Obligatia de Intretinere a Parintilor Fata de Copiii Lor

Secțiunea 1 – Noțiunea și fundamentul obligației de întreținere.

Secțiunea 2 – Obligația de întreținere și alte instituții juridice în materie civilă. Prezentare comparativă.

Secțiunea 3 – Persoanele între care există obligația de întreținere.

Secțiunea 4 – Ordinea în care se datorează întreținerea.

CAPITOLUL II

Condițiile în care există obligația de întreținere. Considerații generale.

Secțiunea 1 – Condițiile cu privire la creditorul obligației de întreținere.

Secțiunea 2 – Condițiile cu privire la debitorul obligației de întreținere.

CAPITOLUL III

Secțiunea 1 – Obligația legală de întreținere între părinți si copii.

Secțiunea 2 – Sediul reglementării obligației legale de întreținere.

Secțiunea 3 – Precizări cu privire la debitorul și creditorul obligației de întreținere.

Secțiunea 4 – Particularitățile obligației legale de întreținere fața de copii minori.

Secțiunea 5 – Caracterul reciproc al obligației de întreținere dintre părinți si copii minori.

Secțiunea 6 – Executarea obligației legale de întreținere.

CAPITOLUL IV

Încetarea obligației legale de întreținere.

CAPITOLUL V

Protecția copilului și obligația de întreținere între părinți și copiii lor minori cum este reglementată în legislația altor state și raporturile de drept internațional privat.

CAPITOLUL VI

Practica judiciară și aspectele procedurale privind obligația legală de întreținere și răspunderea juridică pentru neexecutarea obligației legale de întreținere.

Secțiunea 1 – Practica judiciară

Secțiunea 2 – Aspecte procedurale privind obligația legala de întreținere

Secțiunea 3 – Răspunderea juridică pentru neexecutarea obligației legale de întreținere

CAPITOLUL VII

Concluzii

CAPITOLUL I

Considerații generale

Complexitatea relațiilor sociale impune o evoluție a relațiilor de familie.

Relațiile de familie au suferit influenta societății, în toate timpurile. Ele se manifestă sub mai multe aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice, care se întrepătrund și care determină un anumit comportament în societate.

Aceste relații de familie iau naștere în primul rând prin căsătorie și de regulă presupun sentimente de prietenie și de afecțiune reciprocă.

Este adevărat ca uneori oamenii se apropie datorită unor idealuri comune din punct de vedere moral și spiritual, ceea ce determina ulterior o apropiere, dând naștere unor sentimente de prietenie si afecțiune reciprocă.

Aceste sentimente ce unesc un bărbat și o femeie prin căsătorie determina o comunitate socială ce se manifesta nu numai prin afecțiune, dar și printr-un sprijin reciproc din punct de vedere moral și material.

Astfel fiecare membru valid al familiei contribuie la obținere mijloacelor de trai, asigurând satisfacerea nevoilor comune, cotidiene ale membrilor familiei: minori sau majori incapabili de munca din anumite si diferite motive.

Cu alte cuvinte, suportarea în comun a greutăților vieții si susținerea gospodăriei casnice prin efortul reciproc al membrilor familiei creează o funcție economica a acestei familii. Astfel, se ajunge la sprijinirea acelor membri de familie, care au nevoie de ajutor, fie ca sunt incapabili de munca, datorită unor cauze multiple precum boala sau minoritatea, fie că deși sunt într-o stare sanitara bună nu o pot face, deoarece nu pot munci, fiindcă se afla in continuarea studiilor.

Cei din urmă aflați in situațiile specificate sunt îndreptățiți să primească întreținerea, iar ceilalți în funcție de posibilitățile lor materiale sunt obligați sa suporte cheltuielile acestei întrețineri.

Se va avea în vedere însă situația materială și socială a fiecăruia pentru a păstra un echilibru si o securitate economica a tuturor membrilor familiei.

Noul cod civil reglementează într-un număr însemnat de articole instituția obligației de întreținere subliniind caracterul legal și personal al acesteia.

Secțiunea 1

Noțiunea și fundamentul obligației de întreținere

Obligația de întreținere este acea îndatorire pe care legea o impune cu sau fără caracter de reciprocitate între anumite persoane de-a asigura mijloacele necesare traiului, având ca fundament sentimentele de prietenie și de afecțiune existente între membrii familiei, fiind uneori un efect al calității de soț (sau fost soț), iar câteodată efectul unor relații asimilate.

Noul cod civil intrat în vigoare la 1.10.2011 reglementează obligația de întreținere în cadrul articolelor 513-534.

Potrivit art. 513 din noul cod civil, obligația de întreținere exista numai între persoanele prevăzute de lege.

Ea se datorează numai dacă sunt întrunite condițiile cerute de lege

Din respectivele precizării rezultă caracterul legal al obligației de întreținere.

Din această prezentare a cuprinsului articolului 513 a noului cod civil rezultă că noul cod civil în reglementarea respectivă se limitează doar la arătarea condițiilor în care întreținerea se datorează și se primește, și apoi in continuare în textele ce urmează,a persoanelor între care ia naștere această obligație și astfel se arată și ordinea în care se datorează cum si aspecte legate de data și modul de prezentare, așa cum se precizează și în literatura de specialitate(1).

Cu alte cuvinte „nu se dă în acest prim text o definiție expresa a obligației legale de întreținere” (2)

(1)Andreea Drăghici și Ramona Duminica în „Obligația legala de întreținere” –Universul juridic – București – 2014

(2) opera citată.

Izvoarele obligației de întreținere sunt:

Rudenia (între părinți și copii, bunici și nepoți, străbunici și strănepoți, între frați și surori sau între adoptator și adoptat).

Solidaritatea între persoanele care au constituit în trecut o familie (între foștii soți).

Obligația legala de întreținere există și între persoanele care nu sunt legate prin rudenie, dar pot fi asimilate acestei categorii:

Soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț însa numai în situația în care părinții săi firești au murit, sunt dispăruți sau sunt în nevoie.

Moștenitorii persoanei care a fost obligată sau care i-a dat întreținere fără a avea obligația legală sunt ținuți, proporțional cu valoarea bunurilor moștenite, să continue întreținerea dacă părinții minorului au murit, sunt dispăruți sau sunt în nevoie, însă numai pe perioada minorității.

Obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de lege potrivit normelor noului cod civil.

Ea se datorează numai daca sunt întrunite condițiile cerute de lege, ceea ce reprezintă caracterul legal al obligației de întreținere.

Dispozițiile imperative ale obligației de întreținere au ca scop protecția și ocrotirea persoanelor îndreptățite la întreținere, care din cauza unor motive obiective, justificate se afla în incapacitate de a munci.

Totodată obligația de întreținere are și un caracter personal.

Aceasta „decurge din caracterul său legal, legea impunând respectarea obligației doar anumitor persoane, în funcție de calitatea lor” (1).

Noul cod civil arată caracterul personal al obligației de întreținere și indică că ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligației de

(1)Andreea Drăghici și Ramona Duminică „Obligația legala de întreținere” pag. 28 și 514 din N.C.C.

întreținere, dacă prin lege nu se prevede altfel, menționând că dreptul la întreținere nu poate fi cedat și nu poate fi urmărit decât în condițiile prevăzute de lege(1).

Renunțarea la întreținere este inadmisibilă, noul cod civil precizând că nimeni nu poate renunța pentru viitor la dreptul său la întreținere (2).

Obligația de întreținere are caracter variabil (3).

Deoarece atât nevoile celui îndreptățit la întreținere, cât și posibilitățile celui care datorează întreținerea se pot schimba în decursul timpului, instanța de judecată poate mări sau micșora pensia de întreținere pentru ca aceasta să corespundă nevoilor actuale ale creditorului sau posibilităților materiale ale debitorului.

Noua reglementare a codului civil actual a avut în vedere această situație menționând-o în mod expres.

În același text care vizează modificarea pensiei de întreținere se vorbește de încetarea ei, atunci când împrejurările o cer (4).

Noul cod civil a avut în vedere și cazul în care intervine inflația.

Astfel se precizează că pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept trimestrial, în funcție de rata inflației (5).

Astfel creditorul este scutit de obligația introducerii unei acțiuni în justiție, pentru a dovedi că pensia stabilită anterior a devenit insuficientă.

Obligația de întreținere are caracter divizibil (6).

Art. 514, al. 2 și 3 din Noul Cod Civil

Art. 515 din Noul Cod Civil

Art. 531 din Noul Cod Civil

Art. 531, al. 1 din Noul Cod Civil

Art. 531, al. 2 din Noul Cod Civil

Art. 531 din Noul Cod Civil

Acest caracter este prevăzut expres în noul cod civil. Astfel se arată în respectiva reglementare că în situația în care cel obligat nu poate presta în același timp întreținerea tuturor celor îndreptățiți să o ceară, instanța de tutelă având în vedere nevoile fiecăruia dintre aceștia, va putea hotărî, fie ca întreținerea să se plătească numai unuia dintre ei, fie ca întreținerea să se împartă între mai mulți sau toți cei îndreptățiți să o ceară. Instanța va hotărî, totodată modul în care se va împarți întreținerea celor care urmează a o primi (1).

Cele învederate mai sus vizează cazul pluralității creditorilor.

