Politica Uniunii Europene In Domeniul Ajutoarelor de Stat. Studiu de Caz
LUCRARE DE LICENȚĂ
Politica Uniunii Europene în domeniul Ajutoarelor de Stat. Studiu de caz
REZUMAT
Această lucrare prezintă elementele esențiale ale Politicii Uniunii Europene în domeniul Ajutoarelor de stat, abordând atât aspecte ce țin de noțiunea acestora, reglementarea lor în tratatele institutive și modificatoare ale Uniunii Europene, cât și informații referitoare la clasificare, componente și cazuistică. Sunt prezentate informații cu privire la determinarea unei măsuri ca fiind ajutor de stat, prin identificarea celor patru elemente esențiale: selectivitatea măsurii, existența unui beneficiar – agent economic, acordarea ajutorului de către stat, din resursele statului și posibilitatea reală de a distorsiona concurența și de a afecta comerțul între statele membre. Ulterior sunt expuse formele de ajutor de stat și materiile relevante, printre care, ajutorul sectorial în domeniul transporturilor, telecomunicațiilor, televiziunii, cinematografiei și construcției de mașini. Pe lângă acestea sunt prezentate ajutoarele pe orizontală, cele pentru dezvoltare regională și ajutorul de minimis. Astfel, au fost identificate acele forme de ajutor de stat compatibile cu piața unică dar și anumite situații care pot determina ca o măsură incompatibilă sa fie acceptată de către Comisia Europeană.
Instituțiile și procesele decizionale implicate ocupă o secțiune a acestei lucrări, pe lângă acestea fiind înfățișate și modalitățile relevante de determinare dacă o măsură este considerată ajutor de stat, prin folosirea testului privind investitorul privat și prudent în economie dar și prin folosirea unor teste comparative. La finalul analizei teoretice, au fost abordate aspecte ce țin de ajutoarele de stat sub formă de garanții, acordate sistemului financiar aflat în dificultate în perioada 2008 – 2010 și efectele acestora. În finalul lucrării este prezentată o situație statistică a ajutoarelor de stat acordate în perioada de planificare financiară, 2007 – 2013 și trei situații care exemplifică aspectele teoretice deja prezentate, cu precădere ajutoarele de stat considerate compatibile, respectiv incompatibile de către Comisia Europeană.
CUVINTE CHEIE: ajutor de stat, Uniunea Europeană, politica de concurență, testul investitorului privat
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. TRĂSĂTURI FUNDAMENTALE ALE POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.1. Politica europeană în domeniul concurenței. Noțiune. Obiective
1.2. Componentele politicii europene în domeniul concurenței
1.3. Valențele în economie ale politicii în domeniul concurenței
CAPITOLUL 2. AJUTORUL DE STAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. CONCEPT ȘI REGLEMENTĂRI
2.1. Ajutorul de stat. Elemente conceptuale
2.2. Tipuri de ajutoare de stat compatibile cu piața unică
2.2.1. Ajutorul regional
2.2.2. Ajutorul de stat orizontal
2.2.3. Ajutorul sectorial
2.2.4. Ajutorul de minimis
2.3. Metodologia de evaluare a Ajutorului de stat
2.3.1. Procedura acordării Ajutorului de stat și instituțiile implicate
2.3.2. Testul privind investitorul privat în piață
2.3.3. Alte metode de identificare a Ajutorului de stat
2.5. Scurtă analiză a efectelor ajutoarelor de stat compatibile asupra stabilității financiare
CAPITOLUL 3. AJUTORUL DE STAT. ABORDARE CANTITATIVĂ ȘI CAZUISTICĂ
3.1. Scurtă analiză privind acordarea ajutorului de stat în perioada 2007-2013
3.2. Ajutoare de stat considerate incompatibile cu piața unică. Studii de caz
3.3. Ajutoare de stat considerate compatibile cu piața unică. Studiu de caz
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Politica în domeniul concurenței a Uniunii Europene este una dintre cele mai importante, având ramificațiile cele mai adânci în rândul politicilor unice, întrucât nu există participant al unui mediu economic, indiferent de sectorul în care activează care să nu fie preocupat de funcționarea corectă a regulilor jocului comercial, atât din perspectiva agenților economici, cât și din cea a statelor sau chiar a indivizilor, beneficiarii finali ai unei politici de concurență eficientă. Scopurile sale par a fi destul de modeste dacă avem în vedere doar pedepsirea comportamentelor anticoncurențiale ale firmelor sau asigurarea unui grad ridicat de bunăstare a consumatorilor. Supravegherea ajutoarelor de stat este cea mai interesantă și totodată cea mai sensibilă parte constitutivă a politicii concurențiale europene, întrucât implică statele și nu firmele, prin urmare efectele sale anticoncurențiale au o undă de propagare mult mai extinsă în piața unică.
Lucrarea de față, propune abordarea materiei ajutorului de stat, ca element al politicii de concurență care a fost cel mai puțin reglementat de-a lungul timpul și care beneficiază de o prezentare succintă și uneori vagă în tratatele institutive și modificatoare a Uniunii Europene. De aceea a fost nevoie de o amplă jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene și multiple decizii ale Comisiei Europene care să întregească lacunele legislative.
Scopul esențial al analizei prezentate în această lucrare este de a înțelege cum sunt abordate, analizate, aprobate și gestionate ajutoarele de stat. În fapt, trebuie să elucidăm misterul din jurul acestor măsuri pe care tratatele europene le prezintă ca ilegale însă care sunt atât de des întalnite în practica statelor. Această lucrare nu este una pur teoretică, mai ales datorită caracterului eminamente jurisprudențial al domeniului analizat, ci prezintă unele aspecte teoretice printre care: noțiunea și componentele ajutorului de stat, tipurile de ajutor de stat compatibil identificate prin prisma deciziilor Comisiei Europene, metodologia de evaluare a ajutorului de stat și instituțiile implicate și efectele pe care o astfel de măsură le poate avea în perioade de criză economică. Însă, sunt relevate și aspecte practice, cazuri și probleme reale ori ipotetice prin care pot fi exemplificate cu mai mult succes noțiunile prezentate în expunerea teoretică. Atât în capitolul destinat studiilor de caz cât și pe parcursul lucrării, se încearcă prezentarea informațiilor într-o manieră aplicată și folosind cazuri reale a căror rezolvare marchează identificarea unei noi piese din puzzle-ul domeniului ajutoarelor de stat.
În realizarea acestei lucrări este utilizată literatura de specialitate economică și juridică din materia concurenței și a ajutorului de stat, cu precădere din domenii precum: Economia Europeană, Politici europene comune, Dreptul Uniunii Europene și Drept financiar public, Politici comerciale și Mediul internațional de afaceri. În plus, sunt prezentate rapoarte alcătuite de către instituțiile europene, cu precădere de către Comisia Europeană și Curtea de Justiție a Uniunii Europene în acest domeniu, date statistice reliefând structura ajutoarelor de stat, nivelul la care acestea sunt acordate și țările care uzitează cel mai adesea de aceste măsuri. Folosind aceste date dorim realizarea unei analize cantitative și a unei prezentări cazuistice în vederea creării unei imagini aplicate cu privire la noțiunea de ajutor de stat. CAPITOLUL 1. TRĂSĂTURI FUNDAMENTALE ALE POLITICII ÎN DOMENIUL CONCURENȚEI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
1.1. Politica europeană în domeniul concurenței. Noțiune. Obiective
Rațiunea existenței unei politici europene în domeniul concurenței este dată de faptul demonstrat că piața nu se poate apăra singură împotriva intervențiilor din exterior ce doresc să altereze formarea liberă a prețului, la confluența dintre cerere și ofertă. Principiul economiei de piață deschise impune menținerea unei permanente vigilențe pentru a permite mecanismelor pieței să funcționeze corespunzător. Primul set de reguli din materie concurențială a fost creat prin US Sherman Act, în anul 1890. Ulterior, în secolul XX, Comunitățile Europene au preluat acest model prin Tratatul Comunității Economice Europene (CEE) din 1957 în care au instituit reguli cu privire la restricțiile tarifare și netarifare existente în cadrul relațiilor comerciale dintre statele membre.
Din punct de vedere teoretic, analiștii definesc noțiunea de concurență ca acel mediu în care mai multe firme mici concurează oferind un singur produs, iar nicio firmă nu poate influența prețul și condițiile de comercializare. Concurența exercită o presiune permanentă pentru scăderea prețului, restrângerea costurilor de producție și comprimarea pieței deoarece cantitatea cerută de consumator este cu atat mai mare cu cat prețul este mai mic. Concurența reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenții economici vanzători – ofertanți, pentru a atrage de partea lor clientela. Exprimă comportamentul specific al tuturor agenților economici subiecți în mecanismul concurențial, proprietate ce se realizează diferit in funcție de cadrul concurențial și particularitățile diverselor piețe.
Din punct de vedere economic, concurența este intotdeauna legată de tranzacții de piață, de cerere și de ofertă, de procesul schimbului. Se poate spune că există concurență economică, dacă consumatorul poate alege între mai multe oferte și poate opta pentru alternativa cea mai convenabilă. Concurența este strâns legată de libertatea de a alege. Fiecare agent economic este preocupat de conducerea activității sale astfel încat societatea lui să fie cea mai competitivă, iar caștigul net cel mai ridicat. În accepțiune economică, scopul fundamental al politicii de concurență este de a "promova și întreține un proces de concurență efectivă, pentru realizarea unei alocări mai eficiente a resurselor." (Hay D. Vickers J. 1987). Cu privire la această perspectivă, pot apărea obiecții serioase dacă analizăm motivațiile care stau în spatele concurenței dintre actorii economici și posibilitatea ca alocarea resurselor să se facă discreționar:
"Există posibilitatea ca un actor economic să domine piața datorită competitivității sale iar strategiile pe care le folosește ar putea fi considerate abuzive, ducând practic la sancționarea celui mai bun și subminând motivațiile celorlalți de a concura pe piață." (Pelkmans J. 2003).
Obiectivele politicii în domeniul concurenței pot fi grupate în trei categorii:
Unitatea pieței și evitarea acelor înțelegeri între firmele care afectează comerțul intracomunitar;
Împiedicarea firmelor ce se află într-o poziție dominantă pe piață, să o exploateze în mod abuziv;
Împiedicarea intervențiilor discreționare ale statelor în regulile concurențiale.
1.2. Componentele politicii europene în domeniul concurenței
Sistemul normelor de concurență instituit prin legislația europeană, cu precădere prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prezintă două componente distincte: pe de o parte componenta de drept privat din care fac parte, conform articolelor 101 – 103 din TFUE, Înțelegerile anticoncurențiale, Abuzul de poziție dominantă și Concentrările economice. Iar pe de altă parte, conform secțiunii a doua din capitolul privind regulile de concurență din Tratat – componenta de drept public: Ajutoarele de stat și Serviciile publice. Se observă faptul că Tratatul (a se vedea Anexa 1) operează cu o noțiune fundamentală – înțelegerea. În cauza T-41/96 Bayer AG v. Comisia, Tribunalul a definit înțelegerea ca fiind acordul de voință al agenților economici cu privire la implementarea unei politici, urmărirea unui scop sau adoptarea unui anumit tip de comportament pe o piață dată.
Înțelegerile pot fi clasificate după calitatea părților implicate, în:
Înțelegeri verticale – încheiate între întreprinderi aflate la niveluri diferite ale lanțului de producție – distribuție.
Înțelegeri orizontale – încheiate între întreprinderi aflate la același nivel al lanțului de producție -distribuție.
În schimb literatura de specialitate și doctrina au stabilit o clasificare după natura înțelegerii în:
Înțelegeri de obiect – acelea care prin natura lor sunt susceptibile de a afecta concurența într-o anumită piață, de regulă, aici operează și o prezumție de ilegalitate;
Înțelegeri de efect – cele care nu sunt susceptibile de a1 – 103 din TFUE, Înțelegerile anticoncurențiale, Abuzul de poziție dominantă și Concentrările economice. Iar pe de altă parte, conform secțiunii a doua din capitolul privind regulile de concurență din Tratat – componenta de drept public: Ajutoarele de stat și Serviciile publice. Se observă faptul că Tratatul (a se vedea Anexa 1) operează cu o noțiune fundamentală – înțelegerea. În cauza T-41/96 Bayer AG v. Comisia, Tribunalul a definit înțelegerea ca fiind acordul de voință al agenților economici cu privire la implementarea unei politici, urmărirea unui scop sau adoptarea unui anumit tip de comportament pe o piață dată.
Înțelegerile pot fi clasificate după calitatea părților implicate, în:
Înțelegeri verticale – încheiate între întreprinderi aflate la niveluri diferite ale lanțului de producție – distribuție.
Înțelegeri orizontale – încheiate între întreprinderi aflate la același nivel al lanțului de producție -distribuție.
În schimb literatura de specialitate și doctrina au stabilit o clasificare după natura înțelegerii în:
Înțelegeri de obiect – acelea care prin natura lor sunt susceptibile de a afecta concurența într-o anumită piață, de regulă, aici operează și o prezumție de ilegalitate;
Înțelegeri de efect – cele care nu sunt susceptibile de a afecta per se concurența dar care, odată implementate, pot genera efecte adverse liberei concurențe.
Pe lângă toate aceste clasificări practica anticoncurențială a demonstrat că există și o serie de restricționări grave ale concurenței și care sunt interzise ope legis chiar în Regulamentul Comisiei nr. 330/2010.
În continuarea practicilor anticoncurențiale, art. 102 din TFUE interzice în mod categoric și definește ca fiind incompatibil cu piața internă Abuzul de poziție dominantă (a se vedea Anexa 1): Regula dedusă din tratat este că deținerea unei poziții dominante pe o piață sau un anumit segment din piață este legală iar ceea ce textul interzice este abuzul de această poziție. În practică, este însă necesară indentificarea în primul rând a existenței sau lipsei poziției dominante, din acest motiv Curtea Europeană de Justiție, în cauza C-85/76 Hoffman La-Roche & Co AG v. Comisia, a definit conceptul de poziție dominantă ca fiind o poziție de putere economică de care se bucură o întreprindere, care îi permite respectivei întreprinderi să prevină menținerea concurenței efective pe piața relevantă, dându-i puterea de a se comporta într-o măsură considerabil independentă față de concurenții săi și în ultimă instanță, față de consumatori.
Noțiunea de concentrare economică nu se regăsește în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Termenul de concentrations a fost introdus prin Regulamentul nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor economice între agenții economici, ulterior înlocuit de Regulamentul nr. 139/2004. Acesta nu arată ce se înțelege prin concentrare economică, ci doar oferă elemente cu ajutorul cărora se poate contura o definiție. Potrivit doctrinei, prin concentrare economică se înțelege situația în care un număr de operatori economici deține o pondere ridicată a activității economice pe o piață, exprimată prin totalul vânzărilor, activelor sau forței de muncă utilizată. Conform art. 3 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 realizarea unei operațiuni de acest fel implică o modificare de durată a controlului prin:
fuzionarea a două sau mai multe întreprinderi independente sau părți ale unor întreprinderi (lit. a);
preluarea, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puțin o întreprindere sau de către una sau mai multe întreprinderi (lit. b);
achiziționarea de valori mobiliare sau de active, prin orice alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor întreprinderi sau părți ale acestora (lit. b – teza a-II a).
Intervenția financiară a puterii publice – prin ajutoarele de stat, trebuie întotdeauna să respecte spiritul acestui tip de economie. Concurența pe piața unică a Uniunii Europene poate fi distorsionată și prin susținerea de către state a unor întreprinderi sau ramuri ale industriei prin acordarea de ajutoare. Linia de demarcație dintre ajutoarele de stat, impozitarea discriminatorie sau alte măsuri cu efect echivalent este de multe ori foarte fină. Deși sunt incluse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în capitolul privind concurența, dispozițiile referitoare la ajutoarele de stat sunt în strânsă legătură cu prevederile privind libera circulație a produselor și serviciilor, acest fapt evidențiat prin redarea articolelor într-o secțiune separată. Ajutoarele de stat sunt tipuri de facilități care sunt acordate de stat sau entități publice sub formă de subvenții, împrumuturi, reduceri de impozite sau exonerări fiscale. La nivel european, acestea sunt reglementate de art. 107 – art. 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( a se vedea Anexa 2). Prevederile Tratatului au fost completate de legislația secundară. De asemenea, practica comunitară referitoare la ajutoarele de stat are un rol deosebit de important în interpretarea textelor legale.
1.3. Valențele în economie ale politicii în domeniul concurenței
Concurența reprezintă factorul determinant, esențial în succesul sau eșecul firmelor. Concurența determină oportunitatea acelor activități economice care pot contribui la performanța acesteia, cum ar fi inovațiile, o cultură unitară sau o implementare judicioasă. În absența unei politici a UE eficace în domeniul concurenței, piața unică nu își poate atinge întregul potențial. Nimic nu ar împiedica scenariul barierelor private în calea schimburilor comerciale și a concurenței să înlocuiască barierele publice pe care normele privind libera circulație le-au înlăturat pe parcursul a peste o jumătate de secol. Iar statele membre nu ar fi împiedicate să denatureze comerțul și concurența prin intermediul unei multitudini de subvenții, un scenariu care îi favorizează în mod natural pe cei mai puternici din punct de vedere bugetar. Restrângerea politicii UE în domeniul concurenței ar submina piața unică, în detrimentul potențialului de creștere al UE, ale cărei economii – în special din zona euro – sunt din ce în ce mai interdependente.
Această concepție asupra concurenței depășește granițele UE, în raportul Forumului Economic Mondial privind competitivitatea globală aceasta este definită ca fiind ansamblul instituțiilor, politicilor și factorilor care determină nivelul de productivitate al unei țări. De asemenea, conform unui raport al Comisiei Europene privind competitivitatea europeană, pilonii de sprijin ai competitivității sunt mecanismele de politică instituțională și microeconomică ce creează condițiile favorabile pentru lansarea și dezvoltarea întreprinderilor și pentru recompensarea inovației și a efortului individual. În plus, concluziile finale ale studiului Parlamentului European din anul 2013 privind politica în domeniul concurenței sunt următoarele:
"Concurența joacă un rol crucial în promovarea productivității și a inovării ca motoare ale creșterii economice. Aceasta înseamnă că politica în domeniul concurenței, care intensifică concurența, va stimula creșterea economică." (Parlamentul European, 2013).
