Metode Combinate de Analiza Folosite In Laboratoarele Criminalistice

CUPRINS

ARGUMENT

Lucrarea de față cuprinde descrierea principalelor tehnici de laborator și metode folosite în investigațiile criminalistice, fiind structurată pe trei capitole ce dezvoltă din punct de vedere teoretic și practic importanța și utilitatea principalelor tehnici și mijloace de investigație folosite în laboratoarele criminalistice. Criminalistica este considerată “ o adevărată știință a crimei “ ce deține o structură complexă alcătuită din trei ramuri strâns conectate între ele și anume tehnica criminalistică, ce reunește totalitatea metodelor tehnico-științifice de descoperire, ridicare, fixare, și examinare a urmelor de laborator a urmelor interesând fapta și făptuitorul, tactica criminalistică ce formează regulile de organizare și desfășurare a activităților organelor de urmărire penală, și cea din urmă metodologia criminalistică ce folosește mijloacele specifice de cercetare a infracțiunilor în funcție de natura faptei cercetate.

În tema abordată se pune accent pe tehnica criminalistică fiind totuși încorporate și celelalte ramuri, pe acestea punându-se un acent mai minimal. Datorită existenței științei criminalistice, mai exact a dezvoltării acestor mijloace și metode de cercetare în laborator și rapidității lor s-a ajuns la o simplificare în obținerea rezultatelor necesare pentru rezolvarea cazurilor în orice domeniu infracțional. Criminalistica realizează legaturi și anumite conexiuni cu varii domenii cum ar fi medicina legală, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul civil, în urma colaborărilor cu aceste domenii ajungându-se la obținerea unor rezultate concrete, necesare rezolvării cerințelor impuse de cazurile cercetare într-un timp cat mai rapid și folosind metode eficiente și de actualitate. Legătura criminalisticii ca știință cu dreptul penal rezidă din simplul fapt că, criminalistica este un mijloc de realizare a politicii penale a statului .

Referitor la legătura criminalisticii cu criminologia trebuie spus că, criminalistica  furnizează date prețioase rezultate din activitățile criminalistice privind cercetarea infracțiunilor și studiază la  rândul său cauzele  determinante și condițiile  favorizante ale săvârșirii faptelor antisociale în scopul stabilirii de metode și procedee specifice de lucru  și al prevenirii în viitor a unor fapte asemănătoare.

Criminalistica este într-o legătură strânsă și cu chimia aceasta constă în adaptarea  a mai multor metode și mijloace tehnice folosite în chimie, îndeosebi pentru analiza microurmelor descoperite la locul faptei.

Legătura  fizicii cu criminalistica constă în aceea că sau preluat  mai multe metode și mijloace tehnice specifice fizicii în munca de criminalistică , de tehnică criminalistică în principal, de la lupa de mână până la cele mai complicate  aparate optice .

O strânsă legătură există între criminalistică și biologie deoarece aceasta furnizează criminalistului o serie de date foarte valoroase, pe baza examinărilor urmelor de natură organică care se întâlnesc în câmpul infracțiunii.

Medicina legală este o știință care își definește legăturile cu criminalistica prin aceea că o mare parte din activitățiile de investigare se fac în comun de către medicul legist și specialistul ori expertul criminalist.

Din punct de vedere al aportului științific adus de criminalistică în tema analizată pot afirma că acesta se împarte în stabilirea următoarelor criterii ce își au aplicabilitatea în cazurile expuse anterior și anume inițierea de metode tehnice destinate cercetării urmelor infracțiunilor, de exemplu în cazul omorului analizat, a metodologiei investigării urmelor lăsate de fibre sau ale fenomenlor fizico-chimice apărute în timpul analizei probelor, adaptarea metodelor aparținând științelor exacte cum ar fizica, chimia judiciară, metodele optice și spectrale folosite în laboratoarele criminalistice, elaborarea de reguli tactice și procedee destinate efectuării unor acte de urmărire penală dar și creșterea eficienței acestora pentru a se asigura crearea unui fundament științific în cadrul investigărilor criminalsitice, studierea practicii judiciare intervine pentru a valorifica rezultatele științifice obținute și pentru a se generaliza rezultatele pozitive ce au fost obținute din partea organelor de urmărire penală în investigările infracțiunilor, se trece la analiza evoluției modului de săvârșire a faptelor penale pentru a se stabili cele mai adecvate procedee de combatere și de prevenire a lor chiar ajungându-se la identificarea autorilor infracțiunilor, perfecționarea modului de cercetare a diverselor categorii de infracțiuni cum sunt cele ce aduc atingere unor valori sociale deosebite, a acelora ce sunt săvârșite cu violență și în general cele ce prezintă dificultăți de investigare, iar în ultimul rând se elaborează metodele folosite ele fiind prefigurate de măsuri destinate prevenirii infracțiunilor sau altor fapte ce prezintă un caracter antisocial.

Tema analizata reunește toate aceste aporturi expunând-le atât în teorie cât și în cazurile practice, în acest sens îmbinându-se practica cu teoria.

Capitolul întâi cuprinde expunerea principalelor metode ce cercetare la fața locului, metodele tactice folosite, instrumentele necesare pentru ridicarea, fixarea și examinarea urmelor la fața locului, atenția organelor judiciare și profesionalismul impus desfășurării acestor activități care se coroborează cu practica, un omor analizat din punctele cercetării la fața locului, capitolul doi prezinta metodele optice folosite în laboratoarele criminalistice, cazul exemplificativ fiind cel a fibrelor textile, analiza microscopică a acestora și cazurile în care sunt apicate metodele de laborator, capitolul trei incluzand metodele de analiză moderne și anume metodele combinate de analiză folosite în laboratoarele criminalistice și anume cromatografia, spectroscopia de masă și alte asemenea metode ce prezintă o importanță deosebită în aflarea promptă a rezultatelor necesare pentru rezovarea cazurilor cercetate. Speța analizată pune în evidență rapiditatea laboratoarelor criminalistice române ce trebuie să se ridice la normele impuse de laboratoarele din Europa, performanță ce este atinsă pregătirea experților criminaliști, dotarea laboratorelor criminalistice cu cele mai performante aparate necesare pentru a atinge pretențiile impuse și pentru a se păstra printre cele mai bune laboratoare criminalistice din Europa, de asemenea pregătirea eficientă și corespunzătoare a experților criminaliști. Toate aceste cerințe sunt puse în evidență în studiul efectuat de laboratoarele criminalistice privind evidențierea vopselurilor de pe mașini în cadrul accidentelor produse și fuga de la locul faptei. În lucrarea de față se prezintă o sinteză a teoriei îmbinate cu practică, a mijloacelor și tehnicilor de laborator folosite pentru a se evidenția necesitatea folosirii acestora în rezolvarea unor cazuri ce necesită rapiditate, metode moderne și meticuloase și în special cunoștiințele necesare a experților criminaliști pentru a interpreta și efectua investigațiile necesare aflării adevărului.

INTRODUCTION

The present paper includes description of the main laboratory techniques and methods used in forensic investigations, and was structured in three chapters that develops the theoretical and practical importance and usefulness of the main techniques and means of investigation used in forensic science laboratories. Forensics is considered a true science of crime that has a complex structure consisting of three branches closely connected to each other i.e. criminalistical technique uniting all methods of scientific-technical breakthrough, lifting, lashing, and laboratory examination of trace interesând trace event and the perpetrator, criminalistical tactics that form the rules of organisation and conduct of the activities of the organs of criminal prosecution, and the latter means criminal methodology using specific offences depending on the nature of the offence. The theme addressed focus on criminalistical technique being embedded and other branches, however, those with a more minimal acent. Due to the presence of forensic science, more specifically the development of these means and methods of research in the laboratory and their speed has reached a simplification in obtaining the results necessary to solve criminal cases in any area. Forensics links and made some connections with various fields such as medicine, law, criminal law, criminal procedural law, civil law, as a result of collaboration with these areas creating the concrete results needed to resolve cases of research requirements in a more timely and effective methods using fast and up-to-date. Criminalistical science link with criminal law that is of the simple fact that forensics is a means of achieving the State's criminal policy.

With regard to the link with all necessary criminalistical said forensics provides precious data resulting from research activities and scientific study of crime in turn determining causes and conditions of favorizante the time of the facts in order to establish the antisocial methods and processes and prevention of acts in the future.

Forensics is in a close connection with this chemistry is the adaptation of several methods and technical means used in chemistry, in particular for the analysis of microfibers found at the scene. Touch physics with forensics is that or picked up more specific methods and technical means of work in physics, forensic criminal investigations of technique, mainly from hand Magnifier to the most complicated optics.

A close connection exists between homicide and biology because it provides a number of data criminalistului very valuable based on examinations of trace organic kind who meet in the crime.

Forensic medicine is a science which defines the links with the forensics in that much of the activitățiile of investigation shall be made jointly by the forensic doctor and specialist or expert criminologist.

A close connection exists between homicide and biology because it provides a number of data criminalistului very valuable based on examinations of trace organic kind who meet in the crime.

Forensic medicine is a science which defines the links with the forensics in that much of the activitățiile of investigation shall be made jointly by the forensic doctor and specialist or expert criminologist.

From the point of view of scientific input in homicide brought the topic can state that this analysis is divided into the following criteria as they have applicability in the cases outlined above, namely the initiation of technical methods intended for research of traces of crime, such as murder, the methodology of investigating traces left of fibre or physico-chemical phenomena occurring during the analysis of samplesadapting the methods of exact sciences, physics, such chemistry, optical and spectral methods used in forensic science laboratories, development of rules and procedures for conducting tactical acts but prosecution and increase their effectiveness to ensure the creation of a scientific foundation in investigărilor criminalsitice, study judicial practice is to harness the scientific results obtained and to generalize the positive results that have been obtained from the organs of criminal offences in investigările, proceed to analyse the development mode of Commission of the criminal offences in order to determine the most appropriate means of combating and preventing their creating even identify perpetrators of crime, improving the way research of the various categories of crimes such as those that affect social values, those who are committed to violence and generally those which have difficulties in investigatingand lastly is the methods used by them being constitutional measures to prevent offences or other acts which are antisocial nature.

Explored the theme uniting all these consideration exposing them both in theory and in practical cases, so merging is the practithe practice with theory.

The first chapter covers the main research methods exposed on the spot, tactical methods used, the necessary tools for removing, fixing and examination of traces on the spot, the attention of the judicial organs and the professionalism required the execution of these activities that support the practice, a review of the research of the killing on the spot, the second chapter presents optical methods used in forensic science laboratories, the case of the large number of textile fibresmicroscopic analysis of the cases in which they are apicate the laboratory methods, chapter three modern methods of analysis including: combined analysis methods used in forensic science laboratories, namely mass spectroscopy, chromatography and other such methods, which are of particular importance in finding out the results needed to promptly solve the cases investigated. The second analysis highlighting the rapidity of forensic laboratories in Romanian should live up to the requirements of laboratories in Europe, the performance is affected the preparation of the experts, forensic criminaliști laboratorelor equipment with the most modern equipment needed to achieve the required sensitivity and to store among the best forensic laboratories in Europe, also the preparation of effective and appropriate expert criminaliști. All these requirements are highlighted in the study of forensic science laboratories on the demonstration of vopselurilor on machines at the accidents and flee the scene. In the work of front presents a summary of the theory with practice, merged and laboratory techniques used to highlight the need for their use in solving cases that require speed, modern and meticulous methods and in particular the necessary expert knowledge to interpret criminaliști and carry out the necessary investigations in recognizing the truth.

CAPITOLUL I

Cercetarea la fața locului

1. Noțiunea și importanța cercetării la fața locului

Cercetarea la fața locului reprezintă un mijloc dintre cele mai importante de investigație desfășurată de către organele judiciare în vederea realizării scopului procesului penal. Este reglementată în cadrul articolului 129 Cod Procedură Penală în care textul de lege enunță “ cercetarea la fața locului se efectuează atunci când este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii, să se stabilească poziția și starea mijloacelor materiale de probă și împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea ”.

Analizând definiția legală putem observa că în cadrul cercetării la fața locului se îmbină mai multe laturi acționale ce au scopul de a furniza cât mai multe informații anchetei penale stabilindu-se :

Se vor face constatări cu privire la situația locului săvârșirii infracțiunii

Se vor stabili poziția și starea mijloacelor materiale de probă

Se vor stabili împrejurările în care o fost stabilita fapta penală

Pornindu-se de la precederile articolului 129 Cod Procedura Penală au fost elaborate mai multe variante de definiții pentru cercetarea la fața locului printre acestea numărându-se :

„Cercetarea la fața locului presupune perceperea nemijlocită, de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată, a locului unde s-a săvârșit fapta, a urmelor și a altor mijloace de probă, spre a fi în măsură să desprindă o concluzie justă, cu privire la modul în care infracțiunea a fost comisă și la identificarea făptuitorului “.

„Cercetarea la fața locului este una dintre activitățile procedurale și de tactică criminalistică ale organului de urmărire penală, ce se realizează, de obicei, la începutul urmăririi penale, în scopul cunoașterii nemijlocite a locului faptei, al descoperirii, fixării, și ridicării urmelor create cu ocazia săvârșirii infracțiunii, precum și pentru ascultarea martorilor, a victimelor sau chiar a făptuitorilor. Deci, prin cercetarea la fața locului, organul de urmărire penală stabilește împrejurările în care a fost comisă fapta, identifică pe făptuitor sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună, conservă, și examinează, probele materiale descoperite.”

„Cercetarea la fața locului reprezintă o activitate procedurală, al cărei obiect îl constituie percepția nemijlocită, de către organele judiciare, a locului unde s-a săvârșit activitatea infracțională, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor și a mijloacelor materiale de probă, în vederea stabilirii naturii și împrejurărilor comiterii infracțiunilor, a elementelor care să conducă la identificarea făptuitorului.”

„Cercetarea la fața locului constituie un procedeu probator, având drept obiect obținerea de date privind împrejurările în care a fost săvârșită fapta penală, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor infracțiunii, precum și stabilirea stării și poziției mijloacelor materiale de probă.”

„Cercetarea la fața locului este activitatea procedurală și de tactică criminalistică, al cărei obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde s-a săvârșit o faptă de natură penală, căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea și examinarea mijloacelor de probă, inclusiv precizarea poziției și stării acestora.”

Definițiile expuse se caracterizează în primul rând prin arătarea naturii cativității, se continuă prin descrierea aspectelor ce țin de esența cercetării la fața locului și în unele cazuri se incheie prin enunțarea scopului desfășurării.

Cercetarea la fața locului reprezintă o activitate complexă de natură pocesuală și de tactică criminalistică care poate fi dispusă și efectuată de organele de anchetă cât și de instanța de judecată. Este caracterizată de efectuarea unui complex de activități ce sunt desfășurate cu profesionalism pe mai multe planuri. Pe considerente de natură psih-pedagogică se paote spune că activitatea de cercetare la fața locului se desfășoară pe două planuri.

Primul plan presupune un accentuat caracter tehnic in care persoanele specializate în domenii diferite ale criminalisticii , medicul legist sau tehnicianul de exemplu, își desfășoară activitățile specifice ce au ca scop descoperirea, relevarea, examinarea și fixarea prin metode și procedee tehnice a tuturor schimbărilor din sistemul de referință cercetat, cauzat de săvârșirea infracțiunii.

Al doilea plan este caracterizat de diferitele activități efectuate cu caracter exemplificativ cum ar fi identificarea și ascultarea persoanelor vătămate și a martorilor oculari, a făptuitorilor, efecturea de percheziții corporale, și alte materiale de probă . Cele arătate anterior se desfășoară în vederea stabilirii încă de la începutul cercetărilor a naturii și împrejurărilor comiterii faptei precum și pentru a stabili identificarea subiecților infracțiunii. Pornindu-se de la prevederile articolului 129 și articolului 30 aliniat 4 Cod Procedură Penală prin „ loc al faptei “ se înțelege perimetrul sau locul unde a avut loc săvârșirea infracțiunii și se începe desfășurarea activității de cercetare la fața locului unde s-a înfăptuit activitatea caracteristică a elementului material al laturii obiective a infracțiunii , locul unde s-au produs consecințele săvârșirii infracțiunii precum și locul în care se află obiectele ce constituie obiectul infracțiunii. De asemenea este necesară și o delimitare a sferei de întindere a noțiunii de “ față a locului “ deoarece activitatea de cercetare se desfășoară întru-un anumit perimetru care trebuie să fie bine delimitat . Cele două noțiuni folosite “ fața a locului” și “ loc al săvârșirii infracțiunii “ par identice dar cercetarea la fața locului ar trebui să se poată desfășura doar dacă se respectă următoarele delimimitări impuse :

În primă instantă suprafața de cercetat trebuie să fie cât mai vastă pentru a se putea concluziona atât de catre organul judiciar cât și de persoanele interesate că cel putin sub aspect au fost epuizate toate posibilitățile de cercetare.

În al doilea rând trebuie să se țină cont garantarea drepturilor și libertăților fundamentale de exemplu inviolabilitatea domiciliului , perimterul de cercetare trebuie restrâns ori de câte ori s-ar putea aprecia că extinderea lui ar fi abuzivă fiind astfel puse în pericol într-un mod nejustificat drepturile și libertățile fundamentale garantate persoanelo.

Astfel că în condițiile prezentate anterior organul judiciar va trebui să discearnă asupra limitelor spațiale ale cercetării la fața locului , analizând condițiile concrete pentru a stabili acest lucru , el totodată având pregatirea și calitatea necesare pentru a stabili unde se termină dreptul autorității judiciare și unde începe abuzul de drept.

2. Necesitatea efectuării activității de cercetare la fața locului.

Articolul 129 alin 1 Cod Procedură Penală cuprinde o ramură juridică din care reiese faptul că organele judiciare analizănd anumite considerente ce țin de utilitatea , necesitatea și oportunitatea efectuării unei cercetări la fața locului pot decide să se deplaseze la locul sesizat unde se găsesc urmele și mijloacele materiale de probă având în vedere următoarele :

Examinarea locului faptei și fixării procesuale a celor descoperite.

Căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea, examinarea și interpretarea mijloacelor materiale de probă și a urmelor.