Din acest mod de împărțire se vădește caracterul activ al divizibilității.

Dar divizibilitatea poate avea și un caracter pasiv. Este situația pluralității de debitori.

Și această situație este prevăzuta expres de noul cod civil, deoarece se arată că în cazul în care mai multe persoane sunt obligate să întrețină aceeași persoană, primele vor contribui la întreținerea celei din urma proporțional cu mijloacele pe care le au (2).

În actuala reglementare se prevăd și excepții de la regula divizibilității pasive a obligației de întreținere :

situația în care părintele are drept la întreținere de la mai mulți copii, el poate în caz de urgență, sa pornească acțiunea numai împotriva unuia dintre ei. Cel care a plătit întreținerea se poate întoarce împotriva celorlalți pentru partea fiecăruia (3).

situația în care sunt mai mulți moștenitori ai persoanei obligate. În acest caz obligația este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreținerea minorului proporțional cu valoarea bunurilor moștenite (4).

Art. 523 din Noul Cod Civil

Art. 521 din Noul Cod Civil

Art. 521, al. 2 din Noul Cod Civil

Art. 518, al. 2 din Noul Cod Civil

Situația în care tatăl și mama sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Deci, obligația se extinde și atunci când copilul devine major(1)

Obligația legala de întreținere a părinților față de copilul minor se referă la faptul că acesta se află într-o perioadă în care trebuie să acumuleze cunoștințe, care să-i permită desăvârșirea profesională și morală ce-l va ajuta în viitor să aibă o profesiune pentru a se putea întreține. Și în situația că minorul are un venit propriu, dar este neindestulător, părinții au obligația să-l întrețină. Obligația legală de întreținere subzistă și în cazul copilului major care se afla în continuarea studiilor, dar numai pana la împlinirea vârstei de 26 de ani (2).

Articolul 47, aliniatul 1 din legea 272/2004, republicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 5 martie 2014 prevede că părinții sunt obligați să asigure copiilor locuința, precum și condițiile necesare pentru creștere, educare, învățătura și pregătire profesională.

Obligația de întreținere are în principiu caracter reciproc (3), potrivit dispozițiilor noului cod civil. Astfel conform reglementărilor noului cod își datorează întreținere unul altuia următoarele categorii:

Soț și soție

Rudele în linie dreaptă:

Părinți și copii (indiferent dacă copilul este din căsătorie sau din afara ei sau este vorba de un copil adoptat).

Bunici și nepoți

Străbunici și strănepoți

(3)Frați și surori

(4)Adaptor și adoptat

Art. 499 din Noul Cod Civil

Art. 499, al. 3 din Noul Cod Civil

Art. 516 din Noul Cod Civil

(5) Între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege. Copilul la rândul lui poate să dea întreținere celui care l-a întreținut 10 ani.

Doar prin excepție obligația de întreținere este unilaterală. Noul cod civil precizează următoarele cazuri :

Obligația de întreținere a părinților față de copilul lor minor (1) și față de copilul major aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 26 de ani (2).

Obligația de întreținere a moștenitorilor persoanei care a fost obligată la întreținerea unui minor sau care i-a dat întreținere fără a fi obligat legal față de acesta (3).

Obligația de întreținere a soțului de rea credință față de soțul de bună credință în ipoteza căsătoriei putative, dar numai până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești (4).

Obligația de întreținere a soțului care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț, față de acest copil cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinții săi firești au murit, au dispărut sau sunt în nevoie (5).

Obligația de întreținere a soțului din vina căruia s-a pronunțat divorțul. Culpa trebuie să fie exclusivă. El nu va beneficia de întreținere decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei (6)

Art. 499, al. 1 și art. 516, al. 1 din Noul Cod Civil

Art. 499, al. 1 și 3 din Noul Cod Civil

Art. 518, al. 1 din Noul Cod Civil

Art. 304, al. 1 din Noul Cod Civil

Art. 517, al. 1 din Noul Cod Civil

Art. 389, al. 4 din Noul Cod Civil

Secțiunea 2

Obligația de întreținere și alte instituții juridice în materie civilă. Prezentare comparativă.

În raport de obligația civilă reglementată de art. 1164 din noul cod civil, care exprimă o legătură de drept în baza căreia debitorul este ținut la o prestație către creditor, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată, obligația de întreținere este o obligație legală, care se complectează cu aceea din dreptul comun. Ambele au caracter strict personal și se execută de debitor numai în interesul creditorului.

Spre deosebire de obligația de întreținere care este legal reglementată, obligația civilă în general poate avea ca izvor fie un contract, un act juridic unilateral (oferta de recompensă) fie fapte juridice (fapte producătoare de prejudicii) .

Obligația de întreținere comparativ cu o donație cu sarcină de întreținere este legala pe când donația respectivă este contractuală.

Obligația de întreținere rezulta evident din lege spre deosebire de renta viageră, care are un caracter contractual.

Secțiunea 3

Persoanele între care există obligația de întreținere.

Aceste persoane sunt menționate în lege în Cartea II despre familie, Capitolul II din noul cod civil, în care se reglementează atât subiectele, cât și ordinea de plată a întreținerii.

Așa cum am mai arătat tangențial în cadrul secțiunii 1 când am vorbit de caracterul reciproc al obligației de întreținere subliniem că această obligație exista între :

Soț și soție

Rudele de linie dreaptă și anume:

– părinți și copii

– bunici și nepoți

– străbunici și strănepoți

c) Frați și surori

d) adoptator și adoptat

e) între foștii soți în condițiile prevăzute de lege

De menționat ca obligația de întreținere între rudele de linie dreaptă, așa cum s-a arătat mai sus, se aplică și în cadrul adopției.

Mai subliniem ca obligația de întreținere exista și între foștii soți în condițiile prevăzute de lege, potrivit noului cod civil (1)

Noul cod civil a înțeles să asigure un echilibru just între nevoile de trai ale părinților și ale minorului, care are un patrimoniu și un câștig din muncă propriu dar neîndestulător, caz în care obligația legală de întreținere a părinților nu încetează din astfel de cauze. Aceasta înseamnă că autoritatea părintească se exercită și în astfel de situații, noul cod civil stabilind că obligația de întreținere există atât pentru copilul minor cât și pentru cel major aflat în desăvârșirea pregătirii sale profesionale și morale, dar pana la vârsta de 26 de ani (2)

Art. 516, al. 3 Noul Cod Civil

Art. 499, al. 1 și 3 Noul Cod Civil

Mai subliniem că spre deosebire de codul familiei noul cod civil are în vedere o nouă condiție în afara stării de nevoie și anume aceea a unui comportament moral și corespunzător față de debitor (1)

De asemenea mai subliniem necesitatea de a se dovedi prin orice mijloace de probă atât starea de nevoie a creditorului cat și posibilitățile materiale ale debitorului-obligației.

Se mai adaugă că față de fostul cod al familiei, noul cod civil, prin dispozițiile sale, are în vedere în cadrul obligației de întreținere nu numai mijloacele materiale prezente ale debitorului, ci și bunurile prin a căror valorificare se poate acoperi întreținerea creditorului, ținându-se seama și de celelalte obligații ale sale (2).

Secțiunea 4

Ordinea în care se datorează întreținerea.

Ordinea de plată a întreținerii este stabilită de noul cod civil în modul următor(3) :

Soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți obligați.

Descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat.

Frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor.

Art. 526, al. 1 din N.C.C.

Art. 527, al. 2 din N.C.C.

Art. 519, din N.C.C.

În măsura în care persoana întâi stabilită de lege nu poate executa obligația, cel îndreptățit se poate îndrepta împotriva categoriei următoare:

Dispozițiile legale stabilesc ordinea în care se datorează întreținerea nu doar între anumite categorii de persoane, ci și ordinea în cadrul aceleași categorii.

Astfel ținându-se seama și de gradul de rudenie, descendentul chiar în grad mai îndepărtat va fi ținut sa presteze întreținerea înaintea părintelui persoanei îndreptățite(1).

În cazul imposibilității obligării oricăruia dintre descendenți, obligația revine părinților, apoi fraților sau surorilor, iar în lipsa acestora din urmă, bunicilor (2).

De semnalat că ambii părinți sunt obligați în comun la întreținere, deci în solidar(3).

Daca intervine decesul unuia dintre părinți sau unul dintre aceștia nu are posibilități materiale suficiente celălalt părinte va suporta integral obligația de întreținere.

De asemenea trebuie semnalat și faptul ca obligația categoriei mai îndepărtate are caracter subsidiar față de categoria mai apropiată. Deci este vorba de o obligație subsidiară (4).

Observăm că noul cod civil deși prevede aproape identic ca și fostul cod al familiei ordinea în care se datorează întreținerea aduce și modificări în sensul că și foștii soți își datorează întreținerea (5).

Totodată în cazul desfacerii adopției se mențin obligațiile cu privire la pluralitatea de debitori și divizibilitatea întreținerii.

art. 519, lit. B din N.C.C.

art. 519, lit. C din N.C.C.

art. 499, al. 1 din N.C.C.

art. 522, din N.C.C.

art. 519, lit. A din N.C.C.

CAPITOLUL II

Condițiile în care există obligația de întreținere

Considerații generale

Regula generală este în sensul că, creditorul întreținerii este cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale, astfel că în baza art, 524 din noul cod civil are drept la întreținere.

