Cercetari Asupra Unor Verigi Tehnologice la Cultura de Conopida Pentru Samanta

Cercetări asupra unor verigi tehnologice la cultură de

conopidă pentru sămânța

CUPRINS

LISTA TABELELOR SI A FIGURILOR………………………………………………………….6

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………8

PARTEA I – COSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL I – STADIUL ACTUAL A CERCETĂRILOR ȘI CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND OBȚINEREA SEMINȚELOR DE CONOPIDĂ……………9

Stadiu actual al cercetărilor privind obținerea semințelor de conopidă………..9

Metodologia selecției și conținutul verigilor la conopidă…………………………10

CAPITOLUL II – TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A CONOPIDEI PENTRU PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ……………………………………………………………………….14

2.1. Asolamentul și rotația culturilor……………………………………………………………14

2.2. Alegere terenului………………………………………………………………………………..14

2.3. Pregătirea terenului……………………………………………………………………………..14

2.4. Tehnologia de producere a răsadului……………………………………………………..15

2.5. Înființarea culturii……………………………………………………………………………….19

2.6. Lucrări de îngrijire………………………………………………………………………………20

2.7. Combaterea bolilor și dăunătorilor………………………………………………………. 20

2.8. Recoltarea semincerelor………………………………………………………………………22

2.9. Extragerea semințelor………………………………………………………………………….20

2.10. Producția de semințe………………………………………………………………………….20

PARTEA II – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III – STUDIUL ASUPRA CADRULUI NATURAL ȘI CONDIȚIILE DE EXPERIMENTARE……………………………………………………………………………………………….23

3.1. Rezultate privind evaluarea contițiilor de mediu ………………………………………..23

3.2. Concluzii asupra condițiilor de mediu……………………………………………………….25

3.3. Rezultate privind evoluarea condițiilor de sol…………………………………………….26

CAPITOLUL IV – SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII. METODE DE CERCETARE ȘI MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT ……………………………………..29

4.1. Scopul lucrării………………………………………………………………………………………..29

4.2. Obiectivele cercetării………………………………………………………………………………29

4.3. Metodele de cercetare……………………………………………………………………………..30

4.4. Materialul biologic folosit……………………………………………………………………….31

CAPITOLUL V- INFLUENȚA VÂRSTEI RĂSADULUI ȘI VARIABILITATEA PRINCIPALELOR CARACTERE ÎN PROCESUL SELECȚIEI CONSERVATIVE LA CONOPIDĂ, SOIUL FORTADOS………………………………………………………………………….33

5.1. Influența vârstei răsadului asupra legării căpățânii……………………………………….33

5.2. Influența vârstei răsadului asupra pornirii în vegetație………………………………….34

5.3. Influenta vârstei răsadului asupra înfloririi………………………………………………….35

5.4. Influenta vârstei rasadului asupra productie de sămânță………………………………..37

CAPITOLUL VI- CONCLUZII GENERALE ………………………………………………………….37

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………..38

LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Schema selectie conservative 13

Fig. 2.1. Schema de înființare a culturii 20

Fig. 5.1. Dinamica legarii căpațânilor 34

Fig. 5.2. Dinamica pornirii în tije florifere 35

Fig. 5.3. Dinamica înfloririi la conopidă 37

Fig. 5.4. Producția de sămânța pe plantă 38

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1. Retete de amestec folosite la producerea răsadurilor 16

Tabelul 2.2. Dirijarea condițiilor de microclimat 17

Tabelul 2.3. Fertilizarea fazială a răsadurilor de conopidă 19

Tabelul 2.4. Combatrea bolilor și dăunatorilor din cultura de conopidă 21

Tabelul 3.1. Datele meteorologice a anului 2014 23

Tabelul 4.1. Principalele însușiri fizice,chimice și ecologice ale cernoziomului cambic32

Tabelul 5.1. Dinamica legării căpățânilor 33

Tabelul 5.2. Dinamica pornirii în tije florifere 35

Tabelul 5.3. Dinamica înfloririi la conopidă 36

Tabelul 5.4. Producția de sămânța/ plantă 37

Unul dintre factorii de seamă în asigurarea unei producții sporite și de calitate superioară, este folosirea unei semințe cu însușiri bune. Semințele de legume de calitate, nu se pot obține decât prin cunoasterea temeinică a tehnicilor de producere a lor. Producerea și înmulțirea semințelor din soiuri și hibrizi valoroși, a devenit un proces complex bazat pe procedee de înaltă tehnicitate, fapt ce impune existența unui cadru organizatoric corespunzător, cu un sistem de producere, înmulțire și reînnoire foarte precis conturat, dotat cu o bază tehnică materială, în măsură să satisfaca aceste exigențe.

În prezent, pentru legumele din grupa verzei, tehnologiile de producere a semințelor în lume sunt tehnologii tradiționale perfectionate. Producerea de sămânță este practic un proces de selecție conservativă, bazată pe alegerea individuală și păstrarea raporturilor între biotipuri, pentru a păstra structura genetică inițială a soiului și, ca atare, însușirile și capacitatea de producție.

Oricât de valoros ar fi un soi, dacă nu se acordă atenția cuvenită menținerii biologice inițiale pe o perioadă lunga de timp, printr-o tehnică adecvată în procesul înmulțirii semințelor, nu s-ar putea vorbi de o creștere corespunzătoare a producției.

Menținerea purității biologice a soiurilor și producerea cantităților corespunzătoare de sămânță presupune folosirea unor metode de producere de sămânță, care să țină seama de un complex de factori ca: biologia plantelor, baza genetică a soiului, condițiile ecologice de dezvoltare. In acest sens, această lucrare urmărește influența vârstei răsadului asupra procesului de producere a semintelor de conopidă. Din rezultatele prezentate, rezultă că vârsta răsadului de conopidă și durata vemalizării, influențează : legarea căpățânii, pornirea în vegetație a tijelor florifère, înflorirea și implicit producția de sămânță.

În lucrare se arată că prin vernalizarea, răsadului de conopidă, se ajunge la un procent mai mare de plante înflorite, la o înflorire mai timpurie cu un efect benefic asupra cantității și calitătii producției. De asemenea, se constata și ca răsadurile cu vârstă mai mare, au o influență pozitivă asupra cantității și calității seminței.

Astfel se ajunge la concluzia că culturile semincere pentru conopidă trebuie înființate cu un răsad de 122 de zile vemalizat.

CAPITOLUL I . – STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR ȘI CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND OBȚINEREA SEMINȚELOR DE CONOPIDĂ

1.1. Stadiul actual al cercetărilor privind obținerea semințelor de conopidă

Tehnologiile moderne de producere a semințelor se caracterizează prin obținerea acestora în condiții de laborator prin utilizarea tehnicilor “în vitro”, pentru prelevarea materialului biologic , multiplicare, creștere și dezvoltate cât și a tehnicilor biochimice modeme de capsulare a embrionilor, depozitare și păstrare, până în momentul utilizării.

Pentru legumele din grupa verzei și implicit la varză albă pentru căpățână, tehnologiile de producere a semințelor practicate în prezent în lume sunt tehnologii tradiționale, perfecționate. Cercetările efectuate în scopul obținerii semințelor prin metode și tehnici modeme, s-au dovedit extrem de costisitoare sub aspect tehnic și economic, astfel încât, nu și-au demonstrat superioritatea față de tehnologiile tradiționale, acestea fiind utilizate restrâns în lucrări de genetică aplicată și ameliorare, (Nieuwhof, 1974).

Tehnologiile de producere a semințelor pentru soiuri utilizate în prezent in lume, sunt asemanătoare cu tehnologiile de producere a semințelor utilizate în țara noastră. În prezent pe plan mondial cat și în țara noastră, perspectiva extinderii în cultură o au hibrizii FI, extindere determinată de avantajele ce decurg din valoarea pe care o manifestă acestia în cultură.

