Ombudsmanul European
CUPRINS
1.Introducere
1.1. Scurt istoric
1.2. Obiectiv
1.3. Componentele Ombudsmanului
2.Ombudsmanul European
2.1. Numirea Ombdusmanului European
2.2. Rolul si caracteristicile Ombudsmanului European
2.3. Organizarea Institutiei Ombudsmanului European
2.4. Principalele preocupari ale Ombudsmanului European
2.5. Principii de serviciu public ale Ombudsmanului
2.6. Atributiile Ombudsmanului European
3.Comunicarea cu cetatenii Uniunii Europene
3.1. Accesul publicului la documentele detinute de Ombudsman
3.2. Competenta Ombudsmanului de a interoga functionarii publici
3.3. Ombudsamnul European. Reglementarea legala
4.Aparitia institutiei Ombudsmanului in Romania
4.1. Prevederi Constitutionale
4.2. Prevederi Legale
5. Ombudsmanii din state europene
5.1. Ombudsmanul din Austria 5.2.
Ombudsmanul federal din Belgia
5.3. Ombudsmanul national din Bulgaria
5.4. Ombudsmanul din Cehia
5.5. Biroul Comisarului pentru Administratie din Cipru
5.6. Ombudsmanul din Republica Croatia
5.7. Ombudsmanul Parlamentar din Danemarca
5.8. Cancelarul de Justitie din Estonia
5.9. Institutii de tip Ombudsman in Finlanda
5.9.1. Biroul Cancelarului pentru Justitite din Finlanda
5.9.2. Ombudsmanul Parlamentar din Finlanda
5.10. Aparatorul Drepturilor Omului din Franta
5.11. Comisia pentru Petitii din Parlamentul German
5.12. Ombudsmanul din Grecia
5.13. Biroul Ombudsmanului din Irlanda
5.14. Aparatorii civici din Italia
5.15. Ombudsmanul din Republica Letonia
5.16. Ombudsmanii Parlamentari din Lituania
5.17. Ombudsmanul Marelui Ducat de Luxembourg
5.18. Ombudsmanul din Malta
5.19. Ombudsmanul National din Olanda
5.20. Ombudsmanul din Portugalia
5.21. Aparatorul Drepturilor Omului din Polonia
5.22. Aparatorul Poporului din Spania
5.23. Ombudsmanul din Regatul Unit al marii Britanii si Irlandei de
Nord
5.23.1. Ombudsmanul Parlamentar si pentru Sanatate din Marea
Britanie
5.23.2 Ombudsmanul din Irlanda de Nord
5.24. Aparatorul Public al Drepturilor din Slovacia
5.25. Ombudsmanul pentru Drepturile Omului din Republica
Slovenia
5.26. Ombudsmanul pentru Justitie din Suedia (Ombudsmanul Parlamentar)
5.27. Comisarul pentru drepturi fundamentale din Ungaria
5.28. Institutia Avocatul Poporului in Romania
6. Cuvant de inchidere
7. Anexe
8. BiBLIOGRAFIE
Introducere
1.1. Scurt istoric
Ombudsmanul este o institutie cu caracteristici speciale, deoarece spre deosebire de cele trei autoritati publice ce exercita atributele de suveranitate-legislativa, executive, judecatoreasca, el nu dispune de putere de decizie, astfel ca activitatea pe care o desfasoara are la baza doar autoritatea sa morala, intemeindu-se in principal, pe prestigiul sau. Poate fi denumit ca autoritatea numita de Parlament si raspunzator fata de acesta, caruia i se confera prin Constitutie sau printr-o lege speciala, dreptul de a solutiona plangerile de catre cetatenii care pretind ca organele executive le-au incalcat drepturile.
Institutia Ombudsmanului a aparut in anul 1809, in Suedia, odata cu adoptarea unei noi Constitutii de catre Parlamentul suedez si crearea ombudsmanului pentru justitie. Ulterior, in aceasta tara exista practica ca Parlamentul sa numeasca un imputernicit al sau, investit cu privilegiul de cerceta si solutiona plangerile persoanelor vatamate in drepturile lor prin abuzuri ale administratiei regale.
Conform Institutiei Internationale a Ombudsman, in prezent in aproximativ 140 de tari functioneaza Ombudsmani. In unele tari sunt regionale sau locale, iar in alte tari cum ar fi Italia sau Germania, nu este o institutie parlamentara a Ombudsman.
Sensul modern al conceptului ombudsman evidentiaza o persoana independenta si obiectiva, care ancheteaza plangerile oamenilor impotriva organismelor guvernamentale sau impotriva altor organizatii publice sau private. In prezent termenul ombudsman si-a extins aria de utilizare, fiind folosit si in universitati, in domeniul muncii, al industriei, serviciilor si al relatiilor financiar-bancare, termenul intrand si in sfera sanatatii, a transporturilor, energiei, asigurarilor, a protectiei drepturilor copilului, a educatiei, a protectiei consumatorului.
1.2. Obiectiv
Ombudsmanul European prelucreaza plangerile primate de la cetateni, intreprinderi si organizatii UE care semnaleaza cazuri de administrare defectuoasa din partea institutiilor, organismelor, birourilor sau agentiilor UE – incalcarea legislatiei, nerespectarea principiilor bunei administrari, incalcarea drepturilor omului cum ar fi:
practici inechitabile
discriminare
abuz de putere
lipsa informatiilor sau refuzul de a furniza informatii
intarzieri nejustificate
procedure incorecte
Investigatiile incep dupa primirea unei plangeri sau din proprie initiativa. Fiind un organism independent, nu accepta nici o interventie din partea guvernelor sau a altor entitati. O data pe an, prezinta un raport de activitate Parlamentului European.
Alegerea Ombudsmanului European este unadintre principalele sarcini care ii revine fiecarei noi legislature a Parlamentului European. In prezent, Ombudsmanul European este Emily O’Reilly incepand din iulie 2013.
Ombudmsanul este ales, inainte de toate, datorita calitatilor sale morale. Ombudsmanul trebuie sa fie capabil sa inteleaga multiplele motivatii ale actiunii umane. El trebuie sa fie o persoana care sa stie sa asculte plangerile, ce-i sunt adresate si sa se caracterizeze prin corectitudine si obiectivitate.
Puterea Ombudsmanului “se reduce” la autoritatea sa. Experienta Suediei si, in general, a Tarilor Scandinave demonstreaza cum trebuie sa fie inteleasa aceasta afirmatie: Ombudsman-ul este o institutie independent, exterioara ierarhiei administrative pe care o controleaza. Independenta este trasatura esentiala.
1.3. Componentele Ombudsmanului
Componentele ombudsmanului pot fi clasificate in doua grupe: puteri tipice pentru majoritatea institutiilor si puteri ce apartin anumitor institutii.
Conform definitiei data in anul 1974 de catre Ascoiatia Internationala a Barourilor, sunt trei forme caracteristice de exercitiu pentru ombudsman si anume: investigarea, recomandarea si raportarea. Datorita acestor puteri, institutiile de tip ombudsman difera in mod distinct de celelalte institutii de stat.
Organele administrative aflate sub controlul ombudsmanului, sunt obligate sa fie receptive laorice solicitare, ceea ce implica transmiterea documentelor la timp si in totalitatea lor catre ombudsman. Daca informatia nu este transmisa la timp,pot fi aplicate sanctiuniinstitutiilor catre care s-au trimis solicitari in acest sens.
Raspandirea larga a ombudsmanului se datoreaza:
trasaturilor sale – autoritate publica autonoma si independent, neutral din punct de vedere politic, de regula numita de parlamente;
scopului sau fundamental – de a incerca sa clarifice sis a deblocheze conflictele dintre cetatean si administratia publica;
mijloacelor si procedurilor de solutionare a cazurilor – mediere, arbitraj, solicitarea regandirii solutiilor contestate;
consecintelor interventiei sale – nu sanctioneaza, nu anuleaza acte, nu cere trimiterea in judecata. Ombudsmanul isi intemeiaza interventiile sale pe toleranta si respect.
Institutia Ombudsmanului are un caracter universal, fiind intalnita pe toate continentele, chiar daca este cunoscuta la nivel national sau regional, sau daca are intrebuintari generale sau specializate pe anumite domenii.
Ombudsmanul European
Institutia Ombudsmanului European a fost infiintata prin Tratatul de la Maastricht in anul 1992 si a intrat in vigoare in anul 1993, rolul sau fiind de a primi reclamatii referitoare la acte deadministrare deficient in activitatea institutiilor sau organismelor comunitare.
Ombudsmanul European contribuie la restabilirea relatiilor dintre Uniunea Europeana si cetatenii sai.
2.1. Numirea Ombdusmanului European
Ombudsmanul European este numit de catre Parlamentul European pe durata mandatului parlamentar. Parlamentul numeste un Ombudsman, imputernicit sa primeasca plangeri ce privesc cazuri de administrare necorespunzatoare in activitatea institutiilor si organelor comunitare cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta. Acesta trebuie numit la inceputul mandatului Parlamentului European sau pe durata acestuia, fiind ales dintre persoane sau cetateni ai Uniunii care prezinta toate garantiile necesare privind independenta si competenta. Ombudsmanul European trebuie sa isi indeplineasca indatoririle pastrandu-si independenta totala si trebuie sa se angajeze solemn in fata Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene ca va actiona in acest mod in indeplinirea indatoririlor sale.
Ombudsmanul este ales pe durata unui mandat de 5 ani. Mandatul sau este egal cu mandatul parlamentarilor, existand posibilitatea realegerii acestuia. El poate fi demis doar de Curtea de Justitie la cererea Parlamentului European, daca nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiilor sale sau daca a comis o fapta grava.
Parlamentul European publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene anuntul de depunere a candidaturii pentru nominalizarea Ombudsmanului European.
Ombudsmanul European nu poate sa exercite nici o functie politica sau activitate administrativa si nu poate avea nici o alta ocupatie, indiferent daca aceste sunt cu titlu oneros sau nu.Problemele financiare, bugetare si de sediu ale acestuia sunt integrate in institutia Parlamentului.
Ombudsmanul European inceteaza sa isi indeplineasca atributiile fie la sfarsitul mandatului sau, fia in urma demisiei sau a eliberarii din functie. Cu exceptia cazurilor in care este eliberat din functie, acesta trebuie sa ramana in functie pana la numirea succesorului sau.
Ombudsmanul European actual este Emily O’Reilly, fiind prima femeie care a fost aleasa in aceasta functie. Si-a inceput cariera ca jurnalist, iar din anul 2003 si pana in 2013 a fost Ombudsmanul Irlandei.
2.2. Rolul si caracteristicile Ombudsmanului European
Ombudsmanul European isi indeplineste sarcinile in conformitate cu competentele conferite institutiilor si organismelor comunisre prin Tratate. Nu poate interveni in cazuri atribuite tribunalelor si nu poate pune sub semnul intrebarii fundamentarea hotararilor pronuntate de un tribunal. El ajuta la descoperirea cazurilor de proasta administrare din activitatea institutiilor si organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta atunci cand actioneaza in calitate juridical, si face recomandari in vederea stoparii acestora. Nici o actiune a unei alte autoritati sau persoane, nu poate face obiectul unei plangeri adresate Ombudsmanului European.
Ombudsmanul European investigheaza plangerile privind administrarea incorecta in institutiile si organele Uniunii Europene. Institutiile include Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European. Agentia Europeana a Mediului si Agentia Europeana pentru Siguranta si Sanatatea la Locul de Munca constituie exemple de organe ale Comunitatii pe care acesta le poate investiga. Doar Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta activand in rolul lor juridic, nu cad sub incidenta acestei jurisdictii.
Rolul Ombudsmanului European nu este de a reprezenta un arbitru intre institutiile Uniunii Europene ci de a exercita o presiune politica asupra institutiilor si organelor din sistemul politic, astfel incat acestea sa isi corecteze modalitatea de indeplinire a atributiilor lor, fara a mai afecta drepturile cetatenilor europeni.
Nu poate investiga plangeri impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale, chiar daca plangerile privesc probleme legate de Uniunea Europeana. Acestea sunt departamentele guvernamentale,u titlu oneros sau nu.Problemele financiare, bugetare si de sediu ale acestuia sunt integrate in institutia Parlamentului.
Ombudsmanul European inceteaza sa isi indeplineasca atributiile fie la sfarsitul mandatului sau, fia in urma demisiei sau a eliberarii din functie. Cu exceptia cazurilor in care este eliberat din functie, acesta trebuie sa ramana in functie pana la numirea succesorului sau.
Ombudsmanul European actual este Emily O’Reilly, fiind prima femeie care a fost aleasa in aceasta functie. Si-a inceput cariera ca jurnalist, iar din anul 2003 si pana in 2013 a fost Ombudsmanul Irlandei.
2.2. Rolul si caracteristicile Ombudsmanului European
Ombudsmanul European isi indeplineste sarcinile in conformitate cu competentele conferite institutiilor si organismelor comunisre prin Tratate. Nu poate interveni in cazuri atribuite tribunalelor si nu poate pune sub semnul intrebarii fundamentarea hotararilor pronuntate de un tribunal. El ajuta la descoperirea cazurilor de proasta administrare din activitatea institutiilor si organismelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de Prima Instanta atunci cand actioneaza in calitate juridical, si face recomandari in vederea stoparii acestora. Nici o actiune a unei alte autoritati sau persoane, nu poate face obiectul unei plangeri adresate Ombudsmanului European.
Ombudsmanul European investigheaza plangerile privind administrarea incorecta in institutiile si organele Uniunii Europene. Institutiile include Comisia Europeana, Consiliul Uniunii Europene si Parlamentul European. Agentia Europeana a Mediului si Agentia Europeana pentru Siguranta si Sanatatea la Locul de Munca constituie exemple de organe ale Comunitatii pe care acesta le poate investiga. Doar Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta activand in rolul lor juridic, nu cad sub incidenta acestei jurisdictii.
Rolul Ombudsmanului European nu este de a reprezenta un arbitru intre institutiile Uniunii Europene ci de a exercita o presiune politica asupra institutiilor si organelor din sistemul politic, astfel incat acestea sa isi corecteze modalitatea de indeplinire a atributiilor lor, fara a mai afecta drepturile cetatenilor europeni.
Nu poate investiga plangeri impotriva autoritatilor nationale, regionale sau locale, chiar daca plangerile privesc probleme legate de Uniunea Europeana. Acestea sunt departamentele guvernamentale, agentiile statului si consiliile locale.
2.3. Organizarea Institutiei Ombudsmanului European
Sediul Mediatorului European este in sediul Parlamentul European de la Strasbourg
Dreptul de a se adresa Ombudsmanului European este un drept prevazut in art. 1-10 din Constitutia Uniunii Europene, precum si in art. 43 din Carta drepturilor fundamentale.
