Infractiunea de Huliganism
CUPRINS
Lista abrevierilor
Introducere
I. Aspecte generale privind infracțiunea de huliganism
Noțiuni generale cu privire la infracțiunea de huliganism
Locul huliganismului în sistemul infracțiunilor contra ordinii publice
II. Analiza juridico – penală a infracțiunii de huliganism
Elementele obiective ale infracțiunii
Obiectul
Latura obiectivă
Elementele subiective ale infracțiunii
Latura subiectivă
Subiectul
Analiza circumstanțelor agravante
III. Delimitarea huliganismului de alte fapte penale și nepenale
3.1. Delimitarea faptei de huliganism de contravenția huliganism nu prea grav
3.2. Delimitarea huliganismului de fapte adiacente
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Lista abrevierilor
alin. – alineat
an. – anul
art. – articol
C – cod
Cap. – capitol
CC – Cod contravențional
cet – cetățean
CP – Codul penal
CSJ – Curtea Supremă de Justiție
Ed. – Editura
etc. – etcetera
L. – Lege
lit. – litera
MAI – Ministerul Afacerilor Interne
mun. – municipiul
nr. – număr
p. – pagina
pen. – penal
PS – Partea Specială
r – raion
RND – Revista Națională de Drept
RM – Republica Moldova
S – sat
sec. – secol
Tipogr. – Tipografia
USM – Universitatea de Stat din Moldova
Vol. – volum
INTRODUCERE
“Numai când dreptul va străluci, la fel precum soarele luminează sufletul oamenilor, ca un spirit călăuzitor, ca o cerință imperativă, ca o obligație autoimpusă, care este una și aceeași cu libertatea organizată, numai atunci lumea va fi în siguranță. Nu de revizuirea tratatelor are nevoie omenirea, ci de revizuirea propriilor ei judecăți…, ceea ce trebuie făcut pentru a asigura pacea, este ca popoarele, în plină sinceritate și fără gânduri ascunse, să lucreze împreună, pentru a spiritualiza frontiera, prin acorduri economice în interesul comun… Bunul cel mai prețios al unei țări, este pacea prelungită, care singură îngăduie unei națiuni, să-și găsească drumul, care singură îngăduie să se aducă civilizației generale, binefacerile creatoare ale geniului national.”
NICOLAE TITULESCU (1882-1941)
Gesturi și cuvinte obscene. Răfuieli între bande, cu victime și distrugeri. Bătăi între galeriile rivale – într-un cuvânt, huliganism. Ce este un huligan și care sunt “rădăcinile huliganismului”? De la sentimentul apartenenței, al tribalismului, la xenofobie, dorință de a fi dovedită superioritatea prin violență și alcool, până la plăcerea de a fi părtaș la incidente brutale.
Actualitatea temei: Necătând la faptul că înscrierile cu referire la infracțiunea de huliganism sunt întâlnite din sec.XIX, considerăm că investigația acestui fenomen nu-și pierde din actualitate.
Concretizând, specificăm că, se consideră termenul de huligan a început să figureze la începutul sec. XIX în rapoartele oficiale ale poliției londoneze. După una din versiuni – în Londra trăia un oarecare Patrik Hooligan, care era membru a unei bande din Irlanda. După alta, el avea familia Hooley (din irlandeză – petrecere alcoolică destrăbălată) și era conducătorul unei bande – Hooleygang.
Bunăoară, putem exemplifica niște momente din unele romane despre huligani. Respectiv, M.Sebastian, în cartea sa «Cum am devenit huligan», scrie despre faptul ce a înfluențat și cum a ieșit așa că el a fost catalogat de către comunitatea evreiască drept asimilat, reacționar și hooligan, și menționează următoarele:
“…nu e o prefață aspră. Asprimea este și ea un act de iubire. Este o prefață de o cruzime rece, metodică și indiferentă”.
