Organizarea Si Functionarea Trezoreriei Judetului Braila

LUCRARE DE LICENȚĂ

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA TREZORERIEI JUDEȚULUI BRĂILA

CUPRINS

CAPITOLUL 1

TREZORERIA STATULUI

MOD DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

1.1 Necesitatea și premizele înființării trezoreriei statului în țara noastra

Procesul de aplicare a reformei în România, în toate domeniile, pentru trecerea de la economia hipercentralizată la economia de piață, a cuprins și sistemul financiar-bancar,conducând la importante modificări în structura și rolul sistemului de organizare și funcționare al băncilor, cu consecințe deosebite asupra execuției finanțelor în sectorul public. Modificările survenite alături de schimbările de concepție privind administrarea și utilizarea resurselor financiare în sectorul amintit, au condus la concluzia că realizarea cu rezultate foarte bune a execuției finanțelor publice, în noile condiții economice de tranziție, se asigură numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare. Un astfel de sistem care permite intervenția promptă în toate fazele de urmărire a execuției finanțelor publice, îl reprezintă Trezoreria, concepută într-un mod unitar de organizare și funcționare la nivelul Ministerului Economiei și Finanțelor și în cadrul unităților sale teritoriale.

În condițiile economiei hipercentralizate în sectorul financiar din România, activitatea s-a desfășurat în condiții similare celor existente, în general, în țările est-europene în respectiva perioadă. Fluxurile de fonduri se desfășurau în concordanță cu prevederile planurilor financiare care, la randul lor, erau subordonate planului economic, iar controlul asupra acestor fluxuri era exercitat în mod administrativ de la nivel central. Instrumentele de politică monetară specifice economiilor de piață erau destul de rar folosite pentru a influența evoluțiile sectorului financiar, iar tranzacțiile în numerar între unitățile economice, în general, nu erau permise și erau limitate doar la plățile efectuate de către populație. Deși existau patru bănci specializate, pânâ în anul 1990 a funcționat un sistem monobancar dominat de Banca Națională a României la care era concentrată execuția bugetului de stat. Banca Națională avea stabilite prin lege următoarele atribuții: asigurarea încasării veniturilor bugetare de la unitățile de stat și evidența acestora pe capitole, subcapitole, plătitori, precum și a plăților de casă pe capitole de cheltuieli, ministere și instituții subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberării fondurilor de la buget de stat în numerar pe seama instituțiilor publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinații de Ministerul Finanțelor Publice, păstrarea conturilor de disponibilități ale bugetelor locale, instituțiilor publice pentru mijloacele extrabugetare și fondurile cu destinație specială; asigurarea transmiterii informațiilor către Ministerului Finanțelor Publice privind execuția bugetului de stat, disponibilitățile bugetare locale,instituțiile publice.

Aplicarea programului de reformă al Guvernului României privind trecerea la economia liberalizată a determinat modificările importante și în organizarea și structura sistemului bancar. Descentralizarea si reorientarea bancară, ca modificări importante în rolul și structura sistemului de organizare și funcționare al băncilor, au avut consecințe deosebite asupra executării finanțelor publice. Ca parte a procesului de restructurare bancară, băncile specilizate au fost transformate în bănci comerciale. Începand cu aprilie 1991, prin Legea privind activitatea bancară și Legea privind Statutul Băncii Naționale a României, se conferă Băncii Naționale a României un înalt grad de independență în limita exercitării unor atribuții clare și precise sub controlul direct al corpului legislativ al țării. Prin noul act juridic se mai prevede ca activitatea bancară să se desfășoare atât prin Banca Națională a României, cât și prin societățile bancare constituite în baza Legii ca societăți comerciale pe acțiuni. În condițiile prezentate a luat ființă Banca Comercială Română ca societate pe acțiuni, care a preluat de la Banca Națională conturile de disponibilități și credite pe termen scurt ale agenților economici, dar și conturile de venituri și cheltuieli ale bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, precum și ale instituțiilor publice. Aceste conturi de venituri și cheltuieli ale bugetelui public național au fost preluate de Banca Comercială cu caracter temporar urmând totodată ca această bancă să asigure pentru bugetul de stat numai încasarea veniturilor și efectuarea plăților prin creditele bugetare deschise, eliminându-se controlul bancar asupra încasării veniturilor.

De asemenea, în condițiile reorganizării și a unităților teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, unitatea fiscală rurală nu își mai gasește funcționalitatea, neavând conturi deschise direct în bancă și astfel, aceasta s-ar ocupa numai de încasarea veniturilor mici: impozitele și taxele de la populație, amenzi, despăgubiri, cheltuieli judiciare, situație în care crearea ei ca unitate disctinctă nu s-ar justifica.

Reforma finanțelor publice aprobată prin Legea nr.10/1991 a determinat modificări importante în sistemul bugetar care a fost reorganizat, eliminându-se centralizarea excesivă atât în ceea ce privește administrarea printr-un singur buget unic, cât și în ceea ce privește execuția bugetară propriu-zisă.

Odată cu schimbările intervenite în sistemul execuției bugetare s-a realizat și perfecționarea structurii veniturilor, în special acelor fiscale, prin adoptarea unor măsuri de reducere a ponderii impozitelor directe, ceea ce contribuie la stimularea muncii, a investițiilor, la consolidarea sectorului privat și la încadrarea structurii veniturilor fiscale în limitele ce caracterizează economiile de piață moderne. Modificările intervenite în structura impozitelor vizează transformarea sistemului de impozite și taxe corespunzătoare cerințelor economiei de piață, ale necesității introducerii unui sistem fiscal modern, compatibil cu cerințele de stimulare a economisirii și cu noile tipuri de venituri apărute.

Cheltuielile bugetare au suferit și ele modificări în structură, în sensul că s-a urmărit ajustarea raportului între cheltuielile curente și cele de capital, în scopul creșterii acestora din urmă, precum și îmbunătățirea alocării resurselor publice, cunoscut fiind faptul că numai astfel se poate evita presiunea excesivă a creditului în economie, precum și limitarea aparatului birocratic. Execuția bugetelor locale se aprobă de către organele alese în condiții de autonomie, cheltuielile acoperindu-se din veniturile la nivelul fiecărei localități.

În acest context, Ministerului Finanțelor Publice i-au revenit atribuții noi, în scopul asigurării mobilizării resurselor financiare în bugetul general consolidat și utilizarea acestora cu maximă eficență, lucru ce a impus ca activitate să fie organizată. Până în anul 1992, Ministerul Finanțelor Publice a fost reorganizat la nivel central pe departamente, direcții generale, direcții, servicii, birouri. Pentru împlinirea atribuțiilor ce îi revin, Ministerul Finanțelor Publice și-a organizat aparatul propriu teritorial prin trecerea acestuia în structura ministerului. Momentul important al reorganizării, atât la nivel central cât și in teritoriu, l-a constituit data înființării și organizării Trezoreriei Finanțelor Publice de către Guvernul României. Astfel, prin Hotărârea Guvernului României nr.78/1992, Trezoreria Finanțelor Publice se organizează printr-un sistem unitar în scopul cuprinderii tuturor operațiunilor financiare ale sectorului public. În aceste condiții execuția bugetelui general consolidat se realizează prin Trezoreria Finanțelor Publice, activitatea aparatului financiar teritorial căpătând noi valențe, fiind axată în principal asupra: stabilirea impozitelor si taxelor datorate bugetelui de stat și bugetelor locale de către toți contribuabilii, persoanele fizice și juridice; urmărirea încasărilor la termen a impozitelor și taxelor, pentru care sunt deschise de către trezorerie conturi de venituri, acestea îndeplinind funcția de casier al sectorului public, efectuarea plăților si păstrarea disponibilităților; asigurarea execuției bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul fondurilor speciale (sănătate,șomaj) și bugetele locale prin unitățile de trezorerie, reflectate în încasarea veniturilor din impozite și taxe la agenții economici și efectuarea plății dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare aprobate; asigurării contabilității încasării veniturilor bugetare pe subdiviziuni, plătitorii si bugetele, precum și evidența alimentării cu fonduri a ordonatorilor finațați din bugetele locale, în condițiile exercitării unui control eficient, fiscal și financiar preventiv; raportării către Ministerul Finanțelor Publice a încasării veniturilor bugetului de stat și execuției bugetelor locale pe baza dărilor de seama contabile trimestriale și anuale.

În condițiile actuale Trezoreria este concepută ca un sistem operațional în Ministerul Finanțelor Publice, prin care se efectuează, în principal: operațiunile financiare și bănești bugetare si extrabugetare ale sectorului public și contabilitatea acestora; controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor; controlul asupra finanțării cheltuielilor instituțiilor publice; refinanțarea deficitului bugetar; lansarea împrumuturilor de stat; plasarea disponibilităților sectorului public.

Necesitatea înființării Trezoreriei Finanțelor Publice este imperativ necesară pentru umplerea golurilor create de modificările survenite în organizarea și conducerea procesului bugetar începand cu anul 1990, în sensul că Banca Națională a Romaniei a renunțat la execuția bugetului, păstrând numai contul de trezorerie a statului, orientându-și activitatea cu prioritate spre soluționarea problemelor privind circulația bancară și emisiunea monetară. Diversificarea sistemului bancar a pus probleme asupra controlului execuției bugetului public național, în sensul că asupra încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor bugetare, practic nu se mai execută nici un control, băncile comerciale, unde finanțele publice își aveau conturile, nemaiavând atribuții în acest sens. Organizarea actuală a sistemului bancar prezintă un mare risc pentru sectorul public, cunoscând că activitatea bancară este supusă regimului falimentului, caz în care ar fi implicate și finanțele publice, teoretic, dacă acestea s-ar afla în gestiunea unei bănci. Analizând lucrurile, s-a creat necesitatea finanțelor sectorului public de toate riscurile, inclusiv de cel al costului ridicat al cheltuielilor legate de comisionale bancare și al costului dobânzilor aferente împrumuturilor ce s-ar lua pentru acoperirea deficitului bugetar.

Înființarea Trezoreriei Finanțelor Publice în România completează cadrul instituțional prin care statul și-a creat posibilitatea de a își stabili și aplica politica de venituri și cheltuieli, organizându-și activitatea financiară atât la nivel central, cât și în teritoriu. Astfel, a devenit posibilă creșterea răspunderii utilizării banilor și asigurarea finanțării obiectivelor și acțiunilor aprobate. Prin trezorerie sunt posibile de cunoscut și rezolvat toate implicațiile specifice gestiunii financiare publice. În plus, trezoreria facilitează folosirea de către Ministerul Finanțelor Publice, cu ocazia întocmirii, aprobării și execuției bugetelor autonome publice centrale și locale, a instrumentelor de analiză fundamentală și de supraveghere a realizării echilibrului financiar, monetar și valutar și datoriei publice.

Premizele înființării trezoreriei finanțelor publice în țara noastră au fost: reorganizarea băncilor și consecințele acesteia asupra execuției finanțelor publice; schimbarea concepțiilor privind administrarea și utilizarea resurselor financiare publice; necesitatea esitatea echilibrulului finanțelor publice, în cadrul fiecărei componente a sistemului fondurilor de resurse financiare publice; necesitatea echilibrulului finanțelor publice, în cadrul fiecărei componente a sistemului fondurilor de resurse financiare publice; scoaterea bugetului asigurărilor sociale de stat în afara bugetului de stat în contextul prevederilor Legii finanțelor publice; întărirea autonomiei finanțelor locale, înființarea și funcționarea fondurilor speciale, în afara bugetului de stat; creșterea și diversificarea fondurilor extrabugetare.

