor față de terenul înconjurător;
În cazul în care din cauza unor scurgeri mai vechi agentul poluant se infiltrează mai adânc este recomandat efectuarea unor arături pe o adâncime corespunzătoare pentru omogenizarea stratului de sol poluat cu cel nepoluat și fertilizarea cu îngrășăminte chimice pentru a crea astfel condiții favorabile procesului de descompunere a reziduurilor petroliere din sol.
Pentru a reda un astfel de teren în circuit agricol este recomandat îndepărtarea materialului poluant după care urmează fertilizarea cu îngrășăminte chimice și însămânțarea cu plante de cultură în funcție de destinația terenului.
De foarte multe ori prevenirea accidentelor nu mai este posibilă deoarece fenomenul de poluare a solului deja s-a produs și în aceste situații recurgem la diferite metode de refacere.
Refacerea constă dintr-un ansamblu de lucrărilor efectuate în vederea readucerii concentrațiilor poluanților sub valorile pragului de alertă.
Dupa Neag (1997), metodele de refacere cuprind o serie de tehnici menite sa neutralizeze sau sa blocheze fluxul de noxe generate de poluare. Clasificarea acestor metode se face in functie de locul de aplicare, cantitatea de poluant precum și funcție de principiile tehnice de refacere.
Având în vedere situația actuală a exploatării petrolului refacerea terenurilor degradate din jurul Parcului 2 Abrămuț presupune:
eliminarea sau reducerea cauzelor și efectelor dăunătoare asupra terenurilor/solului;
reducerea migrării poluanților respectiv, asigurarea măsurilor de limitare a poluării solului și a celorlalte elemente ale mediului;
eliminarea sau reducerea schimbărilor dăunătoare asupra caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale solului;
finalizarea activității de procesare a șlamului din celula existentă în prezent și redarea în circuitul natural al terenului ocupat;
restabilirea funcțiilor solului corespunzător cu cerințele necesare asigurării utilizării durabile a solului.
Pe parcursul desfășurării procesul de exploatare a zăcământului din Parcul 2 Abrămuț pentru diminuarea impactul negativ asupra principalilor factori de mediu sunt necesare câteva măsuri suplimentare ca de exemplu:
revizuirea programului de monitorizare prin dotarea laboratorului propriu al schelei cu aparatură de măsură și control adecvat pentru toți factorii de mediu;
efectuarea unor seturi de măsurători de imisii având în vedere gazele emanate de cazane;
introducerea programului de monitorizare lunară a puțurilor de apă freatică, având în vedere că prin introducerea procesului de injecție de apă este posibil să apară căi de comunicație între zăcământ și pânza freatică.
Printre soluțiile de depoluare a solului poluat cu țiței, putem menționa dacă situația permite, arderea exesului de țiței de la suprafață, și apoi se execută o lucrare adecvată a solului, prin arătură sau discuire pentru a amesteca pe loc solul poluat cu cel nepoluat.
Strategia de refacere trebuie să ia în considerare modul de management a riscului materialul de tratat, modul și tipul de tratare/eliminare, fazele de implementare și rezultatele așteptate. Elemente de realizare a managementului riscului sunt prezentate în figura următoară:
prin: prin: prin:
Excavare Excavare Restrictii deutilizare
Decopertare Decopertare a terenului
Figura nr. 5.3 – Elemente de realizare a managementului riscului
Metoda de refacere cel mai des utilizată pe aria studiată este metoda ex-situ, aceea când se excavează stratul de sol poluat și aduc în locul ei sol curat și fertil. Această metodă are și avantaje și dezavantaje. Avantajele metodei: simplitate, rapiditate în aplicare, posibilitatea eliminării totale a poluanților, costuri reduse.