În același sens, unul dintre rapoartele Consiliului Concurenței din România, realizat la finalul anului 2012, analizează relevanța rolul politicii de concurență în redresarea și creșterea economică prin identificarea a șase sectoare relevante (energie, transport feroviar, telecomunicații, retail alimentar, asigurări, bancar) care au un impact major în economia națională, analizate din perspectiva evoluției gradului de concurență manifestat în aceste sectoare. Concluzia acestui raport: concurența contribuie efectiv și în mod real la dezvoltarea economică, în special prin câștigul de eficiență pe care îl generează atât la nivelul întreprinderilor, precum și la nivelul pieței prin maximizarea bunăstării consumatorului. De asemenea, raportul răspunde unei întrebari esențiale: care este relația dintre aplicarea regulilor de concurență loială și fenomenul de inhibare a inovației tehnologice și progres. Răspunsul a venit în sensul unei relații în formă de U inversat între intensitatea concurenței și creșterea productivității, ca urmare a două efecte: alocarea resurselor și motivația profitului. În economiile naționale unde nivelul competitivității este scăzut, o creștere a acestuia este benefică, ducând la utilizarea eficientă a resurselor fara să diminueze motivația profitului companiilor. Atunci când economia are deja o concurență ridicată, augmentarea acesteia va aduce doar câștiguri marginale în alocarea și folosirea resurselor dar va avea consecințe negative asupra motivației companiei de a inova sacrificând profitul pe termen scurt.
În plus, politica de concurență urmărește crearea unei piețe cu concurență loială și prevenirea monopolurilor care ar putea distorsiona mecanismul natural economic de formarea a prețurilor. În acest sens, observăm conlucrarea dintre Organizația Mondială a Comerțului (OMC) și Organizația pentru cooperare și dezvoltare economică (OCDE) – pentru definirea concurenței într-un limbaj economic. Aceste organizații înfățișează concurența ca pe o situație de pe o piață, în care firme sau vânzători se luptă independent pentru a câștiga clientela cumpărătorilor, în scopul atingerii unui obiectiv economic care constă în profituri, vânzări și împărțirea pieței. Efectul benefic este totuși resimțit de consumator care se bucură de diversitatea produselor și serviciilor, calitatea acestora, prețul relativ scăzut și celeritatea agenților economici.
Prin urmare, se observă că politica de concurență reflectă pe deplin liberalismul comercial în economia statelor Uniunii Europene și nu numai. Astfel, atât sectorul privat cât și cel public trebuie să se supună ideologiei pieței libere unice, fapt nefericit mai ales pentru că uneori intervenția publică în economie are loc pentru că mecanismul pieței libere nu a funcționat corespunător și nu a reușit să satisfacă toate cerințele anumitor sectoare ale economiei sau regiuni. Sacrificăm uneori o serie de intervenții publice prin ajutoare de stat și subvenții pe altarul concurenței libere și loiale în economie.
CAPITOLUL 2. AJUTORUL DE STAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ. CONCEPT ȘI REGLEMENTĂRI
2.1. Ajutorul de stat. Elemente conceptuale
Pentru ca relațiile de concurență între firme să nu fie modificate sau alterate, nu este suficient ca acestea să nu se înțeleagă între ele, să nu abuzeze de poziția lor dominantă sau să nu fie implicate în concentrări de firme ce duc la monopol, este necesar și ca relațiile de concurență sa nu fie falsificate prin existența unor ajutoare de stat sau prin obținerea de beneficii și avantaje publice.
Noțiunea de ajutor de stat nu este definită în mod clar prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sau în cadrul legislației europene subsecvente, însă a fost interpretată de către Comisie și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene într-un sens foarte larg, astfel încât să includă în conceptul de stat și pe cel de autoritate locală sau regională. Mai mult, în diferite cazuri aflate atât în fața Comisiei cât și a CJUE prin stat acestea au înțeles să includă și întreprinderile și organismele publice sau private care funcționează direct sau indirect sub influența autorităților centrale sau locale și care sunt incluse în bugetul general consolidat, spre exemplu regiile autonomie și companiile naționale. În plus, forma sub care se regăsește ajutorul de stat este rareori cea de injecție de capital, cele mai multe forme de ajutor de stat fiind subvenții, garanții acordate la împrumuturi, scutiri și reduceri în materie fiscală sau chiar reglementări legislative dicriminatorii și preferențiale față de o întreprindere economică. Beneficiile furnizate de către autorități pot fii atât transferuri pozitive de resurse cât și negative prin neîncasarea unui venit datorat statului.
Potrivit Curții Europene de Justiție, ajutoarele de stat reprezintă avantaje consimțite de către autoritățile publice, care sub diverse forme, distorsionează sau amenință să distorsioneze concurența și favorizează anumite întreprinderi sau anumite producții. În urma interpretărilor Comisiei și ale Curții, există patru condiții cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a cataloga o măsură sau o tranzacție economică ajutor de stat:
să implice utilizarea resurselor statului;
să confere unu avantaj economic sau să existe un efect asupra schimburilor comerciale intraunionale;
să fie selectivă;
să distorsioneze sau să amenințe cu distorsionarea concurenței la nivel transfrontalier.
Prin urmare, este necesară analizarea celor patru condiții pentru identificarea unei măsuri ca ajutor de stat:
Implicarea resurselor statului
Conform art. 107 alin. (1) din TFUE, ajutorul de stat poate fi acordat ''de către stat sau din resursele statului''. Rezultă deci că forma este irelevantă din punctul de vedere al catalogării ca ajutor de stat sau al efectelor sale. De fapt, literatura de specialitate a identificat o problemă în această exprimare a legiuitorului european, întrebându-se dacă este suficient ca măsura luată să fie din resursele statului sau este necesar ca aceasta să fie luată de către stat propriu-zis. O parte a respondenților a catalogat exprimarea ca fiind una de conjuncție disjunctivă, fiind necesară îndeplinirea ambelor condiții, măsura să fie luată de stat și din resursele sale. Curtea s-a contrazis în această materie: într-o primă cauză CJUE a decis faptul că o măsură legislativă din Germania mai favorabilă angajatorilor care recrutează personal din rândul emigranților (aceștia plătind contribuții sociale mai mici decât dacă ar fi angajat personal de cetățenie germană) crează avantaje economice discriminatorii dar neutilizându-se resursele statului, nu putem cataloga măsura legislatică ca ajutor de stat.
Acest principiu a fost nuanțat ulterior de o decizie a Curții din anul 2008 în care într-un caz din Sardinia s-a decis faptul că aplicarea unei taxe de escală pentru anumite persoane este considerat ajutor de stat pentru aceia cărora nu li se aplica această taxă. O altă problemă identificată este cazul transferurilor din bugetul întreprinderilor cu capital de stat. Curtea a decis în cauzele conexate – C – 67, 68 și 70/85 Gebroeders van der Kooy v. Comisie că avantajul acordat agenților economici prin ajutor de stat poate proveni și din bugetele acelor înreprinderi/firme controlate de către stat și a căror pierderi ajung să fie introduse în deficitul bugetar anual.
Odată cu extinderea politicii de acordare a fondurilor europene dar și a numărului de state beneficiare, Comisia a elaborat Regulamentul nr. 1083/2006 prin care prevede: ''Comisia și Statele Membre trebuie să se asigure că asistența acordată din fondurile comunitare este armonizată cu politica ajutorului de stat'' (Comisia Europeană, 2006). Având în vedere că politica ajutorului de stat este parte a politicilor comune, este absolut necesar să fie respectate regulile de ajutor de stat în acordarea fondurilor structurale și de coeziune. Astfel, se asigură faptul că fondurile europene nu permit Statului Membru să se îndepărteze de la principiile fundamentale ce stau la baza bunei funcționări a pieței unice și să afecteze concurența și comerțul cu celelalte state membre într-o măsura contrară interesului comun. Așadar, când un proiect este finanțat și din fonduri europene trebuie să se verifice atât respectarea regulilor privind fondurile comunitare, cât și a celor de ajutor de stat. De aceea în cadrul fiecărui program operațional, sunt identificate măsurile de ajutor de stat care se intenționează a se acorda în aplicarea lui și autoritățile de management sunt obligate să prevadă că acordarea fondurilor se face cu respectarea regulilor de ajutor de stat. În acest fel, legislația în domeniul ajutorului de stat poate limita aplicarea legislației în materia fondurilor europene în termeni de domenii eligibile pentru finanțare, costurile eligibile ale proiectelor, nivelul finanțării din surse publice și al contribuției beneficiarilor finali, procedură de autorizare, plată și monitorizare. Formele pe care ajutorul de stat le poate lua sunt:
Subvențiile și injectările de capital – cele mai răspândite forme ;
Anularea de datorii;
Preluarea de pierderi;
Exceptări de la plata impozitelor și a taxelor;
Reduceri de la plata impozitelor și a taxelor;
Amânări de la plata impozitelor și a taxelor;
Garanții pentru împrumuturi;
Provizioane aferente metodei de amortizare accelerată.
Din datele centralizate de experții europeni, peste 65% dintre ajutoarele de stat au îmbrăcat forma granturilor, subvențiilor, sume nerambursabile, ajutoare de stat transparente, ușor de cuantificat. Totodată peste 35% dintre ajutoarele de stat din statele membre au fost acordate sub forma exceptării de taxe (scutiri, reduceri, amânări la plata obligațiilor fiscale), considerate de către Comisie mai puțin transparente. Garanțiile și creditele au fost acordate într-o pondere mult mai mică, de doar 3% (a se vedea Anexa 3 – Graficul 1).
Conferă un avantaj firmei beneficiare
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin practica sa, a oferit o serie de definiții a beneficiului economic ca element al ajutorului de stat. Ajutorul de stat reprezintă o măsură de sprijin imputabilă statului în cauză și care oferă beneficiarului un avantaj economic pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de concurență sau care îi micșoreză povara pe care în mod normal ar suporta-o din resursele proprii.
O primă modalitate de a stabili dacă o măsură favorizează o întreprindere este aceea de a determina dacă firma respectivă ar putea obține ajutorul respeciv de pe piețele private de capital, spre exemplu dacă terenul pe care îl cumpără cu un preț foarte mic de la stat ar putea fi cumpărat la același preț și de la un terț privat și interesat de profit. Un alt exemplu ar fi în cazul împrumuturilor, dacă întreprinderea respectivă ar putea primi un împrumut în aceleași condiții avantajoase de la o bancă din mediul privat ca în cazul împrumuturilor de stat. De asemenea, trebuie evaluată rentabilitatea sau echitabilitatea măsurii: ceea ce oferă întreprinderea în schimbul ajutorului primit este rentabil pentru stat sau măcar este o contraprestație echivalentă. Avantajele pot îmbrăca formă fiscală (subvenții la export), economică (ajutoare acordate pentru îmbunătățirea procesului de producție) sau financiară (credite fără dobândă sau cu dobândă redusă, reducerea impozitului, reducerea T.V.A.-ului). Avantajul poate fi total sau parțial, actual sau potențial, direct sau indirect, temporar sau permanent. De asemenea, trebuie reținută necesitatea existenței unui efect asupra schimburilor comerciale, cu precădere între țările membre ale Uniunii Europene. Pentru ca aceast criteriu să fie îndeplinit este suficient ca întreprinderea beneficiară să comercializeze un bun sau un serviciu care ar putea face obiectul unui schimb comercial între statele membre În această accepțiune, o măsură poate să afecteze schimburile comerciale chiar dacă întreprinderea destinatară nu este implicată în comerțul intraeuropean.
Pentru ca ajutorul de stat să afecteze comerțul între statele membre, efectele sale trebuie să se extindă în afara granițelor statului în care a fost acordat. În principiu, este cazul întreprinderilor beneficiare care își exportă producția. Premisa acestei condiții este ca la data acordării lui să existe deja relații comerciale între statele membre. Ajutoarelor de stat cu efecte locale, regionale sau naționale le lipsește caracterul comunitar și nu pot face astfel obiectul normei tratatului.
Măsura este selectivă
Art. 107 alin. (1) se aplica doar măsurilor selective adică acelora care favorizează anumite activități sau producerea anumitor bunuri. Aplicarea acestui criteriu necesită în mod evident distincția între măsurile cu aplicabilitate generală și cele cu aplicabilitate restrânsă sau specifică asupra unui sector de industrie, asupra unei firme sau a unui conglomerat de întreprinderi. Curtea a evidențiat și faptul că nu contează numărul sau importanța pentru economie a firmelor beneficiare de o schemă de ajutor de stat atâta timp cât există criterii de selecție și nu o putem numi schemă generală.
Dacă subvențiile sau granturile sunt ușor de identificat, în cazul măsurilor fiscale este mai greu de trasat o linie de demarcație între ajutorul de stat și schemele fiscale generale. De altfel nici jurisprudența CJUE nu ne ajută, fiind destul de neclară în această privință: într-o hotărâre din 1974 Curtea a reținut că orice măsură prin care sunt exceptate parțial sau total firmele dintr-un anumit sector de la normele generale fiscale fără vreo justificare care să țină de logica sistemului fiscal, constituie ajutor de stat. Curtea considera că art. 92 (art. 107) nu constituie o măsură ajutor de stat prin prisma intenției statului sau a organelor sale ci prin efectele pe care măsura le produce. Spre exemplu: Dacă o autoritate publică locală decide să scutească de la impozitul pe teren și clădiriri agenții economici cate investesc în acea localitate, măsura ar trebui să fie considerată selectivă chiar dacă de această facilitate va beneficia orice nou venit. Măsura este selectivă și pentru că de ea nu beneficiază restul țării dar și pentru doar nou veniții vor beneficia.
Studiu de caz în legislația românească:
Art. 255 din Codul Fiscal prevede la alin. (2) că o autoritate locală poate acorda o reducere de până la 10% din impozitul pe clădiri în cazul plăților integrale până la data de 31 martie. Presupunem că avem: Consiliul local A care pe temeiul acestui articol instituie o bonificație de doar 5% și Consiliul local B instituie o bonificație de 10% pentru contribuabili. Este această măsură, cea a Consiliului local B ajutor de stat? Privită strict din perspectiva națională poate părea că îndeplinește toate condițiile însă, Curtea a statuat clar că trebuie verificate 3 cerințe pentru a încadra măsura ca fiind selectivă daca este vorba de măsuri fiscale:
Dacă autoritatea locală respectivă se bucură de autonomie insituțională, procedurală și economică;
Dacă măsurile fiscale adoptate sunt în limitele competențelor acordate prin legi și constituții;
Consecințele financiare ale unei rate reduse a taxelor și impozitelor să nu fie compensate prin transferuri de fonduri sau asumându-și consecințe politice și financiare.
Reiese în mod evident, faptul că în cazul nostru ipotetic nu sunt întrunite condițiile prezentate de CJUE iar reglementarea art. 255 alin. (2) nu presupune posibilitatea acordării de ajutoare de stat din bugetele locale.
Pe de altă parte, Curtea a luat o decizie într-o cauză din 17 noiembrie 2009, pe o cerere de interpretare a tratatului în care își exprimă opinia cu privire la taxele pentru servicii de escală: Potrivit Curții, este cert că taxa privește schimburile dintre state membre (întrucât aceasta afectează servicii furnizate la escala avioanelor și a ambarcațiunilor și privește comerțul intracomunitar) și că poate denatura concurența (întrucât oferă un avantaj economic operatorilor stabiliți în Sardinia). În plus, legea fiscală regională care acordă anumitor întreprinderi nesupunerea la plata taxei constituie o renunțare a regiunii la veniturile fiscale pe care ar fi putut în mod normal să le perceapă. În sfârșit, taxa conferă un avantaj fiscal cu caracter selectiv numai întreprinderilor stabilite pe teritoriul regional în raport cu cele care nu au domiciliul fiscal pe acest teritoriu, având în vedere că aceste două categorii de întreprinderi sunt într-o situație juridică și de fapt comparabilă în momentul în care beneficiază de serviciile de escală în Sardinia.
Evaluarea selectivității unei măsuri este uneori dificilă și presupune o analiză complexă atât a cadrului legal general și constituțional din respectivul stat membru, cât și a statutului entității care a dispus măsura susceptibilă de a fi selectivă. Comisia dar și instanțele europene au tendința de a atribui selectivitatea oricărei măsuri ce nu dovedește că este generală sau justificată.
Să distorsioneze sau să amenințe cu distorsionarea concurenței la nivel transfrontalier
Ajutorul de stat este ilicit în măsura în care favorizează un operator economic în defavoarea concurenților săi. Legiuitorul european se preocupă îndeosebi de mediul concurențial, care trebuie să fie unul normal, ferit de orice încercări de distorsionare. De aceea, chiar și numai amenințarea cu denaturarea concurenței situează ajutorul de stat în afara legii. Distorsionarea nu trebuie să fie semnificativă sau substanțială. Această denaturare a concurenței afectează repartizarea activităților economice între sectoarele de activitate și între statele membre, prejudiciind piața internă, afectând comerțul și dezechilibrând alocarea eficientă a activităților dincolo de granițele naționale.