S-a elaborat cadrul legislativ pentru exercitarea de către Ministerul Finanțelor Publice a atribuțiilor ce îi revin în domeniul finanțelor publice în sensul anterior amintit, de creare a unui sistem propriu pentru urmărirea execuției bugetare. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice a fost autorizat să înființeze trezoreriei în cadrul organelor financiare subordonate, și anume: direcții generale ale finanțelor publice de la nivel de la municipiu, orașe, comune și percepții rurale. În baza cadrului legal constituit, s-a conceput un sistem unitar de organizare și funcționare a trezoreriilor finanțelor publice atat la nivel central, cât și la organele financiare teritoriale, care prezintă avantajele: în ceea ce privește organizarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finanțelor Publice, acesta se exercită asupra urmăririi îndeplinirii obligațiilor către buget de către toți agenții economici și contribuabili, prin organizarea evidenței pe plătitori, asigurându-se la nivelul fiecărei trezorerii posibilități sporite de a acționa operativ pentru respectarea termenelor de plată și reducerea rămășițelor de încasat; la nivelul fiecărei trezorerii se asigură datele privind încasările pe fiecare plătitor; efectuării cheltuielilor de către instituțiile publice din creditele bugetare aprobate, mijloacele extrabugetare și fondurile speciale:

perfecționarea sistemului informațional și decizional în ce privește rapiditatea, relevanța și acuratețea raportărilor privind urmărirea execuției bugetare și a operațiunilor de trezorerie. Ministerului Finanțelor Publice dispune astfel de intrumentele necesare pentru stabilirea strategiei pe termen scurt și lung în domeniul finanțelor publice.

desfășurarea activității de trezoreriei cu costuri mai reduse comparativ cu cele înregistrate până la înființarea trezoreriei, în condițiile execuției de casă a bugetului de stat prin sistemul bancar. Pentru acoperirea deficitului bugetului de stat sunt folosite direct disponibilitățile aflate în conturile trezoreriei, inclusiv disponibilitățile instituțiilor, care se păstrează în conturile trezoreriei publice. Eficiența se realizează prin localizarea operativă a întârzierilor de plăți, identificarea nerespectării legii în stabilirea veniturilor cuvenite statului, neplata lor la termen și acționarea urmăririi încasării impozitelor și taxelor. Totodată, eficiența crește pe seama controlului plăților prin încadrarea lor în volumul creditelor bugetare aprobate pe subdiviziunile clasificației bugetare.

Trezoreria are un rol foarte important în cadrul sistemul finanțelor publice și este determinat în primul rând de atribuțiile ei principale care se referă la: asigurarea execuției bugetului public național privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților dispuse de ordonatorilor în limita creditelor acordate; casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților, asigurarea evidenței contabile privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți; asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor și a celui financiar preventiv asupra efectuării plăților. Întreaga execuție bugetară se realizează prin trezorerii, volumul operațiunilor ajungând la sume importante ce pun în evidență rolul trezoreriei. Important de reținut este faptul că disponibilitățile temporare aflate în contul general al trezoreriei au susținut unele programe guvernamentale privind reforma economică, execuția bugetului de stat, a bugetelor asigurărilor sociale de stat. Trezoreria Finanțelor Publice generează o adevărată rețea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre încasări și plăți, în permanență trebuind să existe disponibilități care să facă față scadențelor. Pentru a preîntămpina riscul incapacității de plată sau al încasărilor insuficiente care ar conduce la amanarea plăților, există posibilitatea de a realiza “dimensionarea încasării minime”, pe baza datelor din balanțele zilnice de verificare. Pornind de la aceste considerente, rolul Trezoreriei Statului este pus în evidență de rapiditatea, operativitatea circuitelor realizate prin: fluxurile de intrare si fluxurile de ieșire, precum și de posibilitatea de cunoaștere, previzionare, umărire și menținere a echilibrulului acestora în execuție pentru a avea în permanență disponibilitățile. Previziunile fluxurilor încasărilor sunt în funcție de repartizarea sau natura veniturilor bugetare și se referă la: fluxuri de intrări permanente marcate de încasarea veniturilor curente fiscale și nefiscale și de capital și fluxuri de intrări temporare în situație admiterii bonurilor de tezaur sau împrumuturi bancare. În cazul trezoreriei publice teritoriale în previzionare trebuie avute în vedere și fluxurile curente de ieșire ce se realizează pe de o parte prin creditări de sume către agenții economici prin conturile deschise la băncile comerciale și care reprezintă de regulă plăți din conturile bancare și mijloacele extrabugetare ale instituțiilor publice, iar pe de altă parte prin eliberarea numerarului necesar instituțiilor publice pentru salarii, deplasări și alte plăți în numerar.

Prin trezorerie se asigură exercitarea în mai bune condiții a atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice și unităților sale teritoriale, ca urmare a organizării și îmbunătățirii structurii aparatului financiar-fiscal, urmărindu-se întărirea rolului și importanței unității fiscal teritoriale în cadrul căruia funcționează un compartiment disctinct cu activitate de trezorerie. Prin organizarea activității de trezorerie la nivelul trezoreriei operative, se creează acesteia posibilitatea să realizeze toate fluxurile privind operațiunile de decontare, să urmărească obiectiv toate obligațiile de încasat de la agenții economici și să efectueze direct controlul asupra finanțării cheltuielilor instituțiilor publice situate în raza ei de activitate. Importanța trezoreriei este marcată și de faptul că prin ea se realizează, la nivel central, de către Ministerul Finanțelor Publice, gestionarea datoriei publice interne si externe, lansarea și rambursarea împrumuturilor contractate si plata dobânzilor. Trezoreria asigură organizarea celor mai bune condiții pentru exercitarea controlului prin organizări proprii ale Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea veniturilor, ce crează posibilitatea efectuării unui control riguros asupra documentelor în legătură cu: temeiul legal în care s-a stabilit obligația livrării de impozite și taxe către buget; respectarea termenelor de virare a veniturilor; încadrarea în reglementările de rigoare privind virării impozitelor pe bugete și înregistrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute în clasificația bugetară.

Exercitarea controlului prin trezorerie constituie intrumentul sigur de a gestiona și a pune ordine în utilizarea fondurilor de către instituțiile publice. Trezoreria asigură acel control preventiv riguros pentru toate plățile dispuse de ordonatorii de credite, sub aspectul legalității, al încadrării în prevederile bugetare și în disponibilității bănești existe la un moment dat. Trezoreria publică prezintă o importanță deosebită pentru că prin ea se realizează perfecționarea sistemului informațional și decizional, folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor, obtinându-se astfel informații certe, operative în legătură cu execuția bugetară, asigurându-se eficiența sporită în luarea deciziilor. În acest context se asigură informații zilnice în legatură cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitului,disponibilitățile în contul trezoreriei și altele, ceea ce asigură o bază de date în vederea luării deciziilor. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice dispune de instrumentul pentru stabilirea strategiei pe termen scurt și lung în domeniul finanțelor publice, cunoscând ansamblul informațiilor privind derularea execuției prin sistemul Trezoreriei.

1.2 Modul de organizare și funcționare a Trezoreriei statului în România

În cadrul sistemului finanțelor publice trezoria joacă un rol deosebit de important ca urmare a atribuțiilor sale. Trezoreria statului reprezintă un sistem unitar și integrat prin care statul asigură efectuarea operațiunilor de încasări și plăți privind fondurile publice, inclusiv cele privind datoria publică, și a altor operațiuni ale statului, in condițiile de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Trezoreria este organizată și funcționează ca un sistem unitar atât la nivel central, în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cât și la nivelul unităților teritoriale ale Ministerului, în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, al administrațiilor, finanțelor publice comunale, orășenești și municipale.

La nivel central, Trezoreria funcționează în cadrul Direcției Generale a Contabilității Publice și a Sistemului de decontare în sectorul public și a Unității de Management a Trezoreriei Statului, prin care se realizează:

elaborarea instrucțiunilor privind organizarea și funcționarea trezoreriilor, sprijinind activitatea acestora; asigurarea evidenței contabile privind constituirea și utilizarea tuturor fondurilor statului;

deschiderea creditelor bugetare la trezoreriile teritoriale, trezoreria centrală având contul curent general la Centrala Băncii Naționale;

efectuarea operațiunilor de decontare între trezoreriile județene; gestionarea fondurilor cu destinație specială constituie la nivelul economiei naționale;

administrarea conturilor de clearing, barter si cooperare economică în conformitate cu acordurile guvernamentale;

acoperirea deficitului bugetar; gestionarea datoriei publice interne și externe;

elaborarea lucrărilor de execuție bugetară și a contului trezoreriei în structurile și termenele stabilite și elaborarea raportului și a contului general de execuție a bugetelor de stat și a fondurilor speciale și extrabugetare.

Sistemul actual de organizare și funcționare a Trezoreriei Finanțelor Publice a avut ca model sistemul francez de trezorerie a statului.

În baza contabilității nr.82/24 decembrie 1991 Ministerul Finanțelor Publice a fost autorizat să organizeze contabilitatea trezoreriei finanțelor publice privind execuția de casă a bugetului de stat, a bugetelor locale, a bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, gestiunea datoriei publice interne și externe, precum și a altor operații financiare efectuate în conturile instituțiilor publice. În scopul cuprinderii tuturor operațiilor financiare ale sectorului public, Trezoreria a fost concepută ca un sistem unitar prezentând următoarea structură:

Serviciul (biroul) încasarea și evidența veniturilor bugetare;

Serviciul (biroul) verificarea și decontarea cheltuielilor publice;

Compartimentul administrarea conturilor agenților economici;

Serviciul (biroul) contabilitatea trezoreriei statului;

Serviciul (biroul) decontări, operațiuni cu numerar și produse electronice;

Compartimentul caserie-tezaur, vânzare și gestiune a titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;

Serviciul (biroul) sinteza și asistența elaborării și execuției bugetelor locale;

Serviciul (biroul) îndrumarea și verificarea activității trezoreriei locale.

Organizare și funcționarea Trezoreriei Finanțelor Publice, atât la nivel central cât și teritorial, are la bază un mecanism corespunzător cu ajutorul căruia Ministerul Finanțelor Publice asigură coordonarea finanțelor sectorului public într-un sistem integrat și unitar. Mecanismul se realizează prin contul curent general al Trezoreriei Statului deschis la Banca Națională pentru Trezoreria Centrală și a conturilor de corespondent ale trezoreriilor județene deschise la Trezoreria Centrală, precum și prin contul de “casă”. Prin contul curent general al Trezoreriei se realizează o serie de operațiuni ce pot fi grupate pe următoarele fluxuri: debitări de sume de la agenții economici care au conturi deschise la societățile de credit, reprezentând achitarea impozitelor și taxelor către bugetul general național, precum și încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială; creditări de sume de la agenții economici care au conturi în băncile comerciale și care reprezintă, de regulă, plăți din conturile bugetare, mijloacele extrabugetare și fondurile speciale ale instituțiilor publice, pentru achitarea mărfurilor și materialelor livrate și recepționate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, inclusiv a investițiilor; soldul debitor al contului curent general al trezoreriei reprezintă disponibilitățile totale aflate în trezorerie, care se găsesc în soldul de casă al bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, soldurilor din conturile de mijloace extrabugetare și fondurile speciale. Conform reglementărilor privind formarea și utlizarea resurselor, derulate prin trezoreria statului, instituțiile publice au obligația să efectueze operațiunile de încasări și plăți prin trezoreria generală a statului. Ministerul Finanțelor Publice asigură coordonarea unitară a execuției finanțelor publice printr-un mecanism integrat și unitar al trezoreriei.