În consecință dreptul la întreținere al minorului este reglementat la art. 525 al. 1 din noul cod civil, în sensul că părinții săi îi datorează întreținere dacă se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sa chiar dacă ar avea bunuri.

În cazul în care părinții nu ar putea presta întreținere fară a-și primejdui propria lor existență în alinatul 2 al acestui articol se prevede că instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care minorul le are, cu excepția celor de strictă necesitate.

În vechiul cod de la 1864 obligația de întreținere se limita potrivit art. 185-193 la îndatorirea persoanelor de a da alimente, întreține și a-și educa fii și fiicele, iar copiii la rândul lor erau datori de a da alimente tatălui și mamei lor, de asemenea ginerii și nurorile erau datori să dea alimente socrului și soacrei.

Aceste obligații erau reciproce și cele de mai sus se dădeau în raport cu trebuințele aceluia care le reclama și cu starea aceluia care le datora.

Ulterior codului familiei intrat în vigoare de la 1 februarie 1954 a reglementat sub denumirea de obligație de întreținere în general și anumite reguli între soți, foștii soți, a părinților față de copiii lor minori, a părintelui vitreg față de copilul vitreg și a persoanei care a luat spre creștere un copil.

Obligația de întreținere era reglementată atât legal cât și deopotrivă personal și social (1).

Prin intrarea în vigoare a noului cod civil la 1 octombrie 2011, Codul Familiei a fost abrogat prin legea nr. 71/2011.

Ion Albu – Dreptul Familiei – Editura Didactică și Pedagogică – București 1975 – pag. 392

Menționam că în art. 5 aliniatul 1 din legea 71/2011 se prevede că dispozițiile noului cod civil se aplică actelor și faptelor încheiate sau după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

În aliniatul 2 al aceluiași articol 5, se mai prevede că dispozițiile noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere.

În privința condițiilor în care se datorează întreținerea, aceasta ca și în cazul anteriorului cod al familiei se refera atât la debitorul cat și la creditorul obligației legale de întreținere.

Se observă că în art. 524 din noul cod civil nu se mai face referire la incapacitatea de a munci a persoanei îndreptățite la întreținere, starea de nevoie a acesteia se poate datora și altor motive decât cele avute în vedere de codul familiei, anterior, întrucât se referă la un număr mai mare de persoane care se află în nevoie și din alte cauze decât cele aflate în incapacitate fizică de a munci.

Pe de altă parte se exclude din sfera persoanelor îndreptățite la întreținere acelea care au în patrimoniul lor bunuri suficiente pentru asigurarea traiului zilnic.

Secțiunea 1

Condițiile cu privire la creditorului obligației de întreținere.

Starea de nevoie a creditorului ( beneficiarul obligației de întreținere )

Cel care se află în nevoie este conform art. 524 din noul cod civil acea persoană ce nu-și poate procura cele necesare traiului ( hrană, îmbrăcăminte, medicamente, locuință, etc.) prin mijloace proprii adică prin munca sau din bunurile sale.

Lipsa de mijloace proprii poate fi totală sau parțială, ceea ce face ca și starea de nevoie să fie la rândul ei totală sau parțială.

Instanța de tutelă va aprecia în concret starea de nevoie a creditorului, ținând seama de nevoile lui materiale și spirituale dar și de posibilitățile debitorului.

Imposibilitatea de a se întreține din munca sau din bunurile sale

Imposibilitatea de a se întreține din munca se poate datora incapacității de a munci sau veniturilor insuficiente, care să poată asigura întreținerea creditorului.

Incapacitatea de a munci poate fi totală sau parțială, permanentă sau temporară, fiziologică ( bătrânețea sau boală) sau legală ( minorul sub 15 ani).

Creditorul care pretinde întreținerea trebuie să facă dovada incapacității sale de a munci prin orice mijloc de probă.

În același timp trebuie să dovedească că nu se posedă bunuri care ar putea fi valorificate pentru a se putea întreține.

Comportamentul corespunzător

Potrivit art. 526 aliniatul 1 din noul cod civil au dreptul să pretindă întreținere numai persoanelor care nu s-au făcut vinovate de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri, împotriva debitorului obligației precum și persoanele care nu se află în stare de nevoie din culpa lor.

Prin fapte grave se înțelege acele fapte care prezintă un grad de pericol ridicat față de debitor.

Persoanele care se află în stare de nevoie din culpa lor ( cei care refuză să muncească sau își risipesc veniturile) pot solicita numai întreținerea de stricta necesitate conform aliniatului 2 al aceluiași articol.Această situație va fi apreciată de instanța de judecată.

Secțiunea 2

Condițiile cu privire la debitorul obligației de întreținere

1)Debitorul să aibă mijloace materiale de a presta întreținere sau posibilitate de a le dobândi

Această condiție este esențială pentru debitorul obligației de întreținere, căci numai așa el va putea să-și îndeplinească sarcina de a putea presta întreținere altei persoane în mod corespunzător.

Noul cod civil arată în conformitate cu dispozițiile art. 527, aliniatul 1 că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Deci din aceste dispoziții legale înțelegem ca cel ce nu are aceste mijloace materiale și nici posibilitatea de a le dobândi, nu va putea fi obligat să presteze întreținere altei persoane.

Mijloacele materiale includ veniturile din salariu sau alte îndemnizații și orice alte resurse ca veniturile din chirii, dividende , dobânzi, drepturi de autor și orice venit dobândit din bunurile proprii ale celui obligat legal la întreținerea altei persoane.

Daca debitorul obligației de întreținere, mai are și alte asemenea obligații instanța de judecată va trebui să țină seama de ele. De exemplu mai prestează întreținere și altei persoane. La fel instanța judecătorească va trebui sa țină seama și de alte obligații ale debitorului cum ar fi plata unor datorii sau achitarea unui tratament medical.

De menționat că și în situația în care debitorul obligației nu realizează nici un venit, dar are capacitatea de-a dobândi un venit din muncă, instanța de judecată îl poate obliga la plata obligației, evaluată eventual la minim pe economie (1).

De subliniat că în cazul în care debitorul nu are mijloace materiale din motive obiective cum ar fi o boală gravă sau executarea unei pedepse

Judecătoria Bistrița, sentința civilă nr. 9834/2012 citată de S.C. Frențiu în „Dreptul familiei” pagina 171 și art. 527 din N.C.C.

privative de libertate el nu poate fi obligat la întreținere.

2)Să nu existe altă persoană obligată la întreținere înaintea sa potrivit ordinii stabilite de lege.

Se datorează întreținerea de cel obligat legal în ordinea stabilită de noul cod civil în art.519, astfel :

Soții și foștii soți își datorează întreținere înaintea celorlalți.

Descendentul este obligat la întreținere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulți descendenți sau mai mulți ascendenți, cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat.

Frații și surorile își datorează întreținere după părinți, însă înaintea bunicilor.

De asemenea soțul care a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț datorează întreținere acelui copil, după părinții firești.

Cel care datorează întreținere trebuie sa fie, potrivit ordinii legale de mai sus, prima persoana obligata să presteze întreținerea.

CAPITOLUL III

Secțiunea 1

Obligația legala de întreținere dintre părinți și copii

Obligația legala de întreținere a părinților față de copilul lor minor este acea obligație impusă de lege, potrivit căreia părinții acordă acestuia mijloacele materiale care să-i asigure satisfacerea nevoilor, respectiv exigențelor impuse de traiul zilnic.

Potrivi art. 525 din noul cod civil minorul se consideră a fi în nevoie dacă nu se poate întreține din muncă sau chiar dacă ar avea bunuri, acestea nu ar fi suficiente pentru acoperirea tuturor aspectelor legate de traiul zilnic.

Din reglementarea de mai sus reiese că obligația legala de întreținere a copilului minor revine ambilor părinți.

Trebuie subliniat că beneficiază de întreținere și copilul major dacă se află în continuarea studiilor dar numai până la vârsta de 26 de ani conform art. 499 aliniatul 3 din noul cod civil.

Cât privește copilul major acesta se află în nevoie nu numai dacă nu are venituri din muncă, ci și în situația în care nu deține bunuri care i-ar putea satisface suficient nevoile.

Menționăm că ambii părinți, după cum am precizat mai sus, datorează obligația legala de întreținere, indiferent dacă sunt căsătoriți, divorțați ori în situația unor părinți din afara căsătoriei sau dintr-o căsătorie lovită de nulitate.

Noul cod civil stabilește cuantumul întreținerii datorat de părinți, copiilor lor. Astfel în art. 529 aliniatul 1 se arată că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, dar numai până la o pătrime din venitul lui lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii în conformitate cu aliniatul 2 din același articol 529.

Părinții pot conveni cu privire la cuantumul obligației de întreținere dar în caz de neînțelegere se va stabili de către instanța de tutelă contribuția fiecăruia.

Trebuie de asemenea amintite drepturile descendenților, respectiv a copiilor chiar majori, dar care au dizabilități sau sunt deficienți mintali. Aceștia la rândul lor beneficiază de întreținere în conformitate cu dispozițiile art. 529 din noul cod civil datorită incapacității lor de a munci și lipsei din patrimoniu a veniturilor necesare care să poată fi valorificate pentru a se putea întreține.