Dezavantajele metodei: nu se folosește metoda dacă excavarea va distruge sau penetra straturile impermeabile, depozitarea, transportul, manipularea în condiții de siguranță,
schimbarea caracteristicilor poluanților, volatilizarea unor compuși. Impactul acestei metode asupra mediului poate să manifeste prin perturbarea ecosistemului vizat. Ca și metodă de refacere a suprafețelor pentru care au fost identificate poluări semnificative ale solului cu hidrocarburi petroliere putem aminti metoda prin aplicarea de tratamente agropedoameliorative pe bază de fertilizanți minerali. Aplicarea amendamentelor necesare refacerii suprafețelor poluate se face pe solul proaspăt săpat și bine umezit, perioada optimă privind temperatura și umiditatea fiind sfârșitul primăverii și începutul toamnei.
În cadrul acestei tehnologii sunt cuprinse următoarele trei secvențe principale de ameliorare:
– amendare calcică 2 t/ha;
– amendare gipsică 4-10 t/ha (după caz) o dată la 4 ani;
– fertilizare minerală și organică (gunoi de grajd 75–150 t/ha o dată la trei ani); anual -N 150-300 kg/ha, P 75-150 kg/ha (funcție de gradul de poluare, tipul și intensitatea poluării), omogenizarea profilului de sol, afânarea adâncă, folosirea în scop ameliorativ a culturilor tolerante – orz, grâu, sorg, mei – (poluare cu apă sărată), drenaj cârtiță pentru spălarea sărurilor, amenajarea de șanțuri și rigole sistematice și nesistematice.
În urma experimentelor efectuate se poate observa o tendință generală de spălare a sărurilor în primii 60 cm, de reducere a conținutului de reziduuri de petrol, de modificare a compoziției reziduurilor de petrol în timpul degradării lor constatându-se o creștere a proporției de asfaltene și o scădere a celor aromatice și saturate, îmbunătățirea activității biologice globale a solului (creșterea numărului de micromicete, bacterii, a intensității respirației solului și îmbogațirea cantitativă și calitativă a microfaunei). Toate aceste îmbunătățiri ale însușirilor fizice, chimice și biologice ale solurilor poluate pe durata aplicării măsurilor de ameliorare, au avut urmări favorabile asupra creșterii capacității productive a solurilor, obținându-se unele creșteri de recoltă de la un an la altul la toate plantele testate.
Există și tehnologii de decontaminare a solului poluat prin biodegradare (bioremediere), aceste tehnologii pot ajuta ca procesul de biodegrardare să fie accelerat. Astfel pentru îndepărtarea hidrocarburilor petroliere din mediul afectat prin biodegradare, sunt necesare metode de stimulare a procesului: adăugare de nutrienți (fertilizare) sau adaugare de microorganisme specializate (însămânțare).
Au fost emise autorizații de mediu cu program de conformare, ce cuprind măsuri pentru remedierea și reducerea efectelor prezente și viitoare ale activităților asupra mediului, astfel având în vedere și experiența anterioara în asemenea evenimente putem propune urmatoarele:
– Curățarea sol contaminat;
– Decoperatarea deponiilor impregnate cu petrol și transportarea materialelor rezultate la o rampă de depozitare a deșeurilor, după o prealabilă ardere a lor (ardere ce trebuie realizata treptat și sub directă supraveghere a inspectorilor de mediu APM );
– Nivelarea depozitului prin rambleere cu pietrișuri și nisipuri, urmârindu-se realizarea unei pante de 3-40 spre nord;
– Betonarea întregii suprafețe rambleeate și nivelate, după impermeabilizarea ei cu material rezistent (geotextil);
– Construirea unor parapeții de protecție înalți de 30-50 cm pe toate laturile depozitului, astfel încât pluvialul și eventualel produse petroliere să fie canalizate într-o singură direcție;
– Construirea unei fose vidanjabile pentru captarea pluvialului și a produselor petroliere spălate de pe rampă. Fosa trebuie să fie proiectată, astfel încât să facă față unor ploi torențiale extrem de violente și unor pierderi de hidrocarburi greu de prevăzut în această fază;
– Verificarea și întretinerea instalațiilor, echipamentelor și a componentelor acestora cu
înlocuirea celor uzate în vederea eliminarii pierderilor de fluide de la sonde în potential;
– Realizarea de diguri de retentie, acolo unde este necesar, pentru împiedicarea apelor pluviale
să migreze în exteriorul amplasamentelor ocupat de potentialele surse de poluare;
– Amenajarea unor rigole de colectare a apelor pluviale și dirijarea acestora la decantoarele de
colectare a scurgerilor.