Stabilirea locurilor de unde se putea percepe în total sau în parte activitatea desfășurată de către făptuitori.

Identificarea martorilor oculari, a persoanei vătămate sau a altor persoane ce dețin informații cu privire la infracțiunea săvârșită.

Cercetarea la fața locului este o activitate integrată în ancheta penală ce trebuie efectuată chiar și în condițiile în care primele date nu indică un mod de operare care prin natura sa să impună apariția unor urme care să ducă la căutarea , fixarea, ridicarea, analizarea și interpretarea lor. Refuzul organelor judiciare de a se deplasa la fața locului din comoditate sau ignoranță poate lipsi ancheta de unele dintre cele mai valoroase activități prin care pot fi cunoscute date importante cu privire la infracțiunea cercetată deoarece organul de urmărire penală ca și instanța de judecată au posibilitatea să investigheze direct locul săvârșirii faptei , să evalueze consecințele infracțiunii, să stabilească împrejurările în care a fost comis actul penal ducând la identificarea autorului prin procedeele de descoperire, fixare și cercetare criminalistică a urmelor și a mijloacelor materiale de probă toate acestea fiind de natura să contribuie efectiv la realizarea scopului procesului penal.

Trăsăturile caracteristice și obiectivele cercetării la fața locului.

Trăsăturile caracteristice ale activității de cercetare la fața locului sunt de natură a particulariza și diferenția această activitate de alte activități efectuate de organele judiciare. Caracteristic pentru cercetarea la fața locului este faptul că aceasta se constituie într-o activitate inițială, urgentă, obligatorie și irepetabilă.

Cercetarea la fața locului este considerată o activitate inițială deoarece este efectuată în cadrul urmăririi penale ea constituind debutul cercetării infracțiunilor care prin natura lor fac necesară activitatea. Urgența efectuării cercetării la fața locului este determinată de pericolul modificării stării și poziției urmelor și mijloacelor materiale de probă , de posibilitatea dispariției sau distrugerii acestora ce ar aduce ulterior interpretări eronate ale stărilor de fapt și în plan general ar conduce la interpretarea eronată a întregii anchete.

Urgența efectuării cercetării la fața locului este obligatorie sub cel puțin două aspecte :

a). Prin scurgerea timpului apare pericolul producerii unor modificări la fața locului iar urmele existente se pot degrada sau dispărea. Aceste modificări pot fi determinate nu numai de acțiunea autorului care caută să înlăture urmele faptei sale ci pot fi influențate și de acțiunea unor factori neutri cum ar fi condițiile meteorologice, caracterul perisabil al unor urme , în special cele biologice dar și intervenția unor persoane care caută să restabilească ordinea .

b). Prin prezența imediată a organului de urmărire penala la fața locului se crează posibilitatea identificării unor martori ducând chiar și la identificarea sau surprinderea autorului la locul faptei.

Cercetarea la fața locului se efectuează complet și detaliat aceasta fiind o altă trăsătura impotantă , care trebuie dublată de obiectivitate și conștiinciozitate astfel încât locul faptei să fie cercetat sub toate aspectele indiferent de versiunea de cercetare pe care echipa este tentată să o atribuie evenimentului cercetat. De asemenea cercetarea la fața locului se efectuează cu minuțiozitate pentru a descoperi urmele , în special cele latente, a celor biologice și a microurmelor care sunt de regulă imposibil de evitat de către infractor. Trebuie să se mai țină cont și de neconcordanțele ce apar între starea locului faptei și fapta ori împrejurările ca atare pentru a clarifica imprejurările negative ce apar , deseori acestea reprezentând încercări de simulare sau disimulare a unor fapte penale.

La fața locului se impun luarea unor măsuri de ordine cărora trebuie să li se supună membrii echipei și chiar superiorii acestora, care fără a participa efectiv la cercetare vin să se informeze asupra celor întâmplate sau să dea anumite indicații chiar dacă nu sunt specializați în domeniu, evitarea pătrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite.

Obligativitatea efectuării cercetării la fața locului este impusă de însăși rațiunea anchetei penale iar repetabilitatea cercetării la fața locului nu este posibila deoarece datorită intevenției echipei de cercetare în starea inițială a locului de cercetat o repetare a porcedurilor inițiale ar putea conduce la unele erori judiciare deoarece s-ar gasit și parte din urmele lăsat de echipă la cercetarea inițială a locului infracțiunii.

Activitatea de cercetare la fața locului se efectuează înaintea altor activități și cât mai urgent posibil.

Principalele sarcini care revin cercetării la fața locului sunt următoarele :

a). Cunoașterea și investigarea directă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată a scenei infracțiunii sau a locurilor înscrise în categoria „ locului faptei.” Contactul direct și nemijlocit al organului judiciar cu scena infracțiunii servește la formarea unei imagini exacte asupra cadrului în care s-a comis fapta, la determinarea poziției și distanței dintre obiectele principale și altele.

b). Descoperirea, fixarea, și ridicarea urmelor infracțiunii a mijloacelor materiale de probă . Descoperirea urmelor urmată imediat de interpretarea lor imediată la fața locului este de natură să ofere indicii cu un caracter general în primă instanță ce privesc natura faptei și chiar identificarea infractorului.

c). Obținerea de date cu privire la modul de operare al făptuitorului , la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infracțiunii . Din cercetarea la fața locului se poate deduce modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională începând din momentul pătrunderii autorului în câmpul de cercetat și terminând cu retragerea sa.

d). Identificarea eventualilor martori întrucât în funcție de condițiile concrete ale locului și momentului săvârșirii infracțiunii se poate stabili dacă și în ce măsură activitatea infractorului putea fi percepută de cineva , această precizare impunându-se deoarece nu sunt puține cazurile în care sunt găsiți imediat martori ai evenimentului.

d). Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală și participanții la săvârșirea acesteia . Sarcinile cercetării la fața locului sunt în fond obiective ale anchetei penale.

4. Elemente tactice specifice pregătirii la fața locului.

Elementele tactice pregătirii cercetării la fața locului încep cu pregătirea echipei de cercetare a scenei infracțiunii care se desfășoară în două direcții :

a). Pregătirea propriu-zisă a echipei care urmează să se deplaseze la fața locului în vederea efectuării cercetării atât din punct de vedere judicar cât și tehnic-criminalistic.

b). Dispunerea unor măsuri cu caracter preliminar , întreprinse direct la fața locului, pentru salvarea victimelor, înlăturarea pericolelor, fixarea imprejurărilor care se pot modifica sub o altă formă.

Cercetarea la fața locului presupune ca organul judiciar să fie sesizat despre savârșirea unei fapte penale , plângere, denunț, sau sesizare din oficiu. Îndată ce organul de urmărire penală a primit sesizarea are datoria de a întreprinde următoarele :

identificarea persoanei care a făcut plângerea sau denunțul;

determinarea locului, naturii, gravității și a orcărui element care să servească la la formarea unei imagini despre faptă;

dispunerea măsurilor urgente , strict necesare pentru a începe efectuarea cercetării la fața locului.

Organul de urmărire penală trebuie să iși verifice competența procedând după caz fie la efectuarea cercetării fie la informarea organului de urmărire penală competent și obligat să efectueze urmărirea însă va efectua actele de cercetare care nu suferă amânare.

4.1 Pregătirea mijloacelor tehnico-știintifice criminalistice

Sub raport tehnico-tactic criminalistic se va acorda o atenție deosebită verificării și pregătirii mijloaacelor tehnico-științifice criminalistice ce vor fi folosite pentru efectuarea cercetării la fața locului. Aceste mijloace sunt :

Trusele criminalistice sunt folosite în activitatea de anchetă penală , în special în cadrul cercetării la fața locului la care anchetatorii recurg pentru fixarea , descoperirea și ridicarea mijloacelor materiale de probă. Instrumentarul cuprins în acestea este dispus în compartimente speciale. Trusele criminalistice trebuie să răspundă nevoilor speciale pentru teren și pot fi adaptate, în funcție de numeroasele criterii, la solicitări, pentru a asigura maximum de eficiență în căutarea, relevarea, fixarea, și ridicarea numeroaselor urme de categorii . Indiferent de simplitatea sau complexitatea lor, trusele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe :

să răspundă exact activităților prezumate;

să poată fi manevrate cu ușurință;

să permită exploatarea cu maximă acuratețe a urmelor investigate;

să permită aplicarea unor procedee de lucru sigure;

să nu contamineze urmele;

să corespună legislației specifice;

Trusele criminalistice se clasifică în următoarele categorii:

a). Truse universale , acestea chiar daca sunt de fabricații diverse conțin instrumente cu ajutorul cărora pot fi efectuate multiple activități. Instrumentarul truselor criminalistice universale poate fi categorisit astfel :

– instrumentar pentru cercetarea, descoperirea, relevarea, și ridicarea urmelor papilare . De regulă acest instrumentar este format din cutii cu pulberi ( cenușă, negru de fum, pigment galbn fluorescent etc ) pensulă din păr de veveriță, pensulă magnetică, pelicule adezive pentru transferul urmelor relevate ( negre, albe, transparente ), lampă portabilă de radiații ultraviolete, pulverizatoare.

– instrumentar pentru ampretarea persoanelor acesta conține placă, rulou, și tuburi de tus tipografic, tușieră chimică și hârtii de amprentat ( fișe și speciale pentru cea chimică ) , lingură de amprentat cadavre, mănuși chirurgicale.

– instrumentare pentru executarea mulajelor a urmelor de adâncime , aici în funcție de categoria urmelor sunt incluse : boluri din cauciuc sau plastic, șpaclu, bandă flexibilă, pensete, pensule din păr de porc, etichete, plastilină, ghips, parafina, etc.

Foto 1.

– instrumentar pentru marcarea locului cercetat și executarea măsurătorilor . De regulă aici se găsesc riglă gradată, benzi metrice, ruletă, jetoane, cu numere de la 0 -10, cretă forestieră.

– instrumentar pentru întocmirea schițelor este compus din riglă gradată, șabloane, hârtie milimetrică, hârtie de calc, busolă, creioane.

În afara acestor instrumente în trusele universale se mai găsesc : magnet, foarfece, briceag, diamant, seturi cu chei, ciocane, șurubelnițe, dălți, epubrete, vată, pungi etc.

b). Truse criminalistice cu destinații speciale

În funcție de natura infracțiunilor cercetate sau de destinația lor în practică se mai întâlnesc :

Truse pentru testarea stupefiantelor , în care se găsesc tuburi cu reactivi chimici ce permit identificarea unor substanțe stupefiante printre care și hașiș, marijuana, L.S.D. și altele.

Testarea se realizează prin introducerea unei cantități din substanța suspectă într-un tub de cauciuc sau plastic ce conține fiola cu reactiv. Tipul stupefiantului de determină în funcție de culoarea reactivului. Aceste truse se găsesc atât în dotarea laboratoarelor criminalistice, a unităților speciale a Ministerului de Interne cât și la punctele de frontieră.

Truse pentru marcarea unor obiecte cu substanțe fluorescente sau chimice în scopul prevenirii sau descoperirii unor infracțiuni. Se folosește destul de frecvent în descoperirea furturilor cum ar fi furtul contractorilor de argint de la diversele instalatii electrice, în dare de mita, etc. Trusa mai conține în afara flacoanelor cu substanțe de marcare și alte obiecte cum ar fi pensulele, mojarul, pulverizatorul, cilindru gradat, mănuși chirurgicale, precum și un detector cu radiații ultraviolete.

Foto 2.

chimice și compoziția transpirației care determină o culoare specifică a pielii. Substanțele din trusă îndeosebi cele chimice dar și cele fluorescente cum ar fi acidul betaoxinaltolic reclamă respectarea unor reguli stricte de conservare, manipulare și transport deoarece conțin o serie de elemente chimice toxice.

Truse pentru relevarea urmelor papilare latente cu radiația de tip laser, portabile și astfel concepute încât să asigure atât descoperirea urmelor cât și fixarea lor fotografică în condiții de mare acuratețe.

c). Alte categorii de truse cu destinație specială.

În dotarea unităților Ministerului de Interne se mai găsesc truse destinate cercetării accidentelor de circulație, cercetării exploziilor și incendiilor, inclusiv pentru cercetarea cadavrelor neidentificate sau truse pentru cercetarea falsurilor în înscrisuri.

d). Truse pentru relevarea urmelor papilare :

Trusa tip partulă, aceasta este ideală pentru unitățile de poliție ce efectuează investigații în patrulă, cercetările lor nefiind foarte complexe. Această trusă cuprinde:

Pulbere neagră pentru relevarea urmelor papilare;

Bandă adezivă pentru ridicarea urmelor papilare;

Cartoane suport pentru urme;

Mănuși pentru protecție;

Casetă din polimeri cu dimensiunile 203x196x90mm;

5. Efectuarea cercetării la fața locului.

Efectuarea cercetării la fața locului se desfășoară în două faze și anume faza statică respectiv faza dinamică.

În faza statică a cercetării se procedează la o examinare atentă a locului faptei atât în ansamblul său cât și pe zonele mai importante fără a se aduce nici o modificare acestuia.

Debutul în această fază a cercetării constă în observarea locului faptei , cercetarea putând începe de la centru și să se continuie spre marginea locului faptei. În cazul încăperilor, cercetarea se efectuează dintr-un singur loc iar în cazul unor suprafețe cu o anumită întindere se pocedează la parcurgerea acestora astfel încât să poată fi observat orice element de natură să intereseze ancheta. De asemenea nu se exclude posibilitatea efecuării cercetării tinându-se seama de drumul presupus a fi fost urmat de autorul infracțiunii.

În paralel cu observarea locului faptei, este necesară orientarea topografică și criminalistică a acestuia. Orientarea topografică presupune orientarea locului faptei, în funcție de punctele cardinale, iar orientarea criminalistică are în vedere orientarea în interiorul perimetrului de cercetat, în funcție de reperele ce caracterizează sistemul de referință, în momentul efectuării activității – clădiri, copaci izolați, șosele, drumuri de acces, locul unde a fost descoperit cadavrul, locul unde se observă abandonat mijlocul de transport folosit de către făptuitori, etc.

O dată cu intrarea în locul săvârșirii infracțiunii, pentru a se putea face aprecieri corecte asupra situației, este necesar să se acorde atenție și să se noteze ora pătrunderii în câmpul infracțiunii, starea instalațiilor, aparatelor, a ușilor, ferestrelor, sistemelor de închidere, cu care sunt prevăzute acestea, starea sistemelor de iluminare, de aprovizionare cu energie electrică, gaze naturale și apă, de condiționare și filtrare a aerului, vizibilitate, situația atmosferică, mirosurile persistente, starea căilor de acces, amplasarea diferitelor obiecte, starea și poziția victimelor, a cadavrului, etc.

Dintre activitățile mai importante în faza statica se menționează următoarele :

a). Stabilirea stării și mijloacelor materiale de probă, a urmelor vizibile, așa cum au fost găsite de echipa de cercetare.

b). Măsurarea distanței dintre obiectele principale și urme sau locuri de acces, acest ascpect fiind de natură să sevească la clarificarea unor împrejurări ale cauzei.

c). Executarea de fotografii de orientare, schiță, și fotografii ale obiectelor principale.

d). Determinarea eventualelor modificări survenite anterior sosirii echipei de cercetare. Pentru stabilirea operativă a schimbărilor intervenite în câmpul infracțiunii se recomandă să se recurgă la ajutorul unui martor care recunoaște bine locul faptei sau care a asistat la producerea evenimentului.

Din coroborarea rezultatelor acestor prime investigații cu elementele deduse din modificările aspectului normal al locului faptei și consecințele propriu zise ale actului infracțional pot fi obținute date importante referitoare la natura faptei, timpul și împrejurările în care a fost comisă fapta precum și date despre făptuitor. Pot fi obținute date despre modul cum a pătruns în incinta locului săvârșirii infracțiunii sau a modului în care a fpst primit find de exemplu o cunoștiință sau ca un intim. De asemenea în legătură cu autorul faptei se mai pot stabili cât de familiarizat era acesta cu locul faptei, dacă a acționat singur sau împreună cu alte persoane.

Există situații când, pătrunderea în perimetrul de cercetat, în funcție de modul de efectuare a activității ilicite, nu se face decât după înlăturarea pericolelor iminente – localizarea și stingerea incendiilor, dezamorsarea dispozitivelor ce pot produce explozii, verificarea nivelului de radioactivitate sau de compuși toxici din aer, deconectarea sistemelor de aprovizionare cu gaze sau energie electrică. Pe durata desfășurării activității toate urmele și mijloacele materiale de probă vor fi analizate avându-se în vedere următoarele elemente : poziția, starea, amplasarea, forma și dimensiunile, categoriile de probă ce apar în mod evident pe mijloacele materiale de probă. Dintre toate aceste elemente și categorii de urme o atenție mai precisă ar trebui acordată urmelor de poziție deoarece se pot obține date și informații importante despre poziția obiectelor sau starea lor de degradare , informații ce pot fi utilizate în ansamblul anchetei penale.

În raport cu cele care se descoperă, ținând cont de cum evoluează procesul complex al elaborării și verificării de versiuni, se vor stabili zonele, respectiv locurile, unde se impune desfășurarea unor operațiuni de revelare a urmelor latente, particularizate, din punct de vedere al procedeelor folosite, în funcție de natura lor – urme de mâini, de sânge, urme lăsate de diferite părți ale corpului, etc. – și de timpul scurs de la săvârșirea infracțiunii.

A doua etapă a cercetării la fața locului este faza dinamică. Aceasta este cea mai complex și laborioasă etapă a cercetării la fața locului deoarece presupune participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigațiilor și folosirea integrală a mijloacelor tehnico-științifice criminalistice aflate la dispoziția lor. În faza statică se va examina atent fiecare obiect, eventual, cadavrul sau cadavrele, în cazul activităților infracționale ce au avut ca rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane, urmărindu-se descoperirea tuturor urmelor care interesează cercetarea și a indiciilor, în legătură cu modul de formare, poziția și alte elemente, în conexiune cu urmele, de natură a explica desfășurarea activității infracționale .