Cel de-al patrulea element în definirea și caracterizarea ajutorului de stat, a fost separat în două componente, identificând necesitatea afectării comerțului interstatal distinct de cel de distorsionare a concurenței:
Distorsionarea concurenței sau amenințarea ei
Concurența este distorsionată atunci când ajutorul de stat întărește poziția competitivă a beneficiarului prin reducerea costurilor sale în comparație cu competitorii săi. De asemenea, din interpretarea art. 107 alin. (1), reiese faptul că distorsionarea nu trebuie să fie efectivă fiind suficientă simpla amenințare cu distorsionarea concurenței, lărgindu-se astfel sfera ajutorului de stat către companiile mici, cu cote de piață reduse și pentru care orice ajutor de stat, sub orice formă poate duce la amenințarea cu distorsionarea concurenței pe piața respectivă. De altfel, formele de ajutor de stat care pot distorsiona concurența sunt: cele acordate pe piețele extrem de competitive unde marjele de profit sunt relativ scăzute, ajutoarele acordate pentru acoperirea cheltuielilor curente, inclusiv a pierderilor, ajutoarele pentru export – distorsionarea concurenței reliefându-se în prețuri diferite la exportul pe piața comună, ajutoarele ad-hoc și cele acordate pentru salvarea întreprinderilor mari de la insolvență/faliment.
Afectarea comerțului internațional
Majoritatea serviciilor și a produselor este comercializată în statele membre și astfel un ajutor de stat este apt de a dezechilibra comerțul la nivelul UE in ciuda absenței respectivei firme de pe piața comună. Este irelevant și dacă întreprinderea desfășoară o activitate de export sau nu. Comisia, într-un vademcum, a făcut cunoscute sectoarele care nu sunt caracterizate de o concurență puternică intracomunitară, considerate a fi mai degrabă locale: sectorul hotelier și restaurantele, reparații auto, vânzarea cu amănuntul, construcțiile, transportul public, sănătatea publică, servicii sociale și de curățenie.
Efectele ajutorului de stat trebuie să fie analizate ținându-se cont de distribuția costurilor și a beneficiilor în cadrul Uniunii Europene. Puterea de piață a beneficiarului este rareori analizată, liniile directoare ale Comisiei cu privire la ajutorul de stat în perioada 2007 – 2013, prevedeau faptul că dacă ajutorul depășește 75% din ajutorul de stat maxim pe care il poate primi o întreprindere cu cheltuieli eligibile de 100 mil de euro, iar beneficiarul are o putere de piață semnificativă atunci Comisia trebuie să verifice amănunțit daca ajutorul este necesar pentru stimularea economiei și dacă avantajele sale sunt mai importante decât gradul în care va afectată concurența și comerțul intracomunitar. În plus, practica Comsiei și a Curții a arătat faptul că aceste instituții europene consideră afectarea comerțului intracomunitar într-un sens foarte larg. Instituțiile europene pleacă în analizarea măsurilor de ajutor de stat cu prezumția că ele îndeplinesc toate caracteristicile necesare, inclusiv pe cel al distorsionării comerțului și că este necesar ca statul sau întreprinderea beneficiară să facă o probă negativă, a ne afectării pieței comune sau a existenței acelor circumstanțe extraordinare la care Curtea face referire. Uneori o astfel de probă este probatio diabolica, dovedindu-se deosebit de dificilă realizarea ei.
Ca urmare a celor prezentate, se cere trasarea unei prime concluzii cu privire la noțiunea de ajutor de stat; reluând toate criteriile enumerate în acest subcapitol: favorizarea agentului economic, selectivitatea, transferul de resurse ale statului, distorsionarea comerțului și a concurenței, trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o măsură financiar bugetară să fie considerată ajutor de stat. Absența oricăreia dintre acestea, duce la încadrarea măsurii în sfera celor aflate sub controlul strict al ajutorului de stat. Este deosebit de importantă acestă analizare a criteriilor ajutorului de stat întrucât dacă o astfel de măsură este luată în ciuda acestei definiții, Comisia poate ulterior dispune recuperarea ajutorului de stat astfel acordat total sau parțial afectând atât circuitul economic cât și performanțele economice ale statului membru în cauză.
2.2. Tipuri de ajutoare de stat compatibile cu piața unică
Interdicția generală asupra ajutorului de stat, stipulată în art. 107 alin. (1) din TFUE nu este absolută ori lipsită de condiții. În anumite circumstanțe, s-au identificat anumite priorități datorită cărora acordarea ajutorului de stat nu afectează obiectivele politicii europene în domeniul concurenței și prin urmare este exceptată de la interdicția generală. În alte cazuri, ajutoarele in principiu interzise pot fi autorizate de către autoritatea de concurență națională și de Comisia Europeană, în urma unei analize riguroase. Cu toate acestea, orice derogare de la interdicția generală asupra ajutoarelor de stat trebuie să fie interpretată în mod restrictiv.
Conform art. 107 alin. (2) din TFUE, sunt compatibile cu Piața internă:
ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor. Un astfel de ajutor trebuie acordat direct consumatorilor, persoane fizice individuale și să nu beneficieze în mod indirect anumitor agenți economici. Discriminarea în această situație se referă la producătorul produsului și nu la celelalte produse concurente de pe piață. Spre exemplu: este considerat compatibil și chiar încurajat în unele țări europene, printre care și România, ajutorul acordat pentru persoanele cu venituri reduse destinat să ajute la plata facturii la căldură, daca utilzează energie electrică, asta însemnând că ajutorul trebuie acordat indiferent de producătorul de energie, dar nu înseamnă că este discriminatoriu față de cei care folosesc încălzire pe bază de cărbuni sau gaze naturale.
ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare. În acest sens printre dezastrele naturale se numără: seceta, tornadele, incendiile forestiere, cutremure, erupții vulcanice, boli ale plantelor și animalelor de proporții catastrofice iar evenimentele excepționale sunt considerate: războaie, tulburări civile grave, explozii nucleare.
ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere. Această excepție din tratat a devenit caducă în ultimii ani ținând cont de gradul de dezvoltare al Germaniei comparativ cu țările recent intrate în Uniunea Europeană (România, Bulgaria și Croația); totuși, Comisia nu și-a exercitat dreptul conferit de acest articol și nu a adoptat o propunere de aborgare a acestei excepții, termenul de cinci ani urmând a se încheia la 1 decembrie 2014.
Conform art. 107 alin. (3) din TFUE, pot fi considerate compatibile cu Piața internă:
"ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere situația lor structurală, economică și socială;
ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale și ale concurenței în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;
alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la propunerea Comisiei."(Tratarul privind funcționarea Uniunii Europene, 2009).
Tipurile de ajutoare de stat ce pot fi considerate compatibile cu legislația europeană sunt determinate nu în funcție de sectoarele de activitate ale beneficiarilor, ci în funcție de obiectivele generale spre a fi atinse prin acordarea acestor măsuri și de situația economico-financiare a beneficiaraului pentru a se asigura că se încadrează în excepțiile mai sus menționate și că nu există un risc de distorsionare a competitivității pe piața pe care operează. Având în vedere că ajutorul de stat reprezintă un mijloc puternic de influențare a motivațiilor participanților la activitatea economică, intervenția publică, sub forma acordării de ajutoare de stat, trebuie realizată cu precauție. Indiferent de forma sau modalitatea de acordare, principalele tipuri de ajutor de stat care pot fi considerate compatibile cu piața europeană, cu respectarea condițiilor stabilite sunt: ajutoarele regionale, cele orizontale și cele sectoriale. De asemenea, acestora li se adaugă ajutorul de minimis care are un regim separat de acordare, mai puțin restrictiv și încurajator pentru antreprenorii europeni.
2.2.1. Ajutorul regional
Ajutorul de stat regional este destinat favorizării dezvoltării economice a anumitor regiuni ale Uniunii Europene. Obiectivul este promovarea extinderii, modernizării și diversificării activităților desfășurate în acele regiuni și încurajarea înființării de noi firme. Ajutorul poate lua forme variate, de exemplu subvenții, împrumuturi cu dobândă mică sau garanții publice, acestea se pot acorda fie individual, fie în baza unor scheme aplicabile mai multor beneficiari. Desigur, cunoscând politica Uniunii Europene în domeniul concurenței, numai schemele de ajutor pot fi exceptate de la notificare, ajutorul individual se notifică pentru autorizare la Comisia Europeană și va putea fi exceptat dacă este acordat în completarea unui ajutor acordat în baza unei scheme exceptate de la notificare. În particular este destinat dezvoltării regiunilor defavorizate pentru a sprijini investițiile și crearea de noi locuri de muncă. Criteriile de eligibilitate pentru selectarea regiunilor de către statele membre trebuie să fie suficient de flexibile pentru a ține seama de o mare diversitate de situații în care acordarea ajutoarelor de stat regionale poate fi justificată și, în același timp, trebuie să fie transparente și să ofere suficiente garanții că acordarea ajutoarelor regionale nu va denatura schimburile comerciale și concurența într-o măsură contrară interesului comun.
În consecință, Comisia consideră că următoarele regiuni pot fi selectate de către statele membre în cauză în vederea acordării de ajutoare regionale pentru investiții:
(a) regiunile în curs de dezvoltare economică;
(b) regiunile cu o densitate scăzută a populației: aceste zone cuprind în principal regiunile geografice cu o densitate a populației mai mică de 8 locuitori/km2, sau regiunile geografice cu o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori/km2. Cu toate acestea, se permite o anumită flexibilitate în selectarea acestor zone, sub rezerva următoarelor limite: flexibilitatea în selectarea zonelor nu trebuie să presupună o creștere a acoperirii demografice; zonele care beneficiază de flexibilitate trebuie să aibă o densitate a populației mai mică de 12,5 locuitori/km2; zonele trebuie să se învecineze cu regiuni a carei densitate a populatiei sa fie sub 12,5 locuitori/km2 care respectă criteriul densității scăzute a populației;
(c) regiunile care formează zone contigue cu o populație de cel puțin 100 000 de locuitori și care sunt situate în regiuni al căror PIB pe locuitor este mai mic decât media UE – 27 sau a căror rată a șomajului este mai mare de 115% din media națională;
(d) regiunile de nivel cu o populație mai mică de 100 000 de locuitori, cu PIB pe locuitor mai mic decât media UE – 27 sau cu rata șomajului mai mare de 115% din media națională;
(e) insulele și alte zone caracterizate printr- o izolare geografică similară, cu PIB pe locuitor mai mic decât media UE – 27 sau cu o rată a șomajului mai mare de 115 % din media națională;
(f) insulele cu mai puțin de 5 000 de locuitori și alte comunități cu mai puțin de 5 000 de locuitori caracterizate printr-o izolare geografică similară;
(g) de asemenea, în cazuri temeinic justificate, statele membre pot desemna alte regiuni care formează zone contigue cu o populație de cel puțin 50 000 de locuitori care suferă o schimbare structurală majoră sau sunt într-un declin relativ grav comparativ cu alte regiuni comparabile.
Criteriile de eligibilitate a ajutoarelor de stat regionale:
Costurile: investițiile în active fixe tangibile și investițiile în active fixe intangibile în limita a 50% din costurile totale eligibile ale proiectului și costurile salariale aferente locurilor de muncă generate de un proiect de investiție inițială, pentru o perioadă de maxim 2 ani. În plus în cazul IMM-urilor, sunt costuri eligibile și costurile premergătoare investiției legale de proiectul de investiții, în procent de 50% din costurile efectiv înregistrate.
Intensitatea ajutorului de stat nu poate depăși 50% în cazul intreprinderilor mari, 60% în cazul celor medii și 70 % în cazul celor mici. În plus contribuția beneficiarului la realizarea proiectului de investiții trebuie să fie de minim 25% din costurile eligibile, realizată din venituri proprii (a se vedea Anexa 4 – Tabel 1).
Efectul stimulator pentru economie: Investițiile sau locurile de muncă create trebuie să fie menținute pe o perioadă de minim 5 ani (3 ani în cazul IMM-urilor) de la finalul proiectului de investiții.
2.2.2. Ajutorul de stat orizontal
Regulamentele europene au stabilit o serie de reguli și criterii conform cărora ajutoarele de stat cu obiective orizontale pot fi considerate compatibile cu piața unică. Printre acestea, cele mai importante forme ale ajutoarelor orizontale sunt: Ajutoarele pentru IMM-uri, Ajutoarele de stat pentru cercetare-dezvoltare, Ajutoarele pentru protecția mediului, Ajutorul pentru ocuparea forței de muncă și pentru instruirea angajaților.
Ajutorul pentru întreprinderi
Acesta are ca scop încurajarea dezvoltării IMM-urilor, deoarece joacă un rol determinant în crearea de locuri de muncă și reprezintă, în sens larg, un factor de stabilitatea socială și de creștere economică. Comisia are o serie de condiții mai puțin stricte întrucât ajutorul acordat tinde să afecteze mai puțin condițiile comerciale decât dacă ar fi acordat firmelor mari. Valoarea maximă acordată în baza unei scheme de ajutor pentru salvare și restructurare pentru o companie mică sau medie, nu poate depăși plafonul de 10 milioane de euro, în plus se aplică principiul prima și ultima dată. Regulamentul indică pragurile referitoare la numărul mediu de salariați și pragurile financiare în funcție de care o întreprindere poate fi catalogată drept microîntreprindere, întreprindere mică sau mijlocie – a se vedea Anexa 4 – Tabel 2. Pentru diferențierea pe categorii de întreprinderi, conform Regulamentului CE nr. 800/2008.
Ajutorul pentru instruirea angajaților
Ajutorul se aplică măsurilor de sprijin acordate pentru pregătirea în toate sectoarele de activitate. Instruirea specifică se realizează în principal, în beneficiul postului actual ocupat sau viitor al angajatului. Instruirea oferă calificări transferabile pe scară largă către alte întreprinderi sau domenii de activitate, de asemenea, poate oferi suport programelor naționale de recalificare profesională care doresc coordonarea cerințelor pieței cu abilitățile practice ale forței de muncă doritoare. Ajutorul de instruire prezinta riscuri reduse de distorsionare a concurenței.
Ajutorul pentru ocuparea forței de muncă
Se acordă operatorilor economici ce activează în orice sector, cu excepția industriilor carbonifere, construcții și transporturi și este acordat selectiv în funcție de regiune sau de sectorul de activitate. Acesta poate fi acordat pentru crearea de noi locuri de muncă, angajarea persoanelor defavorizate sau cu handicap, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap. Intensitatea ajutorului nu poate depăși plafonul regional pentru investiții, în cazul IMM-urilor intensitatea netă să nu depășească 75%, pe când în cazul persoanelor defavorizate și cu handicap, intensitatea este de maxim 50%, respectiv 60%. Aceste plafoane se aplică indiferent de sursa finanțării, prin intermediul fondurilor europene sau din venituri naționale.
Ajutoare de stat pentru cercetare – dezvoltare
Se acordă pentru următoarele tipuri de activități: cercetare fundamentală, aplicativă și dezvoltare precompetitivă, fiind finanțate numai următoarele categorii de costuri, considerate eligibile, respectiv: costurile de personal angajat exclusiv pentru realizarea cercetării, costurile instrumentelor, echipamentelor, terenurilor și incintelor necesare, costurile aferente operării – materiale, aprovizionări angajate direct ca rezultat al activității de cercetare. Acest tip de ajutor de stat poate avea intensitate și de 100%, în cazul cercetărilor fundamentale, întrucât sunt departe de piață și nu pot distorsiona concurența, pe de altă parte, ajutoarele pentru dezvoltare precompetitivă, fiind mai aproape de piață, au o intensitate brută de maxim 25% din costurile eligibile ale proiectului.
Ajutoare de stat pentru protecția mediului
Se acordă pentru acțiunile destinate reparării sau prevenirii prejudiciilor aduse mediului sau resurselor naturale în scopul realizării unei dezvoltări durabile. La baza acestui tip de ajutor de stat stau două concepte principale: "poluatorul plătește" – costurile măsurilor de protecție a mediului trebuie să fie suportate de către poluator și principiul "internalizării costurilor", potrivit căruia toate costurile legate de protecția mediului trebuie să fie incluse în costurile de producție ale operatorului economic. Ajutorul trebuie limitat la o perioadă de cinci ani, cu o intensitate de până la 100% pentru primul an și redus proporțional la 0 până în al cincilea an. În cazul ajutoarelor nedegresive, intensitatea este limitată la 50% din costurile eligibile.
2.2.3. Ajutorul sectorial
Ajutoarele direcționate către anumite sectoare de activitate din economia unui stat membru sunt considerate deosebit de dăunătoare din punct de vedere concurențial. Acesta este și motivul pentru care Comisia solicită statelor membre să notifice orice intenție de a acorda ajutoarele în sectoarele respective. Totuși Comisia a recunoscut necesitatea protejării și încurajării sectorului turistic în dinamica economiilor naționale și impactul pozitiv asupra dezvoltării regionale, fiind exceptate de la notificare. În plus, există anumite sectoare sensibile unde ajutorul de stat trebuie să respecte reglementările speciale din politica comună – industria cărbunelui, siderurgia, agricultura, construcțiile. Dintre sectoarele ce beneficiază în prezent de ajutor de stat, vom prezenta succint: transportul aerian, industria autovehiculelor, producția cinematografică și de televiziune:
Transportul aerian
O lungă perioadă de timp, domeniul transportului aerian din Comunitățile Europene a fost caracterizat printr-un puternic intervenționism statal, controlând tarifele, accesul pe piață și capaciatatea de utilizare în comun. În acest sens, Comisia a elaborat și emis în 1994 Instrucțiunile privind ajutorul de stat pentru sectorul transporturilor. Conform acestor instrucțiuni ale Comisiei, ajutorul de operare cu obiectivul de acoperire a pierderilor este în principiu interzis, numai în cazuri excepționale dacă este nevoie de rederesarea flotei aeriene poate fi justificat un astfel e ajutor. El poate fi autorizat, în principal, dacă este legat de obligația de prestare a unui serviciu de transport public de către companiile aeriene, cu precădere în cazul celor care operează în zone defavorizate ale statelor membre, cu o rută de trafic scăzută sau care folosesc aeroporturi în zone greu accesibile dar vitale din punct de vedere macroeconomic. De asemenea, se poate face aplicarea art. 107 alin. (2) lit. a) din TFUE, acordându-se ajutor de stat consumatorulor individuali, cu condiția nediscriminării în funcție de transportatorul ales. În plus, ca urmare a celor întâmplate la 11 septembrie 2001, Comisia a autorizat anumite ajutoare de stat pentru companiile aeriene, în conformitate cu art. 107 alin. (2) lit. b) pentru a acoperi pagubele provocate ca urmare a închiderii temporare a traficului aerian dar și pentru scăderea dramatică a numărului de pasageri ca urmare a panicii create.