Pentru ca suprafețele de teren poluate cu petrol să pot fi introduse din nou în circuitul agricol se recomandă:
indepartarea reziduurilor de la suprafata;
indepartarea pe cat posibil a pietrisului pe terenurile ce urmeaza a fi redate in circuitul agricol;
fertilizarea cu îngrășâminte chimice, în special cu doze mai mari de azot, pentru a crea condiții favorabile descompunerii reziduurilor petroliere;
arătura adâncă pentru a omogeniza stratul poluat de la suprafașă cu cel nepoluat din adâncime.
În concluzie se poate spune ca pe raza structurii Arămuț posibilitatea refacerii terenurilor poluate cu produse petroliere este bine rezolvată și practicată.
Pentru punctele critice din fiecare unitate de productie se propun urmatoarele:
1. Respectarea programelor de reparatii capitale și curente;
2. Respectarea normelor de exploatare și întreținerea utilajelor;
3. Angajarea exploatării utilajelor cu personal calificat;
4. Dotarea instalațiilor tehnologice cu echipamente de siguranță;
5. Se vor stabili și amenaja punctele de reținere și colectare a țițeiului. Se va avea în vedere existența drumului de acces, la principalele văi frecvent poluate, pentru vidanjă și transport habe colectoare pentru țiței;
6. Se vor amenaja și dota punctele fixe de intervenție pentru zonele critice în scopul intervenției rapide și evitării extinderii poluarii;
7. Se vor golii beciurile, șanțurile careurilor de protecție la sonde, preventiv pentru evitarea antrenării țițeiului de către ploi. Se consideră preventiv când nivelul lichidului din beciul sondei este aproximativ 75% din volumul beciului;
8. Mentinerea în bună stare de funcționare a sistemelor de etanșare la sondele în exploatare. Se vor face controale regulate care vor fi înregistrate într-un registru;
9. Substantele poluante (fluidele de extractie) colectate de la punctele de retentie se vor transporta cu vidanja in bazinul colector al parcului de separatoare aflata in zona, in scopul introducerii in circuitul productiv. Se interzice descarcarea in alte locuri decat cele mentionate. Personalul operator are obligatia sa se asigure ca ventilele vidanjei sunt bine inchise astfel incat sa se evite la maxim scurgerile accidentale din vidanja in caz de neetanseitate;
10. Se va asigura supravegherea conductelor de transport titei, apa sarata si a sondelor in scopul depistarii la timp a avariilor si interventiei la timp;
11. Asigurarea traversariilor apelor de suprafata a conductelor de tarnsport titei, apa sarata, gaz, cu tub de protctie si ventile de sectionare. Se va avea in vedere de asemenea integritatea supra-traversarilor (stalpii de sustinere si incastrarile in maluri) astfel incat in eventualitatea unei viituri puternice, sa se poate evita la maxim, tehnic posibil, ruperile accidentale ale conductelor;
12. Se va tine evidenta si se va raporta avariile conform registrului de avarii, din cadrul fiecarei sectii, shele;
13. Se va inregistra, investiga, urmari frecventa incidentelor (sparturilor) la conducte si se va cere prin referat inlocuirea conductelor sau reparatii capitale, in scolul reducerii gradului de poluare al solului in cazul in care frecventa de sparturi este considerabila;
14. Se va urmarii procesul de inhibitare pentru combaterea coroziunii acolo unde este cazul in scopul reducerii numarului de sparturi datorate coroziunii;
15. Se va urmari respectarea graficelor de pompare si presiunea de pompare in scopul evitarii suprasolicitarii conductelor si observarii unor avarii;
16. Asigurarea indiguirii Statiilor de tratare si depozitare titei si a tuturor capacitatilor de depozitare.
Lista punctelor critice din Unitate de unde pot proveni poluări accidentale
Tabelul nr.5.4
În cadrul Parcului 2 Abrămuț există un așa numit „Programul anulal de instruite a lucratorilor de la punctele critice și a echipelor de intervenție”. Instruirea are loc o data pe semestru în prima decadă a lunilor ianuarie și iulie. Instruirea va fi efectuată de echipa OSC.