Pe lângă aceasta, autorul și-a expus opinia în următorul mod:
“A rezista spiritului de stup nu este o atitudine individualistă, ci, dimpotriva, o afirmare a ideii de om care trebuie menținută”.
Un alt scriitor care a încercat să atingă și să descrie personalitatea huliganului a fost M.Eliade în lucrarea sa «Huliganii», în care a format portretul unei generații, tinere generații, sacrificați de viață, fiind caracterizați de către acesta ca „intelectuali și visători”, „tineri eminenți rămași pe drumuri cu diplomele în buzunar, tineri idealiști înfrânți în cea dintâi luptă cu viața” și care până la urmă sunt huliganii: „Huliganii sunt însă și oameni tineri, care cred că încep lumea pe cont propriu și care încearcă să-și dovedească că există, că sunt vii și importanți. ”
Salvador Dali a fost un maestru în tehnica scandalului, urmărind scopul de a crea propria sa imagine. Artistul cu ușurință ar putea să apară la conferință gol, să predea lecțiile într-un costum spatial, nelimitîndu-se în declarațiile sale ca fiind un geniu. Salvador Dali a devenit nu doar un simplu huligan, pictor excentric aplicîndui-se critici controverse, dar și un erou al culturii de masă.
Deci, putem aduce mai multe argumente descrise în literatură, care în esență reprezintă o provocare pentru societate. Cu alte cuvinte, aceasta este "o încălcare gravă a ordinii publice, exprimând o lipsă de respect vădită pentru societate".
Mai mult, acest fenomen este întâlnit destul de frecvent care se manifestă prin acțiunea de tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări brutale, care denotă lipsă de cuviință, bun simț sau de respect față de regulile de conviețuire socială și cu părere de rău.
Respectiv, această infracțiune este una răspândită și periculoasă, care atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori, conduce la sîvârșirea altor infracțiuni mai grave, de aceea se impune, cu certitudine, activitatea organelor de resort în vederea eradicării acestui fenomen infracțional.
Ordinea publică este strâns legată de ordinea de drept, reprezentând proiecția acesteia din urmă în organizarea și desfășurarea activității publice într-un stat și constând în respectarea tuturor normelor de comportare generală, a regulilor de conviețuire socială, de apărare a cetățenilor și a integrității lor, a drepturilor legitime ale acestora precum și a proprietății private și publice.
Astfel, unul din factori ce crează o amenințare atât potențială cât și reală pentru interesele societății și a statului sunt actele de huliganism ce încalcă ordinea publică.
Întrucât elucidarea sensului legii penale va constitui întotdeauna o problemă de maximă actualitate, este important să efectuăm anumite specificări. Astfel, unii autori consideră că prin „calitatea juridică a legii” se înțelege totalitatea constantă a calităților de legalitate juridică, precum și a calităților juridico-instrumentale și tehnico-juridice, care împreună constituie una dintre premisele acțiunii eficiente a legii, în corespundere cu scopurile care au fost trasate la adoptarea ei. În special, calitatea tehnico-juridică a legii se exprimă în calitatea corelării în lege a factorului formal și a celui estimativ (printre cele mai importante aspecte ale căreia se numără utilizarea rațională a conceptelor estimative), precum și în calitatea lingvistică a legii.
În aceeași ordine de idei, alți autori susțin că insuficienta calitate a conținutului legii penale se exprimă, în special, în imprecizia și neclaritatea lexicului legal, ceea ce are drept urmare interpretarea echivocă a legii penale.
În sensul dat, norma prevăzută la art.287 CP RM trezește dificultăți la interpretare deoarece, sintagmele „care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate”, „opunerea de rezistență”, „cinism sau obrăznicie deosebită” etc. – specificate în dispoziția de incriminare a faptei de huliganism – fie că reprezintă concepte estimative, fie că se caracterizează prin imprecizie și neclaritate, fie îmbină ambele aceste aspecte. Iată de ce, judecătorilor trebuie să le fie propus un model eficient de îndrumare în procesul de înfăptuire a justiției privind cauzele referitoare la huliganism.
