Metodica Cercetarii Infractiunilor Privind Traficul Ilicit DE Droguri
METODICA CERCETĂRII INFRACȚIUNILOR
PRIVIND TRAFICUL ILICIT DE DROGURI
CUPRINS
INTRODUCERE
1. CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND TRAFICUL ILICIT DE DROGURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
1.1. Caracteristica criminalistică și criminologică a infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri după materialele statistice ale Republicii Moldova
1.2. Particularitățile pornirii procesului penal și circumstanțele ce urmează a fi stablilite în astfel de cauze
2. TACTICA PREGĂTIRII ȘI EFECTUĂRII ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ETAPA INIȚIALĂ A CERCETĂRILOR
2.1.Valorificarea informațiilor speciale de investigații în etapa inițială a cercetărilor
2.2. Situațiile tipice de urmărire penală în astfel de cauze
2.3. Tactica pregătirii și realizării reținerii bănuitului
2.4. Cercetarea la fața locului și examinarea materialelor de probă
2.5. Tactica efectuării perchiziției și a ridicării de obiecte și înscrisuri
2.6. Audierea persoanelor bănuite (învinuite
2.7. Particularitățile valorificării cunoștințelor speciale în cadrul investigării traficului ilicit de droguri
3. REALIZAREA ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ETAPA ULTERIOARĂ A CERCETĂRILOR
3.1. Tactica efectuării ascultării martorilor
3.2. Particularitățile confruntării și altor acțiuni de urmărire penală
3.3 Măsuri de prevenire a infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1. Analiza dos. penal nr.2007338015 de învinuire a cet. S.M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 al.(3) lit. (b) Cod Penal al Republicii Moldova Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor
INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare este detreminată de faptul că, în ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund și tragic al lumii contemporane, în condițiile în care, anual, miliarde de dolari și sute de mii de oameni sunt antrenați în acest mariaj al morții numit „Traficul și consumul ilicit de droguri”. În perspectiva anilor viitori, amploarea acestui fenomen este deosebit de îngrijorătoare. La ora actuală, fenomenul traficului de substanțe narcotice reprezintă una dintre cele mai extinse forme de manifestare a criminalității, care, într-un termen record, a înregistrat proporții mari și inacceptabile pentru societatea noastră.
În ultimul deceniu, traficul de substanțe narcotice a devenit o problemă majoră atît la nivel național cît și internațional, problemă ce se agravează constant. Fenomenul nu este episodic, implicând un număr redus de persoane, ci are profunde implicații de ordin social, economic și afectează numeroase persoane și țări.
Alegerea temei este dictată, în primul rând, de interesul vădit pe care îl manifestăm față de activitatea celor preocupați cu descoperirea infracțiunilor privind traficul de droguri. Cu cât acestei probleme i se va atrage o atenție mai mare, cu cât cetățenii republicii noastre vor fi mai bine informați, prin toate mijloacele posibile și vor cunoaște adevărul, cu atât infractorilor de orice natură le va fi mai greu să supraviețuiască. Ne propunem abordarea unui șir de probleme cu cercetarea unor aspecte penale, procesual-penale, strategiilor metodice destinate combaterii traficului de droguri.
Scopul și obiectivele proiectului. Scopul lucrării de față este analiza doctrinei criminalistice privind cercetarea infracțiunilor a traficului ilicit de droguri, elaborarea pe această bază a unor concluzii și recomandări practice orientate spre perfecționarea activităților practice de cercetare a acestor categorii de infracțiuni. Din scopul menționat au decurs și obiectivele studiului nostru: – a formula noțiunea de droguri; – a determina conceptele de bază formînd sistemul de referință în investigarea fenomenului circulației ilegale a substanțelor narcotice, psihotropice; – a expune sarcinile de pregătire în vederea cerectării traficului ilicit de droguri; – a arăta metodele și tactica de efectuare a acțiunilor de urmărire penală la etapa inițială și ulterioară a cercetărilor; – a caracteriza măsurile de prevenire a acestor categorii de infracțiuni.
Metodologia cercetării o constituie teoria de cunoaștere și cea dialectică, investigațiile fundamentale și aplicative ale științei contemporane de drept penal, drept pocesual penal și criminalistică. În elucidarea subiectului propus spre investigare au fost utilizate și alte metode de cunoaștere științifică, cum sunt: metoda logică, care reprezintă aplicarea procedeelor analizei și sintezei, argumentarea pe cale deductivă; metoda juridică, penal-comparativă, metoda istorică, metoda cantitativă, metoda pedagogică și statistică care au permis o cercetare riguros științifică a problematicii traficului ilicit de droguri și metodologia cercetării acestui tip de infracțiuni.
Baza normativă a cercetării o constituie prevederile Constituției Republicii Moldova [1], ale Codului penal și de procedură penală a Republicii Moldova în vigoare [2,3], Legea Republicii Moldova Nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor [4], alte acte normative departamentale ce țin de domeniul criminalisticii, activității speciale de investigații și profilactice a infracțiunilor [5,6,7,8].
Importanța teoretică și valoarea aplicativa a proiectului. Importanța teoretică a cercetării efectuate constă în aceea că în ea se conține rezultatul unei analize complexe a stării actuale a literaturii de specialitate privind metodica cercetării infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri, în baza căreia se formulează concluzii și recomandări, a căror realizare va optimiza aplicarea cunoștințelor criminalistice de specialitate în cercetarea acestor categorii de infracțiuni pe parcursul procesului penal. Valoarea aplicativă a proiectului prin modul de expunere, credem permite utilizarea ei în procesul de instruire juridică profesională a studenților, dar și ca ghid practic la dispoziția practicienilor în activitatea profesională de combatere a criminalității.
Sumarul compartimentelor proiectului.
În primul compartiment „Considerații preliminare privind traficul ilicit de droguri în Republica Moldova” ne-am referit la aspectele introductive ale temei. Am debutat cu noțiunea, caracteristica aspectului penal, structura și caracteristica criminologică și criminalistică a acestei categorii de infracțiuni după materialele statistice ale Republicii Moldova, precum și analiza istoriografică în evoluția ei firească a problemei abordate.
În compartimentul al doilea „Tactica pregătirii și efectuării acțiunilor de urmărire penală în etapa inițială a cercetărilor” am enumerat și descris particularitățile efectuării unui șir de acțiuni procesuale și extraprocesuale la etapa inițială de cercetare (rețineri, confruntări, audieri, diverse percheziții, ridicări de obiecte și documente, dispuneri de expertize și constatări tehnico-științifice ș.a.), ne-am referit la reglementarea juridică a activității organelor speciale de investigații, care de-a lungul timpului s-a modificat în repetate rânduri.
În compartimentul al treilea „Realizarea acțiunilor de urmărire penală în etapa ulterioară a cercetărilor” se analizează acțiunile de urmărire penală la etapa ulterioară de cercetare a infracțiunilor săvârșite de traficanții de droguri (ascultarea martorilor, diverse confruntări și alte acțiuni de urmărire penală).
Nu puteau fi trecute cu vederea și măsurile de prevenire și profilaxie a infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri.
1. CONSIDERAȚII PRELIMINARE PRIVIND TRAFICUL ILICIT DE DROGURI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
1.1. Caracteristica criminalistică și criminologică a infracțiunilor privind traficul
ilicit de droguri după materialele statistice ale Republicii Moldova
La începuturile folosirii stupefiantelor de către oameni, drogul a fost găsit în stare naturală în mediul înconjurător, în anumite zone geografice al globului pământesc. Percepîndu-se inițial doar aparența de bine pe care drogul o furniza omului, a apărut interesul pentru răspândirea sa. O astfel de evoluție a permis ca astăzi, omenirea să se vadă efectiv amenințată de această “ciumă” a perioadei contemporane.
O primă definiție a drogului, ce se regăsește în Dicționarul Explicativ al Limbii Române este: „drogul reprezintă acea substanță de origine vegetală, animală sau minerală, care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant”.
În sens popular, prin droguri se înțelege orice substanță căreia îi sunt atribuite proprietăți curative, dar al căror efect este necontrolabil, uneori nociv. Din timpuri străvechi, oamenii, au constatat că unele plante au proprietăți ce pot înlătura diferite dureri, pot vindeca anumite afecțiuni și totodată pot provoca unele senzații plăcute. Cert este faptul că asupra individului toate drogurile au doar la început un efect pozitiv de stimulare a plăcerii, curiozității de exploatare, capacității de muncă, de îndepărtare a durerii, insomniei, foamei, oboselii, epuizării, precum și a fricii [40, p.9].
După definiția clasică adoptată de Organizația Mondială a sănătății, drogul este o substanță care absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe din funcțiile acestuia, iar în sens farmacologic, drog este denumită orice substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei administrare abuzivă poate crea o dependență fizică sau psihică, ori poate provoca tulburări grave ale activității cerebrale, ale percepției, comportamentului ori conștiinței. Deasemenea, „drogurile” sunt substanțe naturale sau sintetice folosite de consumatori pentru acțiunea lor asupra psihicului (acțiune psihotropă) – ca stimulente sau ca sedative ale activității mentale, modificând senzațiile și percepțiile [20, p.6].
Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde și mai tragice ale contemporanietății. Anual miliarde de dolari sunt deturnați în scopuri antisociale, „umflînd buzunarele” unor bande de criminali și traficanți de droguri, care sfidează autoritățile și legile statelor civilizate [40, p.35].
Drogurile au ajuns o problemă de sănătate, atît pentru individul consumator, cît și pentru cei din jurul lui, adică o problemă de sănătate publică prin tulburările de comportament ale acestuia. Individul, care consumă droguri, devine asociabil, comite acte antisociale [39, p.528], se poate sinucide sau poate omorî pe alții direct sau prin comiterea de accidente rutiere.
Efectele consumului de substanțelor narcotice se resimt nu numai pe plan social ci și sub aspect juridic. Una din direcțiile activității grupărilor criminale, ce aduc un prejudiciu colosal intereselor societății este traficul ilicit de droguri. Narcobusinessul a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri, tot mai mulți cetățeni ai țării noastre se implică în traficul internațional de droguri, iar după sum se cunoaște, în lume există foarte multe persoane care se dădeau consumului abuziv de stupefiante, existînd o strînsă legătură între toxicomanie și criminalitate, inclusiv și în exclisivitate, cea organizată [17, p.103].
Situația consumului ilicit de substanțe narcotice și a infracțiunilor legate de ele în Republica Moldova nu ne permite să vorbim despre o perspectivă optimistă în acest sens, ceea ce este carecteristic nu numai pentru țara noastră, ci și pentru majoritatea țărilor lumii.
În ultimii ani, Republica Moldova a devenit unul dintre cele mai atractive segmente de tranzitare a substanțelor narcotice și psihotrope. Se reduce considerabil vîrsta medie a persoanelor consumatoare de droguri, constituiind la moment 13- 14 ani. Drogurile afectează practic toate structurile societății. Dacă pînă nu demult consumatorii de droguri proveneau, de regulă, din categoriile mai sărace ale societății, în prezent sunt afectate și persoane care provin din familii destul de asigurate din punct de vedere material [15, p.225-226].
În pofida acțiunilor întrep], se poate sinucide sau poate omorî pe alții direct sau prin comiterea de accidente rutiere.
Efectele consumului de substanțelor narcotice se resimt nu numai pe plan social ci și sub aspect juridic. Una din direcțiile activității grupărilor criminale, ce aduc un prejudiciu colosal intereselor societății este traficul ilicit de droguri. Narcobusinessul a devenit una dintre cele mai profitabile afaceri, tot mai mulți cetățeni ai țării noastre se implică în traficul internațional de droguri, iar după sum se cunoaște, în lume există foarte multe persoane care se dădeau consumului abuziv de stupefiante, existînd o strînsă legătură între toxicomanie și criminalitate, inclusiv și în exclisivitate, cea organizată [17, p.103].
Situația consumului ilicit de substanțe narcotice și a infracțiunilor legate de ele în Republica Moldova nu ne permite să vorbim despre o perspectivă optimistă în acest sens, ceea ce este carecteristic nu numai pentru țara noastră, ci și pentru majoritatea țărilor lumii.
În ultimii ani, Republica Moldova a devenit unul dintre cele mai atractive segmente de tranzitare a substanțelor narcotice și psihotrope. Se reduce considerabil vîrsta medie a persoanelor consumatoare de droguri, constituiind la moment 13- 14 ani. Drogurile afectează practic toate structurile societății. Dacă pînă nu demult consumatorii de droguri proveneau, de regulă, din categoriile mai sărace ale societății, în prezent sunt afectate și persoane care provin din familii destul de asigurate din punct de vedere material [15, p.225-226].
În pofida acțiunilor întreprinse pe plan național și internațional, problema extinderii drogurilor devine din ce în ce mai alarmantă. În acest scop, intențiile traficanților devin tot mai vădite, transformăndu-se într-o idee fixă.
Abuzul și traficul de droguri în Republica Moldova prezintă pentru generația actuală și cea viitoare o amenințare distructivă. Anual, mii de tineri cad pradă drogurilor, fapt ce le pune în pericol sănătatea lor și bunăstarea membrilor familiei care, totodată, devin victime indirecte ale acestui flagel. Populația Republicii Moldova are în rîndurile sale nici mai mult, nici mai puțin de peste 60.000 consumatori de droguri, potrivit evidențelor operative ale poliției.
S-a constatat, că la începutul anilor 1990, Republica Moldova a devenit o țară consumatoare de droguri, bazîndu-ne pe situația geografică – o țară de tranzit a produselor narcotice, precum și una producătoare a materiei prime – plante cu conținut narcotic ce sunt vîndute nu numai pe piața internă, dar și in statele vecine [37, p.22-23].
Cercetările din ultimele decenii au arătat că toate tipurile de narcotice dăunează sănătății, provocând dependență și neputându-se realiza un consum moderat, deoarece organismul cere în continuare drog, chiar dacă acesta este dăunător.
Astfel, pentru drogurile apreciate tradițional ca fiind licite, consumul este nerestrictiv, putând fi comercializate pe orice piață, încurajându-se chiar promovarea și publicitatea lor, pe când în ceea ce privește regimul juridic al drogurilor considerate ilicite, acesta este total diferit, în sensul că producția și vânzarea sunt sever încadrate, iar propaganda în favoarea lor este considerată ca fiind periculoasă și ca atare este nepermisă și sancționată penal [31, p.35-36].
Gradul prejudiciabil al infracțiunilor contra sănătății prejudiciabile și conviețuirii sociale decurge din însăși natura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Spre deosebire de Codul Penal al Republicii Moldova din 1961, care prevedea un șir întreg de infracțiuni legate de mijloacele narcotice, Codul Penal din 2002 a reunit toate activitățile ilegale privind circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor într-un singur articol.
Informația despre circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor, noțiunea și lista lor se conține în următoarele acte normative:
a) Convenția unică asupra stupefiantelor, adoptată la New York la 30 martie 1961, și Protocolul de modificare a acestei convenții, adoptat la Geneva la 25 martie 1972;
b) Convenția asupra substanțelor psihotrope, adoptată la Viena la 21 februarie 1971;
c) Convenția ONU contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, adoptată la Viena la 20 decembrie 1988;
d) Legea cu privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și precursorilor nr.382-XIV din 06.05.99;
e) Legea privind controlul și prevenirea consumului abuziv de alcool, consumul ilicit de droguri și de alte substanțe psihotrope nr.713-XV din 06.12.2001;
f) alte acte normative elaborate de Comisia Interdepartamentală de Combatere a narcomaniei și a narcobusinessului și de Comitetul permanent de control asupra drogurilor din cadrul Ministerului Sănătății și aprobate de Guvern.
Potrivit art.9 al Legii nr.382-XIV din 06.05.99, este interzisă cultivarea, prelucrarea sau utilizarea următoarelor plante care conțin substanțe narcotice: macului somnifer, cânepei și a arbustului coca. Cultivarea acestor plante poate fi autorizată numai în scopuri științifice sau pentru colectarea de semințe [11, p.447].
Deci, cad sub incidența răspunderii penale următoarele infracțiuni prevăzute de Codul Penal al Republicii Moldova: circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a percursorilor (art.217 – a se vedea anexa 1); circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor în scop de înstrăinare (art. 2171 ); circulația ilegală a precursorilor în scopul producerii sau prelucrării substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor (art. 2172); circulația ilegală a materialelor și utilajelor destinate producerii sau prelucrării substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor (art. 2173); sustragerea sau extorcarea substanțelor narcotice sau psihotrope (art.2174); consumul ilegal public sau organizarea consumului ilegal de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora (art.2175); introducerea ilegală intenționată în organismul altei persoane, împotriva voinței acesteia, a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor acestora (art. 2176); prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulație a substanțelor narcotice sau psihotrope (art. 218); organizarea ori întreținerea speluncilor pentru consumul substanțelor narcotice sau psihotrope (art. 219) [2].