Producerea semințelor hibride la legumele din grupa verzei, au ca bază teoretică fenomenele de autoincompatibilitate sporofitică și androsterilitate citoplasmatică (Nieuwhof, 1974). Tehnologiile de producere a semințelor hibride comerciale utilizate în prezent, au la bază . exploatarea fenomenului de autoincompatibilitate sporofitică.

Rezultate deosebite s-au obținut și prin utilizarea androsterilității citoplasmatice dar, samânța hibridă obținută pe această cale este încă deosebit de scumpă, iar acest fapt nu se reflectă în calitatea seminței, comparativ cu metoda autoincompatibilității.

Tehnologia de producere a semințelor hibride include:

tehnologia multiplicării formelor parentale;

tehnologia producerii semințelor hibride FI comerciale (Crăciun și colab,, 1978),

Tehnologia multiplicării formelor parentale este asemănătoare cu tehnologia de producere a semintelor la soiuri, cu unele particularități, și anume: plantele pornesc în tulpini florifere în urma vemalizării, fără a mai trece prin faza de căpățână, înfiintarea culturii se efectuează în spații protejate, cu scopul facilitării efectuării lucrărilor speciale aplicate acestei culturi, cât și pentru a putea preveni eventualele accidente tehnologice și climatice.

Plantarea materialului se face pe linii parentale izolate în spațiu, de eventuale surse de polen străin. Plantele în faza de rozetă de frunze cu vârsta de 75-90 zile de la răsărire, sunt supuse temperaturilor optime pentru vernalizare (3-7°C), timp de 8-12 săptămâni (Nieuwhof., 1974). După parcurgerea perioadei de vernalizare, temperatura se dirijează în limitele optime creșterii și înfloririi, iar în momentul înfloririi se introduce agentul polenizator.

Polenizarea se efectuează entomofil, iar pentru obținerea unei cantitați de sămânță în condiții de eficiență, se efectuează tratamente speciale (Nieuwhof., 1974), cu scopul învingerii momentane a expresivitații fenomenului de autoincompatibilitate. Sămânța obținută este recoltată, condiționată și utilizată în scopul înființării câmpului de hibridare. Populatiile parentale pot fi linii consangvine, autoincompatibile sau hibrizi simpli, acest fapt este determinat de tipul hibridului obținut: simplu, dublu sau triliniar.

Tehnologia de producere a semințelor hibride comerciale este foarte asemănatoare cu tehnologia de multiplicare a liniilor parentale, cu următoarea deosebire: materialul biologic obținut sub formă de rasad este plantat pe suprafețe cu posibilități de protejare, schema de plantare este aleasă în funcție de testele de încrucișare efectuate anterior. Raportul între liniile mamă și liniile tată pot avea valori cuprinse între 1/1 si 3/1 valori determinate de tipul hibridării și a parentalilor utilizați. In faza de înflorire în masa, se suplimentează densitatea agentului polenizator prin transportul în zonă a stupilor cu albine, această metodă constituie o sursă sigură de creștere a cantității de sămânță hibridă recoltabilă pe unitatea de suprafața (NieuwhoF1974).

1.2. Metodologia selecției și conținutul verigilor de selecție la conopidă

• Câmpul de alegere a plantelor tipice

Se organizează în primul ciclu (de obicei), cu material de bază furnizat de autorul soiului sau cu cea mai bună provenientă din soiul autentic supus înmulțirii (prebază sau bază),

în acest câmp, plantele sunt cultivate la distanțe egale și ceva mai mari decât în cultura obișnuită, pentru a da posibilitatea fiecărei plante de a-si etala egal toate caracterele și însușirile.

Din acest câmp, se aleg plantele care reprezintă în gradul cel mai ridicat tipicitatea soiului și se remarcă prin productivitate mare, stare fitosanitară bună.

Din acest câmp se aleg elitele care se recoltează separat.

Numărul de elite extrase, diferă în funcție de cantitatea de sămânță ce trebuie asigurată din fiecare categorie biologică, conform planului de înmultire. La conopidă, datorită alogamiei se aleg în medie 1500 elite. Alegerea elitelor este de maximă importantă și se face numai în concordanță cu deplină cunoaștere și respectare a structurii genetice a soiului în privința biotipurilor.

Sămânța fiecărei elite se extrage și se pastrează separat.

Alegerea unilaterală de biotipuri riscă să deprecieze structura genetică stabilită de ameliorator și are repercusiuni negative asupra valorii agronomice a soiului. În metodologiile adoptate câmpul de alegere se organizează separat numai în primul ciclu de selcție conservativă, când se începe procesul de producere a semințelor, iar pe masură ce circuitul a devenit complet câmpul de alegere nu se mai organizează separat, alegerea rămanând în continuare ca verigă, iar extragerea de elite urmează să se facă din câmpul de sămânță prebază, unde se consideră că puritatea biologică este foarte mare.

La formarea căpățânilor false se face o selecție negativă severă, în parcela de unde se aleg elitele.

• Câmpul de studiu al descendenților

Se organizează separat cu sămânța obtinută de la fiecare elită în parte, după procedeul cunoscut. Din fiecare familie se vor planta cel puțin 50 de plante. Dacă o plantă din familie se abate de la soi, este eliminată toată familia. în acest câmp se urmăresc descendenții fiecărei elite în parte, în ceea ce privește :

uniformitatea plantelor;

tipicitatea caracterelor de soi;

productivitatea;

starea fitosanitară.

Descendenții (plantele) care manifestă neuniformitate mare sau prezintă în ansamblu alte defecte, se exclud în întregime. La descendentele valoroase (familie), se aplică o selecție riguroasă în momentul formării căpațânilor (maturitatea de consum) și o alta, la maturitatea fiziologică.În urma recoltării liniilor valoroase, semințele se amestecă, se omogenizează și constituie materialul necesar înființării câmpului de sămânță prebază.

• Câmpul de prebază

Se organizează după tehnologii speciale cu material provenit din câmpul de studiu al descendentelor.

Lucrarea esențială cu caracter de ameliorare conservativă în acest câmp, o constituie selectia in masa, care trebuie aplicată pe tot parcursul perioadei de vegetație, în fenofazele în care caracteristicile de individualitate ale soiului sunt vizibile.

Se vor urmări :

precocitatea;

uniformitatea căpățânilor false;

lipsa bracteelor în masa căpățânilor false;

mărimea, culoarea și aspectul suprafeței căpățânilor false;

rezistența la diferențierea lăstarilor floriferi;

mărimea și poziția rozetei de frunze;

productivitatea plantelor.

De asemenea, se va avea în vedere procentul de plante care formează căpațâni false, rezistența acestora la atacul agenților patogeni, dăunători, umiditate atmosferică mai moderată și temperatură ridicată.

• Câmpul de bază

Se organizează în culturi speciale, cu samânța provenită din câmpul de prebază.Lucrarea de fond cu caracter de menținere a purității biologice ridicate, o constituie tot selectia in masa care, și în această verigă, trebuie aplicată riguros.

Sămânța de bază este preluată de fermele specializate pentru a fi reînmulțită. Din reînmulțirea seminței de bază, se obțin categoriile de sămânță certificată 1 si 2.

Anul I

Câmp de alegere

Anul II

Câmp de

selecție

Anul III

Câmp de prebază

PREBAZA

CAMP DE

CONTROL

Anul IV I.S.T.I.S.

Câmp de bază

BAZA

Anul V

CAMP DE CONTROL

I.S.T.I.S.

Figura 1.1. –Schema selecției conservative.

CAPITOLUL II . TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A CONOPIDEI PENTRU PRODUCEREA DE SĂMÂNȚĂ

2.1. Asolamentul și rotația culturii

În afară de respectarea principiilor generale care stau la baza întocmirii oricărei rotatii a culturilor, sunt unele particularități care se impun: o cultură de conopidă va reveni pe aceeași suprafață după 3-4 ani.

