Organizarea Si Functionarea Unitatilor Administrative Teritoriale de Nivelul I al Republicii Moldova. Studiu de Caz

Organizarea și funcționarea unităților administrative-teritoriale de nivelul I al Republicii . Studiu de caz

CUPRINS

Introducere

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ. ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV

Administrația și sistemul administrativ în Republica . Generalizare

Conceptul de unitate adimnistrativ teritorială

Sfera administrației publice și principiile aplicate în administrația publică locală

Consiliul local – autoritate deliberativă și garant al exercitării autonomiei locale

Instituția primarului

CAPITOLUL II. SITUAȚIA ACTUALĂ A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE ÎN REPUBLICA

2.1. Auditul intern public tendințe noi și factor important pentru perfecționarea managementului unităților administrative teritoriale și la realizarea unui control intern performant

2.2. Eficiența scăzută a gestionării finanțelor publice și a patrimoniului public

2.3. Obstacole în procesul de creștere a capacității administrative a administrației publice locale

2.4. Centralizare sau descentralizare

CAPITOLUL III. CAZ SATUL PERERITA, PREPONDERENT ȘÎRĂUȚI, LIPCANI

3.1. Organizarea și funcționarea consiliul local

3.2 Activitaea primarului

Încheiere. Concluzii și recomandări

Bibliografie

Introducere

Necesitatea organizării teritoriale sub aspect administrativ este esențială, realizarea oricărui interes general al societății fiind înfăptuit prin intermediul structurilor colectivităților și al persoanelor desemnate în cadrul lor, avînd scop să dirijeze comunitatea și să influențeze colectivitatea în general pentru realizarea intereselor publice.

Orice stat, pentru a putea fi bine condus și administrat își împarte teritoriul în unități administrative, cărora le recunoaște personalitatea juridică și le conferă totodată atît atribuții de drept public cît și privat. Trebuie să menționăm că funcțiile și sarcinile statului sînt atît de complexe încît ele nu pot fi realizate pe întreaga întindere a teritoriului său doar cu ajutorul organelor centrale.

Actualitatea acestei teme și interesul manifestat pentru ea izvorăște din necesitatea de a găsi soluții pentru a asigura o administrare statală eficientă și apropiată de cetățenii Republicii Moldova și care ar ține cont de experiența țărilor avansate, ce ar garanta un nivel de satifacție cînt mai înalt al necesităților cetățenilor și în special a fiecărei unități administrativ teritoriale în parte care diferă de la o regiune la alta avînd a o capacitate economică de a realiza multitudinea de atribuții. Și mai ales că țara noastră neavînd o experiență vastă într-o administrare perfectă, fiind un lucru absolut firesc ținînd cont căci de la perioada sovietică nu a trecut atît de mult timp, orice reformă implimentată din punct de vedere administrativ avînd riscuri de rezultate diferite, specifice țării noastre, și anume legate de mai mulți factori cum ar fi cultura, condiții geografice, tradiții și obiceiuri. Mai mult ca atît această problemă fiind discutată și abordată în ultima perioadă și de politicienii noștri, și anume punînduse în dezbateri o posibilă reforma administrativă a unităților administrativ- teritoriale în 2015 și comasare a celor formate dintr-un număr mic de locuitori. Republica Moldova și-a exprimat foarte clar opțiunea europeană, trebuiind neapărat luat în considerație și faptul că pe planul organizării administrative a teritoriului țările europene, dezvoltate din punct de vedere economic și cu bogate tradiții democratice, tind nu spre crearea unor unități administrative mici, ci a unora care dispun de un potențial material, financiar și uman puternic în stare să susțină, în codiții optime dezvoltarea economico-socială și autonomia locală, ar fi cazul să tindem spre realizarea standardelor europene în materie de delimitare teritorial-administrativă a teritoriului, să realizăm acțiuni concrete pentru armonizarea structurilor administrative și a legisla-ției cu cele existente în spațiul respectiv.

Încă o latură a fragmentării minuțioase a țării fiind lipsa a unui nivel de profesionalizm al funcționarior publici și anume în localitățile mici nefiind personal profesional avînd doar niște cursuri de 3 luni de pregatire sau în cel mai bun caz studii medii de specialitate care ar corespunde cerințelor funțiilor prevăzute de legislație în vigoare și conform fișei postului. De asemena nu mai puțin important și posedarea abilităților manageriale ale primarilor, capacități de a atrage investiții din fondurile europene, a cîștiga proiecte de , de a avea și menține un parteneriat public-privat sănătos în vederea prestării serviciilor publice de calitate. De asemeni, capacitățile acestora nu se vor rezuma doar la aplicarea unor acțiuni manageriale, ci și capacități de cercetare –acțiune, cercetare-intervenție.

În pofida faptului că unele regiuni sunt destul de mici și evident dispunind de un buget extrem de mic pentru a face față tuturor problemelor comunității cum ar fi : reaparea sau renovarea a gradinițelor, școlilor, caselor de cultură, punctelor medicale etc., unele și-au demonstrat succesul doar datorită faptului că primarii aveau studii sau în domeniu dreptului sau adminitrației publice, economice ș.a., deci doar ciocninduse de rezolvarea problemelor și făcînduse o evaluarea a tuturor realizărilor se poate testa cu adevărat în practică capacitatea administrativă a unei unități administrativ – teritoriale prin care avînduse în vedere atît resursele materiale, finaciarea, umane ,tehnologii informaționale în interacțiune cu profesioanlizmul de a le îmbina pe toate pentru atingere obiectivelor, deoarece odată cu sporirea complexității sarcinilor, este necesară profesionalizarea administrației publice locale prin îmbunătățirea și fluidizarea sistemului de furnizare a serviciilor către cetățeni, coordonarea efortului funcționarilor publici și eliminarea barierelor ce reduc din eficacitate.

După cum menționează autorul Cîrnaț Teodor„Numărul mare al cetățenilor, ale căror nevoi trebuiesc satisfăcute de aparatul de stat, face să fie imposibilă ca organele centrale să îndeplinească singure, direct și operativ aceste activități. De aceea este necesar să se creeze în cadrul statului, un număr de unități teritoriale, înzestrate cu organe chemate să exercite administrația publică legată de viața locală”.

Despre o bună organizare a teritoriului sub aspect administrativ se poate aborda atunci cînt toate interesele locale și naționale a statului se vor realiza cu o eficiență înaltă.

Importanța a modului de organizărare și funcțonării uniăților adminitratvi teritoriale pentru societatea noastră din puncul meu de vedere este una strategică și existența sa fiind mecanizmul principal, deoarece statul prin intermediul lor vine să ne asigure o garanție a executării varităților de necesități ale cetăcenilor care diferă de la o regiune la alta și doar datorită descentrazilzării administrative, autonomie locale, asigurînduse o administrare cît mai aproape de cetățean, și de tot ce are nevoie pentru o viață mai prosperă, a drepturilor recunoscute și stipulate din legea fundamentală a statului, dea-și exprima voința comunității prin alegerea organelor reprezentative, deasemena importanța fiind nu are doar motivații de natură economică, ci și politică, ea fiind un factor de democrație, de participare reală a cetățeanului la opțiuni și la elaboreare deciziilor, permite un control mai bun al aleșilor de către alegători, ca și o mai bună înțelegere a nevoilor și problemelor oamenilor.

Scopul în elaborarea aceste lucări fiind: Identificarea caracteristicior și metodelor de modernizare administrției publice locale de nivelul I, axată prepodenrent pe satul Pererita, Șirăuți, Lipcani

În vederea atingerii scopului propus neam propus următoarele obiective:

1. Elaborarea metodologiei de cercetare, dezvoltarea instrumentelor de cercetare

Cercetarea și analiza legislației care reglementează administrațiea publică locală în vederea lacunelor și în mod deosebit organizarea și funcționarea unităților adminitrativ teritoriale de nivelul I

Asitarea la convocarea consiliului local. Analiza modului de desfășurare și luare a deciziilor conform problemelor indicate pe ordinea de zi

Analiza : bugetului local, nivelului de transparență, evaluării indicilor de performanță a fișei postului a funcționarilor publici din localitate

Elaborarea unor recomandări și soluții pentru aromizare

Ansamblul metodologiei utilizat în această lucrare, își găsește temeiul în opiniile a multor autori renumiți, cercetători administrativi, doctori în drept și științe sociale al Institutului de Științe Administrative de pe lîngă Guvern, fiind atît autohtoni cum ar fi: Maria Orlov, V.Popa, I. Creangă, Arsenie Alexandru, Aurel Strîmboveanu, Tudor Cîrnaț, cît și a țărilor vecine: Mircea Predea, Gheorghe Popescu, Ion Moraru, Efimoae C, ș.a.

Această lucrare științifică este structurată din introducere și trei capitole. În introducere voi stabili actualitatea temei, care este importanța problemei, scopul și sarcinile problemei propuse, metodologiea, caracteristica generală a conținutului tezeiși resursele bibliografice utilizate.

Primul capitol cuprinde caracteristica generală a sistemului administrativ al Republicii Moldova, noțiunile de bază utilizate, organul legislativ la nivel de unități administartiv teritoariale de nivelul I, deasemena și puterea executivă care fiind instituția primarului

Al doilea capitol, intitulat ,, Situația acutală a administrației publice locale în Republica Moldova’’, include rezultatele metodeleor de cercetare care se vor utiliza pentru atingerea scopului propus, și realizarea nemijlocită a cercetării problemei propuse mai sus. Astfel, vor fi utilizate următoarele metode de cercetare:

Analiza documentelor – această metodă se refera la colectarea și sistematizarea inforamțiilor de către organe competente(convenții, legi, dispoziții, decizii ale consiliului satului Pererita, articole ș.a ). Există foarte multă informație importantă și utilă cercetătorilor cum ar fi actele normative, proiecte de finanțare de la ONG-ri, etc.

Observația- cu ajutorul acestei metode vom colecta informație cu caracter empiric foarte importantă și în mod special desfășurarea și modul de luare a deciziilor a consiliului satului Pererita din primul trimestru din a anului 2015

Interviul- este metoda care ne va informa prin intermediul unui dialog, avînd funcția principală de a ne exprima atitudinea și opinia în mod special a unor persoanae în mod direct.

Spre realizarea interviului au fost stabilite următoarele întrebări :

1. Care este nivelul studiilor dvs?

2. Credeți ca modul de organizare și funcținarea al RM înfluențează calitatea serviciilor publice ?

3. În perioada exercitării mandatului de primar ați întilnit necesitatea de a poseda careva abilități profesionale de care legilsația în vigoare nu prevede la moment ?

4. Aplicați careva metode în artagere de resurse finaciare în situații strategice pentru comunitate cum ar fi reparearea școlilor, gradiniței etc, care din bugetul primăriei nu este realizabli?

5. Cum credeți cît de bine sunt aplicate la moment principiile APL în comunitatea care o reprezentați conform sistemului administrativ actual al RM

Al treilea capitol, intitulat "Studiu de caz satul Pererita, preponderent Satul Șîrăuți, Orașul Lipcani", care cuprinde zultatele empirice ale cercetării privind soluțiile și măsurile active pentru concluziile necersare.

CAPITOLUL I. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ. ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV

Administrația și sistemul administrativ în Republica . Generalizare

Întreaga temelie a sistemului administrativ actual a adminitației publice își găsește regemenatarea în deptul constituțional care ne servește, și anume articolul 110 din Constituția Republicii Moldova care stipulează organizarea administrativă a teritoriului și cadrul juridic al localităților: ,,Teritoriul Republicii Moldsionale de care legilsația în vigoare nu prevede la moment ?

4. Aplicați careva metode în artagere de resurse finaciare în situații strategice pentru comunitate cum ar fi reparearea școlilor, gradiniței etc, care din bugetul primăriei nu este realizabli?

5. Cum credeți cît de bine sunt aplicate la moment principiile APL în comunitatea care o reprezentați conform sistemului administrativ actual al RM

Al treilea capitol, intitulat "Studiu de caz satul Pererita, preponderent Satul Șîrăuți, Orașul Lipcani", care cuprinde zultatele empirice ale cercetării privind soluțiile și măsurile active pentru concluziile necersare.