Prin textul tratatului, este reglementat principiul subsidiaritatii, in sensul ca nu este examinata nici o petitie al carei obiect nu tine de domeniile Uniunii Europene, dar si principiul separatiei puterilor, pentru ca nu vor fi examinate petitiile, care nu privesc direct Parlamentul european.
Ombudsmanul European este asitat de un secretariat pentru care senumeste un functionar principal.
Functionarii si angajatii secretariatului Ombudsmanului European sunt supusi reglementarilor aplicabile functionarilor si altor angajati ai Comunitatilor Europene. Numarul acestora este stabilit in fiecare an in cadrul procedurii bugetare.
Anagajatii Comunitatilor Europene si ai statelor membre numiti in secretariatul Ombudsmanului European sunt transferati in interes de serviciu si li se garanteaza repunerea automata in functie in institutia din care provin.
Sediul Ombudsmanului European este sediul Parlamentului European.
2.4. Principalele preocupari ale Ombudsmanului European
Incepand cu anul 1995, cand a fost infiintat, Ombudsmanul European s-a confruntat cu peste 10.000 de plangeri in activitatea sa. Problemele semnalate cuprindeau de la prevederi in domeniul fiscalitatii pana la finantari de proiecte si de la legea concurentei pana la discriminare pe baza de sex. Problemele cel mai des semnalate se refera la intarzieri in efectuarea platilor, neintelegeri contractuale, discriminare arbitrala si lipsa accesului la informatie.
In activitatea Ombudsmanului European, principalele preocupari sunt:
-apararea drepturilor fundamentale;
-asigurarea unei administratii responsabile deschise;
-imbunatatirea serviciilor oferite de catre institutii;
-protejarea drepturilor personalului instituiilor.
2.5. Principii de serviciu public ale Ombudsmanului
a. Primul principiu este angajamentul fata de Uniunea Europeana si cetatenii sai
Functionarii publici trebuie sa serveasca interesele Uniunii Europene si ale cetatenilor sai. Ei trebuie sa fie constienti de pozitia lor de incredere publica si sa fie un exemplu bun pentru ceilalti si nu doar sa urmareasca acest lucru. Trebuie sa isi pastreze independenta fata de grupurile de interese externe, precum si neutralitatea politica.
b. Al doilea principiu este integritatea
Functionarii publici nu trebuie sa se anagajeze in nici o obligatie care ar putea sa influenteze indeplinirea functiilor lor si ar trebui sa evite conflictele de interese si aparitia acestora. Trebuie sa divulge conflictele de interese cand acestea apar si sa ia masuri pentru rezolvarea acestora.
c. Al treilea principiu este obiectivitatea
Functionarii publici ar trebui sa fie impartiali, receptivi la noi idei si sa incurajeze participarea cetatenilor la luarea deciziilor.
d. Al patrulea principiu este respectul pentru ceilalti
Functionarii publici trebuie sa actioneze cu respect reciproc si sa raspunda in timp rezonabil, scrisorilor si solicitarilor din partea cetatenilor.
e. Al cincilea principiu este transparenta
Functionarii publici trebuie sa fie mai abordabili si sa promoveze un sistem care sa le monitorizeze performantele si rezultatele, pentru a putea fi responsabili in fata cetatenilor. Acestia trebuie sa se raporteze la „amprenta legislativa” a unei propuneri, astfel incat publicul sa poata intelege cine a incercat sa influenteze legislatia, datele specifice care sunt considerate valoroase de catre functionarii publici si motivele respective.
2.6. Atributiile Ombudsmanului European
Atributiile Ombudsmanului European decurg din misiunea si scopul acestei institutii, care sunt urmatoarele:
a. activitatea de inregistrare a petitiilor presupune instiintarea petitionarului cu privire la primirea solicitarii si la persoana careia i-a fost repartizata, identificarea si numerotarea petitiei, posibilitatea redirectionarii acesteia. Plangerile ce pot fi solutionate de catre ombudsman sunt urmatoarele: nereguli administrative, incorectitudine, discriminare, abuz de putere, lipsa de raspuns, nefurnizare de informatii, intarziere nejustificata;
b. analizarea si pronuntarea cu privire la admisibilitatea petitiei sau plangerii include si posibilitatea solicitarii petitionarului a unor detalii considerate vitale pentru solutionarea cauzei. In situatia in care plangerea este apreciata ca inadmisibila, petitionarul va fi informat asupra motivelor ce au dus la aceasta solutie si, eventual, la indrumarea petitionarului catre autoritatea competenta sa solutioneze plangerea sa;
c. anchetele cu privire la plangerile admisibile se declanseaza numai daca ombudsmanul considera ca exista suficiente motive care sa justifice demararea lor. In cazul acesta, se va trimite o instiintare petitionarului si institutiei in cauza, careia i se solicita sa formuleze un punct de vedere intr-un termen stabilit, ce nu poate depasi 3 luni. Pe parcursul anchetei, ombudsmanul este indreptatit sa solicite si sa primeasca de la institutiile sau organismele vizate toate actele si situatiile necesare pentru a finaliza ancheta.
d. medierea solutionarii problemelor pe cale amiabila presupune colaborarea cu institutia vizata, in scopul identificarii unei solutii pentru rezolvarea plangerii. In cazul in care ombudsmanul considera ca nu se poate ajunge la o solutie amiabila sau ca nu va exista niciun rezultat pozitiv ca urmare a medierii, poate recurge la inchiderea spetei, prin intermediul emiterii unei decizii motivate sau poate elabora un raport care sa cuprinda o propunere de recomandare catre institutia in cauza;
e. efectuarea propriilor anchete intervine in cazul autosesizarii, procedura fiind aceeasi ca si in cazul plangerilor;
f. informarea anuala se concretizeaza in realizarea unui raport ce cuprinde descrierea exhaustiva a actitvitatilor sale.
3.Comunicarea cu cetatenii Uniunii Europene
Ombudsmanul European informeaza cetatenii despre obiectul activitatii sale prin intermediul media, discursurilor, seminariilor sau vizite in statele membre.
Comunicatele de presa – Ombudsmanul European organizeaza regulate intalniri cu media. Acestea sunt organizate pentru a prezenta raportul anual al Ombudsmanului European, oferind sansa de a se pune intrebari si de a primi raspunsuri in legatura cu activitatea sa.
Seminarii publice – Ombudsmanul European si angajatii sai iau parte la seminarii, conferinte si intalniri pentru a informa despre dreptul de a adresa petitii si despre rezultatele ce au fost obtinute.
Pe teren – in statele membre birourile Comisiei Europene si ai Parlamentului European, reprezinta prima posibilitate pentru ca cetatenii Uniunii Europene sa afle mai multe despre uniune. Ombudsmanul European se asigura ca aceste birouri au la dispozitie materiale informative si ca site-urile acestora fac trimitere catre acesta.
In atributiile institutiei Ombudsmanului, este cuprinsa si protectia dreptului functionarilor din cadrul institutiilor Uniunii Europene, ca urmare a plangerilor adresate ombudsmanului cu privire la problemele intampinate de acestia, din partea angajatilor, aceste probleme fiind din cele mai diverse: nerespectarea obligatiilor contractuale, nerespectarea dreptului la asigurari de sanatate si pensii.
3.1. Accesul publicului la documentele detinute de Ombudsman
Publicul poate avea acces la documentele nepublicate ale Mediatorului, in conditiile si limitele Regulamentului 1049/2001 pentru accesul publicului la documentele Parlamen-tului European, Consiliului si Comisiei Europene.
Cererile pentru accesul la documente pot fi facute in scris si suficient de precis pentru a se putea identifica documentele respective.
Cererile pentru accesul la urmatoarele documente va fi garantat automat cu exceptia plangerilor clasificate confidential conform art. 10.1:
registrele generale ale plangerilor;
plangerile si documentele anexate la plangere;
opiniile detaliate ale institutiilor respective si alte observatii facute de petent;
deciziile Ombudsmanului de inchidere a cazurilor;
raporturile si proiectele de recomandari conform art. 8.
Deciziile asupra cererilor accesului public la alte documente sunt luate intr-un termen de 15 zile de la inregistrarea cererii.
3.2. Competenta Ombudsmanului de a interoga functionarii publici
Anumite legi prevad faptul ca la cerere, Ombudsmanul trebuie sa fie primit la orice ora de anumite persoane (toti functionarii publici, sefii organelor administrative, organele supreme de stat). Competentele ombudsmanului pot fi clasificate in doua grupe: pe de o parte intalnim puteri tipice pentru majoritatea institutiilor si, chiar daca apar sub alte forme, sunt implementate pe parcurs; pe de alta parte, intalnim puteri ce apartin numai anumitor institutii.
In Macedonia, Presedintele, Primul-ministru, precum si purtatorul de cuvant al Parlamentului sunt obligati, la cerere, sa se intalneasca cu ombudsmanul, fara nicio intarziere.
In Muntenegru, acest lucru se aplica Presedintelui, Primului-ministru si celorlalti membri ai Guvernului, primarilor, precum si Presedintelui Adunarii.
In Slovenia, Primul-ministru are stipulat timpul in care trebuie sa se intalneasca cu ombudsmanul, acesta neputand depasi 48 de ore. Anumiti ombudsmani au competenta de a participa la dezbaterile orale ale organelor cooperative (Bulgaria) sau la audierile unor agentii.
In Lituania, ombudsmanul poate participa la sedintele Guvernului atunci cand problemele dezbatute sunt legate de activitatile sale, sau vizeaza un aspect aflat in atentia sa.
In schimb, in Ucraina, ombudsmanul are drepturi depline pentru a participa la sedintele guvernului. Spre a garanta cooperarea organelor administrative in domeniul promovarii si respectarii drepturilor cetatenilor, este de o importanta deosebita stabilirea unor sanctiuni care sa fie la dispozitia ombudsmanului, in caz de neconformare sau de intarzieri in acordarea raspunsurilor.
Astfel, in Finlanda si Lituania, ombudsmanii pot cere asistenta politiei pentru sustinerea si ducerea la indeplinire a dreptului lor de a solicita documente.
In Franta, Mediatorul poate implica si alte organisme de control pentru a face investigatiile sale mai puternice. In acest sens, el poate autoriza institutii interne de control pentru a analiza cazurile supuse atentiei si a face reexaminari; chiar si Vicepresedintele Consiliului de Stat si Primul presedinte al Curtii de Conturi trebuie sa intreprinda tot tipul de anchete in sprijinul Mediatorului.
In anumite state, ombudsmanul are competenta de a invita si examina ca martori persoane private care, in anumite circumstante, trebuie sa fie citati de catre instanta.
3.3. Ombudsamnul European. Reglementarea legala
Ombudsmanul European are ca obiectiv principal realizarea transparentei administrative unionale, concretizata prin realizarea unor anchete proprii in cazurile deduse; statutul si conditiile generale de exercitare a atributiilor sunt stabilite de Parlamentul european, cu avizul Comisiei si aprobarea Consiliului, votata de acesta cu majoritate calificata.
La textul din tratatele invocate, se adauga urmatoarele reglementari, prin care se asigura functionarea specifica a Ombudsmanului European:
• Decizia nr. 94/262 a Parlamentului European privind statutul si conditiile generale de exercitare a functiilor mediatorului;
• In iunie 2008, s-a modificat statutul Ombudsmanului European, noile regulementari acordand acestuia acces deplin la documentele Uniunii Europene in cadrul anchetelor lui, clarificand regulile privind marturiile functionarilor care nu depun declaratii nici ca persoana fizica, nici in cadrul unei anchete, ci ca functionar responsabil de un anumit dosar si recunosc necesitatea ca Ombudsmanul European sa colaboreze cu institutiile nationale pentru promovarea si protectia drepturilor fundamentale.
• Decizia Ombudsmanului European cu privire la adoptarea dispozitiilor de executare, adoptata la 8 iulie 2002, care reglementeaza functionarea interna a functiei Mediatorului si care au intrat invigoare la 1 ianuarie 2003. Dreptul de a se adresa cu plangere Mediatorului este prevazut in textul Constitutiei art. I-10 la Titlul II „Drepturile Fundamentale si Cetatenia Uniunii” si in Carta drepturilor fundamentale art. II-103.48
• Codul european de buna conduita administrativa.
Din reglementarile mentionate, rezulta urmatoarele caracteristici esentiale:
1. Ombudsmanul European este un organ unipersonal, avand natura juridica de imputernicit cu atributii precise al Parlamentului European, care il numeste pentru un mandat de 5 ani, ce poate fi reinnoit fara restrictii. El isi exercita atributiile in deplina independenta, in interesul general al Comunitatilor si in interesul cetatenilor Uniunii Europene. Pentru a-si putea indeplini misiunea, Ombudsmanul European dispune de un secretariat, care este o adevarata organizatie. El este asistat de 30 de persoane calificate.
2. Misiunea Ombudsmanului European este apararea persoanelor in cazurile de proasta administrare in activitatea institutiilor si organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in ceea ce priveste activitatea jurisdictionala.
3. Principalele mijloace de actiune ale Ombudsmanul European sunt:
a. Raportul anual, sustinut in fata Parlamentului European, in care prezinta rezultatele anchetelor sale, si care contine date privitoare la petitiile solutionate de catre Ombudsman, diferitele probleme cu care s-a confruntat in exercitarea competentelor sale. Raportul se publica pentru a fi accesibil oricarei persoane.
b. Raportul special, care se transmite la sfarsitul anchetei Parlamentului European si institutiei sau organului comunitar reclamat si care poate contine recomandari de natura a elimina cazul de proasta administrare si de a da satisfactie reclamantului.
Ombudsmanul stabileste un raport continand recomandari, daca estimeaza ca:
– este posibil ca institutia sa elimine cazul de proasta administrare;
– cazul de proasta administrare are implicatii generale.
In termen de 3 luni, se impune ca institutia respectiva sa trimita opinia sa circumstantiala Ombudsmanului European; aceasta poate consta in a accepta decizia ombudsmanului si a detalia masurile luate pentru punerea in practica a recomandarilor. Daca ombudsmanul analizeaza si admite ca opinia nu este satisfacatoare, poate trimite un raport special Parlamentului European, pentru cazul de proasta administrare. El trimite un exemplar al raportului petentului si institutiei in cauza.