Culturi premergătoare :

foarte bune : mazărea, fasolea, bobul;

bune: bulboase și rădăcinoase

nu este admisă monocultura și nici cultivarea ei după alte plante din familia Cruciferae.

2.2. Alegerea terenului

Terenul se alege ținând seama nu numai de caracteristicile solului, ci și de ambianța în ansamblu creată de conditiile naturale de mediu, în cazul fiecărei zone geografice. Se aleg zonele cu umiditate atmosferică mare, iar temperatura moderată în timpul verii. Sunt indicate terenurile irigabile, cu textură argilo-nisipoasă, fertile și bogate mai ales în materie organică cu reacție slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 7,2-7,8, curate de buruieni și neinfestate de boli, permeabile și bine nivelate, astfel încât să nu băltească apa.

Cele mai potrivite sunt terenurile ușoare, aluviunile bine drenate, ferite de curenți de aer, cu un conținut mare în humus. Contraindicate sunt terenurile grele, compacte, acide, cu un grad scăzut de fertilitate, pe care bălteste apa.

2.3. Pregătirea terenului

Mobilizarea solului pe adâncimea de 12-15 cm, prin 2-3 treceri cu GD 3,2 în agregat cu U-650M, urmand nivelarea de exploatare efectuată uniform, prin două treceri pe diagonală cu NT 2,8 tractat de U 650, realizându-se o pantă continuă de 0,2-0,3%. în continuare se aplică fertilizarea de bază, administrând 40 t/ha gunoi de grajd și câte 60-100 kg/ha substanță activă din îngrășăminte chimice ca : azotat de amoniu, superfosfat și sare potasicâ. După fertilizare, se efectuează arătura adâncă la 28-30 cm. Primăvara devreme, se erbicidează cu Treflan 4 1/ha în 500-1000 1 apă, obligatoriu se încorporează erbicidul cu grapa cu discuri prin două treceri perpendiculare, una pe cealaltă. Modelarea solului se face de obicei în brazde înalte cu lațimea la coronament de 94 cu MMS-2,8.

2.4.Tehnologia producerii răsadului de conopidă – cultura seminceră

Cu toate că pentru producerea răsadului sunt necesare cheltuieli suplimentare, folosirea lor reprezintă o necesitate obiectivă, care prezintă următoarele avantaje :

asigură condiții pentru obținerea unor producții timpurii;

oferă posibilitatea sortării calitative a materialului înainte de plantat;

imprimă uniformitate culturilor și asigură spații de nutriție corespunzătoare;

micșorează consumul de semințe;

permite lărgirea ariei de cultură pentru anumite specii și chiar soiuri.

Răsadul de conopidă pentru culturile semincere, se produce în sere încălzite în ghivece nutritive. Principalele materiale necesare pentru producerea răsadului sunt: semințele, pământurile pentru amestecurile nutritive, îngrașămintele organice și minerale, pesticidele, substanțele bioactive etc.

Semințele trebuie să aibă însușiri fizice și biologice superioare: germinația 90%, puritatea fizică 99%, masa 1000 boabe, 2,2-3g, numărul de semințe la gram 330-470.

înainte de semănat, obligatoriu, se face dezinfecția semințelor pe cale termica sau chimică.

Pământurile folosite la producerea răsadurilor sunt: pământul de țelină, mranita, turba, pământul de grădină, compostul și nisipul. Îngrășămintele minerale care se folosesc pentru producerea răsadurilor sunt: Fertitel, Cropmax, Bioforce, pentru fertilizarea extraradiculară și foliară.

Pregătirea construcțiilor, mașinilor și utilajelor, pământului și inventarului necesar pentru procesul de producție.

Sera înmulțitor în care sunt produse răsadurile de conopidă va fi pregătită astfel:

se vor executa revizii și reparații;

curățirea construcțiilor de restul culturilor anterioare;

dezinfecția construcției și a solului;

pregătirea, repararea și punerea în stare de funcționare a mașinilor și utilajelor.

Pregătirea amestecurilor de pământ constă în: mărunțirea, omogenizarea, cerneica, dezinfecția, sporirea fertilitații și corectarea pH-ului. Înainte de folosire, mranița și turba se mărunțesc cu ajutorul mașinilor de tip Berkite, care asigură concomitent și omogenizarea lor. După pregătirea amestecului de pământ, se execută dezinfecția cu aburi sau cu substanțe pesticide.

În cazul dezinfecției cu aburi în interiorul platformelor, se introduc conducte perforate de dezinfecție termică, racordate la conducta de transportare a aburilor. Urmează apoi operațiile de acoperire a platformelor cu prelate de polietilenă termorezistentă și de introducere a aburilor sub presiune la temperatura de 120°C, pană în momentul când, în interiorul platformei se înregistrează o temperatură de 90°C. După tratament, în scopul evitării unei noi infecții cu agenți patogeni, platformele se mențin în continuare acoperite.

Amestecurile de pământ folosite la producerea răsadului de conopidă

Amestecurile de pământuri trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

sa aibă însușiri fizice corespunzătoare (permeabilitate pentru apă și aer);

să fie fertile (conținut ridicat în elemente nutritive ușor asimilabile);

sa aibă pH-ul cuprins între 6,8-7,2 și o culoare închisă (în scopul absorbirii în cantitate

cât mai mare a energiei solare și să fie lipsite de agenți patogeni).

Tabelul 2.1

Rețete de amestec folosite la producerea răsadurilor ([NUME_REDACTAT], 2002)

În amestecurile de pamânt pentru semănat și repicat, se adaugă la 1 m3 de substrat, 0,5 kg superfosfat și 0,1-0,2 kg sulfat de potasiu.

Epoca de semănat pentru producerea răsadurilor : – 15-30 noiembrie.

Calitatea și vârsta răsadurilor

Răsadurile de calitate superioară trebuie să fie: sănătoase, viguroase, de înalțime redusă, cu intemodii scurte, cu frunze de culoare verde violacee, cu sistem radicular puternic, de vârstă corespunzătoare (neîmbătrânite).

Caracterele pe care trebuie să le întrunească răsadurile de calitate superioară:

înălțimea (cm): 12-15

grosimea la colet (cm): 7-9

numărul de frunze: 5-6

culoarea frunzelor: verde violacee

gradul de dispersie al rădăcinilor în substrat (V): 80-90

La stabilirea corectă a epocii de semănat pentru producerea răsadurilor, trebuie să ținem seama de vârsta răsadului la plantare.

Vârsta răsadului în momentul plantării reprezintă un factor important, care poate influența mult nivelul producției și epoca în care se obține producția. Vârsta optimă la plantare trebuie respectată cu strictețe (130-140 zile).

Repicatul constă în scoaterea răsadurilor de la locul unde au vegetat după răsărire și repicarea (introducerea sistemului radicular în substratul nutritiv), la o distanță mai mare (ghivece dimens. 10 cm sau 12 cm). Momentul optim pentru repicare este când răsadurile au bine formate frunzele cotiledonate. Repicatul se face cu un plantator de dimensiuni mici. După repicare, răsadul se udă cu cantități reduse de apă călduță 26-27°C, cu ajutorul furtunului prevăzut cu sita fină.

Lucrările de întreținere a răsadului se referă la: dirijarea factorilor de microclimat (căldură, lumină, gaze, umiditate) și menținerea lor la nivel optim, fertilizarea suplimentară, combaterea bolilor și a dăunătorilor, combaterea buruienilor, rărirea răsadurilor, vemalizarea.

[NUME_REDACTAT] și colab., 1977, răsadurile de conopidă de cea mai bună calitate se pot obține dirijând temperatura șilumina, în concordanță cu fenofazele în care se află răsadurile, după cum urmează: Tabelul 2.2

Dirijarea condițiilor de microclimat (Dumitrescu și colab. 1977)

Dupa ce răsadurile au 30-40 de zile, în funcție de perioada de vegetație a soiurilor, temperaturile de 4-10 °C, timp de 4-6 saptămâni, determină vemalizarea și implicit inducția

florală, ceea ce se soldează cu formarea florilor, fără a se mai trece prin faza de capățana

(Nieuwhof, 1974, citat de Munteanu, 2001).