CAPITOLUL I. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ. ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV

Administrația și sistemul administrativ în Republica . Generalizare

Întreaga temelie a sistemului administrativ actual a adminitației publice își găsește regemenatarea în deptul constituțional care ne servește, și anume articolul 110 din Constituția Republicii Moldova care stipulează organizarea administrativă a teritoriului și cadrul juridic al localităților: ,,Teritoriul Republicii Moldova este organizat, sub aspect administrativ, în raioane, orașe și sate”. Totodată, la capitolul bază normativă trebuie amintită Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, care dezvoltă reglementarea constituțională și stabilește modalitatea de organizare a teritoriului Republicii Moldova sub aspect administrativ în unități administrativ-teritoriale și anume portrivit art 5. alin (1) Autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală se împart în două nivele :

Primul nivel fiind constituit din satele (comunele), sectoarele și orașele (municipiile)

Raioanele, municipiul Chișinău și municipiul Bălți constituind nivelul al doilea.

Consiliul sătesc sau raional fiind ca autorități deliberative, și primarii ca autorități executive

Unitatea administrativ-teritorială fiind persoană juridică de drept public și dispunînd, în condițiile legii, de un patrimoniu distinct de cel al statului și al altor unități administrativ-teritoriale, deasemenea beneficiind de autonomie decizională, organizațională, gestionară și financiară, avînd dreptul la inițiativă în tot ceea ce privește administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-și, în condițiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.

Iar potrivit art 10. alin (1) Autoritățile publice locale își desfășoară activitatea în domeniile stabilite de Legea privind descentralizarea administrativă, dispunînd în acest scop de competențe depline care nu pot fi puse în cauză sau limitate de nici o autoritate publică, decît în condițiile legii.

Statutul satului (comunei), sectorului, orașului (municipiului) se elaborează în baza statutului-cadru, aprobat de Parlament, și se aprobă de consiliul local, deasemenea activitatea lor fiind desfășurată în baza bugetelor locale.

Formarea și dinsființarea, deasemena și schimbarea statutului unităților administrativ teritoariale se efecuează de căre parlament prin intermediul unei legi organice, după consultarea cetățenilor prin intermediul referendumului. Deasemenea și modificarea hotarelor, transferarea centrului administrativ se efecuează de către parlament în urma consultării cetățenilor.

Condițiile specifice pentru a fi putea fi aprobat ca unitate administrativă independentă fiind:

Existența unui număr de 1500 de locuitori

Exitența capacității administrative, adică avînduse în vedere conform legislației un buget nu mai mic de 30 % din cuantumul de cheltuieli, specialiști pentru administrare

Condiții climatice, obiceiuri și tradiții

1.2. Conceptul de unitate adimnistrativ teritorială

În Republica Moldova conceptul de unitate administrativă își prinde rădăcinile odată cu adoptarea primei constituții din 1994, și tot în acel an adoptarea legii cu privire la organizarea adminitrativă care are în vedere:

Satul- este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populația rurală unită prin teritoriu, condiții geografice, relații economice, social-culturale, tradiții și obiceiuri.

Comună- este două sau mai multe sate, în funcție de condițiile economice, social-culturale, geografice și demografice, se pot uni formînd o singură unitate administrativ-teritorială

Orașul- fiind o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decît satul din punct de vedere economic și social-cultural care cuprinde populația urbană, cu structuri edilitar-gospodărești, industriale și comerciale corespunzătoare, a cărei populație în mare parte este încadrată în industrie, în sfera deservirii publice și în diferite domenii de activitate intelectuală, în viața culturală și politică.

Municipiul – este o localitate de tip urban cu un rol deosebit în viața economică, social-culturală, științifică, politică și administrativă a țării, cu importante structuri industriale, comerciale și instituții din domeniul învățămîntului, ocrotirii sănătății și culturii.

Difinirea acestei noțiuni a creat diverse opinii a oamenilor de știință atît de opotrivă cît și de opoziție.

Astfel conform opiniilor unor autori: organizarea administrativ-teritorială este o delimitare a teritoriului și populației în unități administrative, iar Ion Moraru consideră ca delimitare a teritoriului în unități administrative, organizarea administrativă a teritoriului constînd în delimitarea acestui teritoriu ca fiind un element stabil, iar populației nu-i poate fi atribuit acest concept de delimitare deoarece pe lîngă caracterul său mobil, populația în interiorul statului nu poate fi restricționată la abitarea și activarea într-o unitate administrativ-teritorială(UAT).”

În continuarea acestei idei, menționăm opinia autorului Valeriu Didencu: “Prin organizarea administrativă a teritoriului se subînțelege delimitarea acestuia în unități administrativ-teritoriale în scopul asigurării autorităților publice locale, a instanțelor judecătorești, precum și a activității, aplicării principiilor autonomiei locale și ale descentralizării serviciilor publice.”

Organizarea administrativ-teritorială mai este tratată de către Aurel Sîmboteanu ca fiind „element– cheie a reformei administrației publice”. În legatură cu aceasta, autorul evidențiază două noțiuni care foarte des sunt confundate și ca rezultat prezintă dificultate în utilizarea ulterioară: divizarea administrativ-teritorială și organizarea administrativ-teritorială. „Prin divizarea administrativ teritorială se subînțelege actul de împărțire a teritoriului țării în mai multe unități administrativ-teritoriale’’.

Iar organizarea administrativ-teritorială fiind un concept mai vast decît noțiunea de divizare administrativ teritorială datorită faptului că organizarea cuprinde divizarea dar nu se limitează doar la aceasta ci mai presupune și variate activități care ar contribui la funcționalitatea și eficiența acestei divizări, adică presupune careva mecanisme,

strategii care ar avea ca finalitate o buna funcționare a administrației în unitățile teritoriale formate.

Deci aceste noțiuni au o semnificație și conținut diferit, ele nu trebuie să fie confundate.

De fapt, în continuarea acestei idei trebuie să amintim și opinia literaturii române, fiind reprezenatată de lucrarea profesorului Mircea Preda , care spune că noțiunea de „împărțire administrativă a teritoriului” sau de „reîmpărțire” a acestuia este inadecvată și de neacceptat. Unitățile administrativ-teritoriale create de stat nu se „impart” și nu se „reîmpart”; ele rămîn părți componente, intrinseci ale teritoriului național, unitar, indivizibil și inalienabil, astfel cum îl caracterizează

dispozițiile Legii fundamentale a Republicii Moldova în Constituția Republicii Moldova în articolul 1).

Autorul menționează că “această noțiune este de neacceptat atît în formă cît și în conținut, iar utilizarea ei denotă superficialitate și o elementară lipsă de rigoare științifică”.

Același autor într-o altă lucrare stabilește că știința juridică și normele juridice trebuie să utilizeze noțiuni precise, cu sensuri și conținut bine definite, lipsite de echivoc. În aceste condiții, noțiunile și conceptele menționate mai sus au înțelesuri diferite și ele nu pot fi folosite oricînd și oricum, la întîmplare, numai în sensul lor comun, general. Și dacă ne referim exact la noțiunea de“organizarea administrativ – teritorială” sau de “organizare administrativă a teritoriului” aceasta este acțiunea primară, care are ca scop constituirea pe teritoriul statului, pentru prima dată, a mai

multor unități administrative, neavînd importanță pe cîte niveluri se organizează acestea și care sunt raporturile dintre ele. Orice alte modificări, ulterioare, ale acestei organizări primare nu pot fi decît fie o îmbunătățire, fie o reorganizare administrativă a teritoriului, după caz.

Divizarea teritorial-administrativă este caracterizată de către doctrinarii dreptului constituțional ca fiind un element relativ conservator al organizării de stat. Drept exemplu sunt oferite practicile de evoluție a sistemelor unităților administrativ-teritoriale din mai multe state, care pot fi urmă- rite în lucrarea de drept constituțional comparat a grupului de autori autohtoni: Alexandru Arseni, Vladimir Ivanov, Leontie Suholitco – „Marea Britanie, de exemplu, treptat a adaptata la necesitățile sale sistemul, unităților administrativ-teritoriale, ale cărui baze au fost puse în perioada feudalismului.

Divizarea teritorial-administrativă în RFG reflectă, în mare măsură, bazele sistemului administrativ existent în perioada fărîmițării feudale. În Franța, victoria revoluției burgheze a condus la anularea sistemului teritorial-administrativ din perioada abolutismului și la instituirea unei noi divizări la începutul sec. al XIX-lea, fără a suporta ulterior modificări radicale. În SUA, cele mai importante elemente ale divizării teritoriale a statelor s-au constituit, de asemenea, în sec. al XIX-lea.”

Acestea fiind spuse, realizăm elementul conservator al organizării administrativ-teritoriale, numit mai sus „divizare”, element ce contribuie la calitatea realizării administrației de stat.

În lucrarea lui Igor Munteanu aflăm că în Franța, organizarea teritorială se numește în mod plastic — “decupaj administrativ al teritoriului”, observăm că acest concept diferă de cel al divizării, deoarece nu presupune o împărțire sau fărîmițare, ci tratarea fiecărei unități ca parte a întregului stat. Împărțirea administrativ-teritorială nu trebuie să însemne, în condițiile Republicii Moldova, o fărîmițare a teritoriului național, fiindcă acesta poartă un caracter “indivizibil și inalienabil” (potrivit prevederilor articolului 3 (1) din Constituție). Nici o redistribuire de competențe, nici o delegare de atribuții între diferite nivele de autoritate publică nu poate însemna acceptarea unei secesiuni deschise ori tacite, pentru că aceasta ar însemna un atentat la principiul suveranității de stat, după care “nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o altă formațiune obștească nu poate exercita puterea de stat în nume propriu”, fiind echivalent cu “uzurparea puterii de stat care este cea mai gravă crimă împotriva poporului” (articolul 2(2)). Autorul menționează că statul este și el o unitate administrativ-teritorială, în limitele “frontierelor consfințite prin lege organică”, și care cuprinde întreaga populație a țării.

Din punctul de vedere al dreptului administrativ“organizarea teritoriului statului interesează în aceeași măsură atît puterea de stat, cît și colectivitățile locale, avînd o deosebită semnificație politică și socială. În principal, prin structurile sale administrativ-teritoriale, statul urmărește să-și creeze condițiile pentru a conduce și guverna mai ușor societatea. Pe de altă parte, colectivitățile locale de toate nivelele caută să realizeze o gestiune autonomă a problemelor care le privesc”.

Cu siguranță organizarea administrativ-teritorială reprezintă un element esențial în construc-ția și administrarea oricărei țări, atîta timp cît permite guvernarea la scara întregului stat. În continuarea acestei idei menționăm și poziția autorilor moldoveni Ion Creangă, Oleg Uțică din lucrarea Organizarea administrativă a teritoriului în care găsim expunerea: „Administrarea statului presupune existența unor pîrghii de influiență și control asupra individului, de dirijare și supunerea acestuia unor reguli generale. Una din aceste pîrghii este organizarea administrativ-teritorială sub diferite forme și structuri.”

Funcționalitatea organizării administrativ-teritoriale poate fi asigurată dacă are suport organizațional, material și financiar, dacă sporește eficiența activității organelor administrației publice, iar prin aceasta și progresul social, bunăstarea populației. Un rol aparte în realizarea politicii de stat în domeniul organizării administrativ-teritoriale revine identificării și utilizării criteriilor care determină forma organizării administrativ-teritoriale a statului. Esența acestor criterii și arhitectura organizării administrative a teritoriului din perspectiva acestora poate fi urmărită în lucrarea “Reforma administrației publice în Republica Moldova”, autorul căreia este Aurel Sîmboteanu.

Continuînd ideea de mai sus, ține de menționat că într-un studiu recent se propune o reformă prin crearea a două nivele, desființînd sistemul actual de raioane și transformînd regiunile de dezvoltare în regiuni administrative, numindu-le „raioane” pentru a respecta prevederile constituționale. Moldova este relativ uniformă în termeni de relief , ceea ce permite divizarea relativ uniformă a țării, fapt ce nu există în prezent. Optarea pentru unități mai mari, se datorează și posibilității de implicare în cooperarea internațională eficientă și posibilitatea accesării fondurilor de dezvoltare ale Uniunii Europene.