Codul penal al Republicii Moldova nu se limitează la prevederile din art. 217, 218 și 219, dar mai incriminează două componente de infracțiuni legate de consumul ilegal de droguri (art. 209 din Capitolul VII – Infracțiuni contra familiei și minorilor și art. 248 din capitolul X – Infracțiuni economice). Întrucât numărul consumatorilor de droguri este impunător printre minori și tineri, se poate afirma că în mediul consumatorilor de droguri se încetățenește termenul de narcomanie tinerească de tip heroinal și se conturează clar tendința de folosire a drogurilor ca mijloc de comunicare între tineri.
În această ordine de idei, este justificat faptul incriminării atragerii minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente și alte substanțe cu efect narcotizant, astfel articolul 209 al Codului Penal al Republicii Moldova prevede tragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente și alte substanțe cu efect narcotizant, iar articolul 248 în aln.2 și 5 contrabanda (trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice și psihotrope).
Analiza datelor din diverse surse disponibile (cazurile noi înregistrate de consum de droguri, sondajele cu privire la consumul de droguri, crimele înregistrate privind drogurile și sechestrările de droguri) denotă consumul de droguri preponderent din grupul canabiozelor, dar nu permite evidențierea tendințelor consumului problematic de droguri în totalitate.
Astfel, în anul 2013, pe teritoriul Republicii Moldova (cu excepția localităților din stînga Nistrului), au fost înregistrate 1333 cazuri noi de consum al drogurilor (în anul 2012 – 1138 cazuri).Din numărul persoanelor luate în evidență 114 fac abuz de narcotice fără a fi dependente, din numărul total 572 sau 6,5% sînt femei. În ultimii 3 ani se observă tendința de creștere a numărului de cazuri noi înregistrate de HIV printre utilizatorii de droguri injectabile. Prevalența HIV în rîndul utilizatorilor de droguri injectabile care sînt beneficiari ai programelor de reducere a riscurilor, a atins în anul 2012- 21,0%.
De asemenea, în pofida faptului că în ultimii ani numărul de persoane ce au decedat din cauza supradozării cu droguri s-a micșorat considerabil față de anii precedenți (în 2002 au decedat 131 persoane), datele disponibile rămîn a fi alarmante. Astfel, în anul 2012 au decedat 8 persoane, în 2013 – 10 persoane și tendințele la acest capitol riscă să evolueze, dacă nu vor fi întreprinse măsuri de rigoare în domeniul vizat. Totodată, se înregistrează un acces redus la serviciile de sănătate pentru persoanele dependente de droguri și lipsa anumitor tipuri de tratament și/sau a serviciilor posttratament.
Pe parcursul ultimilor ani s-a înregistrat o creștere a prețurilor cu amănuntul la extractul de opium, marijuană, heroină, cocaină și alte droguri, din cauza majorării importului ilegal din țările Europei de Vest. Cu toate aceastea, drogurile sînt destul de accesibile, deoarece Moldova, fiind o țară agrară, nu are necesitatea de a importa drogurile vegetale ce se prepară din materie primă mac și cînepă, deoarece acestea practic cresc pretutindeni.
Deși în perioada 2008-2010 pe teritoriul țării numărul infracțiunilor legate de droguri este în scădere (2012 – 2103 crime, 2013 – 1865, iar numărul de infracțiuni ce vizează comercializarea substanțelor narcotice constituie doar 15% din numărul total de infracțiuni ce țin de traficul illicit de droguri, se impune necesitatea activizării luptei contra persoanelor ce se ocupă de distribuirea drogurilor [6].
Analiza dependenței de droguri și a manifestării ei la etapa actuală în Republica Moldova, efectuată de specialiști în domeniu, ne permite să vorbim despre apariția unor tendințe de dezvoltare a acesteia.
În primul rînd, continuă procesul de răspîndire a substanțelor narcotice în societate, se majorează numărul narcomanilor și a consumatorilor de droguri, crește criminalitatea legată de traficul ilicit de droguri, înflorește narcobusinessul. În ultimii ani a apărut dendința alarmată a formării unei piețe de consum dictată de accesul liber la droguri.
În al doilea rînd, continuie să se lărgească geografia narcobusinessului. În Republica Moldova nu există niciun oraș care să nu fie cuprins de acest fenomen, întărindu-și pozițiile șî în localitățile rurale. Se năruie închipuirile despre faptul că răspîndirea drogurilor este legată de procesele migratorii.
În al treilea rînd, tot mai strînsă și mai evidentă devine legătura narcosituației din Republica Moldova cu cea de peste hotarele ei. Aceasta se întîmplă în condițiile în care țara noastră suportă toate consecințele negative ale funcționării pieței, reglate de cerere și ofertă.
În al patrulea rînd, tot mai înspăimîntătoare devin trăsăturile demografice ale dependenței de droguri. Printre narcomani se mărește atît numărul minorilor consumatori de droguri, cît și al femeilor. Medicii narcologi susțin că dacă cu 3- 4 ani în urmă vîrsta medie a narcomanilor constituia 16- 17 ani, astăzi, această categorie este completată cu persoane de 13- 14 ani.
În al cincilea rînd, în mediul deviant al narcomanilor și al consumatorilor de droguri și substanțe psihotrope tot mai mult pătrund acele grupe sau categorii ale populației care se bucură de o bunăstare materială, cu un nivel de viață mai ridicat.
În al șaselea rînd, s- a remarcat nepregătirea societății noastre vizavi de perceperea dependenței de droguri ca un simptom al unui conflict social.
În perioada contemporană narcomania și traficul de droguri a devenit o problemă globală, transformîndu-se într-un factor criminogen, care pune în pericol securitatea personală și securitatea statală, în ansamblu [14, p.407- 408].
Cercetătorii criminaliști sunt preocupați de clarificarea mecanismului săvîrșirii traficului de droguri, elaborarea unor mijloace tehnice adecvate, procedee tactice, recomandări metodice, îndreptate spre ușurarea activității de investigare a infracțiunilor de acest gen. Aceste eforturi vorbesc despre pericolul care îl prezintă aceste fapte.
Criminalitatea, în diversele ei forme și manifestări, nu are limite nici în spațiu și nici în timp, măcinînd ca o tumoare organismul social, amenințînd viața și bunăstarea fiecărui cetățean, diminuînd calitatea vieții în asamblu [26, p.5].
1.2. Particularitățile pornirii procesului penal și circumstanțele ce urmează a fi
stablilite în astfel de cauze
Punctul de plecare a organului de urmărire penală constă în clarificarea esenței acțiunilor infracționale. Cît se poate de repede trebuie distinse elementele constitutive ale faptei, iar informația cu privire la activitatea grupării criminale poate fi obținută din diferite surse.
Activitățile legate de circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor, producerea, utilizarea și procurarea de utilaj pentru fabricarea substanțelor narcotice și psihotrope, cultivarea și utilizarea de plante care conțin astfel de substanțe se află sub controlul statului și sînt dirijate de el prin Comisia Interdepartamentală de Combatere a Narcomaniei și Narcobusinessului [4], în scopul promovării politicii statului în domeniul utilizării substanțelor narcotice, psihotrope și a precursorilor [7].
Calea operativă de acumulare a informației despre infracțiune este una din cele mai des întâlnite, dar nu pot fi trecute cu vederea rezultatele cercetării la fața locului, examinarea unor documente, care denotă activitatea criminală, descoperirea mijloacelor aflate în dotarea infractorilor, folosite la săvârșirea infracțiunilor, ascultarea martorilor oculari, victimelor infracțiunilor, precum și alte mijloace materiale de probă ridicate.
În acumularea acestei informații, nu trebuie să fie cointeresat numai ofițerul de urmărire penală, în paralel cu acesta, se include și organul cu funcții de investigație specială. Concluziile ofițerului de urmărire penală se confruntă cu rezultatele activității speciale de investigații. Atunci, când aceste date coincid, se poate înainta sigur spre acțiuni, care ar putea curma și lichida activitatea ilicită a infractorilor [38, p.88].
O particularitate a etapei inițiale de cercetare a infracțiunilor privind circuitul ilegal al drogurilor este pornirea urmăririi penale, de regulă, în urma realizării materialelor operative de investigație. Ea este bazată pe acumularea informațiilor despre circumstanțele și condițiile în care se înfaptuiesc aceste infracțiuni. Factorii mai puțin evidenți ai infracțiunilor cercetate presupun folosirea datelor operative la pregătirea eficientă a legăturilor dintre ofițerii de urmărire penală și serviciile operative. Schimbul de informație între ofițerul de urmărire penală și lucrătorii operativi, în perioada pregătirii materialelor operative pentru realizare, contribuie la alegerea rațională a locului și timpului înfăptuirii acțiunilor de urmărire penală inițiale, planificării și stabilirii participanților la infracțiuni, depistarea, fixarea procesuală a urmelor infracțiunii (dovezi de bază – drogul, de asemenea obiectele și accesoriile necesare pentru fabricare, păstrare și realizare). Participarea ofițerului de urmărire penală la organizarea, planificarea și pregătirea acțiunilor de urmărire penală inițiale sunt dictate nemijlocit în faza preliminară și de rezultatele realizării materialelor operative.
Conținutul recomandărilor metodice criminalistice, referitoare la activitatea de cercetare a infracțiunilor privind traficul de droguri, include:
1. Acumulatrea de informații cu privire la direcția principală a activității criminale privind traficul de droguri – determinarea direcției principale de activitate a criminalilor la etapa incipientă de cercetare, are o importanță aparte, deoarece pot fi scoase în evidență un șir de date despre: regiunea activității infracționale; nivelul sau gradul de periculozitate al infractorilor; stabilirea faptului săvârșirii altor tipuri de infracțiuni, care nu se încadrau în planul strategic al infractorilor; stabilirea activității concrete cu elucidarea întregii activități criminale a participanților la traficul de substanțe narcotice.
2. Asigurarea rolului practic al recomandărilor metodice în activitatea de cercetare a acestor infracțiuni, presupune crearea unui sistem viabil al activității de combatere a crimelor, care ar putea să asigure superioritatea, în plan strategic și tactic a organelor abilitate cu asemenea împuterniciri, pentru a avea posibilitatea să anihileze posibilele încercări de a împiedica cercetarea.
3. Folosirea iscusită a unor procedee, care anterior în cazuri similare au dat rezultate pozitive – în situații complexe, controversate, datorită perseverenței și practicii îndelungate de activitate, ofițerul de urmărire penală recurge la unele procedee care îi vor permite să facă față împrejurărilor dificile. Pe parcursul cercetării traficului de droguri, pot fi întâlnite situații artificial create pentru a induce în eroare organul de urmărire penală.
4. Necesitatea evidenței activității criminale anterioarei- în activitatea de planificare curentă, trebuie să se țină cont de specificul tuturor infracțiunilor de acest gen săvârșite anterior. În dependență de specificul activității infracționale, trebuie planificată și activitatea de administrare a probelor. De exemplu, o grupare criminală specializată în săvârșirea infracțiunilor din domeniul rotației substanțelor narcotice, va parcurge un ciclu de operații ca: creșterea materiei prime; strângerea și prelucrarea; traficul și realizarea substanțelor narcotice.
5. Necesitatea asigurării interacțiunii colaboratorilor mai multor servicii în activitatea de combatere a activității infraționale a grupărilor traficanților de droguri, interacțiunea are o importanță deosebită, deoarece cât nu ar fi de mare dorința unui singur organ de urmărire penală să cerceteze, sub toate aspectele, activitatea criminală a unei grupări, acest lucru nu-i va reuși.
Când urmărim activitatea unei grupări criminale alcătuite din „profesioniști”, în interiorul căruia predomină disciplina, conspirația și supunerea strictă pe scara ierarhică, unde rolurile sunt din timp distribuite, este deosebit de dificil de a documenta, cerceta această grupare sub toate aspectele de către un singur organ. De aceea, se recomandă unirea forțelor mai multor servicii ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului de Justiție, Departamentul Instituțiilor Penitenciare, Serviciul de Informație și Securitate, precum și a altor instituții specializate, pentru obținerea rezultatului dorit.
Este cunoscut faptul că metodica criminalistică are la temelie un șir de principii – puncte de reper, idei fundamentale, bazate pe respectarea legii, care indică direcția de activitate, ce fel de recomandări criminalistice să folosim în cazul cercetării unei categorii de infracțiuni sau alta.
Continuarea cercetărilor, după efectuarea activităților care nu sufereau amânare, în fiecare caz aparte, este condiționată de specificul situațiilor de urmărire penală, de măsurile preconizate în scopul verificării lor și de caracterul măsurilor operative de investigație. Etapa ulterioară a cercetării începe, de obicei, după punerea sub învinuire a făptuitorilor.
În concluzie, la capitolul dat, putem spune că acțiunile inițiale au un caracter de neamânat, deoarece, prin tergiversarea lor am putea pierde probe valoroase în cauza cercetată și în legătură cu aceasta infractorii ar putea evita răspunderea penală. Este cunoscut faptul, că în rândul traficanților de substanțe narcotice, există persoane bine pregătite, care sunt preocupate cu distrugerea urmelor create la fața locului, precum și cu acțiuni de simulare a unor împrejurări ce nu au avut loc în realitate.
2. TACTICA PREGĂTIRII ȘI EFECTUĂRII ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ETAPA INIȚIALĂ A CERCETĂRILOR
2.1. Valorificarea informațiilor speciale de investigații în etapa
inițială a cercetărilor
Activitatea specială de investigații, conform prevederilor art.1 al Legii privind activitatea specială de investigații constituie un mijloc juridic de stat de apărare a intereselor statului, a integrității lui teritoriale, a drepturilor, libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale [5].
Reieșind din noțiunea dată putem menționa că această activitate constituie o muncă, o activitate juridică, social-utilă, a unor organe de stat competente, sînt împuternicite pentru a o exercita, îndreptată spre îndeplinirea unor sarcini și funcții social-utile.
Descoperirea oricărei infracțiuni mai mult sau mai puțin complicată poate fi efectuată cu eforturile unui grup de colaboratori ai organelor de interne, securității de stat ori a procuraturii. Anume în colaborarea reciprocă a diferitelor servicii ale organelor menționate rezidă succesul pozitiv [21, p.110].
Eficacitatea activității de prevenire și combatere a criminalității depinde de soluționarea unui șir de probleme cu caracter organizațional-tactic de utilizare în activitatea dată, a tuturor posibilităților și mijloacelor juridice, acordate de legislator organelor de stat împuternicite cu realizarea acestei activități. Unul din mijloacele juridice, utilizate de organele de stat de orientare anti-criminală, o constituie activitatea operativă de investigații.
Ofițerul de urmărire penală, împreună cu serviciile operative, trebuie să elaboreze variante de înfăptuire a acțiunilor de urmărire penală în așa mod, ca să excludă posibilitatea infractorilor de a distruge substanțele narcotice, alte dovezi și urme ale activității infracționale și, de asemeni, alte acțiuni posibile ce complică cercetarea.
Soluționarea sarcinilor urmăririi penale necesită folosirea nu numai mijloacelor procedurale, ci și a diferitelor măsuri operative investigative, legate de aplicarea forțelor și mijloacelor operative. De elaborarea tacticii operativ- investigative a activității organelor MAI și ale SIS se ocupă disciplinile științifice speciale, care examinează activitatea operativă [23, p.26].
Problemele cu care se confruntă colaboratorii organelor de drept în investigarea traficului de substanțe narcotice sunt marcate de următorii factori decisivi de importanță vitală, care depășesc practica obișnuită de investigare a infracțiunior.
Polițiștii antidrog trebuie să desfașoare activitățile specifice cu multă discreție, rapiditate și mai ales în cunoștinta de cauză, bazîndu-se pe experiența proprie ori a altor organisme polițienești. În aceste condiții mandatul privind reperarea în vederea neutralizării a unui laborator clandestin trebuie încredințat unor lucrători special instruiți și care dau dovadă, pe lînga spirit de observare, orientare rapidă, discernamânt și de răbdare întrucât într-o anchetă de o asemenea dificultate rezultatul final nu survine niciodată la termene scurte și planificate dinainte.
Analiza profundă a activității infracționale privind traficul de substanțe narcotice permite scoaterea în evidență a unor circumstanțe, care au contribuit la apariția, susținerea activității criminale, crearea unor condiții favorabile activității infracționale, clarificarea rolului persoanelor corupte din structurile statale, care favorizează săvârșirea crimelor.
Importanța cercetărilor efectuate în cadrul acestui domeniu al traficului de substanțe narcotice se bazează pe faptul că ele țin de miezul infracțiunii, adică deplasarea dintr-o localitate în alta, internațională sau internă.
Cercetările trebuie concentrate și divizate în trei faze: în Moldova, în țările de tranzit și în țările de destinație. În funcție de amploarea urmăririi penale și numărul de țări implicate, primul pas spre simplificarea și urgentarea procesului este de a stabili contactul cu organele de resort din aceste țări prin intermediul rețelei ofițerilor de legătură.