Necesitatea imperioasă a interpretării oficiale a prevederilor legii penale (mai cu seamă a unor astfel de prevederi cum este cea vizând infracțiunea de huliganism) o confirmă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. De exemplu, în cauza Kokkinakis contra Greciei, instanța europeană a subliniat: „… o infracțiune trebuie să fie definită clar prin lege. Această condiție are a fi îndeplinită atunci când individul poate să știe, pornind de la prevederea normei pertinente și, la nevoie, cu ajutorul interpretării ce-i este dată în jurisprudență, ce acte și omisiuni sunt de natură să-i angajeze răspunderea penală”.
Pentru realizarea cu success a luptei contra actelor huliganice, o deosebită importanață o are cunoașterea legii penale referitoare la incriminări, a specificului de încadrare a faptelor săvârșite în limitele cadrului legal prevăzut, precum și capacitatea de delimitare a huliganismului de alte conținuturi normative stipulate în legea penală.
Conform datelor prezentate de către Biroul Național de Statistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM privind situația infracționalității în anul 2014, din numărul total de infracțiuni înregistrate pe teritoriul statului nostru, infracțiunile contra securității și a ordinii publice constituie 4,3%, iar infracțiuni de huliganism au fost înregistrate în număr de 1614 sau 1,5%. Analizând datele privind numărul deținuților în instituțiile penitenciare după tipul infracțiunii săvîrșite pentru perioada an.2010-2014, observăm că pînă în anul 2013 numărul deținuților pentru infracțiunea de huliganism era în permanentă creștere, însă în anul 2014 numărul acestora relativ a scăzut, respectiv fiind condamnate 809 persoane pentru acest tip de infracțiune, dintre care minori – 22.
Toate acestea vin să confirme actualitatea temei alese pentru această lucrare,actualitate condiționată de gradul de pericol social sporit al acestei infracțiuni,deoarece atentează ordinea publică, motiv pentru care fapta de huliganism își găsește aplicabilitate atât în legislația națională,cât și în cea internațională.
Importanța studierii și analizei faptei de huliganism se reflectă cel puțin prin primsa acelui fapt că, infracțiunea dată denotă prejudicii imaginii Republicii Moldova atât pe plan național, cât și pe internațional. Aceasta din considerentul că, societatea țării noastre are de suferit în urma unor astfel de fapte, deoarece prin acestea se aduce atingere ordinii publice, ceea ce reprezintă un pericol social sporit pentru relațiile sociale din domeniul dat.
Scopul lucrării. Din perspectiva elaborării unui studiu complet al aspectelor definitorii ale huliganismului și a evidențierii locului acestuia în sistemul infracțiunilor contra ordinii publice, suntem ghidați de scopul investigării elementelor constitutive ale componenței de infracțiuni ale huliganismului și delimitării acestuia de alte fapte atât penale cât și nepenale. Mai mult, scop al lucrării reprezintă analiza comparativă a acestui tip de infracțiune ce va întruchipa un studiu integru al temei date.