Pornind de la principiul unitar de organizare și funcționare a Trezoreriei Finanțelor Publice, încă din faza de experimentare a acestei activități, Ministerul Finanțelor Publice a stabilit metodologia privind urmărirea execuției bugetului general consolidat prin acest sistem, încât să răspundă cerințelor privind realizarea execuției de casă a bugetului public național, zilnic, operativ și unitar; organizarea unei evidențe clare privind execuția de casă, pentru toate operațiunile de încasări și plăți; informarea operativă asupra rezultatelor execuției de casă pe tot parcusul realizării procesului bugetar, în scopul luării unor măsuri operative și selective care să conducă la îmbunătățirea circulației bănești, combaterea evaziunii fiscale și a inflației; menținerea și consolidarea capacității de plată a agenților economici persoane juridice prin prevenirea, stoparea și eliminarea blocajului financiar. Pentru realizarea acestor obiective, activitatea trezoreriei municipale trebuie să se desfășoare cu atribuții distincte în cadrul compartimentelor specializate pe probleme, atribuții care se întrepătrund în cadrul fluxurilor operaționale de decontare, încadrându-se în mod unitar in rezultatele execuției de casă. Prin serviciul “control și evidența venituri” trebuie avute in vedere să se realizeze operațiunile principale: evidența tuturor plăților, persoane fizice și juridice, de pe teritoriul arondat; preluarea în evidență a veniturilor bugetului public național, încasat prin virament sau numerar pe bugete componente și, în cadrul acestora, pe surse de venituri și pe plătitori; executarea controlului asupra încasărarii veniturilor; verificarea și soluționarea solicitărilor contribuabililor pe linia eventualelor restituiri, rambursări și compensări, evidențierea în contabilitatea analitică și înștiințarea acestora asupra modului de soluționarea, pe baza documentațiilor specifice complete și legale întocmite de compartimentele fiscale și aprobate conform competențelor;exercitarea controlului la ghișeul pentru încasările în numerar, precum și verificarea periodică și în mod obligatoriu lunar, trimestrial, anual a soldurilor conturilor analitice de venituri prin confruntarea acestora din balanțele analitice ale conturile de venituri cu cele din extrasele de cont, operațiune realizată în comun cu serviciul contabilitate decontări, de asemenea, la nivelul acestui compartiment se poate efectua lunar ,trimestrial și anual sinteza încasărilor la veniturile pe bugete, pe surse și pe plătitori, oferind informații exacte și operative celorlalte compartimente cu atribuții de constatare, impunere și urmărire fiscală.

La nivelul serviciului “control și evidență cheltuieli” trebuie avută în vedere realizarea principalelor obiective în legătură cu: evidența tuturor instituțiilor publice cu domiciul fiscal pe teritoriul arondat, preluând evidența cheltuielilor pentru fiecare instituție în parte pe bugete, pe capitole și pe categorii de cheltuieli; exercitarea controlului asupra documentelor de plăți prezentate de instituțiile publice care au conturi deschise la Trezoreria municipiului,din punctual de vedere al formei, al legalității plății și încadrării acestora în limita creditelor deschise potrivit prevederilor bugetare, precum și în limita disponibilităților bănești. Tot aici se întocmesc jurnalele zilnice privind operațiunilor de plăți, asigurându-se verificarea operațiunilor zilnice prin confruntarea documentelor zilnice cu jurnalele respective. La nivelul acestui compartiment, periodic și în mod obligatoriu lunar, trimestrial și anual, trebuie efectuată verificarea soldurilor conturilor analitice prin confruntarea în colaborarea cu serviciul contabilitate-decontări a soldurilor din extrasele de cont cu cele din balațele analitce ale conturilor de cheltuieli și tot la intervalele de timp respective este necesar a se realiza sinteza execuției cheltuielilor din buget general consolidat.

Prin serviciul “contabilitate si decontări” din cadrul trezoreriei municipale se asigură contabilitate sintetică si analitică folosind conturi sintetice si analitice de venituri, cheltuieli, disponibilități, ordine de evidență, desfășurate pe subdiviziuni clasificației bugetare și pe plătitori sau titulari, urmărind înregistrarea zilnică a operațiunilor în totalitate lor, pe baza documentelor justificative ,în contabilitatea analitică, prin compartimentele de control și evidență. La nivelul acestui compartiment se realizează zilnic decontarea plăților trezoreriei municipiul către beneficiarii de conturi, la alte bănci sau trezoreriei, primind zilnic extrasul contului corespondent al trezoreriei de la Trezoreria Județeană, împreună cu documentele justificative, pe care le predă serviciilor de control și evidență pentru exercitarea sarcinilor ce le revin acestora. Evidența zilnică a contului corespondent al trezoreriei se conduce separat de cel din evidența Trezoreriei Județene, efectuându-se confruntări periodice și urmărindu-se permanent să fie identice. Tot aici trebuie asigurat controlul încrucișat asupra operațiunilor contabile, în colaborare cu celelalte compartimente și umărirea întocmirii, zilnic și lunar, a balanței de verificare a extraselor de cont, a balanțelor analitce și a execuțiilor de casă a bugetului de stat, mijloacelor speciale și fondurilor extrabugetare. Prin acest serviciu se emit titularilor de cont, zilnic, extrase de cont cu documente justificative anexate, se oferă informații compartimentelor cu atribuțiuni de contestare, impunere și urmărire cu privire la stadiul executării procesului bugetar, se pregătește și se realizează închiderea exercițiului bugetar și se întocmește bilanțul contabil cu costurile de execuție. La nivelul serviciului “caserie – tezaur” se efectuază încasarea veniturilor din impozite, taxe și alte venituri, în numerar, de la contribuabili, persoane fizice și juridice, și eliberarea numeralului, asigurând efectuarea plăților în numerar către instituții sau alte persoane fizice sau juridice în cazul restituirilor, conducând evidența intrărilor și ieșirilor de numerar și stabilind zilnic soldul caseriei prin jurnalul de casă. Acest compartiment este organizat cu o casă de plăți și mai multe case de încasări, iar pe lângă acestea are organizată și o casă “tezaur” ce acumulează zilnic numeralul și celelalte valori, asigurând păstrarea potrivit normelor legale. Prin acest serviciu se realizează, vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie cu dobânda pentru populație conform prospecțiunilor de emisiune aprobate prin Ordine ale Ministerului Finanțelor Publice.

Operațiunile zilnice ale fiecărui compartiment formează un flux operațional continuu și închegat, având ca rezultat final execuția de casă a bugetului public național privind teritoriul arondat.

Prin sistemul Trezoreriei s-a reușit separarea finanțelor sectorului public în conturi distincte deschise la Banca Națională, de resursele băncilor comerciale.

La nivelul Ministerului Finanțelor Publice, problemele privind mecanismul de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și a trezoreriei teritoriale intră în competența Direcției Generale a Contabilității Publice și a sistemului de decontări în sectorul public. La acest nivel s-a elaborat metodologie unitară de organizare și funcționare a trezoreriei centrale și teritoriale, pe baza căreia Trezoreria Centrală asigură cu ajutorul unităților din teritoriu încasarea veniturilor statului, finanțarea și controlul cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite. Printr-un sistem informațional asistat de calculator, la nivelul Trezoreriei Centrale se urmărește mersul execuției bugetare, soldul contului de trezorerie, mișcarea fondurilor în general pe baza cărora se efectuează analize și lucrări de execuție.

În activitatea Trezoreriei Centrale din Ministerului Economiei și Finanțelor distingem, ca o latură importantă a gestionării datoriei externe, executarea unui complex de operații privind derularea creditelor externe, reprezentând împrumuturi ale statului de la organisemele financiare bancare internaționale.

1.3 Atribuțiile de baza ale Trezoreriei statului

Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri: pe de o parte, el servește la desemnarea caseriilor de propriu-zise ale statului, atunci când se vorbește de “situația trezoreriei” sau de “deficitului trezoreriei”, iar pe altă parte, servește la desemnarea unei administrații publice, ca instituție.

Cele două sensuri ale termenului sunt legate între ele și vizează și funcții pe care le îndeplinește trezoreria. Trezoreria, ca administrație, este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul caseriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoarea de lichidități și plățile exigibile, dintre veniturile publice și cheltuielile publice, finanțarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice și altele, toate acestea concurând la asigurarea echilibrului monetar și a echilibrului general al economiei.

Atribuțiile de bază ale trezoreriei sunt în principal următoarele:

casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților;

asigurarea execuției bugetului de stat, bugetului de asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale, reflectate în încasarea veniturilor din impozite și taxe de la agenții economici și contribuabili și efectuarea plăților dispuse de ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare aprobate;

exercitarea operativă a controlului financiar-preventiv asupra încasării veniturilor cât și a încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobată prin bugetele de venituri și cheltuieli;

efectuarea operațiunilor de decontare în contul instituțiilor publice și păstrarea disponibilităților acestora, în urma constituirii și utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;

atragerea disponibilităților din economie pe calea restituirii din depozite cât și prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea și retehnologizarea unor sectoare din economie, acoperirea deficitului bugetar;

efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităților statului existente temporar în conturile trezoreriei;

gestionarea datoriei publice,reflectată în primirea împrumuturilor interne și externe, folosirea acestora potrivit destinației prevăzute în contracte, rambursarea creditelor la scadență și plata dobânzilor;

asigură evidența contabilă privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori;

asigură funcționarea corespunzătoarea a sistemului informațional contabil privid raportarea execuției bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale extrabugetare.

Funcțiile trezoreriei publice sunt astăzi influențate de diversificarea și complexitatea rolului statului modern, care au impus regândirea și redimensionarea fluxurilor monetare prin instituția Trezoreriei. Funcția originară a trezoreriei este cea atribuită de către finanțele clasice care considerau trezoreria ca o caserie, unde sunt depuse și gestionate fondurile statului și ca o bancă, cu activitatea de credit pe termen scurt, însărcinată să elibereze în orice moment intrările și ieșirile de fonduri. Acestea corespunde definiției corecte a trezoreriei. Prin aceste două funcții, activitatea Trezoreriei Publice este asimilită cu cea a Trezoreriei întreprinderilor privitate. În exercitarea funcțiilor tradiționale se manifestă în mod distinct următoarele activități: centralizarea fondurilor publice, gestionarea fondurilor publice.

Funcția trezoreriei de casier implică două aspecte: execuția de casă a operațiunilor de încasări și plăți efectuate de stat și asigurarea existenței de disponibilități suficiente pentru a face față angajamentelor statului, în cadrul exigibilității. Obiectul acestor operațiuni îl reprezintă execuția operațiunilor statului și ale instituțiilor publice, respectiv ale corespondenților. Trezoreria efectuează în calitate de casier al statului un număr mare de încasări și plăți,acestea fiind operațiuni prevăzute prin legea bugetară, venituri și cheltuieli propriu-zise, și operațiuni ale conturilor speciale ale trezoreriei. Sarcina fundamentală a Trezoreriei este de a veghea ca în fiecare moment să existe fonduri disponibile intr-un cuantum suficient pentru a face față cheltuielilor statului și ale corespondenților săi. Procurarea de bani pentru caseria publică este prima dintre operațiunile trezoreriei, fiind legată de mișcarea fondurilor în timp, determinate de termenele la care devin exigibile încasările și plățile. Factorul temporal conferă Trezoreriei un caracte dinamic, încasările și plățile reprezentând obiectul fluctuațiilor monetare din cursul anului. La cheltuielile există o anumită regularitate în ceea ce privește nivelul lor lunar, cu excepția lunii decembrie, în care se execută parțial cheltuieli, serviciile publice utilizând cea mai mare parte a creditelor încă neconsumate înainte de inchiderea exercițiului, și care riscă să fie anulate în virtutea regulii anualității. La venituri, regularitatea este mai puțin realizabilă, deoarece aceasta depinde de ritmicitatea activității economice, mai ales în cazul impozitelor directe. Aceste mișcări diferite în timp ale veniturilor și cheltuielilor se combină cu alte mișcări de fonduri excepționale și cu mișcări de fonduri excepționale și cu mișcări datorate operațiunilor corespondenților, imprimând lichidităților trezoreriei variații. Prin mișcări excepționale, de pot degaja unele mișcări constante în fluctuația lichidităților Trezoreriei și succesiunea perioadelor de creșteri și scăderi. Asemenea perioade pot fi identificate în cadrul trimestrelor, pe luni ale acestora, între trimestre, dar și în cadrul lunilor, între decadele acestora.