Raportul anual si raportul special pot contine recomandari, iar Comisia de petitii a Parlamentului este responsabila de redactarea raportului asupra activitatii Ombudsmanului. Aceste rapoarte sunt apoi dezbatute si adoptate in plen. Raportul este tradus in toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.
c. Anchetele sunt modalitatea prin care se stabileste starea de fapt, ce ar putea reprezenta un caz de proasta administrare, in cadrul carora are dreptul sa solicite institutiilor si organelor comunitare orice informatii sau documente necesare clarificarii situatiei si sa audieze functionarii sau agentii ce apartin acestora;
In termenii dreptului comun, Ombudsmanul European desfasoara anchete pe baza sesizarilor primite, dar poate desfasura si anchete din propria initiativa; capacitatea de a recurge la o ancheta din proprie initiativa permite Ombudsmanului sa analizeze un caz de proasta administrare, precizat intr-o plangere, chiar daca ea este facuta de o persoana neabilitata sa sesizeze Ombudsmanul.
d. Comentariile critice pot fi formulate daca se estimeaza ca:
– nu este posibil pentru institutia in cauza sa elimine cazul de proasta administrare;
– cazul de proasta administrare are implicatii generale.
4.Aparitia institutiei Ombudsmanului in Romania
4.1. Prevederi Constitutionale
Institutia Ombudsmanului este o institutie nou creata in Romania, aceasta a aparut recent, ca urmare a preocuparii puterii legislative de a construi un stat de drept, care sa asigure o buna functionare a puterii executive si eliminarea, pe cat posibil, a eventualelor abuzuri sau a aplicarii legilor intr-un mod eronat de aceasta.
Astfel, dupa revolutia anticomunista din Decembrie 1989, in urma careia a fost eliminata de la putere dictatura comunista, s-a impus elaborarea unei Constitutii care sa corespunda noilor orientari si care sa asigure instaurarea democratiei in Romania.
Asadar, puterea nou instaurata, in urma revolutiei, a considerat necesara, pe langa abrogarea legilor care contraveneau ordinii instaurate si crearea cadrului legislativ necesar, elaborarea unei noi Constitutii, astfel incat a dispus infiintarea Adunarii Constituante, insarcinata cu elaborarea Constitutiei care sa stea la baza crearii statului de drept si care sa corespunda noilor valori la care Romania dorea sa se alinieze.
Adunarea Constituanta a fost legal constituita in urma alegerilor parlamentare din 20 Mai 1990, dupa constituire s-a procedat la formarea unei Comisii de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, comisie ce a fost formata din 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti. In urma redactarii proiectului de Constitutie, Comisia a supus spre dezbatere Adunarii Constituante proiectul in data de 10 Septembrie 1991, fiind votat in intregime in data de 21 Noiembrie 1991. Constitutia a fost supusa referendumului national in data de 8 Decembrie 1991, fiind aprobata a intrat in vigoare .
Pe parcursul lucrarilor Comisiei de redactare a Constitutiei, domnul senator Dan Lazarescu a supus spre aprobare Comisiei includerea in Constitutie a institutiei Avocatul Poporului, institutie similara cu cea a Ombudsmanului din celelalte tari.
Desi propunerea a fost primita destul de bine de membrii Comisiei, au existat totusi si voci care s-au opus infiintarii acestei institutii, motivand ca aceasta este inutila si ca institutiei ,,chiar daca i s-ar aduce imbunatatiri, nu-si are locul intr-un text constitutional“.
De asemenea, au mai existat discutii, pe langa dezbaterile referitoare la principiile generale ce trebuie cuprinse in textele inscrise in Constitutie, si discutii asupra denumirii aleasa pentru aceasta institutie, vehiculandu-se denumiri ca ,,Tribun al poporului“ sau ,,Mediator” , insa forma finala adoptata a fost cea de ,,Avocatul Poporului“.
In urma adoptarii, prin referendum national, la data de 8 Decembrie 1991 a Constitutiei Romaniei, regasim pe parcursul a trei articole 58-60, intr-un capitol separat (Titlul II capitolul IV), institutia Avocatul Poporului.
In cele trei articole consacrate acestei institutii se regasesc doar caracterele generale ale acesteia, astfel articolul 58 este consacrat numirii si rolului avocatului poporului, unde, potrivit alin. 1, Avocatul Poporului este numit de senat pe o durata de 4 ani, pentru apararea drepturilor si libertatilor persoanelor fizice. Organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organica.
Se observa, din cuprinsul acestui alineat, caracterul general al normei constitutionale, care stabileste rolul Avocatului Poporului ca fiind acela de a apara drepturile si libertatilor cetatenilor in totalitatea lor, insa lasa la dispozitia puterii legislative elaborarea unei legi organice ce urmeaza sa stabileasca organizarea si functionarea acestei institutii. Lege care, asa cum vom vedea mai departe, restrange competentele Avocatului Poporului doar la anumite autoritati publice.
In alineatul 2 din acelasi articol, se dispune ca Avocatul Poporului nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata. De retinut ca acest alineat are un continut restrictiv, care pune Avocatul Poporului intr-o situatie severa, situatie asemanatoare cu cea a Presedintelui Romaniei. Acesta insa poate exercita functiile didactice din invatamantul superior, asa cum pot cumula magistratii, judecatorii Curtii Constitutionale sau membrii Curtii de Conturi .
Articolul 59 se refera la exercitarea atributiilor de catre Avocatul Poporului, care, prin alineatul 1, dispune ca Avocatul Poporului isi exercita atributiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile si libertatile lor, in limitele stabilite de lege.
Din cuprinsul acestei norme constitutionale se observa, de asemenea, caracterul general al acesteia, care lasa la dispozitia legiuitorului elaborarea unei legi care sa stabileasca limitele competentei Avocatului Poporului.
Alineatul 2 din acelasi articol are o importanta deosebita, deoarece instituie, printr-o norma constitutionala, obligativitatea autoritatilor publice de a sigura sprijinul necesar pentru ca avocatul poporului sa-si poata exercita atributiile.
Deoarece prin legea de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului nu exista restrictii iar in norma constitutionala sunt denumite prin termenul general ,,autoritatile publice”, consideram ca toate autoritatile publice, fara distinctie, au obligatia de a-l sprijini pe Avocatul Poporului in exercitarea atributiilor sale.
Ultimul articol, art. 60 din Constitutie, consacrat institutiei Avocatul Poporului prevede ca Avocatul Poporului va prezenta celor doua Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Deosebit de importanta este prevederea prin care rapoartele pot contine recomandari privind legislatia sau masuri de alta natura, pentru ocrotirea drepturilor si a libertatilor cetatenilor.
Prin acest articol se acorda posibilitatea Avocatului Poporului de a arata, in fata Parlamentului, eventualele lacune in legislatie, precum si necesitatea adoptarii unor anumite masuri, in scopul apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Desigur, aceasta prevedere constitutionala, nu trebuie privita ca o posibilitate de a avea initiativa legislativa, care este prevazuta de art. 73 din Constitutie unde este restrictiv stipulat cui apartine initiativa legislativa, ci ca o posibilitate de a arata eventualele disfunctionalitati din sistemul legislativ lasand, totusi, la aprecierea Parlamentului, ca for legislativ, daca este sau nu necesar sa adopte masurile aratate, prin raport, de Avocatul Poporului.
De asemenea, trebuie remarcat ca, aceste recomandari pot contine doar masuri care sa vina in sprijinul apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor, altfel spus, aceste recomandari nu pot cuprinde si alte masuri in afara celor ce privesc strict problematica apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.
Asa cum am aratat mai sus, articolele din Constitutie ce au ca obiect institutia Avocatul Poporului, au un caracter general, lasand la dispozitia puterii legislative sa stabileasca limitele in care acesta isi va exercita atributiile, lege care, asa cum vom arata mai jos, a fost adoptata cu o intarziere foarte mare, si anume in anul 1997.
4.2. Prevederi Legale
Desi institutia Avocatul Poporului a fost prevazuta in Constitutia Romaniei din anul 1991, Legea nr. 35 privind organizarea si functionarea institutiei, care sa stabileasca limitele in care isi poate exercita atributiile, asa cum se dispune in art. 56 din Constitutie, a fost adoptata, cu o intarziere de peste 5 ani, de Camera Deputatilor si Senat in sedinta comuna in data de 21 februarie 1997 si a fost publicata in M. Of. nr. 48 din 20 martie 1997.
Ulterior, pentru a se putea stabili structura organizatorica a institutiei Avocatul Poporului, la data de 29 octombrie 1997, a fost aprobat, de catre Biroul permanent al Senatului, Regulamentul de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului, regulament ce a fost publicat in M. Of. nr. 347 din 09 decembrie 1997.
In urma adoptarii si publicarii actelor normative necesare functionarii institutiei, s-a putut trece la organizarea si la inceperea activitatii institutiei, insa din lipsa unui spatiu adecvat pentru o buna functionare, institutia si-a putut incepe activitatea, in conditii cat de cat adecvate, abia in luna ianuarie 1999.
Trebuie adaugat ca, in anul 2002, cadrul juridic al institutiei s-a perfectionat. Astfel, prin adoptarea Legii nr. 181/2002 privind modificarea si completarea Legii nr. 35/1997 si a Regulamentului de organizare si functionare a institutiei Avocatul Poporului, aprobat prin Hotararea biroului permanent al Senatului nr. 5 din 17 aprilie 2002, s-au introdus noi elemente.
O alta noutate in activitatea Avocatului Poporului o reprezinta desemnarea sa ca autoritate de supraveghere in domeniul instituit de Legea nr. 677/2001 privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, act normativ care are ca scop garantarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, in special a dreptului la viata intima, familiala si privata.
Perfectionarile legislative si organizatorice au permis eliminarea unor struc-turi greoaie, apropierea de cetatean, eficientizarea si rentabilizarea activitatii, o mai buna si corecta angrenare a personalului in solutionarea problemelor institutiei.
5. Ombudsmanii din state europene
Ombudsmanii nationali de la nivelul Europei sunt constituiti in Reteaua Europeana a Ombudsmanilor, fiind compusa din mai mult de 90 de birouri, existente in 32 de tari europene. Reteaua Europeana a Ombudsmanilor s-a infiintat in anul 1996 si s-a dezvoltat ca un puternic si eficient instrument de colaborare pentru ombudsmani si personalul din cadrul birourilor, fiind privita ca un mecanism oportun in cooperarea si solutionarea cazurilor inaintate.
5.1. Ombudsmanul din Austria
Consiliul Ombudsmanului a monitorizat independent intreaga administratie publica din Austria inca din anul 1977, prin ordin al Constitutiei Federale. Acesta verifica legalitatea deciziilor emise de catre autoritatile publice si examineaza posibilele cazuri de administrare defectuoasa, prin urmarirea plangerilor cetatenilor, monitorizand si controland temeiurile legale care au stat la baza solutiilor identificate de administratia publica in problemele cetatenilor. De asemena, protectia si promovarea drepturilor omului intra in domeniul de competenta al Ombudsmanului.
Incepand cu anul 2000, institutia ombudsmanului a fost abordata ca o institutie nationala pentru drepturile omului iar, de la 1 iulie 2012, a intrat in vigoare reforma cea mai extinsa in privinta responsabilitatilor Consiliului Ombudsmanului. Mandatul sau include acum monitorizarea si controlul preventiv al institutiilor publice si private si cladirilor in care persoanele sunt sau ar putea fi lipsite de libertate. In plus, Consiliul Ombudsmanului monitorizeaza din iulie 2012 facilitati si programe pentru persoanele cu dizabilitati, pentru a preveni aparitia cazurilor de incalcari ale drepturilor acestora, in special, si ale drepturilor omului.
Orice persoana care se confrunta cu probleme care vizeaza incalcari ale drepturilor omului, in raporturile lor cu autoritatile nationale, poate apela la Consiliul Ombudsma-nului, indiferent de cetatenie sau de varsta legala. Companiile, intreprinderile sau asociatiile pot depune, de asemenea, o plangere la Consiliul Ombudsmanului cu privire la administratia publica, in cazurile constatarii unei administrari defectuoase.
Din iulie 2012, Consiliul Ombudsmanului indeplineste sarcini noi in domeniul drepturilor omului, inclusiv de control preventiv, precum si activitati de monitorizare care necesita respectarea anumitor acorduri, in temeiul dreptului international. Consiliul Ombudsmanului si Comisiile acestuia de experti monitorizeaza si controleaza toate institutiile si instalatiile unde persoanele cu si fara dizabilitati sunt in pericol de abuz, de tratament inuman si de aplicare de masuri care le priveaza de libertate, conform Protocolului optional la Conventia ONU impotriva torturii si a anumitor dispozitii ale Conventiei Natiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilitati.
5.2. Ombudsmanul federal din Belgia
Ombudsmanul federal este denumirea institutiei echivalente Ombudsmanului European din Belgia, care cuprinde doi ombudsmani federali si personalul aferent acestora. Conform procedurii nationale, avocatii parlamentari federali sunt numiti de Camera Reprezentantilor pentru un mandate de sase ani, care selecteaza cate un ombudsman dintre candidatii vorbitori de limba franceza si de limba olandeza, care au promovat sistemul de teste organizate de SELOR (biroul federal de selectie). In privinta perioadei de exercitare a functiei, remarcam ca se instituie restrictia ca aceeasi persoana sa poata detine functia de ombudsman pentru mai mult de doua mandate.
Sarcinile pe care le indeplineste Biroul Ombudsmanului Federal sunt urmatoarele:
-examineaza plangerile din partea cetatenilor cu privire la modul in care autoritatile federale, actioneaza si functioneaza in relatiile lor cu publicul;
– investigheaza, la cererea Camerei Reprezentantilor, modul in care serviciile federal administrative functioneaza;
– face recomandari autoritatilor federal-administrative si Parlamentului, pe baza observatiilor facute in timpul misiunilor;
– raporteaza Parlamentului rezultatele misiunilor realizate.
Cei doi ombudsmani federali actioneaza independent, ceea ce inseamna ca nu exista pericolul interventiei altor autoritati ori persoane in misiunile indepli-nite. Din acest motiv, selectia personalului de sprijin se realizeaza numai din interior.
Scopul Ombudsmanului federal este de a sprijini configurarea si functionarea unei administratii mai deschise, accesibile si usor de abordat, in care cetatenii pot avea incredere, avand convingerea ca problemele lor vor putea fi solutionate in mod obiectiv, rapid si profesionist.
Ombudsmanii federali pot examina actiunile si deciziile autoritatilor administrative care reies din plangerile depuse de cetateni, sau la cererea Camerei Reprezentantilor, incercand sa gaseasca solutii concrete la problemele sesizate si sa reconcilieze punctele de vedere ale cetatenilor si administratiei. Procesul depunerii plangerilor la Ombudsmanii federali respecta principiul egalitatii de sex, religie, orientare politica, statut social, demonstrand cadrul legal oportun in care acesta actioneaza.
5.3. Ombudsmanul national din Bulgaria
Ombudsmanul national din Bulgaria este un avocat pentru drepturile oamenilor si un gardian al interesului public. El este organul suprem si independent constitutional, supunandu-se numai Constitutiei, legilor si tratatelor internationale. Ombudsmanul national din Bulgaria este ales de catre Adunarea Nationala pentru o perioada de cinci ani.