Răsadurile de conopidă rezistă după plantare in câmp până la temperaturi de minus 4-5 °C, dacă sunt bine călite. Menținerea acestor temperaturi sau reducerea acestora, poate duce la piticirea plantelor sau orbirea lor (nu se mai formează căpățâna). In primul caz este afectată rădăcina, care se reface foarte greu, iar în al doilea caz, afectarea țesuturilor, din care se vor forma primordiile florale.

Pe timpul iernii, răsadul se ține în seră, la temperaturi de 6-10°C. Asigurarea unui regim corespunzător de lumină se face în modul următor:

asigurarea unei densități optime;

curățirea geamurilor;

vopsirea scheletului construcțiilor în culori deschise.

Prin aerisire, se reglează regimurile de gaze, temperatura și umiditatea. Aerisirea pentru scurta durată a serelor trebuie să se facă, chiar dacă temperatura este scăzută.

Cu 6-8 zile înainte de plantare, se aerisește atât ziua cât și noaptea, pentru desăvârșirea călirii răsadului. O grija deosebită se va asigura regimului de umiditate, atât din substratul nutritiv cât și din aer.

Umiditatea este necesară în cantitate cât mare în perioada de germinare a semințelor, cât și în patul germinativ trebuie să se asigure circa 90% din c.t.a. După răsărire și repicare, nivelul umidității în substrat trebuie să fie menținut în permanență la 65-75 c.t.a. prin udări repetate, însă cu cantități reduse de apă la temperatura substratului nutritiv. Excesul de umiditate favorizează atacul unor boli (Phytium sp., Phytophora sp., etc.), care este nefavorabil proceselor de creștere a plantelor.

Umiditatea relativă a aerului nu trebuie să depășească 50-65%, deoarece excesul de umiditate creează condiții favorabile pentru alungirea și îmbolnăvirea răsadurilor. Reglarea umidității relative se face prin administrarea apei și prin aerisire. Prin pregătirea corespunzătoare a amestecurilor, acestea conțin în mod obișnuit cantități suficiente de elemente nutritive.

La fertilizarea suplimentară a rasadurilor, trebuie să se acorde o atenție deosebită concentrației substanțelor nutritive. Soluțiile de îngrășăminte folosite în acest scop, trebuie să aibă o concentrație de 0,2-0,5%, în funcție de vigoarea plantelor. Cantități mari de îngrășăminte determină creșterea concentrației soluției substratului nutritiv, fenomen dăunător plantelor, motiv pentru care dozele de îngrășăminte se administrează în două etape.

Tabelul 2.3.

Fertilizarea fazială a răsadurilor de conopida (dupa Stan si Stan.,1999)

Soluțiile de îngrășăminte minerale și organice se administrează prin stropire odată cu apa de udat, după care se uda cu apă curată pentru spălarea soluțiilor de pe plantule. Combaterea bolilor și a dăunătorilor, se execută prin stropiri cu soluții de substanțe fitosanitare a substratului nutritiv al plantelor.

In cazul apariției atacului de dăunători (afide, musculițe, acarieni și melci), se aplică tratamente cu substanțe specifice. Combaterea buruienilor se face prin: măsuri preventive (folosirea la pregătirea amestecurilor nutritive a materialelor cu conținut redus de semințe de buruieni, folosirea compostului, precum și prin dezinfectia de abur a materialelor respective) și curative (folosirea erbicidelor și plivitul). Dintre erbicide, se recomandă aplicarea Treflanului în doze de 0,3-0,5 g la 100 cm3 de apă/m2.

Lucrarea de rărire a ghivecelor cu răsaduri, se face la circa trei săptamâni de la repicat. Cu această ocazie, se face și sortarea rasadurilor pe categorii, înlocuindu-se cele necorespunzătoare, precum și mutarea răsadurilor de lângă radiatoare, la marginea traveei si invers.

Cu 6-8 zile înainte de plantare, temperatura se menține la nivel scăzut, facându-se astfel călirea răsadului. în această perioadă, frunzele răsadului de conopidă își schimbă culoarea, devenind violacee.

2.5. Înființarea culturii

Se face prin răsad produs foarte timpuriu, astfel ca până toamna plantele să producă semințe mature. Epocile de semănat sunt 30.X-05.XI și plantat 25.III-5.IV. Tehnologia de producere a seminței la conopidă, recomandă ca varsta răsadului la plantare să fie de 130 zile.

Schema de plantare: 140 sau 150/25 cm (vezi fig. 2.1).

Fig. 2.1. Schema de înființare a culturii

2.6. Lucrari de îngrijire

La 5-7 zile de la plantare se vor completa golurile cu rasad de aceeași vârstă, din același soi și produs, în aceleași condiții.

Irigarea se face prin aspersiune sau prin picurare, aplicându-se în funcție de regimul de precipitații până la 5 udări, cu norme de 300-400 mc apă/ha. Obligatoriu, se va iriga înaintea plantării.

Prășitul se efectuează manual pe rând și mecanic între rândurile de plante; se vor efectua 2-3 prașile, funcție de gradul de îmburuienare. Se avea în vedere, ca sola pentru producere de sămânță în faza de capățână, să fie curată de buruieni, deoarece, după această fază, nu se mai pot aplica prașile mecanice.

La cultura seminceră de conopidă, ca lucrări speciale obligatorii sunt:

Purificarea 3-4 purificări, eliminând plantele care au emis prea timpuriu sau prea tardiv tulpini florifere, plantele netipice soiului și cele atacate de agenți patogeni și dăunători;

Palisarea – în vederea susținerii tijelor florale. Susținerea se face cu spalieri scurți de 0,4-0,5 m, instalați la 15-20 cm de o parte și de alta a randului de plante, cu un singur rând de sârmă aplicat în capătul spalierului, cu diametrul de 4-6 cm.

2.7. Combaterea bolilor și a dăunătorilor

Combaterea bolilor și a dăunătorilor se face la avertizare, prin tratamente preventive și curative (Hatman, 1989). Dumitrescu și colab., elaborează în 1998 un plan de combatere, pentru bolile și dăunătorii specifici culturii de conopidă.

Tabelul 2.4

Combaterea bolilor și dăunătorilor din cultura de conopidă

(după Dumitrescu și colab., 1998)

Dintre mijloacele biologice de combatere, se pot folosi cu succes în combaterea fluturelui alb și al buhai verzei, viespile Trichogramma evaniscens, prin aplicarea în 2-3 etape a 50.000- 100.000 exemplare/ha ([NUME_REDACTAT], 2005, [NUME_REDACTAT], 2004).

2.8. Recoltarea semincerilor

Se va efectua manual, eșalonat în 3-4 etape, pe masură ce semințele au ajuns la maturitatea fiziologică deplină și sunt de culoare brun roșietică.

2.9. Extragerea semințelor

Se execută cu combina CI2, respectând reglajele din notița tehnică. Semințele se conditioneaza de 2 ori cu selectoarele Petkus.

2.10. Producția de semințe

Sămânța condiționată va avea 14-16% umiditate.

Principalele însușiri ale semințelor de conopida după STAS 814/1975:

puritate fizică 99%;

germinația 90%;

umiditatea 10%;

temperatura minimă de germinare 3-4°C;

temperatura optimă de germinație 20°C;

durata facultății germinative 4 ani;

vechimea optimă de semănat 1-2 ani;

durata încolțirii 4-5 zile;

greutatea 1000 semințe 2,2-3 g;

numarul de semințe la gram 330-470;

greutatea hectolitrică 68-70 kg.

PARTEA II – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL III – STUDIUL CONDIȚIILOR DE CADRU NATURAL, ADMINISTRATIV ȘI ORGANIZATORIC.