Pentru realizarea scopului propus, urmează să analizăm următoarele obiectivele de bază:
identificarea conceptelor generale cu referire la componența infracțiunii de huliganism;
stabilirea și aprecierea locului huliganismului în sistemul infracțiunilor cotra ordinii publice;
definirea elementelor obiective și subiective ale componenței de huliganism;
stabilirea și analiza a obiectului acestui tip de infracțiune;
determinarea altui element al componenței date – a laturii obiective;
identificarea elementele subiective ale acesteia;
studierea circumstanțelor agravante ale componenței;
distingerea faptei de huliganism de alte fapte penale;
delimitarea infracțiunii de huliganism de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății;
stabilirea asemănărilor și a deosebirilor între fapta de huliganism și de dezordini în masă;
fixarea distingerii dintre componența huliganismului și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor;
delimitarea huliganismului de iective și subiective ale componenței de huliganism;
stabilirea și analiza a obiectului acestui tip de infracțiune;
determinarea altui element al componenței date – a laturii obiective;
identificarea elementele subiective ale acesteia;
studierea circumstanțelor agravante ale componenței;
distingerea faptei de huliganism de alte fapte penale;
delimitarea infracțiunii de huliganism de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății;
stabilirea asemănărilor și a deosebirilor între fapta de huliganism și de dezordini în masă;
fixarea distingerii dintre componența huliganismului și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor;
delimitarea huliganismului de vandalism;
evidențierea deosebirilor infracțiunii de huliganism de fapta de huliganism nu prea grav;
Suportul metodologic și teoretico-științific al cercetării. Caracterul științific al tezei este asigurat de aplicarea unui complex de metode teoretice și empirice, care au permis cercetarea și analiza componenței de huliganism. Dintre metodele la care s-a recurs la cercetarea și realizarea lucrării de față evidențiem următoarele:
Metoda istorică, folosită pentru cercetarea noțiunii de “huliganism”, precum și în vederea stabilirii evoluției acesteia;
Metoda empirică care ne-a permis să desprindem locul huliganismului în sistemul infracțiunilor contra ordinii publice;
Metoda analizei logice (analiza deductivă, inductivă, generalizare, specificare) utilizate constant pe tot parcursul lucrării;
Metoda comparativă, a fost utilizată pentru a scoate în evidență existența unor trăsături distinctive ale faptei de huliganism cu alte fapte penale și nepenale;
Metoda statistică, folosită în vederea elucidării caracterului cantitativ și calitativ al infracțiunii de huliganism;
Baza juridico-doctrinară a investigației este fundamentată și de lucrările iluștrilor savanți atât din țară, cât și de peste hotare, respectiv: S.Brânză, V.Stati; Gh.Alecu; Gh. Nistoreanu, Al.Boroi; L.Dumneanu, M.Mutu-Strulea; Al.Borodac; Al.Mariț; M.Basarab; Н.Белый, Р.Лефтер; И.А.Семенцова.
Cuvintele – cheie utilizate în teză: ordine publică, huliganism, valoare socială, cinism și obrăznicie deosebită, lipsă de respect, asigurare, menținere, răspundere.
Structura și volumul tezei. Lucrarea este constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări și date bibliografice.
Compartimentul I, intitulat “ Aspecte generale privind infracțiunea de huliganism”, am definit conceptele de huliganism, încălcarea grosolană a ordinii publice, exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate, huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, opunere de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care suprimă actele huliganice, huliganism însoțit de cinism deosebit, obrăznicie deosebită. Totodată am stabilit locul huliganismului în sistemul infracțiunilor contra ordinii publice.
Compartimentul II, cu denumirea “ Analiza juridico – penală a infracțiunii de huliganism“, este axat pe identificarea și analiza elementelor componenței ale infracțiunii de huliganism și anume a elementelor obiective, ce țin de obiectul și latura obiectivă a faptei date și a elementelor subiective; respective a laturii subiective și a subiectului infracțiunii de huliganism. Pe lîngă aceasta, aici ne-am referit și la analiza circumstanțelor agravante ale infracțiunii sus – menționate.
Compartimentul III, în formula “ Delimitarea huliganismului de alte fapte penale și nepenale”, constă în delimitarea infracțiunii de huliganism de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății; stabilirea asemănărilor și a deosebirilor între fapta de huliganism și de dezordini în masă; fixarea distingerii dintre componența huliganismului și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor; delimitarea huliganismului de vandalism; evidențierea deosebirilor infracțiunii de huliganism de fapta de huliganism nu prea grav.
Volumul lucrării este de 79 pagini.
I. ASPECTE GENERALE PRIVIND INFRACȚIUNEA DE HULIGANISM
1.1. Noțiunea de huliganism
În sens larg, huliganismul reprezintă o încălcare a ordinii publice ce provoacă deranjarea cetățenilor,sentimentele de neliniște, alarmă, frica pentru securitatea sa, zdruncinarea condițiilor normale de muncă, odihnă și de trai, etc.