În contextul acestei propuneri, trebuie să amintim că tendința de conducere prin structurile administrativ-teritoriale a fost cauza schimbării mai multor modalități de organizare administrativ-teritorială, sub influiența factorului politic. În prezent însă, prin politica de dezvoltare regională statul urmă-rește realizarea unei dezvoltări social-economice teritoriale echilibrate, uniforme avînd ca unități de planificare – regiunile de dezvoltare, care la rîndul lor nu sunt unități administrativ-teritoriale

1.3. Mediul administrației publice și principiile aplicate în administrația publică locală

Întaga activitate și funcționalitate a administrației publice locale se fundamentează pe o serie de principii specifice .

Doctrina administrativă din ultimii ani, dezvoltând doctrina interbelică, când se referă la modul de organizare a administrației teritoriale, administrația locală, în sensul larg al termenului, se oprește la trei principii fundamentale:

a) principiul centralizării

b) principiul desconcentrării

c) principiul descentralizării

În literatura franceză din ultimii ani, se discută și despre principiul delocalizării, regionalismului, stabilimentului public teritorial etc., fără însă a se intra în conflict cu teza clasică. Se susține, astfel, că delocalizarea nu reprezintă o încălcare a descentralizării, ea marchează o deplasare de activitate, și nu de putere, ea nu este “nici un partaj și nici un transfer”.

Principiile care stau la baza funcționării, constituirii și organizării a autorităților deliberative le putem regăsi, atît în Constituție, și anume în articolul 109, alin.(1), care stipulează: ,,Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile :

Principiul autonomiei locale

Principiul descentralizării serviciilor

Principiul eligibității autorităților administrației publice locale

Principiul consultării cenățenilor în probleme deosebite de importante

Principiul autonomiei locale este un principiu esențial de care se conduce în activitatea sa, autoritățile deliberative, din care rezultă dreptul acestor autorități de a se autoadministra și dreptul de a-și decide singuri soarta fără implicarea vre-unei autorități centrale.

Autonomia locală este dreptul și posibilitatea concretă a autorităților deliberative de a soluționa și de a administra, spre interesele generale și în numele populației de pe unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă, necesitățile publice, în condițiile legii. De acest drept dispune consiliile locale, precum și consiliile raionale, ca fiind autorități din cadrul administrației publice locale, fiind alese de populația cu drept de vot, de pe teritoriul administrat.

Autonomia locala nu înseamnă dreptul unei colectivități de a se guverna singură în orice problemă, fără a ține seama de raporturile cu colectivități similare sau situate la niveluri superioare, ori la centru. Colectivitățile locale sunt integrante material (teritorial) și juridic statului suveran, care le asigură autonomia necesară gestionării treburilor lor specifice, dar numai în măsura în care aceasta se integrează în ordinea juridică a statului.

Autonomia locală, privită exclusiv din punct de vedere administrativ, nu apare decît ca o ultimă treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative, ci ca o formă modernă a principiului ca atare. În esență, aceasta reprezintă transferarea unor competențe de legiferare și de luare a anumitor decizii în interiorul unității administrativ-teritorială de la nivel central către organele autorităților deliberative, care funcționează autonom în unitățile administrativ-teritoriale, autorități alese de către colectivitățile locale respective, considerate și corpuri administrative autonome.

În practică, principiul autonomiei locale cunoaște doua forme, și anume:

autonomia funcțională (tehnică), care constă în confirmarea eventualității pentru careva servicii publice de a se bucura de autonomie în sfera sa de activitate;

autonomia teritorială, anume prin ea i se recunoaște dreptul unității administrativ-teritoriale, în conformitate cu legislația, de a se autoadministra.

Descentralizarea serviciilor publice constă, în fapt, în recunoașterea unei anumite autonomii și acordarea personalității juridice unor instituții sau servicii publice organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Principiul eligibilității autorităților deliberative îl putem depista și examina direct, în Legea Nr. 436 din 28.12.2006, privind administrația publică locală, cît și în Legea Nr. 768 din 02.02.2000, privind statutul alesului local, aceste două legi ne permit să avem o viziune mai detailată și vastă asupra principiului eligibilității, cît și modalitățile de alegere a consiliilor raionale și locale.

Consiliile locale și raionale se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza reprezentării proporționale, în cadrul unui scrutin de listă.

Autoritățile deliberative dacă au fost alese, nu își încetează mandatul, doar în cazurile strict prevăzute de legislație și doar în condițiile legii, în aceste condiții se asigură continuitatea mandatului de 4 ani a consilierilor aleși de colectivitate, și această regulă precizată decurge clar din prevederile Legii administrației publice locale.

Principiul eligibilității neavînd o prevedere directă în textul legii fundamentale, ci este mai mult prevăzut indirect, și anume art. 112 alin. 3 pentru consiliile locale: ,,Modul de alegere a consiliilor locale și a primarilor, precum și atribuțiile lor, este stabilit de lege’’ și art. 113 alin 2 pentru consiliile raionale: ,,Consiliul raional este ales și funcționează în condițiile legii’’ din Constituția Republicii , care specifică ca consiliile raionale împreună cu cele locale sunt alese în condițiile legii.

Cu alte cuvinte, din punctul inițial trebuie de subliniat faptul ca principiul eligibilității, împreună cu celelalte principii stipulate în actele normative a Republicii Moldova, care au fost puse la baza autorităților deliberative, sunt încorporate în esența principiului autonomiei locale, prevăzut în conținutul Constituției în art. 109 alin 1 și 2.

În cadrul relațiilor publice între cetățean și autoritatea publică, cetățeanul este un interlocutor ambivalent, care respecta și suportă autoritatea instituțiilor publice. Însă totodată, el iese cu proteste constant contra non-informării sau mesajelor confuze ce au originea din interiorul mediului public.

Principiul consultării cetățenilor prin diverse metode în problemele locale de interes deosebit sau prin referendumul local constituie o componenta a autonomiei locale.

În Republica principiul consultării cetățenilor se bucură și de o reglementare constituțională în articolul 109 alin. (1) ,,Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilității autorităților administrației publice locale și ale consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit”.

Acest principiu iși perpetuiază sensul său deasemenea în Legea  Nr. 436  din  28.12.2006 privind administrația publică locală art 8. Consultarea populației

    (1) În problemele de importanță deosebită pentru unitatea administrativ-teritorială, populația poate fi consultată prin referendum local, organizat în condițiile Codului electoral.

    (2) În problemele de interes local care preocupă o parte din populația unității administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu această parte, diverse forme de consultări, audieri publice și convorbiri, în condițiile legii.
    (3) Proiectele de decizii ale consiliului local se consultă public, în conformitate cu legea, cu respectarea procedurilor stabilite de către fiecare autoritate reprezentativă și deliberativă a populației unității administrativ – teritoriale de nivelul întîi sau al doilea, după caz.,

Democrația reprezentativă la nivel local, în România, implică doar consultarea cetățenilor în privința afacerilor publice locale, nu și transformarea lor în decidenți pe plan local, cu excepția cîtorva situații strict determinate prin lege, cînd principiul comportă excepții. Principiul nu trebuie însă privit ca o interdicție pentru organizarea referendumului decizional, ci ca o obligație a autorităților locale competente de recurge la această formă de transparență administrativă atunci când se pune problema luării unor decizii de importanță deosebită la nivel local, în numele colectivității locale și care sunt susceptibile de a avea un impact semnificativ asupra respectivei colectivități.

În sensul dispozițiilor constituționale și legale, în cazul cînd nu este obligatorie desfășurarea referendumului prin prevederile legii, este posibil de organizat și alte tipuri de consultare a cetățenilor, care ar asigura condițiile necesare pentru ca hotărîrea adoptată într-o problemă de interes major să fie conformă cu voința reală a colectivității locale.

În Hotărîrea nr.12 din 5 martie 2002 pentru controlul constituționalității Legii nr.764-XV din 27 decembrie 2001 „Privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova”, în care Curtea Constituțională a opinat că pentru consultarea cetățenilor, în sensul dispozițiilor constituționale și legale, pot fi identificate și utilizate și alte soluții, în particular soluții tradiționale și specifice Republicii Moldova, cum ar fi sondajele de opinie, ședințele publice ale consiliilor, adresările comunităților locale în probleme concrete, confirmate prin semnăturile locuitorilor unităților teritoriale etc.

În legea Nr. 436 din 06.11.2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului), unde este stabilit, în condițiile legii, modul de consultare prin referendum a locuitorilor satului (comunei), orașului (municipiului) asupra problemelor de importanță deosebită pentru unitatea administrativ – teritorială și determină problemele specifice apreciate ca fiind de importanță deosebită.

Potrivit art.8 alin.(2) din Legea nr.436-XVI, în problemele de interes local care preocupă o parte din populația unității administrativ-teritoriale pot fi organizate, cu această parte, diverse forme de consultări, audieri publice și convorbiri, în condițiile legii.

Referendumuri, adunări ale cetățenilor, consultări, audieri publice și convorbiri se pot organiza în toate localitățile componente ale unității administrativ-teritoriale sau numai în unele dintre acestea. Adunările cetățenilor sînt organizate pe sate – în mediul rural, și pe sectoare sau străzi – în mediul urban. Adunările cetățenilor, consultările, audierile publice și convorbirile pot fi desfășurate din inițiativa primarului sau a consiliului local.

Informarea locuitorilor privind scopul, data și locul desfășurării acestor adunări se efectuează prin presa locală, prin alt mijloc de informare în masă, inclusiv prin afișare.

Adunarea se consideră valabilă dacă la ea este prezentă majoritatea populației unității administrativ-teritoriale cu drept de vot.

Participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative au drept scop:

– să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative;

– să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative;

– să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice.

Este necesar să subliniem totuși că, această intervenție directă în cadrul unui referendum consultativ nu o putem considera ca fiind cu adevărat o formă de participare a colectivităților locale la exercitarea autonomiei locale, deoarece în cadrul referendumului, colectivitatea locală își exprimă doar atitudinea și nu voința față de problema abordată, decizia urmând s-o ia primarul sau consiliul local.

Deci, alegerile constituie criteriul descentralizării care se fundamentează pe liberul exercițiu al drepturilor și libertăților cetățenilor la nivel local. Primarul sau consiliul local ar trebui să țină cont de manifestarea de voință a titularului de drept la administrare publică locală autonomă.

A pune accent mai mult pe dezvoltarea culturii acestui principiu la etapa actuală în Republica Moldova cred eu că ar fi unica soluție de a mai recîștiga încrederea cetațenilor în guvernanți ,care de decenii statele uniunii europene au înțeles demult și datorită căreia se bucura de un succes demn de urmat , apropiind satisfacerea necesitaților reale prin deciizile luate creînd o armonie în stat și nu anume numai prind referendum care pentru realizarea sa si validitatea sa necesită întrunirea la o serie mai vastă de condiții și prevederi legislative pentru a produce careva schimbari , ci chiar și prin alte metode de consultare cu cetațenii care și legislația noastră prevede de ex: dezbateri publice, audieri publice, sondaj de opinie, solicitarea opiniilor experților în domeniu, crearea grupurilor de lucru permanente sau ad-hoc cu participarea reprezentanților societății civile ,dar care la noi în stat încă nu prea se dă importanță realizinduse sondaje de opinie publică doar la alegeri parlamentare și poate încă în cîteva domenii ,dar necesitățile în viața cotidiană a cetățeanului fiind mult mai multe de acea principiul consultării cetațenilor la nivel local are o imortanță primordială și la realizarea și dezvoltarea la un nivel înalt a căruia nu rămîne de tins în continu.

Principiul descentralizării serviciilor publice îl putem argumenta prin ceea că: administrația publică centrală dispunînd de un număr masiv de sarcini, și cele care nu ar face parte din numărul celor de bază din misiunea sa, dar fiind importante pentru colectivitățile locale și cerînd a fi rezolvate, autoritățile centrale au soluționat problema prin acordarea de împuterniciri pentru soluționarea acestor sarcini autorităților deliberative de cele două nivele.