Simularea, având drept scop verificarea însușirii modului de intervenție, va avea loc o dată pe semestru în ultima decadă a lunilor martie și septembrie. Programul de instruire și simulare este monitorizat de compartimentul Env Operatii.
Concluzii
Comuna Abrămuț este situată în partea de nord a județului Bihor, la 60 de km deMunicipiul Oradea, având ca localități vecine în partea de Est orașul Marghita, în Sud comuna Chișlaz, în Vest orașul Săcuieni și în Nord comuna Buduslău. Comuna are un relief variat, cuprinzând dealurile domoale și câmpie piemontală înaltă străbătută de interfluvii largi, lunca râului Barcău. Câmpia ocupă cea mai mare parte din teritoriul comunei. Ea se prezintă sub forma unei suprafețe plane, cu ușoare ondulații și o înclinare ușoară în direcția Nord-Sud.
Suprafața comunei este de 4898 ha. Apa Barcăului străbate teritoriul Comunei Abrămut pe la sud, iar în vest între satele Abrămuț și Fancica se întinde capricioasa valea Ierului, numită și Valea Făncica, adeseori revărsată primăvara și toamna.
Satele care aparțin de Comuna Abămuț sunt: satul Petreu, satul Abrămuț, satul Făncia și satul Cristur.
Prin anii 1986 pe teritoriul Comunei Abrămuț s-au efectuat lucrări de foraj, cu scopul de a descoperi bogățiile subsolului. În timpul forării, specialiștii în foraj au realizat că în zona respectivă este țiței, după care au început forarea mai multor sonde în zonă. Pe teritoriul comunei există trei tipuri de sonde: în pompaj, în erupție naturală și casabile. Parcul Abrămuț aparține de Grupa de Zăcământ Suplacu de Barcău, Sectorul 5 Marghita.
În cadrul lucrării este prezentat gradul de poluare a solului cu hidrocarburi și metodele necesare pentru refacerea și restabilirea fertilității a acestori terenuri.
În funcție de natura poluantului putem diferenția trei tipuri de poluări ale solului:
polare cu reziduuri petroliere;
poluare cu apă sărată;
poluare mixtă.
Forma de poluare cea mai gravă este poluare mixtă, când sunt combinate cele două tipuri de poluanți, efectele lor cumulate fiind mult mai greu de înlăturate, deoarece pe lângă degradarea reziduurilor petroliere trebuie îndepărtate și sărurile acumulate pe profil prin măsuri de spălare și drenaj, și prin culturi de plante tolerante și ameliorative. Poluarea mixtă a solului are efecte vizibile, care se manifestă prin aspectul dezolant al peisajului, degradarea proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, dispariția sau slabă dezvoltare a culturilor.
Poluarea solului în parcurile de extracție a țițeiului poate fi continuă, ca urmare a degajării dezordonate a țițeiului în jurul sondelor de extracție sau accidentală, datorită erupției sondelor. Poluarea cea mai puternică se produce în cazul erupțiilor, când țițeiul este împrăștiat în cantități mari și distanțe mari în jurul sondei. Țițeiul brut, pe lângă componentele specifice petrolului conține și alte elemente ca: apă, săruri minerale, noroaie de sondă.
Acțiunea țițeiului asupra solului este în funcție de compoziția, cantitatea și proprietățile componenților organici și anorganici ai poluantului, și respectiv proprietățile fizice ale solului. Solul pe care ajunge acest poluant complex, datorită caracterului său de corp dispers eterogen, acționează ca un filtru care reține în mod diferit, diferitele componente ale agentului poluant. Se produce astfel o redistribuție stratificată a componentelor hidrocarburilor pe profilul de sol.