Autorul Al. Borodac, în manualul său de drept penal, menționează că legislația penală anterioară determina noțiunea componenșei de bază a infracțiunii de huliganism ca o încălcare grosolană a ordinii publice, care exprimă o vădită lipsă de respect față de societate (prevăzut în alin.1 art.218 CP al RM din 1961), ceea ce crea dificultăți (deoarece cauzele privind huliganismul treceau toate instanțele judecătorești posibile) majore la soluționarea chestiunii privind delimitarea huliganismului pasibil de pedeapsă penală de cel neînsemntat, care putea fi calificat ca o contravenție administrativă. Singurul criteriu de delimitare se reducea la interpretarea corectă a sintagmei “încălcare grosolană a ordinii publice”.
Conform prevederilor CP RM, huliganismul reprezintă acele acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
O altă definiție o găsim în art.213 al Codului Penal al Federației Ruse, care prevede că huliganismul reprezintă o încălcare gravă a ordinii publice exprimând lipsa de respect față de societate săvârșită cu utilizarea armelor sau o obiectelor folosite în calitate de arme, pe motive de ură politică, ideologică, rasială, etnică sau dușmănie sau ură religioasă, ori pe motive de ură sau ceartă împotriva unui grup social sau acțiuni ce țin de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care protejează ordinea publică precum și acțiunilor ce încalcă ordinea publică ori acțiunile sus menționate cu utilizarea unor explozive sau dispozitive explozive.
În Codul Penal al Ucrainei, art.296 depistăm următoarea descriere a faptei de huliganism: acțiuni de încălcare grosolană a ordinii publice pe motiv de lipsă de respect față de societate, ce sunt însoțite de îndrăzneală sau cinism deosebit.
Dicționarul explicativ al limbii române ne oferă o noțiune mai simplă în acest sens: huliganismul este o tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire social. Tot aici găsim o altă explicație a acestui fapt: purtare sau atitudine brutală, care se manifestă prin încălcarea în mod grosolan a drepturilor și a libertăților celorlalți cetățeni, prin acte de agresiune, devastări etc.
Încălcare grosolană a ordinii publice ce exprimă o vădită lipsă de respect se consideră săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.
În literatura autohtonă sunt și alte explicații cu privire la încălcarea grosolană a ordinii publice, cum ar fi cea expusă de către Al.Borodac. Respectiv, aceasta prevede acțiunile prejudiciabile care au cauzat prejudicii importante obiectului infracțiunii, manifestate prin aplicarea violenței asupra persoanelor sau prin amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, prin opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor personae care pun capăt actelor huliganice, precum și printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
În literatura rusă găsim că, încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă prin cauzarea unor daune semnificative intereslor publice sau private, cum ar fi spre exemplu: sistarea temporară a activității transportului public, crearea zgomotului pe timp de noapte, întreruperea unei activități de masă, etc.
Prin exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în vedere acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei persoane care se află la locul infracțiunii (proferarea de expresii indecente, abordarea unei ținute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc.)
O altă definiție ar fi ignorarea regulilor de comportare, de bună-cuviință și decență, adoptate de societate, evidente atât pentru hooligan, cât și pentru alte personae.
I.A.Semențova deasemenea ne oferă o explicație în acest sens. Astfel, exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate, în opinia acesteia, reprezintă acțiunea ce presupune neglijarea demonstrativă, deschisă, de către autorul infracțiunii, a normelor general acceptate și a regulilor de comportament în societate.
Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violente constituie atît violența psihică, cît și cea fizică, ce se poate manifesta prin cauzarea unor prejudicii sănătății, care pot surveni în urma săvîrșirii unor acțiuni cu caracter violent, produse prin aplicarea de lovituri, prin imobilizarea, îmbrîncirea, punerea unei piedici victimei, urmate de vătămarea integrității corporale sau de leziuni corporale, sau fără cauzarea prejudiciului sănătății.