Rolul de bacher al Trezoreriei are două forme: acționează ca o bancă de depozit, o bancă de afaceri, care furnizează capitaluri a unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea, iar în al doilea rând acționeaza ca o bancă de emisiune, intervenind în acest fel în domeniul circulației monetare.

Conform unor abordări moderne, Trezoreria îndeplinește următoarele funcții principale: administrator al banilor publici, intermediar financiar, mandatar al puterii publice, agent al intervenției financiare publice în economie și supraveghetor al marilor echilibre. Funcția de administrator al banilor publici constă în ajustarea resurselor la sarcinile publice, echilibrarea intrărilor cu ieșirile de fonduri pe ansamblu circuitului trezoreriei, prin asigurarea securității resurselor disponibile pe termen scurt, permitând confruntarea cu nevoile imprevizibile. Această funcție presupune existența unei dinstincții între echilibrul bugetar și echilibrul trezoreriei. Trezoreria trebuie să asigure sudura între secvențele fluxurilor bugetare, pe parcusul anului bugetar, solicitând împrumutul în numele statului. Apelul de împrumuturi obligă Trezoreria să ducă, în numele statului, o politică activă îndatorării, prin intervenția sa pe piața titlurilor de stat, pentru a obține profit de pe urma reducerii sau a extinderii costurilor datoriei. Ca intermediar financiar, trezoreria se împrumută pentru a acoperi un deficit și poate acorda împrumuturi pentru a facilita fluxuri de fonduri pentru împrumutați sau împrumutători. În acest fel, funcția de intermediar este similară celei a instituțiilor financiar-bancare, putând contribui în numele statului la finanțarea sectoarelor prioritare. În acest context, trebuie reținut că trezoreria, în tabloul operațiunilor financiare din contabilitate națională, este numele sub care figurează Statul, considerat în activitățile sale monetare sau financiare.

Ca mandatar al puterii publice are numeroase misiuni de autoritate publică în sectoarele financiare și economice, reprezentând instituțiile financiare care depind de ea și asupra cărora își exercită influența sau acționează în nume propriu; veghează împreună cu Banca Centrală la buna influențarea a instituțiilor de credit; este acționar și gestionar al proprietății publice fără a limita autonomia de gestiune a managerilor acestor întreprinderi și mai ales sectoarele concurențiale, poate fi asociată la conducerea instituțiilor financiare și economice internaționale, ca Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială.

Ca supraveghetor al marilor echilibre este considerat un serviciu al statului care asigură marile echilibre monetare și financiare ale statului, atât prin operațiile de caserie, bancare și de contabilitate publică, precum și prin activitatea de tutelă de finanțarea și de impulsionare în domeniul economic și financiar.

Pentru echilibrarea trezorerie se poate apela la trei categorii de resurse: utlizarea fondurilor corespondeților, emisiunea de bonuri de tezaur și avansurile acordate de banca de emisiune.

CAPITOLUL 2

FORMAREA ȘI UTILIZAREA RESURSELOR DERULATE PRIN TREZORERIA STATULUI

2.1 Delimitări și structuri privind operațiile derulate prin Trezoreria statului

Prin trezoria statului se derulează operațiunile de încasări și plăți privind fonduri publice care privesc, după caz, fără a se limita la acestea:

venituri și cheltuielile bugetelor instituțiilor publice;

certificate de trezorerie, răscumpărarea acestora la scadența și transformarea certificatelor de trezorerie în certificate de depozit;

datoria publică internă și externă,inclusiv serviciul datoriei publice interne și externe;

alte venituri și cheltuieli privind fondurile publice,reglementate prin dispoziții legale,inclusiv drepturi de încasat și obligațiile de plată ale statului, la baza cărora stau acorduri și convenții guvernamentale și comerciale.

Statul garantează efectuarea operațiunilor financiare prin trezoreria statului prin trezoreria statului în condiții de siguranță și în conformitate cu dispoziții legale în vigoare, precum și păstrarea integrității bănești.

Din cele de mai sus, precum și din definiția dată trezoreriei, rezultă faptul că toate operațiunile de încasări și plăți ce vizează întreg sistemul bugetar se realizează prin trezoreriile statului. Pentru aceasta și pentru a-și realiza menirea socială, organele trezoreriei statului trebuie să fie bune cunoascătoare ale principiilor, cadrului general și procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și a responsabilităților ce revin instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. Aceste aspecte sunt reglementate prin legile finanțelor publice și legile bugetare anuale.

Pe lângă reglementările legale referitoare la finanțele publice în general instrumentul de lucru utilizat de trezorerii în activitatea lucrativă este bugetul (document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice) pe care instituțiile au obligația de a-l prezenta unităților trezoreriei statului la care au conturi deschise, aprobat și repartizat pe trimestre în condițiile legii.

Veniturile și cheltuielile sunt urmărite și evidențiate în trezorii pe bugete și titularii acestora, fapt pentru care este necesară cunoașterea sistemului bugetar și a compențelor legate de aprobate a bugetelor.

Sistemul bugetar, potrivit reglementărilor legale în vigoare cuprinde:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale;

Bugetele locale;

Bugetele fondurilor speciale;

Bugetul trezoreriei statului;

Bugetele instituțiilor publice autonome;

Bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale, după caz;

Bugetele instituțiilor publice finanțate integrale din venituri proprii;

Bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat sau de autoritățile administrației publice locale și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice;

Bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Veniturile și cheltuielile sistemului bugetar, urmărite pe trezorii în funcție de arondarea instituțiilor, cumulate la nivel național prin Trezoreria Centrală care adaugă operațiunile proprii, alcătuiesc veniturile bugetare totale, respectiv cheltuielile bugetare totale care după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, vor evidența dimensiunile efortului financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz. Veniturile și cheltuielile aparținând unui buget se includ în totalitate în aceasta (deci într-un singur document) pentru a se asigura utilizarea eficiența și monitorizarea fondurilor publice.

Toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv.

Veniturile și cheltuielile bugetare se inscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli,grupate după natura lor economică și destinația acestora potrivit clasificației bugetare, trezoreriile statului evidențiindu-le în execuția bugetară în conturi corespunzătoare de venituri și cheltuieli.

Clasificația bugetară care constituie de asemenea unui instrument de lucru pentru organele trezoreriei statului și în egală măsură pentru instituțiile publice,semnifică gruparea veniturilor și cheltuielilor bugetare într-ordine obligatorie și după criterii unitare este aprobată prin ordin al ministrului finanțelor publice și este actualizată permanent în funcție de reglementări legale în materie fiscală sau bugetară. Clasificația bugetară joacă un rol deosebit de important în codificarea conturilor de venituri și cheltuieli deschise în contabilitatea trezoreriilor.

Potrivit metodologiei trezoreriei finanțelor publice, pot efectua operațiuni de încasări și plăți prin conturi deschise la unitățile trezoreriei statului, numai instituțiile publice cu personalitate juridică, ai căror conducători îndeplinesc calitatea de ordonatori de credite.

Categorii de ordonatori de credite sunt:sunt principali, secundari sau terțiari.

Ordonatorii principali de credite sunt miniștri și conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorității publice și ai instituțiilor publice autonome, precum și primării și preșenții consiliilor județene pentru bugetele locale.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică în subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatorii secundari (cei care la rândul lor au în subordine alți ordonatori cărora le repartizează credite bugetare) sau terțiari dacă nu mai repartizează credite bugetare altor instituții și au dreptul de a utiliza credite bugetare ce le-au fost repartizate de ordonatorul ierarhic superior (principal sau secundar) numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc.

Cunoașterea categoriei ordonatorilor de credite este deosebit de importantă pentru organele trezoreriilor deoarece aceștia au potrivit legii anumite compentețe în diversele etape ale procesului bugetar, și organele trezoreriilor urmăresc acceptarea operațiunilor ce se derulează prin trezoreriile statului numai dacă acestea poartă semnăturile și autorizările legale.

Operațiunile ce se derulează prin trezoreriile statului sunt reflectate în contabilitatea trezoreriei potrivit planului de conturi propriu acesteia.

Contabilitatea trezoreriei este un segment al contabilității publice alături de contabilitatea instituțiilor publice, operațiunile de încasări și plăți aferente sectorului public fiind reflectate atât în contabilitatea trezoreriei potrivit planului sau de conturi cât și de către fiecare instituție în parte la care aceste operațiuni se referă, potrivit planului de conturi al instituțiilor publice.

Operațiunile de încasări și plăți efectuate prin trezorerie se înregistrează în mod cronologic și sistematic în conturile sintetice și analitice potrivit funcției contabile a acestora, alegerea conturilor efectuându-se in funcție de natura operațiunilor ce urmează a fi înregistrate în contabilitate.

Sfera de cuprindere a operațiunilor a căror înregistrare trebuie să o asigure contabilitate a trezoreriei este:

Contul curent al trezoreriei (intrări și ieșiri);

Intrările și ieșirile în numerar prin caseria trezoreriei;

Încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare;

Constituirea și utilizarea fondurilor speciale;

Disponibilități și depozitele instituțiilor publice;

Gestionarea împrumuturilor de stat și a datoriei publice interne și externe;

Decontări între unitățile trezoreriei și bănci;

Încasarea veniturilor și cheltuielilor care privesc activitatea proprie a trezoreriei;

Creditele deschise pe seama ordonatorilor principali de credite și cele repartizate instituțiilor subordonate acestora;

Încheierea execuției financiare la finele anului prin stabilirea excedentelor sau deficitelor.

Atât resursele cât și utilizările de fonduri publice se administrează prin contul curent general al trezoreriei statului care funcționează la Banca Națională a României și este deschis în numele Ministerului Finanțelor Publice Unitatea de Management a Trezoreriei Statului și a conturilor de corespondent ale Trezoreriilor Județene la Trezoreria Centrală.

În contul curent general al Trezoreriei Statului deschis la Banca Națională a României înregistrează încasările și se efectuează plățile în limita disponibilităților existente.

Acoperirea cu resurse a contului este o problemă care se soluționează la nivel central de către Ministerul Finanțelor Publice,Banca Națională a României efectuând plăți din cont așa cum am mai amintit, numai în limita disponibilităților existente.

Disponibilitățile în valută gestionate de Ministerul Finanțelor Publice provenite din împrumuturi interne și externe și contractate de stat destinate finanțării deficitului bugetului de stat și refinanțării datoriei publice,precum și din alte surse prevăzute de lege se păstrează la Banca Națională a României în conturi purtătoare de dobândă care funcționează în afara contului curent general al trezoreriei statului.

2.2 Asigurarea echilibrului dintre resursele contului curent general al trezoreriei statului și necesitățile de finanțare, managementul lichiditaților

Așa după cum am amintit atunci când am prezentat rolul și funcțiile de bază ale trezoreriei, trezoreria centrală are sarcina de a asigura permanent echilibrul între resursele contului curent al trezoreriei statului și necesitățile de finanțare.

Trezoreriile teritoriale gestionează fondurile publice pentru teritoriul arondat și urmăresc încadrarea plăților în limitele creditelor bugetare deschise și repartizate ordonatorilor de credite sau în limita disponibilităților instituțiilor publice, după caz, (mecanismul după care se derulează operațiunile de încasări și plăți la nivelul acestora il vom prezenta ulterior) rolul în păstrarea echilibrului fiind relativ redus, sarcina cea mai grea revenind Trezoreriei Centrale.