Momentul cercetării în faza dinamică presupune :

a). Examinarea amănunțită a corpului victimelor, a fiecărui obiect ce prezintă urme sau care a servit la săvîrșirea infracțiunii, fiind permisă atingerea sau schimbarea poziției lor, iar o atenție deosebită ar trebui acordată descoperirii, fixării și ridicării urmelor infracțiunii în funcție de tipul și de natura lor aici include urmele de mâini, de picioare, urmele biologice, microurmele și mijloacele materiale de probă. De asemenea se impune respectarea cu strictețe a regulilor tehnice criminalistice de protejare corespunzătoare a acestora , de etichetare și de sigilare a coletelor.

b). În executarea fotografiilor și înregistrărilor video de detaliu, a măsurătorilor fotografice se finalizează schița locului faptei și se începe redactarea procesului-verbal. Încă din această fază se fac investigații pentru obtinerea unor date cât mai coplexe privind victim, cu locul unde s-a săvârșit infracțiunea organul judiciar evitând orice fel de comentarii cu privire la aspectele cunoscute.

c). Se iau primele declarații martorilor și victimei, dacă mai este la fața locului inclusive persoanelor suspecte. Declarațiile vor fi luate separat, fără aprecieri din partea organului judiciar, sau fără ca acesta să influiențeze persoanele ascultate in orice mod tinând cont de regulile ascultării specifice fazei de anchetă.

d). Clarificarea imprejurărilor negative , sunt determinate de neconcordanța dintre situația de fapt și evenimentul presupus că s-ar fi produs de absența unor urme sau obiecte care în mod normal ar fi trebuit să existe la fața locului. Clarificarea imprejurărilor negative reprezintă un argument important pentru examinarea amanunțită a fiecărei porțiuni de teren, a fiecarui obiect chiar dacă în aparență nu are nici o legătură cu fapta cercetată. Numai în asemenea mod se poate explica de ce lipsesc unele urme care ar fi trebuit sa existe în timp ce alte urme sau obiecte nu își gasesc o justificare imediată. În multe cazuri , împrejurările negative relevă intenția autorilor unor infracțiuni de a masca caracterul faptei lor sau pur și simplu de a deruta cercetările.

5.1. Întreruperea, reluarea și repetarea la fața locului .

Cercetarea la fața locului reprezintă o activitate ce presupune o desfășurare în timp, odată începută se impune să se desfășoare fără întrerupere și cu o atenție maximă pentru a se putea obține maximul de informații în vederea elucidării tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei cercetate. Totusi pot apărea unele situații care să împiedice buna desfășurare a activității de cercetare făcând necesară suspendarea temporară, reluarea sau în unele cazuri sacă este absolute necesar repetarea ei. Cauzele ce justifică întreruperea cursului pentru cercetări sunt apariția unor fenomene natural de o intensitate mare, existența ori apariția unor stări de fapt ce constituie pericole pentru viața ori sănătatea persoanelor, apariția unor reacții neașteptate din partea celor prezenți la fața locului cauzate de nervozitate sau oboseală extremă. În condițiile întreruperii cercetării la fața locului, se impune luarea unor măsuri, prin care să fie protejată porțiunea de perimetru, rămasă necercetată. În funcție de natura cauzei care a generat suspendarea activităților în curs de desfășurare, se vor lua măsuri precum: încuierea, sigilarea și paza unor încăperi, acoperirea unor urme, pentru a se evita acțiunea precipitațiilor, izolarea sursei ce generează starea de pericol pentru oameni ori pentru perimetrul cercetat, acordarea primului ajutor medical celor care au nevoie de o asemenea intervenție, înlocuirea și luarea de măsuri specifice, de la caz la caz, pentru recuperarea celor care sunt afectați, într-un fel sau altul de starea de fapt, ce caracterizează activitatea . Deși cercetarea la fața locului este o activitate ce nu poate fi repetată, deoarece odată efectuată locul faptei suferă modificări fapt ce face imposibilă desfășurarea activității în condițiile existente la începutul cercetării, putând exista unele excepții prin care cercetarea la fața locului să fie repetată în anumite condiții precum cele caracterizate de efectuarea necorespunzătoare a primei cercetări, din cauza absenței unor specialiști, unor mijloace tehnice, incapacității șefului echipei de a coordona eficient acțiunile celorlalți membri, insuficienței pregătiri a echipei pentru a face față complexității situației existente la fața locului ori de apariția unor condiții improprii, în raport cu natura activităților ce s-au continuat a se desfășura.

5.2 Interpretarea rezultatelor cercetării la fața locului

Ancheta penală privită în ansamblu are menirea de a lămuri toate aspectele de natură a interesa calificarea unei conduit menifestată în plan social ca pedepsibilă sau în cazul în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracțiuni precum și identitatea persoanelor implicate, de aceea activitatea de cercetare la fața locului se desfășoară nu pentru ca este prevăzută de legea penală ci pentru a exploata printr-o activitate calificată cu caracter științific, toate informațiile pe care le poate oferi sistemul de referință, pe care îl reprezintă locul săvârșirii infracțiunii, analizat, atât ca întreg, cât și pe fiecare element component, luat în parte urme, mijloace materiale de probă, martori oculari, persoane vătămate, făptuitori.

Interpretarea rezultatelor unei activități reprezintă procesul de transformare a datelor obținute ca urmare a efectuării activității în elemente de anchetă, concluzii de natură a se constitui în rșspunsuri clare la problemele anchetei, iar întrebările care își găsesc rezolvarea în interpretările efectuate sunt :

a). Unde s-a săvârșit fapta penală ?

b). Când s-a săvârșit fapta penală ?

c). Cine a comis fapta penală ?

d). De ce s-a săvârșit fapta penală ?

a). Unde s-a săvârșit fapta penală ?

Locul în care s-a pregătit, încercat ori săvârșit infracțiunea prezintă o importanță deosebită.

Natura fiecărei infracțiuni, presupus a fi săvârșite, impune anumite particularități în determinarea locului săvârșirii infracțiunii, astfel în cadrul cercetării infracțiunilor care au avut ca rezultat moartea uneia sau a mai multor persoane, echipa, constituită pentru efectuarea cercetării la fața locului, va putea examina:

• Locul unde a fost descoperit cadavrul;

• Locul unde a fost suprimată viața victimei sau a fost executată acțiunea vătămătoare, care a condus la deces;

• Locul unde a survenit decesul;

• Locul unde a fost dezmembrat cadavrul;

• Zonele, din vecinătatea încăperii sau porțiunii de teren, unde au fost descoperite urme și mijloace materiale de probă, ce au legătură cu fapta săvârșită;

Cunoașterea locului, unde s-a săvârșit fapta penală, constituie un indiciu valoros pentru formarea corectă a cercului de suspecți.

De exemplu în cazul unui omor, în încercarea de a lămuri dacă locul unde a fost descoperit cadavrul coincide sau nu cu cel în care făptuitorul a desfășurat activitatea ilicită, analizându-se urmele de sânge, balta abundentă de sânge, arată locul unde victima s-a găsit sau a stat mai mult timp imediat după primirea loviturii. În mod corespunzător, lipsa unor urme de sânge, în prezența unor răni exterioare, conduce la concluzia că omorul s-a săvârșit în alt loc.

Ca regulă, în cazul infracțiunilor, la care locul săvârșirii este important pentru inducerea în eroare a organelor judiciare, făptuitorii sunt interesați să îndepărteze cât mai mult ancheta de acest loc, simțind pericolul asocierii între acesta, activitatea infracțională și persoana lor.

b). Când s-a săvârșit fapta penală ?

Stabilirea exactă a perioadei de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, este impusă de următoarele considerente :

determinarea posibilității ca, o anumită persoană să fi putut comite fapta cu evitarea posibilității de a apărea alte explicații și interpretări, modul cum și-au petrecut timpul în perioada critică persoanele bănuite, dacă au fost văzute la locul faptei ori în împrejurimile acestuia;

stabilirea, în cazul infracțiunilor continue, a momentului începerii și al consumării;

urmărirea traseului și activităților premergătoare săvârșirii faptei, de către persoana vătămată, incidentele avute de către aceasta cu alte persoane, bunurile și valorile pe care le avea în proprietate sau în pază juridică în momentul săvârșirii infracțiunii, starea în care se găsea, interesele pe care le urmărea în mod imediat;

posibilitatea existenței unor martori oculari, care sunt persoanele care în mod firesc aveau posibilitatea de a se afla la locul săvârșirii infracțiunii, în perioada de timp în care s-a săvârșit aceasta;

Elementul principal care se are în vedere de infractori este timpul, deoarece alături de loc aceștia își pot constitui un alibi, făptuitorul grăbindu-se atunci când va anticipa că anchetatorii vor crea o legătură între persoana vătămată, faptă și el. Efectuarea cercetării la fața locului pentru a se stabili intervalul de timp în care s-a comis infracțiunea va ține cont de timpul indicat de ceasul de mână purtat de victima, dacă acesta avea unul și ora la care sa oprit acesta în cazul unei infracțiuni săvârșită cu violență; dacă arde focul în sobă și dacă mâncarea s-a răcit; dacă sursele de lumină funcționează și care dintre acestea; poziția perdelelor de la ferestre; aspectul vechi sau proaspăt al pâinii; prezența sau absența stropilor de apă în chiuvetă, baie sau în apropierea găleții, umiditatea prosopului și a săpunului; filele nerupte ale calendarului; faptul neridicării de la o anumită dată a corespondenței; prezența hainelor groase sau a pijamalei pe cadavru; consistența noroiului de pe încălțămintea existentă în încăpere. Toate aceste date trebuie raportate la obiceiurile persoanei vătămate și la modul în care își repartiza aceasta timpul de lucru și de odihnă din zi. Vechimea urmelor create, în legătură cu săvârșirea infracțiunii, trebuie avută în vedere, pentru cel puțin două considerente de importanță majoră și anume: stabilirea celor mai adecvate metode de relevare și examinare la fața locului și ca obiectiv pentru expertizele ce urmează a fi dispuse cu privire la urmele descoperite.

c). Cum a fost săvârșită fapta penală ?

În privința acestui aspect se va ține cont de interpretările corecte a urmelor găsite la locul infracțiunii interesând mai mult noțiunea de tot sau întreg, mergându-se pe elemente concrete cum ar fi : cum a pătruns făptuitorul la locul faptei, cum și-a materializat fapta comisă, ce activități a întreprins în urmărirea scopului infracțional, cum a încercat sa-și ascundă fapta, măsurile luate pentru a evita prinderea sa de către organele judiciare, în principal ținându-se cont de latura acțională a comportamentului infracțional.

Faza actelor de pregătire pentru a comite o infracțiune impune uneori o pregătire în prealabil, de exemplu procurarea unor date, informații cu privire la locul infracțiunii, mijloacele procurate pentru a săvârși infracțiunea, iar fără o pregătire în prealabil executarea infracțiunii nu ar putea fi prea posibilă deoarece pregătirea ușurează și face posibilă executarea faptei ce urmează a fi comisă. Faza de executare reprezintă cea mai important fază deoarece se trece la realizarea horărârii infracționale constituindu-se ca o cauză principal în raportul cu rezultatul principal, putând reprezenta și un pericol social urmărit in majoritatea cauzelor de infractori, iar faza producerii urmărilor evidențiază periculozitatea unei conduit ce este incriminată penal.

d). Cine a comis fapta penală ?

În principal se va ține cont de urmele lăsate de infractori la locul faptei, de declarațiile martorilor, a victimei pentru a se putea constitui un cerc de suspecți ducând astfel la identificarea infractorilor. În determinarea identității făptuitorilor se va ține cont de urmîtoarele elemente :

culegerea și evaluarea datelor primare;

determinarea profilului infractorului – obținerea de date cu privire la mediul din care provine, nivelul de educație și cultură, caracteristici fizice și de comportament ale acestuia;

ccteristicile infracționale – se încadrează tipologiile ce sunt de natură a furniza caracteristicile infracționale și ale acțiunilor sale;

trecutul infracțional – care să completeze modul de operar al acestuia;

stabilirea profilului victimei – dacă există legături între victima și persoana făptuitiorului;

e ). De ce s-a săvârșit fapta penală ?

Se ține cont în principal de comportamentul infractorului, de modul în care a săvârșit acesta infracțiunea, de cauzele care l-au fi putut îndruma spre efectuare de infracțiuni.

5.3. Fixarea rezultatelor cercetării la fața locului

Fizarea rezultatelor cercetării la fața locului sunt înscrise într-un proces verbal de cercetare a locului faptei și trebuie să reprezinte o reproducere fidelă a întregii activități de desfășurare, a tuturor urmelor și mijloacelor materiale de probă descoperite.

În articolul 91 Cod Procedură Penală sunt indicate următoarele mențiuni ale procesului verbal din puncutl de vedere al formei și cuprinsului acestuia :

Data și locul unde este încheiat.

Numele, prenumele, și calitatea celor care îl încheie.

Numele, prenumele, ocupația și adresa martorilor asistenți când există.

Descrierea amănunțită a celor constatate, precum și a măsurilor luate.

Numele, prenumele, ocupația și adresa persoanelor la care se refră procesul-verbal, obiecțiile acestora.

Mențiunile prevăzute de lege în cazurile speciale.

Structura procesului-verbal este formată dintr-o parte introductivă, o parte descriptivă și o încheiere, și trebuie să fie redactat ăn termini clari și conciși.

Pe plan tactic criminalistic la redactarea părții descriptive trebuie să se aibă în vedere următoarele :

Descrierea locului faptei trebuie să fie făcută în mod amănunțit punîndu-se accent pe ansamblul acesteia, dimensiunile topografice și dispunerea față de punctele cardinale, precum și față de alte puncte de reper mai apropiate cum ar fi drumurile și căile de access au alte particularități;

Descrierea urmelor, a mijloacelor materiale de probă, a altor obiecte examinate și ridicate trebuie efectuate detaliat, iar pe lângă denumirea lo exactă trebuie să se indice cu precizie locul unde au fost găsite, distanța dintre ele sau până la obiectele principale, forma, dimensiunea, culoarea, si alte caracteristici fizico-chimice sau particularități de identificare precum și metodele tehnico-științifice criminalistice folosite pentru descoperirea, fixarea și ridicarea acestora.

Menționarea în procesul-verbal a orcărui element particular al cercetării, de exemplu împrejurările negative întreprinse în direcția clarificării și explicării lor.

Dacă există anumite paăreri ale experților sau a martorilor asistenți ele vor fi inserate în procesul-verbal, dar nu trebuie consemnate opiniile sau interpretările persoanale cu privire la faptă, autor, urmele create pentru a nu influiența caracterul obiectiv al procesului-verbal.

Din cuprinsul procesului verbal nu trebuie omise mențiunile cu privire la consecințele sau pagubele produse de faptele infracționale cercetate, indifferent de natura sau valoarea lor. Ultima parte a proccesului verbal va cuprinde o enumerare exactă a urmelor, a mijloacelor materiale de probă ridicate, persoana căreia i-au fost încredințate, precum și schițele, fotografiile efectuate în timpul cercetărilor. De asemenea se va menționa ora începerii și terminării cercetării la fața locului, apoi procesul-verbal va fi semnat de către organul judiciar și de catre martorii asistenți pe fiecare pagină.

În privința conduitei tactice urmate în redactarea procesului verbal trebuie să se țină cont de anumite reguli tactice criminalistice acestea fiind :

Prezentarea obiectivă, completă și clară a rezultatelor cercetării bazându-se pe constatările directe ale organului judiciar, evitându-se deducțiile, interpretarile ale stării locului sau raportarea la anumite afirmații ale martorilor sau ale victimei.

Folosirea unui mod de exprimare riguros, exact, precis și concis.

Descrierea celor constatate în ordinea în care s-a desfășurat cercetarea la fața locului, de aceea procesul-verbal ar trebui redactat la locul faptei pentru a nu se omite nici un amănut.

Schița locului faptei denumită și plan-schiță sau desen-schiță, este destinată fixării și prezentării, în ansamblu a locului faptei, a modului în care sunt dispuse în plan obiectele și urmele infracțiunii, precum și a distanțelor dintre acestea. Rolul schiței este de a da o privire în ansamblu asupra imaginii cât mai apropiate de realitate a scenei infracțiunii astfel încât constatările cuprinse în procesul verbal sa fie cât mai clar înțelese.

Pentru a stabili fixarea poziției unui obiect în plan se folosesc mai multe metode care sunt stabilite în funcție de complexitatea și întinderea locului faptei. Aceste metode sunt :

a). vizarea încrucișată sau metoda punctului de întretăiere este executată din două puncte diferite denumite și puncte de stație.

b). metoda triangulației.

– Fotografiile și înregistrările video judiciare

1. Fotografia judiciară executată la fața locului este unul dintre cele mai importante mijloace de fixare a rezultatelor cercetării, și include fotografia de orientare, fotografia schiță, fotografia obiectelor principale, fotografiile de detaliu și măsurătorile fotografice.

– fotografia de orientare este destinată fixării întregului loc al faptei, raportat la anumite puncte de reper de natura să servească la identificarea zonei în care s-a comis infracțiunea.

– fotografiile schiță servesc la redarea locului faptei cu tot ce are el mai important.

– fotografierea obiectelor principale cum ar fi corpul victimei, armele găsite la locul faptei, mijloacele materiale de probă, etc.

– fotografiile de detaliu sunt necesare deoarece pun în evidență urmele, detaliile caracteristice ale acestora, a modului în care sunt dispuse pe suprafața obiectului purtător.

2. Înregistrarea video judiciară este una dintre metodele modern de fixare a rezultatelor cercetate la fața locului, și a devenit indispensabilă mai ales în cazurile de omor, explozii provocate și incendieri, accidente feroviare sau aviatice.

3. Înregistrările foto și video digitale, aceste vor devein un mijloc nu numai de fixare a imaginilor dar și de examinare efectivă, aici referindu-ne la folosirea tehnicilor informatice ce conduc la identificarea unor persoane sau obiecte.

În concluzie având în vedere cele prezentate putem afirma că cercetarea la fața locului este o activitate psihocriminalistică de cunoaștere a comportamentului infractorului și de decoperire a urmelor sau microurmelor infracțiunii, a instrumentelor folosite și a mediului în care o fost săvârșită fapta, toate în vederea dovedirii unei existențe sau inexistențe faptei cercetate, a identificării făputuitorului și probării vinovăției sau nevinovăției acestuia, cercetarea la fața locului fiind caracterizată în același timp de trei elemente importante pentru a se efectua cu succes și anume meticulozitate, grijă și organizare iar confuzia, incompetența și imprudența duc la compromiterea cercetării.