Este lucru cunoscut că nici o autoritate nu este capabilă de soluționa un număr mare de probleme; neapărat careva din numărul mare de probleme vor fi neglijate. În așa situație autoritățile centrale s-au ocupat de transferarea acestor probleme în competențele autorităților deliberative de cele două nivele cu scopul de a fi soluționate mai efectiv și într-un timp mai avantajos colectivității. Dacă vorbim despre procesul de descentralizare, atunci putem constata careva reguli prevăzute de legislație, și anume: administrația publică centrală din componența căreia face parte Guvernul, ministerele ca organe de specialitate și alte organe ale autorităților publice centrale sunt obligate să cedeze și să transfere careva competențe pe care le dețineau în administrarea teritoriului, autorităților deliberative de cele doua nivele, raionale și locale, ca urmare din această cedare sau transfer de competențe se va respecta și alt principiu și anume acel al subsidiarității, care presupune satisfacerea nevoilor populației locale de cea mai apropiată autoritate administrativă.

1.2. Consiliul local autoritate deliberativă și garant al exercitării autonomiei locale

Autoritățile ale administrației publice locale prin care se exercită autonomia locală în sate și orașe, sînt desemnate, potrivit Constituției, consiliile locale. Consiliile locale au un rol deosebit în viața colectivităților locale și sînt definite expres de lege ca autorități reprezentative și deliberative ale unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau doi. Acestea sînt alese de populație în vederea soluționării problemelor de interes local sau, după caz, a coordonării activității consiliilor locale la realizarea serviciilor publice de interes raional.

La nivel local, colectivitățile deleagă unor reprezentanți dreptul de a-și administra liber, fără nici o imixtiune din partea organelor centrale, o parte din problemele de interes local. Acești reprezentanți selectați ca urmare a exprimării votului universal, liber și secret al alegătorilor, vor obține un mandat de reprezentare colectivă. Consiliul local devine în acest caz, în ansamblul său, autoritatea reprezentativă și deliberativă a colectivității locale.

Deliberativitatea consiliilor locale au o semnificație deosebită și constituie elemente importante al democrației. Prin caracterul deliberativ al consiliului local identificăm un organ colegial menit să adopte decizii potrivit cerințelor de cvorum prin votare cu diverse majorități. Deliberativitatea este o instituție a democrației, prin intermediul căreia o decizie se adoptă de către o majoritate în raport cu minoritatea. Deliberativitatea obligă consilierii să participe nemijlocit la dezbaterea și votarea deciziilor consiliului local. În cazul nerespectării cerințelor de deliberativitate, actele consiliului sînt lovite de nulitate, iar consiliul poartă răspundere juridică și politică pentru acțiunile sau inacțiunile sale.

Consiliile locale de nivelul întîi și cele de nivelul doi exercită și alte atribuții stabilite prin lege, prin statutul unității administrativ-teritoriale respective ori prin regulamentul acestor consilii. Competențele consiliilor locale rezidă în atribuțiile proprii unităților administrați-teritoriale, precum și în atribuțiile delegate de către stat acestor unități.

Convocarea consiliului local se face prin dispoziția primarului sau, după caz, a președintelui raionului cu cel puțin 5 și respectiv 10 zile înainte de ședințele ordinare și cu cel puțin 3 zile înainte de cele extraordinare. În cazuri de maximă urgență, pentru rezolvarea problemelor ce țin de interesele locuitorilor unităților administrativ-teritoriale de nivelul întîi, convocarea consiliului local se poate face imediat.

Consiliul local activează în cadrul ședințelor plenare și se întrunește în ședințe ordinare o dată la 3 luni, la convocarea primarului sau, după caz, a președintelui raionului. în ședință extraordinară consiliul local se poate întruni ori de cîte ori este necesar, la cererea primarului sau, după caz, a președintelui raionului sau la cererea a cel puțin 1/3 din numărul consilierilor aleși. Cei care convoacă ședința extraordinară înaintează și ordinea de zi a ședinței.

1.3. Instituția primarului

Termenul primar este de origine (primarius) și semnifică prima persoană, cel dintâi, cel care este înaintea tuturor prin însemnătate, rang sau calitate. Pentru administrația publică locală din Republica instituția primarului devine tradițională. Fiind reglementată de legislația proprie și influențată de legislația țărilor din componența căreia face parte teritoriul actual al Republicii , instituția primarului a avut diverse denumiri și a fost dotată cu diverse atribuții.

Pe parcurs, instituția și rolul primarului au fost supuse unui șir de reforme prin care s-au extins ori s-au redus atribuțiile acesteia, modul de alegere sau de numire etc. Actualmente, Legea privind administrația publică locală nr. 123 din 18.03.2003, definește instituția primarului ca o autoritate reprezentativă a populației unității administrativ-teritoriale și o autoritate executivă a consiliului local, aleasă prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Modalitatea alegerii primarului este un subiect de discuție în rândul specialiștilor și practicienilor domeniului: primarul să fie ales prin vot direct sau indirect. În practica internațională sunt utilizate mai multe modalități de învestitură a primarului. De exemplu, în Spania, primarul, șeful executivului, este ales de consilieri. În Italia, primarul este ales de ginta comunală (organ executiv), aleasă, la rândul ei, de consiliul comunal. În Franța, primarul și adjuncții sunt aleși de către consiliu prin vot secret, cu majoritate absolută. În Elveția, în zona germană, primarul se alege concomitent cu consiliul, el trebuind să fie și membru al consiliului. În Olanda și Belgia, primarul comunei este numit de Rege dintre membrii consiliului comunal la propunerea consilierilor, înaintată prin guvernatorul provinciei.

Republica , la fel, a cunoscut diferite modalități de învestitură a primarului. În perioada sovietică primarul era ales prin vot indirect de către sovietele locale de deputați la propunerea organelor de partid. În perioada liberalizării societății (1990-1991) în republică, în condițiile în care mai era în vigoare legislația sovietică, cu unele modificări ușoare, în unele localității locuitorii comunelor, din proprie inițiativă, fără bază legală, au organizat alegeri directe ale primarului. Se crease o situație critică, alegerile trebuiau declarate nevalabile din lipsa cadrului legislativ respectiv, însă procesele democratice care se dezvoltau tot mai mult, după o perioadă îndelungată de stagnare, aveau un caracter ireversibil și, evident, trebuiau susținute. În această situație, Parlamentul la 10 iulie adoptat Legea cu privire la bazele autoadministrării locale, fiind fixată în art. 6 expres prevederea potrivit căreia primarul comunei (satului) și al orașului este ales în localitatea respectivă prin sufragiu universal, direct, secret. Din acest moment Republica utilizează sistemul alegerilor directe ale primarului de către colectivitatea respectivă.

Parlamentul, prin Legea nr. 781/2001, a încercat să schimbe modalitatea de alegere a primarului, stabilind că acesta se alege de consiliul local, deoarece alegerea directă a primarilor pe parcursul ultimilor 10 ani a scos la iveală un șir de probleme, care se referă la raporturile primarului cu consiliile locale. Potrivit scrutinului majoritar, în calitate de primar este aleasă cea mai populară persoană și în mai multe cazuri astfel de persoane sânt independente sau reprezintă formațiunile politice care nu sânt reprezentate masiv în consiliul local. Datorită acestui fapt, activitatea primarului, obiectivele și programul său politic nu întotdeauna corespund cu programul politic al formațiunilor politice care dețin majoritatea în consiliu .

Astfel de situații dau naștere unor conflicte între primar și consiliu, care conduc la rivalitate între aceste autorități și le antrenează în lupte inutile, în consecință interesele locale trec pe planul doi, având de suferit comunitatea. De exemplu, într-un șir de localități s-au inițiat referendumuri locale pentru revocarea primarului.

În cazul în care primarul, ca autoritate executivă, este ales de către alegător, procesul de operativitate a intervenției consiliului asupra activității executivului slăbește. Și invers, în cazul alegerii primarului de către consiliul local acest proces devine mai puternic. Activitatea primarului este absolut controlată din partea consiliului local: primarul n-are drept de veto; la constituirea aparatului primăriei, numirea în funcție și eliberarea din funcție a funcționarilor publici din administrație se efectuează cu acordul consiliului local; limitele dreptului lui la conducerea administrației sunt limitate de deciziile consiliului. Încetarea mandatului al primarului înainte de termen se realizează de către consiliul la inițiativa proprie sau la inițiativa locuitorilor (modelul „primarul slab – consiliul”).

Pentru alegerea primarului în Republica Moldova este utilizat sistemul majoritar, considerat cel mai vechi și acceptat de peste 80 de state.

Esența sistemului majoritar constă în aceea că la alegeri învinge candidatul care a acumulat un anumit număr de voturi. în funcție de majoritatea cerută de lege, pentru a învinge la alegeri, există scrutinul majoritar simplu și scrutinul majoritar absolut.

În calitatea sa de autoritate publică a administrației publice locale și ca subiect prin care se exercită autonomia locală, primarului îi revin o seamă de atribuții similare oricărei autorități publice din sfera puterii, atribuții care îl obligă și-i dau dreptul să-și exercite funcția respectivă.

De asemenea primarul nu-și exercită atribuțiile în nume propriu, ci, pe de o parte, în numele colectivității locale care 1-a ales, iar pe de altă parte, în numele statului care 1-a abilitat cu drepturi și obligații ca fiind de interes public.

Atribuțiile de bază ale primarului sînt stabilite expres de lege și pornesc de la competențele proprii ale unității administrativ-teritoriale respective și cele delegate de către stat acestuia. Astfel, există atribuții ce interesează doar comunitatea, altele care interesează atît colectivitatea locală, cît și statul și un alt șir de atribuții care țin doar de interesele statului.

Spre exemplu, în cazul atribuțiilor ce privesc starea civilă, al celor care rezultă din calitatea de autoritate tutelară sau al celor referitoare la recensămînt, alegeri etc. primarul acționează ca reprezentant al statului.

Conform legii cu privire la adminitrația publică locală a Republicii Moldova din 28.12.2006., majoritatea atribuțiilor primarului pot fi grupate pe domenii, care vizează categoriile de activitate ale primarului. Astfel, primarul își exercită atribuțiile în teritoriul administrat în următoarele domenii:

– asigurarea ordinii de drept;

– economic și financiar-bugetar;

– politica de cadre;

– învățămînt, protecție socială și ocrotire a sănătăți;

– ecologie și amenajare a teritoriului;

– apărare și situații excepționale

Deasemenea, primarul poate îndeplini și alte atribuții ce se referă, de exemplu, la colaborarea cu localități din alte țări și extinderea legăturilor cu acestea. Primarul poate recomanda consiliului local să confere persoanelor fizice cu merite deosebite, cetățeni ai Republicii Moldova și străini, titlul de cetățean de onoare al satului (comunei), orașului (municipiului) etc.

O altă calitate a primarului este cea de autoritate executivă a consiliului local. În virtutea acestei calități, primarul are atribuții de organizare a executării și de executare concretă a deciziilor consiliului local. La cererea consiliului local, primarul este obligat să prezinte informații despre executarea deciziilor adoptate de consiliu, alte informații despre activitatea sa de exercitare a anumitor atribuții prevăzute de lege.

Potrivit calității sale de organ executiv al consiliului local, primarul reprezintă și exercită din numele consiliului local atribuții ce țin de competența sa sau atribuții delegate de consiliu. în cazul în care consiliul local este suspendat, primarul exercită administrarea operativă a treburilor publice ale unității administrativ-teritoriale. Acesta este ordonatorul de credite al unității administrativ-teritoriale respective și exercită atribuțiile rezultate din personalitatea juridică a acesteia.

Potrivit legislației, satele (comunele) și orașele au cîte un viceprimar, iar orașele cu o populație de peste 15.000 de locuitori, prin decizia consiliului respectiv, pot avea 2 viceprimari. Municipiile Bălți, Bender, Comrat și Tiraspol au cîte 3 viceprimari, iar municipiul Chișinău are 4 viceprimari.

Viceprimarii unităților administrativ-teritoriale cu o populație sub 5.000 de locuitori își exercită, de regulă, funcțiile pe baze obștești. Aceștia, prin decizia consiliului local, pot fi remunerați pentru perioada în care îndeplinesc funcțiile primarului în absența acestuia sau, după caz, în alte situații în care viceprimarii sînt atrași să activeze în primărie.