Narcobusinessmenii internațonali consideră Moldova nu numai ca un spațiu de rezervă pentru desfacerea stupefiantelor, ci și ca o sursă de producere a narcoticelor ieftine pentru a le furniza în țările occidentale [12, p.116].
În funcție de țara vizată, organul competent ar putea fi poliția aeroportului, trupele de grăniceri sau colaboratorii vamali ori ai serviciilor de imigrație. Scopul este ca prin rețeaua ofițerilor de legătură să se stabilească direcția cercetărilor, fapt care ar putea economisi mult timp și eforturi. Mai mult ca atât, ofițerii de legătură vor putea identifica bazele de date cu informații operative din diferite state care pot conține rapoarte despre deplasarea bănuiților și victimelor, spre exemplu în bazele de date ale serviciilor de combatere a acestor categorii de imfracțiuni, bazele de date ale poliției de frontieră, etc.
Locurile de lucru ale personalului care activează cu substanțe narcotice, psihotrope și/sau precursori, precum și depozitele de păstrare a acestora se înzestrează cu buton de alarmă, care este destinat transmiterii semnalului de alarmă organelor afacerilor interne, în caz de atac în timpul lucrului [8].
Activitățile premergătoare presupun obținerea unor informații, date referitore la fapta săvârșită și autorul ei pentru ca, pe baza acestora, organele competente sa decidă dacă este sau nu cazul să dispună începerea urmăririi penale. În funcție de locul și modul de operare, se poate recurge la urmatoarele mijloace de probă:
În cazul traficanților depistați la punctele de frontieră, la intrarea sau ieșirea din țară cu stupefiante asupra lor:
– procesele verbale încheiate de vameși sau cadre ale poliției de frontieră în care trebuie să se precizeze cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substanțe stupefiante, locurile unde au fost ascunse acestea, sortimentele și cantitățile, forma de ambalare și prezentare, metodele de ascundere precum și orice alte referitoare le acestea;
– rapoartele de constatare tehnico-criminalistică sau buletinele de analiză din care să rezulte că substanțele sau produsele în cauză sunt, ori conțin stupefiante;
– informațiile desprinse din declarațiile date de alte persoane audiate sau de complici ai acestora;
– fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau a percheziției corporale;
– obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în traficul de stupefiante, ori în mijloacele de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit ce se ridică conform art. 96-99 din Codul de procedură penală.
în cazul traficanților depistați în interiorul țării noastre:
– procesele verbale de prindere în flagrant cu substanțe stupefiante asupra lor ori în momentul vânzării-cumpărării, care trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de art.91 din Codul de procedură penală;
– fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant, în care vor fi prezentate stupefiantele găsite, locurile de ascundere, mijloacele folosite, persoanele implicate, locurile în care s-au săvârșit faptele etc.
– datele furnizate de martori oculari, la care se adaugă obiecte și înscrisun pe care traficanții le au asupra lor.
în cazul stupefiantelor abandonate sau ascunse:
pactica a demonstrat că sunt situații când produsele și substanțele stupefiante pot fi găsite abandonate. De exemplu, în raza unor puncte de frontieră, camere de hotel, sau ascunse în locurile de depozitare a bagajelor, toalete, săli de mese și alte locuri de acces public din mijloacele de transport. Astfel de situații pot apare atunci când persoanele implicate în traficul stupefiante s-au sesizat de intensificarea controlului vamal ori și-au dat seama că sunt urmăriteÎn împrejurarea arătată se impune o deosebită atenție, fiind necesară o cercetare amănunțită a locului în care substanțele au fost descoperite, efectuarea de fotografii și audierea persoanelor prezente. Produsele și substanțele trebuie să fie ridicate cu grijă, ambalate în mod corespunzător și predate specialiștilor în vederea descoperirii imprentelor sau oricăror alte urme ce pot contribui în final la identificarea și prinderea deținătorilor.
Eficacitatea muncii de descoperire și cercetare a infracțiunilor în mare măsură este condiționată de oportunitatea și plenitudinea efectuării acțiunilor de anchetă, precum și a măsurilor operative de investigație în etapa inițială a cercetării [24, p.7].
2.2. Situațiile tipice de urmărire penală în astfel de cauze
După cum se știe, fiecare infracțiune are un caracter individual, specific și irepetabil. Pornind de la aceasta, procesul cercetării și situații ce se formează la diversele ei etape se deosebesc printr-un specific anume, fapt ce la rîndul său determină necesitatea unei unei abordări creatoare a cercetării și inadmisibilitatea șablonului care uneori generează erori și neglijențe irepetabile [23, p.42].
În metodica de cercetare a unor genuri de infracțiuni un rol important le revine situațiilor tipice de urmărire penală. Situația tipică de urmărire penală fiind o abstracție științifică are o mare importanță în procesul de elaborare a versiunilor, planificarea practică și realizarea problemelor importante ale metodicii și tacticii criminalistice. În baza analizei situațiilor tipice de urmărire penală se elaborează versiunile de urmărire penală.
Evidențierea situațiilor tipice de urmărire penală, care apar la etapa inițială a cercetării, permite relevarea căilor și direcțiilor tipice de efectuare a activității de urmărire penală și a cercetării în întregime, alcătuirea algoritmului activității ofițerului de urmărire penală, pornind de la situația tipică cunoscută.
Din categoria situațiilor tipice de urmărire penală la etapa inițială a cercetărilor fac parte : existența faptei infracționale cînd bănuitul este cunoscut și reținut; existența faptei prejudiciabile cînd bănuitul este cunoscut, dar el se eschivează de la răspunderea penală; existența faptei prejudiciabile cînd făptuitorul nu este cunoscut.
În majoritatea cazurilor, la etapa inițială a cercetărilor, nu există date suficiente pentru desfășurarea procesului penal, fapt ce nu asigură, nici pe departe, posibilitatea explicării cauzei, cu atât mai mult soluționarea temeinică a acesteia. Prin urmare, organul investit cu aceste funcții se va afla într-o situație dificilă, dacă datele de care el dispune oferă mai multe explicații probabile a faptei și a împrejurărilor acesteia [19, p.25].
Pentru realizarea sarcinilor puse în fața ofițerului de urmărire penală, este necesară elaborarea iscusită a versiunilor criminalistice și efectuarea unui șir de acțiuni de cercetare. Eficacitatea urmăririi penale se asigură prin planificarea ei iscusită, care constă în organizarea cît mai rațională a activității de urmărire penală, menită să asigure descoperirea și cercetarea rapidă și deplină a infracțiunii.
Versiunile criminalistice dețin o poziție centrală în cadrul planului de urmărire penală, întrucît, prin ele se materializează una dintre metodele tactice fundamentale, menite să orienteze întrega activitate la stabilirea faptelor și împrejurărilor cauzei. Prin elaborarea versiunilor de urmărire penală, ofițerul de urmărire penală, obține o concluzie posibilă despre cauza evenimentului cercetat, sau a unei circumstanțe particulare a dosarului penal.
După elaborarea tuturor versiunilor de urmărire penală posibile, în cazul concret, se începe planificarea cercetării penale. Planificarea în cazul cercetării infracțiunilor privind traficul de droguri se manifestă în următoarele:
1) Se trasează acțiunile de urmărire penală, care sunt necesare de efectuat, pentru stabilirea circumstanțelor esențiale, în corespundere cu una sau alta dintre versiunile criminalistice (audieri, percheziții, examinări, reconstituiri, dispunerea expertizelor);
2) Se determină conținutul și volumul acelor acțiuni de urmărire penală, care sunt marcate pentru efectuare (ce este rațional de aflat de la martor, care întrebări de pus în fața expertului, ce de căutat la percheziție, care acțiuni de realizat la reconstituirea faptei);
3) Se stabilește consecutivitatea efectuării acțiunilor de urmărire penală planificate. Reieșind din caracterul infracțiunii și altor circumstanțe, ofițerul de urmărire penală hotărăște, care din acțiunile de urmărire penală desemnate trebuie de efectuat mai devreme, care mai târziu. Dacă această întrebare nu este gândită destul de minuțios la alcătuirea planului, atunci poate să fie comisă o greșeală serioasă.
4) Se determină tipul efectuării fiecărei acțiuni de urmărire penală planificate. Să admitem, că în cazul menționat mai sus, ofițerul de urmărire penală a hotărât în primul rând, să efectueze percheziția și pe urmă audierea. Luând o așa decizie, el, reieșind din cerințele legii și circumstanțele concrete ale cauzei, trebuie să determine ziua și ora efectuării percheziției. Luând în considerație că efectuarea percheziției în timp de noapte, în afara cazurilor care nu permit amânare, nu se permite și, de asemenea, probabilitatea aflării pe locul viitoarei percheziții a persoanelor, care interesează ofițerul de urmărire penală, se alege timpul (ziua, ora) cât mai convenabil pentru efectuarea acestei acțiuni de urmărire penală;
5) Se alege locul petrecerii acțiunii de urmărire penală. În unele cazuri așa o întrebare nu apare. Este evident, de exemplu, că examinarea locului infracțiunii trebuie de efectuat la locul săvârșirii acesteia, iar reconstituirea faptei – la locul petrecerii acelui eveniment, care se verifică;
6) Se determină paticipanții la acțiunea de urmărire penală. Această întrebare poate să aibă o semnificație mare pentru petrecerea examinării, experimentului judiciar și a altor acțiuni de urmărire penală, în legătură cu care trebuie de prevăzut participarea specialiștilor, experților medico-legali, învinuiților, victimelor și a altor persoane;
7) Se aleg mijloacele tehnico-științifice, care sunt necesare pentru efectuarea acțiunii de urmărire penală concrete;
8) Se stabilesc documentele, de asemenea alte persoane, care este necesar de invitat din instituții. În dependență de circumstanțele cauzei, deseori, este nevoie de planificat ridicarea documentelor, altor informații dintr-un loc determinat;
9) La metoda de cercetare în echipă a cauzelor complicate, în discutarea versiunilor și alcătuirea planului de urmărire penală participă toată echipa ofițerilor de urmărire penală. Prin aceasta se obține coordonarea activității membrilor grupului, se exclude dublarea, se asigură unitatea și finalitatea cercetării.
10) Se determină sarcinile cu caracter operativ de investigație. La cercetarea infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice, coordonarea acțiunilor de urmărire penală și celor operative de investigație are o mare însemnătate. De aceea, ofițerul de urmărire penală la alcătuirea planului trebuie să prevadă sarcinile pentru efectuarea acțiunilor de investigație.
Totul trebuie gândit, planificat și adus la îndeplinire în funcție de datele, informațiile și resorturile intime și care aparțin strict anchetei.
2.3. Tactica pregătirii și realizării reținerii bănuitului
Reținerea este o măsură privativă de libertate de scurtă durată, dar foarte utilă în stadiul inițial al pornirii procesului penal, ceea ce justifică folosirea ei numai în faza urmăririi penale.
Constituie reținere privarea persoanei de libertate a persoanei bănuite sau învinuite de săvîrșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an prin hotărîrea organului de urmărire penală pentru o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore în izolatoarele de detenție provizorie ale organelor afacerilor interne [3]. Termenul de reținere prevăzut de Constiuția Republicii Moldova, se referă la această măsură procesuală penală de constrîngere [1].
Noțiunea de flagranță semnifică prinderea făptuitorului în locul acțiunii sau imediat după săvîrșirea infracțiuni [34, p.24].
Prinderea în flagrant are menirea de a asigura tragerea la raspundere penală a traficanților la un moment mult mai apropiat de cel al săvîrșirii acțiunilor ce constituie elementul material al traficului de stupefiante, constituindu-se, în același timp, și într-un important factor de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului educativ al pedepselor aplicate.
Pentru a se putea realiza flagrantul în prealabil trebuie obținute cît mai multe date despre persoanele implicate, locurile, tranzacțiile și împrejurările în care se desfășoară asemenea fapte. În pregătirea, organizarea și desfășurarea constatării infracțiunilor flagrante, organele de cercetare pot să ia măsuri pentru a se folosi investigatori acoperiți ori livrări supravegheate, interceptări ori supravegheri telefonice.
De asemenea, momentul intervenției este deosebit de important întrucît făptuitorii trebuie prinși în momentul desfășurării uneia din acțiunile ilicite ce constituie infracțiune prevazută de legislația în vigoare. În asemenea situații percheziția corporală este obligatorie și se va desfășura cu deosebită atenție ținîndu-se seama de caracteristicile drogurilor, a substanțelor chimice esențiale și a precursorilor, de varietatea locurilor în care pot fi ascunse ori aruncate atunci cînd echipa de intervenție sosește la locul acțiuni.
În urma desfășurării acțiunilor de constatare a infracțiunilor în flagrant se pot extinde verificările, pot apărea situații noi, persoane implicate în rețea despre care nu se dețineau date utile în continuarea cercetărilor în cauza respectivă.
În marea majoritate a cazurilor, cei prinși în flagrant sunt vînzătorii de droguri, cărăușii de heroină sau persoanele care îi însoțesc pentru a supraveghea predarea drogurilor.
În cazul traficului de stupefiante importanța constatării infracțiunii flagrante își găsește expresia în însele dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, respectiv :
Posibilitatea efectuării percheziției fără autorizarea procurorului;
Luarea măsurii reținerii ori, după caz, a arestării preventive fără îndeplinirea altor formalități;
Dreptul oricărei persoane de a prinde pe făptuitor și a-l conduce în fața autorităților.
În ceea ce privește folosirea procedurii speciale de urmărire și judecată, aceasta este exclusă. Surprinderea faptuitorului în executarea cel puțin uneia din acțiunile încriminate ca trafic de stupefiante echivalează cu stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunii și consumarea acesteia. Tot atît de adevărat este că unele din aceste fapte se comit în municipii, orașe, bîlciuri, tîrguri, porturi, aeroporturi, gări.
Ținând cont de pericolul social deosebit al infracțiunii de trafic de stupefiante – indiferent de modalitatea normativă de săvîrșire – și de necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, infracțiunea de trafic de stupefiante, deși poate fi constată în flagrant, se urmărește și se judecă potrivit procedurii obișnuite. Atunci cînd se analizează necesitatea și oportunitatea organizării reținerii bănuitului, organele de urmărire penală trebuie să țină cont de toate datele și informațiile, probele obținute pînă în acel moment, respectiv :
a) împrejurările în care se săvîrșește fapta și informațiile privitoare la modul de operare folosit de traficanți pentru a ascunde, transporta sau plasa drogurile;
b) persoanele semnalate că sunt implicate în activitatea infracțională (interesează naționalitatea, cetățenia, domiciliul sau reședința, persoanele din anturaj, antecedentele penale, metode, mijloace și moduri de operare folosite, locurile din care procură stupefiante);
c) timpul cînd infractorii plasează produsele ori substanțele stupefiante, cînd efectuează operațiuni privind circulația acestora sau, după caz, consumă drogurile în anumite locuri;
d) mijloacele de transport folosite pentru introducerea sau scoaterea din țară a produselor sau substanțelor stupefiante ori pentru deplasarea acestora dintr-un loc în altul sau dintr-o localitate în alta – tip, marcă și culoare, numar de înmatriculare – cui aparțin sau pe numele cărei persoane juridice sunt înmatriculate, conducătorii auto care le deserversc;
e) măsurile pe care le iau făptuitorii pentru a nu putea fi surprinși, respectiv folosirea anumitor coduri, parole, semnale;
f) dacă cei în cauză acționează înarmați ori folosesc – pentru a scăpa de urmărire – substanțe paralizante ori iritante;
g) dacă participanții la infracțiune sunt semnalați că fac parte sau au legături cu organizații internaționale specializate în traficul de arme, muniții ori materii explozive, contrabandă ori în acțiuni de spălare a banilor;
h) punctele de frontiera folosite cu predilecție de traficanți pentru intrarea sau ieșirea din țară, inclusiv persoanele care-și desfășoara activitatea în aceste locuri și cu care infractorii au legături.
Sarcinile înfăptuirii justiției în cauzele penale au fost astfel repartizate între organele judiciare, încît fiecare să poată contribui print-o activitate cu obiective limitate, la realizarea scopului procesului penal [30, p.9].
2.4. Cercetarea la fața locului și examinarea materialelor de probă
Cercetarea la fața locului este una din activitățile procedurale și de tactică criminalistică, întreprinse de organul de urmărire penală, ce se realizează la începutul urmăririi penale, în scopul cunoașterii nemijlocite a locului faptei, descoperirii, fixării și ridicării urmelor create în timpul săvârșirii infracțiunii, precum și pentru clarificarea altor împrejurări care au însoțit fapta. Ea trebuie făcută neîntîrziat și este o acțiune de neaminat [13, p.247].