Administrarea eficientă a disponibilităților existente în contul curent general al trezoreriei statului are la bază proiecția soldului acestor disponibilități ceea ce presupune realizarea unei prognoze cât mai reale a veniturilor ce se vor încasa și a atât mai bine se poate realiza fructificarea disponibilităților existente în soldul contului curent general al trezoreriei statului cât și asigurarea resurselor necesare plăților sectorului public. Pentru a fi disponibilă derularea în condiții de echilibru a cheltuielilor sectorului public, în limita disponibilităților contului general al trezoreriei statului și a finanțării cu maximă eficiență a deficitelor înregistrate de bugetul statului și de bugetul asigurărilor sociale de stat, instituțiilor publice au obligația previzionării veniturilor și cheltuielilor.

Desigur aceste evoluții ale veniturilor și cheltuielilor nu se raportează “la leu” lunându-se în calcul un “câmp de securitate”, o marjă de siguranță.

Ordonatorii de credite ale bugetelor de stat, bugetului de asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetele fondurilor speciale, precum și a conducătorilor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii sau din alte fonduri publice, potrivit reglementărilor în vigoare, inclusiv regii autonome și sociatățile comerciale care beneficiază de subvenții și transferuri primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale și care se derulează prin contul 50.70 “Disponibilitățile din subvenții și transferuri” deschis la unitățile trezoreriei statului,au obligația de a întocmi și a depune la trezoreriile de care aparțin situația plăților de casă planificate. Previzionarea încasărilor și plăților sectorului public se realizează în baza acestor situații întocmite pentru fiecare decade a lunii cu trei zile lucrătoare înainte de începutul fiecărei decade. Existența “Decadelei” cum este denumită în limbaj curent de funcționarii publici implicați,permite o prognoză cât mai aproape de realitate în cunoștința condițiilor concrete ale execuției bugetare pe următoarele 10 zile, iar ordonatorii au cunoștință de faptul că nedepunerea acestor situații în termenul și în forma prevăzută, sau în cazul nerespectării graficului de plăți responsibilitatea pentru nedecontarea documentelor de plată prezentate unităților trezoreriei statului le revine.

Trezoreria trebuie să-și cunoscă permanent evoluțiile soldului contului curent general a trezoreriei statului pentru a ști dacă și cât să se împrumute, pentru cât timp, ce disponibilități poate să plaseze, pentru cât timp, în cele mai avantajoase condiții.

Asigurarea permanentă a echilibrului dintre resursele contului curent general a trezoreriei statului și necesitățile de finanțare se poate realiza prin următoarele metode:

Utilizarea echivalentului în lei a unor sume vândute la rezerva valutară a statului, din conturile de disponibilitățile în valuta rezultată din împrumuturi

de stat destinate finanțării și refinanțării datoriei publice.

Pentru aceasta, Ministerul Finanțelor Publice notifică Băncii Naționale a României intenția de a vinde valuta existentă în cont conform convenției încheiate între Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României. În această notificare se precizează suma exactă, valuta, data valutei, precum și contul în care urmează sa fie virat echivalentul în lei al sumelor vândute.

La utilizarea valutei provenite din împrumuturi de stat, înregistrată în conturi de disponibilități în valută deschise la Centrala Băncii Naționale a României, va fi nominalizat împrumutul din care se efectuează vânzarea de valută în vederea echilibrării contului curent general al trezoreriei statului;

Atragerea de depozite pe termen scurt de la bănci sau alte instituții financiare, prin intermediul procedurilor bilaterale.

Tranzacțiile desfășurate prin intermediul procedurilor bilaterale nu sunt, de regulă, anunțate public. Sunt tranzacții care se efectuează prin negociere directă între Ministerul Finanțelor Publice și banca respectivă, fără a se apela la mecanismul licitației.

Tranzacționarea se face prin mijloacele de comunicare precum Reuters, dealing, telefon, etc.

Secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice coordonator poate delega verbal persoanele competente din Trezoreria Centrală care poartă răspunderea angajării depozitelor atrase în vederea asigurării echilibrului resurselor contului curent general al trezoreriei statului cu necesitățile de finanțare.

Decizia privind atragerea de depozite pe termen scurt de la bănci este luată în preziua apariției lipsei de lichidități sau cel mai târziu în ziua respectivă. Limitele de negociere privind suma atrasă, perioada și nivelul maxim al ratei dobânzii (marja de negociere) se stabilesc în ziua respectivă în funcție de condițiile pieței și de necesarul atras pentru asigurarea lichidităților în contul curent general al trezoreriei statului.

Negocierea elementelor de referință (sume atrase,nivelul dobânzii,perioada pentru care este atras depozitul și scadența acestuia) se efectuează având la bază ca element de referință tabloul Reuters cu privire la nivelul dobânzilor care se tranzacționează în piață, oferite (BID) și cerute (ASK), astfel încât dobânzilor care se tranzacționează în comparabile cu acestea. Toate aceste elemente se prevăd expres și se aprobă prin “Nota de fundamentare cu privire la necesitatea atragerii de depozite”.

După confirmarea atragerii depozitului se încheie o convenție între Ministerul Finanțelor Publice și banca respectivă, în care se menționează volumul depozitului, perioada, rata dobânzii, scadența, precum și contul în care se efectuează rambursarea capitalului și plata dobânzii.

Calculul dobânzii se efectuează folosind ca bază de calcul anul de 360 de zile.

La scadență, pentru rambursarea sumelor de plata dobânzilor aferentă depozitelor atrase,se procedează la întocmirea unei note de lichidare și plată a sumelor atrase și a dobânzilor aferente acestora.

Emisiuni de certificate de trezorerie pe termen scurt,efectuate conform regulamentului privind operțiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată, aprobat prin ordinul comun al Ministrului Finanțelor Publice, al Guvernatorului Băncii Naționale a României și al Președintelui Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Această operațiune se autorizează de Ministerul Finanțelor Publice prin ordin de emisiune și este făcută publică cel târziu în ziua lucrătoare înaintea datei de organizare a licitației, printr-un comunicat difuzat pe fluxuri de stiri Reuters, Mediafax, etc.Certificatele se emit pe o perioadă de maximum 30 de zile, cu decontare în aceeași zi, în următoare sau la două zile lucrătoare de la data tranzacției.

Decizia acceptării unui anumit nivel de sumă sau dobândă pentru licitația în curs aparține conducerii Ministerului Finanțelor Publice,care va fi informată telefonic de către reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice din comisia de licitație, care în momentul formulării deciziei va semna comunicatul oficial transmis de Banca Națională a României.

Operațiuni repo. Ele sunt tranzacții reversibile în cadrul cărora Ministerul Finanțelor Publice cumpără titluri de valoare cu risc zero, în lei sau în valută, cu angajamentul partenerului de a răscumpăra respectivele active la o dată ulterioară și la preț stabilit la data încheierii tranzacției.

2.3 Gestionarea fondurilor publice prin trezoreriile operative

Dacă în subcapitolele anterioare m-am referit la modul cum sunt administrate resursele contului curent general al trezoreriei statului (utilizarea resurselor și fructificarea disponibilităților) urmare a consolidării contului la nivel central, în cele ce urmează voi prezenta mecanismele de încasare a veniturilor (resursele publice) și de efectuare a cheltuielilor (utilizarea resurselor) la nivelul trezoreriilor teritoriale, lucrative, precum și la modul în care aceste operațiuni sunt reflectate în contabilitatea trezoreriilor lucrative potrivit planului de conturi din contabilitatea instituțiilor publice.

Având în vedere faptul că instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, efectuează operațiunile de încasări și plăți, numai prin unitățile trezoreriei statului, si poate face remarca existenței unei corelații depline între aceste operațiuni (încasări și plăți) reflectate de instituții în contabilitatea proprie (potrivit planului de conturi al instituțiilor publice) și contabilitatea trezoreriei (aceleași operațiuni reflectate potrivit planului de conturi specific trezoreriei).

Acest lucru în practică rezidă și din faptul că situațiile financiare periodice întocmite de instituțiile publice (bilanț, cont de execuție) sunt acceptate de instituțiile ierarhice la centralizare, numai dacă poartă viza trezoreriilor prin care se certifică exactitatea soldurilor raportate prin conturile de venituri și cheltuieli sau disponibilități, după caz, cu evidențele trezoreriilor în care sunt deschide aceste conturi.

2.3.1 Încasarea și evidențierea veniturilor publice prin trezoreriile statului, controlul prin trezorerie asupra încasării veniturilor bugetare

Veniturile publice sunt constituite din impozite, taxe, contribuabilii de la contribuabilii persoane fizice și juridice, precum și din vărsămintele instituțiilor publice și alte venituri aprobate anual prin legile bugetare (legea bugetului de stat și legea bugetului asigurărilor sociale de stat) de către Parlament.

“Contribuabilii” au posibilitatea plății dărilor către bugetul de stat direct, prin ordin de plată.Această metodă prezintă numeroase avantaje atât contribuabilului cât și fiscului permițând o gestiune mai facilă a banului public deoarece ordinul de plată se completează cu toate informațiile standard necesare unei evidențe acurate a încasărilor bugetare.

Veniturile bugetare se încasează în contul trezoreriei astfel:

Prin virare cu ordinul de plată din inițiativa plătitorilor (persoane juridice);

Plata în numerar direct la caseria trezoreriei, precum și încasarea prin agenții fiscali;

Implementarea Sistemul Electronic de Plăți la nivel național, menit să contribuie la reducerea unora dintre decalajele care despart România, în domeniul plăților interbancare, de țările din Uniunea Europeană, a reprezentat o condiție absolut necesară pentru asigurarea obiectivelor generale ale procesului de modernizare a sistemului național de plăți.

În ceea ce privește avantajele pe care le are noul sistem electronic de plăți,trebuie precizat că pe lângă avantajele operaționale, dintre care enumerăm un mai bun management de risc și de lichiditate, creșterea efiecienței și operativității activității de plăți precum și gradul de securitate al tranzacțiilor interbancare, se adaugă și adoptarea unei politici de comisionare a BNR, favorabile participanților la SEP (în perspectiva exonerarea la plată a primitorului plății cu efect benefic asupra tuturor recipienților de plăți, în general, și Ministerul Finanțelor Publice, în special ca gestionar al bugetelor publice în ansamblul lor).

Dezvoltarea sistemul național de plăți a reprezentat și o cerință a procesul de aderare la U.E prevăzută la capitolul 4 – “Libera circulație a capitalurilor” din Programul Național de Aderare la U.E. În acest context începând cu anul 2005, plățile fără numerar pe teritoriul României sunt procesate numai prin SEP ceea ce a impus Trezoreriei Statului să se integreze în procesul de modernizare a plăților, și totodată să se asigure respectarea prevederilor art.101 din Tratul privind înființarea Comunității Europene, care stipulează că facilitățile acordate autoritățile publice central sau locale,prin intermediul băncilor centrale, trebuie eliminate odată cu integrarea în mecanismele specifice ale U.E.Introducerea SEP a vizat crearea la nivelul întregii țării a unei infrastructure de transfer al mesajelor de încasări și plăți, precum și a informațiilor de tip fiscal și bancar ori conexe.

Potrivit cerințelor sale funcționale, SEP este centralizat, fiecare participant introducând instrucțiunile de plată printr-un singur punct de acces. Acest concept fundamental permite creșterea siguranței sistemul și în mod deosebit îmbunătățirea managementului resurselor participanților, prin dispunerea centralizată a plăților în funcție de priorități instituțiilor financiare, respective Trezoreriei Statului.