Industria siderurgică – constructoare de mașini
În ceea ce privește ajutorul acordat în sectorul construcției de autovehicule, guvernele sunt obligate să notifice orice caz de ajutor mai mare decât ajutorul maxim permis pe care l-ar obține o investiție de 100 mil EURO. Proiectele individuale nu vor beneficia de ajutor de stat daca compania beneficiază de mai mult de 25% din piața produsului sau capacitatea creată prin proiect reprezintă mai mult de 5% din piață. Ajutorul astfel acordat cu respectarea acestor reguli poate fi indexat cu 15% daca este cofinanțat prin Fondurile Structurale ale UE în calitate de proiect de o importanță majoră.
Producția cinematografică și de televiziune
Ajutorul de stat în acest domeniu poate fi acordat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții, ce se regăsesc în Regulamentul CE nr. 794/2004:
Să fie destinat producțiilor cinematografice și de televiziune încadrate în produse culturale;
Producătorii să poată aloca cel puțin 20% din buget pentru a fi cheltuit în statele membre ale Uniunii Europene;
Intensitatea ajutorului nu poate depăși 50% din bugetul cheltuielilor eligibile;
Nu poate fi acordat ajutor de stat de două ori pentru același produs aflat în stadii diferite ale realizării (exemplu: post-producție, furnizare etc.).
Costurile eligibile sunt reprezentate de toate costurile care compun bugetul total al unei producții de cinematografie sau de televiziune.
2.2.4. Ajutorul de minimis
Conform unui principiu general prevăzut la articolul 108 alineatul (3) din TFUE, ajutoarele de stat trebuie notificate Comisiei Europene, pentru ca aceasta să evalueze compatibilitatea lor cu piața internă. Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului îi permite Comisiei să adopte, printr-un regulament, o normă de minimis, conform căreia ajutoarele cu o valoare mică nu sunt considerate ajutoare de stat, fiindcă nu afectează concurența și/sau schimburile comerciale între statele membre ale UE; prin urmare, acestea nu trebuie notificate în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE.
Acest regulament completează Regulamentul general de minimis al Comisiei și se aplică pentru ajutoarele acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general. Astfel de ajutoare nu trebuie notificate în cazul în care valoarea totală a ajutorului de minimis acordat unei întreprinderi care prestează servicii de interes economic general nu depășește 500 000 EUR pe o perioadă de trei ani fiscali și dacă se respectă condițiile privind cumularea. În schimb, plafonul stabilit în Regulamentul general de minimis este de doar 200 000 EUR.
2.3. Metodologia de evaluare a Ajutorului de stat
În conformitate cu art. 108 din TFUE, Comisa are rolul de a preveni situațiile în care statele membre acordă ajutor de stat incompatibil. Bazându-se pe experiența acumulată de-a lungul timpului, Comisia Europeană a introdus o abordare mai economică în evaluarea ajutoarelor de stat. Evaluarea compatibilității unui ajutor reprezintă, în principal, analiza efectelor pozitive ale ajutorului (în termeni de contribuție la realizarea unui obiectiv de interes comun bine definit) comparativ cu efectele negative ale acestuia (în principal denaturarea concurenței și a comerțului), ceea ce constituie testul comparativ. Pentru ca ajutorul să fie declarat compatibil, acesta trebuie să fie necesar și proporțional pentru realizarea unui obiectiv specific de interes comun. Cu toate acestea, abordarea economică mai precisă nu înseamnă că fiecare caz de ajutor de stat face obiectul unei evaluări aprofundate specifice. Utilizând raționamentul economic al testului comparativ, Comisia Europeană a ținut seama de cerințele economice atunci când a stabilit normele generale privind ajutoarele de stat, oferind, în același timp, posibilitatea folosirii sistemului de control cel mai adecvat. In consecință, cazurile cu cele mai mici efecte de denaturare nu sunt considerate ajutor de stat (ajutorul de minimis).
2.3.1. Procedura acordării Ajutorului de stat și instituțiile implicate
Ajutorul de stat este evaluat la nivel național, cât și la nivel european, însă, important de precizat este faptul că doar evaluarea și deciziile luate la nivel european, conferă siguranță juridică beneficiarului. Articolul 108 alin. (3) impune statelor membre să notifice orice ajutor nou sau modificarea ajutoarelor existente Comisiei Europeane și să nu pună în aplicare ajutorul până la momentul autorizării de către Comisie. Astfel sunt instituite două obligații:
Obligația de notificare a oricărei măsuri în fază de proiect, desigur cu excepția celor care nu sunt supuse notificării conform TFUE (a se vedea Ajutorul de minimis);
Obligația suspensivă de interdicție de punere în aplicare până la momentul emiterii deciziei.
De asemenea, art. 108 alin. (3) distinge între ajutorul de stat nou și el existent, ceea ce determină necesitatea analizării diferenței dintre cele două din punct de vedere procedural, dar și al efectelor pe care le au în economiile naționale. Astfel, până la momentul la care au aderat noi state la Uniunea Europeană (Comunitatea Economică Europeană la acel moment), ajutorul de stat existent era format din 5 categorii:
Introdus înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Roma (1957);
Schemele de ajutor și ajutoarele individuale autorizate;
Ajutoarele autorizate tacit;
Ajutoarele față de care s-a prescris dreptul Comisiei de a cere recuperarea;
Ajutorul care în momentul acordării nu este considerat ajutor definit prin cele patru componente, dar devine ulterior ca urmare a evoluției pieței.
Ulterior aderării statelor din 1973 și până în 2004, noțiunea de ajutor de stat existent s-a extins și la măsurile introduse de aceste state înainte de aderarea la Comunităție Europene. Pe de altă parte, ajutor nou înseamnă orice tip de ajutor, respectiv orice schemă de ajutor sau ajutor individual, inclusiv modificarea celor existente. Diferența substanțială constă în faptul că orice ajutor nou trebuie notificat Comisiei, or, cel existent nu necesită această procedură. Procedura în fața Comisiei pentru analizarea Ajutorului de stat este formată din trei faze (a se vedea Anexa 5 – Figura 1):
Analiza preliminară a unui ajutor de stat;
Declanșarea unei investigații oficiale;
Recuperarea sumelor acordate ilegal.
Analiza preliminară a unui ajutor de stat
De regulă, analiza începe în urma unei notificări transmise Comisiei de către un stat membru potrivit primei obligații a acestuia – art. 108 alin. (3) TFUE. De asemenea, analiza preliminară poate fi declanșată din oficiu sau la plângerea unui competitor adresată Comisiei Europene. În cazul notificării, aceasta se realizează printr-un formular de notificare de către statul membru prin intermediul autorității de concurență. În cazul României, pentru a se transmite o notificare este necesar să: fie elaborat proiectul de act normativ sau adminitrativ ce va cuprinde ajutorul și transmis Consiliului Concurenței, acordarea unui aviz al Consiliului Concurenței, transmiterea notificării către Comisia Europeană.
Comisia a elaborat un cod al practicilor optime de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat în care sunt prezentate canalele de comunicare pe care autoritățile din statele membre le pot utiliza pentru a obține o soluționare rapidă a ajutorului de stat. A fost astfel instituită posibilitatea prenotificării, măsură lipsită de forță obligatorie dar care poate furniza informații statului ce notifică cu privire la modalitate de completare a formularului de notificare și informațiile ce trebuie transmise. După cum am precizat anterior, procedura analizei preliminare poate fi declanșată și ex officio de către Comisie sau la plângerea unui competitor dezavantajat. În cazul plângerilor, petentul poate completa un formular pus la dispoziția antreprenorilor dezavantajați. Ca urmare a analizei preliminare, Comisia poate adopta o decizie prin care: fie consideră că măsura analizată nu reprezintă ajutor de stat, fie autorizează acordarea ajutorului de stat fără condiții întrucât se încadrează în excepțiile din TFUE- art. 107 alin. (2) sau (3), fie să declanșeze o investigație aprofundată oficială dacă are dificultăți în a stabili natura ajutorului de stat sau compatibilitatea sa cu piața unică.
Declanșarea unei investigații oficiale
Când Comisia are dificultăți în catalogarea ajutorului de stat sau în a stabili compatibilitatea acestuia, are obligația de a declanșa o investigație potrivit art. 108 alin (2) TFUE. Motivele declanșării se pot referi la: solicitarea de noi informații din partea statului membru, contradicții evidente în argumentarea statului, neclaritatea situației de fapt, incompatibilitatea vădită a măsurii. La momentul deschiderii unei proceduri oficiale de investigare, Comisia poate lua și măsuri temporare pentru a preveni producerea unui prejudiciu pe piață, printre acestea se numără: suspendarea acordării ajutorului de stat sau recuperarea provizorie de către statul în cauză. Procedura de investigație – așa cum se observă din Anexa 6 – Figura 2, are forma unui dialog între Comisie și statul membru – reprezentat de autoritatea de concurență, de asemenea, pot fi invitate pentru a lua cuvântul sau a-și susține părerea și terțe părți: beneficiarul, petentul sau alți competitiori. În uma procedurii de investigație, Comisia poate decide următoarele:
Constatarea că măsura nu intră sub incidența art. 107 alin. (1) neprezentând caracteristicile unui ajutor de stat;
Ajutorul este compatibil cu piața unică fără condiții sau obiecțiuni;
Acordarea ajutorului dar cu condiții;
Decizie negativă, cu obligația impusă statului membru de a abroga, modifica sau recupera ajutorul incompatibil.
Criteriile Comiei Europene pentru adoptarea unei decizii negative:
Ajutoarele de stat au ajutat întreprinderile;
A fost afectat comerțul între statele membre ale Uniunii Europene;
Ajutorul oferă avantaj economic anumitor întreprinderi, sectoare dintr-o regiune;
A fost denaturată concurența sau există acest risc.
Procedura de recuperare a ajutorului incompatibil
Consecința imediată și prevăzută de regulamente în cazul unei decizii negative este anularea actului care a stat la baza acordării ajutorului incompatibil și recuperarea acestuia de la beneficiar. În plus, pentru a putea fi recuperat prejudiciul neutilizării acelor bani în economia statului se decide și impunerea unor dobânzi pe toată perioada de la data acordării și până la momentul rambursării. În cazul Kohlegesetz, în 1973 Curtea a decis faptul că într-adevăr Comsia are dreptul de a recupera ajutorul acordat ilegal. Ajutorul care urmează a fi recuperat în temeiul deciziei Comsiei include și dobânda calculată de la momentul acordării măsurii către beneficiar și până la data recuperării sale. Din punct de vedere legal, considerăm că dobânda are natura unei dobânzi penalizatoare, beneficiarul fiind considerat a folosi în mod ilegal sumele respective și răspunzând delictual, prin urmare se consideră că măsura are efect retroactiv.
Necesitatea recuperării imediate și efective a ajutorului este reflectată în jurisprudența europeană, în cauza Olympic Airways, Curtea a reținut că măsura de implementare a deciziei de recuperare trebuie să fie efectivă și să producă un rezultat concret, indiferent de legislația națională. Curtea a fost tranșantă considerând că această stare de inegalitate și inechitate competitivă nu poate fi prelungită din cauza procedurilor naționale birocratice sau anevoioase. Desigur, prerogativele Comsiei de recuperare a ajutorului de stat decis a fi ilegal, sunt supuse termenului de prescripție de zece ani. Termenul curge de la momentul acordării ajutorului de stat, însă orice măsură adoptată de Comisie întrerupe termenul determinând ca de fiecare dată să curgă unul nou.
Pentru a observa eficacitatea procedurilor Comisie, putem analiza situația ajutoarelor de stat recuperate în ultimii 13 ani, perioada 2000 – 2013: numărul de decizii de recuperare a ajutoarelor: 184, din care au fost recuperate aprox. 11 miliarde 226 mil euro, reprezentând 60% (a se vedea Anexa 3 – Graficul 2).
2.3.2. Testul privind investitorul privat în piață
Pentru a nu se ajunge la măsura dispunerii recuperării ajutorului de stat, atât autoritățile naționale de concurență cât și posibilii beneficiari necesită o serie de modalități prin care să evalueze dacă măsura solicitată/dispusă reprezintă sau nu ajutor de stat incompatibil conform art. 107 alin. (1) TFUE. În aceste sens, a fost aplicat Testul investitorului în economia de piață prin răspunsul următoarelor întrebări: Un investitor privat ar efectua aceeși tranzacție, în aceleași condiții și termeni? Dacă da, atunci nu a fost acordat niciun avantaj companiei respective.
Art. 107 alin. (1) din TFUE trebuie aplicat în concordanță cu principiul că sectoarele public și privat trebuie să fie tratate în mod egal. Existența unui ajutor de stat poate fi exclusă atunci când capitalul este plasat/pus direct sau indirect la dispoziția unei întreprinderi în circumstanțe care corespund condițiilor normale de piață. În această privință, jurisprudența confirmă faptul că măsurile vor constitui ajutor de stat numai în cazul în care beneficiarul dobândește un avantaj competitiv pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață. În astfel de cazuri, statul nu “favorizează” întreprinderile in înțelesul art. 107 (1) din TFUE și, prin urmare, aplicarea regulilor privind ajutorul de stat poate fi exclusă. În funcție de situația concretă, se aplică testului investitorului/creditoului/vânzătorului privat prudent, respectiv trebuie făcută o evaluare comparativă a comportamentului statului în relație cu beneficiarul măsurii față de modul în care un investitor s-ar comporta în relație cu întreprinderea în discuție în aceeași ipostază cu cea a statului. Dacă comportamentul statului este comparabil cu cel al investitorului/creditorului/vânzătorului privat ipotetic, nu este ajutor de stat.
Aplicarea principiului investitorului privat a fost luată în considerare în numeroase ocazii de catre Comisia Europeană și de către instanțele europene. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a definit testul în cauza Syndicat Francais de l'Express International (SFEI) and Others v. La Poste, C-39/94 , ca un mod corespunzător pentru a stabili dacă o astfel de măsură este ajutor de stat este aplicarea criteriului pentru a determina în ce măsură întreprinderea ar fi capabilă să obțină sumele respective pe piețele private de capital". Pe baza precedentelor, pentru evaluarea acestui principiu, sunt relevante următoarele elemente:
este necesară o evaluare a tuturor factorilor relevanți;
un investitor privat va cauta să obțină o rentabilitate acceptabilă a investiției într-o perioadă rezonabilă de timp;
statul nu trebuie să fie comparat cu un investitor care caută pur și simplu câștiguri pe termen scurt ci ca un grup de interese cu planuri pe termen mediu și lung;
un investitor privat va fi ghidat de viabilitatea pe termen lung a investiției.
Comportamentul unui investitor privat într-o economie de piață este ghidat de obținerea unei profitabilități pe termen lung. În mod obisnuit, un investitor privat nu se multumește cu situația evitării înregistrării de pierderi sau cu obținerea unei rate limitate de profitabilitate a investiției sale, ci încearcă să-și maximizeze recuperarea investiției. Se poate spune că investitorul privat alege investiția care i se pare cea mai profitabilă.
Principiul vânzătorului privat prudent este o particularizare a principiului investitorului privat prudent. Acest principiu se aplică în cazul vânzărilor participațiilor statului la societăți comerciale sau în cazul vânzării unor active ale statului.
Principiul creditorului privat prudent se aplică dacă statul are calitatea de creditor al beneficiarului măsurii, respectiv beneficiarul (societate privată sau publică) înregistrează datorii către bugetul de stat sau către bugetul altei entități care administrează resurse de stat sau resurse ale comunităților locale. Ideea de bază a acestui principiu este aceea că un creditor privat caută să obțină plata unui procent cât mai mare din sumele datorate de un debitor aflat în dificultate financiară și nu acceptă ștergerea datoriilor, prescrierea sau remiterea de datorie.
În practică, testul creditorului privat se aplică comparând situația beneficiarului real al măsurii de sprijin din partea statului (măsura de sprijin poate îmbrăca diverse forme cum ar fi: scutire la plata datoriilor, eșalonarea la plată a datoriilor în condiții avantajoase, transformarea datoriilor în acțiuni etc.) cu un beneficiar ipotetic confruntat cu dificultăți financiare similare care urmărește să obțină o scutire parțială/eșalonare a debitelor sale către creditori. Creditorii pot accepta eșalonarea sau renunțarea la o parte din datorii dacă debitorul demonstrează că planul său de restructurare și lichiditățile financiare îi vor permite acestuia din urmă să se redreseze financiar și să plătească sumele datorate. În caz contrar, creditorii se vor afla în postura de a cere executarea silită a datoriilor care înseamnă, de fapt, lichidarea firmei debitoare. Rezultă faptul că ar trebui aplicată o combinație a acestor teste. Un argument puternic în demonstrarea aplicării principiului investitorului/creditorului privat prudent în economia de piață îl reprezintă susținerea concomitentă a respectivei măsuri de sprijin de către investitori/creditori privați alături de autoritatea publică.
2.3.3. Alte metode de identificare a Ajutorului de stat
O abordare economică a identificării ajutoarelor de stat este constituită de testul comparativ- aplicat cel mai adesea de către Comisie, fiind o analiză costuri – beneficii. Testul comparativ conține următoarele elemente de analiză:
Obiectiv de interes comun bine definit
Ajutorul ar trebui să aibă un obiectiv de interes comun bine definit (precum creșterea economică, ocuparea forței de muncă, coeziunea, protecția mediului înconjurător etc.). Acesta poate atât include obiective de eficiență, cât și de echitate. Obiectivul de eficiență vizează corectarea unei disfuncționalități a pieței (de exemplu efecte externe, informații imprecise și probleme de coordonare). Obiectivele de echitate pot include, de exemplu, încadrarea în muncă a lucrătorilor cu handicap sau încurajarea întreprinderilor să creeze uzine în regiuni defavorizate. In anumite cazuri, ajutorul poate fi autorizat, de asemenea, pentru promovarea tranziției către piețe mai eficiente.