Cercetarea la fața locului nu este un simplu act inițial de urmărire penală, ci o activitate de maximă importanță cu caracter de neînlocuit, imposibil de repetat în aceleași condiții și cu aceleași rezultate. Din punct de vedere criminalistic, această activitate, are ca principal scop strângerea datelor necesare care fac obiectul probațiunii, indiferent de natura infracțiunii, împrejurările și modul în care s-a activat.
Problematica ce trebuie să-și găsească rezolvarea pe parcursul cercetării infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice este deosebit de complexă și variată. Indiferent de modalitățile de comitere ori de particularitățile ce țin de realizarea concretă a infracțiunii, cercetarea la fața locului trebuie să clarifice, în principal, probleme ca: natura juridică a faptei; locul și timpul săvârșirii infracțiunii; metodele și mijloacele folosite pentru săvârșirea infracțiunii; identitatea și calitatea victimei; făptuitorii, calitatea acestora și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii; mobilul și scopul săvârșirii infracțiunii; condițiile și împrejurările care au generat, facilitat sau favorizat săvârșirea infracțiunii.
Locul faptei, în adevăratul înțeles al cuvîntului, este partea de loc sau de încăpere, sectorul în limitele căruiaau fost ori pot fi depistate urmele infracțiunii [22, p.7], iar sarcinile cercetării la fața locului în cazul infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice sunt:
– examinarea minuțioasă a ambianței locului faptei pentru reconstrucția imaginară a întregului mecanism al faptei săvârșite;
– fixarea tuturor modificărilor de orice natură, în perimetrul săvârșirii faptei, cu folosirea mijloacelor și procedeelor adecvate;
– descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor vizibile și a microurmelor infracțiunii;
Pornind de la datele pe care le oferă natura locului faptei, observarea și interpretarea modului de operare, activitatea ilicită săvârșită de infractori, precum și succesiunea săvârșită în cîmpul infracțional, organele de urmărire penală au posibilitatea să delimiteze suprafața de cercetat și să stabilească metodele concrete de cercetare. Prin observarea și interpretarea modului de operare, organele de urmărire penală trebuie să stabilească locul de unde va începe cercetarea, modul în care sa va face aceasta pentru a nu scăpa examinării nici o urmă sau un mijloc material de probă.
Pregătirea cercetării la fața locului se faca în două etape- la sediul organului judiciar și la locul faptei, fiecare constînd din anumite măsuri proprii, necesare pentru atingerea scopului urmărit [32, p.7].
În acceptiunea de loc al faptei intră urmatoarele: locurile din fabricile sau unitățile care produc medicamente pe bază de stupefiante; laboratoarele de analiză chimică și control ale unor astfel de medicamente; unitățile medico-farmaceutice, spitale, policlinici; depozite de materii prime sau de produse intermediare sau finite și zonele înconjuratoare; terenurile cultivate cu plante ce conțin substanțe toxice sau stupefiante; punctele de trecere a frontierei sau zonele limitrofe; locurile de cazare și distracție: hoteluri, moteluri, campinguri, restaurante, baruri, discoteci, cazinouri; porturi, aeroporturi, stații de cale ferată, oficii poștale; mijloace de transport – auto, navale, aeriene; unități școlare, cămine, unde s-au semnalat consumul și alte operațiuni interzise.
Se poate afirma că omul a fost preocupat de cunoașterea și descifrarea semnificației urmelor chiar de la apariția sa pe pămînt [35, p.9], iar la etapa cercetării lа fața locului este necesar să se ia în considerație particularitățile stabilirii criteriului subiectiv nu din acțiuni, ci din urmele acestora. De aceea, vor fi folosite procedee tactice pentru evidențierea urmelor acțiunilor printre obiectele cercetate și constituirea, în baza acestora, а structurii acțiunilor, inclusiv: obiectul, asupra căruia este orientată infracțiunea; urmele săvârșirii infracțiunii; urmele uneltelor și altor mijloace, dispozitive, utilizate în саdru1 acțiunii criminale; rezultatul acțiunii.
La clarificarea problemei metodelor și mijloacelor folosite la săvârșirea infraciunii, organul de urmărire penală trebuie să depună toate eforturile în scopul identificării instrumentelor folosite – mijloace tehnice de comunicare, substanțele narcotice propriu-zise, componenți separați, diverse substanțe toxice, sumelor importante de bani etc.
Descoperirea marii diversități de urme, în astfel de cazuri, este una din sarcinile importante ale cercetărilor la fața locului. Ele trebuie căutată atât în locurile de cazare a persoanelor bănuite, în imediata vecinătate, cât și în locurile de acces și de retragere a făptuitorului.
Toate constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului, toate urmele și mijloacele materiale de probă descoperite, relevate, fixate și ridicate vor trebui descrise amănunțit în cuprinsul procesului-verbal, respectând întocmai condițiile de fond și forma pe care trebuie să le îndeplinească acest principal mijloc de fixare al rezultatelor cercetate al locului săvârșirii infracțiunii. Este obligatorie consemnarea tuturor constatărilor făcute, indiferent dacă sunt urme, mijloace de probă ori alte constatări.
Cercetarea lа fața locului în cazul infracțiunilor legate dе traficul ilicit аl drogurilor se caracterizează prin anumite paricularități. La cercetarea terenului ре саге cresc plante narcoticogene, în procesul-verbal se va indica poziția acestui sector față unele puncte dе orientare, dimensiunile, proprietarul; specia plantelor narcoticogene, cantitatea (suprafața) și faza dе vegetație; alte specii care cresc ре plantația ilegală (numai plante narcoticog sau alte culturi); existența uneltelor agricole, altor mijloace tehnice, а îngrășămintelor minerale, construcțiilor, precum și descrierea acestora; ridicarea exemplarelor dе plante pentru efectuarea ulterioară a expertizei; numărul dе plante, dintre care аu fost selectate exemplare pentru expertiză; fotografierea; ridicarea urmelor depistate.
La efectuarea unei asemenea cercetări, este dе dorit să fie invitat un specialist agronom. Exemplarele plantelor depistate trebuie să fie ridicate, respectându-se normele procesuale și ambalate în modul corespunzător.
Cercetarea unei încăperi poate oferi mai multe informații probante asupra cauzei. Particularitățile acestei cercetări sunt determinate dе specificul infracțiunii săvârșite: desfacere, păstrare, sustragere, fabricare dе droguri sau întreținerea speluncilor pentru consumul lor [10, p.48].
Un loc deosebit ocupa cercetarea în laboratoarele clandestine pentru fabricarea substanțelor narcotice și substanțelor psihotrope. La asemenea cercetări, alături dе expertul-criminalist, este bine să participe și alți specialiști: chinologul, chimisul, iar uneori – și farmacistul. Anume ei pot să-i acorde ajutor ofițerului de urmărire penală în căutarea drogurilor și identificarea componenților din care în condiții meșteșugărești sau dе fabrică se produc substanțe narcotice, să prezinte vesela și dispozitivele folosite în fabricarea drogurilor. Tot acești specialiști sunt capabili să examineze notițele depistate în încăpere și să aprecieze care dintre ele se referă lа procesul dе sinteză а substanțelor narcotice. În procesul-verbal al acestei acțiuni se va reflecta: locul aflării și descrierea încăperii; amplasamentul și descrierea exterioară а substanțelor depistate (menționăm, сă obiectele depistate trebuie să fie fotografiate în асеl lос, unde аu fost depistate, dar nu după transferarea lor în locul, fie chiar mai potrivit pentru fotografiere); descrierea ambalajului materiei prime sau produsului finit; descrierea obiectelor care аu fost utilizate în procesul confecționării și fabricării sau consumului illicit al substanțelor narcotice.
Practica arată сă, delimitând locul cercetării, nu trebuie să ne limităm lа încăperea folosită pentru fabricarea drogurilor. În unele cazuri este rațional са cercetarea să se extindă în afara încăperii. Se cunosc cazuri, când fabricanții dе droguri aruncau peste geamuri și balcoane diferite obiecte și substanțe chimice care demonstrează caracterul ilicit аl activității lor (deșeuri din sinteza dе droguri, fiole goale, utilaj chimic, ambalaje peritru reactive, seringi, асе ș.a.). Nu trebuie să excludem și posibilitatea bănuiților dе а arunca diferite obiecte chiar în timpul efectuării acțiunii dе urmărire penală.
Înainte de а opera orice schimbări în încăpere, situația „dе lucru” surprinsă trebuie să fie fotografiată sau videoînregistrată, ceea се este important pentru fixarea și aprecierea probelor, mai ales în cadrul dezbaterii judiciare а cauzei. Procesul-verbal nu poate să redea întocmai situația existentă în încăpere lа momentul cercetării, iar prin mijloace tehnice se fixează toate obiectele și amplasarea lor în spațiu, culoarea, numărul și alte detalii care pot crea divergențe în procesul anchetei și în judecată [19, p.180].
În procesul-verbal dе cercetare lа fața locului nu se afirmă categoric despre denumirea substanței narcotice ridicate după exterior, miros, inscripțiile dе ре ambalaj. Doar expertiza (chimică, farmaceutică) va soluționa corect problema denumirii produsului гidicat și dасă este о substanță narcotică, substanță psihotropă sau altă substanță сu efect puternic. Dacă еste posibil, substanța ridicată se cântărește, apoi se sigilează în ambalajul pregătit în prealabil. Obiectele depistate în diferite locuri se ambalează separat.
La ridicarea fiolelor (goale și сu conținut lichid), seringilor, materialelor pentru ambalaj, pachețelelor din polietilenă сu chimicate și substanțe asemănătoare drogurilor, precum și а altar obiecte сu suprafața dură și netedă, trebuie să fim precauți, deoarece ре ele pot exista urme digitale ale persoanelor implicate în fabricarea sau desfacerea drogurilor.
Unele ingrediente, utilizate lа sinteza substanțelor narcorice, sunt deosebit dе toxice. Pătrunderea lor ре membranele mucoase poate provoca maladii ale sistemului nervos sau о altă pierdere temporară а capacității dе muncă. De асееа, să nu ne atingem сu degetele murdare dе substanțe chimice de gură, ochi. Părăsind localul laboratorului, să ne spălăm bine ре mâini și față.
La ridicarea unei substanțe asemănătoare drogului, se interzice categoric a-i proba gustul sau mirosul, deoarece în unele cazuri pot avea final tragic. Concentratul dе trimetilfentanil, dе exemplu, are о influență asupra organismului uman mult mai periculoasă și mai distrugătoare decât cianura dе caliu.
În încăpere se interzice fumatul, consumul dе produse alimentare și băuturi. О precauție deosebită să se manifeste lа cercetarea laboratoarelor, despre care există informatii сă se utilizează alumohidridul dе litiu, care în combinație сu ара devine inflamabil. Este rațional să se pună cătușe bănuitului și а-l ține lângă colaboratorul dе poliție și în asemenea situație bănuitul va fi nevoit să avertizeze asupra efectelor ре care lе are explozia sau despre locul aflării capcanei.
Substanțele și obiectele саrе urmează а fi ridicate trebuie să fie fotografiate sau filmate în locul unde аu fost depistate, apoi, în procesul-verbal, se fac mențiunile corespunzătoare, indicându-se locul aflării lor.
Orice anexă lа procesul-verbal dе cercetare lа fața locului trebuie descrisă amănunțit. Drogurile, obiectele și uneltele ridicate, alte materiale de probă urmează să fie cercetate respectându-se normele procesuale. În procesul-verbal dе cercetare а probelor materiale se indică masa și cantitatea drogurilor, exteriorul lor, ambalajul (dacă sunt colectate în fiole sau prezente în formă de comprimate.).
La cercetarea medicamentelor narcotice se va atrage atenția lа marcajul produsului. În acest scop, se examinează ambalajul și se scriu cifrele prin carе sunt codificate informațiile principale despre medicament, denumirea fabricii producătoare.
În procesul-verbal se va indica, dе asemenea, modalitatea аmbalării, materialul și dimensiunile ambalajului. La cercetarea dispozitivelor și instrumentelor folosite în fabricarea drogurilor este binevenită participarea unui specialist care ar ajuta lа determinarea corectă а denumirii obiectelor depistate.
Pe lângă faptul că se va demonstra corelația dintre cheltuielile efectuate și modul de viață, examinarea atentă a posibilităților financiare poate juca un rol suplimentar în procesul de judecată. Anumite documente vizând tranzacțiile financiare vor înlesni plasarea bănuitului într-un anumit cadru de timp și spațiu. Aceasta se aplică nu doar tranzacțiilor mari, efectuate la sediul băncii, dar și celor neînsemnate, cum sunt notele de plată de la benzinărie sau restaurant. Probele documentare ale tranzacțiilor financiare, împreună cu lucrul efectuat anterior în cursul fazei premergătoare arestului, trebuie examinate pentru a depista următoarele feluri de probe:
plăți pentru cazare, cheltuieli de călătorie, plăți pentru vize, cheltuieli personale pentru automobile, bijuterii, restaurant, cazinouri, cluburi de noapte, etc.;
note de plată pentru asemenea cheltuieli, inclusiv pentru benzină, achitarea taxelor de trecere a barierelor de trafic rutier și pentru trecerea podurilor, parcarea mașinii, cartele de telefon etc.;
orice documente referitoare la plățile efectuate traficanților de către victime. Acestea pot fi simple însemnări zilnice făcute în mici registre de tip școlar sau bonuri de transfer bănesc prin companii ca Western Union, Money Gramm în care se indică transferul spre Moldova sau din Moldova spre altă țară, în favoarea unui beneficiar specificat;
beneficiarul respectiv poate avea același nume de familie ca și una din victime, însă e nevoie de cercetări pentru a verifica dacă asemenea persoane există deseori aceste date sunt false și conturile sunt controlate de către traficanți;
trebuie cercetate orice documente referitoare la metoda și ruta de spălare sau transferare a banilor din țară. Acestea pot include informații despre transferuri bănești, transferuri interbancare pe contul băncilor intermediare din diverse țări, transferuri reciproce între conturile de pe cărțile de credit etc.;
traficanții folosesc diverse metode de spălare a veniturilor criminale. Acestea includ convertirea banilor în alte forme, de exemplu, automobile sau cumpărături în loturi mari de haine sau alte obiecte în Moldova sau cumpărături în țara de tranzit sau de destinație, înainte ca aceste bunuri, care reprezintă profitul traficanților, să fie aduse înapoi în Moldova. Deci observăm că dacă am caracteriza-o într-o frază, criminalistica prezintă știința ce contribuie la descoperirea și cercetarea infracțiunilor [25, p.68].
2.5. Tactica efectuării perchiziției și a ridicării de obiecte și înscrisuri
Percheziția este o activitate procesuală, desfășurată în scopul scoaterii la iveală a unor obiecte sau înscrisuri care se află ascunse și care fiind descoperite pot contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală. Ea este una din activitățile destinată strîngerii probelor infracțiunii, efectuarea căreia presupune utilizarea anumitor forme de constrîngere [19, p.85]. Aproape că nu există cauză penală în care să nu se impună efectuarea acestei activități de urmarire penală și de tactică criminalistică pentru descoperirea produselor sau substanțelor toxice ori stupefiante.
Percheziția trebuie facută numai cu autorizația judecătorului de instrucție, excepție facînd cazurile cînd ea este urmarea constatării în flagrant a infracțiunii. În al doilea rînd, dacă se ajunge la concluzia că efectuarea percheziției este necesară și oportună, aceasta trebuie facută cu maximă operativitate.
Cunoașterea persoanei ce urmează a fi percheziționată are o semnificație cu totul aparte. Obținerea unor date privitoare la modul de viață, locurile pe care le frecventează persoanele în compania cărora este semnalată, pasiuni, vicii, devin obligatorii. În cazul în care cel care va fi percheziționat este cetățean străin, este necesară verificarea faptului dacă acesta este dat în urmărire, dacă a mai savîrșit fapte de acest gen pe teritoriul altor state, data intrării în țară și punctul de frontieră pe unde a intrat pe teritoriul național, mijlocul de transport folosit, itinerariul urmat și persoanele pe care le-a contactat de la intrarea în țară.
În procesul pregătirilor pentru efectuarea percheziției trebuie să se acorde atenție la: căile ascunse de acces la locul unde se va desfășura percheziția, modalitatea percheziției și intrarea în încăpere; cum vor fi înlăturate încercările persoanelor de a ridica alarma de a se ascunde, de a ascunde sau nimici probele; care este probabilitatea de a opune rezistență, inclusiv armata; care mijloace și forțe vor fi utilizate; sunt oare pregătite ambalaje pentru probele care vor fi ridicate; este oare posibilă perchezitia în alte încăperi; este oare necesară efectuarea concomitentă a perchezitiei și în alte încăperi; a înțeles oare fiecare colaborator participant la percheziție scopul percheziției, precum și rolul fiecăruia [39, p.87].