Trezoreria Statului este participantul cu numărul cel mai mare de operațiuni de decontare. În decizia de integrare în SEP, Managementul superior al Trezoreriei Statului, prin participarea sa la sistem și-a propus realizarea următoarele obiectivele majore:

reducerea perioadei de timp dintre momentele ordonării plății și momentul în care fondurile devin disponibile în contul beneficiarilor;

introducerea de noi instrumente de management al lichidităților și al datoriei publice;

falicitarea dezvoltării economiei prin sporirea securității și a eficienței sistemului de plăți interbancare;

trecerea la o societate predominant fără numerar;

se înlătură circuitului manual al instrumentelor de plată;

viramentele procesate pe support de hârtie sunt înlocuite cu înregistrări electronice preluate o singură data în sistem;

se înlătură prelucrarea succesivă a documentelor pe diverse instituții implicate în decontare;

simplificarea circuitelor instrumentelor de plăți ce permite afectarea unui număr redus de personal;

transferul datelor se face rapid și se poate realiza în mai multe tranșe pe parcusul unei zile (expedierea containerelor se poate efectua pe măsura creării acestora);

contul current general al Trezoreriei Statului, este deschis numai pe seama Trezoreriei Centrale-UMTS, nemaifiind necesară consolidarea zilnică a acestuia prin prelucrarea soldurilor active sau deficitare existente în sucursalele BNR pe seama Trezoreriilor Județene;

se realizează o contabilitate publică pe termeni reali;

resursele financiare publice pot fi gestionate în condiții de mai mare eficiență cunoscându-se în orice moment disponibilitățile și necesarul de împrumut pentru acoperirea deficitelor bugetare; Îmbunătățirea managementului lichidităților și al riscurilor de lichiditate la nivelul Trezoreriei Statului;

Ministerul Finanțelor Publice are propriul sistem de decontări;

Trrezoreria Statului își îndeplinește în mai bune condiții rolul său de furnizor de informații necesare Ministerului Finanțelor Publice în procesul decisional.

Instrumentul de decontare specific Trezoreriei Statului creat pentru a răspunde cerințelor impuse de normele BNR și care să conțină suficiente elemente pentru evidențierea în contabilitatea trezoreriei a veniturilor pe componentele bugetului public, capitole și subcapitole ale clasificației bugetare și pe plătitor evidențiat după codul de identificare fiscal, este ordinal de plată pentru trezorerie (OPT).

Acest instrument utilizat la achitarea obligațiilor bugetare (veniturile pentru bugetele publice) de către plătitori, a fost aprobat prin Ordinul MFP nr.246/04.03.2005 (M.Of. nr.206/10.03.2005). Formularul OPT se generează cu ajutorul programului de asistență pus la dispoziție de MFP, distribuit gratuit contribuabililor de unitățile fiscal subordinate, putând fi descărcat și de pe serverul de web al MFP.

OPT este astfel conceput încât oferă informațiile fiscal de detaliu ce sunt preluate de contabilitatea trezoreriei și furnizate apoi compartimentelor de evidență pe plătitpr, din cadrul organelor fiscal teritoriale ale MFP.

Încasarea prin virament a veniturilor publice se realizează în funcție de inițiatorul plății potrivit mecanismului de mai jos:

în cazul plăților dispuse de contribuabili din conturi bancare;

în cazul plăților dispuse de contribuabili din conturi deschise la trezoreria statului în conturi bugetare deschise la unități ale trezoreriei statului din alte județe sau sectoare ale municipiului București (plăți intertrezorerii);

în cazul plăților dispuse de contribuabili din conturi deschise la trezoreria statului în conturi de venituri bugetare deschise la unități ale trezoreriei statului din același județ (plăți intratrezorerii);

în cazul plăților dispuse de contribuabili din conturi deschise la trezoreria statului în conturi de venituri bugetare deschise la unități ale trezoreriei statului din același județ (plăți intratrezorerii).

În contabilitatea Trezoreriei Centrale și a trezoreriilor operative sunt evidențiate disponibilitățile totale existente în conturile trezoreriilor județene respective a celor operative, componenta structural a acestor solduri evidențiindu-se la nivelul fiecărei trezorerii lucrative. În consecință în cele cele urmează mă voi referi la modul în care o trezorerie lucrativă (operativă) evidențiază veniturile publice în contabilitatea sa. Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite și evidențiate distinct pe bugete sau categorii de disponibilități în cazul fondurilor administrate în regim extrabugetar.

Astfel în cadrul fiecăruia dintre bugetele enumerate mai jos, se asigură evidența realizării veniturilor pe surse de venituri, capitol și subcapitole din clasificația bugetară:

Bugetul de stat;

Bugetul asigurărilor sociale de stat;

Bugetele locale;

Bugetul fondului national unic de asigurări sociale de sănătate;

Bugetul fondului de șomaj.

Pentru ultimile două categorii de bugete (fondul national unic de asigurări de sănătate și fondul de șomaj) evidența veniturilor pe capitole și subcapitole s-a deschis și se conduce în trezoreriile statului începând cu anul 2004, respective de la preluarea sarcinii de colectare a acestor contribuții sociale de către organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, sarcina evidenței pe plătitori (angajatori) revenind acestora.

Conturile sintetice din contabilitatea trezoreriei în care sunt evidențiate aceste venituri sunt:

20 “Veniturile bugetului de stat”

21 “Veniturile bugetelor locale”

22 “Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat”

26 “Veniturile fondului national unic de asigurări sociale de sănătate”

28 “Veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj”

Evidența analitică a acestor conturi se asigură, după cum am mai amintit, pe capitole și subcapitole din clasificația bugetară și pe plătitori după codul numeric personal sau codul fiscal (cod unic de înregistrare).

Schema de codificare a conturilor de venituri este următoarea:

Simbol cont sintetic de venituri bugetare din planul de conturi al trezoreriei statului (20,21,22,etc);

Codul capitolului și subcapitolului de venituri din clasificația bugetară;

Codul fiscal al plătitorului sau în cazul bugetelor locale codul fiscal al unității administrativ teritoriale.

b) Încasarea în numerar a veniturilor publice.

b1) Veniturile publice pot fi încasate prin caseriile proprii ale instituțiilor publice după care sunt depuse la trezoreria cu foaia de vărsământ în conturile corespunzătoare de venituri deschise pe seama bugetului cărora sunt datorate.Astfel încasarea impozitelor și taxelor locale se face prin agenții încasatorilor aflați în structurile organelor administrativ teritoriale, care eliberează plătitorilor chitanțe pentru sumele încasate.Sumele încasate de către agenții încasatori se depun la caseria trezoreriei pe bază de borderou (borderoul încasărilor ce cuprinde chitanțele emise) și o foaie de vărsământ în care se specifică cupiura (monetarul numeralului depuse). Foaia de vărsământ nu este un document justificativ, ci ajutorul, obținut cu ajutorul aceluiași program OPT/FV documentul oficial eliberat de trezorerie la încasarea sumelor este chitanța, după ce este verificată prin serviciul de control al veniturilor al trezoreriei, care verifică și încasează numeralul potrivit monetarului și eliberând chitanța.

Prin caseriile proprii ale instituțiilor pot fi încasate și contravaloarea diverselor servicii prestate de acestea, situație în care se procedează similar, respectiv sumele încasate sunt depuse în trezorerie pe bază de foaie de vărsământ care stă la baza emiterii chitanței.

De menționat faptul că instituțiile publice au obligația să depună la trezorerie venituri încasate prin caseria proprie în ziua lucrătoare imediat următoare de la încasare (atunci când au sediul în aceeași localitate cu trezoreria) sau în cel mai mult două zile lucrătoare de la încasare atunci când trezoreria are sediul în altă localitate.

b2) Pentru achitarea impozitelor și taxelor în numerar, direct la caseriile trezoreriilor statului persoanelor juridice sau fizice, după caz, se prezintă la trezorerie, serviciul (biroul) controlul și evidența veniturilor, specificând natura și cuantumul impozitelor pe care doresc să le achite. În acest sens prezintă înștiințările de plată primite de la organele fiscale prin care sunt comunicate debitele din impozite, taxe, amenzi, s.a care urmează a fi achitate în anul fiscal respectiv. În lipsa acestora contribuabilii pot prezenta chitanțele de plată din perioadele trecute, declarațiile de impunere ale organelor fiscale, procesele verbale de contravenții, amenzi, etc sau orice informații verbale pe baza cărora se pot stabili impozitele și taxele de plată. Lucrătorul din structura serviciului (biroul) control evidența venituri, potrivit sarcinilor ce-i revin eliberează în sistem informatic chitanța pe care o remite casierului prin circuit intern și pe care casierul trezorier după încasarea sumei o semnează, ștampilează cu ștampila proprie și o remite plătitorului reținând talonului pentru justificarea numerarului încasat.

Încasările ca de altfel și plățile în numerar prin trezorerie se efectuează prin compartimentele caserie-tezaur a căror organizare și funcționare este supusă unor reguli specifice menite să asigure siguranța și integritatea numeralului manipulat.

Încasările în numerar nu determină modificarea contului de corespondent al trezoreriei operative ele fiind reflectate numai la nivelul trezoreriei lucrative prin evidențierea în contul casa concomitent cu conturile de venituri în care s-au încasat.

Contul prin trezorerie asupra încasării veniturilor bugetare.

Fiecare trezorerie are obligația de a exercita control asupra încasării și vărsarii la termen a veniturilor datorate bugetelor publice.Controlul se exercită de către compartimentul controlul și evidența veniturilor pe baza documentelor de plată prezentate sau intrate în trezorerie ca: chitanțe, dispoziții de plată, ordine de plată. Cu ocazia controlului se verifică și analizează următoarele:

temeiul legal prin care s-a stabilit obligația vărsării de impozite și taxe către buget;

respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor și taxelor pe bugete și încadrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute de clasificația bugetară;

respectarea termenlor de vărsare a impozitelor,taxelor și a altor venituri.

Se consideră ziua efectuării plății:

ziua depunerii sumei pentru încasările în numerar prin caseria trezoreriei;

ziua virării sumei din contul plătitorului când plata se face cu OPT din inițiativa plătitorului;

stabilirea corectă pe documente de plată a conturilor sintetice de venituri, precum și a celor analitce pe plătitori.

Totodată în cadrul serviciului (biroului) control și evidența veniturilor pe baza documentelor de încasare a veniturilor bugetare, va înregistra operațiunile în jurnalul de înregistrare care se deschide și se închide zilnic pentru fiecare cont sintetic de bilanț. Înregistrarea în jurnalul a operațiunilor se efectuează concomitent cu înregistrarea documentelor în fișele analitice.

2.3.2 Contribuția trezoreriilor la managementul creditelor bugetare și utilizarea cu eficiență a fondurilor publice. Mecanismul plăților prin separarea atribuțiilor manageriale de cele de execuție.

Cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate de stat din surse mobilizate în acest sens pe seama prelevărilor obligatorii și din alte surse de venituri bugetare, pentru îndeplinirea obiectivelor statului, respectiv:

servicii publice generale;

finanțarea acțiunilor sociale culturale;

apărare și ordine publică;

asistență și securitate socială;

acțiuni economice.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ – SISTEMUL INFORMAȚIONAL FURNIZAT DE TREZORERII ORGANELOR DE DECIZIE: EXECUȚIA DE CASĂ A BUGETELOR PUBLICE. JUDEȚUL BRĂILA

Crearea economiei de piață funcționale presupune ca premisă, repunerea sistemul informațional pentru urmărirea operativă a indicatorilor economico-financiari, inclusiv bugetari, în dreptul sau, de mijloc indispensabil conducerii unei economii moderne, eficiente și performante.