Al.Borodac susține că prin aplicarea violenței asupra persoanelor se are în vedere cauzarea loviturilor sau altor acte de violență care produc dureri fizice, vătămări ușoare, medii sau grave integrității corporale sau sănătății, iar amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe presupune constrângerea morală de natură să-i insufle victimei frica cu privire la aplicarea violenței fizice indicate anterior.
În viziunea autoarei ruse I.A.Semențova, aplicarea violenței în cadrul huliganismului implică vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale sau a sănătății, aplicarea loviturilor ș.a.
Amenințarea presupune orice act prin care se realizează o constrîngere morală, de natură să insufle temere cu privire la aplicarea violenței fizice, urmată de provocarea unor leziuni de gravitate diferită, inclusiv pînă la cauzarea morții.
Prin opunere de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care suprimă actele huliganice se înțelege săvîrșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se realizează în procesul comiterii actelor de huliganism. Ignorarea cerințelor persoanelor indicate de a înceta activitatea huliganică nu constituie opunere de rezistență. Numai intervenția fizică, folosirea forței pentru a opri acțiunile fizice se poate considera drept opunere de rezistență.
Altă noțiune ne oferă Al.Borodac, care menționează că prin opunere rezistenței reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice se înțelege o împotrivire activă a huliganului acțiunilor acestor persoane în scopul curmării actelor huliganice, însoțită de o intervenție fizică.
Prin huliganism însoțit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă și demonstrativă a regulilor morale, manifestată prin disprețuire și batjocură față de bolnavi, de persoanele în etate, aflate în stare de neputință, prin purtare nerușinată în prezența altor persoane, trezind indignarea acestora, etc.
O altă explicație o găsim la autorul Al.Borodac, care consideră că drept huliganism însoțit de un cinism deosebit se pot considera acele acte de huliganism însoțite de neglijența demonstrativă față de normele morale unice, de exemplu, neobrăzare, batjocură față de bolnavi, de persoanele în etate, care sunt lipsite de sprijin, exercitarea demonstrativă a nevoilor firești, săvârșirea publică a actului sexual, a acțiunilor pervertire, apariția goală în străzi, parcuri și alte locuri publice, profanarea demonstrativeă a portretelor, monumentelor etc.
Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului.
Al.Borodac exemplifică huliganismul însoțit de o obrăznicie deosebită drept o încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, o înjosire a onoarei și demnității personalității, o amenințare a inviolabilității persoanei, distrugerea și deteriorarea bunurilor, zădărnicirea activităților în masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor sau a transportului public etc.
1.2. Locul huliganismului în sistemul infracțiunilor contra ordinii publice
Protecția valorilor sociale împotriva faptelor periculoase a constituit întotdeauna și constituie peste tot în lume o condiție de existență a societății. Printre valorile sociale de o deosebită importanță menționăm, în special, securitatea publică și ordinea publică, acestea reprezentând unele dintre acele valori pe care se întemeiază societatea.
Huliganismul este o parte componentă a infracțiunilor contra securității publice și a ordinii de drept, care în ansamblu alcătuiesc Capitolul XIII din Partea Specială a CP RM, însă face parte din categoria de infracțiuni contra ordinii publice.
Infracțiunile contra ordinii publice reprezintă acele fapte socialmente periculoase, săvârșite cu intenție, care lezează – în mod exclusiv sau principal – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, pentru a căror săvârșire se stabilește răspunderea conform prevederilor CP, iar pentru infracțiunea de huliganism, răspunderea este stabilită la art.287 CP RM.
Aceleași infracțiuni sunt definite de către Al.Borodac ca fiind faptele intenționate sau comise din imprudență descrise de legea penală care atentează la sistemul de protecție a intereselor persoanei, societății sau a statului în domeniul ordinii publice de diferite amenințări ale făptuitorilor.