La efectuarea percheziției, atenția se va îndrepta spre depistarea următoarelor obiecte:
– mijloace narcotice și substanțe psihotrope (indicându-se obligatoriu cantitatea și felul ambalajului);
– plante narcoticogene și deșeuri din fabricarea drogurilor;
– componenți chimici folosiți în sinteza drogurilor, inclusiv substanțe luate sub control special ( precursori, reagenți, dizolvanți);
– instrumente și utilaje folosite la fabricarea mijloacelor narcotice sau substanțelor psihotrope luate sub control special;
– alte dispozitive necesare la fabricarea și ambalarea drogurilor (cântare, balanțe, instrumente, sonde, filtre);
– vase și alte obiecte în care se fabricau ori se păstrau droguri (canistre, veselă de bucătărie, retorte, eprubete, fiole etc.);
– obiecte cu ajutorul cărora se administrează droguri (seringi, ace) și dispozitive pentru îngrijirea lor (pentru sterilizărea seringelor de folosință îndelungată). În interiorul acestor obiecte pot fi găsite urme de droguri iar în seringi și ace – sânge al persoanelor care consumă asemenea preparate;
– amprente digitale pe obiectele enumerate mai sus;
– notițe care demonstrează faptul fabricării și comercializării mijloacelor narcotice (în caiete, pe foi separate, fragmente de hârtie etc.);
– carnete de notițe, scrisori, fotografii, înregistrări audio și video, din care pot fi desprinse informații despre relatiile reținutului;
– literatura în domeniul sintezei chimice. În anumite cazuri prezența acesteia poate infirma depozițiile bănuitului despre faptul că nu posedă cunoștințe în chimie și sinteza chimică etc.
Ridicarea substanțelor narcotice de la bănuit, fără luarea măsurilor procesuale în vederea dovedirii că ele aparțin bănuituiui, înseamnă a pierde posibilitatea de a primi informația necesară de a dovedi faptul infracțional. La același rezultat putem ajunge în caz de fixare necalitativă procesuală a datelor primite la reținerea bănuitului ori în rezultatul altor acțiuni de urmărire penală. Necesitratea înfăptuirii concomitente a câtorva acțiuni de urmărire penală în termeni reduși este necesară, fiindcă infractorii numaidecât vor nimici urmele infracțiunii.
După cum am menționat, pornirea procesului penal în situațiile legate de rotația drogurilor, în majoritatea lor constituie rezultatul realizarii materialelor operative. Un alt temei de pornire a procesului penal servește reținerea în flagrant a celor ce sunt preocupați cu diverse roluri în activitatea infracțională [29, p.35].
Momentul este esențial și în cazul adreselor de la domiciliul bănuiților mai puțin importanți, deoarece, anume ei se pot afla în posesia înregistrărilor și documentelor. Aceștia, de obicei, păstrează la ei înregistrări importante pentru cazul în care vor apărea divergențe cu bănuiții principali, iar astfel de înregistrări pot avea o înaltă valoare probatorie.
Percheziția trebuie să fie complexă și minuțioasă și poate dura foarte mult timp. Aceste crime, pentru unele persoane, reprezintă un mod de viață, care putea să dureze o perioadă destul de îndelungată și în rezultatul căreia a fost acumulat un volum mare de materiale, cu un semnificativ potențial probatoriu.
Chiar și cel mai mic înscris poate conține probe importante: numere de telefon, adrese de Internet și poște electronice, notițe privind detaliile contului etc. Unica metodă de a asigura ridicarea tuturor probelor constă în respectarea „regulii de aur” – de a ridica toate obiectele – orice poate fi restituit ulterior dacă va fi nevoie.
Orice tărăgănare în executarea acestei acțiuni de urmărire penală se poate solda cu pierderea unor probe importante, cu distrugerea sau strămutarea acestora de către persoane interesate. E rațional să se ia în considerație opinia specialiștilor privind efectuarea concomitentă a perchezițiilor la toți bănuiții din cadrul cauzei penale, ceea ce va spori eficiența acestei acțiuni procedurale.
Pentru ridicarea anumitor substanțe și obiecte este necesar să se pregătească în prealabil materialul de ambalare. Astfel, la ridicarea fragmentelor verzi (neuscate) de mac sau canabis, pachețele trebuie să aibă orificii pentru ventilare. În caz contrar, aceste plante pot deveni inutile pentru cercetare sau expertiză criminalistică din cauza putrefacției. Microparticulele de substanțe se vor ridica cu ajutorul peliculei adezive incolore.
Practica a demonstrat ca sunt situații când produsele și substanțele stupefiante pot fi găsite abandonate. De exemplu, în raza unor puncte de frontieră, camere de hotel sau ascunse în locurile de depozitare a bagajelor, toalete, săli de recepție și alte locuri de acces public din mijloacele de transport (autocare, autobuze, avioane, trenuri, vapoare, etc.). Astfel de situații pot apărea atunci, când persoanele implicate în traficul de stupefiante au sesizat intenții de efectuare a controlului vamal ori și-au dat seama că sunt urmărite în împrejurarea arătată, se impune o deosebită atenție, fiind necesară o cercetare amănunțită a locului în care substanțele au fost descoperite, efectuarea de fotografii (schiță de detaliu) și audierea persoanelor prezente. Produsele și substanțele trebuie să fie ridicate cu grijă, ambalate în mod corespunzător și predate specialiștilor în vederea descoperirii amprentelor sau oricăror alte urme ce pot contribui în final la identificarea și prinderea deținătorilor.
Fiind depistate, mijloacele narcotice, substanțele psihotrope, precursorii, dizolvanții, reagenții urmează să fie ambalați și sigilați. La ridicarea drogurilor din genți, valize se vor lua măsuri în vederea depistării și fixării urmelor digitale pe aceste obiecte. Circumstanțele ridicării se indică în procesul-verbal corespunzător, în vederea trimiterii ulterioare pentru cercetare sau expertiză. Pe lângă acestea, trebuie să fie ridicate și obiectele purtătoare, adică obiectele folosite în fabricare, păstrare și transportare. Aceste mijloace și obiectele purtătoare vor fi ambalate separat. În calitate de ambalaj pot fi utilizate pachețele de polietilenă; săculețe din hârtie sau stofă, cutii, plicuri etc., care, după plasarea obiectului ridicat în ele, se lipesc, se leagă și se sigilează. Pe ambalaj se fac mențiuni explicative de rigoare, care indică: cine, când și unde a efectuat ridicarea; de la cine a fost efectuată ridicarea; modul sigilării și numărul sigiliului; semnăturile adeveritoare ale colaboratorului de poliție, precum și ale persoanelor de la care s-a efectuat ridicarea.
Trebuie să fii un bun observator ca să faci distincție între niște emoții obișnuite și emoțiile manifestate la anumite etape ale percheziției când persoana supusă percheziției încearcă să distragă atenția de la ascunziș prin unele acțiuni, vorbe, înscenări de acces etc. Din aceste considerente, este necesară supravegherea comportamentului persoanei de către o persoană bine pregătită – psiholog, care ar puea orienta direcția de cercetare a ofițerului de urmărire penală. Uneori, persoana percheziționată, se află permanent în preajma unui obiect. În așa caz, trebuie să se intensifice atenția asupra obiectului respectiv, deoarece ar putea fi anume ceea ce căutăm.
Percheziția fie la domiciliu, vile, garaje, automobile – este una din activitățile de urmărire penală de maximă urgență, urmărind descoperirea obiectelor sau instrumentelor ce au servit la comiterea infracțiunii.
Uneori scopul percheziției vizează descoperirea unor substanțe toxice, droguri, a unor recipiente sau vase ce poartă astfel de urme, a instrumentelor – ace, seringi cu care au fost administrate substanțe narcotice, înscrisuri, care dovedesc proveniența acestora. Alteori, scopul principal al percheziției îl constituie descoperirea de cadavre sau părți ale lor. La percheziția efectuată la persoanele bănuite trebuie căutate obiectele, instrumentele și valorile care au fost sustrase și care pot dovedi mobilul și scopul infracțiunii, precum și mijlocul de transport, pentru a se stabili corespondența dintre acestea și urmele de la fața locului.
2.6. Audierea persoanelor bănuite (învinuite)
Audierea, din punct de vedere a teoriei procesual penale și a tacticii criminalisticii – este o acțiune de urmărire penală, scopul căreia este dobîndirea și fixarea de către persoana cu funcție de răspundere în corespundere cu legislația procesual-penală în formă de depoziții, care cuprind date despre o anumită faptă – probă, care are importanță pentru cercetarea cauzei penale.
Ascultarea persoanelor implicate în săvîrșirea infracțiunilor de droguri poate clarifica o serie de împrejurări concrete în care s-a desfășurat fapta infracțională, de la proveniența drogurilor, modul de procurare și manipulare, persoane implicate, cîștigurile obținute, cum s-au împărțit acestea pînă la date cu privire la rețeaua de distribuire, împărțirea sarcinilor în rețea, modul de racolare a noilor consumatori, locurile în care se săvîrșesc asemenea fapte.
Principalul subiect al raportului de drept ce ce ia naștere cu prilejul declanșării unui proces penal este autorul actului prevăzut de legea penală [19, p.153], iar în funcție de specificul infracțiunii se vor asculta persoane de diferite calități: învinuit sau inculpat, victimă, martor.
Audierea persoanelor bănuite este o permanentă luptă dusă pe plan psihologic între reprezentantul și apărătorul legii, pe de o parte, și traficantul – cel care a încălcat legea – pe de altă parte; cele două părți se confruntă de pe poziții opuse. De aceea, organul de urmărire penală trebuie sa aibă o pregătire temeinică a ascultării, să supravegheze atent reacțiile învinuiților sau inculpaților, să extragă din comportamentul acestora informațiile utile pentru direcționarea ascultării și să folosească procedee tactice eficiente. Astfel, organul de urmarire penală are posibilitatea de a verifica pe viu dacă datele ori informațiile obținute în etapa de pregătire a ascultării sunt corecte și complete. Mimica bănuitului poate trăda stări, sentimente și dispoziții sufletești din cele mai diverse, arta celui care anchetează fiind de a le oserva la timp, a le sesiza și de a le interpreta corect.
Traficantul de droguri ajuns bănuit, învinuit simulează stăpînirea de sine, calm și nedumerire față de poziția în care se află, sau simulează suferința sau atitudinea de protest. Teatrul jucat de învinuit nu are decît darul de a impresiona ori de a intimida pe cel care conduce ascultarea, mai ales cînd protestele sunt asociate cu amenințări și aluzii la protectori bine situați în ierarhia socială. Nu trebuie scăpate din vedere reacțiile involuntare ale învinuitului, care nu pot fi nici provocate și nici mascate: înroșirea feței, spasmul glotic, tremurul vocii, frămîntatul mîinilor. Interpretarea acestor reacții involuntare trebuie facută în mod corect, prin raportarea lor la problematica critică a cauzei în care învinuitul sau inculpatul este acuzat.
În sensul legii penale, toxicomanii nu sunt considerați infractori, dar trebuie ascultați pentru a se obține date cu privire la filierele de traficanți, sursele de aprovizionare cu stupefiante, existența altor consumatori cunoscuți de ei, locurile de comercializare sau de consumare, prețul de vînzare al dozelor precum și orice alte date și informații ce pot fi exploatate în activitatea de urmărire penală.
Se întîmplă uneori ca infractorul, animat de dorința scăpării de răspundere pentru fapta sa, să încerce simularea săvîrșirii unei altei fapte și, de obicei, de alte persoane [32, p.243].
În interogarea traficanților sau consumatorilor de stupefiante trebuie să se stabilească legăturile dintre sursele și destinația stupefiantelor, urmărindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe raza unei regiuni sau zone geografice. Mișcarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de origine sau de producere spre consumator. Consumatorii fiind raspîndiți în toată lumea, rezultă că aria de mișcare a stupefiantelor este imensă.
Necesitatea înfăptuirii concomitente a unor acțiuni de urmărire în termeni reduși e dictată de faptul că infractorii pot nimici urmele infracțiunii, care nu pot fi restabilite – substanțe narcotice și alte urme. În cadrul cercetării infracțiunilor din domeniul circuitului ilicit de droguri trebuie să fie probate și incluse în formula rechizitoriului următoarele circumstanțe: cine a săvârșit infracțiunea (datele personale ale învinuitului); faptul procurării, păstrării, desfacerii, fabricării și transportării mijloacelor narcotice; unde, când și la cine au fost depistate drogurile; scopul procurării, păstrării, sustragerii sau fabricării; metodele și sursa de procurare; cine a finanțat activitatea criminală; cui au fost comercializate drogurile etc
Din declarațiile învinuitului provenind din rîndurile cetățenilor străini trebuie să rezulte următoarele: legăturile infracționale, modul cum este organizat și funcționează traficul ilicit; sursa de proveniență a drogurilor și destinația lor; locurile unde sunt depozitate stupefiantele; modul în care au reușit să treacă prin punctele vamale; alte mijloace de transporti de droguri efectuate anterior.
Ascultarea învinuitului trebuie sa lămurească activitățile concrete desfășurate de acesta pentru pregătirea, derularea și finalizarea activității infracționale și nu trebuie să uităm că de cele mai multe ori infractorul nu- și recunoaște fapta și face tot ce- i stă în putință spre a o nega, spre a face să dispară urmele ei [36, p.47].
Ridicarea substanțelor narcotice de la bănuit, fără luarea măsurilor procesuale pentru dovedirea faptului de apartenență a lor bănuitului, înseamnă a pierde posibilitatea de a primi informația necesară și de a dovedi faptul infracțional. La același rezultat se ajunge în caz de fixare procesuală necalitativă a datelor primite la reținerea bănuitului ori în urma altor acțiuni de urmărire penală.
Pentru a atinge obiectivele propuse, trebuie luate în considerație următorele aspecte:
– coordonarea tuturor acțiunilor cunoscute ale bănuiților principali pentru a asigura găsirea și arestarea a cât mai mulți dintre ei;
– în cazul activității de trafic de intern a substanțelor narcotice, coordonarea cu mișcările cunoscute ale victimelor cu locul și timpul întâlnirilor acestora;
– în cazurile operațiunilor internaționale comune, coordonarea cu alte organe naționale de drept pentru a asigura la maximum șansele arestării concomitente a bănuiților principali în fiecare dintre țările vizate.
În momentul audierii bănuitului, învinuitului, pentru organul de urmărire penală este deosebit de important să cunoască motivele care explică atitudinea de a nega faptele ce li se impută. Practica demonstrează că vizavi de teama de răspundere sub a cărei stăpânire aceștea se prezintă în fața justiției, atitudinea de rea-credință poate fi cauzată, de asemenea, de dorința de a pune la adăpost anumite persoane care, într-un mod sau altul, au participat la comiterea faptei, de neîncrederea față de organul de urmărire penală, dar și datorită presiunii exercitate asupra lor de către alte persoane complice sau cointeresate în cauză.
Ridicarea substanțelor narcotice de la bănuit, fără luarea măsurilor procesuale pentru dovedirea faptului de apartenență a lor bănuitului, înseamnă a pierde posibilitatea de a primi informația necesară și de a dovedi faptul infracțional. La același rezultat se ajunge în caz de fixare procesuală necalitativă a datelor primite la reținerea bănuitului ori în urma altor acțiuni de urmărire penală [16, p.56].
Deoarece bănuitul are informații despre mersul și rezultatele cercetării cazului [44, p.618], în momentul punerii sub învinuire, după consultarea apărătorului, își alege o poziție determinată față de fapta săvârșită și față de învinuirea înaintată.
Însă sunt cazuri, când învinuitul, recunoscând vinovăția în comiterea faptei, neagă existența intenției, ia o atitudine de batjocură față de victimă, poate face trimitere la faptul, că infracțiunea a fost săvârșită în stare de afect.
Se întâlnesc cazuri, când în cadrul coinciderii recunoașterii învinuitului cu versiunea învinuirii, ofițerul de urmărire penală consideră scopul cercetării infracțiunii date atins și limitează acțiunile de mai departe numai la consolidarea acestor declarații prin înregistrarea audio pe banda magnetică sau verificarea declarațiilor la fața locului.
Recunoașterea învinuirii în săvârșirea infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice poate fi considerată probă ce confirmă versiunea învinuirii numai în cazul, când declarațiile lor conțin așa date despre anumite circumstanțe, care-i pot fi cunoscute numai lui și se adeveresc prin alte probe concrete.
Persoana care conduce audierea ar trebui să recepționeze de la bănuit și învunuit declarații veridice. Acestea fiind o sursă importantă a informațiilor referitor la circumstanțele infracțiunii săvârșite, poate indica motivele săvârșirii ei, numi persoanele, care vor confirma declarațiile lui, prezenta alte probe, care nu au fost cunoscute persoanei care conduce audierea. În afară de aceasta recunoașterea culpei sale are o importanță psihologică, deoarece aceasta destinde situația conflictuală pe parcursul desfășurării urmăririi penale. Mai mult ca atât: conform legislației, recunoașterea de către bănuit, învinuit a vinovăției sale poate chiar fi pusă, în anumite condiții, în baza învinuirii. Astfel, conform alin.2 art.103 CPP al Republicii Moldova „Recunoașterea vinovăției de către persoana bănuită sau învinuită de săvârșirea infracțiunii poate fi pusă în baza învinuirii doar în măsura în care este confirmată de fapte și circumstanțe ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.