Instrument bine conceput
Ideea fundamentală este de a stabili dacă ajutorul este adecvat pentru realizarea obiectivului de interes comun identificat mai sus. In acest scop, răspunsurile la următoarele trei întrebări vor fi cruciale:
Ajutorul de stat este un instrument de politică adecvat? Fără a influența alegerea statelor membre în materie de instrumente de politică, ajutoarele de stat ar trebui utilizate în cazurile în care avantajele utilizării unui instrument selectiv (precum ajutorul de stat) sunt stabilite și demonstrate.
Măsura are efect stimulativ? Ajutorul schimbă comportamentul beneficiarului? Ca urmare a primirii ajutorului, beneficiarul ar trebui să desfășoare activități (i) pe care nu le-ar desfășura deloc în absența ajutorului sau (ii) pe care le-ar desfășura numai parțial sau în mod diferit. Obiectivul este de a se evita acordarea de ajutor de stat pentru o activitate pe care întreprinderea în cauză ar desfășura-o oricum, chiar și în absența ajutorului, în aceeași măsură
Măsura de ajutor este proporțională cu problema abordată? Această întrebare este menită să stabilească dacă aceeași modificare de comportament ar fi putut fi obținută cu un ajutor mai mic. Suma și intensitatea ajutorului trebuie să se limiteze la minimul necesar pentru ca activitatea să aibă loc. In mod normal, ajutorul este considerat proporțional dacă sunt respectate intensitățile maxime de ajutor stabilite de legislație.
In scopul realizării analizei, Comisia trebuie să identifice un scenariu contrafactual. Acesta constă în compararea proiectului care beneficiază de ajutor cu situația ipotetică în care nu s-ar acorda ajutor. Numai în acest mod pot fi analizate anumite obiective de interes comun (de exemplu o disfuncționalitate a pieței) și efectul stimulativ (s-a înregistrat o schimbare în comportamentul beneficiarului).
Analiza efectelor pozitive și negative/bilanț global pozitiv
Acest punct vizează efectele negative posibile ale ajutorului și măsura în care acestea sunt compensate de efectele pozitive. Efectele negative sunt, de principiu, efecte de denaturare a concurenței și comerțului. Efectele negative pot cuprinde excluderea investițiilor private, afectarea stimulentelor dinamice, costurile cu ajutoarele de stat legate de cheltuielile fiscale etc. Pentru ca ajutorul să fie considerat compatibil, un volum mare de efecte negative trebuie compensate într-o măsură suficientă printr-un nivel ridicat corespunzător al efectelor pozitive ale ajutorului. In scopul realizării acestei analize, cele două tipuri de efecte ar trebui exprimate atât în termeni calitativi, cât și, în măsura posibilităților, cantitativi. Comisia va realiza o evaluare globală a impactului asupra producătorilor și agenților de pe piețele vizate de măsura de ajutor. Rezultatul global va depinde de o sumă de caracteristici ale măsurii propuse și va fi evaluat de la caz la caz pentru acelea care fac obiectul evaluării.
2.5. Scurtă analiză a efectelor ajutoarelor de stat compatibile asupra stabilității financiare
Măsurile de sprijin guvernamental au avut un rol esențial în evitarea unui colaps sistemic major. Falimentul Lehman Brothers din septembrie 2008 a condus la creșterea temerilor că și alte sisteme instituționale majore s-ar putea prăbuși și ar duce la dificultăți grave pentru întregul sistem financiar. Atfel, guvernele au declanșat o reacție politică coordonată în cadrul tuturor statelor membre, pentru a putea sprijini sectorul financiar ca acesta să își restaureze stabilitatea și pentru a preveni o criză sistemică, care ar duce la o recesiune pe termen lung sau chiar la depresiune economică în Uniunea Europeană.
Banca Europeană afirmă că aceste măsuri ale anului 2008 au dus la evitarea celui mai rău șcenariu. Începând cu ultimul trimestru al anului 2010, niciun stat membru nu a mai acordat ajutoare de stat noi pentru salvarea sistemului bancar, cu excepția schemei de salvare a activelor irlandeze. În plus, numărul statelor membre care oferea ajutor de stat în baza schemelor deja existente a scăzut – în timp ce în 2008 peste 14 țări ofereau peste de 1 mld. euro ajutor de stat, în 2010 doar 4 țări se mai aflau în această situație printre care Germania, Grecia, Spania și Irlanda. Această scădere puternică de-a lungul timpului, atât cu privire la valoarea ajutorului angajat de către statele membre, precum și la valoarea ajutorului utilizat de instituțiile financiare sugerează că situația din sectorul financiar este mult mai stabilă decât la momentul izbucnirii crizei. Cu toate acestea trebuie menționat faptul că sprijinul oferit de Banca Central Europeană a oferit pe tot parcursul anului 2010 o platformă de suport economic atât sub formă de lichidități cât și prin oferirea de rate ale dobânzilor reduse.
Colapsul Lehman Brothers a dus la o creștere exorbitantă a indicelui EURIBOR-OIS (a se vedea Anexa 14 – Figura 5), care a atins un prag maxim în octombrie 2008, dublu față de valoarea sa din luna precedentă. Marea majoritate a ajutorului de stat a fost angajat ca o reacție la criza de încredere care a lovit piața inter-bancară. Intervențiile cu lichidități ale Băncii Central Europene au fost, de asemenea, concentrate în aceeași perioadă. Ambele măsuri au dus la îmbunătățirea situației pe piața inter-bancară.
Ajutoarele de stat sub formă de garanții au contribuit la relansarea procesului de finanțare a instituțiilor bancare. Incertitudinile de pe piața inter-bancară declanșate de căderea Lehman Brothers au afectat mijloacele prin care băncile se finanțau, acestea încetând să mai acorde credite pe termen lung. De altfel, creditele pe termen lung (cu scadență mai mare de un an) au scăzut ca număr în zona EURO cu peste 40% în trimestrul trei din anul 2008. Schemele de ajutor de stat și intervențiile statelor membre sub formă de garanții au fost create cu precădere în acest scop – pentru a depăși dificultățile (a se vedea Anexa 7 – figura 3).
Emisia de obligațiuni garantate de stat, a scăzut ulterior, în 2010 față de 2009, în special din a doua jumătate a anului 2010, atât în zona euro cât și în cea non-euro, în acele state membre care oferiseră ajutoare de stat sub formă de garanții (Marea Britanie, Danemarca și Suedia). În plus, numărul de bănci care beneficiau de un sistem de garantare s-a înjumătățit de la 80 la 40, în anul 2010, cele mai multe dintre acestea (în număr de 25) fiind bănci daneze. Această ieșire a băncilor de sub dependența de garanțiile de stat a indicat în mod evident o revenire a sistemului bancar pe o piață în care băncile se pot finanța singure fără să aibă nevoie de ajutorul statului. Ajutorul de stat sub forma de garanții bancare a contribuit la relansarea resurselor de refinanțare care începuseră să se diminueze semnificativ în septembrie 2008. Relativa lejeritate prin care au fost implementate aceste scheme de ajutor de stat a demonstrat evidenta lor necesitate pe piața bancară și faptul că instituțiile de credit aveau într-adevăr nevoie de o finanțare sigură și rapidă. Pe de altă parte, ieșirea graduală de pe scena financiară a acestor ajutoare de stat după 2010, sugerează faptul că garanțiile de stat nu au suprîncărcat piața și nici nu a epuizat-o de investitori privați.
Concluzia la care Raportul Comisiei a ajuns este că această formă de ajutor de stat a redus riscul unui colaps financiar major în sistemul instituțiilor bancare, cel puțin pe termen scurt. Desigur, analizând pe termen lung, concluzia la care vom ajunge va fi probabil că această reducere a riscului în sectorul bancare nu a fost chiat atât de lină (a se vedea Anexa 7 – figura 4). În toate statele membre s-a observat că riscul mediu a instituțiilor benefiare și nebeneficiare de ajutor de stat a crescut în cursul anului 2010, condus de creșterea datoriilor de stat.
CAPITOLUL 3. AJUTORUL DE STAT. ABORDARE CANTITATIVĂ ȘI CAZUISTICĂ
3.1. Scurtă analiză privind acordarea ajutorului de stat în perioada 2007-2013
Această analiză este realizată la finalul perioadei de planificare strategică și financiară pentru Uniunea Europeană, perioada 2007 – 2013. Datele ce vor fi prezentate și prelucrate în cadrul analizei nu sunt definitive, ținând cont de faptul că Direcția Generală pentru Concurență a Comisiei Europene a extins perioada de aplicare a liniilor directoare privind ajutorul de stat cu încă 6 luni, până la data de 1 iulie 2014 dar și datorită faptului că nu au fost publicate toate informațiile privitoare la ajutorul de stat din anul 2013. Prin această abordare cantitativă se dorește realizarea unei prezentări comparative cu privire la sumele acordate în ajutoare de stat, pe categorii de măsuri dar și observarea existenței unei mutații cu privire la perioada 2008 – 2010, moment al manifestării crizei financiare în sistemul financiar european.
În primul rând, analizând datele oferite de către Comisia Europeană, ajutorul de stat acordat în temeiul unui cadru temporar este considerat a fi ajutor legat de criză. De aceea, Comisia l-a prelucrat separat de ajutoarele non-criză, în scopul obținerii unei imagini nedistorsionate cu privire la eforturile statelor membre de a acorda ajutoare destinate interesului unic. Prin urmare, analiza aceasta va fi diferențiată în funcție de scopul ajutoarului de stat – de criză sau în afara crizei și în funcție de forma pe care a îmbrăcat-o: subvenții, credite preferențiale, garanții sau injecții de capital, respectiv, ajutor de stat regional, sectorial ori pe orizontală.
Ajutorul de stat acordat în afara situației de criză financiară:
Conform datelor provizorii ale Comisiei Europene, în perioada 2007 – 2012, în cele 27 de state europene de la acel moment, s-a acordat ajutor de stat în valoare de 426.862,6 mil euro ( a se vedea Anexa 8 – Tabelul 3). Conform graficului ( a se vedea Anxa 9 – Graficul 3), anul 2009 a reprezentat pragul maxim în acestă privință. Din acestă sumă, ponderea cea mai mare, de aproape 70% a reprezentat-o ajutorul orizontal, incluzând problemele de dezvoltare regională, în valoare de 301451,5 mil. Euro. Același raport al Comisiei (a se vedea Aexa 10 – Tabelul 4) relevă și faptul că țările cu ponderea cea mai mare în acordarea acestor măsuri sunt: Germania și Franța, urmate de Marea Britanie și Polonia ( a se vedea Anexa 11 – Graficul 4), la polul opus situându-se Estonia, Malta și Luxemburg. Comparând categoriile de ajutor de stat, cu precădere din cadrul celui orizontal – ajutoarele pentru dezvoltare regională au fost preponderente în perioada 2007 – 2009, însă începând cu anul 2010, ajutoarele pentru protecția mediului incluzând Energia au preluat conducerea în clasamentul numărului de ajutoare de stat acordate.
Pentru a trasa o concluzie preliminară cu privire la ajutoarele de stat acordate în perioada 2007 – 2013, observăm clar o descreștere a acestora în număr dar și ca volum, însă cu precădere observăm că ponderea lor în Produsul Intern Brut a scăzut substanțial, de la 1,25 % – în Lituania în anul 2007 (maxim acelui an dintre statele membre), la doar 0,61% în Republica Cehă (maximul anului 2012). O primă concluzie ar fi faptul că ajutoarele de stat sunt mai puține dar mai eficiente.
Ajutoarele de stat acordate în baza schemelor temporare în vederea aplanării crizei financiare:
Între 1 octombrie 2008 și 1 octombrie 2013, Comisia a adoptat peste de 400 de decizii de autorizare a măsurilor de ajutor de stat pentru sectorul financiar. În perioada 2007 – 2013, volumul total al ajutoarelor utilizate pentru sprijinul sistemului bancar (măsuri de recapitalizare și de salvare a activelor) s-a ridicat la 591.9 miliarde euro (4,6% din PIB-ul UE 2012). Garanțiile și alte forme de suporturi de lichiditate au atins apogeul în 2009, cu o cantitate remarcabilă de 906 miliarde € (7,7% din PIB-ul UE 2009). Intensitatea crizei a slăbit treptat în multe state membre de atunci iar cantitatea ajutorului de stat a scăzut și el în 2012 și 2013.
Din toate aceste sume, un număr de 2716 ( a se vedea Anexa 12 – Tabelul 5) de măsuri au fost notificate Comisiei Europene, neîncadrându-se în schemele deja existente sau în măsurile ce nu necesită notificare conform art. 107 alin. (2) din TFUE, iar Comisia a decis în 69 de cazuri că este vorba despre un ajutor de stat incompatibil pretinzând și recuperarea banilor. Sumele recuperate până în acest moment sunt de 11226 mil. Euro, conform informării Comsiei de la 31.12.2013, reprezentând aproximativ 60% din sumele ce trebuia să fi recuperate (a se vedea Anexa 3 – Graficul 2).
Din această scurtă prezentare a datelor statistice privind numărul și volumul ajutoarelor de stat din perioada 2007 – 2013, observăm într-adevăr diferențe consistente între perioada de criză financiară (2008 – 2010) și cea ulterioară, atât cu privire la ajutoarele de stat ce s-au îndreptat către sistemul financiar bancar cât și în privința celor ce vizau măsurile non-criză. Anul 2009 a reprezentat fără îndoială momentul atingerii pragului maxim în toate statele membre ale Uniunii Europene, dovedind în mod evident amprenta crizei financiare asupra măsurilor de ajutor de stat asumate de către statele membre.
3.2. Ajutoare de stat considerate incompatibile cu piața unică. Studii de caz
Cazul Olympic Airways/Airlines
Premisă:
În anii 1994 și 1998 Comisia Europeană a acceptat acordarea de ajutoare de stat de către Grecia dar sub condiția îndeplinirii anumitor cerințe. Cu toate acestea, statul elen nu a respectat condițiile stabilite, prin urmare, Comisia, prin această decizie, trebuia să stabilească dacă ajutoarele acordate în perioada 1994 – 1998 au fost folosite în afara scopului pentru care au fost acordate și dacă Grecia se afla pe punctul de a acorda un nou ajutor de stat incompatibil către compania Olympic Airlines.
Situația de fapt identificată de investigația Comisiei Europene:
În perioada de după ajutorul de stat din 1994, statul elen a eșuat în a colecta contribuțiile fiscale și de securitate socială din partea companiei Olympic Airways, de asemenea a tolerat neplata repetată a taxei pe valoarea adăugată pentru carburant și piese de schimb, a chiriilor pentru spațiile aeroportului, a taxelor de aeroport și a celor percepute din partea pasagerilor ce decolează de pe aeroporturile grecești – taxe impuse și plătite de toate celelalte companii de zbor ce operau în Grecia la acel moment.
Eșecul privatizării companiei de zbor Olympic Airways a avut ca urmare faptul că statul a decis să dividă compania în: Olympic Airlines – partea ce a cuprins diviziile juridice și de zbor ale diferitelor societăți din grupul Olympic și Olympic Servicii Aeriene – cuprinzând diviziile non- zbor. Astfel, statul elen a dorit să elibereze compania nou creată – Olympic Airlines de datoriile către stat a companiei mamă, facilitând privatizarea. La acel moment, al divizării, datoriile necolectate de către stat de la Olympic Airways erau de 207 mil. euro.
Statul elen a creat un cont pentru companie ce urma să fie creditat din banii proveniți din privatizarea companiei de către cumpărător, însă banii ce au intrat în cont au fost ai statului, ca un avans al privatizării ce urmau să fie recuperați după vânzare, în valoare de 130 mil. euro.
Olympic Airways datora taxele spatosimo care trebuiau percepute de la pasageri de către transportatori și ulterior virată statului, scopul acestei taxe era finanțarea Aeroportului Internațional din Atena, unde își avea sediul compania. Statul a suplinit lipsa acestor taxe din partea Olympic Airways prin plata către aeroport de la bugetul de stat și prin majorarea taxelor impuse celorlalți transportatori aerieni, obstucționând concurența pe piață.
În plus, o investigație a Comisiei a descoperit că: guvernul grec a plătit o parte dintr-un împrumut al companiei către Banca AMBRO ABN, iar această sumă plătită de stat nu a fost recuperată niciodată. De asemenea, statul elen a efectuat plăți de leasing în valoare de 11 mil. EURO în calitate de garant al Olympic Airways pentru două aeronave A340, plăți nerecuperate.
Evaluarea ajutorului de stat:
Deși nou creata companie Olympic Airlines este o entitate juridic distinctă de Olympic Airways, este evident faptul că această divizare s-a realizat pentru a evita recuperarea datoriilor către stat, a ajutorului de stat incompatibil și pentru a putea beneficia de un nou ajutor de stat. Această divizare realizată de statul elen a fost realizată cu rea-credință pentru eludarea normelor europene și avea consecințe grave pentru piața comună. În plus, pe lângă datoriile inițiale, de la înființare, Olympic Airlines a beneficiat de condiții mai favorabile de la furnizorii săi în două aspecte: ratele contractelor de leasing au fost mai mici decât cele practicate pe piață, iar măsura a fost luată specific cu privire la această companie, deși ea funcționează în condițiile unei piețe libere. În al doilea rând, Olympic Airlines a fost lăsată să adune datorii la bugetul de stat, iar aceste datorii au fost convertite, ulterior, într-un împrumut pe opt luni. Prin urmare, analizând condițiile ajutorului de stat din art. 107 alin. (1) din TFUE, Comisia a constatat următoarele:
Măsurile au fost acordate de către statul elen utilizând resursele statului – astfel, nu au fost doar măsuri de reducere fiscală și nerecuperare a datoriilor (forme de ajutor de stat controversate în opinia Curții, așa cum am prezentat anterior), dar prin suma de 130.312.459 EURO prin care statul grec a creditat direct contul Olympic Airways aflat în plin proces de privatizare și divizare, s-a realizat un transfer direct de resurse ale statului.