În situația copiilor chiar majori cu dizabilități sau deficienți mintali, obligația de întreținere funcționează pe toată perioada existenței unei astfel de maladii.

De asemenea reamintim că copilul major beneficiar al obligației de întreținere, dacă a săvârșit fapte grave contrare legii sau bunelor moravuri, împotriva debitorului obligației de întreținere, nu va putea desigur pretinde întreținere de la acesta, așa cum rezultă din dispozițiile art. 526 aliniatul 1 din noul cod civil.

Menționam totodată că dacă beneficiarul minor al obligației legale de întreținere a avut un comportament necorespunzător față de debitorul obligației de întreținere, în speță părintele său, el nu va putea obține decât o întreținere de strictă necesitate, pentru că în conformitate cu aliniatul 2 din art. 526 se află în culpă.

Dacă în Codul Familiei se făcea doar referite la aspectele sus menționate privitoare la obligația de întreținere a părinților față de copii lor minori sau majori ori bolnavi în condițiile arătate, noul cod civil reglementează superior aceste situații în articolele sus citate.

Secțiunea 2

Sediul reglementării obligației legale de întreținere

Obligația legală de întreținere este reglementată în noul cod civil în titlul V la Capitolul I

Dispozițiile generale sunt prevăzute în articolele 513-515, din care rezultă că obligația de întreținere are caracter legal, personal, se stinge prin moartea debitorului sau creditorului dacă nu se prevede prin lege altfel și totodată această obligație nu poate fi cedată și mici urmărită decât în condițiile legii.

De reținut în mod deosebit faptul că potrivit ar. 515 din noul cod civil renunțarea la întreținere e inadmisibilă pentru viitor. Capitolul II de sub acest titlu V reglementează la art. 516-523 persoanele între care există obligația de întreținere și ordinea în care ea se datorează.

Mai întâi obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linia dreaptă, între frați și surori și alte persoane prevăzute de lege, potrivit art. 516.

Tot la acest capitol se reglementează întreținerea copilului minor de către soțul părintelui său conform art. 517, precum și obligația de întreținere aparținând moștenitorilor în art. 518

Ordinea de plată a întreținerii are în vedere potrivit art. 519 mai întâi soții și foștii soți, descendentul înaintea ascendentului și în cazul mai multor persoane din aceeași categorie cel în grad mai apropiat înaintea celui mai îndepărtat și în sfârșit între frați și surori.

De asemenea, la art. 520, în cazul desfacerii adopției se precizează că adoptatul poate cere întreținere numai de la rudele sale firești sau, după caz, de la soțul său. În situația mai multor debitori, conform art. 516, fiecare dintre debitorii obligației de întreținere răspunde proporțional cu mijloacele pe care le are, în baza art. 521.

De asemenea, în acest capitol se reglementează și obligația subsidiară a celorlalte persoane îndatorate la întreținere sau la completarea ei în cazul în care primul obligat nu are mijloace îndestulătoare, așa cum se arată la art. 522.

În articolul următor 523 se reglementează divizibilitatea întreținerii când cel obligat nu poate satisface întreținerea celor îndreptățiți să o ceară, instanța de tutelă urmând să hotărască modul în care se împarte întreținerea între persoanele care urmează a o primi :

În capitolul III art. 524-528 reglementează condițiile obligației de întreținere, regula fiind că are drept la întreținere numai cel ce se află în nevoie (art. 524).

De reținut că potrivit art. 526 cod civil nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri față de cel obligat să o presteze.

Mai rezultă din art. 527 că poate fi obligat la întreținere numai cel ce are mijloace de a o plăti.

Dovada stării de nevoie cât și posibilitățile celui îndatorat se pot dovedi așa cum prevede art. 528 prin orice mijloc de probă.

În sfârșit, capitolul IV al acestui titlu reglementează stabilirea și executarea obligației de întreținere

– cuantumul întreținerii ( art. 529 )

– modalitățile de executare ( art. 530 )

– modificarea și încetarea pensiei ( obligației ) de întreținere în art. 531

De menționat că textul acestui articol are un caracter tranzitoriu pentru că se aplică și în cazul pensiilor de întreținere stabilite anterior prin hotărâre judecătorească, în baza art. 51 din Legea de aplicare a noului cod civil.

– data de la care se datorează pensia de întreținere și plata acesteia este reglementată de articolele următoare din noul cod civil 532-533 în sensul că se îndeplinește de la data cererii de chemare în judecată și se plătește în rate periodice la termenele convenite de părți, iar în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească. Este de subliniat și următoarea situație și anume atunci când introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului; pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară.

Instanța de tutelă poate hotărî ca întreținerea să se plătească anticipat printr-o sumă globală, care să acopere nevoile creditorului pe o anumită perioadă de timp.

Restituirea întreținerii prestate operează în situația prevăzută de art. 534, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, evident dacă se dovedește că această întreținere nu era datorată.

Secțiunea 3

Precizări cu privire la debitorul și creditorul obligației de întreținere

A.) Debitorul obligației de întreținere

Deosebit de condițiile referitoare la debitorul obligației de întreținere mai sus arătat, potrivit art. 519 cod civil, precizăm că nu există alte persoane obligate la întreținere în afara celor indicate în ordinea prevăzută de acest articol.

În cazul în care debitorul obligației de întreținere are mijloace într-o măsură îndestulătoare, va fi obligat să presteze întreținerea proporțional cu aceste mijloace și în limitele stabilite de lege.

În situația în care debitorul nu are posibilități îndestulătoare, nu va putea fi obligat să îndeplinească această obligație, care va fi prestată de următoarea persoană în ordinea fixată de art. 519 cod civil.

Pentru stabilirea veniturilor debitorului se iau în considerare veniturile din muncă și altele care au un caracter de continuitate și nu accidentale ( activități comerciale, dividende, depozite și dobânzi bancare) .

Desigur că nu vor putea fi luate în considerare venituri încasate întâmplător ( îndemnizații de deplasare, transfer, diurnă, burse ).

S-a mai stabilit de jurisprudență că dacă lipsa mijloacelor debitorului de a-și îndeplini obligația se datorează faptului că nu muncește, deși are capacitatea de muncă, el nu poate fi exonerat de această obligație (1), întreținerea trebuind a fi calculată pe baza venitului minim pe economie.

B.) Creditorul obligației legale de întreținere

În primul rând, starea de nevoie a creditorului întreținerii se apreciază ținând seama de nevoile materiale : hrană, îmbrăcăminte, locuință, medicație, dar se are în vedere și cele legate de educație, informare, cultură etc.

Totodată precizăm că starea de nevoie nu trebuie să fie totală, ea poate să fie și parțială în cazul în care posibilitățile creditorului obligației nu sunt suficiente pentru a acoperi necesitățile susmenționate.

(1) a) Drept civil – "Familia" – Hamangiu-Marieta Avram

b) Tribunalul Maramureș – decizia nr. 666 – R – 10 iunie 2009

Pe de altă parte, stare de nevoie se apreciază în mod diferit în funcție de circumstanțele cauzei ( oraș, comună, școală elementară, liceu, facultate).

Jurisprudența a stabilit sub imperiul Codului familiei dar este valabil și potrivit noului cod civil că vârsta legală de pensionare a creditorului întreținerii nu constituie o prezumție în sensul incapacității de muncă pentru îndeplinirea în continuare a obligației de întreținere (1)

Secțiunea 4

Particularitățile obligației legale de întreținere față de copiii minori

Aceste particularități decurg din dispozițiile art. 499 și art. 525 ale noului cod civil.

A.) Starea de nevoie a copilului

În art. 525 aliniatul 1 din noul cod civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi trebuie să se afle în nevoie, adică să nu se poată întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Deci părinții sunt obligați să întrețină copilul dacă acesta nu realizează un venit propriu din muncă, iar nu și în raport cu posibilitatea de a se întreține din bunurile sale.

(1) Tribunalul Suprem decizia 211 ( D 1978 pag. 179 )

Dacă minorul are totuși niște venituri și acestea nu sunt îndestulătoare, minorul este ținut să facă dovada acestei situații, deci va trebui să facă dovada stării de nevoie, decurgând din insuficiența acestor venituri. Cu alte cuvinte, prezumția stării de nevoie nu mai funcționează în acest caz.

Potrivit alin. 2 al art. 525 în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care minorul le are, cu excepția celor de strictă necesitate.

În situația în care minorul nu realizează venituri din muncă, starea de nevoie se prezumă în baza art. 499 din 1.

B.) Obligația de întreținere a minorului de către părinți are un caracter complex, constând în multitudinea de obligații în legătură cu întreținerea ( asigurarea celor necesare traiului și a condițiilor necesare pentru educația, învățătura și pregătirea lui profesională așa cum rezultă din art. 499 aliniatul 1 al noului cod civil.)

Caracterul complex al obligației de întreținere a minorului a fost ilustrat și de jurisprudență (1)

C.) Cuantumul obligației de întreținere

Cât privește cuantumul obligației de întreținere, acesta se stabilește potrivit art. 529 alin. 2 din codul civil până la o pătrime din venitul net al părintelui pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii.