Informațiile zilnice furnizate de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului atât organelor fiscale locale cât și prin raportarea la Direcția Generală a Contabilității Publice și a Sistemului de decontări în sectorului Public din M.F.P cu privire la execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului pentru șomaj, bugetul FNUAS sunt necasare conducerii ministerului în procesul decizional cu privire la:

monitorizarea procesului de colectare a veniturilor bugetare;

urmărirea execuției cheltuielilor bugetare la nivelul fiecărui ordonator principal de credite și încadrarea acestora în prevederile bugetare și în creditele bugetare deschise și repartizarea;

analizarea creditelor deschide și utilizate de către ordonatorii de credite, astfel încât la deschiderea creditelor bugetare pentru perioada următoare să se aibă în vedere disponibilitățile de credite rămase neutilizate în soldul conturilor deschise la Trezoreria Statului.

Dacă operațiunile derulate în prezent prin Trezoreria Statului s-ar desfășura prin instituțiile de credit, pe lângă costurile mult mai ridicate decât cele prezente (care ar trebui prevăzute în bugetul de stat) ar conduce și la cel puțin trei dezavantaje majore:

la instabilitatea, la imposibilitatea luării unor decizii majore în exercitarea atribuțiilor cu care Ministerul Finanțelor Publice a fost investit în domeniul finanțelor publice;

imposibilitatea asigurării în condiții de maximă siguranță a gestionării fondurilor publice;

Ministerul Finanțelor Publice se transformă din furnizorul unor servicii financiare de calitate în beneficiarul unor servicii financiare oferite de alte instituții de credit la costuri foarte ridicate.

Totodată, transmiterea zilnică a încasărilor (în numerar și prin virament) de impozite, taxe și contribuții datorate bugetului general consolidate către organele fiscale din M.F.P permite acestora să își poată îndeplini ansamblul activităților ce le revin potrivit OG nr.92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală.Acest lucru este posibil ținând seama de faptul că veniturile bugetare sunt evidențiate în trezorerii pe structura clasificației bugetare, capitole, subcapitole și pe plătitori.

În sistemul raportării efectuate de trezorerii un interes mai larg îl reprezintă Execuția operativă a contului trezoreriei, formular raportat zilnic, din care rezultă soldul contului corespondent al trezoreriei raportate ca rezultat al intrărilor(veniturile pe categorii de bugete) și ieșirile de fonduri(cheltuielile publice) la care se adaugp celelalte disponibilități aflate în conturile instituțiilor publice precum și depozitele de la populație provenind din vânzarea certificatelor de trezorerie.

Formularul redat în anexa 1 la prezenta lucrare oferă informații nu numai cu privire la veniturile totale pe fiecare buget în parte dar și principalele surse de venit, alocările pe destinații făcute din bugetul de stat către bugetele locale; detalierea disponibilităților pe tipuri de disponibilități.

Din analiză formularului întocmit pe 20 februarie 2014 de Trezoreria Județeană Brăila(anexa 1 la lucrare) rezultă că pe perioada de la începutul anului prin trezoreriile operative s-au încasat:

TABEL NR. 1

Soldul debitor al contului 20 „veniturile bugetului de stat” semnifică faptul că toate veniturile încasate la bugetul de stat pe raza Județului Brăila sunt mai mici decât sumele care s-au alocat prin trezorerii pentru bugetele locale (ceea ce înseamnă că din TVA-ul încasat pe raza altor județe se acoperă sumele defalcate pentru unitățile administrative teritoriale ale județului Brăila).

Concomitent cu venituri negative de 8.579.879 lei ,bugetul de stat a înregistrat cheltuieli (cont 23/ în sumă de 90.793.344 lei ceea ce a condus la un deficit curent al acestui buget de 82.219.465lei).

Veniturile bugetelor locale (cont 21) sunt de 93.625.889 lei din care însă 27.467.842 lei reprezintă cotele din impozitul pe venit alocate de la bugetul de stat și 36.947.909 lei sume defalcate din TVA pe destinații evidențiate anterior.Aparent între ceea ce apare ca diminuare la bugetul de stat la sursa impozit pe venit reprezentând cote defalcate din impozitul pe venit, respectiv suma de 27.467.842 lei și suma de 27.440.848 lei ce se regăsește ca venit în structura bugetelor locale este diferența de 26.994 lei.Această sumă se regăsește într-un cont de disponibilități (vezi cont bugetelor locale al cărui sold este de 27.467.842 lei ). Cu alte cuvinte, veniturile bugetului de stat au fost diminuate cu cei 27.467.842 lei, dar în bugetele locale a ajuns la data raportării numai suma de 27.440.848 lei deoare cota de 22%, care potrivit legii se virează din impozitul pe venit într-un fond de echilibrare, nu a fost distribuită încă. Acest aspect este determinat de faptul că acest fond de echilibrare, nu a fost distribuită începând cu ianuarie 2007 de D.G.F.P (și nu de Consiliul Județean cum era anterior aparației noii legi a finanțelor publice locale) pe baza bugetelor aprobate și depuse în trezorerii. Cum aceste bugete nu au fost definitivate, sumele nu au fost repartizate. Acest aspect subliniează rolul trezoreriilor în elaborarea bugetelor locale și în execuția acestora.

Cifrele de mai sus vorbesc și despre gradul de autonomie financiară a bugetelor locale. Dacă raportăm veniturile încasate de către organele administrației publice locale prin efort propriu ajungem la concluzia că acestea reprezintă doar 19% din veniturile totale. Plățile efectuate prin bugetele locale însumează 60.410.026 lei (cont 24) ceea ce a condus la un excedent al execuției curente de 110.039.443 lei .

Bugetul asigurărilor sociale de stat a înregistrat încasări în sumă de 32.044.943 lei (cont 22) din care 21.671.234 reprezintă contribuțiile angajatorilor și 11.735.308 lei contribuțiile asiguraților (diferența alte surse) concomitent cu plăți 117.224.625 lei (cont 25) ceea ce a condus la un deficit bugetar de -85.179.682 lei.

Bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate a înregistrat încasări de 13.681.410 lei (cont 26) (formularul cuprinde informații și cu privire la contribuțiile de la persoanele fizice sau juridice care angajează personal, salariat, contribuțiile pentru concedii și indemnizații,contribuțiile asiguraților, etc) și plăți aferente acestui buget de 164.148 lei (cont 27) ceea ce a condus la un excedent de 13.517.262 lei.

Bugetul asigurărilor pentru șomaj a realizat încasări totale de 1.012.518 lei (cont 28) plăți de 4.355.680 și un excedent de -3.343.162 lei.

Indicatorii de mai sus vorbesc desprea starea economică a Județului Brăila, respectiv despre faptul că veniturile bugetare în ansamblul lor realizate prin încasare de la contribuabili persoane fizice sau juridice-plătitori de pe raza județului- sunt cu mult mai mici decât plățile efectuate pentru serviciile publice prin administrațiile de stat centrale sau locale existente pe raza județului.

Pe de altă parte în conturile de corespondent al trezoreriilor operative din județ se regăsesc disponibilitățile (extrabugetare) de 112.995.769 lei din care ale instituțiilor publice 87.289.624 lei iar certificatele de depozit ale populației provenite din vânzarea certificatelor de trezorerie cu dobândă pentru populație însumează 7.833.500 lei.

Formularul pe care îl analizăm mai oferă informații zilnice și cu privire la nivelul creditelor deschise și repartizate ordonatorilor de credite de pe raza județului din bugetul de stat (cont 01) respectiv 94.008.882 lei, din bugetul de stat (cont 03) respectiv 124.396.928 lei s.a.m.d. Cu aceste cifre se compară plățile pe fiecare categorie de buget, în parte,realizându-se astfel dimensiunile până la care pot fi premise plățile viitoare. Astfel, dacă ne referim numai la bugetul de stat, limita plăților de 66.006.176 lei a fost atinsă prin efectuarea plăților de 90.799.304 lei .Analiza se poate extinde pe pentru fiecare categorie de buget în parte. Având în vedere rezultatele curente ale exercițiilor bugetare la data la care se efectuează analiza, nivelul celorlalte resurse publice din extrabugetar, rezultă totuși la nivelul Județului Brăila un gol de resurse financiare publice de 38.237.976 lei pe care îl acoperă Trezoreria Centrală (golul de resurse este dat de soldurile creditoare ale conturilor 61 și 65). Din formular se poate vedea că acestea nu furnizează date numai pe ansamblul bugetelor ci și pe anumite surse de venituri, astfel cum prezintă interes pentru organele fiscale ale structurilor de administrare fiscală, organele vamale, s.a.m.d. Situațiile de execuție lunare sunt cu mult mai detaliate.Pentru fiecare categorie în parte se întocmesc conturi de execuție ce cuprind informații cu privire la:

încasările realizate pe capitole și subcapitole ale clasificației bugetare;

creditele deschise și repartizate, plățile de casă și soldul ca diferență între plățile, pe acțiuni și pe fiecare minister sau organ central finanțat din bugetul respectiv.

La finele anului 2013, bilanțul contabil asupra activității trezoreriei desfășurate la nivelul Județului Brăila a fost întocmit de către Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică în conformitate cu Normele metodologice privind încheierea execuției bugetare a anului 2013 aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr 2020/17.12.2013 și a Instrucțiunilor nr 82.840/19.12.2013 emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la operațiunile specifice care se efectuează de către unitățile trezoreriei statului pentru încheierea exercițiului bugetar al anului 2013, utilizându-se formularele de raportare transmise de Direcția Generală Trezoreri și Contabilitate Publică cu adresa nr 470.240/20.01.2014

Din analiza și verificiarea bilanțurilor întocmite de către trezoreriile operative, cât și a bilanțului centralizat la 31 decembrie 2013 pentru întreaga activitate trezorerie pe ansamblu județului au rezultat în principal, următoarele aspecte:

În anul bugetar 2013 Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a fost orientată, conform atribuțiilor ce-i revin spre realizarea execuției de casă a bugetelor publice (bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de de stat și a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, bugetul asigurărilor pentru șomaj și a fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul trezoreriei statului) și efectuarea decontărilor sectorului public arondat, concomitent s-a urmărit respectarea normelor ce reglementează formarea și utilizarea fondurilor bănești gestionate de instituțiile publice.

Pe principalele componente ale bugetului general consolidat, execuția de casă reflectată în încasarea veniturilor și efectuarea plăților, se prezintă astfel:

TABEL NR. 2

Potrivit normelor de închidere deficitele/excedentele au fost încasate/virate după cum urmează:

deficitul bugetului de stat în sumă de 557.390.554,84 lei a fost încasat cu OPT nr. 204/31.12.2013 de Ministerul Finanțelor Publice – Trezoreria Operativă Centrală;

deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat de 360.482.707,65 lei, constând într-un excedent al fondului de accidente și boli profesionale încasat de la C.N.P.A.S București cu OPT nr. 5762/31.12.2013 în sumă de 787.067,69 lei și un deficit pe celelalte componente ale fondului, de 361.269.775,34 lei încasat de la C.N.P.A.S București cu OPT 5763/31.12.2013;

deficitul fondului de asigurări sociale de sănătate de 184.499.533,86 lei a fost încasat cu OPT nr. 811/31.12.2013 de la C.N.A.S București

deficitul fondului pentru șomaj în sumă de 14.404.239,11 lei a fost încasat de la A.N.O.F.M București cu OPT nr 2286/31.12.2013 iar excedentul fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale în sumă de 87.657.86 lei a fost virat de către A.J.O.F.M Brăila la A.N.O.F.M București cu OPT nr. 2285/31.12.2013;

deficitul bugetului trezoreriei statului în sumă de 420.916,21 lei a fost încasat cu OPT nr.203/31.12.2013 la Ministerul Finanțelor Publice – Trezoreria Centrală;

Din sumele totale încasate la bugetul de stat s-au făcut prelevări către bugetele locale sub forma cotelor și sumelor defalcate, în condițiile legii după cum urmează:

TABEL NR. 3

Diminuarea TVA încasat la bugetul statului pe 2013 s-a făcut cu suma de 233.035.063 lei deoarece s-au înregistrat în 2013 restituiri din sume defalcate din TVA acordate în anul precedent de 268.082 lei.