Măsura este selectivă, fiind adresată doar acestei companii și succesoarei ei, toate facilitățile de care a beneficiat Olympic Airways și, ulterior, Olympic Airlines nefiind accesibile celorlalte companii de zbor.
Compania a beneficiat de un avantaj economic, înregistrând un flux de numerar ridicat atât înainte cât și după reorganizare. Este evident faptul că întreprinderea nu a oferit statului elen o contraprestație echivalentă sau suficientă pentru sumele nerambursate sau încasate. Distorsionarea comerțului și a concurenței sunt evidente, dat fiind că pentru a suplini lipsa taxelor colectate de la Olympic Airways și ulterior Olympic Airlines, statul a recurs la creșterea taxelor impuse celorlalte companii de pe piață.
Decizia Comisiei Europene:
Comisia a constatat încălcarea articolului 87 alin. (1) din TCE (actualul art. 107 alin. 1 din TFUE) și nu a gasit aplicabile niciuna dintre excepțiile enumerate în aliniatele 2 și 3 ale aceluiaș articol. Prin urmare, prin Decizia numărul 2003/372/EC, Comisia a găsit ajutorul de stat acordat ca fiind incompatibil cu Tratatul privind Comunitățile Europene și a dispus recuperarea a 41 de milioane de EURO de către statul elen de la Olympic Airlines în calitate de succesor al Olympic Airways.
Comentarii și aplicarea testului investitorului privat în economie:
Decizia Comisiei Europene nu a fost una surprinzătoare însă ceea ce interesează în acest caz este modul în care Comisia a ales să interpreteze divizarea Olympic Airways și reorganizarea sa într-o persoană juridică nou creată – Olympic Airlines. De asemenea, întrebarea privitoarea la, cum s-ar putea aplica testul investitorului privat și dacă statul grec l-ar fi trecut, are un răspuns simplu: problema esențială deriva din faptul că, statul întrunește atât calitatea de proprietar al firmei beneficiare, cât și pe cea de „donator” al ajutorului. Cu alte cuvinte, întrebarea ce se pune în asemenea cazuri este dacă și în ce măsură, diversele forme de intervenții financiare ale statului în sprijinul procesului de restructurare sunt comparabile cu cele ale unui investitor privat acționând în circumstanțe similare – cu alte cuvinte, ale unui investitor privat confruntat cu problema de a redresa o activitate economică nerentabilă pentru a o putea vinde ulterior la un preț profitabil. Cazurile cele mai comune din această categorie presupun fie o injecție de capital public, fie acordarea de împrumuturi subvenționate, fie ștergerea de datorii sau reeșalonarea plății acestora, însă reprezintă acestea modul în care ar acționa un investitor privat preocupat în primul rând de profit? Consider că ca în asemenea situații comportamentul statului nu trebuie neaparat comparat cu cel al unui investitor privat motivat de considerente legate de profit pe termen scurt, ci mai degrabă cu acela al unui grup privat aplicând o strategie economica „structurală” pe termen mediu sau lung sau al unui creditor privat dovedind îngaduință față de firma datornică în speranța de a-și recupera creanța. În speța de față era evident însă, faptul că Olympic Airways nu intenționa să achite datoriile față de stat și că se afla și în imposibilitatea de a fi privatizat. Prin urmare, un investitor sau un grup privat ar fi ales soluția lichidării companiei pentru recuperarea datoriilor și nu aceea a diviziunii și injecțiilor de capital.
Într-o situație similară, un investitor privat prudent, aflat într-o piață liberă nu ar fi acționat la fel, ținând cont că, era clar că, nu își va recupera datoriile și că bunurile ce puteau fi executate silit erau fie indisponibilizate, fie dispăreau din patrimoniul companiei într-un ritm alert. Prin urmare, statul grec nu a trecut testul investitorului privat.
Cazul Privatizarea Automobile Craiova
Premise:
Automobile Craiova era o întreprindere ce activa în domeniul producerii și comercializării de mașini și piese auto. Statul român, în 2007 deținea 72,4% din acțiunile acestei întreprinderi, prin intermediul AVAS – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Restul de 27,6% erau deținute de un fond de investiții privat. În 2006, cifra de afaceri a Automobile Craiova a fost de 2,14 milionae de EURO. În mai 2007, AVAS și-a anunțat intenția de a vinde participația de 72,4% pe care o deținea în cadrul Automobile Craiova. Doi investitori potențiali s-au arătat interesați prin cumpărarea dosarului de prezentare – Ford Motor Company și General Motor Company. Dosarul de cumpărare conținea anumite condiții legate de minimul de producție ce trebuie asigurat de cumpărătorul privat, ocuparea forței de muncă și investiții. Prețul reprezenta doar 1/3 din punctajul total al procesului de privatizare. Ford a câștigat licitația, oferind 57 de milioane euro. Existența acestor condiții a dus la suspiciunea că acest proces de privatizare a fost un ajutor de stat acordat companiei privatizate, prin urmare Comisia a început procedura oficială de investigare.
Situația de fapt identificată prin investigația Comisiei Europene
În primul rând, grila de evaluare stabilea că:
Prețul oferit de cumpărătorul privat reprezenta 35% din punctajul total;
Investițiile totale reprezentau 25%;
Realizarea unui grad de integrare a producției de automobile pe platforma de la Craiova de 60% până în al patrulea an, a reprezentat 20%;
Angajamentul față de un nivel de producție de peste 200.000 de automobile a cântărit 20%.
Dacă ultimele două criterii nu erau îndeplinite conform cerințelor și în termenele cerute de AVAS, ofertanții ar fi primit 0 puncte, prin urmare, se înțelege că era imposibil pentru un investitor privat care dorea să folosească uzina de automobile în alte scopuri decât cel de producție automobile, să câștige exclusiv printr-un preț superior celorlalți ofertanți. În plus, această repartizare a punctajului ducea la scăderea prețului obținut de stat dar la creșterea nivelului investițiilor și a veniturilor companiei aflate în curs de privatizare.
În al doilea rând, încă de la momentul anunțării intenției de privatizare, statul român a precizat clar că privatizarea urmărește, în primul rând, menținerea locurilor de muncă în cadrul Automobile Craiova, prin urmare, orice investitor ce dorea să acorde o altă destinație uzinei și prin urmare necesita o forță de muncă diferit calificată era dezavantajat și chiar descurajat să participe la licitație.
Pe de altă parte, România s-a apărat menționând că aceste condiții au fost transparente, că au fost aduse la cunoștința potențialilor investitori și că erau condiții ce puteau fi negociate ulterior cu câștigării licitației. România explică faptul că Automobile Craiova nu avea datorii la stat cu excepția celor decurgând din activitățile curente și că statul român nu a acordat nicio scutire de datorie. De asemenea, Ford – parte terță în fața Comisiei a afirmat că avusese intența de a plăti un preț de maxim 71,4 mil EUR, pentru 100% din acțiuni iar întrucât a obținut doar 72% urma să plătească 51 de mil EUR, prețul final de 57 mil EUR fiind superior celui pe care oricum plănuia Ford să îl livreze, indiferent de condițiile de contractare.
Evaluarea ajutorului de stat:
În conformitate cu articolul 107 alin. (1) (fostul art. 87) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu excepția derogărilor prevăzute de tratat, este incompatibilă orice formă de ajutor de stat acordat de un stat membru folosindu-se de resursele sale, care denaturează concurența prin acordarea unui avantaj unei întreprinderi în măsura în care afectează schimburile comerciale, urmează astfel, să analizăm cele patru componente ale ajutorului de stat pentru a concluziona dacă condițiile contractului de privatizare Automobile Craiova a reprezentat un ajutor de stat incompatibil:
Prețul de vânzare este mai puțin important decât suma investițiilor totale și de producție ce urmau a fi realizate de cumpărător, așa cum am argumentat de la început, statul român a acceptat posibilitatea de a nu obține cel mai ridicat preț posibil, renunțând astfel la veniturile pe care le-ar fi putut câștiga printr-o privatizare lipsită de condiții, în care cel mai bun preț să câștige. Prin urmare, sunt implicate resursele statului. De asemenea, condțiile impuse au descurajat potențialii investitori în a prezenta o ofertă ce ar fi putut fi din punct de vedere financiar mai avantajoasă petru statul român, compania fiind astfel vândută sub valoarea sa reală pe piață.
O măsură nu poate fi considerată ajutor de stat dacă nu ar conferi un avantaj, în acest caz, avantajul fiind conferit întreprinderii privatizate – Automobile Craiova. Avantajul există dacă beneficiarul obține ceva pozitiv din partea statului, ceva imposibil de obținut în condiții de piață normale. Acestă cerință poate fi verificată printr-o cercetare cu privire la poziția statului român – de agent economic sau de autoritate de stat. Ținând cont de faptul că vânzarea nu s-a realizat la bursa de valori ci printr-o vânzare comercială, în care statul a impus propriile condiții, inacceptabile dacă ar fi fost un investitor privat pe piață. Condițiile de politica industrială, dezvoltare regională sau ocuparea forței de muncă nu reprezintă motivația unui investitor pe piață iar acest aspect a fost statuat în nenumărate rânduri și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Măsura este în mod evident selectivă întrucât se referea doar la privatizarea Automobile Craiova.
Automobile Craiova este o întreprindere producătoare de automobile și piese de schimb, produsele sale fiind comercializate pe scară largă în Uniunea Europenă. Observăm deci, că măsura poate denatura concurența și poate afecta schimburile comerciale între statele membre. De asemenea, prin faptul că aceste condiții obligau la privatizarea către un cumpărător cu același profil – producător de automobile, este denaturată concurența față de investitorii care ar fi dorit schimbarea destinației uzinelor, este favorizat astfel sectorul constructor de mașini.
Analizând elementele ajutorului de stat, observăm faptul că impunând astfel de condiții și acceptând, în consecință, că nu va obține cel mai bun preț pentru acțiunile sau activele pe care le deține, statul nu a trecut testul investitorului privat în economie, care ar încerca să obțină cel mai ridicat preț posibil. Un agent economic în cadrul economiei de piață nu ar avea un interes economic să impună condiții ci ar vinde întreprinderea ofertantului a cărui ofertă este cea mai avantajoasă din punct de vedere financiar, care ar fi apoi liber să decidă viitorul întreprinderii sau al activelor achiziționate.
Fiind întrunite elementele unui ajutor de stat, trebuie analizat cuantumul acestuia și dacă se încadrează într-una dintre formele considerate compatibile de către Tratat. Valoarea autorului de stat este reprezentată de diferența dintre valoarea de piață a întreprinderii (cel mai ridicat preț posibil) și prețul efectiv primit. Analizând valoarea contabilă a întreprinderii la momentul licitației, conform bilanțului contabil la data de 31 martie 2007, valoarea netă a activelor participației AVAS de 72,4% este de 83,928 mil euro, diferența fiind de 26, 928 mil euro.
Concluzii
Ajutorul de stat a fost considerat a fi în valoare de 26,928 mil EUR, iar întrucât nu a fost notificat Comisie și nu se încadra între ajutoarele compatibile per se cu piața unică, Comsia l-a identificat ca fiind ajutor de stat acordat ilegal și a dispus recuperarea lui. Beneficiarul a fost Automobile Craiova prin urmare, ajutorul trebuia recuperat de la aceasta sau de la orice întreprindere ce îi succedă. România a avut un termen de patru luni pentru a recupera ajutorul de stat iar în iunie 2008, Ford a plătit AVAS suma de 26, 928 mil EUR valoarea ajutorului de stat, în calitate de succesor al Automobile Craiova.
Comentarii și testul investitorului privat în economie:
În primul rând consider că este necesară o analiză asupra modului în care Comisia a înțeles să interpreteze art. 107 alin. (1) din TFUE, mai precis, condiția ajutorului acordat de către stat din resursele statului. În acest caz forma ajutorului de stat nu a constat nici în subvenții, garanții sau injecții de capital ori deduceri fiscale sau a creanțelor companiei față de stat. În această speță, în mod surprinzător ajutorul de stat a constat în politica industrială și a locurilor de muncă realizată de stat implicând privatizarea Automobile Craiova. Întrucât compania se afla într-o zonă în care forța de muncă este specializată în industria producătoare de mașini și întrucât această industrie este profitabilă pentru statului român, acesta a încercat introducerea unor condiții absolute în procesul de privatizarea prin care să se asigure că uzinele de la Craiova nu își schimbau destinația. Prin faptul că a dorit impunerea unor elemente de politică macroeconomică în procesul de privatizare, în favoarea Automobile Craiova, măsura a fost considerată de către Comisia Europeană, ajutor de stat. Un alt caz de interpretare extensivă a ceea ce înseamnă resurse ale statului o regăsim în puternic controversatul caz France Telecom în care declarațiile televizate ale unui prim-ministru, de sprijinire a unei companii de stat franceze aflate în criză financiară au dus la stoparea scăderii raitingului respectivei companii iar Comisia a considerat că aceste declarații, însoțite de persoana primului ministru aflat într-o poziție de autoritate publică reprezintă o formă de capital de stat și prin urmare resursă a statului ce a conferit France Telecom un avantaj selectiv ce poate distorsiona concurența.
Revenind la cazul României în speța Automobile Craiova, acesteia îi putem aplica testul investitorului privat în economie pentru a observa dacă statul s-a comportat asemenea unui agent economic al cărui obiectiv este profitul sau a avut comportamentul unei autorități publice. Ținând cont de faptul că a renunțat la posibilitatea obținerii unui preț superior în schimbul îndeplinirii unor politici economice, considerăm că un agent economic ar fi ales să desfășoare licitația de privatizare în vederea obținerii celui mai bun preț sau ar fi ales să listeze participația de 72% pe bursă, nefiind cu adevărat interesat de planurile cumpărătorului pentru viitorul uzinelor.
3.3. Ajutoare de stat considerate compatibile cu piața unică. Studiu de caz
Cazul Salvarea băncii daneze Max
Premise:
La 21 septembrie 2011, Danemarca a informat Comisia cu privire la intenția sa de a salva o bancă de la faliment, în următoarele săptămâni. Prin urmare, Comisia trebuia să investigheze cu privire la această măsură pentru a observa dacă reprezintă ajutor de stat iar în acest caz dacă este compatibil cu piața unică.
Situația de fapt:
Max Bank A/S (denumită în continuare "Max Bank" sau "banca"), este o bancă de dimensiuni mici, care a avut un bilanț de 9,4 miliarde DKK (1,2 miliarde de euro) la sfârșitul anului 2010. Max Bank este activă in principal in partea de sud și vest a Zeelandei, Danemarca. Sediul central al băncii se află în Næstved Harbour. În raportul său interimar din 2011 (30 august 2011), Max Bank a raportat pierderi din deprecierea monedei națioanale în valoare de 79,200,000 DKK (10,6 milioane EUR) la credite și avansuri, precum și ajustări de valoare negative de 8.6 milioane DKK (1,2 milioane EUR). Performanța băncii a fost, de asemenea, influențată de costurile totale non-recurente de 14,7 milioane DKK (2,0 milioane EUR) referitoare la falimentele Amagerbanken și Fjordbank Mors (două bănci daneze).
Autoritățile daneze au declarat că Max Bank are împrumuturi în sumă de DKK 6.1 miliarde de euro (0,82 miliarde de euro), și investiții majore în proiecte imobiliare, a căror prețuri erau într-o cădere liberă în Danemarca în 2011. În consecință Danemarca a considerat că se simte nevoia unei intervenții a statului pentru rederesarea băncii. Au fost propuse mai multe modele de ajutor de stat:
Model I – Fondul de garantare pentru deponenți și investiții (în continuare "Fondul") alături de FSC (Corporația pentru Stabilitate Financiară) oferă o compensație băncii care va achiziționa Max Bank aflată în criză. Compensarea constă în sumele necesare băncii cumpărătoare pentru a-i plăti pe creditorii băncii Max Bank, a căror creațe sunt scadente.
Model II. – banca aflată în colaps este transferată către FSC și divizată în: Banca Roșie ( ce va fi lichidată) și Banca Verde ( ce va fi pusă spre vânzare). Statul și Fondul oferă o compensație Băncii Roșii pentru a-și putea plăti creditorii.
Evaluarea ajutorului de stat:
Măsurile sunt furnizate prin intermediul FSC. Acesta este o componentă cheie a sistemului pentru băncile din Danemarca, ca un instrument înființat de către autoritățile daneze pentru a oferirea de ajutor pentru lichidarea planificată – a băncilor insolvabile. Atât în Modelul I cât si Modelul II, compensațiile sunt acordate de Fond și de către stat (prin intermediul FSC). Compensația oferită de către stat este plătită de la bugetul de stat prin FSC.Prin urmare, este plătită din resurse de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.
Măsurile în favoarea Max Bank ar putea implica un avantaj selectiv pentru următorii beneficiari: în conformitate cu modelul I: banca ce va prelua Max Bank iar conform modelului II: cumpărătorul Băncii Verzi și creditorii Băncii Roșii care vor putea să își recupere creanțele în întregime din resursele statului.
Utilizarea Modelui I sau II ar privi o singură bancă și succesorul său economic, prin urmare este o măsură selectivă.
Avantajul procurat de măsurile acestea ar consolida poziția beneficiarilor comparativ cu cea a concurenților lor pe piața bancară. Având în vedere integrarea pe piața bancară la nivel european, măsurile sunt considerate ca posibilități de denaturare a concurenței și afectează schimburile comerciale între statele membre.
Prin urmare, Comisia concluzionează că măsurile constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. Articolul 107 alin. (3) lit. (b) din TFUE prevede că ajutorul de stat poate fi considerat compatibil cu piața unică în cazul în care acesta este destinat să remedieze perturbări grave ale economiei dintr-un un stat membru. Având în vedere condițiile din acel moment de pe piețele financiar dar și practica prezentată, de acordare de ajutoare de stat , Comisia consideră că măsurile pot fi acordate în temeiul acestei dispoziții.