Metoda cea mai importantă de verificare a declarațiilor învinuitului, în situația recunoașterii săvârșirii faptei, este audierea lui minuțioasă, detaliată. În procesul audierii trebuie relevate toate circumstanțele ce se includ în obiectul probațiunii. O atenție deosebită, trebuie îndreptată asupra aflării motivelor săvârșirii faptei, metodei săvârșirii faptei, acțiunilor concrete în vederea ascunderii faptului li a urmelor acestuia. Întrebările trebuie să fie puse în așa mod, ca răspunsurile date la ele, să fie posibil de a fi verificate. Persoanele numite de infractor, trebuie găsite și audiate, iar probele materiale găsite și cercetate, prezentate lui spre recunoaștere și anexate la dosar.
În fața organului judiciar autorii infracțiunilor intenționate, se prezintă având deja o poziție mai mult ori mai puțin determinată. Fermitatea cu care ei se mențin pe poziția de nerecunoaștere a faptei depinde, pe de o parte, de tipul de personalitate la care aparțin și de experiența penală, iar pe de altă parte, de atmosfera în care se desfășoară procesul de audiere, precum și de iscusința profesională a celui ce conduce audierea în ce privește contracararea de la prima întâlnire a încercărilor de a declara mincinos, de a disimula faptele ce constituie obiectul audierii.
În scopul dobândirii informației necesare, persoana care efectuează cercetările este în drept să aplice unele metode psihice de acționare asupra persoanei bănuite și învinuite. Acestea sunt: metoda descoperiri; metoda convingerii; metoda influenței psihice; metoda experimentului emoțional; metoda exemplului.
În toate cazurile comportarea organului de urmărire penală impune o influiență psihică corectă asupra persoanei audiate. Trebuie să evite stările de oboseală, depresie, iritare. Persoanele care efectuează audierea trebuie să mențină un autocontrol bine echilibrat, răbdare, disponibilitate de audiere și stăpânirea pe sine, să evite prejudecata și atitudinea de dușmănie față de persoana audiată [43, p.157].
2.7. Particularitățile valorificării cunoștințelor speciale în cadrul investigării
traficului ilicit de droguri
Descoperirea infracțiunii cu tragerea la răspundere penală a infractorilor, soluționarea tuturor problemelor prevăzute de legislația procesual-penală este practic imposibilă fără implementarea unor recomandări științifice speciale, a unui sistem de metode, aprobate în activitatea practică, menite să orienteze activitatea de urmărire penală în ansamblu, precum și preîntîmpinarea săvîrșirii faptelor antisociale.
Investigarea și descoperirea infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice este o activitate deosebit de complicată, care necesită un înalt grad de profesionalism, muncă asiduă și perseverență. Activitatea de cercetare presupune, în primul rând, trasarea unui număr rațional de acțiuni de investigație operativă și procedurale. Printre acțiunile procesuale, în asemenea situații, distingem: pornirea procesului penal; cercetarea la fața locului; percheziția și ridicarea de obiecte și documente; identificarea și reținerea infractorilor; audierea martorilor; audierea victimelor, bănuiților [45, p.162] etc.
În practică, cercetarea infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice este efectuată de un grup de ofițeri de urmărire penală. Este posibilă cercetare activității infracționale și de către un singur ofițer de urmărire penală, dacă acesta este ajutat de colaboratorii poliției judiciare și de alte servicii cu atribuții de prevenire și combatere a fenomenului infracțional.
Principiul operativității impune organelor de urmărire penală o reacție imediată la cele întîmplate. Respectînd acest principiu, organele respective au posibilitatea să soluționeze la timp sarcinile trasate: să clarifica imediat situația apărută, să adopte la timp decizii, să localizeze posibilele consecințe negative și să întreprindă măsurile necesare pentru a stabili și reține făptuitorul.
Pentru identificarea toxicomanilor în mod operativ, pînă la efectuarea unei investigații medico-legale, trebuie știute următoarele:
cînd se apropie momentul înjectării, deci nevoia de drog, la toxicomani apar simptome ca lăcrimări, curgeri nazale, dureri, mîncărimi, stări de teamă, dilatarea pupilelor, agitație;
toxicomanii aflați sub influența stupefiantelor sunt somnolenți, opatici, puțin comunicativi, privesc în gol și se izolează pentru a „gusta plăcerea” stupefiantului;
diversele obiecte aflate în preajma drogatului, asupra sa (pipe cu care s-a fumat sau resturi de țigări, fiole goale) sau mirosurile specifice îi pot trăda pe cei care au consumat stupefiante;
urmele lăsate de instrumentele de administrare (înțepături, cicatrice) pe membrele superioare sau inferioare sunt indicii că este vorba despre toxicomani, ceea ce presupune examinarea medicală [9, p.205].
Organul de urmărire penală trebuie să manifetse calități deosebite în aprecierea juridică a faptului comis și participației persoanei concrete la cele întîmplate, să respecte cu strictețe dispozițiile legale și normele morale ale activității de serviciu, pentru a asigura tragerea la răspundere penală a persoanelor cu adevărat vinovate.
Necesitatea și oportunitatea înseamnă o atitudine principială față de cel întîmplate, care include analiza aprofundată și atentă a activităților organelolr de urmărire penală, menită să clarifice și să întreprindă toate măsurile în scopul soluționării cauzei conform legislației în vigoare și în termenele cubenite.
Un rol important în depistarea drogurilor le revine cîinilor dresați, iar patrupedele folosite în astfel de exerciții și misiuni au statut de ofiter și sunt antrenați pentru droguri, dar și alte substanțe ilegale. Pregătirea acestora durează, uneori, ani întregi. Aceștia sunt adoptați de familiile vameșilor. Programul de pregatire antidrog al unui cîine polițist urmează cu rigurozitate mai multe etape, care se desfășoară în condiții vitrege.
Ulterior urmează etapa de predresaj, în care se urmărește întărirea instinctului de vînătoare. După etapa de predresaj, se trece la dresajul propriu-zis, unde un accent deosebit se pune pe concentrarea cățelului pe țintele date. Aceasta din urmă se realizează prin căutarea cu privirea a substanței în cauză, apoi dupa miros. Cîinii folosiți în misiuni de către polițiști au fost invățați să descopere drogurile în joacă. Acesta este obișnuit cu mirosul drogului respectiv. Prin această metodă, cîinii antidrog memorează mirosul diferitelor tipuri de droguri și apoi semnalează polițiștii prin lătrat sau scormonit.
Pe fondul crizei economice din Republica Moldova, investirea de mijloace bănești în circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor și precursorilor constituie pentru unii colacul salvator care le aduce un profit ușor și rapid [28, p.8].
În concluzie, la capitolul doi, putem afirma că printre acțiunile etapei inițiale de cercetare pot fi enumerate: reținerea și luarea măsurilor de reprimare față de infractori; percheziția corporală a infractorilor; cercetarea la fața locului; audierea bănuiților, martorilor-oculari și a altor persoane; examinarea obiectelor și documentelor; percheziția și ridicarea de bunuri și obiecte ș.a. Activitatea de cercetare a infracțiunilor privind traficul de substanțe narcotice este mult mai dificilă, fiindcă ridică în fața organului de urmărire penală un șir de probleme. În primul rând , observăm, că volumul informației inițiale este mult mai mic și nu permite organului de urmărire penală să întreprindă un număr cât mai mare de activități. În legătură cu faptul, că nu dispunem de date concrete despre faptă și alte împrejurări ale acesteia, va trebui să studiem minuțios conținutul tuturor materialelor și informația de care dispunem.
3. REALIZAREA ACȚIUNILOR DE URMĂRIRE PENALĂ ÎN ETAPA ULTERIOARĂ A CERCETĂRILOR
3.1. Tactica efectuării ascultării martorilor
Unul dintre cele mai vechi mijloace de probațiune și printre cele mai utilizate în cadrul procesului judiciar îl reprezintă declarațiile martorilor.
Prin intermediul organelor sale de simț și al gândirii abstracte, omul cunoaște ceea ce se întâmplă în lumea înconjurătoare și păstrează multă vreme în memorie imaginile evenimentelor ce se produc în fața sa. Astfel că el are capacitatea să reproducă în conștiința sa faptele și fenomenele petrecute cu multă vreme în urmă. Deci și infracțiunile, percepute în timpul săvârșirii lor, pot fi reproduse de subiectul receptor și redate altor persoane cu suficiente caracteristici generale și de detaliu pentru a fi înțelese cu ușurință. Martorii oculari, infractorii și chiar victimele, percepând nemijlocit procesul săvârșirii infracțiunii, sunt în măsură să facă relatări utile despre modul și împrejurările în care a fost comisă. De aceea, știința criminalistice elaborează metodele tactice de ascultare a acestor persoane.
Audierea martorului are ca sarcină principală obținerea de la acesta a declarațiilor complete și veridice, care să reflecte just realitatea obiectivă [27, p.315]. Pentru aceasta este necesar: ca cel ascultat să fie capabil să perceapă exact faptele, să le memoreze și să le reproducă just; ca el să dorească sincer, fără să ascundă nimic, să comunice toate faptele pe care le cunoaște.
Caracterul complex al ascultării, importanța sa în stabilirea adevărului în procesul judiciar impun o pregătire serioasă, minuțioasă a acestei activități procedurale, precum și o desfășurare a sa atât pe baza normelor procesual penale, cât și potrivit regulilor tactice criminalistice în scopul obținerii unor declarații sincere și complete care să servească realmente aflării adevărului.
Reușita ascultării martorilor presupune o pregătire prealabilă menită a asigura cele mai bune condiții de realizare a acestei activități. Pentru obținerea unor declarații de martor veridice și complete, organul judiciar trebuie să se pregătească în mod corespunzător. Pregătirea în vederea ascultării martorilor impune organului judiciar o serie de obligații menite să ducă la aflarea adevărului.
Pregătirea în vederea ascultării martorului cuprinde următoarele activități: studierea dosarului cauzei; asigurarea condițiilor în care se va realiza ascultarea; cunoașterea persoanelor care urmează a fi ascultate; stabilirea locului și datei ascultării precum și asigurarea prezenței martorului; întocmirea planului de ascultare.
În cazul traficului de stupefiante martorii joacă un rol deosebit, mai ales dacă faptele ori împrejurarile cu privire la care aceștia fac depoziții au fost percepute în mod direct. Acest lucru nu exclude în niciun caz declarațiile obținute din surse mediate. Mai mult, ținînd cont de clandestinitatea acțiunilor desfășurate de către făptuitori, de măsurile de precauție pe care le iau pentru camuflarea activităților ilicite și de profilul lor moral, în foarte multe situații, singurele persoane care pot furniza relații utile cauzei sunt acelea care au aflat despre săvîrșirea infracțiunii și împrejurările comiterii acesteia din surse indirecte.
În raport cu modalitățile normative de săvîrșire și marea diversitate de modalități faptice, martorii pot fi identificați din rîndul diferitelor categorii de persoane (spre exemplu: cele care supraveghează activitatea în locurile unde se produc, prelucrează sau condiționeaza produsele sau substanțele stupefiante ori toxice; din rîndul persoanelor care lucrează în locurile unde se cultivă plante ce conțin substanțe stupefiante sau toxice; persoanele trecute fictiv în rețetele cu timbru sec ori în evidențele camerelor de gardă ale spitalelor sau stațiilor de salvare; rude ale persoanelor decedate, care anterior decesului au fost supuse tratamentului medical cu stupefiante; personalul medical, personalul de bord al navelor, aeronavelor, trenurilor; personalul hotelurilor, etc.).
Aceasta este o activitate complexă, desfășurată în strictă conformitate cu dispozițiile legii procesuale penale și regulile tacticii criminalistice. Modul de operare, locul și timpul derulării activităților infracționale constituie indicii prețioși pentru identificarea operativă a martorilor respectivi și ascultarea acestora la un moment cît mai apropiat de cel al perceperii împrejurărilor în care s-a comis fapta.
Identiticarea și audierea martorilor, victimelor, bănuiților și învinuiților în cadrul cercetării infracțiuilor privind traficul de substanțe narcotice capătă importanța prin faptul că, de multe ori, împrejurările faptei, nu se pot stabili, decât pe baza celor percepute, în total sau în parte, de persoanele care posedă anumite informații referitoare la fapta săvârșită. Pe lângă faptul că perceperea unor evenimente poate fi involuntară, de regulă, martorii oculari iau cunoștință de săvârșirea unor astfel de infracțiuni pe parcursul unui timp îndelungat, urmărind cu răbdare elementele lanțului infracțional.
Relatările martorului trebuie ascultate cu răbdare, calm și atent fără ca acesta să fie întrerupt, numai în situația, în care martorul relatează fapte vădit lipsite de semnificație pentru cauză, organul de cercetare poate interveni în vederea orientării mărturiilor spre obiectul cauzei, fără ca să-i sugereze răspunsul.
Se impune un ajutor din partea celui ce conduce audierea, ajutor, care poate avea diverse forme ca selectarea unor unități lexicale potrivite, promovarea reproducerii grafice a faptelor, demonstrarea schițelor, fotografiilor. Ofițerul de urmărire penală trebuie să manifeste atenție față de declarațiile acestor martori, ținând cont de factorii obiectivi si subiectivi ce pot influența mărturia: defecțiuni ai analizatorilor perceptivi, starea fizică și psihică în momentul perceperii, nivelul de pregătire și de cultura generală, experiență de viață, capacitatea de a aprecia corect distanțele și intervalele de timp, condițiile meteorologice și de vizibilitate, distanța la care se află de la locul impactului s.a. Astfel de probleme apar, în cazul martorilor de bună-crediniță animați de dorința de a declara adevărul.
Unele dificultăți, ridică faza de interogare a martorilor de rea-credință. Apare necesitatea de a stabili, cu ocazia primei ascultări, martorii de rea-credință și de a determina cauzele declarațiilor mincinoase, interesul acestorar de a denatura adevărul [42, p.156].
Majoritatea cercetărilor consacrate tacticii criminalistice, demonstrează, că factorii, care determină martorii să ascundă sau denatureze adevărul sunt prezentați în următoarele categorii:
cointeresarea materială sau morală în rezultatul soluționării cauzei, datorită raportului de legătură cu învinuitul, victima – rudenie, bună sau rea-vecinătate, colegialitate de serviciu sau de studii etc.;
sentimente de frică inspirate de cei implicați în proces sau datorită presiunilor directe exercitate de către persoanele cointeresate;
sentimente de inoportunitate a obligațiilor împovărătoare de martori, tendința de a evita eventualele chemări repetate în faza cercetării și judecării cauzei;
resentimente față de organul de urmărire penală, față de justiție în genere, cauzate de relații avute cu acestea anterior.
Declarațiile martorilor sunt consemnate într-un proces-verbal de audiere a martorului, cu respectarea tuturor prevederilor legislației procesual-penale, iar dispozițiile în cauză au la bază rațiune de profund umanism, de înțelegere firească [18, p.256].
3.2. Particularitățile confruntării și altor acțiuni de urmărire penală
În cadrul actelor de urmărire penală, confruntarea se înscrie printre procedeele probatorii cu caracter complementar, efectuarea ei fiind condiționată de existența unor declarații date de persoanele ascultate în aceeași cauză, declarații între care s-a constatat că există contradicții.
Neclaritățile, neconcordanțele din declarațiil personale într-o cauză penală nu pot fi înlăturate pe baza examinării altor mijloace de probă, confruntarea rămînînd singura modalitate de limpezire, de clarificare a aspectului incert. Cu atît mai necesar devine un asemenea act procedural, cu cît neconcordanțele între daclarații vizează împrejurări esențiale pentru cunoașterea adevărului [38, p.55].
Confruntarea poate constitui un element de stimulare a memoriei persoanelor ascultate, care, deși de bună-credință, nu reușesc să-și reamintească o serie de amănunte referitoare la faptele și împrejurările percepute.
Procedeul probator al confruntării necesită o pregătire atentă și minuțioasă, pentru a se ajunge la rezultatele scontate prin efectuarea sa. Comparativ cu ascultarea propriu-zisă, confruntarea este, evident, ceva mai dificil, din cauza faptului că se procedează la audierea concomitentă a două persoane, deseori avînd o poziție procesuală diferită.
Sub raport tactic criminalistic, regulile după care se conduce pregătirea confruntării sunt: studierea întregului material al cauzei; stabilirea persoanelor care urmează să fie confruntate; cunoașterea personalității persoanei care urmeză a fi confruntate; ascultarea prealabilă în vederea confruntării [21, p.22].