(1) Tribunalul județului Timiș – decizia civilă nr. 202 din 11 februarie 1971 în R.R.D nr. 8/1971 pag. 158

Precizăm că spre deosebire de reglementarea anterioară prevăzută de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, care în fixarea limitelor de mai sus se referea la "venitul net din muncă" al debitorului obligației de întreținere, noul cod civil în art. 529 aliniatul 2 se referă la "venitul lunar net". Aceasta înseamnă că se vor avea în vedere pe lângă venitul din muncă și alte venituri pe care părintele le-ar putea avea ca cele din chirii, dividende etc.

D.) Solidaritatea obligației de întreținere

Prezintă importanță stabilirea solidarității pasive a obligației părinților de a acorda întreținere copilului minor, așa cum arată art. 499 aliniatul 1din noul cod civil.

E.) Data de la care este datorată întreținerea este data cererii de chemare în judeată , situație în care, în cazul divorțului dintre părinți, aceasta curge de la data cererii de divorț.

În cazul copilului caruia i se stabilește paternitatea prin horărâre judecătorească, obligația de întreținere se datorează de la data înregistrării acțiunii în stabilirea paternității.

F) Durata obligației de întreținere

Această durată a obligației de întreținere se stabilește până la majoratul copilului sau până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, așa cum rezultă din dispozițiile art. 499 din aliniatul 1, 2 și 3.

G.) Soluționarea neînțelegerilor

Neînțelegerile în exercitarea obligației de întreținere sunt soluționate de instanța de tutelă pe baza unui raport de anchetă psihosocială conform art. 499 alin. 4 din codul civil.

Neînțelegerile se pot soluționa de instanța judecătorească; luându-se act de învoiala părinților

Sunt unele situații în care părinții , de comun acord sau în caz de neînțelegere, instanța de tutelă stabilesc condițiile referitoare la sănătatea minorului, domiciliul acestuia, educația, administrarea bunurilor.
Desigur că în astfel de situații, în caz de urgență, părintele poate decide singur.

Este de reținut că autoritatea părintească se concretizează prin luarea unor măsuri importante cu privire la creșterea și educarea copiilor, măsuri care sunt îndeplinite de regulă de părintele la care copiii locuiesc.

Autoritatea părintească are în vedere educația generală a copiilor în situația în care se referă la viața de zi cu zi a acestor copii, educație care trebuie să se exercite prin acordul ambilor părinți, chiar și după divorț.

Felul educației și pregătirea profesională sunt domenii n care autoritatea părintească se exercită de comun acord.

În cazul unui dezacord, instanța decide.

Sunt situații referitoare la înscrierea copilului la o anumită școală, care impun acordul ambilor părinți, iar în caz de neînțelegere, instanța urmează să

hotărască în raport de interesul minorului, suplinind consimțământul părinților (1).

(1)Avocat Flavia Barbar – articol Pandectele române nr. 1/2014 pag. 70 "Câteva aspecte importante din viața minorului cu privire la care părinții decid împreună".

În cazul deplasării minorului în străinătate în baza art. 18/legea 248/2008 este necesar acordul ambilor părinți pentru minorul ce nu a împlinit 14 ani, iar minorului ce-a împlinit această vârstă, la cererea acestuia și cu acordul ambilor părinți i se poate elibera pașaportul pentru deplasarea in străinătate.

Dezacordul părinților se suplinește de către instanța de judecată (1)

Secțiunea 5

Caracterul reciproc al obligației legale de întreținere dintre părinți și copii.

Reciprocitatea obligației de întreținere are un caracter de principiu și se referă sub acest aspect la ascendenți și descendenți.

De la acest caracter al reciprocității sunt și excepții:

În cazul obligației de întreținere prevăzute de art. 517 cod civil în sarcina soțului care l-a întreținut pe copilul celuilalt soț. Obligația devine reciprocă dacă părintele vitreg l-a întreținut pe copil timp de 10 ani (art. 517 alin. 2 cod civil, împrejurare care determină și obligarea copilului să-și întrețină părintele respectiv.

În cazul obligației prevăzute de art. 518 cod civil pentru moștenitorii celui care a fost obligat la întreținerea unui copil sau care i-a prestat întreținere fără a fi fost obligat.

(1)Sentința civilă nr. 12380/22.11.2005 jud. sector 1 București, citată de Flavia Barbar în revista ”Pandectele Române” nr. 9/2014 – pag. 71

Aceștia vor trebui să continue întreținerea potrivit valorii bunurilor moștenite.

În aceste cazuri de mai sus care sunt excepții de la caracterul reciproc al obligației de întreținere, așa cum am mai arătat, obligația este doar unilaterală.

Conform art. 516 cod civil această reciprocitate se referă și la rudele în linie dreaptă.

Secțiunea 6

Executarea obligației legale de întreținere

Obligația de întreținere a minorului se execută în conformitate cu dispozițiile art. 530 alin. 1 cod civil in natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.

Executarea obligației de întreținere a copilului în natură este benevolă.

Obligația de întreținere a copilului se poate realiza și in mod silit prin intermediul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești pronunțată de instanța de tutelă care dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani, potrivit alin. 2 a art. 530 cod civil.

Executarea în natură înseamnă furnizarea de către debitor creditorului, cele necesare existenței adică hrană, îmbrăcăminte, locuință, medicamente etc.

Întreținerea în natură se execută zi de zi cât durează obligația de întreținere.

Felul executării întreținerii poate fi stabilit atât prin învoiala părinților cât și coercitiv, după cum s-a mai arătat și în acest caz. conform art. 533 alin. 1 cod civil, pensia de întreținere se plătește în rate periodice, la termenele stabilite de părți sau în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.

Potrivit art. 533 alin. 3 cod civil, în lipsa învoielii părților cu privire la executarea obligației legale de întreținere, instanța de tutelă poate hotărî, dacă sunt motive temeinice, ca aceasta să se facă prin plata anticipată a unei sume globale care să acopere nevoile de întreținere ale celui îndreptățit pe o perioadă mai îndelungată sau pe întreaga perioadă în care se datorează întreținerea, în măsura în care debitorul întreținerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligații.

CAPITOLUL IV

Încetarea obligației legale de întreținere

În noul cod civil, în art. 531 alin. 1 se prevede că instanța de tutelă poate dispune încetarea obligației de întreținere în următoarele cazuri:

Dispariția stării de nevoie în care se află creditorul obligației de întreținere

Debitorul obligației de întreținere nu mai dispune de mijloacele necesare pentru a presta întreținerea inițial stabilită

De asemenea, decesul debitorului sau al creditorului obligației legale de întreținere

Alte cauze de încetare a obligației legale de întreținere pot fi:

Săvârșirea de către creditor a unor fapte grave împotriva debitorului, în speță fapta copilului împotriva părintelui (art. 526 alin. 1 cod civil)

Expirarea termenului pentru care s-a stabilit obligația de întreținere a copilului

Situația minorului la împlinirea vârstei de majorat

Situația copilului major aflat în continuarea studiilor la împlinirea vârstei de 26 ani (art. 499 alin. 3 cod civil)

Încetarea obligației de întreținere se dispune de instanță de la data când a apărut cauza care a determinat-o, așa cum am arătat mai sus. Excepție fac cazurile în care deși debitorul a cunoscut motivul încetării obligației sale, a continuat să presteze întreținere, situație în care instanța va putea dispune

încetarea prestației întreținerii de la data cererii efective, formulată de debitor în acest sens.

O altă situație concretă de încetare a obligației de întreținere a copilului poate rezulta în cazul încetării calității de adoptat sau de adoptator ca urmare a desfacerii adopției sau a constatării nulității acesteia, ori a anulării ei conform art. 475 cod civil și următoarele.

Încetarea obligației de întreținere operează și în cazul minorului care se căsătorește.

De asemenea, încetarea calității de rudă ca urmare a admiterii acțiunii privind contestarea filiației conform legii, drept consecință a stabilirii filiației prin adopție determină încetarea obligației legale de întreținere.

CAPITOLUL V

Protecția copilului și obligația legală de întreținere între părinte și copiii lor minori cum este reglementată în legislația altor state și raporturile de drept internațional privat

Lărgirea și diversificarea cooperării dintre state pune o nouă problemă: protecția minorului.

Lipsa de maturitate fizică și intelectuală a copiilor, condițiile dificile în care trăiesc cei mai mulți dintre aceștia în mai toate țările lumii, exploatarea la care sunt supuși unii copii fac ca ei sa aibă nevoie de o protecție specială.

Organizația Internațională a Muncii a înscris această problemă în activitatea sa, convențiile și recomandările privitoare la protecția copilului, numărându-se printre primele instrumente juridice adoptate în cadrul cooperării internaționale.

La Geneva a fost adoptată în 1924 „Declarația cu privire la Drepturile Copilului”, care prevede necesitatea protejării acestuia, idee preluată apoi într-o multitudine de instrumente juridico-diplomatice, între care: „Declarația Universală a Drepturilor Omului”, „Declarația Drepturilor Copilului” adoptată de Adunarea Generală a ONU.

Statul trebuie să stabilească limita de vârstă sub care folosirea muncii salariate a copilului să fie interzisă și sancționată prin lege și în statutele și instrumentele instituțiilor specializate și ale Organizațiilor Internaționale care se preocupă de bunăstarea minorilor.