Potrivit legii, după validarea mandatului primarului, consiliul local alege din rîmdurile consilierilor unul sau mai mulți viceprimari. Candidatura pentru funcția de viceprimar se propune de către primar după consultarea fracțiunilor. Procedura de consultare a fracțiunilor obligă primarul, înainte de a numi candidatul la funcția de viceprimar, să propună spre discuție potențialul candidat (candidați). Prin noțiunea consultarea fracțiunilor legea obligă primarul să consulte toate fracțiunile din cadrul consiliului. După o astfel de consultare, primarul trebuie să țină cont de opiniile fracțiunilor, în caz contrar, candidatura propusă va putea fi respinsă de consiliu. De regulă, consiliul va accepta candidatura care reprezintă fracțiunea majoritară în consiliul local sau cel puțin candidatura care este agreată de majoritatea consilierilor în cazul în care în consiliu nu există o fracțiune ce deține majoritatea.

Decizia consiliului prin care se alege viceprimarul se adoptă cu votul majorității consilierilor aleși. în cazul în care la alegere candidatura propusă de primar nu întrunește numărul necesar de voturi la 2 ședințe consecutive, primarul este obligat să propună consiliului o altă candidatură pentru funcția de viceprimar.

Eliberarea viceprimarului din funcție se face la propunerea primarului sau la solicitarea a cel puțin o treime din consilierii aleși. Pentru eliberarea viceprimarului consiliul votează cu majoritatea consilierilor aleși.

Statutul viceprimarului este similar cu cel al primarului și se reglementează de Legea privind statutul alesului local.

CAPITOLUL II. SITUAȚIA ACTUALĂ A ADMINISTRAȚIEI PUBLICE LOCALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Tendința de a moderniza calitatea serviciilor publice, a le aduce la nivel cu necesitățile și problemele comunității, a menține un management sănătos al finanțelor publice fără de care realizarea chiar și a celor mai fezabile proiecte ar fi nerealizabil fără resurse finaciare.

O bună practică în acest domeniu o găsim în statele europene care dea lungul anilor a tins mereu spre indici de performanță în acest domeniu și au gasit necesitatea de a implimenta o nouă funcție în instituțiile publice denumită funcția de ,,audit intern public’’.

Republica Moldova avînd ca priorități de a menține un management al finațelor sănatos a preluat recent această funcție luînduse în considerație practica avansată a țărilor dezvoltate, chiar dacă la etapa actuală nu avem nici experiență în domeniu, nici specialiști pregătiți pentru a face față multitudiniilor de cerințe pentru a candida la ea. O descriere mai detailată despre auditul intern public o găsim în lucrarea publicată pe saitul oficial al Intitutului de Științe Administrative din Republica Moldova, caietul științific nr. 3 al d-nei Cristina Craevscaea: Pornind de la acest deziderat, care condiționează necesitatea reformei sistemului de control financiar existent, acțiunile fundamentale ale autorităților administra- ției publice centrale și, în special, ale Ministerului Finanțelor sunt concentrate în jurul implementării unui nou sistem de control intern și audit intern în sectorul public.

Programul Național de realizare a Planului de Acțiuni “Republica Moldova – Uniunea Europeană” (pct.42) prevede crearea unui sistem de control intern și audit intern in sectorul public, care va fi realizat în conformitate cu metodologiile și standardele recunoscute la nivel internațional, precum și cu cele mai bune practici ale Uniunii Europene.

La 14.07.2006, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.228-XVI, prin care a trasat principalul obiectiv în procesul de administrare a banilor publici și a patrimoniului public – îmbunătățirea managementului financiar public.

Un instrument care va permite reformarea actualului sistem de control financiar și revizie într-un sistem de control intern și audit intern public modern, compatibil cu standardele și cerin- țele unanim recunoscute în lume, îl constituie Proiectul „Managementul Finanțelor Publice”, implementat cu suportul Băncii Mondiale și al Guvernului Olandez, realizat de către Ministerul Finanțelor, care conține componenta a 2-a – „Controlul și auditul intern”. Drept bază pentru crearea și implementarea controlului intern și auditului intern servește Concepția sistemului de control intern și audit intern in sectorul public, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1143 din 04.10.2006.

Principiile de funcționare a acestui sistem se bazează pe responsabilitatea conducătorilor instituțiilor publice pentru crearea unui model adecvat și eficient de gestionare, control intern și audit intern, pe independența activității unităților de audit intern, precum și pe existența Unității Centrale de Armonizare din cadrul Direcției Centrale de armonizare a sistemului de audit intern și control intern.

În acest sens, necesită precizare însuși conceptul de audit intern public, un domeniu, indubitabil, nou pentru Republica Moldova. Astfel, auditul intern public este o activitate funcțional independentă și obiectivă, care acordă unei instituții o asigurare în ceea ce privește gradul de control asupra operațiunilor, îndrumă conducerea pentru buna gestionare a fondurilor publice, perfecționarea activităților.

Misiunea unității de audit intern public este de a audita sistemul de control intern din cadrul instituției, în scopul evaluării eficienței și performanței structurilor funcționale în implementarea politicilor, programelor și acțiunilor, în vederea perfecționării lor continue, finalizându-se prin plusul de valoare adus instituției. Controlul intern, la rândul său, este un proces realizat de conducerea, managerii și alt personal al unei instituții, destinat să asigure îndeplinirea adecvată a obiectivelor privind efectuarea eficientă a operațiunilor, siguranța rapoartelor financiare, asigurarea conformității cu cadrul legal aplicabil. Sau controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitat la nivelul instituției publice, stabilite de conducere în conformitate cu obiectivele acesteia și reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic și eficient.

Astfel, principalele obiective pe care va trebui să le realizeze auditul intern public sunt: evaluarea managementului riscului și evaluarea sistemelor de control. Auditorul intern public, prin formularea într-o manieră proprie, independentă, imparțială a opiniilor și recomandărilor, va contribui la: o mai bună gestionare a riscurilor; asigurarea integrității și a unei administrări mai eficiente a patrimoniului; o mai bună monitorizare a conformității activității instituției publice cu regulile și procedurile existente; ținerea unei evidențe contabile și a unui management informatic fiabil și corect; îmbunătățirea calității managementului și a controlului intern al instituției; sporirea eficienței operațiunilor.

Implementarea, precum și dezvoltarea auditului intern în sectorul public se va efectua de că- tre Direcția Centrală de armonizare a sistemului de audit intern și control intern. Unitatea Centrală de Armonizare din cadrul Direcției, cu atribuții de participare la elaborarea strategiei și a cadrului normativ general, de coordonare și evaluare a activității de audit public intern la nivel național și de realizare a misiunilor de audit public intern de interes național, este responsabilă de crearea și armonizarea metodologiilor de control intern și audit intern, bazate pe cele mai bune practici din Uniunea Europeană și la nivel internațional, de coordonarea elaborării ulterioare a managementului financiar eficient, evaluarea calității și efectuarea testelor de corespundere a sistemului de control intern și audit intern în întregul sector public.

Izvorul acestuia rezidă, de fapt, în extinderea conceptului guvernanței corporatiste la nivelul entită- ților publice care, în esență, nu înseamnă altceva decât faptul că o instituție publică trebuie condusă la fel ca și o afacere, adică profitabil și eficient, cu atât mai mult cu cât este finanțată din bani publici. Pot fi identificate cinci roluri, care sunt mai mult succesive decât consecutive, prin exercitarea cărora auditul intern își definește poziția menționată.

Acestea sunt:

– rolul de observare

– rolul de diagnoză

– rolul de consiliere

– rolul de asigurare

– rolul de stimulator

Rolul de observare al auditului public intern este unul fundamental și are importanța cea mai mare. Rolul de observator nu se reduce doar la simpla activitate de a privi in jur, ci presupune analiza fenomenelor, a proceselor, a operațiunilor și a activităților de pe o poziție critică, precum și cuantificarea și interpretarea performanțelor acestora prin prisma reglementărilor legale în vigoare sau a standardelor existente.

Rolul de diagnoză este cel mai împovărător și pretențios dintre toate rolurile auditului intern. Auditul intern analizează observațiile relevante culese, astfel încât să poată ajunge la concluzii cu privire la schimbările necesare a fi implementate. Pentru îndeplinirea acestui rol, auditul intern utilizează metode, tehnici și instrumente specifice, precum și experiență și abilități de comunicare ale auditorilor interni, în scopul formulării unor soluții și propuneri ce vizează efectuarea unor schimbări organizaționale, fără a se lăsa influențați nici de dorințele managerilor, nici de cele ale angajaților.

Rolul de consiliere menit să îmbunătățească administrarea entității publice, gestiunea riscului și controlul intern, fără ca auditorul intern să-și asume responsabilități manageriale. Auditul intern desfășoară activități de consiliere alături de activitățile de asigurare, precum și la cererea expresă a conducerii entității publice.

Rolul de asigurare al auditului intern conferă conducerii instituțiilor publice încrederea atât în necesitatea realizării unor schimbări, cat și în ceea ce privește impactul și rezultatele acestora sau ale celor deja implementate. Auditul intern furnizează concluzii asupra calității proiectării corecte a nevoilor de schimbare, a stabilirii corecte a priorităților în domeniu, a calității proiectării și implementării schimbării, cât, mai ales, a nivelului de performanță ce trebuia atins, care a fost atins sau care va fi atins. Auditul intern evidențiază și situațiile pozitive propunând soluții de îmbunătățire.

La nivelul entităților publice, auditul intern, de pe poziția de cel mai înalt mijloc al controlului intern, constituie principalul instrument de schimbare a mentalităților managementului și angajaților entităților publice de la starea actuală către starea nouă presupusă de introducerea conceptului de guvernanță corporatistă.

Trebuie evitată confuzia care ar putea să apară între auditul public intern și controlul intern, în sensul că auditul intern ar fi o formă de control intern. Conform definiției internaționale, unanim acceptate și recunoscute, auditul public intern nu reprezintă o activitate de control, ci o activitate obiectivă și independentă care oferă consiliere și asigurare managementului entităților publice, în scopul creșterii performanțelor sistemelor de conducere și control intern, pe baza gestiunii riscului. De aceea ar fi mai corect de a privi auditul public intern ca un mijloc al controlului intern, și nu o formă de control intern.

Rolul de stimulator este cel mai puțin înțeles rol, cel mai evoluat, dar și cel mai greu de realizat. Acesta poate deveni eficient numai dacă toate celelalte patru roluri enunțate anterior au fost îndeplinite la un nivel cel puțin satisfăcător. Auditul intern își îndeplinește rolul stimulator prin propunerea celor mai bune soluții pentru ca instituția publică să ajungă la standardele de legalitate, eficiență și eficacitate fixate, dar nu trebuie să se implice în procesul managerial de implementare efectivă a acestora.

La final ca o concluzie a celor expuse mai sus, a ideilor în ansamblu, se poate de spus că implimentarea funcției de audit intern public este un de o importanță strategică pentru țara noastră și în special al administrației publice locale contribuind fără îndoială la perfecționarea managementului finațelor publice .

2.1. Eficiența scăzută a gestionării finanțelor publice și a patrimoniului public

După cum am menționat și mai sus un rol deosebit care îl joacă în succesul unei buni guvernări este a organizării și funcționării administrativ teritorial prin modul de divizare administrativ-teritorială a țării în unități administrativ teritoriale. În Republiva Moldova această divizare are loc chiar dacă ar exista delimitarea doar printr-o strada. Factorii care determină și fundamentează aceste delimitări fiind:

Populația rurală unită prin teritoriu (această unire fiind legată de vorbirea altei limbi, altă etnie, din care evident că survin și deverse obiceiuri și tradiții ( cum ar fi religioase) specifice ce poate oferi temei pentru a a avea autonomie și statut de persoană juridică.