Concluzii:
Prin decizia nr. SA 33639 (2011/N), Comisia concluzionează că măsurile de ajutor de salvare a Max Bank, prevăzute atât de Model I și II sunt în conformitate cu condițiile de Comunicarea privind sectorul bancar, deoarece în acest caz: ajutorul este adecvate și bine orientate, limitat la minimum necesar, există o contribuție proprie suficientă de către bancă și sunt luate măsuri de limitare a efectelor colaterale negative pentru concurenți.
CONCLUZII
Concurența are ca scop eliminarea firmelor ineficiente, realocarea resurselor și stimularea inovației și a progresului tehnic. Măsurile de ajutor de stat constituie însă, de cele mai multe ori, o barieră importantă în calea jocului concurențial. În situația eșuării unor firme, acordarea de ajutoare de stat sub oricare dintre formele prezentate, s-a dovedit a fi o măsură profund anticoncurențială și prin care este perturbată funcționarea pieței. Deși noțiunea de ajutor de stat nu a fost clar definită prin legislația europeană, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene dar și „jandarmul tratatelor” – Comisia Europeană, au identificat elementele unei măsuri de ajutor de stat: folosirea resurselor statului, selectivitatea măsurii, existența unui beneficiar și distorsionarea sau amenințarea cu distorsionarea concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre. Prin urmare, în finalul lucrării, considerăm ca putem realiza propria definiție a ajutorului de stat, bazată pe elementele menționate: reprezintă răul necesar, care folosit în mod ineficient de către statele membre ale Uniunii Europene, prin intermediul autorităților sau a instituțiilor publice subordonate guvernelor în orice fel, acordă agenților economici avantaje nemeritate, folosindu-și resursele existente sau potențiale și creând astfel posibilitatea alterării concurenței și a comerțului pe piața unică.
În cuprinsul acestei lucrări, am realizat, atât o trecere în revistă a noțiunilor teoretice ce țin de Ajutoarele de stat, cât și o prezentare cantitativă și cazuistică relevantă pentru aceste noțiuni, prin analizarea a trei cauze iconice: Olympic Airlines, Automobile Craiova și Max Bank. Prin intermediul acestor analize, au fost exemplificate elementele teoretice și a fost aplicat testul investitorului privat în economia de piață. Rezultatele acestor analize, pot fi succint descrise în câteva recomandări:
Pe de o parte, statele membre nu înțeleg întotdeauna regulile concurențiale și rolul pe care acestea îl au în dezvoltarea armonioasă a pieței, în vederea formării libere a prețului. Agenții intervențiilor publice trebuie să învețe să se comporte asemenea investitorilor privați a căror scop este obținerea de profit pe termen mediu și lung. Profitul realizat prin respectarea regulilor concurențiale obținut de către state se va traduce în bunăstarea consumatorilor și implicit dezvoltarea firmelor.
Pe de altă parte Comisia Europeana a inițiat un proces amplu de modernizare a ajutoarelor de stat, la nivelul Uniunii Europene. Acest proces, ar trebui să vizeze modificarea și implicit simplificarea regulilor privind ajutoarele de minimis, precum și celeritatea cu care Comisia se pronunță asupra notificărilor dar și extinderea viziunii cu privire la acele cazuri și situații cu un impact negativ asupra pieței.
Ajutorul de stat ar trebui să fie orientat mai eficient către creșterea sustenabilă a politicilor prin încurajarea consolidării bugetare, limitarea distorsiunilor la nivelul concurenței și păstrarea unei piețe comune deschise. Pentru o mai bună previzibilitate, se recomandă stabilirea unor noțiuni clare a căror interpretare extensivă să fie un caz de excepție și nu regula.
BIBLIOGRAFIE
Cărți de specialitate:
Calciu C. (2009). „Ajutoarele de stat și Mediul concurențial în zonele defavorizate”. Teză de doctorat ASE.
Diaconescu M. (2004). „Economie Europeană”. Editura Uranus.
Drăgan G. (2005). „Uniunea Europeana între federalism și interguvernamentalism. Politici comune ale Uniunii Europene”. Editura ASE.
Drăgan G., Miron D., Marinaș L. & Ilie F. (2002). „Economia Uniunii Europene”. Editura Luceafarul.
Fuerea A. (2013). „Manualul Uniunii Europene”. Editura C.H. Beck.
Fuerea A. (2003). „Drept comunitar al afacerilor”. Editura Universul Juridic.
Fuerea A. (2013). „Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene”. Editura C.H. Beck.
Hay D. & Vickers J. (1987). „The Economics of Market Dominance”. Wiley-Blackwell Inc.
Miron D. (2002). „Economia Uniunii Europene”. Editura Luceafărul.
Miron D. Folcuț O. (2008). „Economia Integrării Europene”. Editura Universitară.
Nicolaides P. (2008). State Aid Policy in the European Community. Editura Wolters Kluwer.
Pelkmans J. (2003). „Integrare europeană – metode și analiză economică”. Regia Autonomă "Monitorul Oficial".
Pilan C. (2010). „Ajutorul de stat- Afaceri pe bani publici”, Editura Universul Juridic.
Popescu Gh. (2007). „Economie Europeană”. Editura Economică.
Prisecaru P. (2004). „Politici comune ale Uniunii Europene”. Editura Economică.
Vasiliu R. (2009). „Concurența și ajutorul de stat”. Editura Tribuna Economică.
Ward D. (2008). „The European Union and the Culture Industries. Regulation and the public interest.” Ashgate Publishing Limited.
Articole de specialitate:
Pilan C. (2007). „Principiul investitorului/creditorului privat prudent în practica judiciară în materie de Ajutor de stat”. Revista Română de Concurență nr. 4/2007.
Pilan C. & Secure C. (2006). „Fondurile europene și ajutorul de stat”. Concurența – Studii și cercetări privind protecția concurenței economice Buletin al DMT- an III nr. 1-2 (5-6).
Vass A. (2008). „Ajutoarele de stat mai puține, dar mai eficiente”. Revista ”Tribuna Economică” nr. 48/2008.
Surse de pe Internet:
http://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/index.html#rep_2010 (30.04.2014).
http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=T-41/96 (11.05.2014).
http://old.eur-lex.europa.eu/RO.pdf (11.05.2014).
http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&jur=C,T,F&num=85/76&td=ALL (18.05.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/studies_reports.html (18.05.2014).
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013-14.pdf (18.05.2014).
http://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/2013/part1_ro.pdf (18.05.2014).
http://www.europarl.europa.eu/regdata/etudes/etudes/join/2013/492479/ipol-econ_et2479_en.pdf (21.05.2014).
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id8081/consiliul_concurentei_raport.pdf (28.05.2014).
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/txt/?uri=celex:61973cj0173 (2.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/vademecum_on_rules_09_2008_ro.pdf (16.06.2014).
http://www.renascc.eu/documente/-%20Reglementari%20procedurale_446ro.pdf (16.05.2014).
http://www.ajutordestat.ro/documente/Formulare%20%20-%20Anexa%201_414ro.pdf (21.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/forms/intro_en.html (21.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/publications/reports/temporary_stateaid_rules_en.html (28.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/conceptual_remarks_en.html (30.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html (30.06.2014).
ANEXA 1.
LEGISLAȚIA UNIUNII EUROPENE CU PRIVIRE LA POLITICA DE CONCURENȚĂ
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Articolul 101
(ex-articolul 81 TCE)
(1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
— oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
— oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
— oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.
Articolul 102
(ex-articolul 82 TCE)
Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;
(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
Articolul 103
(ex-articolul 83 TCE)
(1) Regulamentele sau directivele utile în vederea aplicării principiilor prevăzute la articolele 101 și 102 se adoptă de către Consiliu, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.
(2) Dispozițiile prevăzute la alineatul (1) urmăresc în special:
(a) să asigure respectarea interdicțiilor prevăzute la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 prin instituirea de amenzi și penalități cu titlu cominatoriu;
(b) să determine normele de aplicare a articolului 101 alineatul (3), luând în considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficientă și, pe de altă parte, de a simplifica pe cât posibil controlul administrativ;
(c) să precizeze, dacă este cazul, domeniul de aplicare a articolelor 101 și 102 în diferitele ramuri economice;
(d) să definească rolul Comisiei și al Curții de Justiție a Uniunii Europene în aplicarea dispozițiilor prevăzute de prezentul alineat;
(e) să definească raporturile între legislațiile interne, pe de o parte, și dispozițiile prezentei secțiuni, precum și cele adoptate în temeiul prezentului articol, pe de altă parte.
Articolul 104
(ex-articolul 84 TCE)
Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 103, autoritățile statelor membre hotărăsc cu privire la admisibilitatea acordurilor, deciziilor și a practicilor concertate și cu privire la folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante pe piața internă, în conformitate cu legislația națională și cu dispozițiile articolului 101 și, în special, ale alineatului (3), precum și ale articolului 102.
Articolul 105
(ex-articolul 85 TCE)
(1) Fără a aduce atingere articolului 104, Comisia asigură aplicarea principiilor stabilite la articolele 101 și 102. La cererea unui stat membru sau din oficiu și în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, care îi acordă sprijin, Comisia investighează presupusele cazuri de încălcare a principiilor menționate mai sus. În cazul în care constată existența unei încălcări, Comisia propune măsuri adecvate pentru ca aceasta să înceteze.
(2) În cazul în care încălcarea nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o decizie motivată. Comisia poate publica decizia și poate autoriza statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situației, măsuri ale căror condiții și norme de aplicare le stabilește.
(3) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 103 alineatul (2) litera (b).
Articolul 106
(ex-articolul 86 TCE)
(1) În ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă și nu mențin nici o măsură care contravine normelor tratatelor și, în special, celor prevăzute la articolul 18 și la articolele 101-109.
(2) Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii.
(3) Comisia asigură aplicarea dispozițiilor prezentului articol și adresează statelor membre, în cazul în care este necesar, directivele sau deciziile corespunzătoare.
ANEXA 2.
Ajutoarele de Stat
Articolul 107
(ex-articolul 87 TCE)
(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere situația lor structurală, economică și socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la propunerea Comisiei.
Articolul 108
(ex-articolul 88 TCE)
(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne.
(2) În cazul în care, după ce părților în cauză li s-a solicitat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăște desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie. În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 și 259. La cererea unui stat membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că un ajutor acordat sau care urmează să fie acordat de acest stat trebuie să fie considerat compatibil cu piața internă, prin derogare de la dispozițiile articolului 107 sau de la regulamentele prevăzute la articolul 109, în cazul în care o astfel de decizie este justificată de împrejurări excepționale. În cazul în care, în legătură cu acest ajutor, Comisia a inițiat procedura prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresată Consiliului de statul în cauză va avea ca efect suspendarea procedurii menționate până când Consiliul se pronunță asupra acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunță în termen de trei luni de la formularea
cererii, Comisia hotărăște.
(3) Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.
4) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 109, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.
Articolul 109
(ex-articolul 89 TCE)
Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta toate regulamentele utile pentru aplicarea articolelor 107 și 108, și poate stabili, în special, condițiile de aplicare a articolului 108 alineatul (3) și categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această procedură.
ANEXA 3.
Grafic 1. Structura ajutorului de stat acordat la nivel european, în funcție de natura ajutorului de stat, în anul 2012
Sursa: Concepție proprie, 2014
Grafic 2. Procentajul Ajutoarelor de Stat recuperate în perioada 2000-2013, raportat la valoarea acestora
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 4.
Tabel 1. Pragurile de notificare pentru diferitele regiuni cu intensitatea ajutorului de stat
Sursa: http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/g24242_ro.htm, 2014
Tabelul 2. Diferențierea pe categorii de întreprinderi conform Regulamentului CE nr. 800/2008
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 5. Figura 1. Schema procedurii de analiză a ajutorului de statANEXA 6.
Figura 2. Modalitatea de desfășurare a procedurii în fața Comisiei
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 7.
Figura 3. Garanțiile de stat aprobate și utilizate de către instituțiile financiare în perioada oct. 2008 – dec. 2009
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
Figura 4. Evoluția băncilor europene, comparativ între cele beneficiare de ajutor de stat și cele nebeneficiare.
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 8.
Tabelul 3. Sumele reprezentând ajutor de stat, 2007 – 2012
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 9.
Graficul 3. Sumele acordate ca ajutoare de stat în afara crizei, în perioada 2007 – 2012 ( exprimate în mil. EUR).
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 10.
Tabelul 4. Sumele acordate ca ajutor de stat în state membre, 2007 – 2012 (mil. Euro)
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu , 2014
ANEXA 11.
Graficul 4. Reprezentarea grafică a sumelor acordate ca ajutor de stat în statele membre ale UE
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 12.
Tabelul 5. Numărul total de notificări a schemelor de ajutor de stat depuse în fața Comisiei de către statele membre
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 13.
Figura 5. Evoluția indicelui EURIBOR-OIS în perioada 2007 – 2010.
Sursa: Commission Staff Working Paper, 2011
ANEXA 14.
Legislația și alte documente oficiale ce fac referire la Ajutorul de Stat în Uniunea Europeană:
Lista aceasta cuprinde referiri la regulile principale din documentația europeană cu privire la Ajutorul de Stat.
Regulamentul (UE) nr. 734/2013 de modificare al Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE ;
Regulamentul (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 108 din TFUE (versiune consolidată, neoficială);
Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului de aplicare a art. 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale;
Comunicarea Comisiei Europene din 27.09.2005 privind modalitățile de transmitere electronică a notificărilor ajutoarelor de stat, inclusiv adresele, precum și dispozițiile necesare pentru asigurarea protecției informațiilor confidențiale;
Comunicarea Comisiei C(2003) 4582 din 01.12.2003 privind secretul profesional în deciziile din domeniul ajutorului de stat;
Comunicarea Comisiei din 09.04.2009 privind cooperarea dintre instanțele naționale și Comisie în domeniul ajutorului de stat;
Comunicarea Comisiei din 22.05.2002 privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal;
Comunicarea Comisiei din 15.11.2007 pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a Statelor Membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil;
Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor;
Comunicarea Comisiei din 29.04.2009 privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat;
Comunicarea Comisiei din 29.04.2009 privind Codul practicilor optime de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat;
Comunicarea Comisiei din 13.11.1993 privind aplicarea art. 92 și 93 din Tratatul CE și a art. 5 din Directiva 80/723/CEE a Comisiei în cazul întreprinderilor publice din industria prelucrătoare;
Directiva Comisiei din 16.11.2006 privind transparența relațiilor financiare dintre autoritățile publice și întreprinderile publice, precum și transparența financiară în cadrul anumitor întreprinderi ;
Comunicarea Comisiei din 10.07.1997 privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice;
Regulamentul (CE) nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piața comună în aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare);
Regulamentul (UE) nr. 1224/2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/2008 cu privire la perioada de aplicare a acestuia;
Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de minimis;
Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;
Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007 – 2013;
Orientări comunitare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014 – 2020;
Cadrul comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării prevederilor Cadrului comunitar privind ajutorul pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului;
Orientările comunitare privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012;
Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor în capitalul de risc în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;
Comunicarea Comisiei privind modificarea Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor în capitalul de risc în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;
Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
Comunicarea privind prelungirea valabilității Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a celor cu handicap, care fac obiectul notificării individuale;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru formare care fac obiectul notificării individuale;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru evaluarea detaliată a ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții;
Orientările comunitare pentru aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă;
Comunicarea Comisiei din 02.07.2009 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune;
Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui;
Comunicarea Comisiei din 14.11.2013 privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale;
Comunicarea Comisiei din 26.07.2001 cu privire la metodologia de analiză a ajutorului de stat legat de costurile irecuperabile;
Comunicarea Comisiei din 06.02.1998 privind aplicarea normelor de concurență în sectorul poștal și privind evaluarea anumitor măsuri de ajutor de stat cu privire la serviciile poștale;
Comunicarea Comisiei din 06.12.2013 privind prelungirea aplicării Cadrului comunitar privind ajutoarele de stat acordate în industria construcțiilor de nave;
Cadrul comunitar privind ajutoarele de stat acordate în industria construcțiilor de nave;
Comunicarea Comisiei din 19.03.2002 privind ajutorul pentru salvare și restructurare și ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic;
Comunicarea Comisiei din 26.06.2002 privind anumite aspecte legate de abordarea cazurilor de concurență apărute în urma expirării Tratatului CECO;
Comunicarea Comisiei din 05.06.2012 – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012;
Comunicarea Comisiei de modificare a Comunicării Comisiei din 05.06.2012 – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii cu efect de seră după 2012;
Comunicarea Comisiei din 20.06.2008 cu privire la aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții;
Comunicarea Comisiei din 2013 privind extinderea până la sfârșitul anului 2014 a listei statelor care prezintă un nivel de risc comercial evaluabil din Comunicarea Comisiei către Statele Membre privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene la asigurările creditelor de export pe termen scurt ;
Comunicarea Comisiei din 19.12.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene asigurărilor creditelor de export pe termen scurt;
Comunicarea Comisiei din 22.12.2012 privind modificarea Anexei Comunicării Comisiei din 19.12.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene asigurărilor creditelor de export pe termen scurt;
Comunicarea Comisiei din 10.12.1998 privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice;
Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general;
Decizia Comisiei din 20.12.2011 privind aplicarea art. 106 alin. (2) din TFUE în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes sconomic general;
Comunicarea Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public;
Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei din 25.04.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din TFUE în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general;
Orientările UE privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene;
Orientările comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturile regionale;
Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor feroviare;
Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat în domeniul transportului maritim;
Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și 1107/70 ale Consiliului';
Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de stat pentr întreprinderi mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului 70/2001;
Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 – 2013;
Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis în sectorul producției agricole;
Regulamentul (CE) nr. 875/2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratat în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004;
Regulamentul (CE) nr. 736/2008 privind punerea în aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratat în ceea ce privește ajutoarele de stat acordate întreprinderilor mici și mijlocii active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești.