Ombudsmanul national trateaza plangerile si reclamatiile referitoare la: activitatea Adunarii Nationale, a Presedintelui, Curtii Constitutionale, a Consiliului Judiciar Suprem si Curtii de Conturi; exercitarea justitiei de catre sistemul judiciar prin instanta, urmarirea penala si investigarea atunci cand exista o hotarare definitiva, un act de cercetare sau urmarire penala sau un litigiu in curs de incercare, relatiile intre persoane private.
Ombudsmanul national din Bulgaria nu are nicio putere de a revoca actele administrative, sarcina sa fiind de a repara cazurile de administrare defectuoasa, de a convinge opinia publica, prin puterea argumentelor, de nevoia unui trata-ment echitabil din partea autoritatilor administrative. De asemenea, acesta nu poate reprezenta cetatenii in instanta de judecata in numele lor.
Ombudsmanul national este asistat de un adjunct al sau, caruia ii poate delega indeplinirea oricarora din competentele sale sau ii poate stabili sarcini de indeplinire a unor actiuni individuale. Ombudsmanul coopereaza cu institutiile similare din alte tari si cu organizatiile internationale, cu organizatiile non-guvernamentale a caror activitate vizeaza protectia drepturilor omului, interactionand cu ombudsmanii locali si cu alte institutii similare din Bulgaria, carora le ofera asistenta metodologica. Ombudsmanul informeaza cetatenii cu privire la activitatea sa, prin intermediul publicatiilor din site-ul oficial al insti-tutiei, referindu-se la mesajele de pe internet pentru comunicare in masa, la declaratiile din media, la conferinte de presa, interviuri, sau la participarea la alte programe.
Atributiile Ombudsmanul nu se aplica fata de Adunarea Nationala, Presedinte, Curtea Constitutionala, Consiliul Judiciar Suprem si Curtea de Conturi, precum si performantei sistemului judiciar, activitatea instantelor, problemelor de securitate nationala si politicii externe.
Ombudsmanul national din Bulgaria nu poate da in judecata, in numele persoanelor care i se adreseaza, si nu poate sa le reprezinte in instanta.
5.4. Ombudsmanul din Cehia
Ombudsmanul din Cehia protejeaza cetatenii impotriva actiunilor autoritatilor si altor institutii, daca acestea sunt impotriva legii, daca nu corespund cu principiile unui stat de drept democratic si cu principiile de buna administrare, ori in cazurile in care autoritatile sunt inactive. De asemenea, el efectueaza vizite preventive si sistematice in locuri in care cetatenii au cu acces restrictionat la libertatile lor si incearca sa se asigure ca drepturile le sunt respectate.
Ombudsmanul contribuie la promovarea dreptului la tratament egal si la protectia impotriva discriminarii, actionand pentru apararea persoanelor impotriva actiunilor autoritatilor si a altor institutii din administratia de stat, in cazul in care comportamentul acestora este impotriva legii sau nu incalca legea, dar este gresit sau incorect si, prin urmare, nu corespunde cu principiile unui stat
de drept democratic, precum si cu principiile unei bune administrari, ori in cazul in care aceste autoritati sunt inactive.
Poate desfasura anchete independente, dar el nu se poate substitui activitatilor autoritatilor administrative de stat si nu poate anula sau modifica deciziile lor. Cu toate acestea, atunci cand se constata o neregulamentare, Ombudsmanul poate solicita ca autoritatile sau institutiile sa asigure o cale de atac.
Incepand cu anul 2006, Aparatorul a inceput exercitarea supravegherii asupra respectarii drepturilor persoanelor cu acces restrictionat la libertatea lor. El face vizite sistematice si preventive la institutiile in care persoanele sunt sau ar putea fi inchise ori retinute pe baza unei decizii sau a unui ordin al unei autoritati publice sau pe motive care vizeaza modul de ingrijire prevazut. Aceste locuri includ, de exemplu, celule de politie, inchisori, facilitati de azil, institute pentru pacientii pe termen lung, spatii pentru persoanele in varsta, sanatorii, spatii pentru educatie etc.
In anul 2008, au fost conferite Aparatorului puteri speciale in domeniul de administrare a instantelor statului – dreptul de a propune inceperea unei pro-ceduri disciplinare impotriva judecatorilor, presedinti si judecatori adjuncti, presedinti de instante, in cazul in care incalca obligatiile asociate cu descarcarea de gestiune a mandatului lor. Dupa aprobarea Legii antidiscriminare, in 2009, Ombudsmanul a devenit un organism specializat in asistarea victimelor discriminarii.
5.5. Biroul Comisarului pentru Administratie din Cipru
Institutia Comisarului pentru Administratie (Ombudsman) si-a inceput activitatea in Cipru din 1991. Acesta este o versiune, adaptata la situatia din Cipru, a institutiei generale a ombudsmanului. Comisarul pentru Administratie are obligatia generala de a proteja drepturile cetatenilor atunci cand acestea sunt afectate de actiunile sau deciziile organelor administrative care sunt contrare legii, incalca drepturile omului sau nu constituie un comportament administrativ adecvat. Prin interventia sa, incearca sa redreseze orice abuz facut cetateanului, pentru a preveni repetarea lui in viitor si pentru restabilirea respectului fata de acesta.
In esenta, Comisarul pentru Administratie are sub control sistemul adminis-tratiei, ale carui puncte slabe le identifica si inainteaza propuneri si recomandari pentru imbunatatirea acestuia, din punct de vedere institutional si organizational. Dar, in primul rand, comisarul pentru administratie este, prin excelenta, institutia pentru protectia drepturilor omului.
Din mai 2004, Comisarul pentru Administratie functioneaza si ca Autoritate impotriva rasismului si discriminarii, precum si ca Autoritate pentru egalitatea de tratament in ocuparea fortei de munca, pe baza legislatiei adoptate in conformitate cu directivele UE. Aceasta legislatie asigura respectarea principiului egalitatii de tratament si respect pentru dreptul de a fi diferit, introduce masuri legale de protectie si prevede sanctiuni eficiente, astfel incat sa se asigure ca orice discriminare din cauze de sex, rasa sau origine nationala, convingeri religioase sau de alta natura, handicap, varsta sau orientare sexuala este evitata.
Comisarul pentru Administratie informeaza cetatenii cu privire la drepturile lor si la posibilitatea de a participa la exprimarea vointei statului si exercita o influenta majora asupra exercitarii corespunzatoare a puterii de stat. Institutia Comisarului este directionata catre cetateanul activ si analizeaza relatiile sale cu statul pe baza de libertate, egalitate, transparenta si incredere reciproca.
Comisarul pentru Administratie functioneaza ca un garant al legalitatii. Prin pastrarea echidistantei intre cetatean si administratie, Comisarul delimiteaza competentele si atributiile acestora, ghidate prin aderarea la institutiile statului. Pentru cetateni, Comisarul pentru Administratie constituie cel mai puternic mijloc de aparare a drepturilor si de sustinere a pretentiilor lor, din moment ce activita-tea sa este indreptata impotriva oricarui act arbitrar si abuz de putere exercitate de catre organele de stat prin serviciile din administratia publica.
Principalele obiective ale misiunii Comisarului pentru Administratie sunt de a asigura legalitatea, promovarea bunei administrari, drepturile celor administrati si combaterea administrarii defectuoase, precum si protectia drepturilor cetateanu-lui si a drepturilor omului, in general.
5.6. Ombudsmanul din Republica Croatia
Institutia Ombudsmanului din Croatia este infiintata prin Constitutia Republi-cii ca un Comisar al Parlamentului croat. Ombudsmanul ocroteste drepturile lega-le si constitutionale ale cetatenilor in situatiile ce sunt prezentate organelor si administratiei de stat investite cu puteri publice.
Ombudsmanul croat si adjunctii sai sunt numiti de catre Parlament pentru un mandat de 8 ani.
Prin intrarea in vigoare a Legii anti-discriminare, la 1 ianuarie 2009, institutia Ombudsmanului a devenit in Croatia Organismul central pentru egalitate. Pentru a coopera si relationa cu organism similare ale Uniunii Europene, Biroul Ombud-smanului a fost acceptat ca membru al Equinet – Reteaua europeana a organis-melor pentru egalitate, la 1 Ianuarie 2009.
Din punct de vedere procedural, Ombudsmanul analizeaza cazuri individuale in care drepturile cetatenilor ar putea fi puse in pericol prin activitatile si actiunile organelor administratiei guvernamentale, investite cu puteri publice sau de catre oficiali din cadrul acestor organisme. Ombudsmanul se poate sesiza si atunci cand este informat despre incalcari ale drepturilor omului prin mijloacele de comuni-care in masa, daca faptele daunatoare se refera la actiuni ale organelor de stat.
In exercitarea indatoririlor sale, ombudsmanul este abilitat:
– sa emita avertismente, recomandari sau propuneri;
– sa propuna initierea procedurilor penale, civile sau disciplinare;
– sa informeze Parlamentul, in cazul in care organismele vizate nu au aplicat recomandarile sale;
– sa transmita raportari Parlamentului si Ministerului in cauza asupra proble-melor de interes major pentru protejarea drepturilor constitutionale si legale;
– sa initieze amendamente legislative privind protejarea drepturilor cetate-nilor proclamate prin Constitutie si legi;
– sa inspecteze institutii de corectie sau alte institutii in care libertatea de miscare e restransa.
5.7. Ombudsmanul Parlamentar din Danemarca
Ombudsmanul parlamentar danez este un avocat ales de catre Parlament pentru a analiza plangerile cu privire la deciziile autoritatilor publice, care incalca drepturile cetatenilor. Competenta Ombudsmanului parlamentar din Danemarca, exercitata prin cele 85 de persoane angajate in aceasta institutie, urmeaza directi-ile actionale ale Ombudsmanului European, in sensul ca poate lua in considerare plangerile cu privire la deciziile adoptate de autoritatile administrative si cu privire la tratamentul lor fata de oameni si poate prelucra reclamatiile lor, putand inainta critici si recomandari ca autoritatile sa-si schimbe hotararile pronuntate.
Competenta Ombudsmanului Parlamentar se extinde la toate institutiile administratiei publice, precum si la conditiile cetatenilor privati de libertatea personala si aflati in institutiile private etc, in cazul in care acestia au fost plasati fie in temeiul unei decizii luate de catre o autoritate publica, la recomandarea unui autoritatii publice, fie cu consimtamantul sau aprobarea unei autoritati publice. Puterea de actiune a Ombudsmanului nu se extinde insa asupra instantelor de judecata.
In exercitarea functiilor sale, Ombudsmanul Parlamentar trebuie sa fie independent fata de Parlament, care stabileste normele generale ce reglemen-teaza activitatile Ombudsmanului. Anual, Ombudsmanul prezinta Parlamentului un raport privind activitatea sa, care va fi tiparit si publicat. In cazul in care Ombudsmanul raporteaza o problema Parlamentului, unui ministru, unui consiliu municipal sau unui consiliu regional, ori in cazul in care acesta se refera la o speta anume in raportul sau anual, acesta trebuie sa indice ce autoritate sau persoana in cauza a invocat in aparare. Eventualele deficiente din actele cu putere de lege sau administrative, ajunse in atentia Ombudsmanului, il obliga pe acesta sa noti-fice in acest sens Parlamentul si ministrului responsabil cu privire la elementele lor de continut. Daca deficientele vizeaza statutul stabilit de un consiliu municipal sau un consiliu regional, Ombudsmanul informeaza consiliul respectiv.
Ombudsmanul poate inspecta orice institutie sau companie si orice loc de munca care intra in competenta lui, putand sa evalueze problemele privind organizarea si functionarea unei institutii sau autoritati si aspectele referitoare la comportamentul si activitatea fata de cei care apeleaza la acestea. Astfel, aproxi-mativ 25-30 de inspectii sunt efectuate anual, iar din momentul in care biroul s-a deschis, in 1955 si pana in prezent, numarul acestora a depasit 500, din care 350 au fost efectuate de la intrarea in vigoare a actualei Legii a Ombudsmanului din 1 ianuarie 1997. Practic, toate inspectiile se refera la locurile in care cetatenii sunt inchisi mai mult sau mai putin involuntar, respectiv: inchisori de stat, centre de arest preventi, inchisori si servicii de probatiune, institutiile de siguranta pentru minori/substitute de custodie, spitale de psihiatrie, detentii, sali de asteptare ale politiei, case de ingrijire psihiatrica si social, centre de ingijire sociala de tip rezidential pentru copii si minori. Parlamentul danez a decis si a stipulat ca Ombudsmanul parlamentar va efectua inspectii periodice in astfel de locuri, in vederea promovarii si protectiei drepturilor cetatenilor care se afla in cadrul acestora.
5.8. Cancelarul de Justitie din Estonia
Institutia Cancelarului de Justitie din Estonia a fost creata prin Constitutia din 1938. Cancelarul de Justitie a fost un oficial de nivel superior cu rang de ministru, a carui sarcina era de a veghea asupra legalitatii activitatilor agentiilor de stat si alte altor institutii publice.
Cancelarul de Justitie in Estonia nu face parte din puterea legislativa, exe-cutiva sau judecatoreasca, nefiind o institutie politica sau un organism de aplicare a legii. Cancelarul de Justitie este stabilit prin Constitutie si respecta litera si spiritul acesteia, indeplinind atat rolul de organism general pentru petitionare, cat si de gardian al constitutionalitatii. Aceasta competenta combinata este unica la nivel international. Cancelarul de Justitie este numit de Parlamentul din Estonia, la propunerea Presedintelui Republicii, pentru un mandat de sapte ani. El este un functionar independent, ale carui atributii sunt sa se asigure ca legislatia in vigoare in Estonia este constitutionala si ca drepturile si libertatile fundamentale ale poporului sunt protejate.
Cancelarul de Justitie are ca scop si promovarea drepturilor copiilor si creste-rea gradului de constientizare. Avand in vedere revizuirea constitutionala sau procedura de norme, Cancelarul de Justitie verifica daca legile, regulamentele si alte legislatii de aplicare generala sunt in conformitate cu Constitutia si alte legi, fie pe baza unei cereri sau din proprie initiativa. Daca acesta constata ca legislatia de aplicabilitate generala este neconstitutionala si contrara legilor, el poate face propuneri organului care a avizat pentru a o aduce in conformitate cu Constitutia si legea.