3.1 Rezultate privind evaluarea condițiilor de mediu

Datele meteorologice din perioada 2014, au fost culese și înregistrate cu ajutorul Stației meteo Agroexpert a [NUME_REDACTAT] Iași și Miroslava. Datele sintetice ale caracterizării anilor agricoli din perioada experimentală sunt prezentate în tabelul 3.1.

Temperatura. Media anuală a temperaturii aerului la Iași este de 9,6° C, iar amplitudinea mediilor lunare pentru anul 2014 a fost de 25,6° C. Mediile lunii ianuarie sunt de -3,6 ÷ -1,6° C iar a lunii iulie 19,1 ÷ 20,9 C .

Numărul zilelor fără îngheț este în medie de 183 zile. La lași primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 15 octombrie, iar cel mai târziu pe 10 mai.

Temperaturile de peste 5°C încep la 23 martie, iar cele ce depășesc 10°C se înregistrează, după data de 11 aprilie, aceasta fiind de fapt perioada optima pentru înființarea culturilor agricole. În perioada de vegetație se realizează 3000 -3200°C suma temperaturilor active.

Prin analiza datelor multianuale înregistrate, analizând precipitațiile căzute se constată că normala anuală este în jur de 517 mm. Cantitatea maximă înregistrată in perioada de studiu a fost de 351 mm, inregistrându-se astfel un deficit de 166 mm. În cea mai mare parte a anului, precipitațiile cad sub formă de ploi. In perioada noiembrie – martie se înregistrează în medie 31 – 41 zile cu ninsoare.

Lunile cu cele mai puține precipitații în 2014, au fost februarie ( 4,0 mm), noiembrie ( 0 mm) și decembrie ( 7,8 mm ).

Analizând valorile cu privire la umiditatea relativă a aerului din perioada de vegeta din tabelul 3.1 se constată că nu sunt variații mari de la an la an, valorile fund cuprinse intre 70-76%.

Media lunară a umidității relative a aerului pe perioada de vegetație variază in limite largi, maxima fiind de 76%. Se constată ca lunile de iarnă au o umiditate atmosferic ridicată, datorită prezenței la suprafața solului a stratului de zăpadă.Umiditatea atmosfer în general ridicată, asigurând condiții optime de creștere și dezvoltare pentru legumicole.

Regimul eolian. în caracterizarea regimului eolian din aceasta zona, interesează prezența intensității vânturilor, care au o frecvență deosebită.

Vântul reprezintă unul din factorii de mediu, a cărui influență asupra organismului

plantelor se manifestă atât mecanic cât și fiziologic. Din punct de vedere fiziologic, vântul

modifică intensitatea unor procese fiziologice: fotosinteza, transpirația, fecundarea, înflorirea și maturarea fructelor.

Primăvara are loc cea mai mare frecvență a vânturilor, ceea ce diminuează procentul de calm, în general frecvența maximă a vanturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului.

Dinamica atmosferei din zonă este dominată de mase de aer dinspre NV, SE și N, cu o frecvență de 20 – 29% dinspre NV și 8 – 12% dinspre N.

Nebulozitatea și durata de strălucire a soarelui. Datele privind durata de strălucire a Soarelui pentru ferma „V. Adamachi”, prezintă valori cuprinse între 43,7 – 172,4 ore (decembrie), 175,5 – 286,4 ore (iulie) insolația în perioada de vegetație fiind cuprinsă între 988 – 1514 ore. Nebulozitatea reprezintă factorul determinat de gradul de acoperire a cerului cu nori.

Luna cu nebulozitatea cea mai mare este decembrie (8,2 – 8,8 ore) urmată de ianuarie și februarie (5,6 – 8,8 ore) .

Accidente climatice. Accidentele climatice prin gradul lor de intensitate și frecvență, au uneori un efect hotărâtor asupra cantitații și calității producției. [NUME_REDACTAT], înghețurile și bruma, dar mai ales în locurile mai joase, cum este cazul și la ferma horticolă, sunt fenomene normale pentru lunile aprilie și octombrie. Cu frecvență mai mică, ele se pot produce și mai târziu, primăvara, în lunile mai sau toamna timpuriu. Luna cu cele mai frecvente zile cu brume este octombrie, iar în aprilie se înregistrează în medie 3,6 zile cu brume.

3.2. Concluzii asupra condițiilor de mediu

Din analiza reală a evoluției naturale a temperaturii din zona climatică a lașului, rezultă că există condiții corespunzătoare pentru cultivarea plantelor legumicole, atat în câmp, cât și în spații protejate, în sistem ecologic.

În ce privesc însușirile fizico-chimice ale solului, se constată că nu sunt dintre cele mai favorabile (conținut în argilă ridicat, conținutul de săruri mai ridicat datorat apei de suprafață, ceea ce implica și un ph peste 7.0 etc. )

Ceilalți factori nu sunt limitativi pentru cultivarea plantelor legumicole, exceptând precipitațiile medii lunare și anuale, care trebuie suplinite prin irigare.

3.3. Rezultate privind evaluarea condițiilor de sol

Suprafața fermei „V. Adamachi” prezintă un înveliș destul de variat, datorită gradului mare de frământare și expoziție. Roca mamă este reprezentată prin mame obișnuite și cele salifere luto-loessoide, precum și depozite aluvio-eoluviale. Maen ele obișnuite și cele salifere se găsesc răspândite pe pantă, constituind principala rocă mamă. Solul loessoid s-a format în procesul de loessoidare a depozitelor pe terase, sau chiar a unor mame. Pe văi se găsesc depozite aluvio-eoluviale, care sunt în diferite faze de gleizare.

Cercetările pedologice făcute din punct de vedere morfologic și sistematic, au făcut ca în zona câmpului didactic al Disciplinei de Legumicultură să se deosebească un sol de tipul Cernoziom (CZ) cambie (cb), epicalcaric (ca), regradat (Xrg), format pe un cernoziom pelic, cu o morfologie de tipul At, Am, Bv, Azsc, Aml, Am2.

Denumirea unității de sol: Cernoziom (CZ) cambie (cb), epicalcaric (ca), regradat (Xrg)

At 0-7 cm; argilolutos; brun cenușiu forte închis (10YR3/2); reavăn spre uscat; structura poliedrică angulară (1 cm); plastic și adeziv în stare umedă, rădăcini ierboase foarte frecvente, predominat pe fețele elementelor structurale; trecere treptată.

Aml 7-33 cm; argilolutos; brun închis (10YR 2 /1); uscat spre jilav; structura poliedrică angulară (1,5 cm); plastic și adeziv în stare umedă; rădăcini ierboase frecvente, distribuția rădăcinilor relativ uniformă și predominant pe fețele elementelor structurale, trecere treptată.

Bvk 33 – 53 (68) cm; argilolutos; brun gălbui închis (10YR 4/4) structura columnoid prismatică medie; slab-moderat compact; distribuția rădăcinilor preferențial pe fețele elementelor structurale; face efervescența moderată cu acid clorhidric; trecere ondulată.

Az sc- 53 (68) – 93 cm; argilolutos; cenușiu foarte închis (10YR 2,5/1); reavăn; structura poliedrică subangulară (1,5 cm) și local sfenoidală; plastic și adeziv în stare umedă; rădăcini ierboase foarte rare, frecvența mică spre moderată a rădăcinilor, cervotocine și coprolite rare, efervescența slabă spre moderată trecere treptată.

Aml 93 § 118 cm; argilolutos; brun închis (10YR 2 /l); uscat spre jilav; structura poliedrică subangulară spre columnoid prismatică; plastic și adeziv în stare umedă; rădăcini ierboase frecvente, distributia rădăcinilor relativ uniformă și predominant pe fețele elementelor structurale, trecere treptată.