În speța următoare este prezentat un caz în care se arată cum sunt interpretate urmele de la locul faptei și își găsesc aplicabilitate toate elementele prezentate anterior.

Articolul prezintă unele aspecte privind importanța interpretării urmelor la locul faptei. Sunt scoase în evidență rolul și importanța mijloacelor și metodelor științifice în vederea descoperirii, fixării, interpretării și examinării urmelor și mijloacelor materiale de probă pentru indentificarea persoanelor care le-au creat în câmpul infracțional. Toate problemele teoretice sunt susținute cu examinările făcute în cazul învestigării locului faptei într-un caz de omor calificat. Se vorbește de uciderea lui Bogdan Dan din București.

Cuvintele cheie din articol sunt : interpretarea urmelor de către criminaliști, urmele descoperite în interiorul și exteriorul curții imobilului unde s-a produs fapta, raportul de constatare tehnico-științifică.

Considerații privind interpretarea urmelor materiale în cazul infracțiunilor cu violență.

Studiile și cercetările efectuate arată că în aproape toate statele lumii infracțiunile comise cu violență se află într-o continuă creștere, de aceea organele de urmărire penală, poliția și parchetul, ca instituții ale statului de drept, își perfectează procedurile de investigație, folosind mijloace și metode științifice necesare probării vinovăției și tragerii la răspundere a autorilor de fapte.

În acest sens, o contribuție o au mijloacele și metodele științifice folosite pentru descoperirea, fixarea, examinarea și interpretarea urmelor, probelor și mijloacelor materiale de probă pentru identificarea persoanelor care le-au creat sau folosit în contextul infracțional. Astfel pe baza acestor activități se poate stabili raportul de cauzalitate între faptă și persoana care a comis-o.

În ceea ce privește interpretarea urmelor, acestea sunt prezente încă de la pătrunderea echipei în câmpul infracțional, apoi continându-se în laboratoarele de specialitate.

În procesul de interpretare a urmelor se disting trei etape :

Interpretarea individuală

Interpretarea în raport cu celelalte categorii de urme colectate și în context cu colcul comiterii faptei.

Interpretarea urmelor corelată cu rezultatul investigațiilor efectuate.

În câmpul infracțional se examinează factorul creator de urmă, tipul, natura urmei, modul de formare al acesteia cât și alte aspecte ce le oferă locul faptei. Specialistul criminalist formulează concluzii referitoare la numărul participanților, direcțiile de intrare în câmpul infracțional și de părăsire a zonei, date privind persoana, sexul, sau ocupația făptuitorului. După prelucrarea urmelor în laboratoare, se trece la interpretarea lor, urme cum ar fi cele de sânge, salivă, urme de mâini, fiecare catgorie de urme având o anumită valoare probantă.

Modul în care s-au în pus în aplicare mijloacele și metodele caracteristice cercetării la fața locului sunt redate de investigarea omorului calificat asupra victimei Bogdan Dan.

Pentru a se interpreta urmele materiale găsite la locul faptei expertul criminalist a efectuat o serie de măsurători și examinări din care s-au desprins următoarele concluzii :

în ce aceea ce privește urmele materiale descoperite pe peretele exterior din stânga al porții de acces din curtea imobilului, s-a concluzionat concluzionat că acestea au fost create prin două acțiuni distincte ale mânii stângi a unei persoane pe direcția de sus în jos în încercarea de a șterge urmele existente, În fotografia unu se evidențiază aceste urme :

Foto 1

În această fotografie la nivelul zonei marcate ( A ), în zona degetului inelar se observă o acumulare de materie cu o zonă de curgere la nivelul bazei acesteia, urmă ce poate fi explicată prin existența unei leziuni la nivelul acestui deget ori printr-o mare cantitate de materie acumulată pe deget.

Grupul de urme materie descoperite în zona pragului porții marcat (3 ), în următoare fotografie este format din trei picături cu diameter cuprinse între 5 și 11 mm dispuse sub forma unui triunghi isoscel ale cărui laturi egale au lugimea de 25cm, cu baza paralelă cu axul stâlpilor porții și vârful orientat spre vârful imobilului.

Foto 2

În urma examinărilor ilustratelor din fotografia 2 se poate susține ipoteza că acestea au fost create prin depalsare lentă ( urma marcată 1 ) dinspre curte spre exteriorul acesteia urmată de o staționate de foarte scurtă durată a originii lor. Pe stâlpul din stânga porții, partea interioară și corpul contondent sprijinit vertical de acesta sunt prezente la partea superioară multiple urme materie sub formă de pete.

În urma examinărilor urmelor materie prezente pe corpul contondent se poate concluziona că acestea au fost create fie prin contact direct cu un corp în viață căruia I s-au provocat leziuni care să permit sângerarea. Forma neregulată și lipsa unor minime creste papilare exclude ipoteza conform căreia leziunile au fost create prin apucarea obiectului cu mâna murdară de sânge. Acestea se pot vedea în fotografiile 3, respectiv 4.

Foto 3

Foto 4.

Urmele materie de pe fața interioară a stâlpului porții au fost create probabil prin stropire având în vedere dimensiunile foarte reduse ale acestora, și prin cel puțin două mișcări distinct ale sursei de origine.

Foto 5. Orientarea stropilor pe fața interioară a stâlpului porții de acces în curtea imobilului

Analiza orientării celor două grupuri de urme ilustrate în foto 5 susține ipoteza creării urmelor prin două acțiuni distincte ale sursei respectiv :

una printr-o mișcare circulară de la stânga la dreapta și de sus în jos ( formă de evantai de dispunere );

cea de-a doua printr-o mișcare verticală de sus în jos, orientare verticală a stropilor ;

În fotografia șase urmele materie ilustrate , prezente pe stâlpul de susținere a copertinei păstrează caracteristici urmelor materie prezente pe fața interioară a stâlpului porții integrându-se în dinamica generală de creare a acestora.

Foto 6.

Foto 7

Urmele materiale descoperite pe aleea de acces în interiorul imobilului ce formează grupul de urme marcat (4 ) în fotografia 7, au diameter cuprinse între 7-20 mm, o mare parte din acestea and caracter dinamic, prin aceea că sunt prezenți stropi radial orientați pe diferite direcții, respective pe poarta de acces, pubela de gunoi din curte, și mai rar spre interiorul curții cât și stropi ce indică sursa de origine.

Foto 8

Foto 9.Urma materie marcată 5 aspect și orientare a acesteia

Urma material marcată cu ( 5 ) în fotografiile 8 și 9 este situată pe aleea de acces din curtea imobilului, la circa 160 cm față de axul stâlpilor porții, lângă canal are formă neregulată cu dimensiuni aproximativ 32 mm, ca urmare a staționării sursei de origine fiind orientată către pubela de gunoi.

În interiorul imobilului s-au găsit următoarele urme :

pe blatul masei de sub copertină, marcată cu ( 9 ) se află un grup de urme materie sub formă de picătură de formă circular, cu dimensiuni cuprinse între 1 și 6 mm, fără stropi pe circumferință. Dimensiunea redusă a picăturilor și lipsa stropilor indică formarea a acestora prin picurare de la o mică înălțime circa 10-20 cm ca urmare a staționării punctului de origine. Aceste detalii se pot vedea în fotografiile 10-11.

Foto 10

Foto 11

Coroborând aceste aspect cu faptul că unul din scaunele aflate la masă prezintă deteriorări la cotiera din dreapta , fotografia 12, se poate susține ipoteza că în această zonă a avut loc o altercație în urma căreia s-ar fi putut provoca leziuni ce pot fi considerate puncte de origine a urmelor materie găsite în curtea imobilului.

Foto 12

În urma examinării urmelor materie descoperite cu ocazia cercetării la fața locului a omorului calificat asupra victimei B.D se pot formula următoarele ipoteze din punct de vedere criminalistic :

incipiența urmelor materie examinate se poate considera ca fiind în zona mesei din curte;

cărarea de urme se continuă spre aleea central, către pubela din curte, lângă care se pare că punctual de origine a staționat;

în zona situată în fața porții de acces în curte, punctual de origine a avut o mișcare dezordonată, către pubelă și poarta de acces în imobil, cu intenția de a ieși din curte.

Aspectul dezordonat al urmelor materie din această zonă coroborat cu obiectul contondent găsit lângă stâlpul porții de acces;

Terminarea bruscă a cărării de urmrme în cadrul porții de acces, lipsa altor materiale de urme pe trotuarul sau carosabilul din zona de imobil sugerează faptul că punctul de origine s-a urcat într-un mijloc de transport fiind excluaă aducerea acestuia în curtea imobilului.

Interpretările și concluziile din raportul de constatare tehnico-științifică de interpretare a urmelor în coroborare cu celelalte probe și mijloace materiale au redat scenariul omorului efectuat asupra victimei B.D, folosindu-se etapele cercetării la fața locului și metodele acesteia.

Capitolul II

Laboratoarele criminalistice

1. Noțiuni introductive .

Pentru a se efectua investigații complete la fața locului, în special în cazul unor infracțiuni ce prezină pericol social ridicat, este nevoie de o gamă largă de mijloace tehnice criminalistice. Unitățile de poliție și ale parchetului au la dispoziție laboratoare criminalistice mobile instalate pe mașini, elicoptere, șalupe ori nave. Laboratoarele mobile criminalistice conțin principalele truse criminalistice, specializate și universale, ce sunt completate cu mijloace suplimentare cum ar fi cele necesare descoperirii și ridicării microurmelor, descoperirii unor urme latente de picioare pe covoare, materiale plușate, linoleum, sau refacerii inscripțiilor ștanțate pe obiecte metalice ce au fost răzuite. Există ,microscoapele simple sau stereomicroscoapele, lor adăugânduli-se diveși reactivi și instrumentar pentru analiza probelor biologice.

Compartimentul foto dispune de o gamă foarte largă de mijloace pentru executarea fotografiilor în condiții de noapte inclusiv în radiații invizibile-ultraviolete și infraroșii. Pentru consemnarea rezultatelor cercetării sau a altor acte procedurale efectuate la fața locului se folosește aparatură de filmat precum și înregistrare videomagnetică. Identificarea persoanelor după semnalmentele exterioare poate fi efectuată cu mijloace tehnice de tipul “ Foto-identi-kit”-ului, „ Identi-kit-ului” sau „ Microcompozitorului”. Un compartiment important este cel ala aparaturii de detecție care cuprinde detectoare de metal cu câmp electric, detectoare pentru descorerirea cadavrelor ascunse sau îngropate, detectoare de radiații invizibile, detectoare de substanțe explozibile. Laboratoarele criminalistice mai conțin și echipamente adecvate pentru intervenții operative cum ar fi cele de prim ajutor și terminând cu cele de ordine publică, existând și un echipament special de protecție, măști de gaze, costume de scafandru și altele.

1. Principalele metode și tehnici de investigare folosite în laboratoare.

Metode de examinare microscopică.

Investigațiile criminalistice de laborator impun folosirea unor metode sau mijloace tehnico-științifice necesare vizualizării cât și relevării unor detalii ce sunt caracteristice urmelor găsite la fața locului pe baza cărora se poate desfășura procesul de identificare a persoanelor, obiectelor dar și pentru efectuarea determinărilor cantitative și calitiative. Pentru examinarea acestor categorii de urme, microurme dar și diverselor mijloace materiale de probă ce sunt purtătoare de elemente caracteristice de identificare este necesar să se apeleze la instrumente optice sau electronice pentru examinare. Caracteristicile de identificare ori dimensiunile urmelor sub formă de resturi sau obiecte ar trebui să fie resturi sau diverse materii foarte fine pentru a se impune folosirea acestor mijloace.

1.1.1 Lupa este unul din mijloacele optice de mărit ce este prezentă în orice laborator criminalistic și orice trusă criminalistică. Este folosită pentru descoperirea urmelor de la fața locului dar și în examinarea inițială a mijloacelor materiale de probă. Principalele categorii de lupe ce se utilizează pentru descoperirea urmelor de la fața locului precum și în examinarea inițială a mijloacelor materiale de probă. Principalele categorii de lupe utilizate în criminalistică sunt lupele simple ( sunt formate dintr-o lentilă convergentă ) și lupele compuse ( sunt alcătuite dintr-un sistem convergent de lentile ). În examinările criminalistice, pe lângă lupele clasice se mai folosesc și alte categorii de lupe special concepute pentru necesitățile laboratoarelor criminalistice. În examinările dactiloscopice sunt folosite lupe cu piedestal, se mai folosesc lupe pentru măsurat, lupe cu dispozitiv propriu de iluminare sau lupe binoculare care se fixează pe cap, pentru a lăsa mâinile libere.

1.1.2. Microscopul optic.

Microscopul este un instrument de cercetare folosit în laboratoarele criminalistice, folosit pentru examinarea urmelor și pentru desfășurarea procesului de identificare. Microscoapele se compun din două părți, partea mecanică respectiv partea optică cărora li se adaugă dispozitivele de iluminare și microfotografiere.

Partea optică este compusă dintr-un obiectiv și ocular, fiecare dintre ele definindu-se prin anumite caracteristici optice de care se ține seama în stabilirea modalităților de examinare. Printre caracteristicile obiectivului microscopului se numără:

Grosismentul sau puterea de marire a obiectivului care poate ajunge până la 120x, fiind indicat pe acesta ( 10x, 25x, etc).

Apertura, respectiv unghiul maxim sub care razele de lumină pătrund în obiectiv;

Puterea de rezoluție ce exprimă capacitatea de distingere a unui numar cât mai mare de detalii indicată printr-un număr zecimal ( 0,15, 0,30 );

Claritatea, ea fiind direct proporțională cu luminozitatea obiectivului;

În alegerea obiectivelor pentru efectuarea examinării se va ține seama de caracteristicile acestora, care trebuie raportate la natura și dimensiunile detaliilor caracteristice de identificare.

Partea mecanică a microscopului se compune din tubul mecanic care susține ocularul, revolverul în care se montează obiectivele, un stativ și o masă cu dispozitive de deplasare grosiere, talpa de susținere a microscopului și altele.

Sistemele de iluminare în microscopia optică își au importanța lor specifică în cercetarea propriu-zisă cât și în efectuarea de fotografii. Astfel pentru iluminare se folosesc trei sisteme principale : iluminarea laterală, iluminarea prin obiectivul microscopului și prin lumina transmisă. Pe lângă radiația vizibilă se apelează atât la radiațiile în infraroșu cât și la cele ultraviolete. Un rol important în iluminarea câmpului il au condensatoarele și diafragmele surselor de iluminare care trebuie să asigure o intensitate constantă a luminii ce să fie egală cu suprafața câmpului microscopului.

Foto 1 . Microscopul Nikon Eclipse 80i

Acest microscop este folosit în analizarea fibrelor textile fiind prevăzut cu cameră video și cu siftul Lucia Forensic care permite examinarea în lumină artificială și polarizată și ca urmare stabilirea naturii nuanței și culorii fibrelor textile; metoda de analiză este nedistructivă și face posibilă examinarea comparativă a caractersiticilor morfologice ale probelor înaintate precum și fixarea pe suport electronic a imaginilor realizate probelor.

În examinările criminalistice se folosesc următoarele metode de cercetare și examinare :

a). Vizualizarea în câmp luminos a obiectelor opace și transparente este destinată cercetărilor traseologice, ale urmelor biologice, și ale altor urme de natură organică sau anorganică.

b). Vizualizarea în câmp întuncat, se folosește pentru vizualizarea bacteriilor vii ori celulelor care nu pot fi colorate ce este necesară identificării naturii sau zonei din care pot proveni.

c). Ultramicroscopia prin care pot fi depistate substanțe în stare coloidală, cum ar fi resturile de sol sau de praf de dimensiuni foarte fine, iar prin ultramicroscopie se depisteaza numai existența obiectului nu și imaginea lui.

d). Contrastul de fază este o metodă folosită în cercetarea micropreparatelor fără structură care se cercetează in vitro cum sunt urmele de natură organică.

e). Polarizarea este o metodă întâlnită în examinarea unor substanțe active care au proprietatea să rotească planul de polarizare a luminii, cum ar fi cele de tipul nicotinei, zaharuri sau unele elemente de natură toxică.

În laboratoarele criminalistice se folosesc următoarele tipuri de microscoape:

Stereomicroscopul se utilizează în examinarea optică a mijloacelor materiale de probă permițând examinarea în relief a obiectului. Cu acesta se efectuează examinarea inițială a obiectului pentru a pune în evidență caracteristicile de bază și pentru a se determina modurile de cercetare ce vor fi efectuate ulterior. Sistemul optic al stereomicroscopului se opune din două obiective, două oculare iar perceperea imaginii se face din două unghiuri diferite, egală cu paralaxa stereoscopică a ochilor. Deși puterea de mărire a stereomicroscopului este mai mică decât a microscopului , pentru criminalistică el prezintă un avantaj pentru examinările în relief dar și posibilitatea cercetării unei suprafețe mai întinse de la o distanță mult mai mare decât aceea a microscopului simplu prezentând și o mare claritate în profunzime.

1.1.3. Microscopul comparator are sistemul optic format din două obiective și un singur ocular împărțit în două câmpuri. Imaginile celor două obiecte de comparat obținute prin intermediul obiectivelor sunt alăturate printr-un sistem de prisme în ocularul microscopului, compararea realizându-se prin stabilirea continuității liniare.

Pentru ca exactitatea cercetărilor se impune respectarea cu strictețe a unor reguli importante ce trebuie cunoscute nu doar de specialiști dar și de cei chemați să verifice rezultatele obținute cu microscopul comparator, aceste reguli trebuie cunoscute datorită gradului ridicat de complexitate al microscopului comparator.

În primul rând este necesar ca cele două obiective să aibă caracteristici identice; obiectele cercetate sunt așezate în aceiași poziție; iluminarea se realizează cu surse de lumină de același tip și având o intensitate egală. Acest sistem a fost folosit inițial în domeniul balisticii judiciare pentru compararea tuburilor sau proiectilelor găsite la fața locului cu cele trase experimental, in vederea armei ce s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. Microscopul comparator mai este folosit nu numai în domeniul traselologiei dar și în cercetarea unor urme de materiale cum ar fi firul de păr sau resturile de îmbrăcăminte.