In cazul unei proceduri privind protectia drepturilor fundamentale, Cancelarul de Justitie trebuie sa se asigure ca autoritatile si functionarii care inde-plinesc sarcini publice nu incalca drepturile oamenilor si libertatile lor constitutio-nale, legi si alte legislatii de aplicabilitate generala, precum si practica de buna administrare. In acest fel, prin actiunile lui, Cancelarul Justitiei ii protejeaza pe oameni de la deciziile sau atitudinile arbitrare ale autoritatilor si functionarilor. Daca Cancelarul de Justitie constata ca activitatea unei autoritati, in indeplinirea sarcinilor publice, este ilegala, el va emite o declaratie care include descrierea modului in care autoritatea a incalcat drepturile persoanei si, daca este necesar, face o recomandare autoritatii pentru conformitatea cu practica de legalitate si buna administrare sau poate elabora o solutie pentru eliminarea disfunctiilor. In ambele cazuri, inainte de a lua o decizie, el analizeaza daca autoritatea a respectat legea si daca procesul de comunicare cu persoana considerata lezata in drepturile ei a fost in conformitate cu practica de buna administrare. In declaratia sa, Cancelarul de Justitie poate critica, exprima opinia sa sau poate sa dea recomandari concrete pentru eliminarea incalcarii. De asemena, Cancelarul de Justitie este autorizat sa faca o ancheta la autoritatile vizate, pentru a obtine informatii cu privire la modul in care declaratia sa a fost luata in considerare. In cazul in care propunerea Cancelarului de Justitie nu este indeplinita sau nu se raspunde la propunerile din ancheta sa, el poate sa prezinte un raport la autorita-tea de supraveghere, privitor la institutia in cauza, sau Guvernului Republicii si Parlamentului, avand dreptul de a divulga, pentru public, informatii privind cazul. Aceasta declaratie a cancelarului de Justitie este definitiva si nu poate fi atacata in instanta de judecata.
Din 19martie 2011, Cancelarul de Justitie exercita si functiile Ombudsmanului pentru Copii din Estonia. Pentru a-si indeplini sarcinile de Ombudsman pentru copii, s-a infiintat, in cadrul Cancelarului de Justitie, Departamentul Drepturile Copilului, care isi exercita atributiile prin cele 4 persoane angajate.
Ombudsmanul pentru copii este un functionar independent, care protejeaza drepturile copiilor si tinerilor, in relatiile lor cu persoanele fizice si autoritatile care indeplinesc functii publice.
De asemenea, Cancelarul de Justitie efectueaza, in mod regulat, vizite de inspectie la locurile de detentie; acestea, precum si programul de vizite sunt stabilite in programul lui de lucru anual.
Planul de lucru nu include insa si vizita de inspectie neanuntata, care are loc in raport cu problemele survenite neprevazut, ca de exemplu, dupa ce a primit informatii cu privire la relele tratamente care i s-au aplicat unei persoane. Selectarea locurilor de detentie si frecventa vizitelor se bazeaza pe criterii diferite, cum ar fi: natura institutiei, numarul de detinuti, fluxul de detinuti din institutie, riscul de maltratare etc. In mod operational, se impune ca vizita Cancelarului Justitiei sa se efectueze in fiecare loc de detentie cel putin o data la trei ani. In timpul unei vizite de inspectie, cancelarul de Justitie si consilierii lui au o conversatie privata cu personalul institutiei, precum si cu detinutii.
5.9. Institutii de tip Ombudsman in Finlanda
5.9.1. Biroul Cancelarului pentru Justitite din Finlanda
Biroul Cancelarului Justitiei dateaza inca din secolul al XVIII-lea, cand Finlanda era parte a Regatului Suediei. Indatoririle Cancelarului pentru Justitie din Finlanda au ramas, in mare parte, la fel cu cele de atunci. Cancelarul Justitiei, impreuna cu Ombudsmanul parlamentar, este gardianul suprem al legii in Finlanda, suprave-ghind respectarea legii de catre autoritati, respectarea drepturilor fundamentale si a libertatilor, precum si a drepturilor omului. Presedintele Republicii numeste Cancelarul pentru Justitie si Cancelarul adjunct pentru Justitie si selecteaza un inlocuitor pentru acesta din urma. Cancelarul de Justitie ofera Presedintelui Republicii si Guvernului informatii si opinii, la cererea acestora, sustinand un raport anual in Parlament si la Guvern, privind activitatile si observatii sale.
In solidaritate cu Cancelarul pentru Justitie, actiunile ministrilor Guvernului si functionarii publici sunt, de asemenea, supravegheate de catre o alta autoritate stabilita de Guvern, si anume Cancelarul adjunct al Justitiei. Ori de cate ori Cancelarul pentru Justitie este impiedicat sa isi exercite indatoririle, Cancelarul adjunct al Justitiei actioneaza in numele sau. Dispozitiile legale aplicabile Cancelarului pentru Justitie se manifesta si in privinta Cancelarului adjunct al Justitiei.
In practica, Cancelarul adjunct de Justitie decide cu privire la cele mai multe reclamatii depuse la Cancelarul de Justitie, supravegheaza instantele de judecata, putand interveni cu acuzatii impotriva unui functionar public, in cazurile in care suspecteaza abateri grave savarsite de autoritati. Competenta Cancelarului adjunct al Justitiei se exercita cu aceeasi autoritate ca si in cazul Cancelarului pentru Justitie.
Conform Constitutiei Finlandei, Cancelarul Justitiei este insarcinat cu supravegherea instantelor de drept, a autoritatilor, functionarilor publici, angajatilor societatilor publice si a altor persoane din posturile publice de a se supune legii, in exercitarea misiunii lor si in indeplinirea obligatiilor care le revin. Cancelarul Justitiei monitorizeaza, de asemenea, punerea in aplicare a drepturilor si libertatilor fundamentale si a drepturilor omului, putand investiga si anunturile si recomandarile emise de la diferite autoritati si putand intreprinde masuri suplimentare, daca este cazul.
Cancelarul Justitiei poate recurge la sesizarea din oficiu, daca, in rapoartele de stiri din mass-media sau in anumite emisiuni, sunt prezentate incidente care demonstreaza savarsirea de ilegalitati in materia respectarii drepturilor omului.
Cancelarul Justitiei supravegheaza ca actiunile avocatilor sau consilierilor juridici pentru ajutor public sa se desfasoare in conformitate cu cerintele din codul de etica al Baroului, dar el nu poate interfera cu activitatea efectiva a unui avocat si nici sa impuna orice sanctiune disciplinara. In schimb, Cancelarul de Justitie poate initia actiuni disciplinare impotriva unui avocat, in baza unei plangeri sau din proprie initiativa, avand autoritate asupra deciziilor privind aderarea la Barou. In plus, Cancelarul de Justitie poate revizui deciziile de numire ale tuturor membrilor Consiliului de Administratie al Asociatiei Baroului, prin rolul sau in supravegherea membrilor.
5.9.2. Ombudsmanul Parlamentar din Finlanda
Primul Ombudsman Parlamentar din Finlanda si-a inceput activitatea in anul 1920, primele documente oficiale ale biroului fiind datate pe 7 februarie.
Ombudsmanul isi exercita supravegherea pentru a se asigura ca autoritatile publice si functionarii respecta legea si isi indeplinesc indatoririle specifice. Domeniul de aplicare a supravegherii include, de asemenea, si alte autoritati si organism care indeplinesc functii publice, scopul fiind de a asigura o buna administrare si respectarea drepturilor constitutionale si umane.
In termeni generali, orice cetatean care considera ca un avocat sau un consilier de asistenta publica juridica si-a neglijat indatoririle sau a actionat prin incalcarea codului de etica al Baroului poate sesiza fie Baroul, fie Cancelarul de Justitie. Ombudsmanul investigheaza o plangere in cazul in care problema este obiectul unei supravegheri si in cazul in care exista motive pentru a suspecta ca autoritatea implicata a actionat ilegal sau nu si-a indeplinit obligatiile, cu conditia ca aceste sesizari sa nu se refere la aspecte mai vechi de doi ani. Supravegherea Ombudsmanului se extinde la toate autoritatile, la functionari si la alte persoane si organizatii care desfasoara activitati publice.
Ombudsmanul supravegheaza legalitatea actiunilor intreprinse de catre autoritati si in domeniul problemelor privind copiii, luand in considerare drepturile acestora atunci cand se evalueaza toate actiunile oficiale cu efecte asupra lor.
Drepturile fundamentale si drepturile omului au devenit o noua perspectiva in cadrul activitatii Ombudsmanului, in momentul in care dispozitiile constitutio-nale care se ocupa cu acestea au fost in mod substantial revizuite in 1995. In acest fel, s-a manifestat intentia de a sublinia importanta respectarii si protejarii acestor drepturi si de a concentra misiunile acestea in sarcina Ombudsmanului, pentru supravegherea felului in care autoritatile publice le aplica si pentru monitorizarea lor, spre a se asigura ca acestea respecta drepturile fundamentale si drepturile omului in activitatea desfasurata. Incepand cu anul 1995, raportul anual al Ombudsmanului continea o sectiune speciala, care stabilea pozitiile adoptate de acesta in ceea ce priveste drepturile fundamentale si drepturile omului.
In concluzie, exista doua organisme supreme de monitorizare a legalitatii, Cancelarul pentru Justitie, care raporteaza Guvernului si Parlamentului disfunctiile semnalate, si Ombudsmanul parlamentar. Sarcinile si competentele acestora sunt, in mare masura, aceleasi, ambii supraveghind legalitatea actiunilor autoritatilor si functionarilor din institutiile publice in raporturile acestora cu cetatenii; in acest fel, o plangere poate fi facuta fie la Cancelarul Justitiei fie Ombudsmanului. Cu toate acestea, diferentele de atributii dintre ei, chiar daca nu sunt semnificative, sunt in masura sa poata stabili care dintre acestia investighea-za in final o plangere. De asemenea, cele doua institutii se afla in raporturi de colaborare, Ombudsmanul si Cancelarul de Justitie putandu-si transfera plangeri in mod reciproc, daca acest mod accelereaza rezolvarea problemei sau este mai eficient ori justificat.
5.10. Aparatorul Drepturilor Omului din Franta
Aparatorul Drepturilor Omului este o autoritate constitutionala indepen-denta, unica responsabila de asigurarea protectiei drepturilor si libertatilor persoanelor si de promovare a egalitatii intre cetatenii francezi. Consacrat in Constitutia din 23 iulie 2008 si stabilit prin lege organica si legea ordinara din 29 martie 2011, institutia reuneste sarcinile Ombudsmanului, Ombudsmanului pentru copii, ale Inaltei Autoritati impotriva discriminarii si pentru egalitate (HALDE) si Comisiei Nationale pentru Securitate etica (CNSA).
Aparatorul Drepturilor Omului este numit de Presedintele Republicii, pentru o perioada de sase ani, fara posibilitatea de prelungire si non-revocabil. Numirea sa este supusa la vot in Adunarea Nationala si Senat.
Aparatorul Drepturilor: protejeaza drepturile si libertatile omului in contextul relatiilor cu guvernele; apara si promoveaza interesele si drepturile copilului; lupta impotriva discriminarii interzise prin lege si promoveaza egalitatea intre cetateni; asigura conformitatea etica a persoanelor angajate in activitati de securitate. In exercitarea atributiilor sale, Aparatorul Drepturilor este asistat de trei adjuncti, aflati sub autoritatea sa, fiecare dintre acestia fiind Vice-Presedinte al Colegiului aflat in competenta sa. Aparatorul Drepturilor se foloseste de competentele sale de investigare care sa ii permita sa analizeze toate documentele relevante, dar, de asemenea, daca este necesar, audiaza persoane, sau chiar efectueaza controale la fata locului.
Daca cererea vizeaza o deficienta sau un esec in privinta respectarii drepturilor omului de catre autoritatile publice, atunci Aparatorul drepturilor poate pune in aplicare solutii obligatorii, cum ar fi:
– prezentarea in fata instantelor civile, administrative sau penale, in sprijinul reclamantului;
– intervinirea in sustinerea unei actiuni civile sau penale;
– adresarea catre autoritatea disciplinara in vederea luarii de masuri impotriva unui agent;
– recomandarea administratiei de a impune sanctiuni impotriva unei persoane fizice sau
juridice, publice sau private, supuse autorizarii administrative.
5.11. Comisia pentru Petitii din Parlamentul German
Comisia pentru Petitii din Parlamentul German este primul organism care se informeaza asupra impactului pe care il are legislatia asupra cetatenilor. Scrisorile prin care sunt adresate cereri sau plangeri Parlamentului sunt transmise Comisiei, care examineaza si delibereaza cu privire la continutul acestora.
Fiecare persoana are dreptul, individual sau in comun cu altii, de a adresa cereri scrise sau plangeri catre autoritatile competente si legislativului. Parlamen-tul va numi o Comisie de petitii care sa se ocupe de cererile si plangerile adresate lui, extinzandu-i dreptul la audierea petitionarul, martorilor si a expertilor. Petitio-narul, martorii si expertii convocati de catre Comisie primesc o remuneratie in conformitate cu Legea cu privire la salarizarea martorilor si expertilor. In cazuri individuale si in virtutea prevederilor Regulamentului de procedura al Parlamentului german, Comisia de Petitii poate sa transfere competentele acordate legal la unul sau mai multi dintre membrii sai.
Raportul privind petitiile solutionate de Comisia pentru Petitii se depune lunar la Parlament, sub forma unei liste, impreuna cu recomandarile specifice. De asemenea, anual, Comisia prezinta Parlamentului un raport scris privind activita-tea sa. In raporturile cu petitionarii, Comisia desfasoara activitati de informare cu privire la modul in care petitiile lor au fost rezolvate, precizand argumentat si motivele solutionarii.
Comisia pentru Petitii primeste spre rezolvare cererile, memoriile, plangerile etc. care intra in zona de competenta a Parlamentului, in special pe cele privitoare la legislatia federala. Comisia va primi si petitiile din domeniile de competenta ale Guvernului federal, ale autoritatilor federale si ale altor institutii insarcinate cu exercitarea functiilor publice. Acest aspect este valid indiferent de masura in care autoritatile federale si alte institutii sunt supuse supravegherii de catre guvernul federal. In cadrul limitelor definite in Legea fundamentala, Comisia va trata, de asemenea, si petitii privind celelalte organe constitutionale ale Federatiei.
Suplimentar fata de dreptul general de a i se adresa petitii, Comisia pentru Petitii ofera, de asemenea, posibilitatea de a prezenta petitii publice. Acest mod de actiune este destinat sa creeze un forum public de dezbatere exigenta pe teme importante, de interes general, care reflecta diversitatea de opinii, evaluari si experiente. Forumul are scopul de a oferi cetatenilor oportunitatea de a se familiariza, din perspective diferite, cu probleme referitoare la legislatie, precum si de a formula plangeri. Comisia doreste sa prezinte un spectru de probleme cat mai larg posibil pe pagina sa web si sa permita cat mai multor petitionari sa-si prezinte elementele lor de interes.
Adoptand si modalitatile virtuale de comunicare cu publicul, Comisia pentru Petitii a lansat formularul de petitii on-line, orice cetatean putand transmite solicitari acesteia, referitoare la disfunctiile constatate in raporturile cu autoritatile administratiei publice. Conditia de transmitere a unei petitii publice este ca persoana sa aiba o adresa de e-mail valida.