Condiția copiilor în numeroase țări, în special în cele în curs de dezvoltare, este alarmantă.

În numeroase state, copiii sunt victime ale analfabetismului, abuzului de droguri, prostituției, abandonului familial, cerșetoriei și traficului comercial.

Toate acestea pun în evidență importanța și actualitatea colaborării internaționale pentru protecția copilului.

Pornind de la principiile proclamate in Cartea Națiunilor Unite conform cărora se cuvine a se recunoaște tuturor membrilor familiei demnitatea si ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, prin care Națiunile Unite au proclamat principiul potrivit căruia copiii au dreptul la ajutor și la asistență socială, Adunarea Generală a ONU a adoptat „Declarația Drepturilor Copilului”, care enunță un ansamblu de reguli și principii menite să asigure copilului o copilărie fericită.

Raporturile de drept civil cu elemente de extraneitate se întâlnesc și în raporturile de dreptul familiei. Dacă ele cuprind un element străin constituie un raport al dreptului internațional privat (1).

Elementul de extranietate privește raportul juridic care atrage incidența a două sau mai multe sisteme de drept sau de aplicare a normelor materiale. În funcție de obiectul raportului juridic există elemente de extraneitate și în cadrul obligației de întreținere, caz in care aplicarea acestor raporturi juridice se va face pe baza normelor juridice conflictuale prevăzute și în noul cod civil.

(1) Art. 2557 noul cod civil

Astfel, legea aplicabilă obligației de întreținere se determină conform reglementărilor dreptului Uniunii Europene (1).

În dreptul englez, legea privind întreținerea copilului a fost adoptată în anul 1991.

Obligația de întreținere a copilului de către părinți are caracter unilateral.

Este considerat copil persoana care a împlinit 16 ani sau nu a împlinit 19 ani și este în cursul continuării studiilor.

De precizat că persoana nu se consideră copil daca a fost căsătorită ori căsătoria a încetat sau a fost considerată nulă.

Fiecare părinte este obligat la întreținere.

În Republica Moldova e în vigoare un cod al Familiei care la articolul 74 prevede ca părinții sunt obligați să-și întrețină copiii minori și cei majori inapți de muncă

Modul de plată se determină fie pe bază contractuală, fie pe cale judecătorească. Cuantumul pensiei de întreținere este de ¼ pentru un copil, 1/3 pentru doi copii si ½ pentru trei sau mai mulți copii. Pensia de întreținere este stabilită în interesul minorului în conformitate cu unele convenții internaționale:

Convenția pentru obținerea pensiei de întreținere în străinătate încheiată la New York la 20 iunie 1956.

Această convenție a fost ratificată de România și are ca obiect obținerea pensiei de întreținere de către o persoană creditor, aflată pe teritoriul unui stat parte la convenție din partea unei alte persoane numită

(1) Art. 2612 noul cod civil

debitor care se află sub jurisdicția altui stat, parte la convenție.

Fiecare din aceste state are obligația de a desemna autoritățile administrative sau judiciare care exercită funcții de autorități transmițătoare; precum și de a desemna un organism public sau privat care va îndeplini pe teritoriul său funcțiile de instituție intermediară.

România a desemnat Ministrul Justiției ca autoritate transmițătoare și „Baroul de avocați București ca instituție intermediară”.

B)Consiliul Europei la 22 Decembrie 2000 a adoptat regulamentul nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, aplicabile de la 1 Martie 2002 în statele membre cu excepția Danemarcei care aplica Convenția de la Bruxelles din 1968 referitoare la aceeași materie. În baza acestui regulament, creditorul obligației legale de întreținere poate să aleagă: să sesizeze fie instanța competentă a statului membru în care este domiciliul debitorului fie instanța statului membru în care domiciliază el însuși sau îsi are reședința

În baza art. 2612 cod civil legea aplicabilă obligației de întreținere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene. Astfel fiind se aplică și Regulamentul C.E. nr. 4/2009 din 18 Decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor în materia obligației de întreținere și cooperarea dintre statele membre, în acest cadru.

De asemenea se are în vedere și Protocolul privind legea aplicabilă obligației de întreținere din anexa la Decizia Consiliului Europei din 30 Noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului de la Haga din 28 Noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligației de întreținere.

Astfel legea aplicabilă obligației de întreținere potrivit articolului 8 lasă părților latitudinea de a desemna legea aplicabilă obligației de întreținere, iar în privința minorilor cărora nu li se pot apăra interesele sunt stabilite reguli care au drept scop prevenirea unor situații incorecte și inechitabile în astfel de cazuri.

Legea aplicabilă potrivit înțelegerii între creditorul și debitorul obligației de întreținere în raporturile de drept internațional privat este fie :

Legea oricărui stat a cărui cetățenie o are una din părți la data desemnării

Legea statului reședinței obișnuite a uneia dintre părți la data desemnării.

Legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică în regimul de proprietate al bunurilor lor.

Legea desemnată de părți ca fiind aplicabilă sau legea care se aplică divorțului sau separării legale a soților.

În baza articolul 11 din Protocol legea aplicabilă obligației de întreținere privește pe creditorul întreținerii în măsura în care se poate solicita întreținerea .

Prin articolul 3 din Protocol se instituie o regulă generală privind legea aplicabilă obligației de întreținere, adică legea statului în care creditorul își are reședința obișnuită sau după caz legea statului în care își are noua reședință obișnuită, doar pentru viitor.

Art. 13 din Protocol prevede că se poate refuza aplicarea unei legi în măsura în care efectele sale ar fi contrare ordinii publice a forului, adică a instanței în fața căreia se cere stabilirea obligației de întreținere.

În măsura în care se exercită o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești, potrivit articolului 25 din Regulament, se suspendă recunoașterea hotărârii.

În ceea ce privește hotărârile pronunțate într-un stat membru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, pentru a fi puse în executare într-un alt stat membru, trebuie să parcurgă procedura încuviințării executării în statul membru de executare (1).

Dreptul Familiei de Ioana Nicolae – Editura Hamangiu – 2014 – pag 345-348

CAPITOLUL VI

Practica judiciară și Aspectele procedurale privind obligația legala de întreținere și răspunderea juridică pentru neexecutarea obligației legale de întreținere

Secțiunea 1

Practica judiciară

În practica judiciară s-a pus problema obligației de întreținere a minorului în cazul debitorului acestei obligații care realizează venituri din străinătate.

Prin decizia 2802/R din 1 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj secția I civilă, s-a constatat că debitorul pârât trebuie să dovedească , că nu mai realizează veniturile din Spania ce rezultă din actele depuse de reclamantă în apel.

Întrucât debitorul întreținerii nu a făcut dovada că nu mai realizează veniturile ce rezultă din actele depuse de reclamantă s-a respins recursul debitorului ca nefondat (1).

Prin decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I, civilă, 253/R din 27 septembrie 2012 s-a luat în considerație susținerea reclamantului-recurent în sensul că pe lângă minorul la care a fost obligat să plătească întreținere, mai are de întreținut doi copii. În această situație Tribunalul a reținut că în mod corect judecătoria a redus obligația de întreținere pentru minorul la care fusese obligat inițial debitorul printr-o altă hotărâre de la cota de ¼ din salariul acestuia la cota corespunzătoare, respectiv cota de 1/6, adică a treia parte din cota de ½ din salariu.

(1)Citat în Dreptul Familiei – Practica judiciară – Gabriela-Cristina Frentiu, Editura Hamangiu, pag. 148-149

S-a motivat că debitorul întreținerii având în întreținere trei copii este justificată reducerea pensiei datorate (1).

Prin sentința civilă numărul 11173 din 16 noiembrie 2012 a judecătoriei Bistrița s-a stabilit că în cazul în care creditorul întreținerii fiind copil major aflat în continuarea studiilor, potrivit art. 529-530 noul cod civil părinții sunt obligați să-l întrețină până la terminarea acestor studii fără a depăși vârsta de 26 ani (1).

Aceeași judecătorie Bistrița prin sentința civila nr. 8409 din 7 septembrie 2012 a constatat că, copilul major aflat în continuarea studiilor beneficiază de întreținere fiind în vârstă de 18 ani, elev în clasa a XII-a, astfel că are nevoi complexe pentru asigurarea traiului și definitivarea studiilor și pregătirii profesionale (2).

Prin decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud secția I civilă, decizie cu nr. 46/R din 9 februarie 2012 s-a pus problema obligației de întreținere a copilului născut după pronunțarea sentinței,caz în care nu se poate realiza dreptul copilului născut în cauză decât în cadrul altei acțiuni în care debitorul obligației poate reclama reducerea pensiei de întreținere întrucât se ocupă de întreținerea a doi minori și mijloacele sale materiale nu mai permit satisfacerea obligației de întreținere față de primul său copil în cuantumul stabilit inițial de instanța de judecată (3).

Prin sentința civilă nr. 6032 din 1 iunie 2012 a judecătoriei Bistrița s-a stabilit că promovarea unei acțiuni privind plata pensiei de întreținere se justifică

Citat din Dreptul Familiei – Practica judiciară – de Gabriela-Cristina Frențiu, editura Hamangiu, pag 162.