Zăcămâtul de petrol în Parcul 2 Abrămuț se află în prezent într-o fază avansată de exploatare ajungându-se la un grad de recuperare de peste 40%, urmând a fi exploatat în continuare prin pompaj sau prin erupție naturală. Exploatarea se realizează prin intermediul sondelor și este colectat în habe în cazul lipsei conductelor de transport sau în parc de unde este predat prin scurgere în canalizare la depozitul de țiței Abrămuț. Astfel putem afirma că în cadrul Parcului 2 Abrămuț se desfășoară activități direct productive, grupate într-un flux technologic ce cuprinde:
forajul sondelor verticale și direcționale;
extracția fluidelor din zăcăminte (țiței, gaze asociate, apă de zăcământ);
colectarea și separarea primară a fluidelor de zăcământ;
separarea gravitațională a unei părți din apa de zăcământ, stocarea acesteia în rezervoare;
pomparea apei de zăcământ la depozitul de țiței Central de unde este pompat la stația de epurare unde după tratare este pompat într-o sondă de injecție din parcul Dijir;
tratarea și depozitarea țițeiului;
transportul țițeiului se face prin pompare la depozitul Abrămuț de unde se predă la SC Compet SA;
recuperarea gazelor produse de sonde și transportarea prin conducte la stația de Degazolinare;
depozitarea fluidelor de zăcământ în rezervoare.
Aceste activități direct productive pot constitui importante surse de poluare a solului. Astfel am realizat o lucrare de analiză pentru determinarea gradului de poluare a solului din perimetrul satului Petreu și am prelevat trei probe de sol și una martor.
Cele trei probe sunt prelevate din trei puncte diferite, acestea oferind informații asupra tuturor situațiilor întălnite în teren: sol vizibil contaminat cu produse petroliere, sol aparent necontaminat cu produse petroliere, fenomenul de dispersie a poluanților.
Punctul I de prelevare este localizat în partea de NE a rampei de descărcare a țițeiului, lângă calea betonată pe care se face accesul mijloacelor auto la rezervoare. Acest profil de sol are în primele 50 de cm adâncime un conținut de produse petroliere de 73600 mg/kg. Și vizual putem observa că suprafața solului este impregnat cu țiței dar după primii 30 de cm săpați urmează învelișul aparent curat.
Punctul II de prelevare este situat în partea de SV, în extremitatea punctului I. În imediata vecinatate a acestui punct, produsele petroliere impregnează diferit suprafața topografică, adesea bâltind o perioadă de timp. Acest profil de sol este poluat mai intens, dar numai la suprafață, în profunzime fiind necontaminată. Conținutul produselor petroliere în primele 50 de cm adâncime a acestui profil este de 178000 mg/kg.
Punctul III de prelevare este situat în mijlocul depozitului, în zona cea mai infestată cu produse petroliere. Pe acest profil putem observa o infiltrație puternică a țițeiului, profilul având în primele 50 de cm adțncime o cantitate de petrol de 375000 mg/kg.
Poba martor este situat în afara zonei poluate. Profilul săpat nu prezintă urme vizibile de produse petroliere, fiind aparent necontaminată, ceea ce rezulta și din rezultatele analizelor de laborator efectuate de O.S.P.A. Oradea.
Din aceste analize vizuale realizate la fața locului și din rezultatele analizelor de laborator obținute de O.S.P.A. Oardea putem stabili că zona cea mai contaminată se găsește în rampa de descărcare a combustibilelor, aici solul fiind de 37,5 ori mai poluată.
Din cauza poluării solului cu reziduuri petroliere și cu apă sărată se schimbă proprietățiile fizice, chimice și biologice a solul, drept urmare solul se degradează, iar condițiile din sol devin mai anaerobe, din cauza formării unei pelicule slab permeabile de la suprafață.
În procesul de ameliorare a solurilor poluate cu reziduuri petroliere trebuie să cunoaștem în mod obligatoriu proprietățiile fizice, hidrofizice, chimice, biologice și mecanice ale acestori soluri, deoarece pe baza lor putem stabili tehnologiile de ameliorare neceasre.
