Legislatia Romaneasca

În România, primele unități de protecție civilă au fost înființate în 1933. În prezent, Protecția Civilă este parte componentă a sistemului național de apărare și cuprinde, conform Legii Protecției Civile din 1996, ansamblul măsurilor adoptate și al activităților desfășurate pentru protecția populației, a bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre.

Formațiunile Protecției Civile, coordonate de Comandamentul Protecției Civile, colaborează cu unitățile administrației publice, cu formațiunile de Cruce Roșie, cu unitățile de pompieri, jandarmi, poliție și gardieni publici.

Organizarea și conducerea activităților de apărare împotriva dezastrelor este asigurată de Comisia Guvernamentală de Apărare împotriva Dezastrelor, înființată în 1994, condusă de către primul-ministru. Măsurile pe care aceasta le stabilește devin obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice.

Comisia guvernamentală cuprinde Comisii centrale specializate pe tipuri de dezastre, Comisii județene și Comisia municipiului București și a județului Ilfov, care au atribuții complexe legate de apărarea împotriva diferitelor dezastre.

România a ratificat, în 1990, Protocolul Internațional de la Geneva, prin care se stabilește conceptul de “protecție civilă”, îndeplinirea sarcinilor umanitare destinate să protejeze populația civilă împotriva ostilităților sau împotriva catastrofelor și să o ajute să depășească efectele lor imediate. La acest protocol s-au mai adăugat alte două convenții: una privește notificarea rapidă a unui accident nuclear, iar cealaltă, acordarea de asistență în caz de accident nuclear sau urgență radioactivă.

Statul român a încheiat, de asemenea, o serie de acorduri și înțelegeri, la nivel guvernamental, cu statele vecine:

cu Republica Moldova (Acord cu privire la colaborarea în domeniul protecției civile și ajutor în caz de calamități, catastrofe și avarii de mari proporții);

cu Bulgaria (tratat încheiat în conformitate cu scopurile ONU, luând în atenție Documentul general de la cea de-a 3-a întâlnire a CSCE de la Viena, din 1989 și Docmentul de la Helsinki, din 1992);

cu Ungaria (înțelegere între Inspectoratul General al Apărării civile din Ministerul Apărării Naționale al României și Comandamentul Apărării civile din Ministerul de Interne al Ungariei, precum și Regulament privind apărarea împotriva inundațiilor produse de cursurile de apă).

În legislația românescă există multe norme în viguare, actualizate ce fac referire la implementarea accepțiunilor de risc, hazard, reziliență, vulnerabilitate, etc. Sunt în viguare legi, hotărâri ale Guvernului, ordin ale ministrului, ordonanțe simple sau de urgență. Pentru a se face referire la reglementarea reprezentării cartografice a riscului s-a elaborat și emis H.G. 447 din 2003.

În Capitolul I, în textul Art. 1-3 se face referire la normele metodologice și la conținutul hărților dec risc natural la alunecări de teren. În Art. 2 și Art. 3 este definită harta de risc natural ca sinteza datelor privind prognoza starii de echilibru a versantilor, a pagubelor materiale si a pierderilor de vieti omenesti ce pot fi cauzate de producerea alunecarilor de teren, pe un anumit areal si intr-un interval de timp dat și partea componenta a documentatiei de amenajare a teritoriului judetean si se detaliaza in planurile de urbanism generale si in regulamentele locale de urbanism ale localitatilor fiecarui judet si municipiului Bucuresti si urmeaza acelasi regim juridic, de finantare si aprobare stabilit, potrivit legii, pentru documentatiile de amenajare a teritoriului si documentatiile de urbanism.

În următoarele articole ale Capitolului I din H.G. 447 din 2003 se reglementează activitatea autorităților administrației publice locale cu privire la:

identificarea, declararea si monitorizarea zonele de risc la alunecari de teren;

asigurarea managementului situatiilor de criza in cazul producerii alunecarilor de teren;

stabilesc, dupa caz, masurile de prevenire si atenuare a riscului natural la alunecari de teren, precum si conditiile de autorizare a executarii constructiilor in arealele respective;

detaliază exigentele minime de continut ale documentatiilor de urbanism si de amenajare a teritoriului pentru zonele expuse riscului natural la alunecari de teren.

Pentru acest stadiu, consiliile locale aferente acestui areal au acționat în concordanță cu cele precizate anterior, dar și în funcție de resursele de care au dispus. Cel mai prompt consiliu local a fost cel al comunei Tașca.