Condiții geografice(de ex: existența unui rîu)

Relații economice ( aici luînduse în calcul mai multe criterii cum ar fi: numărul gospodăriilor individuale, al locuitorilor, inclusiv al muncitorilor, funcționarilor, lista principalelor întrprinderi industriale, de construcții, transport, și altor întrprinderi și organizații, date privind gospodăria comunală, fondul de locuințe, instituții social-culturale, întreprinderi comerciale și de deservire socială, bugetul anual(venituri și cheltuieli))

Social-culturale

Tradiții și obiceiuri

Are o populație minimă de 1500 de locuitori

Capacitatea administrativă – fiind una din condițiile de bază. Toate acestea în ansamblu fiind reglementate de legea cu privire la descentralizarea administrativă

De aci legiutorul pornește temelia fiecăriei unități administativ în parte, însă dea lungul anilor în practica de zi cu zi sa demonstrat căci sitemul administrativ la etapa actuală este unul nu tocmai perfect și necesită reforme administrative. Deoarece prin capacitate administrativă luînduse în calcul atît existența unui teritoriu bine delimitat cît și capacitatea administrativă ceea ce ar însemna : existența unui buget distinct de cel al statului și al altor unități, cît și un grup de specialișiti calificați pentru a gestiona bugetul administrativ și mulțimea de necesități ale comunității. Aceste fiind divizate de regulă în probleme: economice, sociale, culturale, de menținerea ordinii de drept etc., evident conform tuturor rigorilor și prevederilor legislative a fiecărei funcții în parte ce este reglementată de legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Împofida faptului că această lege sus menționată prevede ca toți funcționarii publici în ansamblu ce formeză și activează în cadrul administrației publice locale dar și centrale se angazeajă pe bază de:

Concurs

Specialiști în domeniu

Aceasta este uneori inrealizabil la nivel de unități administrativ teritoriale și are un impact social foarte negativ, deoarece o mulțime din ele fiind alcătuit din număr mic de populației ceea duce la o dificiență de profesioniși calificați, și deasemenea majoritatea tinerilor absolvenți din diferite domenii nu și-au dori să activeze în comunități mici fără careva perspectivă de a avansa pentru viitor în carieră, deaceea majoritate funcționarilor ai APL care activează la etapa actuală fiind cu studii medii de specialitate și mai rău care au finisat doar niște cursuri de 3- 5 luni.

Acest fapt al lispsei de profesioniși generează o eficiența scăzută a gestionării finanțelor publice și a patrimoniului public, și nu doar al gestionării dar și o lispă de capacitate de a atrage diferite surse de venit, de a aplica cele mai inovatoare metode conform legislației și respectarea principiilor de autonomie finaciară.

2.2. Obstacole în procesul de creștere a capacității administrative a administrației publice locale

Un rol primordial în activitatea unităților administrative îl are principiul autonomiei locale și autonomiei finaciare, acesta fiind reglementat atît de legislația națională prin legea cu privire la administrația publică locală, legea privind descentralizarea administrativă, cît și la nivel internațional la care Republica Moldova face parte.

Necesitatea exitenței unei autonomii locale este un lucru cert, poate nu o autonomie completă deoarece ar fi necorect să menționez că aduce doar avantaje societății.

Deoarece o autonomie completa din practica altor state sa dovedit că poate aduce atît avantaje și beneficii cît și mari dezavantaje pentru comunitațile cu o economie slab dezvoltată, mici care ar duce la o imposibilitate deaș-i satisface și îndeplini toate necesitățile și obligațiunile care îi revin principala cauză fiind lipsa finanțelor.

O analiză generală a bugetelor administratve locale a celor 900 și ceva de primării ale Republicii Moldova, majoritatea care sunt constituite din 1500-5000 de locuitori avînd deficiențe mari de finanțe în realizarea multitudiniilor de atribuții și obligații, bugetul lor constituiind doar 30 % din suma totală de cheltuieli ceea ce este un obstacol în creșterea capacității administrative fiind afectat principiul autonomiei locale, și descentralizarea administrativă prevăzută de legislația noastră rămînînd doar la nivel teoretic, dar în realitate existînd o centralizare totală, toate cheltuielile neacoperite de suma bugetelor administrativ teritoriale fiind suportate din bugetul de stat fiind intitulate ,,transferuri cu destinație specială’’.

Acest fenomen constînd în faptul căci de unde vin banii de acolo și decizia cum urmează să fie administrați, lipsind unitățile administrativ-teitoriale de a lua deciizii cît mai eficiente în problemele care îii vizează, probleme de maximă urgență fiind neglijate prin întîrzieri, iar unele dintre ele rămînînd nerelizate fiind catalogate ca neurgente sau de o importanță majoră. Toate aceste fiind generate de lipsa resurselor finaciare în buget.

2.3. Descentralizare adminitrativă

Analizînd legea cu privire la descentralizare administrativă fiecare unitate administrativă dispune de un grad de autonomiei în următoarele sensuri:

autonomie locală – dreptul și capacitatea efectivă a autorităților publice locale de a reglementa și gestiona, în condițiile legii, sub propria lor responsabilitate și în interesul populației locale, o parte importantă din treburile publice;

autonomie decizională – dreptul autorităților publice locale de a adopta liber decizii, în condițiile legii, fără intervenții din partea altor autorități publice, în scopul realizării intereselor  sale;

 autonomie organizațională – dreptul autorităților publice locale de a aproba, în condițiile legii, statutul, structurile administrative interne, modalitățile de funcționare a acestora, statele și organigrama lor, precum și de a institui persoane juridice de drept public de interes local;

autonomie financiară și bugetară – dreptul autorităților publice locale de a dispune de resurse financiare proprii suficiente și de a le utiliza liber, în condițiile legii, prin adoptarea propriilor bugete locale; 

Fiecare din aceste înțelesuri avînd un rol dinsting în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale. Dacă în cele menționate mai sus am abordat de mai multe ori în ceea ce privește autonomiea finaciară, ne vom opri la autonomia organizațională care deasemeni difinește și conturează foarte bine care este nivelul devoltării democrației unui stat de drept avînd ca scop pormovarea descentralizării serviciilor publice.

În Republica Moldova la etapa actuală unitățile administative de nivelul I, dispund de satut ca persoane juridice de drept public cum prevede și legea, apobă anual bugetul local, dar unele aspecte practice din realiatatea de zi cu zi nu pot fi catalogate decît o centralizare totală, și supunere organelor erarhice, descentralizarea fiind declarată doar nivel toretic și în mod secial vom face referință la instituțiile de educație începînd cu cele preșcolare, gimnaziale, liciale.

Aceste instituții în activitatea sa din punct de vedere orgazițional neavînd putere decizională supunînduse direct direcțiilor de învățămînt raionale, începînd cu elaborarea statelor de personal și a organigramii. Acestă atribuiție fiind importantă și elaborarea căreia din punctul meu de vedere ar necesita să fie elaborată de fiecare instituție preșcolară sau școlară în parte, evident variată, la elaborarea căreia ținînduse cont de nivelul necesar la fiecărei comunități în parte în funcție de necesitate, dar realitatea lasă de dorit și desigur în acest domeniu ar necesita reforme care la sigur ar contribui la înbunătățirea sistemului de învățămînt, nimeni nu poate cunoaște mai bine situația și problemele din interior decît cum însă-și conducătorii instituțiior din comunități.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ SATUL PERERITA, PREPONDERENT ȘÎRĂUȚI, LIPCANI

3.1. Organizarea și funcționarea consiliul local

În respectrea principiilor pe care se fundamentează autoritățile administrativ-teritoriale, consiliulul local în calitate de autoritate deliberativă vine să asigure și să pună în aplicație principiul egibilității, prin reprezentarea comunității și intereselor lor adoptînd decizii la nivel cu eventualele necesități ale acestora.

Conform legii cu privire la administrația publică locală acesta se întrunește de regulă în două tipuri de ședințe:

Ședințe ordinare – odată la trei luni

Ședințe etraoridinare – ori de cîte ori este necesitatea de a se întruni în adoptarea deciziilor ce nu pot să aștepte pîn la întrunirea unei ședințe cu caracter ordinar

La capitolul studiului de caz am ales participarea la convocarea ședinței cu caracter oridinar din satul Pererita, r-nul Briceni.

O caracteristică generală a acestul sat conform registrelor de evidență a populației este constituit din 1800 de cetățeni, iar conform legii sus menționate dispune de consiliul local format din 11 consilieri.

Convocarea consiliul desfășurînduse cu următoarea ordine de zi:

ORDINEA DE ZI

A ședinței consiliului sătesc Pererita din 31 martie 2015

1. Darea de seamnă privind executrarea bugetulul primărie Pererita pe anul 2014

Raportor: Nina Melniciuc- Șef contabil al primăriei

2. Cu privire la examinarea Actului privind inspectarea finaciară pe peridoada 01.04.2011-31.12.2014, efectuată de către Direcția Teritorială Inspectare Finaciară Edineț a Inspecției Finaciare de pe lîngă Ministerul Finanțelor

Informație : Nina Melniciuc, contabil-șef

Cu privire la aprobarea Registrului monumentelor de importanță locală

Informație: Victoria Migălcean, secreatr al consiliului

Cu privire la organizarea bilunarului de salubrizarea și amenajarea a localității

Informație: Anatolii Ceban, primarul satului

Cu privire la organizarea lucrărilor publice în teritoriu satului Pererita

Informație: Anatolii Ceban, primarul satului

Examinarea cererilor

Informație: Victoria Migălcean, secreatr al consiliului

O primă acțiune a consiliul conform legii fiind convocarea consiliului ceea înseamnă înștiințarea cosilierilor despre eventuala convocare printr-o scrisoare înainte cu 5 zile în care se indică data, ora, și locul desfășurării consiliului.

Cu părere de rău convocarea consiliului în practică în situația data a fost cu o zi înainte și mai mult ca atît sa stabilit o oră, între timp sa modificat mai devreme cu cîteva ore, ceeea ce a generat o situație de confuzie consilierilor, întîrzieri, sau neprezența la desfășurare

Întreaga activitatea a convocării consiliului pentru o înțelegere mai clară a acesteia o voi diviza în două:

Modul de desfășuraea

Modul de luare a deciziilor

Desfășurare a consiliului al satului Pererita a avut loc la data de 31 martie 2015 la ora 12-30.

La convocarea consiliul sau prezenatat 9 consilieri din cei 11 aleși, la ea participînd deasemenea șef-contabli al satului Nina Melniciuc, și un student. Această ședință fiind luată catalogată ca ședință deliberativă, cu drept de a adopta decizii valabile.

Pentru început ca cuvînt de deschidere a ședinței a luat cuvînd primarul satului venind cu inițiativa de a se alege un membru al consiliul în calitate de președinte al ședinței care va prezida eventuala ședință, o analiză paralelă a prevederilor legale fiind inițiativa vine de la membrii coniliului.

Candidatura sa propus de două ori, întrucît prima inițiativă sa refuzat pe motiv de imposibilitate de sănătate, iar în urma la a doua propunere pe d-nul Ciubatîii Lilian sa votat cu votul majorității simple prin ridicare de mîini, au votat 7 , iar doi sau abținut din cei 9 prezenți.

Ulterior în urma distituirii în funcție de președinte, acesta a ocupat locul acestei funcții fiind însoțit de secreatra consiliului. Luînd cuvînd de salut și începerii dezbaterii problemelor pe ordinea de zi , acesta a dat citire ordinii de zi propuse și a ordinii acestora de desfășurare pentru a fi suspusă dezbaterilor și votării, acorul fiecărui fiind manifestat prin votarea consilierilor prin pridicare de mîini, nefiind careva opoziții din partea consilierilor, dar a intervenit d-na Victoria Migalcean secretara consiliului cu inițiativa de a se introduce un punc în ordinea de zi și anume a desemnării a unui consilier printr-o decizie unnui candidat care va urma să reprezinte interesele comunității la procesurile de achiziiții publice, aceasta inițiativă a fiind acceptată și votată cu votul majorității consilierilor prezenți.

Modul de luarea a decizilor. După cum am menționat și mai sus fiecare probleme inclusă pe ordinea de zi a fost supusă dezbaterilor, astfel D-na N. Melniciuc a adus la cunoștină raportul cu privire la executarea bugetului, auducînd la cunoștință căci aproape un miliion de lei nu sau executat conform planificării bugetare anuale, care urmau să fie executate în următoarele destinații:

600 000 mii lei pentru reparații capitale ale drumurilor

300 000 mii lei pentru reparații la grădiniță, celelate neexecutări fiind de sume nesemnificative.

Acestea motivînduse că nu sa ales corect agentul economic, cel declarat cîștigător nu și-a îndeplinit obigațiile stipulate în contract, promițind căci va executa dar cu întîrzieri deja de aproape un an de zile, și evident că banii pentru aceasta nu au fost transferați de la centru.