Din punct de vedere a costurilor este mai ușor de a preveni sau de a diminua un accident de poluare a solului. astfel între măsurile preventive putrem aminti:
executarea digurilor de împrejmuire a sondelor de extracție, care împiedică scurgerea și împrăștierea petrolului pe suprafețele învecinate;
îndepărtarea reziduurile de la suprafața solului pentru a evita infiltarea acestora în sol;
eliminarea scurgerilor și deversărilor, prin etanșarea instalațiilor, a habelor și prin evacuarea periodică a reziduurilor din bataluri;
realizarea unei izolări corespunzătoare a habelor față de terenul înconjurător;
în cazul în care din cauza unor scurgeri mai vechi agentul poluant se infiltrează mai adânc este recomandat efectuarea unor arături pe o adâncime corespunzătoare pentru omogenizarea stratului de sol poluat cu cel nepoluat și fertilizarea cu îngrășăminte chimice pentru a crea astfel condiții favorabile procesului de descompunere a reziduurilor petroliere din sol.
amenajarea căilor de acces la sonde, habe sau bataluri dacă acest lucru nu s-a realizat încă.
De foarte multe ori prevenirea accidentelor nu mai este posibilă deoarece fenomenul de poluare deja s-a produs și în aceste situații recurgem la diferite metode de refacere a solurilor.
Cu scopul ameliorării solurilor poluate cu produse petroliere putem utiliza următoarele metode de refacere:
Metoda de refacere prin aplicarea tratamentelor agropedoameliorative pe bază de fertilizanți minerali. Aplicarea amendamentelor necesare refacerii suprafețelor poluate se face pe solul proaspăt săpat și bine umezit, perioada optimă privind temperatura și umiditatea fiind sfârșitul primăverii și începutul toamnei. În cadrul acestei tehnologii sunt cuprinse următoarele secvențe:
– amendare calcică 2 t/ha;
– amendare gipsică 4-10 t/ha (după caz) o dată la 4 ani;
– fertilizare minerală și organică (gunoi de grajd 75–150 t/ha o dată la trei ani); anual -N 150-300 kg/ha, P 75-150 kg/ha (funcție de gradul de poluare, tipul și intensitatea poluării), omogenizarea profilului de sol, afânarea adâncă la 60 cm adâncime, drenaaj cârtiță, folosirea în scop ameliorativ a culturilor tolerante – orz, grâu, sorg, mei – (poluare cu apă sărată), drenaj cârtiță pentru spălarea sărurilor, amenajarea de șanțuri și rigole sistematice și nesistematice.
O altă metodă de ameliorare în cazul poluării cu petrol, este decopertarea și îndepărtarea stratului de sol poluat, după care urmează să se execute lucrarea de copertare cu un strat de sol fertil și aplicarea unor doze mari de îngrășăminte organice și minerale, completate cu cultivarea unor plante ameliorative pe o perioadă de 6-9 ani, cum ar fi plantele leguminoase și ierburile perene, dar această metodă este extrem de costisitoare.
O altă metodă de ameliorare ar putea fi metoda biologică de degradare a țițeiului prin folosirea unor microorganisme consumatoare de hidrocarburi, care ar curăți solul de petrol, dar sunt mulți factori limitativi care îngreunează deocamdată biodegradarea hidrocarburilor, cum ar fi numărul redus de microorganisme capabile să provoace biodegradarea petrolului, insuficiența oxigenului necesar reacțiilor de oxidare ale biodegradării, temperatura și umiditatea solului.
Între metodele de refacere a solurilor poluate cu produse petroliere mai pot fi amintite:
decoperatarea deponiilor impregnate cu petrol și transportarea materialelor rezultate la o rampă de depozitare a deșeurilor;
îndepărtarea reziduurilor de la suprafață;
îndepărtarea pe cât posibil a pietrișului pe terenurile ce urmează a fi redate în circuitul agricol;
curățarea solului contaminat;
fertilizarea cu îngrășâminte chimice, în special cu doze mai mari de azot, pentru a crea condiții favorabile descompunerii reziduurilor petroliere;
efectuarea unei arături adânci pentru a omogeniza stratul poluat de la suprafață cu cel nepoluat din adâncime;
reducerea migrării poluanților respectiv, asigurarea măsurilor de limitare a poluării solului și a celorlalte elemente ale mediului;
eliminarea sau reducerea schimbărilor dăunătoare asupra caracteristicile fizice, chimice sau biologice ale solului;
finalizarea activității de procesare a șlamului din celula existentă în prezent și redarea în circuitul natural al terenului ocupat;
restabilirea funcțiilor solului corespunzător cu cerințele necesare asigurării utilizării durabile a solului.