5.12. Ombudsmanul din Grecia
Ombudsmanul ofera serviciile sale publicului in mod gratuit, investigand actiunile administrative individuale sau omisiuni sau actiuni materiale intreprinse de catre departamentele guvernamentale sau de serviciile publice care incalca drepturile personale sau incalca interesele legale ale persoanelor fizice sau juridice.
Inainte de a depune o plangere la Ombudsmanul grec, reclamantul ar trebui sa contacteze in primul rand serviciul public implicat in acel caz si, in eventualita-tea nesolutionarii favorabile, se depune o plangere si la Ombudsman. Birourile Ombudsmanului grec se afla la Atena, unde plangerile sunt acceptate din partea oricarei persoane, indiferent de nationalitate, care are o problema cu un serviciu public din Grecia, oriunde in Grecia sau in strainatate.
Misiunea principala a Ombudsmanului grec este sa medieze intre adminis-tratia publica si cetateni, in scopul de a ajuta cetatenii sa isi exercite drepturile in mod efectiv.
Ca un mediator, Ombudsmanul grec face recomandari si propuneri pentru administratia publica, in vederea exercitiului optim al bunei guvernari, dar nu impune sanctiuni sau nu anuleaza actiuni ilegale ale administratiei publice. Plangerile pe care cetatenii le depun sunt investigate in functie de anumite categorii tematice, are corespund celor sase domenii diferite de activitate din cadrul institutiei:
a) Departamentul pentru Drepturile Omului;
b) Departamentul Sanatatii si Bunastarii Sociale;
c) Departamentul Calitatea Vietii;
d) Departamentul Relatii stat-cetatean;
e) Departamentul pentru drepturile copilului
f) Departamentul pentru egalitatea de gen.
Orice cetatean grec sau strain care traieste in Grecia sau in strainatate si care interactioneaza cu administratia publica greaca are dreptul de a se adresa Ombudsmanului grec. Competentele Ombudsmanului din Grecia sunt extinse, acesta putand, din proprie initiativa, sa investigheze orice caz care a trezit interesul public.
5.13. Biroul Ombudsmanului din Irlanda
Functia Ombudsmanului este de a investiga plangerile din partea membrilor publicului care considera ca au fost tratati nedrept de catre anumite organisme publice. In prezent, organismele publice ale caror actiuni pot fi investigate de catre Ombudsman sunt: toate departamentele guvernamentale, Departamentul de sanatate publica , autoritatile locale si Posta.
Ombudsmanul examineaza, de asemenea, plangeri legate de esecuri ale organismelor publice de a furniza cladiri accesibile, servicii si informatii. Ombudsmanul poate examina plangerile legate de actiunile unei serii de orga-nisme publice, inclusiv autoritatile locale, reprezentate de:consiliile judetene, consiliile municipale, consiliile zonale si consiliile orasenesti.
Ombudsmanul poate examina plangeri cu privire la modul in care personalul autoritatilor locale isi indeplinesc sarcinile lor in mod curent, precum si activitatile administrative. Acestea include plangeri cu privire la intarzieri sau incapacitatea de a lua decizii oportune si corecte.
5.14. Aparatorii civici din Italia
In Italia, nu exista, momentan, nicio institutie generica de Ombudsman national, dar, prin Legea nr. 112 din 12 iulie 2011, a fost infiintat un Ombudsman pentru copii si adolescenti ca o institutie independenta. Insa multe unitati subnationale (regiuni, provincii si comune) au propriul ombudsman (numit in italiana Difensore Civico/ Aparatorii civici), care este ales de catre consiliile regionale, provinciale sau comunale. Ombudsmanul reprezinta o garantie pentru respectarea drepturilor cetatenilor, avand rolul de a primi plangeri care nu au fost acceptate in prima instanta si care vizeaza institutia care furnizeaza un serviciu.
Aparatorii Civici au ca scop garantarea functionarii normale a administratiei regionale si a organismelor care depind de ea, cu obligatia semnalarii posibilelor incalcari ale drepturilor omului, precum si a neregulilor. Important este ca acestia nu pot actiona din oficiu, ci numai la solicitarea unei persoane particulare, in termen de 20 de zile, si numai in cazurile in care exista o intarziere a solutionarii unei anumite probleme sau o neregula. De asemenea, pentru a implica inter-ventia Aparatorului Civic, cetateanul trebuie sa fi solicitat, anterior, in scris, rezolvarea situatiei in cauza de la organele competente ale regiunii. Astfel, dupa primirea reclamatiei, acesta stabileste un termen in care trebuie solutionata problema si poate propune masuri disciplinare la adresa functionarilor care intarzie solutionarile. Ei mai sunt obligati sa trimita anual un raport Consiliului Regional, indicand cazurile in care s-au depistat incalcari sau nereguli in privinta drepturilor omului.
5.15. Ombudsmanul din Republica Letonia
Ombudsmanul Republicii Letonia este o institutie reglementata prin lege, reprezentata de un functionar ales de catre Parlament, ale carui principale sarcini sunt incurajarea protectiei drepturilor omului si promovarea unei autoritati de stat legale si oportune, care respecta principiul bunei administrari. Parlamentul l-a ales pe Jansons Juris la biroul Ombudsmanului Republicii Letonia, in data de 3 martie 2011, si conform dispozitiilor legale nationale, acesta exercita un mandat de cinci ani, asumandu-si atributiile dupa depunerea juramantului.
Ombudsmanul este independent in actiunile sale, neexistand persoane sau institutii de stat sau municipale care au dreptul de a influenta exercitarea functiilor si a sarcinilor sale. Ombudsmanul actioneaza pentru a proteja drepturile si interesele legale ale unei persoane, in situatiile in care autoritatile de stat si municipale au incalcat drepturile omului, definite de Constitutie si de documen-tele internationale in materie. Unele dintre drepturile esentiale ale omului, aparate de Ombudsman, sunt drepturile la un proces echitabil, liber si in timp util; libertatea discursului si de exprimare, la viata privata, la locuinte, securitate sociala, la ocuparea fortei de munca; drepturile de proprietate, precum si altele legate de interesele copiilor; drepturile persoanelor cu nevoi speciale etc. De asemenea, Ombudsmanul actioneaza pentru a asigura egalitatea de tratament si, de aici, prevenirea discriminarii.
In conditiile in care o incalcare a principiului egalitatii de tratament este sesizata, Ombudsmanul are dreptul de a elabora o cerere pe numele persoanei si de a o reprezenta pe aceasta in audieri in instanta de judecata, in cazurile civile.
Ombudsmanul identifica si face publice imperfectiunile din legislatie si din aplicarea acesteia, in legatura cu respectarea drepturilor omului, actionand pentru eliminarea lor. Activitatea Ombudsmanului este orientata pentru a spori perceptia publicului asupra drepturilor omului, a mecanismelor de protectie a acestor drepturi. O data pe an, Ombudsmanul intocmeste un raport scris privind activitatea Biroului, elaboreaza si distribuie informatii cu privire la drepturile omului si la respectarea principiului bunei administrari, garantat prin lege si angajamentele internationale din Letonia, prin seminare si conferinte, stagii, informari in mass-mass-media etc.
5.16. Ombudsmanii Parlamentari din Lituania
Urmand modelul din multe tari europene si internationale, Biroul Ombudsmanului European a fost infiintat in Lituania, la 8 decembrie 1994, fiind reprezentat de avocatii parlamentari, numiti pe termen de 5 ani din candidatii absolventi ai facultatilor de drept nominalizati de catre presedintele Parlamentu-lui Republicii Lituania. Unul dintre ombudsmanii parlamentari este numit sef al Biroului.
Ombudsmanii parlamentari au drepturi si obligatii egale si fiecare dintre ei functioneaza in mod independent atunci cand examineaza plangerile. Misiunea Biroului Ombudsmanilor parlamentari se concretizeaza in atentie si sprijin pentru fiecare persoana, in protectia drepturilor omului si a libertatilor prin dezvoltarea respectului fata de ei, prin promovarea dialogului personal si public.
5.17. Ombudsmanul Marelui Ducat de Luxembourg
In cazul in care o persoana nu a avut succes in ceea ce priveste plangerea adresata unei autoritati publice, Ombudsmanul va media in numele persoanei respective. Acesta compara diferitele puncte de vedere, intrebarile autoritatii in cauza, consulta documentele necesare si poarta discutii cu persoanele responsabile.
Ombudsmanul nu este nici judecator, nici arbitru. Daca reclamatia pare justificata, Ombudsmanul notifica autoritatea in cauza asupra recomandarilor sale, in scopul de a se ajunge la o rezolutie comuna a conflictului. Ombudsmanul nu poate interveni in procedurile judiciare. Cu toate acestea, ramane competent, chiar daca judecatorul este angajat pe cazul in speta. Daca mediatorul considera ca reclamatia este admisibila si justificata, intervine in scopul de a gasi o solutie. Aceasta solutie va insemna faptul ca autoritatea revizuieste decizia sa, luand in considerare recomandarile mediatorului, si isi schimba pozitia, daca este cazul.
5.18. Ombudsmanul din Malta
Ombudsmanului din Malta investigheaza plangerile impotriva oricarui departament guvernamental, agentie sau autoritate publica, a oricarui ministru sau secretar parlamentar si oricarui functionar public sau angajat din aceste organisme; oricarui organism statutar si oricarui parteneriat sau alt organism, in care guvernul are un interes efectiv de control, inclusiv a oricarui director, membru, director sau alt functionar apartinand oricarei astfel de organizatii; consiliilor locale, precum si a oricaror comitete ale acestora, primari, consilieri si membri ai personalului consiliilor locale.
Ombudsmanul este un functionar al Parlamentului numit de catre Presedinte si actionand conform unei hotarari a Camerei Reprezentantilor, sustinuta de nu mai putin de doua treimi din toti membrii Camerei. Prin intermediul acestei numiri, presedintele si Camera Reprezentantilor isi manifesta increderea in hotararea personala a Ombudsmanului de a impune un control corect si riguros in institutiile administratiei publice si de a lua decizii in conformitate cu jurisdictia sa.
Ombudsmanul nu face parte din sistemul actual al guvernului, el reprezentand o modalitate de exercitare a extinderii rolului Parlamentului in monitorizarea actiunilor guvernului in raporturile acestuia cu cetatenii. Ombudsmanul nu se limiteaza la o interpretare juridica ingusta a activitatilor intreprinse de catre organele de stat, dar este imputernicit sa ia in considerare toti factorii implicati, sa revizuiasca corectitudinea lor si sa comenteze asupra atitudinii lor.
Biroul Avocatului Poporului ar trebui sa fie considerat ca un mecanism de plangere de ultima instanta, dupa ce toate celelalte masuri de remediere care ar fi fost disponibile au fost deja epuizate. Ombudsmanul nu poate lua in considerare o plangere daca aceasta nu a fost deja adusa la cunostinta institutiei implicate si nu a fost respinsa.
Ombudsmanul asista toate organizatiile publice, agentiile si organismele care fac obiectul competentei sale, spre a imbunatati procedurile lor in relatie cu clientii si mecanismele de solutionare a plangerilor. In acest fel, institutiile publice vor fi mai receptive la necesitatea de a aborda nemultumirile oamenilor, in prima instanta.
5.19. Ombudsmanul National din Olanda
Ombudsmanul National al Olandei este o institutie independenta si impartiala, fiind mecanismul de rezerva in reglementarea disfunctiilor aparute in raporturile cetatenilor cu autoritatile publice. Rolul sau este de a sprijini cetatenii care se confrunta cu probleme legate de nerespectarea drepturilor lor de catre institutiile administratiei publice, de catre guvern si de a explica autoritatilor, modul in care acestea isi pot optimiza exercitarea atributiilor.
Din punct de vedere procedural, Ombudsmanul National primeste plangerea numai daca persoana in cauza si autoritatea administrativa reclamata nu au reusit sa rezolve problema impreuna.
Mandatul sau include aproape intregul sistem de guvernare, de la autoritati administrative, la politie, autoritati din provincii si municipalitati, nu doar ministerele si organismele din subordinea ori din coordonarea acestora. Deciziile Ombudsmanului National, recomandarile si rapoartele nu au putere de lege, dar ele sunt elaborate minutios, continand decizii bine argumentate si rezolutii clare si accesibile.
5.20. Ombudsmanul din Portugalia
Aceasta institutie a fost creata in conformitate cu modelul scandinav al Ombudsmanului, in special in ceea ce priveste sarcinile sale, garantiile si sfera de actiune, care cuprinde controlul activitatii administrative, legitimitatea parlamentara, independenta in indeplinirea atributiilor sale, competenta de a face recomandari autoritatilor publice, in scopul de a preveni si remedia ilegalitati sau nedreptati, precum si activitate corespunzatoare de cooperare din partea organismelor publice si serviciilor.
Ombudsmanul este un organism unipersonal al statului, existand un singur ombudsman national general, care poate delega o parte din puterile lui celor doi Ombudsmani adjuncti, pe care acesta ii poate desemna in mod liber, in temeiul si in conformitate cu articolul 16 din Statutul Ombudsmanului. Activitatea Ombudsmanului este efectuata urmand principiile directoare care impun si favorizeaza simplificarea procedurilor si solutionarea reclamatiilor in timp util, cu scopul de a evita birocratizarea si pentru a asigura rezultate de succes in activitatile lui.
Orice persoana poate depune plangere direct Ombudsmanului, inclusiv straini sau cetatenii portughezi care locuiesc in strainatate, apatrizii, persoanele juridice, cum ar fi entitati private corporatiste, companii private, sindicate etc, cu conditia ca plangerea sa fie impotriva unui comportament ilegal sau abuziv al unei autoritati publice.
Interventia Ombudsmanului nu depinde nici de limite de timp specifice sau termene limita si nici de interesul personal al reclamantului, direct sau legitim, care este de o importanta capitala pentru protejarea altor interese, colaterale sau indirecte, cum ar fi mediul si patrimoniul cultural. Accesul la institutia Ombudsma-nului este liber si poate fi facut prin scrisoare, fax, telefon, formularul on-line, e-mail sau in persoana la sediul acestuia. Ambele proceduri initiate fie in temeiul unei plangeri depuse de un cetatean, fie prin actiunea lansata la initiativa proprie a Ombudsmanului sunt tratate intr-un mod informal. Astfel valorile actionale ale Ombudsmanului din Portugalia sunt informalitatea si celeritatea in obtinerea de la institutiile administratiei publice a datelor relevante pentru solutionarea cazului.
5.21. Aparatorul Drepturilor Omului din Polonia
Aparatorul Drepturilor Omului este autoritatea constitutionala de control legal si de protectie a cetatenilor. In activitatile sale, Aparatorul este parte integranta si independenta de alte autoritati de stat. Acesta este numit de catre Camera inferioara si aprobat de Senat, pentru un termen de 5 ani.