Deasemenea sa adus la cunoștință că mărimea bugetului la etapa acutala este constituit din 400 și ceva mii lei, iar cheltuielile fiind de 1 900 580

Al doile subiect pe ordinea zi fiind aducerea la cunoștință a obervațiilor de către Direcția Teritorială Inspectare Finaciară Edineț a Inspecției Finaciare de pe lîngă Ministerul Finanțelor în legătură cu necolectarea unor categorii de impozite care ar contribui semnificativ la majorarea bugetului local (cum ar fi: taxa pentru păstrarea producției agricole pe teritoriul în incinta locuienților ce aparțin patrimoniului public al satului, folosite de către agenții economici din sat) și întreprindere măsuri pentru viitor în ameliorarea acestei probleme și opta pentru un management al finațelor mai sănătos.

Acestă decizie nu a fost supusă prea mult dezbaterilor și discutată fiind votată pozitiv.

Conform ordinii de zi a treia decizie fiind aprobarea registrului de evidență a monumentelor de importanță locală, această decizie fiind discutată cu o notă pozitivă, consilierii menționînd că au nevoie de un astfel de registru și că la etapa actuală există două monumente care ar necesita înregistrarea lor pentru viitor. Decizia fiind în mod tradințional votată cu votul majorității consilieriilor sau abținut 1 consilier.

Ca în fiecare an în perioada de primăvară de regulă de iau decizii în legătură cu curățenia, executarea de lucrări publice ( tăiatul crengilor de copaci, tufișurilor care impedică o deplasare normală a unităților de transport pe străzi etc.), salubrizarea și amnenajarea teritoriului și în această perioadă a anului curent la fel.

La acest subiect consilierii au pus în duscuții mai aprinse despre situația actuală a satului, comparînd cu satele vecine la capitolul curățeniei și mulțimea de probleme cu care se confruntă în anumite zone ale satului care ies de sub control și ar necesita întreprinse careva măsuri, și în mod special aruncarea deșeurilor pe dealuri, la care a venit un consilier cu inițiativă de a se pune o persoană paznic care să ar urmări cine încalcă prevederile legislative în acest domeniu pentru a putea fi suportate sancțiuni pentru încălcările făcute. Decizia sa votat cu votul a 7 peroane două din care sau abținut.

Un al 6 –lea punct din ordinea de zi care la început de ședința sa inclus și sa votat fiind

desemnareaa unui consilier printr-o decizie unui candidat care va urma să reprezinte interesele comunității la procesurile de achiziiții publice.

Acestă decizie sa votat foarte operativ din punctul meu de vedere, la propunerea primei candidaturi, argumentînduse faptul că D-nul Ciubatîii Liian are deja o experiență mai mare în acest domeniu, neținînduse cont de erorile făcute la precedentele procese de achiziții publice și acordarea ofertei unui agent economic neresponsabil de obligațiunile pe care și lea asumat.

Examinarea cererilor înaintate de către cetățenii comunității a fost una foarte modestă fiind următoarele cereri:

1.Cerere pentru vinzarea unui teren agricol ce ține de patrimoniu public

Aceasta fiind discutată ca una eficientă, prin scoaterea la vînzarea a acestui teren vom mări bugetul satului, fiind votată pozitiv.

2. Cerere cu privire la încheerea unui contract de arendă între primăria satului Pererita și Șmeleivici Alexandru pe perioanda sezonieră a anului curent a copacilor de nuci, stabilinduse evident și o sumă pentru fiecare copac în parte.

Această cere a fost abordată ca una foarte importantă pentru sat și anume că va contribui la majorarea bugetului prin chiștigarea unei sume suplimentare de venit din această sursă, și mai mult ca atît vor putea asigura și o îngrijire a acestora (curățiți, vopsiți etc,) dar consilierii nu sau grăbit a accepta această cerere luînnd în calcul ca mai întîii să ofere posibilitaea aceasta deținătorilor de cote de teren agricol, și eventual dacă aceștia vor refuza, să închee un contract de arendă cu d-nul Șmeleivici Alexandru.Cerere fiind pentru moment refuzată.

3. Cerere cu privire la scutirea de plata pentru alimentație la grădiniță a celor doi copii Alin și Gheorghina din partea lui Balan Alina.

Această cere în urma discuțiilor pe ordinea de zi sa refuzat, temei fiind neexistența de mijloace financiare, dar și opinia consilierilor fiind un factor contrar, potrivit informațiilor din sat părinții acestor sunt angajați în cîmpul muncii și se află într-o stare de sănătate satisfăcătoare pentru a asigura suma în mărime de 200 dei lunar pentru ambii copii. Deciziia fiind respingerea cererii.

O concluzionare a celor expuse mai sus și ca argument propriu fiind că funcționarea consiliul satului Pererita raportată la prevederile legislative pe lîngă momentele îmbucurătoare cum ar fi că majoritatea consilierilor au studii superioare mai necesită și o mulțime de reforme care ar trebui implimentate și aduse la nivelul prevederilor legii cu privire la administrația publică locală.

De exemplu convocarea consiliului să aibă loc nu cu o zi două înainte dar minim cu 5 zile , deoarece acest fapt a lispit de posibilitatea de a participa și aduce la cunștință cetățenilor în problemele care urmează să fie hotărîte

Desfășurarea consiliului a avut loc într-o încăpere foarte restrînsă ceea ce limitat aceesul de participare a mai multor persoane vizate în hotărîrile care urmau să fie luate sau a tuturor doritorilor

În opinia mea la această ședință sau discutat probleme de importanță deosebită cum ar fi neatribuirea contractului la procesele de achiziții publice agenițlor economici cuveniți, necolectarea imozitelor din anumite surse care ar contribui considerabil la mărirea bugetului, toate aceste fiind doar aduse la cunoștință și votate fără a atrage o deosebită importanță în întreprinderea pe viitor a unor măsuri pentru înbunătățire și a avea o autonomie cît mai înaltă mizînd pe transferurile cu destinației specială de la centru, acestea dezvoltînd o lispsă de experiență în a utiliza cele mai novatoare reforme în atragerea de investiții și resurse finaciare, și motivînduse că la centru se pierd miilioane dar sumele care nu se ajung la noi în raport cu cele de la centru sunt nesemnificative, dar țin să menționez că dificiențele la buget sunt foarte mari venituri de 400 mii lei iar cheltuielile în jur la două milioane.

3.2 Activitaea primarului

Dacă întreg gurp de funcționari publici ce formează aparatul administrație publice local se bucură de o continuitate în funcție atunci funcția de primar este un pe o peridoadă determinată și avînd mereu un caracter schimbător. Dacă consiliul local este organul deliberativ al unităților amdinistrativ-teritoriale atunci instituția primarului fiind cea dea două parte, organul executiv ca fiind responabil de punerea în execuție a deciziilor adoptate de către consiliu.O analiză generală a activității primarului din practica de zi cu zi o putem regăsi în registele de dispoziții elaborate de către el în urma execuției varietăților de atribuții, acestea clasificînduse în două categorii:

Dispoziții juridice cu caracter general

Dispoziții individuale

În urma analizei tuturor dispozițiilor în ansamblu acestea se poate de le clasificat în cîteva categorii: dispozitii de convocare a consiliului, punere în execuție a lor etc., iar cele cu caracter individual cum ar fi de eșire în concediu anual, de premii, nimic deosebit sau specific comunității, toate de regulă fiind rezultatul exercitării atribuțiilor prevăzute de legilația care reglemenează ativitatea sa.

Un factor deosebit de important în succesul comunitățiilor îl are și nivelul de profesionalizm al grupul de funcționari publici ce formează aparatul administrativ. Evaluarea nivelului de corespundere a îndeplinirii cerințelor conform funcției fiind elaborată de către primar. Scopul principal a analizei în ansamblu a evaluării funcționarilor publici efectuată pe peridoada anului precedent din satul Pererita este de a despista neajunsurile pentru ameliorarea acestora și întreprindere a unor măsuri.Atfel nivelul profesionalizmului funcționarilor conform evaluării primarului fiind calificată ca medie, necesitatea celor mai importante calități fiind

– posedarea de abilități în utilizarea calculatorului .

Pentru o cercetare a eficienței funcționării primarului vom folosi o metoda de interviu care ne va oferi posibilitatea de a colecta informații de o marea valoare și evidenția care sunt avantajele și dejavantajele prevederilor legislative în practica de zi cu în activitatea sa.

Vor fi interviați primarii a trei sate:

Primarul satului Pererita Anatolii Ceban

Primarul satului Șîrăuți Vitalie Carlașuc

Primarul orașului Lipcani Evghenii Dumenco

Conținutul Interviului și răspunsurile acestora vom prezenta la Anexa nr. 1

O analiză generală a problemelor cu care se confruntă la nilev local instituția primarului fiind evidentă din cadrul răspunsurilor a intervilui, aceste fiind de o importanță deosebită din punctul lor de vedere și din practica de zi cu zi în exercitarea mandatului. Astfel cele mai dificile fiind :

– Lipsa de profesionalizm care este o necesitate dovedită și expusă în raport cu ciocnirea problemelor zilnice a primarilor

– Necesitatea de reformă administrativ-teritorială ce ar genera oportunități de a avea o capacitate admnistrativ mai înaltă și a face față tuturor necesităților, de a atrage poiecte de investiții, și probabilitatea de a funcționa specialiști în domeniu calificați

Încheiere. Concluzii și recomandări

Necesitățile și voința poporului constituie temelia unui stat de drept și democrat. Iar succesul acestuia fiind influențat întodeauna de sistemul administrativ care vine prin intermediul unităților administartive să aducă mai apoape această legătură dintre stat și popor oferindule posibilitatea de a alege prin sufragiu universal, direct, liber exprimat organele reprezentative. Statul garantează exprimarea voinței libere a cetățenilor prin apărarea principiilor democratice și a normelor dreptului electoral. Iar întreg aparat de angajați care formează adminitrația publică locală vin să pună în execuție și să realizeze mulțimea de servicii în scopul satifacerii necesităților publice . Calitatea acestora avînd o importanță deosebită, deoarece de ea depinde calitatea prestării serviiciilor. Oricît de bună ar fi organizarea unui organizm social și oricît de bune legi și decizii ar exista, aceasta rămîne doar o simplă schemă fără viabilitate, dacă nu există oameni competenți, activi și devotați pentru realizarea scopului stabilit. Existența unei structuri administrative eficienteși democratice reprezintă unul dintre cele mai importante criterii care definesc modernitatea uneițări. Astfel administrația publică trebuie să fie capabilă să facă față provocărilor pe care le are deînfruntat și pentru ca activitatea lor să producă efectul asteptat.

Republica Moldova și-a exprimat foarte clar opțiunea europeană, trebuiind neapărat luat în considerație și faptul că pe planul organizării administrative a teritoriului țările europene, dezvoltate din punct de vedere economic și cu bogate tradiții democratice, tind nu spre

crearea unor unități administrative mici, ci a unora care dispun de un potențial material, financiar și uman puternic în stare să susțină, în codiții optime dezvoltarea economico-socială și autonomia locală, ar fi cazul să tindem spre realizarea standardelor europene în materie de delimitare teritorial-administrativă a teritoriului, să realizăm acțiuni concrete pentru armonizarea structurilor administrative și a legisla-ției cu cele existente în spațiul respectiv.

Luînd în considerației rezultatele obiecivelor propuse în această lucrare o conluzie finală a acestei lucrări fiind că istoria administrației publice a Republicii Moldova și experiența acumulată în decursul secolelor în acest domeniu este foarte importantă deoarece aceasta ne poate sugera imaginea unui model de organizare administrativ teritorială care și-a demonstrat viabilitatea și eficiența pe parcursul a decenii, secole.

Astfel conform rezultatelor cercetării în această lucrare în vederea aplicării metodelor de modernizare administrției publice locale de nivelul I și a apropierii ei în conformitate cu cerințele și necesitățile actuale se propune următoarele recomandări:

Reorganizarea sistemulul administrativ în dependență de factorii economici care influențează considerabil capacitatea administrativă a comunităților deoarece oricît de bune nu ar fi deciziile, implimenatrea lor ar fi doar la nivel de scheme fără resurse finaciare, deasemeni divizarea teritoriului generează și o imposibilitate a aplicării principiul autonomiei finaciare, cheltuielie neacoperite fiind tranferate de la centru, prin lipsa de decizie a autorităților publice locale, de unde vin banii de acolo și gestionarea lor, această reformă fiind necesară deasemenea și de a avea capacitatea de a atrage proiecte de investiții și probabilitatea de a avea un aparat de funcționari publici profesioniști.