Microscopul de polarizare servește nu numai la observarea obiectelor dar și la efectuarea unor determinări calitative de elemente aflate în compoziția unor corpuri aparent omogene asemănătoare. Microscopul comparator este întâlnit la examinarea trăsăturilor de cerneală și creion, a hârtiei, a fibrelor textile, a firului de păr, a urmelor sub forma resturilor și a microurmelor. Sistemul optic al microscopului de polarizare conține, pe lânga obiectiv și ocular, două dispozitive denumite polarizator și analizator între care se va aseza obiectul de cercetat.

În laboratoarele criminalistice mai sun folosite și alte tipuri de microscoape :

Microscoapele de cercetare în radiații invizibile ultraviolete și infraroșii, ele sunt destinate examinării falsurilor în înscrisuri, ale urmelor suplimentate ale tragerilor cu armele de foc, dar și a altor categorii de urme biologice.

Microscoapele folosite pentru măsurarea dimensiunilor liniare sau a valorilor unghiulare, ce nu se deosebesc în principal de microscoapele universale, dar ele dispun de accesorii necesare cercetării metrologice.

Microscoapele pentru controlul rigozității suprafețelor, acestea sunt folosite la cercetarea microreliefului a obiectelor purtătoare de urme pentru a se putea releva detalii sau denivelări de ordinul milimicronilor.

Microscoapele electronice.

Tipul microscoapelor electronice au fost introduse în criminalistică pentru ase putea aprofunda investigațiile ce au ca scop relevarea unor detalii sau elemente caracteristice deosebit de fine. Microscopul optic prezintă o construcție analogă celui optic, în locul razelor de lumină el folosește un fascicul de electroni. Părțile sale principale sunt sursa de electroni sau tunul electronic, lentilele electromagnetice sau electorstatice, lentile condensor și obiectiv, și ecranul fluorescent de observare.

Capacitatea de mărire a microscoapelor electronice este mult mai mare ca a celor optice, dacă la microscopul optic puterea de mărire liniară nu depășește 2000x, la cele electronice aceasta este de 200.000x, iar puterea de rezoluție a microscoapelor electronice este apreciată a fi de 100.000 ori mai mare decât a celor optice. Microscopul electronic își găsește frecvent aplicații în cercetările criminalistice ale unor materiale de praf, urme biologice, urme suplimentare ale trgerii cu armă de foc, și a altor categorii de urme.

Tipul microscoapelor electronice diferă în funcție de tipurile de transmisie, acestea pot fi microscoape electronice prin transmisie, microscoape electronice cu baleiaj, microscoape electronice de emisie, iar în laboratoarele criminalistice cele mai folosite sunt următoarele :

a). Microscopul electronic prin transmisie :

Permite vizualizarea structurilor interne prin intermediul electronilor transmiși prin structuri subțiri ale probelor. Avantajele prezentate de acest tip de microscopie constau în :

Posibilitatea vizualizării structurilor interne a probelor examinate.

Capacitatea de rezoluție care este de ordinul distantelor interatomice ( 1,4- 3,10 mm )

Posibilitățile mari de evaluare și identificare a elementelor de structură sau a morfologiei microparticulelor.

Puterea de mărire ce depășește 100.000x.

b). Microscopul electronic cu baleiaj ( scanning ).

Acesta este socotit o tehnică complementară microscopiei elctronice prin transmisie ce s-a dovedit a fi valoroasă în investigațiile criminalistice de laborator. Este folosit în expertiza urmelor fiziologice ( spermă, salivă ), a firului de păr, a urmelor de afumare tipice tragerilor cu armele de foc. Microscopul optic cu permite obținerea unor imagini ale topografiei, precum și ale compoziției unor probe masive ce nu sunt penetrate de fascicolul electronic. Imaginea acestui microscop se obține prin intermediul unui fascicul foarte fin de electroni denumit și sondă electronică care mătură ( baleiază ) suprafața urmei cercetate.

Principalele avantaje ale M.E.B., în comparație cu cele ale microscopiei electronice prin transmisie sunt următoarele :

Posibilitatea investigării unor probe masive fără o pregătire tehnică baleiaj ( M.E.B. )

specială și fără distrugere termică deosebită chiar în cazul probelor biologice.

Claritatea mare în profunzime face posibilă realizarea unei imagini aparent spațiale.

Foto 2 . Microspectrofotometrul UV-VIS QDI 1000

În lumină vizibilă și în ultraviolet diferențiează fibrele, pe baza nuanțelor de culoare, folosește pentru analiză metode optice de absorbție de energie iar analizele efectuate sunt nedistructive; cu ajutorul lui se realizează analiza nuanțelor de culoare prin înregistrarea și compararea spectrelor de transmisie, relfexie și fluorescență obținute în domeniul de lungimi de undă, rezultatele analizelor fizico-chimice obținute cu ajutorul micrrospectrofotometrului sunt prezentate sub formă de spectre.

Gama puterii de mărire este foarte mare ea putând varia între 20x și 50.000x și uneori să depășască 100.000x fără ca aceste grosismente să afecteze calitatea imaginii.

Perfecționările aduse acestor în ultimii ani microscopiei electronice pot aduce rezultate spectaculoase în investigațiile criminalistice de laborator ale unor categorii de urme ajungându-se prin intermediul lor să se identifice persoane și obiecte într-un mod mai facil si rapid. De exemplu se pot studia atomii din structurile foarte fine cum ar fi fibrele sau microfibrele lasate de infractori la locul faptei, și care sunt imposibil de evitat de infractori.

Foto 3 . Spectrometru în infraroșu Varian 3100

Aplicații practice ale microscoapelor în domeniul fibrelor textile

Analiza urmelor de natură textilă folosită în elucidarea unor cazuri de criminalitate organizată folosește toate aceste instrumente optice și electronice prezentate anterior.

Un element importanta în procesul de investigație criminalistică folosimd metodele optice îl reprezintă probele textile. Acestea se desprind din vestimentația victimei sau a agresorului ramânând atașate pe diferite obiecte cu care acestea intră în contact, în momentul comiterii unei fapte penale sau chiar prin transferul direct de pe hainele agresorului pe hainele victimei în momentul contactului dintre aceștia.

Există anumiți factori principali ce conduc la transferul și persistența fibrelor :

Caracteristicile materialelor textile

Natura, durata, suprafața și intensitatea contactului dintre victimă și agresor sau dintre victimă, agresor și obiecte. Tipul materialului textil afectează numărul și tipul fibrelor ce pot fi transferate în timpul contactului datorită procesului tehnologic de obținere a materialelor textile finite, proces ce constă în tricotarea sau țeserea firelor textile constituite din fibre de diferite naturi și culori.

Vechimea unui material textil este un alt factor ce afectează gradul de transfer al fibrelor în următorul mod : textilele mai puțin uzate, datorită abundenței fibrelor lungi și aderente, de la suprafața materialului se desprind mai ușor iar cele folosite un timp îndelungat se vor detașa mai greu sau deloc. În cazul în care în timpul contactului fizic între victimă și agresor, în funcție de durata și intensitatea acestuia se poate produce ruperea parțială sau deteriorarea acestuia ducând la creșterea posibilității transferului de fibre, dar nu ăntotdeauna în urma unui contact fizic între victimă și agresor sau între un obiect și o persoană există un transfer de fibre, acest lucru fiind direct legat atât de caracteristicile fibrei textile cât și de proprietățile suportului.

Durata de timp dintre contactul fizic realizat la interfața obiectelor de îmbrăcăminte victimă-agresor și intensitatea acestuia este importantă de asemenea în transferul de fibre deoarece în cazul unui contact fizic violent, de durată extinsă, are ca rezultat transferul unui număr mare de fibre, iar dacă victima este în stare imobilă vor fi transferate mai puține fibre, persistența acestora fiind de asemenea mică.

Valoarea de individualitate a fibrelor ce fac obiectul unei expertize are următoarele caracteristici :

Forma și secțiunea fibrei pot adăuga o semnificație sporită pentru a duce la identificarea fibrei și la determinarea fabricantului.

Culoarea fibrei influențează valoarea unei identificări de fibră deoarece adesea sunt folosiți mai mulți coloranți pentru a conferi fibrei culoarea dorită, iar modul de aplicare a a culorii asupra fibrei și gradului de absorbție de-a lungul lungimii sunt elemente importante pentru comparație

Numărul fibrelor găsite pe suportul litigiu prezintă caracteristici fizico-chimice asemănătoare cu fibrele din alcătuirea unui material textil ce ar putea aparține suspectului, amănunt important în determinarea existenței unui raport dintre victimă și agresor.

Locația fibrelor pe diverse zone ale corpului sau pe diferite obiecte de la fața locului oferă informații privind circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, deoarece atunci când o fibră textilă este găsită în relație cu victima suspectul sau scena crimei ea prezintă un potențial caracter probatoriu.

Facilitatea cu care se produc schimburile de fibre textile ridică probeleme în cazul cercetării la fața locului deoarece este necesară conservarea fibrelor găsite fără a se amesteca cu cele ale anchetatorilor, de aceea se i-au măsuri în vederea evitării protejării și conservării probelor identificate în câmpul infracțiunii:

Personalul care efectuează cercetarea va purta costum de protecție tipizat de unică folosință.

Se vor recolta și probe de comparație din zonele inacesibile contactului fizic.

Probele recoltate nu vor fi desfăcute spre comparație în aceiași încăpere, recoltarea urmelor de fibre de la persoanele suspecte nu se va efectua în încăperi în care au intrat victimele infracțiunilor pentru care sunt bănuite persoanele în cauză.

În procedeul de ridicare de fibre se ține cont de un anumit tip de fibre cu proprietăți distincte cum ar fi culoarea, fluorescența ce sunt vizualizate cu Polylight, UV. Cel mai eficient mijloc de recoltare este recoltarea în orb, prin care sunt ridicate urme invizibile cu ochiul liber de pe obiectele implicate în desfășurarea infracțiunii. Urmele de fibre transferate pot fi ridicate prin diverse modalități cum ar fi benzile adezive incolore fixate pe folii transparente de polistiren, scuturarea obiectelor purtatoare de urme pe hârtie albă, format mare și ambalarea fibrelor detașate în plicuri special destinate acestui scop. O dată identificate în câmpul infracțiunii urmele și microurmele de natură textila sunt ambalate corespunzător și trimise spre analiză la laborator.

Există mai multe tipuri de fibre textile care pot fi analizate ca probă și anume :

Fibre textile naturale de provenientă vegetală ( bumbac, in, cânepă )

Fibre textile obținute pe cale chimică din polimeri naturali ( vâscoză, fibre proteice, fibre acetat, etc ).

Fibre de proveniență animală ( lână ).

Fibre minerale ( vata de sticlă ).

În continuare vor fi ilustrate spre exemplificare, aspectele microscopice și spectrele în infraroșu, obținute pe un aparat prevăzut cu un dispozitiv Golden Gate, în domeniul 4000-550 cm-1, cu rezoluție 4 cm-1 ale câtorva fibre textile :

Foto 1, 2 – fibre de in ( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată ).

Foto 3. Fibre de bumbac

Foto 4 . Fibre polinozice ( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

Foto 5 . Fibre de lână ( aspect microscopic )

Foto 6 . Spectru IR- fibre de lână

Foto 7 . Fibre de polisitren ( aspect microscopic )

Datorită cantităților mici de probă, interpretarea rezultatelor analizelor și formularea concluziilor sunt uneori dificile, fără a putea fi exclusă în unele cazuri apariția contaminării probelor cu alte fibre din mediul înconjurător ce nu au legătură cu cauza cercetată.

Spre exemplu într-un caz de lipsire de libertate în mod ilegal, cercetarea s-a efectuat identificându-se mai multe fibre textile de pe pătura aflată pe bancheta din spate a mașinii. Pentru comparație s-au pus la dispoziția experților fibre textile recoltate din obiectul de vestimentație al victimei ( hanoracul acesteia ) în momentrul producerii faptei. Organul de urmărire penală solicită specialiștilor să stabilească dacă caracteristicile fizico-chimice ale probei textile în litigiu sunt asemănătoare cu caracteristicile fibrelor textile puse la dispoziție pentru comparație. În imaginile următoare se pot vedea probele comparate la microscop :

la fața locului a fost efectuată în interiorul automobilului în care a fost transportată victima

Foto 8 . Fibre textile prelevate de pe pătură

( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

Foto 9 . Fibre textile prelevate de pe hanorac

( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

Foto 10 . Fibre textile prelevate de pe hanorac

( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

Examinările macro și microscopice au evidențiat ca :

proba în litigiu prelevată de pe pătură conține un amestec de fibre textile naturale de proveniență vegetală, de culoare alb-gălbui și fibre extile obținute din polimeri sintetici de culoare albastru deschis ( în lumină artificială ) exemplu poza 15.

la examinarea cu ochiul liber dar folosindu-se microscopul s-a putut observa fibre textile corespondente din punctul de vedere al culorii cu cele folosite la confecționarea păturii, acestea fiind analizate comparativ rezultatul devenint pozitiv.

proba textilă prelevată de pe hanoracul victimei conține fibre textile de proveniență animală ( foto 16 ) .

Examinarea probelor de comparație s-a realizat în condiții similare cu cele în litigiu, obținându-se următoarele rezultate :

hanoracul purtat de victimă în momentul comiterii infracțiunii este confecționat dintr-un material tip tricot

pătura din autoturismul cercetat este realizat dintr-un material tip țesătură, obținut din fibre textile naturale de proveniență animală, lână diverse culori- rosu albastru, mov , verde ( foto 10 ).

În fotografiile expuse mai jos se observă analiza în spectru IR a fibrelor textile prelevate de pe hanorac, respectiv pătură, acestea au fost analizate în litigiu și de comparație au fost analizate prin spectrometrie de absorbție în infraroșu pe un aparat FTIR tip TENSOR 27, cu dispozitiv Golden Gate. Iar spectrele obținute în pozele 18-19 au aceleași conformații și au benzi de absorbție dispuse la aceleași lungimi de undă cu cele ale următorilor polimeri :

fibrele textile prelevate de pe pătură : amestec de fibre textile naturale de proveniență vegetală, și în fibre textile obținute pe cale chimică din polimeri sintetici, tip polistiren;

fibre textile prelevate de pe hanorac : fibre textile naturale de proveniență animală – lână;

fibre textile extrase din hanorac : amestec de fibre textile naturale de proveniență vegetală, in și fibre textile obținute pe cale chimică din polimeri sintetici, tip polistiren;

După efectuarea examinărilor comparative s-au stabilit următoarele rezultate :

fibrele textile ridicate din interiorul autoturismului cercetat prezintă aceleași caracteristici morfologice și fizico-chimice ( culoarea, aspectul, grosimea, nuanța culorii ) cu fibrele textile extrase din hanoracul victimei.

fibrele textile, găsite atașate pe hanoracul victimei prezintă aceleași caracteristici morfologice și fizico-chimice cu fibrele textile folosite la confecționarea păturii.

Prin valorificarea acestor tipuri de microurme de natură textilă, folosind metodele și mijloacele tehnico-științifice prezentate anterior este posibilă stabilirea unei corespondențe fidele între realitatea de fapt și totodată reprezintă o permanentă muncă științifică.

Cu privire la cazul prezentat experții au concluzionat că a existat un transfer încrucișat ( în ambele sensuri ) de urme materie de natură textilă, între obiectul de vestimentație – hanoracul- purtat de victimă și pătura aflaă pe bancheta din spate a autoturismului cu care aceasta a fost transportată.

Foto 11 . Spectru IR – fibre textile prelevate de pe pătură/fibrele textile

Extrase din hanorac – amestec fibre de in și polistiren

Foto 12 . Spectru IR – fibre textile prelevate de pe hanorac/ fibre

Textile extrase din pătură – amestec de in și polistiren

Folosind metodele optice în cazul fibrelor textile acestea au fost analizate în mod comparativ obținându-se următoarele rezultate rezentate în fotografiile următoare :

Foto 13. Fibre de vâscoză ( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată)

Foto 14. Fibre de in ( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

Foto 15. Fibre de lână ( aspect microscopic în lumină artificială și polarizată )

CAPITOLUL III

Medode de analiză spectrală

1. Noțiuni introductive

Investigarea criminalistică de laborator pe lângă metodele optice mai apelează și la unele examinări destinate determinării calitative și cantitative a elementelor chimice ce intră în compoziția unor probe materiale sau urme de diverse materii ce se găsesc în câmpul infracțional în vederea identificării ori stabilirii provenienței lor. Pe lânga aceste metode se adaugă și unele expertize cum ar fi cercetarea înscrisurilor, a armelor de foc și a urmelor lor, sau a substanțelor toxice, de aceea se apelează la aceste metode de analiză spectrală. La baza acestor metode stă raportul existent între materie și radiație în sensul că radiația electromagnetică , fie ea emisă fie absorbită de către un corp sau element este specifică fiecărui tip de moleculă sau de atom, caracteristicile acestora rezultând din lungimea de undă a radiației, a numarului, intensității, și grupajului liniilor spectrale.

Radiațiile electromagnetice folosite în analizele spectrale cuprind o gamă foarte largă în care intră atât radiațiile spectrului vizibil, cât și cele invizibile : radiațiile X, ultravioletele și cele infraroșii. Dacă ne raportăm la modul de obținere a spectrului instrumentele de analiză se împart în aparate spectrale cu prismă și aparate spectrale cu rețea. Primele se bazează pe fenomenul de dispersie a luminii iar celelalte pe dispersia de către o rețea de difracție. Pe lângă dispozitivul de obținere a spectrului aparatul spectral mai are următoarele părți componente mai importante : o sursă de lumină, și un dispozitiv de observare sau înregistrare a spectrului. După modalitățile de înregistrare a rezultatelor analizei aparatele spectrale se împart în spectrografe la care spectrul este înregistrat pe un material fotosensibil, în spectroscoape, în care observarea se face cu ochiul liber și spectrometre acestea permițând și măsurarea intensității liniilor spectrale.