Opera citată mai sus la nr.1 , pag. 163

Dreptul Familiei – Practică juridică – Gabriela-Cristina Frențiu, editura Hamangiu, pag. 165-166.

doar dacă debitorul acestei obligații refuză în mod nejustificat sa își execute de bunăvoie obligația de întreținere. Astfel acțiunea reclamantului, debitor al întreținerii în sensul majorării pensiei de întreținere este lipsită de interes(1).

Prin sentința civilă nr, 618 din 2 mai 2012 a judecătoriei Beclean s-a luat în considerare reducerea obligației de întreținere a minorului întrucât tatăl minorului nu mai este angajat în prezent, motiv pentru care la reducerea cuantumului pensiei de întreținere se va avea în vedere venitul minim pe economie (2).

La data de 22 iunie 2012 judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr. 6741 a stabilit că întreținerea se datorează numai celui care se află în nevoie. În speță s-a constatat că creditorul obligației de întreținere fiind angajat și realizând venituri ce-i permiteau să se întrețină, debitorul nu mai este îndatorat și s-a dispus sistarea obligației de întreținere (1).

Într-un alt caz, judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr. 9273 din 25 septembrie 2012 a hotărât încetarea obligației de întreținere cu motivarea că în condițiile în care reclamantul s-a recăsătorit cu fosta sa soție, s-a îndeplinit astfel în natură obligația de întreținere a copilului în relațiile de familie (2).

Prin decizia civilă nr. 204/R din 27 iunie 2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a stabilit că cererea celor două creditoare a obligației de întreținere de majorare a cuantumului obligației, stabilit anterior este justificată, iar faptul că debitorul a achitat în avans pensia datorată are relevanță numai în privința executării obligației de întreținere(3).

Citat din Dreptul Familiei – Practica judiciară – de Gabriela-Cristina Frențiu, editura Hamangiu, pag 172

Opera citată mai sus, pag. 167

Dreptul Familiei – Practica Juridică – Gabriela-Cristina Frențiu, editura Hamangiu, pag. 179

Opera citată mai sus, pag. 179

Opera citată mai sus, pag. 174

Într-o altă speță, prin sentința civilă nr. 969 din 19 iulie 2012 judecătoria Beclean a hotărât că întreținerea este datorată potrivit ca nevoia celui ce o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti și întrucât debitorul întreținerii nu mai are în întreținere alți copii, așa cum a menționat, cuantumul pensiei de întreținere s-a stabilit pentru singurul copil minor la ¼ din venitul lunar (1).

Prin sentința civilă nr. 5770 din 25 mai 2012 a judecătoriei Bistrița, s-a apreciat de instanță că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 513 aliniatul 1 din noul cod civil, referitoare la modificarea și încetarea pensiei de întreținere pe perioada cât minorul a locuit la tatăl sau. În asemenea situație s-a considerat ca tatăl, la care a locuit minorul un timp prestându-i acestuia întreținere în natura, pe respectivul interval și-ar putea, eventual, valorifica pretențiile pe calea unei contestații la executare și deci nu se impune modificarea sau transformarea pensiei de întreținere (2).

Dreptul Familiei, Predică Judiciară, Gabriela Cristina Fruțiu, pagina 173

Opera citată mai sus, pag. 177

Secțiunea 2

Aspecte procedurale privind obligația legală de întreținere

Competența în materia obligației de legale de întreținere aparține instanței de tutelă și de familie.

Întrucât instanța de tutelă nu funcționează, încă se aplică dispozițiile tranzitorii din legea 71/2011. În prezent competența aparține judecătoriei ca instanță de drept comun.

Ținem sa precizăm că întrucât în prezent instanța de tutelă și de familie nu funcționează, așa cum am arătat mai sus organizarea, funcționarea și atribuția acestei instanțe se vor stabili prin legea privind organizarea judiciară. Până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă, atribuțiile acesteia sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau după caz de completele specializate pentru minori și familie (1).

Anchetele procesuale se efectuează de autoritatea tutelară cu excepția anchetei efectuată de Direcția generală de asistența socială și protecția copilului conform legii (2).

Pana la intrarea în vigoare a atribuțiilor instanței de tutelă, supravegherea minorului și modul în care tutorele administrează bunurile acestuia revin autorităților tutelare.

De asemenea intrarea în vigoare a atribuțiilor privind numirea curatorului special care să-l asiste și să-l reprezinte pe minor după caz, la încheierea actelor juridice de dispoziție sau la dezbaterea procedurii succesorale se face de îndată de autoritatea tutelară, la cererea notarului public, nefiind necesară confirmarea de către instanță.

Art.229, legea 71/2011

Art. 508, noul cod civil

Daca legea nu prevede, altfel, cazurile privind ocrotire persoanei fizice aflate în competența instanței de tutelă se soluționează de instanța în a cărei circumscripție tutelară își are domiciliul său reședința persoana ocrotită.

Conform legii până la organizarea instanțelor de tutelă și familie judecătoriile sau după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit codului civil, codului de procedură civilă și reglementărilor speciale în vigoare (1). Regula se aplică în afară de cazul în care legea nu stabilește în mod expres ca unele atribute ale instanței de tutelă revin până la înființarea acesteia autorității tutelare, conform art. 229 aliniatul 3 din legea 71/2011 modificată prin legea 24/2013 (2)

În cazul în care cererea referitoare la obligația de întreținere este accesorie unei acțiuni de divorț sau de stabilire a filiației, stabilirea locuinței copilului minor, instanța competentă se determină în funcție de competența instanței stabilite să soluționeze cererea princiopală.

În cazul în care mai multe instanțe sunt deopotrivă competente, dreptul de alegere aparține reclamantului.

Calitatea procesuală activă în materia obligației legale de întreținere aparține reclamantului, dar instanța se poate sesiza și din oficiu, odată cu pronunțarea divorțului, stabilind totodată contribuția părinților la întreținerea copilului minor.

Această obligație a instanței de a se pronunța din oficiu la îndeplinirea obligației de întreținere rezultă și în cazurile privind constatarea nulității sau a anulării căsătoriei precum și în cel al stabilirii paternității din afara căsătoriei

Art. 76 din legea 76/2012

Drept procedural civil – drept execuțional civil – arbitraj – drept notarial – curs de baza pentru licență și masterat, seminarii și examene, editura național – 2013, pag 196

Calitatea procesuală activă o are și copilul reprezentat de părintele la care își are locuința în cazul când nu a împlinit 14 ani, sau asistat de părinte după împlinirea acestei vârste.

La majorat, copilul acționează în nume propriu pentru obținerea unei hotărâri în vederea continuării studiilor până la împlinirea vârstei de 26 de ani.

În acțiunile care se referă la reducerea sau sistarea obligației de întreținere, calitatea procesuală activă o are debitorul întreținerii.

Referitor la calitatea procesuală pasivă aceasta aparține de regulă debitorului întreținerii, chemat în judecată să-și îndeplinească această obligației.

În cazul în care debitorul întreținerii solicită reducerea sau sistarea întreținerii această calitate pasivă aparține creditorului întreținerii.

Mijloacele de probă așa cum am arătat la caracterizarea obligației de întreținere sunt reprezentate prin orice dovadă, fiind necesară conform legii efectuarea raportului de anchetă psihosocială.

Hotărârile judecătorești în această materie nu se bucură de autoritate absolută de lucru judecat, ci doar relativă întrucât părțile, fie creditor, fie debitor pot cere modificarea obligației inițiale stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

În această materie , hotărârile judecătorești nu sunt supuse apelului, ci numai recursului.

Codul de procedură civilă prevede că hotărârile pronunțate în această materie sunt executorii-provizoriu-de drept (1), instanța de fond dispunând din oficiu înființarea popririi pe veniturile debitorului ( salariu etc.).

Poprirea se înființează fără somație; terțul poprit ( organul administrativ sau societate unde lucrează debitorul) fiind obligat să rețină sumele de bani din veniturile datorate din muncă sau din alte prestații conform legislației actuale (2).

(1) art. 448 alin. 4 codul de procedură civilă.

(2) art. 780 – art. 783 noul cod de procedură civilă

Tot conform actualei legislații, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorie și nici pentru obligația de întreținere : alocația de stat, îndemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele pentru maternitate, ajutoare în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele și alte asemenea îndemnizații(1).

În materia obligației de întreținere, instanțele, la pronunțarea hotărârilor judecătorești, vor avea în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată partea care a pierdut procesul. În sarcina acesteia se vor stabili cheltuielilor de judecată potrivit noului cod de procedură civilă(2). Acest punct de vedere este aplicabil și în materia stabilirii și modificării pensiei de întreținere.

Cheltuielile de judecată constau în taxele de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, experților, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport, eventual de cazare dacă este cazul, conform dispozițiilor noului cod de procedură civilă (3).

Se poate susține că debitorul obligației de întreținere chiar dacă recunoaște la primul termen de judecată pretențiile creditorului reclamant, nu ar putea fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată pentru că de regulă se consideră în culpă dacă nu și-a executat anterior această obligație.

Așa cum am arătat, hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept dacă procesele în care s-au pronunțat au ca obiect sume datorate cu titlul de obligație, de întreținere sau ca alocație de stat.