Ordinea confruntării este următoarea: preîntâmpinarea martorului sau părții vătămate despre răspunderea penală pentru eschivarea, refuzul de a face declarații și prezentarea cu bună voie, cu bună știință a depozițiilor mincinoase, întrebări ambilor participanți: dacă se cunosc, de când și în ce relații se află, propunerea persoanei care după părerea ofițerului de urmărire penală, a prezentat depoziții veridice de a povesti evenimentul, în legătură cu care participanții au prezentat depoziții contradictorii, întrebare celuilalt participant la confruntare dacă confirmă el declarațiile primului participant la confruntare, întrebare primului participant: își mai susține răspunsul la prima întrebare (în caz de răspuns negativ la prima întrebare a celui de al doilea participant la confruntare), întrebare ambilor participanți: dacă au întrebări unul față de celălalt, dacă doresc să-și completeze depozițiile, fixarea mersului și rezultatelor confruntării.
Persoanele participante la confruntere, se preîntîmpină mai întîi de punerea depozițiilor false cu bună știință, despre acestea se fac mențiunile cuvenite în procesul-verbal de confruntare.
Pintre primele întrebări se pun cele cu caracter introductive, ele vizînd faptul dacă persoanele se cunosc și care este natura raporturilor dintre ele. Apoi, se procedează la adresarea întrebărilor, mai detaliate. Întrebările se formuleză într-un mod clar și concis.
Despre efectuarea confruntării se întocmește un proces verbal în care se înscriu în ordinea în care au fost puse întrebările celor confruntați și deasemenea și răspunsurile acestora. Pentru fixare poate fi utilizată înregistrarea video sau audio.
Tactica efectuării prezentării spre recunoaștere.
Prezentarea spre recunoaștere este o acțiune de urmărire penală și de tactică criminalistică, care este recunoscută ca probă în procesul penal și constă în determinarea apartenenței de gen sau grup de către partea vătămată, martor, bănuit, învinuit al unui obiect datorită memorizării anterioare a acestuia. Baza științifică a prezentării spre recunoaștere o formează procesul psihologic, esența căruia constă în faptul că persoana ce recunoaște obiectul face compararea cu ajutorul memoriei a înfățișării obiectului văzut anterior cu obiectul prezentat împreună cu alte obiecte. În rezultatul acestei comparări se i-a decizia asupra identității, asemănării sau deosebirii dintre obiectele, persoanele prezentate. În cadrul cercetării infracțiunilor de trafic de droguri, pe noi ne interesează doar prezentarea spre recunoaștere a persoanelor, a obiectelor și a încăperilor sau porțiunilor de teren.
La prezentarea spre recunoaștere a persoanelor se respectă următoarea consecutivitate: persoana căreia i se prezintă pentru recunoaștere nu trebuie să aibă posibilitatea, chiar ocazional să vadă înainte de recunoaștere persoanele ce îi vor fi prezentate spre recunoaștere; invitarea persoanei ce urmează a fi recunoscută, explicarea scopului și consecutivității acțiunii de urmărire penală, drepturile și obligațiile ei și propunerea acesteia de a-și alege personal locul printre persoanele ce vor fi prezentate; invitarea persoanei căreia i se prezintă spre recunoaștere, explicarea acesteia a scopului și consecutivității acțiunii de urmărire penală, preîntâmpinarea persoanei ce recunoaște despre răspundere penală, pentru declarațiile mincinoase precum și dreptul de a nu face declarații împotriva sa și împotriva rudelor sale apropiate; întrebare persoanei ce a recunoscut după care semne și criterii recunoaște persoana prezentată spre recunoaștere; persoana recunoscută este rugată să se numească; întrebare tuturor participanților; fixarea mersului și rezultatelor prezentării spre recunoaștere.
Prezentarea spre recunoaștere a încăperilor, a porțiunilor de teren cel mai des se utilizează în acele cazuri când în cadrul cercetărilor de urmărire penală efectuate este necesar de a verifica declarațiile audiatului, în legătură cu descrierea unui anumit loc.
În calitate de obiecte prezentate spre recunoaștere de obicei apar obiecte materiale ale infracțiunii, deasemenea și obiectele cu ajutorul cărora s-a comis infracțiunea. Obiectul se prezintă împreună cu cel puțin 2 sau mai multe obiecte omogene. Dacă obiectul este unic, atunci este rațional de-al prezenta persoanei și de a nominaliza concret caracteristicile după care la recunoscut.
Regulile de bază ale prezentării spre recunoaștere: cel ce recunoaște de la bun început este audiat de împrejurările în care al a văzut persoana sau obiectul respectiv, particularitățile și semnele individuale, după care ea îl poate recunoaște, numărul obiectelor prezentate spre recunoaștere nu trebuie să fie mai mic de trei (cu excepția prezentării cadavrelor), obiectele prezentate spre recunoaștere trebuie să fie după posibilitate asemănătoare la exterior cu cel ce trebuie recunoscut, până la începerea prezentării spre recunoaștere persoanei ce urmează a fi prezentată i se dă posibilitatea de ași alege locul dorit între persoanele prezentate spre recunoaștere, dacă persoana căreia i se prezintă pentru recunoaștere este în calitate de martor sau parte vătămată, el înainte de a recunoaște este prevenit despre răspunderea penală pentru sustragerea sau refuzul de a face depoziții, prezentarea cu bună voință a depozițiilor mincinoase, pentru fixarea mersului și a rezultatelor prezentării spre recunoaștere pot fi utilizate mijloace audio sau video, iar fotografierea celor prezentați pentru recunoaștere este obligatory [3, art.117]
Tactica efectuării reconstituirii faptei.
Reconstituirea faptei este o acțiune de urmărire penală și de tactică criminalistică efectuată pentru verificarea și precizarea probelor și datelor administrate și obținerea probelor noi ce constă în reproducerea artificială a acțiunilor situației și altor împrejurări în care s-a produs o anumită faptă.
Scopul reconstituirii faptei poate fi: verificarea și ilustrarea probelor existente, relevarea de noi probe, ferificarea versiunilor, stabilirea circumstanțelor ce au favorizat comiterea infracțiunii.
Procedeele tactice ale reconstituirii: repetarea acțiunilor, reconstituirea pe etape, efectuarea reconstituirii în condiții maximal apropiate de condițiile în care s-au petrecut acțiunile criminale, neapărat de luat în considerație condițiile ce lipsesc și nu pot fi reconstruite, prezența unui cerc determinat de persoane.
Despre efectuarea reconstituirii se întocmește un proces verbal în care se fixează mersul și rezultatele acesteia. În procesul-verbal este necesar de a indica: unde, când, cu ce scop, de cine, a fost sau nu supus mediul reconstruirii unor schimbări, modificări; condițiile de efectuare a reconstituirii; etapele; descrierea fiecărei etape și rezultatele. Mersul și rezultatele reconstituirii se fixează deasemenea în anexele la procesul-verbal: fotografii, videînregistrare și scheme.
3.3. Măsuri de prevenire a infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri
Printre măsurile de prevenire a traficului si consumului de droguri menționăm:
Să te informezi: ce sunt drogurile, cum acționează, care sunt consecințele. Informația te face mai puternic, te ajută să iai decizii mai bune! Nu lua în calcul doar prezentarea pozitivă pe care o fac cei ce vînd droguri, nu fi o pradă ușoară în capcanele lor!
Să te cunoști mai bine și să ai încredere în tine!
Să-ți alegi cu mare atenție prietenii! Nu te înconjura de persoane cu reputație proastă, ai curaj să spuneți "NU"! Daca faci parte dintr-un grup în care se consumă droguri, e timpul să-ți cauți alți prieteni! UN PRIETEN ADEVARAT NU TE ÎNDEAMNĂ SĂ FACI CEVA CE ȚI-AR PUTEA DAUNA!
Să comunici mai bine cu cei din jur! Este foarte bine să ai o persoană cu care să poți discuta despre ceea ce te interesează, o persoană adultă, de preferință cineva din familie, care cu siguranță îți vrea doar binele.
Să știi cui să te adresezi pentru ajutor (părinți, profesori, medici)
Să spui și prietenilor ceea ce știi despre droguri și efectele lor, să-i îndrumi și să-i sprijini la nevoie.
Să vorbești cu părinții dacă ți s-a propus să consumi droguri sau ai fost martor la un asemenea act.
Nu ceda tentației de a încerca drogurile – și prima încercare comportă un risc. Știai că dependența se poate instala de la prima doză de drog? Fii foarte atent la alegerea cercului de prieteni și nu ezita să schimbi anturajul atunci când constați că are preocupări (pre-) delincvente (consum de alcool, droguri, abandon scolar).
Unele propuneri venite din partea prietenilor s-ar putea să aibă caracter imoral sau ilicit. Dovedește că ești responsabil și ai o personalitate puternică dacă ai puterea să spui NU acestor propuneri. Învață să fii tu însuți, chiar dacă cei din jurul tău au alte opinii! Informează-ți prietenii și cunoștințele asupra consecințelor consumului de droguri și încearcă să-i determini să nu recurgă la astfel de substanțe, prezentându-le pericolele la care se expun.
Este posibil să ai unele probleme în familie, la școală sau în relația cu prietena/ prietenul; drogurile nu reprezintă o soluție, ci doar o problemă în plus.
Consumul de droguri te poate determina să comiți infracțiuni pentru procurarea unei noi doze și riști să devii tu însuți hoț sau distribuitor.
Nu intra în rețeaua traficanților de droguri, oricâte avantaje ai obține; gândește-te la implicațiile finale ale tranzacțiilor ilicite cu stupefiante.
Noi v-am prevenit, voi decideți!
În concluzie, la capitolul dat putem afirma că infracțiunile legate de traficul de droguri prezintă caracteristici specifice. Rar se găsește o victimă sau un reclamant care să semnaleze comiterea unei infracțiuni, iar percheziția la locul infracțiunii nu va furniza decât puține dovezi incontestabile sau chiar nici una. În cultivarea, producerea și desfacerea dogurilor sunt implicați cetățenii simpli care sunt îndemnați la aceste afaceri nu numai din lăcomie cu scopul de a obține profituri ușoare, dar deseori și de faptul că se află într-o stare material-economică destul de dificilă.Totodată, aceste măsuri luate împotriva abuzului de astfel de substanțe, pentru a fi eficiente, trebuie să fie coordonate și la nivel universal, ele fiind reglementate în diferite tratate și convenții internaționale la care și statul moldovean a aderat sau pe care doar le-a semnat.
ÎNCHEIERE
Situația economică complicată în țară și, ca rezultat, insuficiența finanțării organelor de drept, înzestrarea necorespunzătoare cu mijloace tehnice criminalistice și speciale reduc considerabil eficiența combaterii traficului de droguri. Metodele artizanale de preparare a drogurilor, imposibilitatea controlului total asupra circulației drogurilor, veniturile sporite rezultate de la realizarea lor ademenesc distribuitorii și consumatorii de droguri.
Rezultatele investigațiilor efectuate, a analizei doctrinei criminalistice și legislației în vigoare privind metodica cercetării infracțiunilor privind traficul ilicit de droguri permit a menționa că cercetarea infracțiunilor de droguri reprezintă o acțiune procedurală inerentă cercetării unei fapte penale. Descoperirea acestor infracțiuni și răspunderea făptuitorului acestor fapte necesită anumite eforturi bazate pe cunoștințe profesionale.
Pentru ca activitatea de cercetare a infracțiunilor de droguri să se desfășoare eficient se impune aplicarea procedeelor tactice bazate pe cunoașterea proceselor necesare după care se desfășoară activitatea de cunoaștere umană.
În primul rînd, ne referim la stabilirea și menținerea unui contatct psihologic ce presupune respectarea recomandărilor științei criminalistice de a crea starea de încredere reciprocă între organul de urmărire penală și bănuitut, învinuit. Pentru atingerea acestui obiectiv e necesar ca în această activitate să fie implicați adevărați specialiști precum și asigurarea colaboratorilor serviciilor speciale cu mijloace tehnice moderne (mini-camere foto, video; dispozitive de înregistrare a convorbirilor de la distanță; mijloace de transport; stații de radio pentru legătură promtă etc.).
În al doilea rînd, este vorba de o pregătire a organului de urmărire penală privind cunoaștera fără nici o rezervă a materialelor dosarului, sudierea personalității bănuitului și învinuiului cu ajutorul diverselor metode de studiere a lui – observare, experiment, elaborarea planului și pregătirea mijloacelor tehnice.
În al treilea rînd, menționăm despre faptul că infracțiunile săvîrșite de traficanții de droguri nu sunt aduse la cunoștința cetățenilor republicii. Lipsa de informație creează impresia că totul în această direcție este sub control. Cu ajutorul mijloacelor de informare în masă de a aduce la conoștința cetățenilor republicii noastre despre realizările obținute în acest domeniu, iar în caz de necesitate de apelat la ajutorul lor.
În rîndul patru, pentru prevenirea efectelor nocive ale substanțelor narcotice se impune prevenirea abuzului, dezintoxicarea consumatorilor și reintegrarea lor socială. În întreaga lume abuzurile crescute distrug nenumărate și prețioase vieți.
În al cincilea rînd, în pofida venitului mic pe cap de locuitor, a apărut o tendință alarmantă de formare a unei noi „piețe de desfacere”. Criza în care se află serviciul narcologic a diminuat indicele depistării consumătorilor de stupefiante, în consecință, statisticele medicale nu reflectă proporțiile reale ale fenomenului în societate.
În al șaselea rînd, observăm că traficul de droguri reprezintă o activitate criminală foarte lucrativă, care acționează în conformitate cu legile economiei de piață, avînd drept scop imediat alimentarea centrelor de consum și ca finalitate obținerea unor profituri ilegale fabuloase.
În concluzie, menționăm că analiza profundă atât sub aspect teoretic, cât și sub aspect practic a reglementărilor penale, particularităților tactice și relevarea metodicii privind combaterea traficului de droguri cu analiza tendintelor și specificul metodelor de investigație a acelorași infracțiuni va permite orientarea corectă și obținerea de către practicieni a unor rezultate pozitive. Pornind de la cele relatate, credem că scopul lucrării este atins, urmează să sperăm că în practică se va ține cont de recomandările făcute la efectuarea aceastor acțiuni.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Modova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.1 din 12.08.1994. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=1&id=311496
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova Nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.128/1012 din13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331268
Codul de procedură penală al Republicii Modova, adoptat prin Legea Republicii Moldova Nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.104-110 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=g=1&id=326970
Legea Republicii Modova Nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.73-77 din 15.07.1999. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc1&id=311660
Legea Republicii Modova Nr.45 din 12.04.1994 privind activitatea specială de investigații. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.11-13 din 31.01.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313318
Hotărîrea Guvernului Republicii Modova Nr. 1208 din 27.12.2010 cu privire la aprobarea Strategiei naționale antidrog pe anii 2011-2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.1-4 din 07.01.2011. http://lex.justice.md/index.php?action=view =1&id=337243
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.585 din 19.06.2000 cu privire la instituirea Comisiei Interdepartamentale de Combatere a Narcomaniei și Narcobusinessului. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.75-76 din 29.06.2000.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=296518
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.128 din 06.02.2006 cu privire la aprobarea Cerințelor tehnice față de încăperile în care se păstrează substanțe narcotice, psihotrope și/sau precursori. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, nr 028 din: 17.02.2006. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&i d=315077
Monografii, articole de specialitate
Alecu G. Incriminarea traficului și consumului de droguri. Constanța: Europolis, 2004.312 p.
Argeșanu I. Criminalistica și medicina legală în slujba justiției, Vo1. I. București: Lumina Lex, 1996. 192 p.
Barbăneagră A. ș.a. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chișinău: Reclama, 2009. 860 p.
Ciobanu I. Criminalitatea organizată la nivel transnațional și unele forme de manifestare în Republica Moldova. Chișinău: Museum, 2001. 160 p.
Ciopraga A., Iacobuță I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1997. 440 p.
Condrat R., Moraru P. Din istoria reglementării juridice a traficului și consumului ilicit de droguri. În: Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tedndințele, măsurile de prevenire și de combatere. Chișinău: Muzeum, 2003, p. 407-409.
Condrat R. Considerațiuni generale privind politica antidrog în Republia Moldova. În: Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale: probleme teoretice și practice. Chișinău: Academia Ștefan cel Mare, 2005, p. 225- 226.
Cușnir V. Corupția: reglementări de drept: activități de prevenire și combatere. Chișinău: Academia Ștefan cel Mare, 1999. 108 p.
Dima T. Traficul și consumul ilicit de stupefiante. București: Lumina Lex, 2001. 240 p.
Dolea I. ș.a. Drept procesual penal. Chișinău: Cartier, 2005. 960 p.
Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011. 730 p.
Drăgan J., Alecu Gh., Țipișcă M. Dreptul Drogurilor. Constanța: Dobrogea, 2001. 380 p.
Gheorghiță M. Criminalistica. Chișinău: Museum, 1995. 144 p.
Gheorghiță M. Tactica cercetării la fața locului. Chișinău: Î. I.”Angela Levința”, 2004. 72 p.