În Capitolul II se reglementează activitățile ce țin de modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la alunecări de teren. Harta de risc natural la alunecări de teren se realizează într-un sistem informatizat ce evidențiază arealul răspândirii în teritoriul a fenomenului geomorfologic de alunecare de teren. Se impune conform acestui act normativ, ca pentru bazinul hidrografic Bicaz să se realizeze la nivel județean o bancă de date eferente riscului natural la alunecări de teren cu specificația parcurgerii tuturor etapelor ce se regăsesc în Anexa B a H.G 447 din 2003. Acest lucru nu s-a realizat în întregime pentru județul Neamț ci doar pentru Valea Bistriței cu ajutorul Universitații Ștefan cel Mare din Suceava, program realizat în parteneriat public. Deci în concluzie se impunea realizarea unei bănci de date în viitorul apropriat, acest lucru fiind chiar un demers de prevenire a fenomenului de risc geomorfologic de către instituțiile publice aferente arealului în studiu. Aceste instituții pot solicita pentru realizarea băncilor de date ajutorul instituțiilor superioare de învățământ în sistem de cooperare/parteneriat sau proiect GRANT. La acordul Consiliului Județean Neamț, al Prefecturii Neamț și al Inspectoratului de situații Urgente banca de date poate fi validată prin susținerea unui raport de cerectare de către organizațiile de învățămînt superior ce au efectuat cerectarea. Odată realizată banca de date, conform H.G. 447 din 2003 se trece la realizarea propriuzisă a hărții de hazard la alunecări de teren pentru bazinul morfohidrografic Bicaz la alunecări cu parcurgerea etapelor prevăzute în Art. 12-15 din H.G. 447 din 2003. Harta de hazard la alunecări de teren va fi actualizată periodic și ori de câte ori intervin modificări ale datelor inițiale conform Alin. 3 Art. 11 din H.G. 447 din 2003. În Legea 137 din 1995 Legea Mediului se precizează faptul că statul protejează mediul sănătos, îl promovează și încurajeajă și cetățenii la același demers prin reglementări specifice. Aceste reglementări încurajează la o acțiune de protecție a mediului sănătos iar încălacrea standerelor de mediu sunt prevăzute în lege prin sancțiuni. Tot în această lege se explică și intevenția statului în situații de urgență aici putem include și fenomenele geomorfologice generatoare de risc, hazard evident cu rezultate negative asupra sistemului de mediu și societății omenești, rezultate ce pot fi evaluate prin pagube. Statul intevine în rezolvarea acestor chestiuni prin organismele sale de acțiunle, dar și prin organismele de legiuire în sensul că pentru a realiza un anume demers este necesar ca demersul să fie prevăzut într-un act normativ adică reglementat. În vedera argumentări celor precizate anterior, menționez că există un act normativ ce face referire la amenajarea teritoriului național prevăzută într-un plan. Este vorba despre Legea 575 din 22 octombrie 2001, legea privind Planul de amenajare a teritoriului național-Secțiunea a V-a Zone de risc natural. Legea precizează în Art. 2 Alin. 1 că zonele de ric natural sunt areale delimitate geografic, în interiorul cărora există un potențial de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populația, activitățile umane, mediul natural și cel construit și pot produce pagube și victime umane. Alin. 2 menționează că fenomenele ce fac obiectul zonei de risc natural sunt: cutremure de pământ, inundații și alunecări de teren. În celelalte articole ale prezentei legi se menționează modul cum sunt delimitate zonele de risc natural, modul de finanțate și subvenționare de la stat și modul de intervenție a statului în cazul prevenirii și atenuării riscurilor naturale prin sistem de utilitate publică. Pentru alunecări de teren s-a menționat în Anexa 7 din legea 575 din 22 octombrie 2001 unitățile administrativ-teritoriale afectate de alunecări de teren. În cadrul bazinului morfohidrografic Bicaz sunt următoarele unități administrativ teritoriale: comuna Dămuc, comuna Bicaz-Chei, comuna Bicazu-Ardelean, comuna Tașca și orașul Bicaz.

Tabelul 8 Unitățile administrativ – teritoriale afectate de alunecările de teren,

menționate în Anexa 7 din legea 575 din 22 octombrie 2001

Din analiza datelor ce se regăsec în tabel conform Anexei 7 rezultă faptul că unitățile administrativ teritoriale ce se regăsesc în partea superioară a bazinului morfohidrografic Bicaz: comuna Dămuc și Bicaz-Chei nu sunt menționate. Acest lucru trebuie reglementat de urgență deoarece fenomenul de alunecări de teren este prezent și în arealul acestor unități administrativ teritoriale. Dealtfel legea permite realizarea acestui lucru – în finalul Anexei 7 unde se menționează faptul că se pot actualiza în conformitate cu prevederile prezentei legi.

În concluzie menționez faptul ca managementul situațiilor de risc și hazard geomorfologic pentru arealul de studiu se ridică la standardele Uniunii Europene numai dacă se realizează o bancă de date ce poate fi accesată de instituțiile abilitate ale statului, de organizațiile nonprofit de specialitate, de instituțiile de învățământ superior abilitate în acest domeniu. Argumentez ideea pentru că numai având acces la date poți analiza fenomenul geomorfologic. Odată realizat acest lucru, este nevoie de intervenția Consiliului Județean Neamț și a Prefecturii Neamț pentru realizarea unei hărți de risc natural la alunecări de teren pe întreg județul Neamț la care se include și bazinul morfohidrografic al râului Bicaz.

În cadrul acestui bazin chiar pe hartă, trebuie sectorizat arealul pe niveluri de risc, apoi pe niveluri de repetabilitate ori alte caracteristici. După ce s-a realizat harta, ar fi bine ca aceasta să fie prezentată opiniei publice din acest areal prin intermediul aparatului propriu de specialitate al primarului unității administrative teritoriale sau a consiliilor locale din acest areal. Dacă cetățeanul conștientizează ce înseamnă fenomenul de risc, atunci și el va realiza acțiuni de prevenire a fenomenuli cu diferite grade de impact pentru comunitatea locală și arealul în care habiterază. Disminarea informațiilor reprezintă acțiuni de prevenire a riscului geomorfologic.