(1) art. 729 pct. 7 noul cod civil

(2) art. 451 – 454 noul cod de procedură civilă

(3) art. 451 alin. 1 noul cod de procedură civilă

În ceea ce privește hotărârile prin care s-a constatat paternitatea copilului din afara căsătoriei, chiar dacă s-a stabilit și pensia de întreținere datorată, acestea nu sunt executorii de drept nici în partea privitoare la pensia de întreținere, însă instanța poate încuviința execuția vremelnică cu respectarea dispozițiilor legale consacrate în noul cod de procedură (1).

Secțiunea 3

Răspunderea juridică pentru neexecutarea obligației legale de întreținere

Noul cod civil stabilește obligația părinților de a întreține copilul lor minor (2).

Desigur că prejudiciul cauzat creditorului obligației de întreținere prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare, cu întârziere a acestei obligații

dacă provoacă creditorului prejudicii, poate angaja răspunderea civilă delictuală a debitorului în condițiile dreptului comun (3)

Menționăm că și noul cod penal în art. 378 alin. 1 literele a, b și c sancționează infracțiunea abandonului de familie cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă în cazurile privind :

– a) părăsirea, alungarea ori lăsarea fără ajutor a celui îndreptățit la întreținere.

– b) neîndeplinirea cu rea credință a obligației de întreținere prevăzută de lege.

– c) neplata cu rea credință timp de 3 luni a pensiei de întreținere stabilită pe cale judecătorească.

(1) art. 449 noul cod de procedură civilă

(2) art. 499 noul cod civil

(3) art. 1357 noul cod civil

CAPITOLUL VII

Concluzii

Obligația legală de întreținere are caractere juridice proprii care subliniază deosebirea dintre aceasta și celelalte obligații impuse subiectelor de drept sau asumate de către asemenea subiecte.

Având ca scop final asigurarea existenței, obligația legală de întreținere se deosebește de obligațiile din dreptul comun, fără însă ca dreptul comun să nu aibă totuși unele aplicații în materia obligației legale de întreținere.

Necesitatea caracterului imperativ al reglementării obligației de întreținere este o consecință a nevoilor cu aspecte pe care viața de toate zilele le diferențiază la fiecare pas. Acest caracter nu poate rămâne rigid, eficiența lui depinzând de posibilitățile de adaptare a și dizpozițiilor legale la diversitatea cazurilor concrete.

Obligația de întreținere față de copii decurge din autoritatea părintească.

Conform dispozițiilor legale în vigoare, autoritatea părintească este un ansamblu de drepturi și îndatoriri care se referă atât la persoana cât și la bunurile copilului (1).

Aceste drepturi și îndatoriri aparțin în mod egal ambilor părinți, după cum am mai arătat.

Actuala legislație folosește noțiunea de autoritate părintească, spre deosebire de cea anterioară ce se referea la ocrotirea părintească(2).

art. 483 alin. 1 noul cod civil

Codul Familiei (1954)

Noul cod civil a urmărit să sublinieze latura de forță a instituției de autoritate părintească întrucât se referă la obligațiile pe care le au părinții față de copii, întărirea poziției copilului sub aspectul interesului sau la ocrotirea nevoilor sale.

Menționăm că actuala legislație folosește noțiunea de responsabilitate părintească (1) în baza "Convenției ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului, convenție ratificată de România(2)

Caracterele juridice ale autorității părintești au în vedere numai interesul superior al copilului, decurgând de aici următoarele principii, așa cum am arătat și în considerentele anterioare.

– legalitatea (3).

– autoritatea părintească aparține în mod egal ambilor părinți (4).

– asimilarea condițiilor juridice a copilului din afara căsătoriei și a celui adoptat cu aceea a copilului din căsătorie (5).

– asocierea copilului la toate deciziile care-l privesc în raport cu vârsta și gradul său de maturitate (6)

(1) Legea nr. 272/2004.

(2) Dreptul Familiei – Editura Hamangiu 2014 – Ioana Niculae – pag. 206.

(3) art. 513 din noul cod civil.

(4) art. 483 din noul cod civil.

(5) art. 260, 448, 471 din noul cod civil.

(6) art. 483 alin. 2 din noul cod civil.

– independența patrimonială dintre părinți și copii conform legislației actuale în sensul că părinții nu au niciun drept asupra bunurilor copilului ș invers, nici copilul asupra bunurilor părinților, afară de dreptul la moștenire și, evident, la întreținere (1).

– reprezentarea de către părinți în cazul copiilor minori până la 14 ani, precum și încuviințarea actelor juridice civile ale acestora, ulterior până la majoratul copiilor (2).

Fundamentul obligației de întreținere nu rezultă în mod expres din dispozițiile legale privitoare la nașterea, ordinea de îndeplinire și executare a obligației, aceasta fiind o sarcină între anumite categorii de persoane în scopul de a le asigura satisfacerea nevoilor de existență, deci o îndatorire elementară de solidaritate familială (3).

Aceasta idee se regăsește în doctrina franceză care are în vedere persoana ce dispune de resurse eficiente pentru acoperirea necesităților altei persoane aflate în nevoie pentru a putea trăi. Se face diferența în doctrina franceză între obligația de întreținere și pensia de întreținere, prima fiind o îndatorire legală a părinților care trăiesc împreună, a doua constând în prestația de natură financiară a părintelui obligat prin lege să o execute când părinții sunt despărțiți.

Interdicția renunțării la dreptul de întreținere a avut în vedere umanismul și normele morale pe care trebuie să le respecte persoanele apropiate de cei în nevoie fie prin legături de sânge, relații de familie sau altele asemănătoare.

(1) art. 500 din noul cod civil.

(2) art. 501 din noul cod civil.

(3) obligația legală de întreținere – Editura Hamangiu 2014 – Ioana Nicolae pag. 207

Superioritatea legislației noi constă în faptul că este clară, explicativă și creată pentru apărarea intereselor copilului minor în toate cazurile supuse soluționării.

Legislația actuală trebuie cunoscută și însușită corect pentru o bună aplicare în practică în vederea soluționării cu simț de răspundere de către cei în cauză, cu privire la spețele în care sunt copii minori.

De lege ferenda, propun ca în viitor instanțele judecătorești sesizate cu soluționarea cererilor de îndeplinire a obligațiilor de întreținere a copiilor să hotărască nu numai de îndată cu caracter executoriu îndeplinirea acestor obligații, ci să urmărească și îndeplinirea lor efectivă prin executorul judecătoresc sesizat cu acestea.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Albu – „Dreptul Familiei”

Editura Didactică și Pedagogică – București 1975

Marieta Avram – „Drept Civil – Familia”

Editura Hamangiu – București 2013

Alexandru Bacaci, Viorica – Claudia Dumitrache, Cristina – Codruța Hageanu – „Dreptul Familiei în reglementarea noului Cod Civil – ediția a VII-a

Editura C. H. Beck – București 2012

Teodor Bodoască, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei – „Dreptul Familiei – curs universitar – Ediția a II-a revăzută și adăugită

Editura Universul Juridic – București 2013

Laura Cetin Voiculescu – „Dreptul Familiei – note de curs și manual de seminar, conform noului cod civil”

Editura Hamangiu – București 2012

Viorel Mihai Ciobanu, Traian Cornel Briciu, Claudiu Constantin Dinu – „Drept Procesual Civil – Drept Execuțional Civil – Arbitraj – Drept Notarial – Curs de bază pentru licență și masterat (seminarii și examene)”

Editura Național – București 2013

Andreea Drăghici, Ramona Duminică – „Obligația legală de Întreținere”

Editura Universul – București 2014

Gabriela Cristina Frențiu – „Comentariile Codului Civil – Familia”

Editura Hamangiu – București 2012

Gabriela Cristina Frențiu – „Dreptul Familiei – Practica Judiciară conform Noului Cod Civil”

Editura Hamangiu – București 2013

10) Oana Ghiță, Roxana Gabriela Albăstroiu – „Dreptul Familiei – Regimuri matrimoniale – Sinteze – Teste grilă”

Editura Hamangiu – București 2013

11) Cristina Codruța Hagianu – „Dreptul Familiei și Actele de Stare Civilă”

Editura Hamangiu – București 2012

12) Lucia Irimescu – „Curs de Dreptul Familiei”

Editura Hamangiu – București 2015

13) Dan Lupașcu, Cristina Mihaela Crăciunescu – „Dreptul Familiei în Noul Cod Civil”

Editura Universul Juridic – București 2011

14) Bogdan Dumitrache Moloman – „Dicționar de Dreptul Familiei”

Editura Universul Juridic – București 2012

15) Ioana Nicolae – „Dreptul Familiei – în Context național și în raporturile de drept internațional privat”

Editura Hamangiu – București 2014

16) Marinela Uliescu – „Noul Cod Civil – Studii și Comentarii”

Editura Universul Juridic – București 2012

17) Flavia Barbur – „Câteva Aspecte Importante din Viața Minorului Cu Privire La Care Părinții Decid Împreună”

Pandectele Române nr. 9/2014

18) Constituția României – art. 48 Familia

19) Noul Cod Civil și Legea 71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil

20) Noul cod penal – art. 378 – Abandonul de familie

21) Codul Familiei – abrogat la 1 Octombrie 2011

22) Declarația Universală a Drepturilor Omului

23) Convenția Europeană a Drepturilor Omului