Am2 118 – 140 cm; argilolutos; brun închis (10YR 2 /l); uscat spre jilav; structura poliedrică subangulară spre columnoid prismatică; plastic și adeziv în stare umedă; rădăcini ierboase frecvente, distribuția rădăcinilor relativ uniformă și predominant pe fetele elementelor structurale, trecere treptată.

Procesul de formare a cernoziomului cambic au constat în: acumularea materiei organice humificate în orizontul Am1,Am2 si în partea superioara a orizontului Bv. Distribuția humusului este uniforma descrescand , fapt evidentiat morfologic.

În partea inferioara a orizontului B cambic se constată acumulări de humus, pete de culoare brun inchise si alterneaza cu pete cenușii foarte închise.

[NUME_REDACTAT] sa format prin argilizarea si acumularea secundară a carbonaților de calciu , în orizontul initial decarbonatat. Bioacumularea a fost favorizată de abudenta substantelor coloidale , reprezentate de argilă si saturația complexului adsorbit cu ioni de Ca2+ care confera si stabilitate fracțiunilor humice.

Argilizarea a constat în alterarea mineralelor primare după îndepartarea CaCO3 si formarea hidroxizilor și oxizilor de fier care imprima orizontului o culoare cu tentă mai rosiatica față de orizonturile adiacente. Regradarea este procesul pedologic de caronatare a orizonturilor superioare a solului , odată cu precipitarea carbonatilor din apa capilara, antrenarea lor în cazul climatelor uscate sau relativ uscate, ori în situații când fauna din sol aduce materialul carbonatic din orizonturile inferioare.

După N. Bucur și colab. (1997), procesele de carbonatare reprezintă o reversibilitate temporară a procesului de pedogeneză și se manifestă prin îmbibarea cu carbonați alcalino-pământoși a orizonturilor, din partea superioară sau mijlocie a profilului de sol. Acest proces are loc prin precipitarea și depunerea carbonaților în perioada mai uscată a anului, in urma ascensiunii capilare a solutiei solului, evaporării și absorbției apei de către rădăcinile plantelor.

Acumularea secundară a carbonatului de calciu în partea inferioară a orizontului Bv, a fost favorizată de o perioadă mai secetoasă din anii 1990 – 2007. Orizontul pelic prezent între adâncimile de 60 și 93 cm, are permeabilitatea redusă pentru apă și aer, un conținut mare de argilă. Acest orizont poate fi recunoscut după structura sfenoidală care apare local.

Cernoziomul cambie este un sol cu volum edafic util mare și cu regim aerohidric bun,

coloritul relativ uniform a matricei solului, indică faptul că solul nu este afectat de exces de umiditate stagnantă. Din punct de vedere al pretabilității pentru cultura plantelor de legume, solul prezintă restricții slabe spre moderate, reprezentate prin conținutul mare de argilă, volumul edafic activ mai scăzut datorită prezenței orizontului cu textură fină și structură sfenoidală, la adâncimea de 40 – 50 cm. însușirile fizice deficitare din partea superioară a profilului, datorate conținutului ridicat de argilă sunt compensate parțial de structură glomerulară și de conținutul de humus, care mărește stabilitatea hidrică a agregatelor structurale. Reacția solului este neutră sau slab alcalină.

Alcalinitatea solului este dată de prezența carbonaților alcalino-pământoși, care conferă solului o reacție slab alcalină in urma studiului morfologic al solului efectuat, a rezultat că acest tip de sol s-a format pe depozite coluviale și poate fi diagnosticat ca un cernoziom cambie coluvie, uneori cu tendință de salinizare. Factorii limitativi ai fertilității acestui sol sunt reprezentați de conținutul mare de argilă și de cel de săruri solubile.

Salinizarea solului s-a realizat în mod treptat și continuu, prin intermediul apelor mineralizate, care circulă lateteral și favorizează acumulurea treptată a sărurilor solubile.

în ceea ce privesc însușirile fizice ale solului, acestea au o compoziție granulometrică luto-argiloasă în orizontul Am și argilo-lutoasă în orizontul Bv. Conținutul în humus al solului atinge valori medii de 3,05-3,91 în orizontul Am.

Reacția solului este neutră în orizontul Am și crește în profunzime spre slab-acidă, conținutul în carbonat de calciu este in cantități dozabile, efervescentă cu apa chiar la suprafață. Conținutul în azot total este ridicat, însă slab aprovizionat în potasiu mobil (24 – 35 mg/100).

Tabelul 3.1

Principalele însușiri fizice, chimice și ecologice ale cernoziomului cambie (2014)

Datele prezentate în tabelul 4.1 privind evoluția principalelor însușiri fizice, chimice și ecologice, confirmă faptul că prin mijloacele și tehnicile ecologice de cultivare a plantelor legumicole, cele mai multe dintre acestea au suferit îmbunătațiri, și astfel se creează premiza obținerii în condiții optime a producției ecologice.

CAPITOLUL IV – SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII. METODA DE CERCETARE ȘI MATERIALUL BIOLOGIC FOLOSIT

4.1. Scopul lucrării

Cultura conopidei la noi în țară este în general bine cunoscută, răspândirea pe suprafețe mari si în toate zonele legumicole ale țării nu s-a realizat la nivelul cerințelor pieței și a potențialului de producție. Una din cauzele care determină această situație este practicarea unor tehnologii necorespunzătoare și, ca urmare, realizarea unor producții nerentabile.

Un element tehnologic de bază care concura la acest insucces este și folosirea unor soiuri neadecvate sau mai precis a unei semințe cu valoare biologică scazută.

Specia conopidă (Brassica oleracea L. var. botrytis, subvar. cauliflora L.) este cunoscută ca fiind alogama, dar la semințe timpurii sau în cazul realizării înfloririi mai timpurii sau în condiții de mediu proprii condițiilor din țara noastră, apare posibilitatea autogamiei și, ca urmare, deprecierea genetică, prin consagvinizare. În același timp, datorită heterozigoției soiurilor, variabilitatea acestora, mai ales pentru caracterele cantitative, este foarte larga.

Dintre aceste caractere, cele cu importanță majoră sunt neuniformitatea legării capățânii în cultură și înflorirea eșalonată a plantelor. Aceste caractere îngreunează procesul de selecție și, respectiv, determină scindarea soiului în sub populații timpurii, medii și tardive, depreciind calitatea soiului.

Din această cauză, cercetările efectuate la ferma ”V. Adamachi” si care constituie obiectul lucrării de față, au ca scop îmbunătățirea unor verigi tehnologice, astfel ca procesul de selecție să se desfășoare corespunzător, iar, pe de altă parte, precizarea limitelor de variabilitate, între care să fie efectuată selecția conservativă.

4.2. Obiectivele cercetării

Pentru realizarea scopului propus, au fost stabilite următoarele obiective:

stabilirea vârstei optime a răsadurilor de conopida și influența vernalizării acestora asupra uniformității culturii semincere.

studiul influienței vârstei asupra legarii capațanilor la conopidă,

studiul influienței vârstei asupra pornirii în tije florifere,

studiul influienței vârstei asupra înfloririi

studiul influienței asupra cantitații de sămanță

4.3. Metoda de cercetare

Cercetările s-au organizat in mod corespunzător pentru cele două obiective. Ambele experiențe au fost efectuate la ferma ”V. Adamachi” în anii 2013 și 2014, în câmpul experimental, pe un teren plan, nivelat, amenajat cu un sistem de irigare, adaptat pentru distribuirea apei prin aspersie și prin picurare. Solul din campul experimental este cernoziom cambie mediu evoluat, cu o bună aprovizionare în elemente nutritive 2,9-3,2% substanță organică și un pH=6,8-7,0.

Condițiile meteorologice din perioada experimentală sunt prezentate în tabelul 3.1.