În cadrul științelor juridice, una dintre concepții pornește de la ideea că, ordinea publică este o stare de drept și de fapt care permite realizarea și menținerea echilibrului bazat pe consensul social necesar funcționării optime a ansamblului social în condițiile reglementărilor juridice interne în vigoare, consacrării, apărării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, avutului public și privat, a celorlalte valori supreme în scopul promovării și afirmării progresului social într-o societate democratică.
Astfel, prin ordine publică înțelegem sistemul de relații sociale care s-au format în temeiul respectării normelor de drept, îndreptate spre menținerea liniștii sociale și a morale sociale, a stimei reciproce, a comportamentului cuvenit al cetățenilor în locurile publice, a relațiilor în sfera comunicării sociale.
Ordinea publică este o stare de drept, conținutul fiind legat de prevederile legale, ceea ce permite realizarea și menținerea echilibrului bazat pe :
consensul social necesar funcționării optime a ansamblului social în condițiile reglementărilor juridice în vigoare ;
apărarea și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor ;
apărarea avutului public și privat ;
apărarea valorilor supreme în scopul promovării și afirmării progresului social într-o societate democratică.
Ordinea pulică reprezintă un element de sine stătător în cadrul sistemului de valori sociale ocrotite de legea penală, respectiv din punct de vedere sistemic, ordinea publică are 3 componente:
ordinea socială definește conviețuirea pașnică și cooperarea armonioasă între membrii societății;
ordinea constituțională definește funcționarea normală a organelor statului create în conformitate cu prevederile Constituției pentru elaborarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legilor în societate ;
ordinea naturală definește menținerea echilibrului între factorii naturali și de mediu.
Astfel, infracțiunea de huliganism constituie o faptă periculoasă și foarte răspândită. În conformitate cu clasificarea oferită de legiuitorul nostru, acest tip de infracțiune se consideră ca fiind una gravă. Articolul 16. CP RM“(4) Infracțiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.”
Acest tip de infracțiunie, în baza celor menționate anterior, a fost introdusă în categoria celor contra ordinii publice, din motiv că săvârșirea acestei fapte implică în sine nerespectarea anumitor reguli, care indică fiecărei persoane ce-i este îngăduit să facă și ce nu îi este îngăduit, precum și ce conduită ar trebui să aibă, fiecare cetățean, în cadrul vieții sociale. De asemenea, aceasta se referă la măsuri de menținere, asigurare și restabilire a ordinii, menite să asigure restabilirea echilibrului social, atunci cînd regulile de conduită au fost încălcate. În asemenea caz, putem menționa că, huliganismul este o „ieșire” din standartele de manifestare, o abatere de la regularitate, o evidență a faptului că informația repetărilor necesare e încălcată, că a avut loc „accidentul” care a întrerupt cursul firesc al lucrurilor.
Analizînd infracțiunea de huliganism, e nevoie să ne referim la astfel de noțiuni ca menținerea, asigurarea și restabilirea ordinii publice.
Menținerea ordinii publice reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni întreprinse pentru
prevenirea tulburărilor sau a altor manifestări cu violența în scopul evitării forței. Menținerea ordinii reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse și al activităților desfășurate cotidian de către organele de drept, pentru protejarea și respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor, funcționarea normală a instituțiilor statului, a normelor de conduită civică, regulilor de conviețuire socială, a celorlalte valori supreme, precum și a avutului public și privat. Caracteristica principală a menținerii ordinii publice o constituie prevenirea, în care scop culegerea și valorificarea informațiilor este elementul esențial alături de acțiunile privind asigurarea ordinii pe timpul întrunirilor, manifestațiilor de diferite tipuri.
Asigurarea ordinii publice cuprinde un ansamblu de măsuri, activități și acțiuni specifice adoptate și desfășurate de către organismele specializate ale administrației de stat, în scopul respectării normelor de conduită civică prevăzute în legi și alte acte normative, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a celor de protecție a proprietății publice și private.