Modificarea legislației ce reglementează condițiile de a candida la funcția de primar, modul de organizare și funcționare, incluzinduse criteriul de a poseda abilități profesionale necesitatea căreia sa demontrat în practica activității primarilor a mai multor sate.

Acordarea unei descentralizări instituțiilor publice și în mod special a celor de învățămînt

în activitatea sa din punct de vedere orgazițional, deoarece la etapa actuală neavînd putere decizională supunînduse direct Direcțiilor de Învățămînt raionale, începînd cu elaborarea statelor de personal și a organigramii. Acestă atribuiție fiind importantă și elaborarea căreia din punctul meu de vedere ar necesita să fie de fiecare instituție preșcolară sau școlară în parte, evident variată, la elaborarea căreia ținînduse cont de nivelul necesar la fiecărei comunități în parte în funcție de necesitate, nimeni nu poate cunoaște situația mai bine din interior decît direcotul acelei instituții.

Toate aceste în ansamblu sunt convinsă că ar contrbui la o îmbunătățire a situaației actuale și a înlăturării unor confunzii care servesc drept impediment în a avea o administrație eficientă și oportună.

RESURSE BIBLIOGRAFICE

Acte normative:

Carta europeana a autonomiei locale din 15.10.1985

Publicată în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 14, pag.14

Constituția Republicii , adoptată la 29.07.94 //Monitorul Oficial 1, 12.08.1994. art.109 alin (1).

Legea Republicii Moldova privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova Nr. 764-XV din 27.12.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.16/53 din 29.01.2002

LEGE Nr. 436 din  28.12.2006  privind administrația publică locală 

Publicat: 09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 32-35  art Nr : 116

LEGE Nr. 435 din  28.12.2006  privind descentralizarea administrativă  

Publicat :02.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 29-31,art Nr : 91, Data intrarii in vigoare : 01.01.2007

Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului), Nr. 436 din 06.11.2003.

Publicat : 12.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 244-247. Art. 8.

LEGE Nr. 457  din  14.11.2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale

Publicat : 19.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 248-253 ,art Nr : 998

LEGE Nr. 158  din  04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public 

Publicat : 23.12.2008 în Monitorul Oficial Nr. 230-232 ,art Nr : 840, Data intrarii in vigoare : 01.01.2009

LEGE Nr. 436 din  06.11.2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului)

  Publicat : 12.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 244-247     art Nr : 972

HOTĂRÎREA CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA Cu privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, nr.10 din 30.10.2009

Manuale, monografii:

Arseni, Alexandru. Ivanov, Vladimir. Suholitco, Leontie. Dreptul constituțional comparat

Boulescu, Mircea. Audit și control financiar. București, Ed. Fundației România de Mâine, 2007, pag. 24.

Cîrnaț, Teodor. Drept constituțional. Chișinău: Reclama, 2004 p. 79

Cornea, Sergiu. Considerații privind organizarea administrativă a teritoriului statului. Administrația publică, nr.1-2, 2004, p.30

Corneliu Manda, op.cit., p. 196;

Creangă I. Curs de drept administrativ. – Chișinău, 2005, p.141.

Creangă, Ion. Uțică, Oleg. Organizarea administrativă a teritoriului. Chișinău,2001

Didencu, Valeriu. Democrație și administrație publică locală. Chișinău, 1998 ,p 167

Debbasch Charles, Science Administrative. Administrationpublique, Dalloz, Paris, 1976, p.11

Expert Grup. Studiu analitic privind structura administrativ-teritorială optimală pentru Republica Moldova, Chișinău, august-octombrie 2010

George, Popescu. Standardalization vs. Creativeness: The transformationthrough quality of the public services. Lucrarea prezentată la al 27-lea Congres Internațional al Institutului Internațional de Științe Administrative. Abu-Dhabi, 2007.

Ifimoaie C. Relațiile externe ale administrației publice locale. – București, 2000, p. 55-63

Muraru, Ion. Tănăsescu, Elena Simina. Drept constituțional și instituții politice, vol.II, Ediția IX-a. București: All Beck, 2003,p 76

Munteanu, Igor. Dezvoltări regionale în Republica Moldova. Chișinău: Cartier, 2000,p 152

Mircea Preda, Benonica Vasilescu, Drept adminstrativ, partea specială, Ed. Lumina Lex, București, 2007, p. 156

Orlov M. Drept administrativ, op. cit. p. 28

Orlov, M.; Belecciu, Șt. Op. cit., p. 241

Oanță, Florin. Auditul public intern și schimbarea entităților publice// www.armyacademy.ro/ reviste/3_2006_ro/a7.pdf

Preda, Mircea. David, Ana-Sofia. Filip, Maria. Organizarea administrativă a teritoriului României, București: Lumina Lex, 2000, p 520

Preda, Mircea. Drept administrativ, Partea specială. București: Lumina Lex, 2001

Principii de activitate stipulate în Codul Etic al Auditorului Intern, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 111 din 26.12.2007, Monitorul Oficial nr.1-4 din 01.01.2008.,p 136

Popa V. Ghidul primarului. – Chișinău, 2001, p. 14

Sîmboteanu, Aurel. Reforma administrației publice în Republica Moldova. Chișinău: Museum, 2001,p 76

V. Popa, Consiliul local în acțiune, Chișinău, Editura Tish, 1999, p. 8-9

Zaharia, Gheorghe T. Drept administrativ. Iași: Junimea, 2002,p 117

Articole în reviste de specialitate:

Babără, Valeriu. Controlul intern și auditul intern în sectorul public – un imperative al timpului. Buletinul informativ al Curții de Conturi, nr.2 // www.ccrm.md

Rotaru M. Dreptul colectivităților locale la administrarea autonomă a problemelor de interes local //Revista Națională de Drept, 2012, nr.2, p.55

Webografie:

Raportul Ministerului Finanțelor de implementare a Planului de Acțiuni Republica Moldova –Uniunea Europeană pe parcursul perioadei 22.02.2005 – 22.02.2008 // www.mf.gov.md

http://www.usarb.md/fileadmin/facultati/drept/Publicatii/V._TARALUNGA__I._ODINOKAIA_GHID_teze_licenta.pdf (accesat la data de 30.05.2015)

http://lex.justice.md/index.php?action=view&id=312874&lang=1&view=doc, (accesat pe data 30.05.2015)

http://lex.justice.md/index.php?action=view&id=321387&lang=1&view=doc(accesat la data 05.06.2015)

http://isam.fd.md/caiet_site/caiet_nr3.pdf( accesat la data de 07.06.2015)

Anexa 1. Interviu

RESURSE BIBLIOGRAFICE

Acte normative:

Carta europeana a autonomiei locale din 15.10.1985

Publicată în ediția oficială "Tratate internaționale", 1999, volumul 14, pag.14

Constituția Republicii , adoptată la 29.07.94 //Monitorul Oficial 1, 12.08.1994. art.109 alin (1).

Legea Republicii Moldova privind organizarea administrativ-teritoriala a Republicii Moldova Nr. 764-XV din 27.12.2001, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.16/53 din 29.01.2002

LEGE Nr. 436 din  28.12.2006  privind administrația publică locală 

Publicat: 09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 32-35  art Nr : 116

LEGE Nr. 435 din  28.12.2006  privind descentralizarea administrativă  

Publicat :02.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 29-31,art Nr : 91, Data intrarii in vigoare : 01.01.2007

Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului), Nr. 436 din 06.11.2003.

Publicat : 12.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 244-247. Art. 8.

LEGE Nr. 457  din  14.11.2003 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea și funcționarea consiliilor locale și raionale

Publicat : 19.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 248-253 ,art Nr : 998

LEGE Nr. 158  din  04.07.2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public 

Publicat : 23.12.2008 în Monitorul Oficial Nr. 230-232 ,art Nr : 840, Data intrarii in vigoare : 01.01.2009

LEGE Nr. 436 din  06.11.2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), orașului (municipiului)

  Publicat : 12.12.2003 în Monitorul Oficial Nr. 244-247     art Nr : 972

HOTĂRÎREA CURȚII SUPREME DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA Cu privire la practica aplicării de către instanțele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, nr.10 din 30.10.2009

Manuale, monografii:

Arseni, Alexandru. Ivanov, Vladimir. Suholitco, Leontie. Dreptul constituțional comparat

Boulescu, Mircea. Audit și control financiar. București, Ed. Fundației România de Mâine, 2007, pag. 24.

Cîrnaț, Teodor. Drept constituțional. Chișinău: Reclama, 2004 p. 79

Cornea, Sergiu. Considerații privind organizarea administrativă a teritoriului statului. Administrația publică, nr.1-2, 2004, p.30

Corneliu Manda, op.cit., p. 196;

Creangă I. Curs de drept administrativ. – Chișinău, 2005, p.141.

Creangă, Ion. Uțică, Oleg. Organizarea administrativă a teritoriului. Chișinău,2001

Didencu, Valeriu. Democrație și administrație publică locală. Chișinău, 1998 ,p 167

Debbasch Charles, Science Administrative. Administrationpublique, Dalloz, Paris, 1976, p.11

Expert Grup. Studiu analitic privind structura administrativ-teritorială optimală pentru Republica Moldova, Chișinău, august-octombrie 2010

George, Popescu. Standardalization vs. Creativeness: The transformationthrough quality of the public services. Lucrarea prezentată la al 27-lea Congres Internațional al Institutului Internațional de Științe Administrative. Abu-Dhabi, 2007.

Ifimoaie C. Relațiile externe ale administrației publice locale. – București, 2000, p. 55-63

Muraru, Ion. Tănăsescu, Elena Simina. Drept constituțional și instituții politice, vol.II, Ediția IX-a. București: All Beck, 2003,p 76

Munteanu, Igor. Dezvoltări regionale în Republica Moldova. Chișinău: Cartier, 2000,p 152

Mircea Preda, Benonica Vasilescu, Drept adminstrativ, partea specială, Ed. Lumina Lex, București, 2007, p. 156

Orlov M. Drept administrativ, op. cit. p. 28

Orlov, M.; Belecciu, Șt. Op. cit., p. 241

Oanță, Florin. Auditul public intern și schimbarea entităților publice// www.armyacademy.ro/ reviste/3_2006_ro/a7.pdf

Preda, Mircea. David, Ana-Sofia. Filip, Maria. Organizarea administrativă a teritoriului României, București: Lumina Lex, 2000, p 520

Preda, Mircea. Drept administrativ, Partea specială. București: Lumina Lex, 2001

Principii de activitate stipulate în Codul Etic al Auditorului Intern, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 111 din 26.12.2007, Monitorul Oficial nr.1-4 din 01.01.2008.,p 136

Popa V. Ghidul primarului. – Chișinău, 2001, p. 14

Sîmboteanu, Aurel. Reforma administrației publice în Republica Moldova. Chișinău: Museum, 2001,p 76

V. Popa, Consiliul local în acțiune, Chișinău, Editura Tish, 1999, p. 8-9

Zaharia, Gheorghe T. Drept administrativ. Iași: Junimea, 2002,p 117

Articole în reviste de specialitate:

Babără, Valeriu. Controlul intern și auditul intern în sectorul public – un imperative al timpului. Buletinul informativ al Curții de Conturi, nr.2 // www.ccrm.md

Rotaru M. Dreptul colectivităților locale la administrarea autonomă a problemelor de interes local //Revista Națională de Drept, 2012, nr.2, p.55

Webografie:

Raportul Ministerului Finanțelor de implementare a Planului de Acțiuni Republica Moldova –Uniunea Europeană pe parcursul perioadei 22.02.2005 – 22.02.2008 // www.mf.gov.md

http://www.usarb.md/fileadmin/facultati/drept/Publicatii/V._TARALUNGA__I._ODINOKAIA_GHID_teze_licenta.pdf (accesat la data de 30.05.2015)

http://lex.justice.md/index.php?action=view&id=312874&lang=1&view=doc, (accesat pe data 30.05.2015)

http://lex.justice.md/index.php?action=view&id=321387&lang=1&view=doc(accesat la data 05.06.2015)

http://isam.fd.md/caiet_site/caiet_nr3.pdf( accesat la data de 07.06.2015)

Anexa 1. Interviu