Pentru atingerea primului obiectiv, a fost realizată o experiență, având variantele :

VI – martor – răsad de 52 zile;

V2 – răsad de 82 zile vemalizat după vârsta de 42 zile;

V3 – răsad de 122 zile vemalizat după vârsta de 42 zile;

Răsadul a fost produs în seră, prin repicare, în faza de frunze cotiledonate la cuburi nutritive, cu latura de 8 cm, folosind un amestec nutritiv, combinand în mediu: 25% mraniță + 35% turbă roșie + 30% pământ de grădină + 10% nisip.

Vemalizarea a fost produsă în seră, prin plasarea răsadurilor într-un compartiment, cu temperatura medie de 6-10°C, care uneori a oscilat până la 14-18°C, din cauza insolației puternice sau din cauza necesității suplimentare a căldurii pentru topirea zăpezii. După cum indică literatura de specialitate vernalizarea în prima perioadă a sa poate fi întreruptă.

Pe parcursul perioadei corespunzătoare fazei juvenile au fost aplicate lucrările de îngrijire specifice, conform recomandărilor I.C.L.F. Vidra și S.C.D.L. Bacău. Pe timpul perioadei de vemalizare, s-au aplicat următoarele lucrări:

udarea răsadurilor;

fertilizările faziale, la interval de 10 zile;

tratamente fitosanitare.

Plantarea s-a efectuat în câmp în jurul datei de 16 aprilie, la vârstele corespunzătoare variantelor experimentale. Cultura s-a înființat conform schemei din figură, respectiv câte un rând pe stratul înalțat, rezultat în urma modelării terenului cu mașina de modelat solul MMS 2,8, asigurându-se o densitate de 28,5 mii pl/ha (140 cm x 25 cm).

Rândul de plante a fost plasat la cca. 12 cm de marginea din stânga stratului, astfel încât, la nevoie, să se poată asigura o irigare prin brazde.

Eficacitatea tehnică a variantelor studiate, a fost apreciată prin procentul de plante care leagă căpațâna, dinamica legării căpățânilor la nivelul fiecărei variante, data legării căpătânilor, data pornirii în tije florifere, data înfloririi, procentul de plante înflorite și producția de sămânță pe plantă. Experiența a fost organizată într-un dispozitiv de pătrat latin (3 x 3), cu suprafața parcelei de 9,8 m2 (7m x 1,4). In jurul experienței, s-a plantat o bandă de protecție cu aceeași cultură, folosind răsad de 52 zile. Suprafața efectivă a experienței a fost de 3 x 3 x 9,8 m=88,2 m2, iar suprafata totală de 25 m x 7 m = 185 m2 . Datele experimentale recoltate au fost valorificate prin calcularea valorilor medii a parametrilor studiați.

3.4. Materialul biologic folosit în cadrul experiențelor

Materialul biologic folosit în cadrul experiențelor la conopidă a fost reprezentat de soiul FORTADOS.

Caractere morfologice: răsadul este pigmentat antocianic. Colorația frunzelor cotiledonale este verde, înălțimea plantei este mare (30 cm). Poziția frunzelor este erectă. Frunza de formă eliptică, are dimensiuni mari și cu marginea bazei întreaga. Stratul de pruină este dens. Culoarea frunzei este verde închis. Bășicarea vârfului frunzei este slabă. Ondulația marginii frunzei este puternică. Căpățâna este slab acoperită de frunze interne, în secțiune longitudinală are formă eliptică, mijlociu aplatizată. Căpățâna are culoarea albă, fără pigmentație antocianică. Suprafața și textura (granulația) este fina.

Însușiri fiziologice. Este un soi semi-timpuriu. Are o perioadă de vegetație de la răsăritul în masă (75%) al plantelor la maturitatea tehnică în masa (75%) de 112 zile, fiind mai tardivă cu 8 zile decât soiul “Timpurie de Bacau“.

Uniformitatea căpățânilor este de 93,5% din total. Gustul este dulce specific. în condiții de infecții naturale, se comportă ca rezistent la Erwinia carotovora, Pseudomonas maculicola, Phoma lingam și cu toleranță ridicată la Mozaicul conopidei (CMV).

Capacitate de producție- în medie, pe mai mulți ani poate realiza o producție de 25-27

t/ha.

Calitatea producției. După diametrul căpățânilor exprimată în procente din total, 98,8% din producție se încadrează în total STAS (peste 11 cm), din care 98,5% din categoria STAS I (13-15 cm).

Producere de sămânță. Sămânța se produce în loturi speciale, cu dificultăți cunoscute în cadrul special. Necesită izolare în spațiu de 2000 m față de culturile din grupa verzei și alte soiuri de conopidă.

Destinația producției. Căpățânile sunt destinate pentru consum proaspăt sau pentru industrializare sub formă marinată.

CAPITOLUL V – INFLUENȚA VÂRSTEI RĂSADULUI ȘI VARIABILITATEA PRINCIPALELOR CARACTERE ÎN PROCESUL SELECȚIEI CONSERVATIVE LA CONOPIDĂ, SOIUL FORTADOS

5.1. Influența vârstei răsadului asupra legării căpățânii

Dinamica legării căpățânilor este prezentată în tabelul 5.1 șifig. 5.1.

Rezultă din cele prezentate, ca la varianta VI (răsad de 50 zile nevemalizat), legarea căpățânilor începe la 1.06, (iunie) cu un procent de 5% plante și durează până la 9 iulie, cand procentul total de plante legate atinge valoarea de 80%. întreaga perioadă, cca. 40 de zile, cu un maxim în perioada de 20 iunie-1 iulie.

In varianta V2 (răsad de 80 zile vemalizat, după vârsta de 40 zile), legarea este mai timpurie cu 10 zile, dar procentul este relativ mic (3% plante), în schimb, în următoarele decade se atinge un ritm mult mai rapid, comparativ cu varianta anterioară.

Tabelul 5.1

Dinamica legării căpățânilor(%)

Fig. 5.1. Dinamica legarii capatanilor

Acest lucru se justifica prin vârsta mai mare a plantelor.

Acestă fază durează 40 de zile. O situație asemănatoare întalnim în varianta V3, dar timpuritatea este mai accentuată într-un ritm mai mare si durata perioadei este de cca 30 de zile.

Așadar, varsta rasadului ca si vernalizarea au determinat atât o timpuritate a înfloririi o concentrare a acesteia în timp ca și un procent mai mare de plante cu capațâna legate.

5.2. Influențarea vârstei răsadului asupra pornirii în vegetație a tijelor florifere

Dinamica pornirii în vegetație este prezentată în tabelul 5.2 și fig. 5.2.

Rezulta din cele prezentate, că la varianta VI (răsad de 50 zile nevemalizat), pornirea îți vegetație a tijelor florale începe la 20 iunie, cu un procent de 7% plante și durează până la 1 august, cand procentul total de plante legate atinge valoarea de 80% plante.

Întreaga perioadă durează cca. 40 zile, cu un maxim în perioada 20 iulie-31 iulie, în varianta V2 (răsad de 80 de zile, vemalizat după 40 de zile), pornirea în vegetație este mai timpurie cu 10 zile, dar procentul este relativ mic (4% plante), in schimb, în următoarele decade, se atinge un ritm mult mai rapid, comparativ cu varianta anterioară.

O situație asemănătoare întâlnim în varianta V3, (răsad de 120 zile, vemalizat după 40 de zile), dar timpuritatea este mai accentuată într-un ritm mai mare si durata perioadei este de cca. 30 zile.

În mod evident, varsta răsadului și vemalizarea au determinat o pornire timpurie în tije florale și reducerea fazei vegetative.

Acest lucru are o semnificație deosebita, prin faptul că, pentru culturile comerciale, variantele V2 și V3 sunt nerecomandate ca fiind foarte costisitoare, depreciind calitatea căpățânilor.

Tabelul 5.2

Dinamica pornirii în tije florifere

Fig. 5.2. Dinamica pornirii in tije florifere

5.3. Influența vârstei răsadului asupra înfloririi

Dinamica înfloririi este prezentată in tabelul 5.3 și fig. 5.3.