Aparatorul Drepturilor Omului apara libertatile umane si civice si drepturile prevazute in Constitutie si in alte acte legislative. In scopul indeplinirii acestei sarcini, el investigheaza daca actiunile intreprinse sau abandonate de catre entitati, organizatii sau institutii obligate sa respecte si sa puna in aplicare drepturile omului si cetateanului si libertatilor nu au condus la incalcarea legii sau a principiilor de coexistenta si dreptate sociala, si intreprinde, in functie de datele obtinute, masurile adecvate. Acesta este asistat de catre Oficiul aparatorului drepturilor omului.
Aparatorul drepturilor omului verifica faptele prezentate de un reclamant, putand examina cazul imediat, dar poate solicita, de asemenea, unui alt organ de supravegheze si sa investigheze. Examinand cazul si confirmand ca drepturile omului si cetateanului sau a libertatilor au fost incalcate, Aparatorul drepturilor omului inainteaza cererea autoritatii competente, organizatiei sau institutiei ale carei actiuni au dus la incalcarea acestora, sau unei autoritati superioare, pentru a identifica o cale de atac impotriva acestor ilegalitati, monitorizand si punerea in aplicare a actiunilor recomandate.
Nici o masura de apel nu este disponibila, in cazul in care Aparatorul decide sa respinga o cerere. De asemenea, el poate participa in cadrul procedurilor privind plangerile constitutionale in fata Tribunalului Constitutional, dar poate exercita si alte atributii prevazute in Legea privind Aparatorul drepturilor omului.
Aparatorul Drepturilor Omului decide cu privire la selectarea si punerea in aplicare a unei anumite masuri legale numai pe baza propriei evaluari a cazului, nefiind dependent de Codul de procedura administrativa pentru a satisface termenele de examinare a problemei.
5.22. Aparatorul Poporului din Spania
Aparatorul este ales prin votul a trei cincimi din membrii Parlamentului, pentru o perioada de cinci ani. El nu este supus niciunui mandat imperativ, nu primeste instructiuni de la nicio autoritate, indeplinind functiile sale cu autonomie si bucurandu-se de imunitate in timpul exercitarii functiei. Aparatorul este asistat de prim-adjunct si un al doilea adjunct al sau, carora el le poate delega atributiile sale si care sunt numiti dupa obtinerea aprobarii Parlamentului. Impreuna cu secretarul general, acestia constituie Junta de Coordinación y regim de Interne, (Consiliul de coordonare si regim intern).
Misiunea Aparatorului Poporului este de a proteja si apara drepturile fundamentale si libertatile publice in numele cetatenilor. Competentele Aparatorului acopera toate organele si autoritatile administratiei publice centrale, administratiile regionale si administratiile locale. Aceasta poate interveni, in calitate de agent sau de colaborator al oricareia dintre aceste administratii in indeplinirea obiectivelor publice sau a serviciilor. Ori de cate ori Ombudsmanul primeste plangeri cu privire la operatiunile de administrare a justitiei, acesta le transmite ministerului drepturilor cetatenilor, in scopul de a investiga veridicitatea lor si a adopta masurile necesare, in conformitate cu legea, sau il inainteaza Consiliului General Judiciar.
Aparatorul nu poate efectua o examinare individuala a unor reclamatii care fac obiectul unor hotarari judecatoresti asteptate si nu o poate suspenda in cazul in care, dupa inceperea aplicarii acesteia, partea interesata ar trebui sa initieze un proces sau recurs in fata unei instante ordinare sau in fata Curtii Constitutionale, deoarece trebuie sa respecte independenta sistemului judiciar.
Aparatorul protejeaza respectarea drepturilor fundamentale si a libertatilor publice in domeniul de aplicare al administratiei militare, care nu poate admite nicio interferenta cu comandamentul national de aparare.
Nu poate interveni in urmatoarele situatii:
– in cazurile in care administratia publica nu a fost implicata; in cazul unor conflicte intre indivizi;
– dupa un an de la momentul in care cetateanul a fost informat despre evenimentele din cuprinsul plangerii sale;
– in cazul unor reclamatii anonime, fara revendicari specifice prezentate cu rea-credinta, sau al oricaror pretentii care pot afecta drepturile legitime ale tertilor;
– in caz de neconformitate cu privire la continutul unei hotarari judecatoresti.
Spania a ratificat, in 2006, Protocolul Optional la Conventia impotriva torturii si a altor tratamente crude, inumane sau degradante adoptata de Adunarea Organizatiei Natiunilor Unite de la New York la 18 decembrie 2002.
La sfarsitul anului 2009, Parlamentul spaniol a decis -prin Legea Organica 1/2009 adoptata pe 3 noiembrie – sa atribuie Ombudsmanului exercitarea competentelor specifice Mecanismului National de Prevenire a Torturii (NPM), in Spania. In acest fel, s-a facut uz de vasta experienta acumulata de institutie, in decursul a peste douazeci si cinci de ani de activitate privind apararea si protejarea drepturilor fundamentale prevazute in titlul I din Constitutia spaniola.
Odata ce noile competente au fost asumate si toate actiunile necesare au fost efectuate pentru operationalizarea noului mencanism national de preventie, acesta a inceput sa efectueze vizite de inspectie la locurile de privatiune de libertate din martie 2010.
5.23. Ombudsmanul din Regatul Unit al marii Britanii si Irlandei de Nord
5.23.1. Ombudsmanul Parlamentar si pentru Sanatate din Marea Britanie
Ombudsmanul parlamentar si pentru sanatate din Marea Britanie combina cele doua roluri statutare ale Comisarului parlamentar pentru Administratie si Comisarul pentru sanatate din Anglia (Ombudsmanul Serviciului de sanatate).
Rolul Ombudsmanului este de a analiza plangerile fata de care departamentele guvernamentale sau o serie de alte organisme publice din Marea Britanie, nu au actionat in mod corespunzator sau au oferit un serviciu slab. Relatia dintre Ombudsman si Guvern este reglementata intr-o Declaratie de Responsabilitati, care a fost convenita cu seful Serviciului Public, precum si cu secretarii permanenti ai Trezoreriei, Departamentului de Sanatate si ai Ministe-rului Justitiei.
Ombudsmanul este numit de regina, la recomandarea primului-ministru, fiind independent fata de guvern si avand responsabilitati statutare si competen-tele de a raporta direct Parlamentului cazurile investigate. Numirea Ombudsma-nului se realizeaza pentru o perioada ferm stabilita, de 7 ani, diminuarea acesteia putand fi realizata in cazuri speciale, numai in urma unei rezolutii a celor doua Camere ale Parlamentului.
Ombudsmanul prezinta, printr-un Raport anual Parlamentului, activitatile institutiei, elemente privind descarcarea de gestiune generala a functiilor sale, ori cu privire la standardele de servicii furnizate reclamantilor, sau la utilizarea banilor publici. De asemenea, el raporteaza periodic toate exemplele individuale si/sau sistemice de administrare defectuoasa si de incalcare a drepturilor cetatenilor. Cel putin o data pe an, Ombudsmanul apare in fata Comisiei pentru Administratie Publica, pe care Parlamentul a desemnat-o, pentru a fi mecanismul sau principal de legatura cu Ombudsmanul, pentru a prezenta activitatea Biroului.
5.23.2 Ombudsmanul din Irlanda de Nord
Notiunea de Ombudsman pentru Irlanda de Nord cumuleaza doua institutii, Adunarea Ombudsmanului pentru Irlanda de Nord si, respectiv, Comisarul din Irlanda de Nord pentru analizarea plangerilor.
Ombudsmanul se ocupa cu investigarea plangerilor din partea persoanelor care se considera nedreptatiti ca urmare a administrarii superficiale sau defectu-oase, cu aplicarea eronata a normelor legale de catre departamentele guvernamentale si organismele publice din Irlanda de Nord, fiind "ultima instanta" la care mai poate recurge petentul, dupa ce acesta a epuizat toate celelalte cai de atac.
Biroul Ombudsmanului a fost infiintat in 1969, dar competentele si responsabilitatile actuale sunt stabilite prin Ordinul Ombudsmanului (Irlanda de Nord) din 1996 si Ordinul Comisarului pentru a Contestatii (Irlanda de Nord) din 1996. La 1 decembrie 1997, acestea au fost extinse, prin Ordinul Comisarului pentru Contestatii din Irlanda de Nord, incluzand si plangerile legate de medici, dentisti, farmacisti si optometristi care furnizeaza familiei servicii de sanatate, dar vizeaza si efectuarea serviciilor de sanatate din inchisori, sau prestatiile medicale exercitate si de alti profesionisti. Ombudsmanul are, de asemenea, posibilitatea de a investiga plangerile cu privire la exercitarea rationamentului clinic de catre specialistii din sistemul sanitar.
5.24. Aparatorul Public al Drepturilor din Slovacia
Competenta Aparatorului Public al Drepturilor din Slovacia se aplica in cazul: organelor administratiei de stat; autonomiei locale-guvernamentale; persoanelor juridice si persoanelor fizice, care iau decizii cu privire la sau intervin in alt mod in drepturile si obligatiile persoanelor fizice si persoanelor juridice in domeniul administratiei publice, in urma dispozitiilor unui anumit act.
Competenta de Aparator Public al Drepturilor nu se aplica in cazul Consiliului National al Republicii Slovacia, Presedintelui Republicii Slovace, Guvernului acesteia, Curtii Constitutionale a Republicii Slovace, Oficiului Suprem de Audit al Republicii Slovace, agentiilor de informatii, puterilor decizionale ale anchetatorilor de politie, in cazul urmaririi penale si al instantelor judecatoresti, cu exceptia managementului de stat si administrarii instantelor, precum si motivele, in care se prezuma abaterea disciplinara a judecatorului. Competenta Aparatorului asupra drepturilor publice nu se aplica, de asemenea, problemelor de natura operationala sau de mobilizare.
5.25. Ombudsmanul pentru Drepturile Omului din Republica Slovenia
Ombudsmanul pentru drepturile omului este definit in articolul 159 din Constitutie, care prevede ca, in scopul de a proteja drepturile omului si libertatile fundamentale, in relatia cu autoritatile de stat, autoritatile locale si detinatorii de autoritate publica, precum si dreptul de autoguvernare, se infiinteaza Biroul Ombudsmanului pentru drepturile de cetatenilor, care isi va desfasura activitatea conform legii.
In conformitate cu legea care l-a fundamentat, Ombudsmanul a preluat de la Consiliu arhivele si cazurile pe care acesta le-a primit si de care s-a ocupat pana in 1995. Influenta Ombudsmanului din Slovenia este informala, aceasta institutie neavand nicio responsabilitate in procesul de luare a deciziilor, puterea sa bazandu-se pe cooperarea cu publicul. De aceea, la nivel national, se sustine ca Ombudsmanul nu utilizeaza argumentul puterii, ci puterea argumentului, prezentat prin diverse metode de comunicare cu publicul. Prin atributiile sale si competenta sa, el reprezinta un mijloc suplimentar de protectie nonjudiciara a drepturilor individuale.
Angajatii din Biroul Ombudsmanului au ca prioritate stabilirea relatiilor cu diferite parti interesate, in urma carora sa se poata exercita sarcina de baza a Ombudsmanului, aceea de a aborda initiative. In cadrul acestui proces, si in momentul solutionarii dificultatilor sistemice intampinate in timpul acestui exercitiu, Ombudsmanul interactioneaza cu organismele nationale, organismele guvernamentale locale si autoritatile publice. De asemenea, societatea civila poate servi ca sursa de informatii Ombudsmanului cu privire la incalcari ale drepturilor cetatenilor sau poate fi partener in campaniile pro-active desfasurate in acest domeniu de institutia abilitata. Massmedia reprezinta, de asemenea, o sursa de informatii pe care biroul Ombudsmanului o poate folosi pentru propriile initiative.
5.26. Ombudsmanul pentru Justitie din Suedia (Ombudsmanul Parlamentar)
Ombudsmanii Parlamentari isi exercita misiunea de supraveghere a respectarii dreptului suedez, prin evaluarea si investigarea plangerilor primite din partea publicului larg, prin efectuarea de controale la diversele autoritati si prin declansarea altor forme de ancheta pe care ei insisi le pot initia.
Parlamentului suedez nu ii este permis sa interfereze cu activitatea Ombudsmanilor Parlamentari, insa, daca un Ombudsman considera ca o lege trebuie sa fie schimbata, din cauze ce tin de obligatia statului de a respecta drepturile omului, el poate propune acest lucru spre analiza si decizie parlamentului sau guvernului. Chiar daca, din punct de vedere constitutional, monitorizarea aplicarii legislatiei de catre autoritatile publice este prerogativa parlamentului, din motive de principiu, a fost considerat inacceptabil de catre Ombudsman sa se includa orice considerente politice in aceasta supraveghere. Aceasta este cauza pentru care atitudinea independenta adoptata de ombudsma-nii parlamentari s-a aplicat si in relatia lor cu Parlamentul.
Avand in vedere ca deciziile ombudsmanilor nu sunt obligatorii, ci doar simple recomandari formale, acestea nu pot fi contestate, insa, in practica generala, agentiile publice urmeaza in mod normal recomandarile Ombudsma-nilor Parlmentari. Daca Ombudsmanul considera ca un reprezentant al autoritatii publice a savarsit o greseala grava in activitatea sa, lezand drepturile cetateanului, el poate actiona ca un procuror, aducand persoana in cauza in instanta de judecata. Daca eroarea sau greseala este minora, Ombudsmanul poate propune sanctionarea celui in cauza printr-un avertisment sau o reducere din salariu. Ombudsmanii parlamentari au, de asemenea, dreptul de a initia proceduri disciplinare impotriva unui functionar pentru contraventiile savarsite de acesta si dovedite, insa, in spetele inregistrate pe aceasta tema, rezultatul cel mai frecvent este numai un comentariu critic consultativ al unuia dintre Ombudsmani sau orice alta forma de recomandare, fara efecte juridice.
5.27. Comisarul pentru drepturi fundamentale din Ungaria
Comisarul pentru Drepturile Fundamentale este succesorul legal al Comisa-rului Parlamentar pentru drepturile civile, care asigura o protectie eficienta, coerenta si mai cuprinzatoare a drepturilor fundamentale, in scopul de a pune in aplicare Legea Fundamentala a Ungariei. Comisarul pentru Drepturile Funda-mentale acorda o atentie deosebita protectiei: drepturilor copiilor; drepturilor nationalitatilor care traiesc in Ungaria; drepturilor grupurilor sociale cele mai vulnerabile; valorilor determinate ca „interesele generatiilor viitoare”.