Avantajele analizelor spectrale așa cum sunt ele folosite în criminalsitică sunt multimple, în esență reținându-se următoarele :

Analiza spectrochi,ică ce se caracterizează prin precizie, sensibilitate și rapiditate.

Pentru efectuarea ei nu sunt necesare cantități mari de substanță uneori fiind suficiente cantități infime de genul celor întâlnite în microurme.

Analiza spectrală este indispensabilă în numeroase domenii ale criminalisticii cum ar fi cercetarea urmelor-materie ( organică sau anorganică ) sau a resturilor de materiale întâlnite în incendii, accidente de circulație, în cercetarea urmelor de tragere cu armele de foc sau altele.

1.1 . Analiza spectrală prin emisie

Aceasta se efectuează prin excitarea mostrei în flacără, în arc electric sau în scânteie, ultima având cea mai înaltă temperatură de excitație circa ( 10.000 grade C ) și este destinată atât determinărilor calitative cât și celor cantitative. În funcție de temperatura sursei și de nivelul de excitare spectrele se pot manifesta în diverse domenii ale radiației electromagnetice, începând cu infraroșul și terminând cu ultravioletul.

1.1.1. Determinările calitative : acestea presupun identificarea unuia sau mai multor elemente chimice aflate în amestec pe baza spectrelor atomice sau ionice apărute sub forma unor linii distincte emise la temeperaturi care determină disocierea combinațiilor chimice ale elementelor din mostra cercetată. Natura elementului este stabilită cu ajutorul liniilor spectrale celor mai intense, mai persistente așa numite linii ultime.

1.1.2. Determinările cantitative : sunt destinate stabilirii concentrației unui element dintr-o probă în funcție de intensitatea radiaței spectrale emise de atomii lui. Obseravrea sau înregistrarea spectrelor se face cu ochiul liber dar și cu diferite tipuri de receptori cum sunt de exemplu peliculele fotografice, fotoelementele sau celulele fotoelectrice. Deși prezintă numeroase avantaje analiza spectrală are totuși un neajuns, aceasta are un caracter distructiv. De aceea dacă se urmează a se efectua expertize asupra unor urme de materie aflate în cantitate mică prin metode analitice spectrale ar trebui sa avertizeze expertul ce va efectua expertizele sa folosească această metodă doar dacă nu are altele la îndemână.

2. Analiza spectrală prin absorbție :

Aceasta este o metodă caracterizată printr-un grad mare de sensibilitate fiind deseori superioară analizei spectrale prin emeisie și indispensabilă în analiza lichidelor organice sau anorganice, a corpurilor amorfe, a cristalelor sau a unor probe ce conțin peste trei elemente chimice care se manifestă în aceiași regiune a spectrului. Identificarea elementelor chimice cu ajutorul acestei metode constă în analiza efectului produs de trecerea unui fascicol de radiații prin msitra cercetată aflată în stare gazoasă sau lichidă, fiecare element reținând o parte de o anumită lungime de undă care îi este caracteristică. Aceasta metodă este predispusă posibilităților producerii unei erori în analiză a căror sursă o constituie aparatura sau procesele fizico-chimice ce au loc în probe.

2.2 Variante ale analizei spectrale de absorbție :

În analizele criminalistice de laborator alături de specroscopia prin absorbție în radiații vizibile sau ultraviolete se folosesc și alte metode ale acestei metode. Aceste metode se clasifică în :

2.2.1. Spectrofotometria în radiații infraroșii reprezintă o metodă cu posibilități largi de investigare științifică și este de neânlocuit în analiza așa numitelor urme-materie de tipul urmelor de produse petroliere sau lubrifianți, a cosmeticelor, vopselurilor și substanțelor dizolvate, adezivilor, cauciucurilor, iar un domeniu important de analiză pe baza spectrofotometriei în infraroșu este și cel al examinării substanțelor sau produselor toxice, stupefiantelor.

2.2.2. Spectrometria de masă :

Este o metodă analitică modernă de analiză structurală, iar pentru efectuarea acestui gen de examinare de o mare finețe este necesară, în prealabil o fracționare sau preparare a urmelor materie prin cromatografie pe coloană sau în strat subțire. Prin spectrometria de masă pot fi identificați compuși de natură toxicologică, compararea spectrelor putându-se realiza pe cale computerizată. Mai pot fi analizate și urme biologice, stabilindu-se și prezența unro tranchilizante în ele. Analiza este utilă și în cazul urmelor de incendiu sau a produselor petroliere, cu condiția ca ele să nu fie contaminate chimic.

2.2.3. Spectroscopia de absorbție atomică: reprezintă una dintre cele mai noi metode de spectroscopie calitativă și cantitativă, și deși nu se deosebește în principal de metodele anterior prezentate în care curba specifică de absorbție era măsurată cu un fascicul monocromatic dar această metodă are drept modalitate esențială un fascicol de o mare puritate spectrală obținut cu un monocromator caracterizat printr-o putere de rezoluție foarte mare. În criminalistică spectroscopia își găsește aplicabilitatea în expertiza urmelor de vopsea, de metale sau textile.

2.2.4. Alte metode de analiză spectrală.

Pe lângă metodele de analiză spectrală analizate anterior de mai încadrează și alte tehnici de vârf ale analizei spectrale și care au lărgit posibilitățile de examinare a urmelor materie.

2.2.5. Spectroscopia în raze X : aici un loc particular îl deține difracția în radiații X, și este folosită cu succes la identificarea și studiul substanțelor cristaline sau ale unor combinații organice. Pot fi supuse analizei roetgen urmele de sol, de vopsea, sau de metale, ce se găsesc în câmpul infracțiunii cercetat. O varinată a analizei în radiații roetgen o reprezintă microanaliza cu sondă de electroni, ce este necesară studierii de componenți aflați în cantități infime, așa cum se întâlnesc în cazul microurmelor. Microanaliza prin spectroscopie în radiații X se efectuează concomitent cu microscopia electronică cu baleiaj, iar pentru a înlătura unele posibile erori în analiză aparatele au fost dotate cu microprocesoare și calculatoare destinate supravegherii și controlării modului de funcționare a instalației.

2.2.6 Microanaliza spectrală cu excitație laser : această metodă și-a găsit aplicarea în criminalistică în cercetarea urmelor de metale, dar ăși poate găsi aplicabilitate în analizarea mai multor categorii de urme datorită necesităților de ordin practic care o impun.

3. Metode cromatografice

Aspecte generale

Pe lângă metodele fizico-chimice moderne analitice adaptate necesităților de examinare criminalistică a urmelor materiale de probă, se mai apelează și la metodele cromatografice. Ele s-au impus datorită avantajelor pe care le prezintă ăn efectuarea analizelor de mare sensibilitate și specificitate, cum este cazul urmelor aflate în cantități foarte mici sau având o complexitate chimică ridicată, frecvent fiind utilizate în investigațiile bio-criminalistice ale produselor alimentare, toxicelor, materialelor de scriere ( cerneală, tuș, ) dar și în cazul unor urme de sol. Metodele analitice destinate unor determinări de ordin calitativ și cantitativ beneficiază de avantajele cromatografiei, în sensul ca ea permite separarea sau fracționarea unor amestecuri de substanțe în părțile lor componente, ceea ce face mai sigură identificarea lor, chiar și în condițiile în care acestea sunt de natură chimică foarte apropiată. Variantele analizei cromatografice sunt destul de numeroase, cum ar fi cromatografia de absorbție, cromatografia de schimb ionic, de repartiție lichid-lichid, cromatografia pe hârtie și în strat subțire, cromatografia în fază gazoasă și cromatografia prin site moleculare. Din toate aceste variante cele mai utilizate în criminalistică sunt următoarele :

3.2 Cromatografia în strat subțire

Această metodă constă în separarea amestecului pe o placă de sticlă, acoperită cu un strat subțire de absorbant care absoarbe prin capilaritate componenții probei, transportați de solvenți ( în fază mobilă ) și repartizați direct pe suprafața fazei de staționare. Identificarea elementelor componente se realizează prin stabilirea valorii Rf, un parametru determinat de diferența dintre distanța străbătută pe suprafața absorbantă de către solvent, comparativ cu distanța parcursă de fiecare dintre constituenți. Cromatografia ăn strat subțire prezintă avantajul unei relative simplități tehnice, este o metodă rapidă și are o capacitate de rezoluție bună, de accea se folosește în criminalistică în cercetarea cernelurilor de pe documentele presupuse a fi falsificate sau contrafăcute.

Cromatografia în fază gazoasă ( gazcromatografia ) reprezintă unul dintre cele mai moderne metode de analiză folosit în laboratoarele criminalistice și de specialitate datorită procesului destul de laborios care presupune transformarea probei în gaze sau vapori, care sunt transportați de un gaz inert printr-o coloană cromatografică, identificarea lor făcându-se prin intermediul unui detector rezultatul apărând sub forma unei cromatograme. Gazcromatografia și-a dovedit utilitatea în laboratoarele criminalistice datorită sensibilității ei dar și cantităților mici de substanță pe care le solicită. O multitudine de urme cu un conținut complex cum ar fi de exemplu vopselele, hidrocarburile, cosmeticele, produsele alimentare, și vinurile, toxicele, pesticidele, sau stupefiantele sunt astșzi analizate prin gazcromatografie, iar aparatele moderne sunt cuplate cu un spectrometru de masă ceea ce sporește eficiența calitativă a analizei.

Alte metode cromatografice :

Pe lângă metodele analitice de separare, denumite metode clasice, cele apărute în ultima ora sunt cromatografia de lichid de înaltă performanță ce este caracterizată printr-o sensibilitate superioară cromatografiei în strat subțire, aceasta dovedindu-și eficacitatea în identificarea urmelor de substanțe explozive. O altă metodă folosită independent este electroforeza, acesta este un procedeu asemănător cromatografiei în strat subțire numai că migrarea componentelor probei se face sub influiența unui câmp electric, totuși această metodă ar trebui folosită cu prudență deoarece se lucrează cu tensiuni electrice mari, ceea ce determină încălzirea probelor de separat având și consecințe asupra separării. Domeniile de folosire a metodei, pe lângă cercetarea petelor organice și anorganice, sunt cernelurile, peliculele de vopsea sau unele substanțe proteice.

3.3 Alte metode fizico-chimice folosite în investigațiile criminalistice .

În laboratoarele criminalistice mai sunt folosite și alte metode fizico-chimice de examinare a probelor ce prezintă importanță. Acestea sunt :

3.3.1 Analiza prin luminescență .

Aceasta se utilizează la fața locului datorită simplității, rapidității și sensibilității sale. Utilitatea metodei constă și în faptul că necesită cantități sau concentrații foarte mici de substanță. Există două varinate de fotoluminescență, și anume, fluorescența și fosforescența, dintre care criminalistica folosește fenomenul de fluorescență, iar paralel cu fenomenul de fluorescență în cercetările criminalistice se mai apelează și la fenomunul de stingere a fluorescenței care poate fi determinat de acțiunea unui corp sau a unei substanțe ( după cum se va vedea la cercetarea înscrisurilor ) sau de acțiunea radiațiilor infraroșii. Pentru examinările sau identificările prin fluorescență se folosesc aparate numite fluorometre. Radiația de excitare este selecționată prin intermediul filtrelor iar detectarea fluorescenței se face cu ochiul liber sau cu diverse dispozitive electronice. Analiza prin luminescență își găsește aplicabilitatea în cercetarea falsurilor, a materialului înscrisului ( hârtia sau cerneala ), a urmelor biologice ( sânge, spermă, salivă ), sau a urmelor secundare ale tragerilor armelor de foc.

3.3.2 Analiza prin neutroni

Face parte din metodele moderne de analiză fiind caracterizată printr-o sensibilitate deosebită dar dispune și de o precizie superioară altor metode anlitice, având și avantajul de a fi o metodă nedistructivă, însă în practică se aplică destul de greu fiind nevoie de folosirea unor tehnici de vârf. Această metodă constă în iradierea probei sau a substanțelor cercetate cu neutroni. În urma acestor bombardări nucleare, componentele chimice care alcătuiesc proba, dacă au avut atomi stabili devin radioactive. Identificarea probei se efectuează în reactori nucleari și acceleratoare de particule. În criminalistică analiza cu neutroni a fost folosită în cercetarea firelor de păr, urmate de stabilirea destinației de la care s-a tras cu o armă de foc, după factorii suplimentari, identificarea armei și persoanei care a tras, descoperirea urmelor biologice, încercându-se chiar refacerea unor urme deteriorate sau șterse.

3.3 Alte metode criminalistice de identificare a urmelor materiale.

Aceste metode sunt difersivicate sau reprezintă o completare a metodelor prezentate anterior de aceea din categoria metodelor optice de analiză mai fac parte și colorimetria ce este destinată determinării pe cale vizuală sau fotoelectrică a concentrațiilor soluțiilor colorate în comparație cu o soluție etalon de aceiași natură, și refractometria este necesară măsurării unor constante fizice pe baza stabilirii indicelui de refracșie al unor substanțe, metode servind la stabilirea identității lor precum și a gradului de puritate.

Dintre metodele electrochimice de analiză pot fi aplicate în expertiza urmelor electroliza ce este folosită în efectuarea de separări și determinări chimice dar și cu aplicații specifice criminalisticii cum sunt refacerile inscripțiilor ștanțate pe obiecte metalice cum sunt armele de foc, motoarele, și culorimetria și polarografia este folosită în dozarea de ioni metalici și în analiza chimică a unor substanțe care contțin elemente radioactive.

Metodele de stabilire a caracteristicilor obiectului supus procesului identificării sunt metodele de măsurare a dimensiunilor liniare mai importante fiind cele destinate stabilirii subdiviziunilor centimetrice și milimetrice cu ajutorul șublerului, micrometrului, luelor și microscoapelor de măsurat, metodelede măsurare a masei corpurilor cu ajutorul balanțelor analitice și microbalanțelor dar și metodele de măsurare a greutății specifice a corpurilor, prin cântăriri hidrostatice și metoda flotației, mai fiind folosite și metodele de analiză termică mecesară stabilirii punctelor de fierbere la lichidele neidentificate sau a punctului de topire la diversele materiale solide, aceasta din urmă fiind folosită doar în cazul în care există suficient material de analiză.

Metodele de studiere a suprafeței unor obiecte ce sunt denumite și metode de palpare a suprafețelor cum ar fi striagrafia opticomecanică ărin care se determină caracteristicile microreliefului și profilometria.

Aceste metode prezentate anterior sunt folosite doar de experții criminaliști ce au o pregătire adectată în fizică, chimie și biologie în folosirea acestor metode, ele nefiind folosite de procurori sau judecători.

Aceste metode iși găsesc aplicații practice în următoarele cazuri examinate în laboratoarele criminalistice privind investigarea procesului de îmbătrânire a materialelor scripturale de tipul cernelurilor și pastelor pentru pixuri prin desorbție termică cuplată cu gaz cromatografie de masă și spectrometrie de masă.

Documentele scrise au avut un rol important în societate încă de la apariția lor afirmându-se în domenii precum arta, educația, comunicarea, și nu în ultimul rând în tranzacțiile economice. Deși progresele deosebite în domeniul informaticii au dus la schimbul digital de informații, hârtia și materialele scripturale de tipul cernelulilor, sau pastelor pentru pixuri sunt încă preferate în varii aplicații cum ar fi contractele, testamentele, scrisorile, chitanțele de acees fraudele comise cu aceste documente reprezintă un domeniu în investigațiile criminalistice. Aceste documente din punctul de vedere al valorii lor economice, examinarea lor fizico-chimică și caracterizarea cernelurilor și a pastelor de scris constituie un instrument important în discriminarea dpcumentelor originale de cele false. De asemenea o altă problemă pentru experții criminaliști o reprezintă determinarea vechimii documentelor analizate. Îmbătrânirea materialelor scripturale este un proces fizico-chimic foarte complex ce este influiențat de foarte mulți factoridintre care compoziția variată a cernelurilor, a pastelor pixurilor, condițiile de păstrare a acestora reprezintă o componentă esențială. Pentru a evidenția eficacitatea metodelor analitice prezentate anterior se va face un studiu asupra catorva tipuri de cerneluri și paste de scris ce au fost analizate prin desorbție termică cuplată cu gaz cromatografie – spectrometrie de masă, verificându-se de asemenea și vechimea documentelor studiate. Potențiala utilizare a solvenților din compoziția cernelurilor și a pastelor de scris în estimarea vechimii documentelor scrise a fost studiată în vederea determinării limitelor și posibilelor aplicații.