Rezultă din cele prezentate, că la varianta VI (răsad de 52 zile nevemalizat), inflorirea începe la data de 1 iulie, cu un procent de 4% plante și durează până la 10 august, când

procentul total de plante legate atinge valoarea de 80% plante, intreaga perioadă durează 40 zile, cu un maxim în perioada 30 iulie – 1 august.

În varianta V2 (răsad de 80 zile, vemalizat după 40 zile), înflorirea este mai timpurie cu 10 zile, dar procentul este relativ mic (2 % plante), in schimb, în următoarele decade, se atinge un ritm mult mai rapid, comparativ cu varianta anterioară. Această fază durează 30 zile.

O situație asemănătoare, întalnim în varianta V3 (răsad de 120 zile, vemalizat după 40 zile), dar puritatea este mult mai accentuată într-un ritm mai mare și durata perioadei este de cca. 30 zile.

Se scoate așadar, în concordanță, că rasadul cu vârsta mai mare, dar în special vemalizat, asigură o bună înflorire și o reducere a perioadei de înflorit.

Așa cum rezultă din cele prezentate într-un capitol anterior, în varianta V3 se vor elimina în procesul de selecție pentru timpuritate și tardivitate, cu un numar relativ redus de plante 15- 20%, comparativ cu celelalte variante cca. 28-35% plante eliminate.

În același timp, la polenizare va participa un procent mare de plante, în varianta V3 asigurându-se o buna conservare genetica a soiului.

Tabelul 5.3.

Dinamica înfloririi la conopidă

Fig. 5.3. Dinamica infloririi la conopida

5.4. Influența vârstei răsadului asupra producției de sămânță

Producția de sămânță scoate în mod pregnant în evidentă superioritatea variantei V3, comparativ cu VI și V2. Producția de 12,73 g/planta care poate asigura până la 200 kg/ha, este superioară mediei, distinct semnificativ față de celelalte variante, asigurată statistic 99%.

Varianta VI, cu răsad pentru producția comercială, realizează doar 6,01 g/plante sămânță, cu diferențe distinct semnificativ negative față de martor (tabelul 5.4 și fig. 5.4.)

Tabelul 5.4

Producția de sămânță/plantă

DL5% =2,63 DL 1% = 2,87 DL0,1% = 3,23

Fig. 5.4. Productia de samanta/planta

CAPITOLUL VI – CONCLUZII GENERALE

1. Procesul de vernalizare influiențează în mod evident dinamica legarii căpațânilor si procentul total de plante cu căpățână. În același timp variantele care au fost vernalizate au legat mai timpuriu și mai concentrat in timp .

2.Aceiași influientă a vernalizarii realizează în acea ce privește dinamica pornirii în tije florifere și procentul de plante în florite.

3. Înflorirea plantelor de conopidă s-a realizat într-un procent mai mare de 92% la variante la care a fost efectuată vernalizarea si de asemenea, înflorirea este mai timpurie, avand un efect benefic asupra cntitații și calității producției .

4. Productia de sămanță pe plantă a fost de 6.01 g plantă la varianta V1 (răsad de 50 de zile) , 7,55 g planta la V2 ( răsad de 80 de zile) și 12,73 g plantă la V3 (răsad de 120 zile). Ultima varianta asigura sporuri de productie foarte semnificative fața de media experienței camparativ cu celelalte doua variante care realizează diferențe negative.

5. Se recomandă pentru producție de sământa comercială de conopidă înființarea culturlor cu răsad de 120 zile vernalizat.

6. Prin aplicarea lucrărilor de selecție a lucrărilor de multiplicare cu folosirea tehnicilor „in vitro” urmata de lucrările de consangvinizare se obtine o populație de indivizi mult mai uniforma si omogenă sub aspectul principalelor caractere morfologice si de productivitate.

7. În acelasi sens se constată creșterea potențialului genetic al productivitații cât si capacitatea de a rezista la atacul bolilor și al dăunatorilor prin abordarea unor mecanisme genetice specifice pentru rezistența pasivă.

8. Pentru marea majoritate a caracterelor morfologice luate în studiu populația de indivizi se concentrează către medie fara a se restrânge limitele de vizibilitate limite ce asigură plasticitate ecologice a populatie de conopidă.

BIBLIOGRAFIE

1. [NUME_REDACTAT], Stoian L., (2000) – Soiuri și hibrizi de legume obținuți la Ferma „ V. Adamachi” – [NUME_REDACTAT].

2. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Stan N., [NUME_REDACTAT], (2001) – Cercetători privind îmbunătațirea unor secvențe tehnologice ale culturii semincere de conopidă (Brassica oleracea L. var. Botritys), 50 ani de învățământ horticol U.S.A.M.V. Iași.

3. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT], (2002) Studii privind influiența mărimii semințellor asupra facultății germinative și a uniformității rasadurilor de conopida Brassica oleracea var. botrytis, Sesiunea anuala de lucrari științifice, [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași.

4. Barbier S. (1976) –Producerea și controlul semințelor și materialului saditor, CIDAS, traducere nr.7/970.

5. Butnariu N., și colab. (1993) – Legumicultură generală și specială , [NUME_REDACTAT] și Pedagogica, Bucuresti.

6. Crăciun T., Mureșan I., (1966) – Metode de ameliorare și producere a semințelor. [NUME_REDACTAT] și Agrosilvică, București.

7. Crăciun T., Tomozei I., Coles N., Nasta A., (1978) – Genetică, Ed. Didactică și Pedagogice , București.

8. Dumitrescu M., Bălașa M., Raicu cristina , Lemeni V., Zăvoi A., (1977) – Tehnologia productiei semințelor și a materialului săditor la plantele legumicole . [NUME_REDACTAT], București.

9. Dumitrescu M., Scurtu I., Stoianl L., [NUME_REDACTAT]., Costache M., Ditu D., Roman T., Lăcătuș V., Rădoi V., Vlad C., Zagrean V., (1998) – Producerea legumelor , București.

10. Eguchi T.& Kagawa A., Oshika Y., Miyata M. & Koioma J., (1955) – Studies on the seed production in cabbage ( [NUME_REDACTAT] L. ) ., Bul. Nat . Inst. Agric. Sci. Jap. E. 4, 217- 267.

11. Munteanu N., Tomescu V. (1988) – Studiul unor caracteristici cantitative în procesul selecției conservative la soiul conopidă (Brassica olerceae L.var. botrytis). Anale I.C.L.F. Vidra, vol. IX, pag.171-183.

12. Munteanu N. (2000) – Ameliorarea plantelor ornamentale, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

13. Nieuwhof M. (1974) – Autoincompatibilitatea la conopidă și posibilitatea de a obține soiuri uniforme . Euriphytica, vol 23.

14. Stan N., Munteanu N. (2001) – Legumicultură , vol II [NUME_REDACTAT] Ionesc de la Brad, Iași.

15. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] , Munteanu N., (1988) – Contribuții la înbunătățirea tehnologiei de cultivare la conopidă timpurie la Ferma „V. Adamache”. Analele I.C.L.F. Vidra , Vol. IX , pag .226-234.

16. [NUME_REDACTAT] (2000) – Influența mărimii semințelor asupra facultații germinative și a mărimii răsadurilor de conopidă. Sesiunea de comunicări științifice I.C.L.F. Vidra.

17. [NUME_REDACTAT] (2000) – Cercetări privind influiența substanțelor bioactive asupra cantitații semințelor de conopidă – Pământul nostru nr.2/2000, O.J.C.A. Bacău.

18. [NUME_REDACTAT] (2001) – Studii privind raportul dintre spatiul de mutriție al răsadurilor și timpurietatea producției – Pământul nostru nr.2/2001, O.J.C.A. Bacău.

19. [NUME_REDACTAT] (2002) – Studii privind influiența densității de plantare asupra producție de semințe la conopidă – Pămantul nostru nr.2/2002, O.J.C.A. Bacău.