Comisarul pentru Drepturile Fundamentale emite un aviz cu privire la proiectul de norme de drept care reglementeaza sarcinile si competentele lui, privind dezvoltarea pe termen lung, planurile de gestionare a conceptelor, care afecteaza in mod direct calitatea vietii generatiilor viitoare, putand face propuneri pentru modificarea sau crearea unor norme de drept care afecteaza drepturile fundamentale si/sau recunoasterea caracterului obligatoriu al unui tratat international. Comisarul supravegheaza si analizeaza situatia drepturilor fundamentale in Ungaria si pregateste statisticile cu privire la aceste disfunctii, care sunt legate de drepturile fundamentale. In consecinta, comisarul sustine un raportul anual in fata Parlamentului, in care informeaza cu privire la activitatile sale privind drepturile fundamentale si ofera recomandari si propuneri de modificari ale regulamentelor, in spiritul respectarii drepturilor cetatenilor. Parlamentul va dezbate raportul in cursul unui an de la prezentarea acesteia.
In derularea activitatii sale, Comisarul coopereaza cu organizatiile care vizeaza promovarea si protectia drepturilor fundamentale. Ca un nou mandat, Comisarul pentru Drepturile Fundamentale poate initia revizuirea normelor de drept, la Curtea Constitutionala, cu privire la conformitatea acestora cu Legea fundamentala. In plus, comisarul participa la elaborarea rapoartelor nationale bazate pe tratatele internationale referitoare la sarcinile si competente sale si monitorizeaza si evalueaza punerea in aplicare a acestora sub jurisdictia Ungariei.
Parlamentul alege Comisarul pentru Drepturile Fundamentale (la propunerea Presedintelui Republicii) si adjunctii sai pentru un mandat de 6 ani. Comisarul pentru Drepturile Fundamentale poate fi realest o singura data. Orice cetatean ungar poate candida pentru calitatea de Comisar pentru Drepturile Fundamentale sau de Comisar adjunct, in cazul in care detine o diploma in drept, cunostinte teoretice legislative avansate sau cel putin zece ani de experienta profesionala ori o experienta considerabila in efectuarea sau supravegherea procedurilor referi-toare la drepturile fundamentale si o varsta de cel putin 35 de ani. Mandatul Comisarului si al adjunctilor acestuia este incompatibil cu oricare alt statut din administratia locala, din viata sociala sau politica sau cu orice alta profesie remunerata, cu exceptia activitatilor stiintifice, educative, artistice. Comisarul si adjunctii sai au dreptul la imunitate identic cu cel al membrilor Parlamentului.
5.28. Institutia Avocatul Poporului in Romania
Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apara drepturile si libertatile cetatenesti, in genere, in raport cu autoritatile publice si in special cu cele executive. Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocratiei. Odata cu modificarea Constitutiei in 2003, Avocatul Poporului a dobândit dreptul de a contesta legile si ordonantele de guvern la Curtea Constitutionala . Avocatul poporului este numit in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului pe o durata de 5 ani, cu posibilitatea reinnoirii mandatului o singura data . Pe durata mandatului sau, avocatul poporului nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata, cu exceptia celei de cadru didactic in invatamântul superior.
Avocatul poporului isi exercita junctiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor interesate. Pentru ca activitatea sa fie eficienta, constitutia obliga autoritatile publice sa-i asigure sprijinul necesar.
Avocatul poporului raspunde numai in fata Parlamentului, având obligatia de a-i prezenta acestuia rapoarte. In aceste rapoarte avocatul poporului poate face si recomandari privind legislatia sau luarea unor masuri pentru ocrotirea libertatilor publice.
6. Cuvant de inchidere
Ombudsmanul este adesea vazut ca o legatura intre cetatenii europeni si administratia UE. Una dintre prioritatile sale principale este de a ajuta administratia UE sa fie mai transparenta, mai eficace si mai aproapiata de cetateni. Mai mult, Ombudsmanul se ingrijeste sa informeze cetatenii europeni cu privire la drepturile lor.
Ombudsmanul European mai este numit si Mediatorul European, fiind echivalentul unui Avocat al Poporului la nivel comunitar, si este numit de Parlament pe o durata de cinci ani. Publicul caruia se adreseaza in principal Ombudsmanul nu il reprezinta numai cetatenii europeni, ci si ONG‐urile, intreprinderile, asociatiile si alte organizatii, oricine din Uniunea Europeana care ar putea sa se confrunte cu probleme in contactul cu administratia UE. Ombudsmanul solutioneaza o astfel de reclamatie prin efectuarea de investigatii, informarea institutiei in cauza, cautarea unei solutii amiabile si emiterea de recomandari catre institutia respectiva,la care aceasta trebuie sa raspunda printr-un raport detaliat, in termen de 3 luni. Ombudsmanul European trimite un raport de activitate Parlamentului, la sfarsitul fiecarui an.
Ombudsmanul intentioneaza sa ajunga la solutii amiabile care sa fie satisfacatoare atat pentru reclamant, cat si pentru institutia implicata. El ofera servicii gratuite, rapide si flexibile. In multe situatii, Ombudsmanul reprezinta o excelenta alternativa la inaintarea unei cai de atac in fata unei instante judecatoresti.
Exemple de probleme solutionate de Ombudsman:
intarzierea platilor;
litigii contractuale;
probleme legate de procedurile de ofertare;
lipsa transparentei/refuzul accesului la documente;
intarzieri inutile;
incalcari ale drepturilor fundamentale.
Mandatul Ombudsmanului European se limiteaza la institutiile, organele, oficiile si agentiile UE. Ombudsmanul nu poate investiga plangeri impotriva:
autoritatilor nationale, regionale, sau locale ale statelor membre, chiar si atunci cand plangerile se refera la chestiuni privind UE;
ombudsmanilor sau instantelor judecatoresti nationale;
intreprinderilor sau persoanelor particulare.
7. Anexe
Sondaje de opinie privind informarea cetatenilor cu privire la institutia Ombudsmanului.
O majoritate clara a cetatenilor UE (72 %) considera ca nu sunt informati cu privire la Carta drepturilor fundamentale a UE. Alti 13 % dintre respondenti au raspuns spontan ca nu au auzit niciodata despre Carta. Prin comparatie, doar 14 % dintre respondentii din UE afirma ca sunt bine informati cu privire la acest subiect, 12 % fiind „destul de bine informati” si numai 2 % considerandu-se „foarte bine informati”.
1.Cat de informat(a) va simtiti in legatura cu Carta Drepturilor Fundamentale ale UE?
2.Cat de interesat(a) sunteti personal de a fi informat(a) despre responsabilitatile Ombudsmanului European?
Lipsa de cunoastere afisata de respondenti in ceea ce priveste Carta drepturilor fundamentale este ingrijoratoare. In acelasi timp, o majoritate a respondentilor considera ca functia cea mai importanta a Ombudsmanului este de a se asigura ca cetatenii UE isi cunosc drepturile si stiu cum sa si le exercite. Aceste rezultate arata importanta pe care Ombudsmanul European, precum si celelalte institutii ale UE si Reteaua europeana a ombudsmanilor trebuie sa o acorde nevoii de a informa mai bine cetatenii asupra Cartei si asupra drepturilor lor. Ombudsmanul este cel mai in masura sa identifice deficientele din administratia UE si sa colaboreze intr‐o maniera proactiva cu institutiile pentru a remedia aceste deficiente.
Educarea publicului este asadar de dorit nu numai pentru a‐l face mai constient de drepturile sale, ci si pentru a‐i imbunatati impresia cu privire la institutiile UE. Lipsa de cunoastere a publicului este o problema la fel de mare pentru reputatia UE ca orice deficienta a institutiilor sale.
Intrebati despre rolul Ombudsmanului, majoritatea respondentilor considera ca functia sa cea mai importanta este de a informa cetatenii cu privire la drepturile lor, urmata de cooperarea cu avocatii poporului din diferitele state membre. Totusi, Ombudsmanul European trebuie sa‐si imbunatateasca si politica de informare in ceea ce priveste rolul sau principal, acela de a trata plangeri, fata de reclamanti potentiali cum ar fi intreprinderile, ONG‐urile, asociatiile, organizatiile si altele.
3. Din ce in ce mai multi cetateni (81 %) stiu ca au statutul de „cetateni ai UE”
4. Numai 36 % dintre acestia cunosc drepturile conferite de cetatenia UE:
5. Dreptul de a adresa plangeri institutiilor UE si dreptul la libera circulatie sunt cele mai cunoscute drepturi conferite cetatenilor UE:
6. Cetatenii UE recunosc, in mare parte, avantajele economice ale liberei circulatii pe teritoriul Uniunii Europene:
8. BiBLIOGRAFIE
Alexandru Ioan – Drept Administrativ in Uniunea Europeana. Editura Lumina Lex, Bucuresti 2006
Balahur Doina – Protectia europeana a drepturilor omului. Iasi, Universitatea Al.I.Cuza, 2006
Balan Emil – Elemente de drept administrativ. Editura Trei, Bucuresti, 1999
Besteliu Raluca – Drept international public, volumul I. Editura All Beck, Bucuresti, 2005
Branzan Corneliu – Avocatul poporului – o institutie la dispozitia cetateanului. Editura Juridica, Bucuresti, 2005
Cezar Corneliu Manda – Drept administrativ comparat; controlul administrativ in spatiul juridic european, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005
Ceterchi Ion – Institutia Ombudsmanului in Suedia, Revista Studii de Drept Romanesc, nr. 1-2/1991
Claudia Gilia – Teoria statului de drept, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007
Deaconu Stefan – Avocatul Poporului – institutie de tip ombudsman, note de lectura, RDP 3/2005
Deleanu Ion – Institutii si proceduri constitutionale – in drept comparat si in drept roman, Editura Servo-Sat, Arad, 2003
Dinu Alina – Mediatorul Republicii in Franta, RDP 1/2008
Dinu Alina, Gusa Cornelia – Parlamentul European: informare, comunicare, democratizare.
Discursul Ombudsmanului European privind rolul sau in protectia si promovarea drepturilor omului, Tallinn, Estonia, 1 iunie 2012
Duculescu Victor – Protectia juridica a drepturilor omului – mijloace interne si internationale, Editura Lumina Lex, 2008
Eufemia Valeriu – Note de curs
Iorgovan Antonie – Tratat de Drept Administrativ, vol. I, II, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2005
Iorgovan Antonie – Odiseea Elaborarii Constitutiei – fapte si documente, oameni si caractere – cronica si explicatii, dezvaluiri si meditatii, Ed. Uniunii Vatra Romaneasca, Targu Mures, 1998.
Marinica Elena – Promovarea si protejarea drepturilor omului prin contencios si institutii de tip "ombudsman" in raporturile cu administratia publica, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, 2011, teza de doctorat
Muraru Ioan – Avocatul Poporului- institutie de tip ombudsman, Editura Ch. Beck, Bucuresti,2004
Muraru Ioan – Drept Cosntitutional si Institutii Politice, ed Actami, Bucuresti, 1998
Mihai Badescu, Bogdan Tonea – Drept constitutional si Institutii Politice, Ed. Universul Juridic, 2006
Stefan Elena – Ombudsmanul European in lumina Constitutiei Europene, 2006
Tudorel Stefan, Beatrice Adresan-Grigoriu – Drept comunitar, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007
Vlad Monica – Ombudsmanul in dreptul comparat, Ed. Servo-Sat, Arad, 1999
Vlad Monica – Consideratii actualizate asupra institutiei ombudsman-ului, Fiat Justitia, nr. 1/2004
http://www.euro-ombudsman.eu.int
http://europa.eu.int/institutions/ombudsman/index_en.htm
http://ec.europa.eu/romania/news/19022013_eurobarometru_cetatenia_europeana_ro.htm
8. BiBLIOGRAFIE
Alexandru Ioan – Drept Administrativ in Uniunea Europeana. Editura Lumina Lex, Bucuresti 2006
Balahur Doina – Protectia europeana a drepturilor omului. Iasi, Universitatea Al.I.Cuza, 2006
Balan Emil – Elemente de drept administrativ. Editura Trei, Bucuresti, 1999
Besteliu Raluca – Drept international public, volumul I. Editura All Beck, Bucuresti, 2005
Branzan Corneliu – Avocatul poporului – o institutie la dispozitia cetateanului. Editura Juridica, Bucuresti, 2005
Cezar Corneliu Manda – Drept administrativ comparat; controlul administrativ in spatiul juridic european, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005
Ceterchi Ion – Institutia Ombudsmanului in Suedia, Revista Studii de Drept Romanesc, nr. 1-2/1991
Claudia Gilia – Teoria statului de drept, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2007
Deaconu Stefan – Avocatul Poporului – institutie de tip ombudsman, note de lectura, RDP 3/2005
Deleanu Ion – Institutii si proceduri constitutionale – in drept comparat si in drept roman, Editura Servo-Sat, Arad, 2003
Dinu Alina – Mediatorul Republicii in Franta, RDP 1/2008
Dinu Alina, Gusa Cornelia – Parlamentul European: informare, comunicare, democratizare.
Discursul Ombudsmanului European privind rolul sau in protectia si promovarea drepturilor omului, Tallinn, Estonia, 1 iunie 2012
Duculescu Victor – Protectia juridica a drepturilor omului – mijloace interne si internationale, Editura Lumina Lex, 2008
Eufemia Valeriu – Note de curs
Iorgovan Antonie – Tratat de Drept Administrativ, vol. I, II, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2005
Iorgovan Antonie – Odiseea Elaborarii Constitutiei – fapte si documente, oameni si caractere – cronica si explicatii, dezvaluiri si meditatii, Ed. Uniunii Vatra Romaneasca, Targu Mures, 1998.
Marinica Elena – Promovarea si protejarea drepturilor omului prin contencios si institutii de tip "ombudsman" in raporturile cu administratia publica, Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative, 2011, teza de doctorat
Muraru Ioan – Avocatul Poporului- institutie de tip ombudsman, Editura Ch. Beck, Bucuresti,2004
Muraru Ioan – Drept Cosntitutional si Institutii Politice, ed Actami, Bucuresti, 1998
Mihai Badescu, Bogdan Tonea – Drept constitutional si Institutii Politice, Ed. Universul Juridic, 2006
Stefan Elena – Ombudsmanul European in lumina Constitutiei Europene, 2006
Tudorel Stefan, Beatrice Adresan-Grigoriu – Drept comunitar, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007
Vlad Monica – Ombudsmanul in dreptul comparat, Ed. Servo-Sat, Arad, 1999
Vlad Monica – Consideratii actualizate asupra institutiei ombudsman-ului, Fiat Justitia, nr. 1/2004
http://www.euro-ombudsman.eu.int
http://europa.eu.int/institutions/ombudsman/index_en.htm
http://ec.europa.eu/romania/news/19022013_eurobarometru_cetatenia_europeana_ro.htm
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Ombudsmanul European (ID: 128766)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.