Expertiza criminalistică a hârtiei presupune determinarea proprietăților fizico-chimice ale acesteia : grosimea, densitatea, culoarea ce este dată de coloranții folosiți precum și identificarea materialelor de umplutură folosite pentru confecționarea hârtiei. În ceea ce privește analiza criminalistică a cernelurilor, aceasta prevede efectuarea analizei profunde și multilaterale a proprietăților chimice și fizice ce au ca scop determinarea tipurilor cernelurilor, stabilirea caracterului comun al provenienței cernelurilor ( cercetarea comparativă de identificare pentru a confirma dacă două documente au fost sau nu scrise cu ajutorul aceluiași material scriptural ), identificarea și interpretarea modificărilor, eliminărilor și completărilor efectuate în cazul documentelor, dar și reconstituirea textelor ilizibile. Compoziția cernelii folosită pentru pixuri este compusă din: solvenți ( 50%), coloranți și pigmenți ( 25%), și rășini ( 25%), fiind prezente și alte ingrediente dar în cantități mai mici um ar fi lubrifianți, emulsificatori,etc. În expertiza comparativă a documentelor de orice tip este necesară cunoașterea proceselor de acționare reciprocă a cernelurilor și hârtiei. Cunoștiințele legate de acest aspect sunt foarte importante mai ales în alegerea metodei de extragere a cernelei în cazul analizei comparative a cernelurilor aflate pe diferite feluri de hârtie dar mai ales în efectuarea analizei comparative a cernelei lichide și a celei extrase de pe hârtie precum și efectuarea unor studii pentru a se stabili vechimea textului. Pentru a aprecia just rezultatele analizei cernelurilor mai ales la compararea los și la efectuarea studiilor de vechime, o mare importanță o prezintă aprecierea influenței factorilor externi aspura proprietăților cernelurilor, lumina, umiditatea, substan’ele chimice din atmosferă, impuritățile din hârtie și altele,iar păstrarea îndelungată a documentelor, chiar în cazul unor condiții favorabile, duce în final la modificarea nuanței și culorii cernelurilor iar în numeroase cazuri chiar la decolorarea integrală a textului. Acest fenomen apare ca rezultat al acționării asupra coloranților a amestecurilor dăunătoare existente în atmosferă și hârtie. Diferențierea materialelor scripturale și stabilirea tipului cernelurilor se face după proprietățile caracteristice ale acestora ce sunt bazate pe descoperirea proprietăților chimice specifice, din aceste proprietăți făcând parte caracterul așezării pe hârtie, microstructura semnelor ( liniuțelor ), prezența substanțelor chimice caracteristice pentru fiecare material în parte. Pornind de la aceste proprietăți ale materialelor scripturale, examinarea criminalistică a acestora presupune efectuarea unei game variate de analize cu scopul de a determina tipul cernelurilor, atunci când există cantități însemnate de material dar mai ales pentru a determina caracteristicile de asemănare sau diferențiere a materialelor scripturale și posibila proveniență a acestora. Datarea cernelurilor se face în mod static, ce se bazează pe modificările industriale în ceea ce privește compoziția cernelei în timp, iar datarea dinamică se bazează pe determinarea procesului de îmbătrânire și cinetica acestora. Factorii care influiențează îmbătrânirea materialelor scripturale de tipul cernelurilor pot fi clasificați în două grupuri principale și anume condișiile păstrare și compoziția cernelei. Timpul provoacă îmbătrânirea acesteia ceea ce duce la modificărin cantitative și calitative în compoziția cernelei, aceste modificări putând fi urmărite cu ajutorul mijloacelor analitice și pot da indicații cu privire la timpul scurs între aplicarea cernelei pe hârtie și momentul efectuării măsurătorilor. De asemenea uscarea cernelurilor este un fenomen foarte complex, ce este caracterizat prin evaporarea solvenților în aerul înconjurător prin procesele de adsorbție a lor și de difuzare a lor pe hârtie. Aceste procese mai sunt influiențate și de lumiă, temperatură, umiditate, fluxul de aer și proprietățile fizice ale substratului astfel încât condițiile de păstrare reprezintă un factor esențial în procesul de uscare a cernelurilor. O importanță deosebită o mai reprezintă și prezența materialelor poroase sau neporoase adiacente în compoziția cernelurilor, deoarece compoziția acesteia va afecta uscarea, deoarece evaporarea și procesele de difuzie depind de tipul, suprafața solvenților, de asemenea putându-se modifica în prezența unor urme digitale sau pete grase. În studiile criminalistice, de la începutul studiului acestui domeniu s-a presupus că proprietățile hârtiei ( dimensiunea porilor, acoperirea, pH-ul ), compoziția cernelei, și condițiile de depozitare nu au o influență decisivă asupra curbelor de îmbătrânire și că se poate aprecia dacă o cerneală este proaspaătă sau veche.

Partea practică

În studiul analizei acestei lucrări s-a pus accent pe efectuarea desorbției termice ( TD ), cuplată cu gaz cromatografie și spectrometrie de masă ( GC-MS ) a potențialei utilizări a solvenților frecvent utilizați în formulele cernelurilor și pastelor de scris, pentru estimarea vechimii documentelor scrise în vederea delimitărilor și posibilelor aplicații.

Studiul propus s-a desfășurat astfel :

Dezvoltarea unei metode de analiză a materialelor scripturale de tipul cernelurilor și pastelor pentru pix prin desorbție termică cuplată cu gaz cromatografie și spectrometrie de masă.

Etapele principale ale metodei de analiză a probelor prin TD-GC-MS sunt :

Transferul compușilor volatili și semivolatili din proba de analizat;

Desorbția compușilor volatili și semivolatili adsorbiți în tubul cu tenax;

Separarea compușilor volatili și semivolatili pe coloana cromatografică prin stabilirea unui program potrivit de temperatură;

Analiza compușilor volatili și semivolatili separați în spectrometrul de masă tip cuadrupol;

Fiecare etapă presupune stabilirea unor parametri de lucru după cum urmează :

a). Stabilirea parametrilor de lucru ai unității de desorbție termică UNITY 2 :

– timp de purjare tub tenax : 1 min;

– timp de desorbție a probei din tubul de tenax : 320 gr C;

– temperatura de încălzire a trapei intermediare : 320 gr C;

– timp de încălzire a trapei intermediare : 3 min;

b). Stabilire parametrilor de lucru pentru gaz cromatograful tip FOCUS GC :

– coloana capilară TR-5MS, lungime 15m, diametrul interior =0,25mm, grosimea filmului de fază staționară = 0,25um;

– temperatura coloanei : 50 gr C ( 2min ) + 300 gr C, cu viteza de încălzire de 15 gr C/ min;

– temperatura zonei de transfer: 300 gr C.

c). Stabilirea parametrilor de lucru pentru spectometrul de masă tip POLARIS DSQII :

– modul de lucru: El/Full Scan.

– domeniul de scanare 35-350 u.a.m;

– timp de scanare 0,5 sec.

– determinarea timpului de absorbție a metrialului scriptural pe tuburile de tenax au fost utilizate fragmente de hârtie tip xerox cu dimensiunea de 1x2cm, pe care au fost scrise cu același tip de material scriptural două cuvinte, apoi a fost variat timpul de adsorbție: 10, 20, 30, 40 min;

Foto 1. Reprezentarea grafică a ariilor/timp

Foto 2. Reprezentarea grafică a ariilor/cuvinte

De asemenea a mai fost stabilită cantitatea optimă de material scriptural care trebuie să fie depusă pe suportul de hârtie pentru analizele experimentale: utilizând același tip hârtie, xerox, și același material scriptural și anume pastă de pix tip TRATTO1 au fost depuse pe fragmente cu dimensiunea 1x2cm următoarele trasee scripturale: un cuvânt, două cuvinte, trei cuvinte. S-a constatat că o cantitate de material scriptural existentă în componența a două cuvinte este optimă scopurilor experimentale propuse în cadrul acestui studiu, iar prin acest procedeu nu a fost determinată limita de detecție a metodei ci cantitatea optimă de material scriptural necesară evaluărilor ce sunt propuse în studiul efectuat. Aceste valor sunt reprezentate în următoarele două tabele.

Tabelul1. Ariile picului de 2-fenoxietanolpentru traseele studiate

S-a constatat că indiferent de producător sau de nunața de culoare, gaz cromatogramele au același format ( figurile 1,2,3, ) ceea ce indică prezența acelorași substanțe chimice.

Foto 3

Foto 4. Gaz cromatograma pastelor de pix

Pelican și Hardmeth

Foto 5a. Gazcromatogramele pastelor de pix Icoorient, Tratto, Parker, în

Intervalul de timpilor de retenție tR=0-6 min

Foto 5b. Gaz cromatogramă în intervalul timpilor de retenție

tR= 0-1,16 min

După examinarea pastelor de pix s-a constatat că procentul de 2- fenoxietanol variază în funcție de producător ceea ce poate constitui un element de diferențiere a pastelor de pix. S-a mai demonstrat că metoda desorbției termice cuplată cu gaz cromatografie și spectrometrie de masă poate fi utilizată în studierea procesului de îmbătrânire a procesului de îmbătrânire a materialelor scripturale condiții, de tiplu cernelurilor. De asemenea au mai fost analizate paste de pix diferite aplicate pe diverse suporturi de hârtie dar ce au fost păstrate în aceleași condiții, de exemplu documentele scrise în anii 1994, 1995, 1996 au fost aplicate pe același suport de hârtie.

Tabelul 2. Ariile picului de 2 – fenoxietanol pentru paste de pix din diferiți ani

Tabel 4.

Tabel 5.

Au mai fost analizate de asemenea eșantioane din documente scrise cu același tip de cerneală albastră ( Pelican ) pe același tip de hârtie din anii 2006, 2007, 2008, 2009, respectiv documente scrise cu aceiași pastă de pix de culoare albastră tip Parker, pe același tip de hârtie, în anii 2006 și 2010 ( file de caiet cu hârtia de suport de același tip, păstrate în sertare, în aceleași condiții de temperatură, umiditate și luminozitate. S-a constatat conform tabelelor prezentate anterior și reprezentărilor grafice că aria/ cantitatea picului 2-fenoxietanol scade proporțional cu anul documentului atât pentru documentele scrise cu cerneală cât și cele scrise cu pastă de pix.

Figura 6. Reprezntare grafică arii-paste pix

Foto 7 . Reprezentare grafică arii – paste pix

Foto 8. Gaz cromatogramele TIC și ionselective la m/z=94 și m/z=138 ale cernelei

albastre anul 2007 și spectrul de masă al 2-fenoxietanolului, la tR=6,53

După efectuarea studiului s-a evidențiat faptul că se pot obține rezultate bune doar prin compararea traseelor de cerneală create cu același stilou/pix pe același tip de suport.

Pentru a valorifica competențele metodelor optice și a celor analitice au fost organizate teste de competență organizate de grupul de lucru ce au avut în vedere analizarea vopselurilor de autovehicule din cadrul ENFSI pentru organizarea calității în valorificarea mijloacelor materiale de probă.

Un mijloc eficace pentru monitorizarea performanței, atât față de cernințele poroprii cât și față de performanța laboratoarelor de același nivel îl reprezintă în principal participarea la teste scheme de testare a competenței ( control extern al calității ). Schemele de testare a competenței se realizează prin distribuirea către laboratoarele participante de materiale test: probe identice sau sub-probe identice al căror conținut este cunoscut doar de către organismul organizator. Participarea regulată la teste de competență asigură verificarea independentă a competenței analitice a laboratorului și demonstrează angajamntul de menținere și de îmbunătățire a performanței. În speța de față se prezintă modul de analiză cu echipamentele din dotare a probelor de vopsea auto care au fost primite în cadrul testelor de competență Collaborative Paint Exsercise No.14/2008, Collaborative Paint Exercise No 15/2009 și Collaborative Paint Exercise No 16/2010 , rezultatele obținute plasând laboratoarele criminalistice române prin cele mai bune din Europa.

Fiecare test de competență Collaborative Paint Exercise curpinde cel puțin două teste :

testul 1 care presupune câutarea autovehiculului în colecția europeană de vopsele de autovehicule ( EUCAP ), având ca material de probă peliculele de vopsea de la fața locului.

testul 2 care presupune realizarea de analize și examinări fizico-chimice, separate și comparative, între probele litigiu și probele model de comparație trimise în cadrul testului.

Probele de comparat se exemplifică în următoarele imagini :

Foto 9 . Proba de la fața locului

Foto 10 . Probe de pe autoturismul 1

Foto 11 . Proba de pe autoturismul 2a

Foto 12. Proba de pe autoturismul 2b

Foto 12 . Proba de pe autoturismul 3.

Interpretarea rezultatelor testelor efectuate :

A). În cadrul Collaborative Paint Exercise No 14/2008 se solicitau examinări ale peliculelor de vopsea prelevate de pe trei autoturisme suspecte a fi implicate într-un accident rutier cu al patrulea autoturism găsit avariat. Întrebarea la care trebuiau să răspundă experții criminaliști era care din cele trei autoturisme a fost implicat în producerea accidentului?

S-a primit spre examinare peliculele de vopsea evidențiate pe autovehiculul avariat găsit la loculul accidentului și peliculele de vopsea de comparație recoltate de pe cele trei autoturisme suspecte. În urma studiilor efectuate la stereomicroscop s-au constatat următoarele :

proba recoltată de pe autoturismul găsit avariat la fața locului ( în litigiu ) era constituită dintr-un amestec de pelicule de vopsea galbenă și pelicule formate dintr-un strat de lac transparent incolor ( foto 1 );

proba recoltată de pe autoturismul 1 era constituită din pelicule de vopsea cu următoarea succesiune de straturi : un strat de vopsea de culoare galbenă, și un strat alb de grund ( foto 2 );

proba recoltată de pe autoturismul 2 era constiuită din pelicule de vopsea cu următoarea succesiune : două straturi succesive de vopsea de culoare galbenă identice și un strat alb de grund ( foto 3 );

proba recoltată de pe autoturismul 3 era constitutită din pelcicule de vopsea cu următoarele succesiuni de straturi : un strat de lac transparent incolor, un strat verde cu pigmenți metalici și un strat de gri de grund ( foto 4 );

Experții criminaliși au folosit pentru testele efectuate metodele de analiză standard ale laboratoarelor de chimie judiciară și anume stereomicroscopie în lumină naturală și artificială, microspectrofotometrie UV-Vis, spectrometrie în infraroșu, spectrometrie de raze X utilizănd următoarele echipamente analitice :

microspectrofotometrul – UV-Vis QDI 1000, analizele efectuându-se în domeniul 350-850 nm, t=499ms, ns=50, mag=15x

stereomicroscopul Carl Zeiss Jena ( grosisment 25x ) în lumină naturală și artificială precum și stereomicroscopul Nikon SMZ 800 ( grosisment 63x )

comparatorul video spectral VSC 5000 Foster

microscopul Hyperion 2000 cuplat cu spectrometrul în infraroșu Tensor 27, prevăzut cu dispozitiv Golden Gate; microscopul în infraroșu tip Hyperion;

microscopul electronic cu baleiaj;

Rezultatele analizelor efectuate au fost următoarele :

s-a examinat comparativ proba în litigiu cu cele de comparație constatându-se că peliculele de culoare galbenă evidențiate pe autoturismul avariat ( în litigiu ) prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice ( culoare, aspect, compoziție chimică, liant, rășină organică și pigment ) cu cele ale straturilor de culoare galbenă a peliculelor de vopsea recoltate de pe autoturismele 1 și 2 .

analizele și examinările efectuate au dus la concluzia că autoturismul găsit avariat a fost lovit de autoturismele 1 și 2 iar autoturismul 3 nu a fost implicat în producerea accidentului.

Aceste rezultate au fost înscrise în tabelul următor și dispuse în următoarele figuri ale probelor analizate prin metodele analitice :

Rezultatele obținute prin diverse metode și tehnici analitice

Foto 15.

Figura 7. Spectrele de reflexie ale probei în litigiu a probei 1 ( b ).

Figura 16 . Spectrele de reflexie ale probei în litigiu a probei 2

Figura 17 . Spectre IR- probele litigiu (a) și 1( b)

Figura 18. Spectre IR- probele litigiu (a) și 2 (b)

Figura 19. Spectre IR- lac probele litigiu (a) și 3 (b)

Figura 20. Spectru de raze X- proba în litigiu

Figura 21. Spectru de raze X- probele 1 și 2

Figura 22 . Spectru de raze X- proba 3.

B). În cadrul Collaborative Paint Exercise No 15/2009 se solicită să se indice care dintre cele două autoturisme suspecte ar fi provocat avarii unui al treilea autoturism. Pe autoturismul care prezenta avarii s-au găsit pelicule de vopsea ( probă în litigiu ) care nu aparțineau acestuia. După declarația unui martor ocular polițiștii au încadrat autoturismul ca fiind un Toyota Yaris albastru cu pigmenți metalici cu reflexe albastre an de fabricație 2004. Așa poliția a identificat două autoturisme suspecte care s-ar fi deplasat în zona respectivă la data producerii accidentului și a recoltat probe de comparație de la acestea ( proba 1 de la autoturismul 1, respectiv proba 2 de la autoturismul 2 ). Pentru a răspunde obiectiviului stabilit, probele 1 și 2 au fost supuse unei game variate de examinări ale căror rezultate au fost încadrate în tabelul următor și în reprezentările grafice :

Figura 23. Spectrele de reflexie obținute cu VSC 5000

Tabel 2. Rezultatele obținute prin diverse metode și tehnici analitice

Pentru a se răspunde obiectiviului stabilit, probele 1 și 2 în litigiu au fost supuse unei game variate de examinări, iar examinându-se comparativ proba în litigiu cu cele model de comparație s-a stabilit că peliculele evidențiate și recoltate de pe autoturismul avariat prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice ( culoare, succesiune, straturi, compoziție chimică, liant- rășină organică, și pigment ) cu cele ale preliculelor de vopsea recoltate de pe autoturismul 2.

În concluzie autoturismul găsit avariat a fost lovit de autoturismul 2.

Figura 24. Diagrama cromaticității

Figura 25. Spectrele IR ale straturilor 1 de lac ale probei

de litigiu (a)/probei 1(b)/probei 2(c)

C). În cadrul Collaborative Paint Exercise No 16/2010 se solicita să se stabilească de la ce autoturism ar putea proveni o peliculă de vopsea recoltată de pe un autoturism avariat. Pelicula a fost înaintată către laboratoarele criminalistice ce erau dotate cu anumite colecții europene de vopsele de autovehicule ( EUCAP ) în vederea stabilirii mărcii, modelului și a anului de fabricație. Astfel autourismul suspect se considera a fi un Toyota Avensis 2009 black pearl ( 1998-2010 ). Pelicula ridicată de la fața locului de pe autoturismul avariat precum și peliculele ridicate pentru comparație de pe autoturismul 1 au fost examinate la stereomicroscop constatându-se că toate erau constituite din următoarea succesiune de straturi :1.strat de lac transparent incolor; 2. strat negru cu pigmnți metalici; 3. strat gri ciment,grund; 4. strat gri, grund; 5. strat de penetrare cu fosfați; 6. strat metalic;

Toate aceste comparații sunt prezentate în următoarele reprezentări obținute prin folosirea metodelor și tehnicilor de analiză.

Foto 26. Spectrele IR ale straturilor 3 gri ale probei litigiu (a)

probei 1(b), probei 2 (c)

Figura 27 . Spectre de raze X ale straturilor 5 ale probei în litigiu

(a)/ probei 1(b)/probei 2(c)

Figura 28. Spectre de raze X ale straturilor 3 gri ale probei de

litigiu(a)/probei 1(b)/probei 2(c).

Figura 29. Peliculă în litigiu

Figura 30 . Peliculă recoltată de pe autoturismul 1

Figura 31. Peliculă recoltată de pe autoturismul 2.

Figura 32.Peliculă recoltată de pe autoturismul 3.