Sursa: http://www.stateaid.ro/, 2014
BIBLIOGRAFIE
Cărți de specialitate:
Calciu C. (2009). „Ajutoarele de stat și Mediul concurențial în zonele defavorizate”. Teză de doctorat ASE.
Diaconescu M. (2004). „Economie Europeană”. Editura Uranus.
Drăgan G. (2005). „Uniunea Europeana între federalism și interguvernamentalism. Politici comune ale Uniunii Europene”. Editura ASE.
Drăgan G., Miron D., Marinaș L. & Ilie F. (2002). „Economia Uniunii Europene”. Editura Luceafarul.
Fuerea A. (2013). „Manualul Uniunii Europene”. Editura C.H. Beck.
Fuerea A. (2003). „Drept comunitar al afacerilor”. Editura Universul Juridic.
Fuerea A. (2013). „Tratatele fundamentale ale Uniunii Europene”. Editura C.H. Beck.
Hay D. & Vickers J. (1987). „The Economics of Market Dominance”. Wiley-Blackwell Inc.
Miron D. (2002). „Economia Uniunii Europene”. Editura Luceafărul.
Miron D. Folcuț O. (2008). „Economia Integrării Europene”. Editura Universitară.
Nicolaides P. (2008). State Aid Policy in the European Community. Editura Wolters Kluwer.
Pelkmans J. (2003). „Integrare europeană – metode și analiză economică”. Regia Autonomă "Monitorul Oficial".
Pilan C. (2010). „Ajutorul de stat- Afaceri pe bani publici”, Editura Universul Juridic.
Popescu Gh. (2007). „Economie Europeană”. Editura Economică.
Prisecaru P. (2004). „Politici comune ale Uniunii Europene”. Editura Economică.
Vasiliu R. (2009). „Concurența și ajutorul de stat”. Editura Tribuna Economică.
Ward D. (2008). „The European Union and the Culture Industries. Regulation and the public interest.” Ashgate Publishing Limited.
Articole de specialitate:
Pilan C. (2007). „Principiul investitorului/creditorului privat prudent în practica judiciară în materie de Ajutor de stat”. Revista Română de Concurență nr. 4/2007.
Pilan C. & Secure C. (2006). „Fondurile europene și ajutorul de stat”. Concurența – Studii și cercetări privind protecția concurenței economice Buletin al DMT- an III nr. 1-2 (5-6).
Vass A. (2008). „Ajutoarele de stat mai puține, dar mai eficiente”. Revista ”Tribuna Economică” nr. 48/2008.
Surse de pe Internet:
http://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/index.html#rep_2010 (30.04.2014).
http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=T-41/96 (11.05.2014).
http://old.eur-lex.europa.eu/RO.pdf (11.05.2014).
http://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&jur=C,T,F&num=85/76&td=ALL (18.05.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/studies_reports.html (18.05.2014).
http://www3.weforum.org/docs/WEF_GlobalCompetitivenessReport_2013-14.pdf (18.05.2014).
http://ec.europa.eu/competition/publications/annual_report/2013/part1_ro.pdf (18.05.2014).
http://www.europarl.europa.eu/regdata/etudes/etudes/join/2013/492479/ipol-econ_et2479_en.pdf (21.05.2014).
http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id8081/consiliul_concurentei_raport.pdf (28.05.2014).
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/txt/?uri=celex:61973cj0173 (2.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/studies_reports/vademecum_on_rules_09_2008_ro.pdf (16.06.2014).
http://www.renascc.eu/documente/-%20Reglementari%20procedurale_446ro.pdf (16.05.2014).
http://www.ajutordestat.ro/documente/Formulare%20%20-%20Anexa%201_414ro.pdf (21.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/forms/intro_en.html (21.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/publications/reports/temporary_stateaid_rules_en.html (28.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/conceptual_remarks_en.html (30.06.2014).
http://ec.europa.eu/competition/state_aid/scoreboard/index_en.html (30.06.2014).
ANEXA 1.
LEGISLAȚIA UNIUNII EUROPENE CU PRIVIRE LA POLITICA DE CONCURENȚĂ
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE)
Articolul 101
(ex-articolul 81 TCE)
(1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:
(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;
(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;
(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.
(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:
— oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;
— oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;
— oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.
Articolul 102
(ex-articolul 82 TCE)
Este incompatibilă cu piața internă și interzisă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre, folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:
(a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;
(b) limitează producția, comercializarea sau dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor;
(c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;
(d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
Articolul 103
(ex-articolul 83 TCE)
(1) Regulamentele sau directivele utile în vederea aplicării principiilor prevăzute la articolele 101 și 102 se adoptă de către Consiliu, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European.
(2) Dispozițiile prevăzute la alineatul (1) urmăresc în special:
(a) să asigure respectarea interdicțiilor prevăzute la articolul 101 alineatul (1) și la articolul 102 prin instituirea de amenzi și penalități cu titlu cominatoriu;
(b) să determine normele de aplicare a articolului 101 alineatul (3), luând în considerare necesitatea, pe de o parte, de a asigura o supraveghere eficientă și, pe de altă parte, de a simplifica pe cât posibil controlul administrativ;
(c) să precizeze, dacă este cazul, domeniul de aplicare a articolelor 101 și 102 în diferitele ramuri economice;
(d) să definească rolul Comisiei și al Curții de Justiție a Uniunii Europene în aplicarea dispozițiilor prevăzute de prezentul alineat;
(e) să definească raporturile între legislațiile interne, pe de o parte, și dispozițiile prezentei secțiuni, precum și cele adoptate în temeiul prezentului articol, pe de altă parte.
Articolul 104
(ex-articolul 84 TCE)
Până la intrarea în vigoare a dispozițiilor adoptate în temeiul articolului 103, autoritățile statelor membre hotărăsc cu privire la admisibilitatea acordurilor, deciziilor și a practicilor concertate și cu privire la folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante pe piața internă, în conformitate cu legislația națională și cu dispozițiile articolului 101 și, în special, ale alineatului (3), precum și ale articolului 102.
Articolul 105
(ex-articolul 85 TCE)
(1) Fără a aduce atingere articolului 104, Comisia asigură aplicarea principiilor stabilite la articolele 101 și 102. La cererea unui stat membru sau din oficiu și în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, care îi acordă sprijin, Comisia investighează presupusele cazuri de încălcare a principiilor menționate mai sus. În cazul în care constată existența unei încălcări, Comisia propune măsuri adecvate pentru ca aceasta să înceteze.
(2) În cazul în care încălcarea nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o decizie motivată. Comisia poate publica decizia și poate autoriza statele membre să ia măsurile necesare pentru remedierea situației, măsuri ale căror condiții și norme de aplicare le stabilește.
(3) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 103 alineatul (2) litera (b).
Articolul 106
(ex-articolul 86 TCE)
(1) În ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă și nu mențin nici o măsură care contravine normelor tratatelor și, în special, celor prevăzute la articolul 18 și la articolele 101-109.
(2) Întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii.
(3) Comisia asigură aplicarea dispozițiilor prezentului articol și adresează statelor membre, în cazul în care este necesar, directivele sau deciziile corespunzătoare.
ANEXA 2.
Ajutoarele de Stat
Articolul 107
(ex-articolul 87 TCE)
(1) Cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiția ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcție de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamități naturale sau de alte evenimente extraordinare;
(c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate de divizarea Germaniei, în măsura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de această divizare. În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piața internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut, precum și a regiunilor prevăzute la articolul 349, avându-se în vedere situația lor structurală, economică și socială;
(b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăște la propunerea Comisiei.
Articolul 108
(ex-articolul 88 TCE)
(1) Comisia, împreună cu statele membre, verifică permanent regimurile ajutoarelor existente în aceste state. Comisia propune acestora măsurile utile cerute de dezvoltarea treptată sau de funcționarea pieței interne.
(2) În cazul în care, după ce părților în cauză li s-a solicitat să-și prezinte observațiile, Comisia constată că ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 sau că acest ajutor este utilizat în mod abuziv, aceasta hotărăște desființarea sau modificarea ajutorului de către statul în cauză în termenul stabilit de Comisie. În cazul în care statul în cauză nu se conformează deciziei în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin derogare de la articolele 258 și 259. La cererea unui stat membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că un ajutor acordat sau care urmează să fie acordat de acest stat trebuie să fie considerat compatibil cu piața internă, prin derogare de la dispozițiile articolului 107 sau de la regulamentele prevăzute la articolul 109, în cazul în care o astfel de decizie este justificată de împrejurări excepționale. În cazul în care, în legătură cu acest ajutor, Comisia a inițiat procedura prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat, cererea adresată Consiliului de statul în cauză va avea ca efect suspendarea procedurii menționate până când Consiliul se pronunță asupra acesteia. Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul nu se pronunță în termen de trei luni de la formularea
cererii, Comisia hotărăște.
(3) Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața internă în conformitate cu dispozițiile articolului 107, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei decizii finale, statul membru în cauză nu poate pune în aplicare măsurile preconizate.
4) Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 109, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.
Articolul 109
(ex-articolul 89 TCE)
Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta toate regulamentele utile pentru aplicarea articolelor 107 și 108, și poate stabili, în special, condițiile de aplicare a articolului 108 alineatul (3) și categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această procedură.
ANEXA 3.
Grafic 1. Structura ajutorului de stat acordat la nivel european, în funcție de natura ajutorului de stat, în anul 2012
Sursa: Concepție proprie, 2014
Grafic 2. Procentajul Ajutoarelor de Stat recuperate în perioada 2000-2013, raportat la valoarea acestora
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 4.
Tabel 1. Pragurile de notificare pentru diferitele regiuni cu intensitatea ajutorului de stat
Sursa: http://europa.eu/legislation_summaries/competition/state_aid/g24242_ro.htm, 2014
Tabelul 2. Diferențierea pe categorii de întreprinderi conform Regulamentului CE nr. 800/2008
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 5. Figura 1. Schema procedurii de analiză a ajutorului de statANEXA 6.
Figura 2. Modalitatea de desfășurare a procedurii în fața Comisiei
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 7.
Figura 3. Garanțiile de stat aprobate și utilizate de către instituțiile financiare în perioada oct. 2008 – dec. 2009
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
Figura 4. Evoluția băncilor europene, comparativ între cele beneficiare de ajutor de stat și cele nebeneficiare.
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 8.
Tabelul 3. Sumele reprezentând ajutor de stat, 2007 – 2012
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 9.
Graficul 3. Sumele acordate ca ajutoare de stat în afara crizei, în perioada 2007 – 2012 ( exprimate în mil. EUR).
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 10.
Tabelul 4. Sumele acordate ca ajutor de stat în state membre, 2007 – 2012 (mil. Euro)
Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu , 2014
ANEXA 11.
Graficul 4. Reprezentarea grafică a sumelor acordate ca ajutor de stat în statele membre ale UE
Sursa: Concepție proprie, 2014
ANEXA 12.
Tabelul 5. Numărul total de notificări a schemelor de ajutor de stat depuse în fața Comisiei de către statele membre
Sursa: http://ec.europa.eu/competition/state_aid/statistics/statistics_en.html, 2014
ANEXA 13.
Figura 5. Evoluția indicelui EURIBOR-OIS în perioada 2007 – 2010.
Sursa: Commission Staff Working Paper, 2011
ANEXA 14.
Legislația și alte documente oficiale ce fac referire la Ajutorul de Stat în Uniunea Europeană:
Lista aceasta cuprinde referiri la regulile principale din documentația europeană cu privire la Ajutorul de Stat.
Regulamentul (UE) nr. 734/2013 de modificare al Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE ;
Regulamentul (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a art. 108 din TFUE (versiune consolidată, neoficială);
Regulamentul (CE) nr. 271/2008 al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a art. 93 din Tratatul CE;
Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului de aplicare a art. 92 și 93 din Tratatul de instituire a Comunității Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale;
Comunicarea Comisiei Europene din 27.09.2005 privind modalitățile de transmitere electronică a notificărilor ajutoarelor de stat, inclusiv adresele, precum și dispozițiile necesare pentru asigurarea protecției informațiilor confidențiale;
Comunicarea Comisiei C(2003) 4582 din 01.12.2003 privind secretul profesional în deciziile din domeniul ajutorului de stat;
Comunicarea Comisiei din 09.04.2009 privind cooperarea dintre instanțele naționale și Comisie în domeniul ajutorului de stat;
Comunicarea Comisiei din 22.05.2002 privind stabilirea regulilor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal;
Comunicarea Comisiei din 15.11.2007 pentru o punere în aplicare eficientă a deciziilor Comisiei de obligare a Statelor Membre să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil;
Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor;
Comunicarea Comisiei din 29.04.2009 privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat;
Comunicarea Comisiei din 29.04.2009 privind Codul practicilor optime de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat;
Comunicarea Comisiei din 13.11.1993 privind aplicarea art. 92 și 93 din Tratatul CE și a art. 5 din Directiva 80/723/CEE a Comisiei în cazul întreprinderilor publice din industria prelucrătoare;
Directiva Comisiei din 16.11.2006 privind transparența relațiilor financiare dintre autoritățile publice și întreprinderile publice, precum și transparența financiară în cadrul anumitor întreprinderi ;
Comunicarea Comisiei din 10.07.1997 privind elementele de ajutor de stat în vânzările de terenuri și clădiri de către autoritățile publice;
Regulamentul (CE) nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piața comună în aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare);
Regulamentul (UE) nr. 1224/2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 800/2008 cu privire la perioada de aplicare a acestuia;
Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de minimis;
Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis;
Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007 – 2013;
Orientări comunitare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014 – 2020;
Cadrul comunitar privind ajutorul de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
Comunicarea Comisiei privind prelungirea aplicării prevederilor Cadrului comunitar privind ajutorul pentru cercetare, dezvoltare și inovare;
Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru protecția mediului;
Orientările comunitare privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012;
Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor în capitalul de risc în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;
Comunicarea Comisiei privind modificarea Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor în capitalul de risc în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;
Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
Comunicarea privind prelungirea valabilității Liniilor directoare comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor defavorizați și a celor cu handicap, care fac obiectul notificării individuale;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității ajutoarelor de stat pentru formare care fac obiectul notificării individuale;
Comunicarea Comisiei – Criterii pentru evaluarea detaliată a ajutoarelor regionale pentru proiecte mari de investiții;
Orientările comunitare pentru aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă;
Comunicarea Comisiei din 02.07.2009 privind aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune;
Regulamentul (CE) nr. 1407/2002 al Consiliului privind ajutorul de stat pentru industria cărbunelui;
Comunicarea Comisiei din 14.11.2013 privind ajutoarele de stat pentru filme și alte opere audiovizuale;
Comunicarea Comisiei din 26.07.2001 cu privire la metodologia de analiză a ajutorului de stat legat de costurile irecuperabile;
Comunicarea Comisiei din 06.02.1998 privind aplicarea normelor de concurență în sectorul poștal și privind evaluarea anumitor măsuri de ajutor de stat cu privire la serviciile poștale;
Comunicarea Comisiei din 06.12.2013 privind prelungirea aplicării Cadrului comunitar privind ajutoarele de stat acordate în industria construcțiilor de nave;
Cadrul comunitar privind ajutoarele de stat acordate în industria construcțiilor de nave;
Comunicarea Comisiei din 19.03.2002 privind ajutorul pentru salvare și restructurare și ajutorul pentru închidere în sectorul siderurgic;
Comunicarea Comisiei din 26.06.2002 privind anumite aspecte legate de abordarea cazurilor de concurență apărute în urma expirării Tratatului CECO;
Comunicarea Comisiei din 05.06.2012 – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră după 2012;
Comunicarea Comisiei de modificare a Comunicării Comisiei din 05.06.2012 – Orientări privind anumite măsuri de ajutor de stat acordate în contextul schemei de comercializare a certificatelor de emisii cu efect de seră după 2012;
Comunicarea Comisiei din 20.06.2008 cu privire la aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții;
Comunicarea Comisiei din 2013 privind extinderea până la sfârșitul anului 2014 a listei statelor care prezintă un nivel de risc comercial evaluabil din Comunicarea Comisiei către Statele Membre privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene la asigurările creditelor de export pe termen scurt ;
Comunicarea Comisiei din 19.12.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene asigurărilor creditelor de export pe termen scurt;
Comunicarea Comisiei din 22.12.2012 privind modificarea Anexei Comunicării Comisiei din 19.12.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene asigurărilor creditelor de export pe termen scurt;
Comunicarea Comisiei din 10.12.1998 privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice;
Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor Uniunii Europene în materie de ajutor de stat în cazul compensației acordate pentru prestarea unor servicii de interes economic general;
Decizia Comisiei din 20.12.2011 privind aplicarea art. 106 alin. (2) din TFUE în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes sconomic general;
Comunicarea Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public;
Regulamentul (UE) nr. 360/2012 al Comisiei din 25.04.2012 privind aplicarea art. 107 și 108 din TFUE în cazul ajutoarelor de minimis acordate întreprinderilor care prestează servicii de interes economic general;
Orientările UE privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene;
Orientările comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturile regionale;
Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor feroviare;
Liniile directoare comunitare privind ajutorul de stat în domeniul transportului maritim;
Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și 1107/70 ale Consiliului';
Regulamentul (CE) nr. 1857/2006 privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratat ajutoarelor de stat pentr întreprinderi mici și mijlocii care își desfășoară activitatea în domeniul producției de produse agricole și de modificare a Regulamentului 70/2001;
Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007 – 2013;
Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 privind aplicarea art. 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis în sectorul producției agricole;
Regulamentul (CE) nr. 875/2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratat în cazul ajutorului de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004;
Regulamentul (CE) nr. 736/2008 privind punerea în aplicare a articolelor 87 și 88 din Tratat în ceea ce privește ajutoarele de stat acordate întreprinderilor mici și mijlocii active în producția, prelucrarea și comercializarea produselor pescărești.
Sursa: http://www.stateaid.ro/, 2014
s
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politica Uniunii Europene In Domeniul Ajutoarelor de Stat. Studiu de Caz (ID: 128977)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.