Gheorghiță M. Tratat de metodică criminalistică. Chișinău: CEP USM, 2015. 532 p.
Golubenco Gh. Urmele infracțiunii. Chișinău: Garuda Art, 1999. 160 p.
Golubenco Gh. Criminalistică: obiect, sistem, istorie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2008. 216 p.
Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistența tehnico-criminalistă a descoperirii infracțiunilor. Chișinău: Tipografia Centrală, 2010. 236 p.
Golunski S. A. Criminalistica. București: Editura Științifică, 1961. 568 p.
Hadîrcă I. Răspunderea pentru infracțiunile săvîrșite în sfera circulației substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora. Chișinău: USM, 2008. 281 p.
Hassanov A. Lupta împotriva infracționalității legate de droguri. București: Paideia, 2002. 196 p.
Lichii B. Urmărirea penală. Chișinău: Tipografia Centrală, 2000. 167 p.
Macovei L., Alecu Gh. Traficul și consumul de droguri. În: Materialele Simpozionului Științific Internațional Știința universitară la începutul mileniului III. Chișinău: ULIM, 2002. p.35-37.
Mircea I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1992. 342 p.
Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 2010. 351 p.
Nicolae E.A. Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante. București: Lumina Lex, 1999. 160 p.
Pășescu Gh. Interpretarea criminalistică a urmelor. București: Național, 2000. 528 p.
Popa V., Drăgan I. Psihosociologie juridică. București: Lumina Lex, 1999. 224 p.
Slutu A. Combaterea narcomaniei și traficului de droguri la ora adevărului. În: Ordinea și legea, Nr.6, 2003, p.22-24.
Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul juridic, 2010. 830 p.
Suciu C. Criminalistica. Vol. III. București: Editura MI, 1972. 254 p.
Ursu V., Condrat V., Spoială A. Drogurile și delicvența juvenilă: aspecte juridico-penale, criminologice și procesual-penale. Chișinău: Elena V. I., 2005. 166 p.
Văduvă N., Văduvă L. Expertizele, constatările tehnico-științifice și medico-legale-mijloace de probă în procesul penal. Craiova: Terathopius, 1997. 275p.
Văduvă N. Criminalistica. Curs de tactică și metodică. Craiova: Universitaria, 2001. 292 p.
Коршунов О. Н., Степанов А. А. Курс криминалистики. Том II. Санкт- Петербург: Юридический центр Пресс, 2004. 636 c.
Филиппов А. Г. Криминалистика. 3- е издание. Москва: Спарк, 2010. 725 c.
Яблоков Н.П. Криминалистика: учебник для бакалавров. Москва: Юрайт, 2013. 280 c.
ANEXE
Anexa 1
Analiza dos. penal nr.2007338015 de învinuire a cet. S.M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 al.(3) lit. (b) CP RM
Circumstanțele cauzei:
La data de 22.07.2007 în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion, a.n. 12.09.1980, situată în or.Strășeni, str.Ștefan cel Mare 220 a fost depistată masă vegetală uscată mărunțită de culoare verde care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.357 din 27.03.2007 constituie 340 gr.de marihuană și respectiv 14 kg. de plante de mac care fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Prin acțiunile sale intenționate Stăvilă Mihai Ion, a.n. 12.09.1980 a săvârșit o infracțiune prevăzută de art.217 al (3), lit (b) Cod penal a Republicii Moldova și anume Circulația ilegală a substanțelor narcotice sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare.
La data de 18.08.2007 Stăvilă Mihai Ion a fost pus sub învinuire și, fiind audiat în calitate de învinuit cet. Stăvilă Mihai Ion și-a recunoscut vina pe deplin, declarând că a păstrat substanțele narcotice marihuana cu scop de întrebuințare proprie precum și creștea plantele de mac pentru a obține marihuana tot pentru întrebuințarea proprie.
Vinovăția lui Stăvilă Mihai Ion a fost dovedită prin:
Depozițiile martorului Gheorghiță Roman Ion, care a declarat că, participând la cercetarea gospodăriei cet. Stăvilă Mihai Ion a văzut personal că în gospodăria acestuia se află o cantitate de masă vegetală uscată marunâțită de culoare verde și că în gospodăria ultimului și anume în grădină cresc plante de cânepă care la momentul cercetării erau prelucrate, adică îngrigite.
Depozițiile martorului Neamțu Ion Vasile care la rândul său tot declară că a văzut personal că în gospodăria acestuia se află o cantitate de masă vegetală uscată marunâțită de culoare verde și că în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion și anume în grădină cresc plante de cânepă care la momentul cercetării erau prelucrate, adică îngrigite.
Procesul-verbal de ercetare la fața locului în care sunt indicate locul depistării substanțelor narcotice marihuana și locul depistării plantelor de cânepă care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice precum a fost descris minuțios faptul că plantele de mac la momentul depistării au fost îngrijite și nu creșteau fără supraveghere.
Raportul de constatare tehnico-științific nr.354 din 27.03.2007 prin care se stabilește că întradevăr masa vegetală depistată în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion este substanță narcotică marihuana și că plantele depistate la număr 120 (una sută douăzeci) plante sunt plante de mac care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Raportul de expertiză nr.420 din 14.08.2007, efectuat în cadrul cauzei penale prin care ca și prin raportul de constatare tehnico-științific nr.354 din 27.03.2007 se stabilește că întradevăr masa vegetală depistată în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion este substanță narcotică marihuana și că plantele depistate la număr 120 (una sută douăzeci plante) sunt plante de mac care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Procesul-verbal de percheziție prin care la domiciliul cet. Stăvilă Mihai Ion, tot în gospodăria susmenționată au fost depistate masă vegetală de culoare verde și o sticlă din masă plastică tăiată pe interiorul căreia se află a substanță de culoare cafenie care, conform Raportului de expertiză nr.420 din 14.08.2007 constituie 17,02 gr.marihuană și 0,03gr.ulei de canabis.
Prin acțiunile sale intenționate cet. Stăvilă Mihai Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.217 al (3), lit (b) Cod penal a Republicii Moldova.
Coform art.76 CP circumstanțele atenuante: pentru cet. Stăvilă Mihai Ion: căință sinceră și întreținerea a doi copii minori. Cicumstanțe agravante nu sunt stabilite.
CONCLUZIE
Se învinuește: Stăvilă Mihai Ion a.n. 12.09.1980, născut la 12.09.1980, originar și domiciliat în or.Strășeni, str.Ștefan cel Mare, nr.220, moldovean, studii 9 clase, divorțat, temporar nu lucrează, nesupus militar, anterior condamnat, cetățean al RM.
În aceea că el, la data de 22.07.2007 a fost depistat că păstra la domiciliul său din or. Strășeni, str.Ștefan cel Mare, nr.220 substanțe narcotice – marihuana și același timp se ocupa cu cultivarea plantelor de mac care fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Prin acțiunile sale intenționate Stăvilă Mihai Ion a.n. 12.09.1980 a săvârșit o infracțiune prevăzută de art.217 al (3), lit (b) Cod penal a Republicii Moldova, adică Circulația ilegală a substanțelor narcotice sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare.
BIBLIOGRAFIE
Izvoare normative
Constituția Republicii Modova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.1 din 12.08.1994. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=1&id=311496
Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova Nr. 985-XV din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.128/1012 din13.09.2002. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331268
Codul de procedură penală al Republicii Modova, adoptat prin Legea Republicii Moldova Nr.122-XV din 14.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.104-110 din 07.06.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=g=1&id=326970
Legea Republicii Modova Nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice și psihotrope și a precursorilor. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.73-77 din 15.07.1999. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc1&id=311660
Legea Republicii Modova Nr.45 din 12.04.1994 privind activitatea specială de investigații. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.11-13 din 31.01.2003. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313318
Hotărîrea Guvernului Republicii Modova Nr. 1208 din 27.12.2010 cu privire la aprobarea Strategiei naționale antidrog pe anii 2011-2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.1-4 din 07.01.2011. http://lex.justice.md/index.php?action=view =1&id=337243
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova Nr.585 din 19.06.2000 cu privire la instituirea Comisiei Interdepartamentale de Combatere a Narcomaniei și Narcobusinessului. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, Nr.75-76 din 29.06.2000.
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=296518
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.128 din 06.02.2006 cu privire la aprobarea Cerințelor tehnice față de încăperile în care se păstrează substanțe narcotice, psihotrope și/sau precursori. În: Monitorul Oficial al Republicii Modova, nr 028 din: 17.02.2006. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&i d=315077
Monografii, articole de specialitate
Alecu G. Incriminarea traficului și consumului de droguri. Constanța: Europolis, 2004.312 p.
Argeșanu I. Criminalistica și medicina legală în slujba justiției, Vo1. I. București: Lumina Lex, 1996. 192 p.
Barbăneagră A. ș.a. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Chișinău: Reclama, 2009. 860 p.
Ciobanu I. Criminalitatea organizată la nivel transnațional și unele forme de manifestare în Republica Moldova. Chișinău: Museum, 2001. 160 p.
Ciopraga A., Iacobuță I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1997. 440 p.
Condrat R., Moraru P. Din istoria reglementării juridice a traficului și consumului ilicit de droguri. În: Criminalitatea în Republica Moldova: starea actuală, tedndințele, măsurile de prevenire și de combatere. Chișinău: Muzeum, 2003, p. 407-409.
Condrat R. Considerațiuni generale privind politica antidrog în Republia Moldova. În: Prevenirea și combaterea crimelor transnaționale: probleme teoretice și practice. Chișinău: Academia Ștefan cel Mare, 2005, p. 225- 226.
Cușnir V. Corupția: reglementări de drept: activități de prevenire și combatere. Chișinău: Academia Ștefan cel Mare, 1999. 108 p.
Dima T. Traficul și consumul ilicit de stupefiante. București: Lumina Lex, 2001. 240 p.
Dolea I. ș.a. Drept procesual penal. Chișinău: Cartier, 2005. 960 p.
Doraș S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011. 730 p.
Drăgan J., Alecu Gh., Țipișcă M. Dreptul Drogurilor. Constanța: Dobrogea, 2001. 380 p.
Gheorghiță M. Criminalistica. Chișinău: Museum, 1995. 144 p.
Gheorghiță M. Tactica cercetării la fața locului. Chișinău: Î. I.”Angela Levința”, 2004. 72 p.
Gheorghiță M. Tratat de metodică criminalistică. Chișinău: CEP USM, 2015. 532 p.
Golubenco Gh. Urmele infracțiunii. Chișinău: Garuda Art, 1999. 160 p.
Golubenco Gh. Criminalistică: obiect, sistem, istorie. Chișinău: Tipografia Centrală, 2008. 216 p.
Golubenco Gh., Colodrovschi V. Asistența tehnico-criminalistă a descoperirii infracțiunilor. Chișinău: Tipografia Centrală, 2010. 236 p.
Golunski S. A. Criminalistica. București: Editura Științifică, 1961. 568 p.
Hadîrcă I. Răspunderea pentru infracțiunile săvîrșite în sfera circulației substanțelor narcotice, psihotrope, a analoagelor și precursorilor acestora. Chișinău: USM, 2008. 281 p.
Hassanov A. Lupta împotriva infracționalității legate de droguri. București: Paideia, 2002. 196 p.
Lichii B. Urmărirea penală. Chișinău: Tipografia Centrală, 2000. 167 p.
Macovei L., Alecu Gh. Traficul și consumul de droguri. În: Materialele Simpozionului Științific Internațional Știința universitară la începutul mileniului III. Chișinău: ULIM, 2002. p.35-37.
Mircea I. Criminalistica. Iași: Chemarea, 1992. 342 p.
Mircea I. Criminalistica. București: Lumina Lex, 2010. 351 p.
Nicolae E.A. Urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante. București: Lumina Lex, 1999. 160 p.
Pășescu Gh. Interpretarea criminalistică a urmelor. București: Național, 2000. 528 p.
Popa V., Drăgan I. Psihosociologie juridică. București: Lumina Lex, 1999. 224 p.
Slutu A. Combaterea narcomaniei și traficului de droguri la ora adevărului. În: Ordinea și legea, Nr.6, 2003, p.22-24.
Stancu E. Tratat de criminalistică. București: Universul juridic, 2010. 830 p.
Suciu C. Criminalistica. Vol. III. București: Editura MI, 1972. 254 p.
Ursu V., Condrat V., Spoială A. Drogurile și delicvența juvenilă: aspecte juridico-penale, criminologice și procesual-penale. Chișinău: Elena V. I., 2005. 166 p.
Văduvă N., Văduvă L. Expertizele, constatările tehnico-științifice și medico-legale-mijloace de probă în procesul penal. Craiova: Terathopius, 1997. 275p.
Văduvă N. Criminalistica. Curs de tactică și metodică. Craiova: Universitaria, 2001. 292 p.
Коршунов О. Н., Степанов А. А. Курс криминалистики. Том II. Санкт- Петербург: Юридический центр Пресс, 2004. 636 c.
Филиппов А. Г. Криминалистика. 3- е издание. Москва: Спарк, 2010. 725 c.
Яблоков Н.П. Криминалистика: учебник для бакалавров. Москва: Юрайт, 2013. 280 c.
ANEXE
Anexa 1
Analiza dos. penal nr.2007338015 de învinuire a cet. S.M. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.217 al.(3) lit. (b) CP RM
Circumstanțele cauzei:
La data de 22.07.2007 în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion, a.n. 12.09.1980, situată în or.Strășeni, str.Ștefan cel Mare 220 a fost depistată masă vegetală uscată mărunțită de culoare verde care, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.357 din 27.03.2007 constituie 340 gr.de marihuană și respectiv 14 kg. de plante de mac care fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Prin acțiunile sale intenționate Stăvilă Mihai Ion, a.n. 12.09.1980 a săvârșit o infracțiune prevăzută de art.217 al (3), lit (b) Cod penal a Republicii Moldova și anume Circulația ilegală a substanțelor narcotice sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare.
La data de 18.08.2007 Stăvilă Mihai Ion a fost pus sub învinuire și, fiind audiat în calitate de învinuit cet. Stăvilă Mihai Ion și-a recunoscut vina pe deplin, declarând că a păstrat substanțele narcotice marihuana cu scop de întrebuințare proprie precum și creștea plantele de mac pentru a obține marihuana tot pentru întrebuințarea proprie.
Vinovăția lui Stăvilă Mihai Ion a fost dovedită prin:
Depozițiile martorului Gheorghiță Roman Ion, care a declarat că, participând la cercetarea gospodăriei cet. Stăvilă Mihai Ion a văzut personal că în gospodăria acestuia se află o cantitate de masă vegetală uscată marunâțită de culoare verde și că în gospodăria ultimului și anume în grădină cresc plante de cânepă care la momentul cercetării erau prelucrate, adică îngrigite.
Depozițiile martorului Neamțu Ion Vasile care la rândul său tot declară că a văzut personal că în gospodăria acestuia se află o cantitate de masă vegetală uscată marunâțită de culoare verde și că în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion și anume în grădină cresc plante de cânepă care la momentul cercetării erau prelucrate, adică îngrigite.
Procesul-verbal de ercetare la fața locului în care sunt indicate locul depistării substanțelor narcotice marihuana și locul depistării plantelor de cânepă care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice precum a fost descris minuțios faptul că plantele de mac la momentul depistării au fost îngrijite și nu creșteau fără supraveghere.
Raportul de constatare tehnico-științific nr.354 din 27.03.2007 prin care se stabilește că întradevăr masa vegetală depistată în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion este substanță narcotică marihuana și că plantele depistate la număr 120 (una sută douăzeci) plante sunt plante de mac care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Raportul de expertiză nr.420 din 14.08.2007, efectuat în cadrul cauzei penale prin care ca și prin raportul de constatare tehnico-științific nr.354 din 27.03.2007 se stabilește că întradevăr masa vegetală depistată în gospodăria cet. Stăvilă Mihai Ion este substanță narcotică marihuana și că plantele depistate la număr 120 (una sută douăzeci plante) sunt plante de mac care tot fac parte din categoria substanțelor narcotice.
Procesul-verbal de percheziție prin care la domiciliul cet. Stăvilă Mihai Ion, tot în gospodăria susmenționată au fost depistate masă vegetală de culoare verde și o sticlă din masă plastică tăiată pe interiorul căreia se află a substanță de culoare cafenie care, conform Raportului de expertiză nr.420 din 14.08.2007 constituie 17,02 gr.marihuană și 0,03gr.ulei de canabis.
Prin acțiunile sale intenționate cet. Stăvilă Mihai Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.217 al (3), lit (b) Cod penal a Republicii Moldova.
Coform art.76 CP circumstanțele atenuante: pentru cet. Stăvilă Mihai Ion: căință sinceră și întreținerea a doi copii minori. Cicumstanțe agravante nu sunt stabilite.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Metodica Cercetarii Infractiunilor Privind Traficul Ilicit DE Droguri (ID: 128526)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.