Examinând la stereomicroscop probele în litigiu și de comparație s-a constatat că pelicula în litigiu corespunde din punct de vedere traseologic cu pelicula recoltată de pe autoturismul 3 prin potrivirea marginilor rupte și continuitatea zgârieturilor. Aceste aspect este prezentat în figurile 29 și 30.

Fig 33. Potrivirea marginilor peliculelor Figura 34. Continuitatea zgârieturilor

peliculelor.

Pentru confirmarea celor constatate în sensul de identitate a caracteristicilor și de sursă comună a peliculei de vopsea în litigiu și a peliculei de vopsea prin comparație recoltată de pe autoturismul 3- Proba 3 s-a procedat la efectuarea analizelor fizico-chimice comparative. Analiza prin spectrometrie în infraroșu a evidențiat faptul că spectrele IR ale straturilor 1 de lac și 3 de grund gri ciment ale peliculei în litigiu sunt identice cu cele corespondente ale peliculei recoltate de pe autoturismul 3. Spectrele IR ale straturilor 1 și 3 ale peliculei de vopsea în litigiu sunt diferite de cele corespunzătoare ale peliculelor recoltate de pe autoturismele 1 și 2. În rășina organică din lacul probei în litigiu și din lacul probei 3 s-a evidențiat un reste izocianat ( 2272cm-1 ) care lipsește din lacul probelor 1 și 2 ( figurile 31 și 32 ).

Figura 35 Spectrele IR ale straturilor 1 de lac ale probei litigiu

Figura 36. Spectrele IR ale straturilor 3 gri ciment ale probei litigiu (a)

proba.1(b)/pr.2(c)/pr.3(d).

Analiza prin spectrometrie de fluorescență cu raze X a evidențiat faptul că straturile probei în litigiu conțin din punct de vedere calitiativ aceiași pigmenți și materiale de umplutură cu straturile corespondente ale probelor 1, 2, și 3, repzente în figurile 33-34.

Figura 37. Spectrul de raze X al stratului

3 gri ciment al probei în litigiu și probei 3

Figura 38. Spectrul de raze X ale stratului 3 gri ciment

al probelor 1 și 2

Din punct de vedere semnificativ însă stratul 4 de grund gri al peliculei în litigiu și al probei 3, prezentă în figura 35, conține o cantitate mai mare de zinc comparativ cu stratul corespunzător din probele 1 și 2 prezente în figura 36.

Figura 39. Spectrul de raze X al stratului 4

gri al probei în litigiu și probei

Foto 40. Spectrul de raze X ale stratului 4 gri al

probelor 1 și 2

Examinările fizico-chimice au condus la concluzia că pelicula în litigiu are aceleași caracteristici fizico-chimice cu pelicuka recoltată de pe autoturismul 3.

În concluzie testele interlaboratoare și testele de competență sunt utile pentru a obține informații despre compatibilitatea rezultatelor și constituie asigurarea că laboratoarelor participante ating un nivel acceptabil de precizie analitică.

CAPITOLUL III

Metode combinate de analiză folosite în laboratoarele criminalistice

1. Noțiuni introductive

Folosirea acestor metode în cercetările criminalistice s-a datorat creșterii gradului de periculozitate al unor infracțiuni de genul traficului de droguri sau terorismului. Metodele combinate de analiză reprezintă o îmbinare a mai multor tehnici de examinare care să ofere mai multe date despre urme/ probele în cantitate foarte mică de genul microurmelor, reziduurilor infime de explozii, urme de droguri, chiar resturi umane.

Tehnicile moderne de analiză combinată folosiă în investigațiile criminalistice sunt :

Accelerator circular de particule masspectrometric ( ICR-MS ).

Acest sistem presupune indroducerea ionilor din urmă/probă de analizat într-o cameră cu electrozi. Ionii sunt dispuși într-o formă circulară care servește unor determinări spectrale mai precise și mai sigure. Sistemul este portabil și poate fi utilizat chiar în momentul cercetării scenei infracțiunii.

Gazcromatograf – masspectrometru mininatural ( GC-MS ).

Sistemul permite detectarea și analiza de microurme, indiferent de starea de agregare ( solidă, lichidă sau gazoasă ). Analiza se realizează în urma fragmentării moleculelor în ioni, ceea ce permite determinarea certă a naturii substanțelor din urme. Vaporizarea și separarea microurmelor este efectuată în pirolizorul gazcromatografului, după care se efectuează determinarea spectrometrică propriu-zisă. Aparatura care este portabilă, permite chiar analiza unor probe de aer, fiind posibilă inclusiv identificarea de persoane care s-au aflat într-un anumit spațiu închis, datorită vaporilor din respirație sau a stropilor de salivă de pe diversele suprafețe.

Spectrometrul de masă cu laser :

Cuplarea spectometrului cu tehnica laser ( a se vedea și microanaliza spectrală cu excitație laser ), servește la iradierea substanțelor de probă ceea ce facilitează determinări spectrale mai precise și mai rapide. Sistemul permite de la analize de microurme la analize de genul firului de păr. Pentru prelevarea de urme, chiar microscopice se folsesc kit-uri speciale de grosimea unui fir de păr uman. Fibra din care este confecționat kit-ul absoarbe ca un burete produși chimic dintr-un anumit mediu sau de pe o suprafață. Așa se explică folosirea lor la ridicarea de urme de explozii, agenți chimice, urme de droguri, și altele.

Printre metodele combinate se mai folosesc și sistemele moderne de detectare și identificare a agenților biochimici folosiți în acte de terorism, dar și la analize destinate urmelor-materie, a unor categorii de substanțe toxice, de stupefiante, a urmelor de explozii sau de incendii, și altele.

Printre aceste metode se numără :

Microlaboratorul chimic pentru detectarea gazelor : acesta este capabil să identifice simultan sute de lichide și gaze. Coloana cromatografică a unui CD miniatural ( de mărimea unui bob de mazăre ), este capabilă să colecteze, să concentreze și să analizeze o mistră chimică cu greutate mai mică decât o singură bacterie.

Folosirea roboticii și a sistemelor inteligente : acest sistem este destinat detectării explozibililor, inclusiv a celor plasați sub apaă, a narcoticelor și agenților biochimici precum și a neutralizării acestora ;

Sistemele microcomputerizate și chip-urile de încriptare : acestea sunt de 10 ori mai rapide decât cele folosite în prezent, având la suprafață senzori pentru detectarea agenților biologici, inclusiv pentru depistarea rapida a naturii lor.

Dezvoltarea nano-tehnologiei : se preconizează producerea unor senzori moleculari cu dimensiuni cuprinse între 1 și 100 de nanometri. Biosenzorii care folosesc elemente moleculare similare cu cele găsite în celulele vii, sunt creați special pentru a avertiza asupra urmelor de arme chimice sau biologice.

Aceste metode sunt destinate în special combaterii actelor teroriste, asigurând pe lângă o mare precizie în determinările biochimice și o reducere semnificativă a timpului în care pot fi realizate investigațiile de laborator necesare în multe cauze penale.

Pentru a se evidenția în mod practic beneficiile utilizării acestor metode, ele găsindu-și aplicarea în investigarea urmelor și microurmelor de vopsea prin expertizele fizico-chimice.

În investigațiile criminalistice de laborator se folosesc anumite metode chimice, spectrometrice pentru a determina caracteristicile fizico-chimice a peliculelor de vopsea descoperite la laocul faptei, pe carosabil, pe autovehicule sau pe obiecte de îmbrăcăminte, pe obiectele folosite la săvârșirea de infracțiuni, constituie amprenta de la care se începe pentru aflarea adevărului. Caracteristicile importante în descrierea probelor de vopsea sunt aspectul, culoarea, stratificarea – numărul, grosimea și succesiunea straturilor, compoziția chimică a straturilor și altele care pot fi comparate între ele.

Vopseaua poate reprezenta o probă importantă într-o multitudine de circumstanțe, atât sub formă solidă dar și lichidă, iar caracteristicile destul de importante ale acesteia și faptul că pot fi comparate între ele pot duce la elucidarea unor cauze cum ar fi :

Accidentele rutiere, inclusiv celor cu fugă de la locul faptei – deoarece micropeliculele sau dârele de vopsea se pot regăsi spre exemplu pe șosea, pe vehiculele folosite la fugă, pe obiectele deteriorate sau pe victimele care au fost accidentate, calitatea probelor totuși depinzând de anumiți factori cum ar fi vremea, viteza de impact, forța de frecare și altele.

Spargeri, jafuri, furtuti prin efracție, deoarece probele provin de la unealta folosită în infracțiune, acestea putând fi transferate pe materialul suport.

Pentru caracterizarea fizico-chimică a probelor de vopsea, în funcție de caracteristicile acestora poate fi aleasă o gamă variată de tehnici combinate care asigură analiza și compararea atât a lianților cât și a pigmenților, informații utile pentru evaluarea corectă a probelor de vopsea.

Principalele instrumente și tehnici analitice utilizate pentru analiza și asocierea caracteristicilor fizico-chimice ale probelor de vopsea în litigiu ale probelor model de comparație sunt stereomicroscopul, microscopul Hyperion, sistemul PC CPEC UV-VIS de analiză prin stereomicroscopie, comparatorul video spectral VSC 5000, respectiv spectrometrul de fluorescență.

A). Pentru elucidarea unui accident de circulație cu fugă de la locul faptei au fost trimise spre examinare în laboratoarele judiciare de chimie judiciară spre examinare particule de culoare galbenă ridicate pe folie adezivă de pe ușa autoturismului lovit. Obiectivul era să compare aceste particule cu pelicule de vopsea de culoare galbenă recoltate de la autoturismul bănuit.

Pentru a răspunde obiectivului stabilit probele recoltate au fost supuse examinării prezentate în tabelul următor:

Spectrele probelor analizate au reprezentaările obținute în laborator în felul următor:

Foto 2. Spectrele de reflexie ale probelor analizate

Foto 3. Spectre IR- probele 1A(a) și 2A(a)

Foto 4. Spectre IR – probele 1B (a) și 2B (b)

Foto 5. Spectre de raze X – probele 1A(a) și 2A(b)

Foto 6. Spectre de raze X- probele 1B (a) și 2B(b)

În urma examinărilor efectuate s-a putut trage concluzia că urmele dinamice de culoare roșu închis ridicate prin răzuire de pe carcasa din plastic a oglinzii retrovizoare a autoturismului lovit ( proba 2 ) prezintă aceleași caracteristici fizico-chimice cu cele ale stratului de culoare roșu închis al peliculelor de vopsea recoltate de la autoturismul bănuit ( proba 1 ). Acestea diferă de stratul de culoare roșu cu pigmenți argintii al peliculeor de vopsea recoltate de pe autoturismul lovit ( proba 3 ).

În concluzie, în chimia judiciară mai ales cea comparativă a microurmelor și urmelor de vopsea, folosind metodele fizico-chimice prezentate anterior prezintă o importanță deosebită în vederea determinării circumstanțelor în care s-au produs diferite infracțiuni și implică o serie de analize morfologice și chimice care fac investigarea criminalistică foarte dificilă și laborioasă.În expertiza fizico-chimică un aport definitoriu îl au metodele spectrometrice prin corelarea/coroborarea rezultatelor obținute cu acestea fiind posibilă asocierea diverselor urme și microurme de vopsea și stabilirea unor legături între acestea și probele din care se presupune că acestea provin precum și formularea unor concluzii certe certe asupra probelor de vopsea în interes judiciar.

Concluziile ce se pot trage din analiza efectuată asupra tehnicilor de laborator destinate investigațiilor criminalistice constau în faptul că acestea stau la baza criminalisticii, fără dezvoltarea și adaptarea lor la cerințele știintei ce evoluează zi de zi ar fi imposibile aflarea promptă a răspunsurilor necesare rezolvării cerințelor impuse de practica judiciară, dar și ridicarea la standrdele europene impuse. Tema de față se concentrează în a asambla toate procedeele necesare unei bune desfășurări a investigațiilor criminalistice, ordonării etapelor începerii și terminării acestora,și obținerea rezultatelor necesare desfășurării anchetei penale. Toate aceste procedee sunt pune în practică prin cazurile analizate din punct de vedere tactico-criminalistic și judiciar.

BIBLIOGRAFIE

Camil Suciu – Criminalistica, Bucuresti, 1972;

CÂRJAN, LAZĂR. – Tratat de criminalistică, Ed. Phobos, 2005;

CIOPRAGA, AUREL. – Criminalistică: Tratat de tactică, Ed. Gama, 1996;

Colectiv – Tratat de metodica criminalistică, Craiova, 1994;

Colectiv – Tratat de tactica criminalistică, Craiova, 1992;

Colectiv – Tratat practic de criminalistică, IGP, vol.I-IV;

Criminalistică revistă de informare, documentare și opinii nr 2 aprilie 2008

Dumitru Culcea – Criminalistica (note de curs), Ed. Național, Bucuresti, 1998;

Dumitru Sandu – Falsul în acte, Cluj, 1977;

Emilian Stancu – Criminalistica, vol.I, II, Bucuresti, 1995;

Emilian Stancu – Tratat de Criminalistică, Ed. Universul Juridic, 2007;

Gh. Pasescu – Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Ed. Național, Bucuresti, 2000;

Gh. Pasescu, I.R. Constantin – “Secretul amprentelor papilare” – Ed. Național, Bucuresti,1996;

Ion Mircea – Criminalistica, Ed. Lumina Lex, 1998;

Lazăr Cârjan, Mihai Chiper – Criminalistică. Tradiție si modernism, Ed. Curtea Veche, 2009;

Lazăr Cîrjan – Criminalistica – Tratat, Ed. Pinguin Book, 2005;

Lucian Ionescu – Expertiza criminalistică a scrisului, Iasi, 1973;

MITRACHE C.- Drept penal român, Ed. Șansa, București, 2002;

MITROFAN, NICOLAE. – Psihologie judiciară, Ed. Șansa, București, 1992;

N.Zamfirescu – Investigarea stiințifică a infracțiunilor de omor rămase cu autori necunoscuți, Ed. Național, Bucuresti, 2000.

NEAGU, ION. – Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

Nelu Viorel Cătuna – Criminalistică, Ed. C.H.Beck, 2008;

OLTEANU, GABRIEL, ION,MARIN, RUIA. – Tactică criminalistică, Ed. ATI. Laboratories, 2008;

STANCU, EMILIAN. – Tratat de criminalsitică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

TĂNĂSESCU, IANCU. – Criminologie (Agresologie. Victimologie. Detentologie), Editura All Beck, București, 2003;

Vasile Macelaru – Balistica judiciară, Bucuresti, 1972;

VĂDUVA,NICOLAE. – Criminalistică, Ed.Era, București, 2009;

Revista criminalistică nr 3 aprilie 2010

Revista criminalistică nr 3 aprilie 2011

Revista criminalistică nr 3 august 2010

Revista criminalistică nr 3 august 2011

Revista criminalistică nr 3 august 2011

Revista criminalistică nr 3 decembrie 2010

Revista criminalistică nr 3 iunie 2010

Revista de criminalistică nr 3 iunie 2011

Revista româna de criminaliastică nr 6 decembrie 2011 volumul XI

Revista româna de criminalistică nr 7 octombire 2011 volumul XI

BIBLIOGRAFIE

Camil Suciu – Criminalistica, Bucuresti, 1972;

CÂRJAN, LAZĂR. – Tratat de criminalistică, Ed. Phobos, 2005;

CIOPRAGA, AUREL. – Criminalistică: Tratat de tactică, Ed. Gama, 1996;

Colectiv – Tratat de metodica criminalistică, Craiova, 1994;

Colectiv – Tratat de tactica criminalistică, Craiova, 1992;

Colectiv – Tratat practic de criminalistică, IGP, vol.I-IV;

Criminalistică revistă de informare, documentare și opinii nr 2 aprilie 2008

Dumitru Culcea – Criminalistica (note de curs), Ed. Național, Bucuresti, 1998;

Dumitru Sandu – Falsul în acte, Cluj, 1977;

Emilian Stancu – Criminalistica, vol.I, II, Bucuresti, 1995;

Emilian Stancu – Tratat de Criminalistică, Ed. Universul Juridic, 2007;

Gh. Pasescu – Interpretarea criminalistică a urmelor la locul faptei, Ed. Național, Bucuresti, 2000;

Gh. Pasescu, I.R. Constantin – “Secretul amprentelor papilare” – Ed. Național, Bucuresti,1996;

Ion Mircea – Criminalistica, Ed. Lumina Lex, 1998;

Lazăr Cârjan, Mihai Chiper – Criminalistică. Tradiție si modernism, Ed. Curtea Veche, 2009;

Lazăr Cîrjan – Criminalistica – Tratat, Ed. Pinguin Book, 2005;

Lucian Ionescu – Expertiza criminalistică a scrisului, Iasi, 1973;

MITRACHE C.- Drept penal român, Ed. Șansa, București, 2002;

MITROFAN, NICOLAE. – Psihologie judiciară, Ed. Șansa, București, 1992;

N.Zamfirescu – Investigarea stiințifică a infracțiunilor de omor rămase cu autori necunoscuți, Ed. Național, Bucuresti, 2000.

NEAGU, ION. – Drept procesual penal, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

Nelu Viorel Cătuna – Criminalistică, Ed. C.H.Beck, 2008;

OLTEANU, GABRIEL, ION,MARIN, RUIA. – Tactică criminalistică, Ed. ATI. Laboratories, 2008;

STANCU, EMILIAN. – Tratat de criminalsitică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

TĂNĂSESCU, IANCU. – Criminologie (Agresologie. Victimologie. Detentologie), Editura All Beck, București, 2003;

Vasile Macelaru – Balistica judiciară, Bucuresti, 1972;

VĂDUVA,NICOLAE. – Criminalistică, Ed.Era, București, 2009;

Revista criminalistică nr 3 aprilie 2010

Revista criminalistică nr 3 aprilie 2011

Revista criminalistică nr 3 august 2010

Revista criminalistică nr 3 august 2011

Revista criminalistică nr 3 august 2011

Revista criminalistică nr 3 decembrie 2010

Revista criminalistică nr 3 iunie 2010

Revista de criminalistică nr 3 iunie 2011

Revista româna de criminaliastică nr 6 decembrie 2011 volumul XI

Revista româna de criminalistică nr 7 octombire 2011 volumul XI