Bibliografie
Brejea Radu, Tehnologii de protectie sau refacere a solurilor, Editura Universitatii din Oradea, 2009;
Colibas I, Colibas Maria, Sandor Maria, Masuri de ameliorare a solurilor poluate cu reziduuri petroliere. Cum să cultivăm pământul. S.C.A.Z. Oradea, 1995;
Dan Milcoveanu, Geotermia și petrolul ( Teorie și aplicații), Editura Facla, Timișoara, 1984, pag. 80;
Dan Prodan, Constantin Beca, Geologia zăcământelor de petrol și gaze și geologie de șantier, Editura didactică și pedagogică București, 1983, pag. 99-100;
Degradarea și poluarea solului, Editura Universității din Oradea, 2002, pag. 240 – 253;
Ioan Cojocaru, Surse, procese si produse de poluare, Editura Junimea Iasi, 1995, pag.168;
Ioan Jelev, Radu Brejea, Sisteme aplicate de management ale mediului inconjurator, Editura Universitatii din Orarea, 2006, pag. 437;
Ionescu A., Fenomenul de poluare și măsurile antipoluante în agricultură, Editura Ceres, București, 1982;
Răuța C, Prevenirea și combaterea pouării solului, Editura Ceres, București, 1983;
Rodica Stanescu, Liliana Bobirica, Oanamari Orbulet, Remedierea solurilor contaminate, Editura AGIR, Bucuresti, 2006, pag. 147 – 149;
Sabau N.C., Poluarea mediului pedosferic, Editura Universitatii din Oradea, 2008, pag 322 – 330;
Sabău N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea II;
Toti M., Răuță C., ș.a., Distribuția principalelor tipuri de poluare cu petrol și apă sărată în România, Analele I.C.P.A., Volumul L II, București, 1993;
Bibliografie
Brejea Radu, Tehnologii de protectie sau refacere a solurilor, Editura Universitatii din Oradea, 2009;
Colibas I, Colibas Maria, Sandor Maria, Masuri de ameliorare a solurilor poluate cu reziduuri petroliere. Cum să cultivăm pământul. S.C.A.Z. Oradea, 1995;
Dan Milcoveanu, Geotermia și petrolul ( Teorie și aplicații), Editura Facla, Timișoara, 1984, pag. 80;
Dan Prodan, Constantin Beca, Geologia zăcământelor de petrol și gaze și geologie de șantier, Editura didactică și pedagogică București, 1983, pag. 99-100;
Degradarea și poluarea solului, Editura Universității din Oradea, 2002, pag. 240 – 253;
Ioan Cojocaru, Surse, procese si produse de poluare, Editura Junimea Iasi, 1995, pag.168;
Ioan Jelev, Radu Brejea, Sisteme aplicate de management ale mediului inconjurator, Editura Universitatii din Orarea, 2006, pag. 437;
Ionescu A., Fenomenul de poluare și măsurile antipoluante în agricultură, Editura Ceres, București, 1982;
Răuța C, Prevenirea și combaterea pouării solului, Editura Ceres, București, 1983;
Rodica Stanescu, Liliana Bobirica, Oanamari Orbulet, Remedierea solurilor contaminate, Editura AGIR, Bucuresti, 2006, pag. 147 – 149;
Sabau N.C., Poluarea mediului pedosferic, Editura Universitatii din Oradea, 2008, pag 322 – 330;
Sabău N.C., Domuța C., Berchez O., Geneza, degradarea și poluarea solului, Partea II;
Toti M., Răuță C., ș.a., Distribuția principalelor tipuri de poluare cu petrol și apă sărată în România, Analele I.C.P.A., Volumul L II, București, 1993;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Poluarea Solului cu Petrol pe Raza Administrativa a Comunei Abramut (ID: 128992)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.