Prelevările de cote și sume defalcate din bugetul de stat către bugetele locale s-au efectuat potrivit reglementărilor legale, în baza bugetelor aprobate în condițiile legii. Astfel în cazul impozitului pe venit încasările la nivelul județului au fost de 173.592.038 lei, iar alocările din această sursă au fost de 107.443.238 lei ceea ce semnifică 62% din acestea ( a se avea în vedere încasările privesc perioada 01 -31 decembrie 2013 iar alocările s-au făcut pentru sumele încasate în perioada decembrie 2012 – noiembrie 2013).

Plățile nete efectuate din bugetul de stat însumează 587.606.863 lei, comparativ cu creditele deschise și repartizate din acest buget în suma totată de 589.567.109 lei ceea ce semnifică o execuție în procent de 99,67%.

Cea mai mare parte a creditelor neutilizate: 1.066.290 lei se localizează la Ministerul Finanțelor Publice – Acțiuni generale unde prin buget s-au asigurat fonduri suficiente pentru plata dobânzilor la certificatele de depozit ale populației aflate la trezoreriile statului, depozite care însă nu au fost răscumpărate, menținându-se dorința populației pentru certificatele de trezorerie cu dobândă și solicitarea de noi emisiuni, la Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice 403.436 lei, Ministerul Sănătății 170.573 lei și Ministerul Educației Naționale 102.078 lei.

TABEL NR. 4

Veniturile colectate prin efortul autorităților publice locale reprezintă 21% din veniturile totale ale acestora.

Cotele și sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat (impozit pe venit și TVA) ce se regăsesc în veniturile bugetelor locale reprezintă 62% din acestea.

Din execuția de casă a bugetului de stat și a bugetului local rezulă concordanța între sumele defalcate din TVA ce se regăsesc cu semnul minus la bugetul de stat și cu semnul plus la bugetul local, însă în ceea ce privește cotele defalcate din impozitul pe venit acestea figurează cu semnul minus la bugetul de stat în sumă de 107.789.150 lei și cu semnul plus la bugetul local cu suma de 147.789.150 lei. În acest din urmă diferența se explică prin alocarea directă de către Trezoreria Municipiului București în bugetele unităților administrativ teritoriale a cotelor din impozitul pe venit încasat de la marii contribuabili de pe raza Județului Brăila (gestionați din punct de vedere fiscal de Direcția Generală a Mariloc Contribuabili București).

Execuția de casă a bugetelor locale aferentă a perioadei de raportare s-a concretizat într-un excedent pe ansamblu județului de 191.933 lei, acestea rezultând în urma operațiunilor de deducere, conform normelor, a sumelor evidențiate pe parcusul anului în conturile de venituri ale bugetului local 21.40.02.11 „Veniturile ale bugetelor locale – sume din excedentul anului precedent pentru acoperirea golurilor temporare de casă ale secțiunii de funcționare”, 21.40.02.13 „Venituri ale bugetelor locale – sume din excedentul anului precedent pentru acoperirea golurilor temporare de casă ale secțiunii de dezvoltare” și 21.40.02.12 „Venituri ale bugetelor locale – sume din excedentul bugetului locale utilizate pentru finanțarea cheltuielilor secțiunii de dezvoltare”.

TABEL NR. 5

Plățile efectuate potrivit dispozițiilor legale din acest buget au însumat 713.511.454 lei, față de 714.179.132 lei, credite deschise și repartizate.

Execuția de casă a acestui buget la finele anului 2013 s-a încheiat cu un excedent al sistemului de asigurări pentru accidente și boli profesionale (787.068 lei ) și un deficit final pe ansamblu fondului de 360.482.707 lei cu 3% mai mic decât deficitul anului precedent.

TABEL NR. 6

Plățile efectuate din acest buget, însumează 321.431.044 lei față de 321.699.500 lei credite repartizate rezultând p execuție de 99,92%.

La finele anului 2013 bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate înregistrează un deficit de 184.449.534 lei, mai mare decât cel înregistrat în anul anterior cu 33.653.663 lei.

TABEL NR. 7

Plățile efecuate din acest buget însumează 24.621.783 lei, față de 24.836.890 lei față de 24.836.890 lei credit deschise și repartizate, o execuție deci 99,14%.

La finele anului 2013 bugetul asigurărilor pentru șomaj înregistrează un deficit

Contribuția organelor trezorereriilor la încasarea veniturilor publice a constat pe lângă încasarea efectivă a numeralului reprezentând venituri bugetare (ghișeele trezoreriilor și două puncte de încasare distante) și în:

Verificarea modului de colectare și reținere la sursă, precum și virarea la termen a obligațiilor ce revin instituțiilor public față de bugetul public;

Impulsionarea, supravegherea și verificarea documentelor de virare a obligațiilor către bugetul public, aferente agenților economici cu cont în trezorerie conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 146/2002;

Aplicarea măsurilor pentru care au fost întocmite formele de executare silită dispuse de organele fiscale asupra disponibilităților operatorilor economic cu conturi in trezorerie.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL TREZORERIEI STATULUI

Acțiunea statului spre deosebire de cea privată, este impusă și condiționată de dispoziții legale care prevăd imperativ regulile de realizare a veniturilor și de utilizare a acestora pentru necesitățile cu interes public.

Existența unor reguli cu caracter imperativ impune o acțiune de control care să garanteze respectarea acestora.

Autorizarea bugetară este o consecință a autorizării legale.Aceasta se exprimă prin faptul că Parlamentul adoptă legi prin care se hotărăște utilizarea fondurilor publice pentru necesități de interes public (autorizarea legală). Prin aceasta punând statul în postura de debitor, Parlamentul trebuie sa aloce fonduri necesare stingerii obligațiunilor de plată, adică să aprobe creditele necesare (autorizarea bugetară).

Din perspectiva ordonatorului (instituției publice) creditul reprezintă un titlu de creanță asupra casei statului (trezoreriei), în bază (și în limita) căruia titularii bugetelor aprobate pot dispune acesteia să plătească datoriile rezultate în urma executării angajamentelor juridice. Din perspectiva agentului plătitor (trezoreriei) creditul reprezintă acea parte din fondurile publice (instituite pe căile prevăzute de lege) în limita cărora poate efectua plăți din dispoziția titularului de creanță.

În cele ce urmează ne vom exprima și alte opinii cu privire la îmbunătățirea sistemului de management al Trezoreriei Statului:

Cu privire la cadrul legal apreciam că trebuie să existe o bază legală sănătoasă și exhaustivă care să fixeze un cadru strict în toate aspectele finanțelor publice, un cadru legal global. Premisa de la care pornim este aceea că managementul eficient al fondurilor și datoriei publice este posibil numai dacă există procese sănătoase pentru: formularea bugetară, execuția bugetară, plăți și angajamente, contabilitate, control financiar și audit.

Cadrul legal actual poare fi caracterizat prin faptul că există domenii lipsă care ar trebuie acoperite prin existența unei singure lege a finanțelor consolidate, dar de fapt există mai multe legi relevante.

În demersul de perfecționare a sistemului de management al Trezoreriei Statului trebuia să se aibă în vedere și tendințele internaționale precum:

Obiectivul administrării datoriei este minimizarea costurilor cu datoria pe termen lung, luând în considerare riscurile implicate.

Îmbunătățirea profesionalismului în administrarea datoriei.

Reforma organizațională.

Strategia și acțiunile trebuie să fie transparente și predictibile.

Metode moderne de administrare a portofoliului și utilizarea instrumentelor moderne oferite pe piețele financiare.

Concluzionând că funcțiile și rolul Trezoreriei Statului în România, au evolua în timp și au căpătat o importanță sporită, pe măsură ce statul i-a încredințat sarcini și atribuții noi, mai ales privind laturile și aspectele care rezultau din intervenția sa în economie, apreciem că trezoreriile statului s-au consolidat instituțional (oricând pot funcționa independent) și foarte curând sistemul trezoreriilor publice naționale se va metemorfoza complet, acesta fiind obligat să se adapteze procesului fără întoarcere de mondializare, ca de altfel a tuturor instituțiilor publice importante ale statelor.

Împărtașim de asemenea ideea că Trezoreria Statului, alături de întregul sistem bancar, poate constitui un sprijin real aspirațiilor deja declarate de autoritățile românești privind necesitatea integrării depline României în structurile economice europene.

BIBLIOGRAFIE

Gabriela Anghelache, Pavel Belean – Finațele Publice ale României, Editura Economică, București 2003

Gheorghe Bistriceanu – Finanțe și credit, Editura Ostar Print, București 1999

Alberta Chitu – Contabilitatea instituțiilor publice după noul sistem contabil – bugetare: capitaluri active fixe, stocuri, trezoreriei, rapoarte contabile, Editura Irecsau

Ioan Condor – Drept fiscal și financiar, Editura Tribuna Economică, București 1997

Attila Gyorgy – Impactul tranzacțiilor electronice asupra bugetelor instituțiilor publice din România – teza de doctorat, București 2006

Tatiana Moșteanu – Buget și trezorerie publică, Editura Didactică, București 2003

Tatiana Moșteanu – Buget și trezorerie publică – studii de caz comentate, Editura Universitară, București 2005

Mihai Aristotel Ungureanu – Organizarea și conducerea trezoreriei finanțelor publice în condițiile economiei de piață în România, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea 1997

Mihai Aristote Ungureanu – Finanțele publice, Editura Independeța Economică, Universitatea Constantin Brâncoveanu 2001

Legea Finanțelor Publice nr.500/2002, Monitorul Oficial nr/537

Legea nr.273 din 29 iulie 2006 privind finanțele publice locale, Monitorul Oficial nr. 618/18 iulie 2006

Legea nr. 84/18.03.2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern și controlul financiar preventiv, Monitorul Oficial nr. 195/26.03.2003

Legea nr. 201/2003 pentru aprobarea O.U.G nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, Monitorul Oficial nr. 351/22.05.2003

Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006 Monitorul Oficial nr 1043/29 decembrie 2006

BIBLIOGRAFIE

Gabriela Anghelache, Pavel Belean – Finațele Publice ale României, Editura Economică, București 2003

Gheorghe Bistriceanu – Finanțe și credit, Editura Ostar Print, București 1999

Alberta Chitu – Contabilitatea instituțiilor publice după noul sistem contabil – bugetare: capitaluri active fixe, stocuri, trezoreriei, rapoarte contabile, Editura Irecsau

Ioan Condor – Drept fiscal și financiar, Editura Tribuna Economică, București 1997

Attila Gyorgy – Impactul tranzacțiilor electronice asupra bugetelor instituțiilor publice din România – teza de doctorat, București 2006

Tatiana Moșteanu – Buget și trezorerie publică, Editura Didactică, București 2003

Tatiana Moșteanu – Buget și trezorerie publică – studii de caz comentate, Editura Universitară, București 2005

Mihai Aristotel Ungureanu – Organizarea și conducerea trezoreriei finanțelor publice în condițiile economiei de piață în România, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea 1997

Mihai Aristote Ungureanu – Finanțele publice, Editura Independeța Economică, Universitatea Constantin Brâncoveanu 2001

Legea Finanțelor Publice nr.500/2002, Monitorul Oficial nr/537

Legea nr.273 din 29 iulie 2006 privind finanțele publice locale, Monitorul Oficial nr. 618/18 iulie 2006

Legea nr. 84/18.03.2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 119/1999 privind auditul public intern și controlul financiar preventiv, Monitorul Oficial nr. 195/26.03.2003

Legea nr. 201/2003 pentru aprobarea O.U.G nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, Monitorul Oficial nr. 351/22.05.2003

Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006 Monitorul Oficial nr 1043/29 decembrie 2006