Restabilirea ordinii publice reprezintă ansamblul măsurilor legale, preponderent represive, bazate pe forța de constrângere, inclusiv pe forța fizica și a armelor de foc aplicate de organele cu atribuții legale pentru readucerea situației create prin încălcarea gravă a ordinii publice, generatoare de pericol, pentru siguranța statului, a cetățenilor, a proprietății publice și private,la starea de normalitate.
Respectiv, răspunderea pentru fapta de huliganism, ca parte componentă a infracțiunilor contra ordinii publice, are menirea de a restabili ordinea publică, ca urmare asigurînd garanția intervențiilor cu succes pentru apărarea ordinii publice, siguranței persoanelor și exercitării drepturilor și libertăților cetățenilor în conformitate cu legea.
Caracteristic pentru fapta dată este ceea că, acțiunile de huliganism sînt orientate, de regulă, spre public, spre reacția publicului, implicînd jignirea demnității publice și încălcarea grosolană a ordinii publice. Acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.
La fel, se pot comite și acțiuni de huliganism habitual: în apartamente comunale, în ogrăzi, pe scară etc. În atare situație, făptuitorul poartă răspundere dacă își dădea seama și conștientiza că încalcă grosolan ordinea publică.
Astfel, insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor, cunoscuților și provocate de relațiile personale ostile etc., vor fi calificate în baza articolelor CP ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății persoanei.
Însă, în cazurile în care asemenea acțiuni au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate drept huliganism.
Menționăm că, răspunderea penală pentru infracțiunea de huliganism se mai aplică cu scopul de a asigura realizarea echilibrului, bazat pe consensul social, necesar funcționării optime a ansamblului social, în condițiile reglementărilor juridice interne și a consacrării principiilor:
apărării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor;
avutului public și privat;
a celorlalte valori supreme, în scopul promovării și afirmării progresului social într-o societate democratică.
Fapta de huliganism implică în sine nu doar încălcarea ordinii constituționale, legilor, ordonanțelor, forțelor și mijloacelor care să le impună și să le gestioneze, care să supravegheze, să monitorizeze, să asigure dominanța puterii, perpetuarea netulburată a sistemului și oprirea procesului în parametrii convenabili celor care conduc și gestionează, care să asigure, cu alte cuvinte, liniștea publică.
Scopul aplicării răspunderii pentru infracțiunea de huliganism nu este asigurarea liniștii publice, ci a condițiilor care să crească eficiența angajamentului public, a efortului public, precum și responsabilitatea factorilor de decizie și a fiecărui om în parte față de calitatea condiției umane.
Ordinea publică este o construcție dinamică, după o arhitectură complicată, la care participă, deopotrivă, toate componentele sistemului și procesului, și nu doar cei ce-și asumă sau cred că li se cuvine privilegiul și condiția benefică și orgolioasă a conducerii altora. Jean-Jacques Rousseau, în romanul L'Elite ou l'Education, arată că, în realitate, nu cei care se află în procesul educației se supun voinței conducătorului, ci, dimpotrivă, acesta se supune voinței lor, pe care numai el, mentorul, o poate sesiza, analiza, înțelege și îndeplini.
Ca parte componentă a securității naționale, ordinea publică reprezintă starea de legalitate, de echilibru și de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale și de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor și libertăților constituționale, precum și funcționarea structurilor specifice statului de drept și se caracterizează prin credibilitatea instituțiilor, sănătatea și morala publică, starea de normalitate în organizarea și desfășurarea vieții politice, sociale și economice, în concordanță cu normele juridice, etice, morale, religioase și de altă natură, general acceptate de societate.
Ordinea publică nu este, deci, și nu trebuie înțeleasă ca un sistem de constrângeri pentru binele și securitatea instituțiilor și al tuturor – pentru că nu există așa ceva decât în regimurile dictatoriale – ci, înainte de toate, ca o arhitectură determinată de ceea ce Hegel numea necesitate înțeleasă, sau ca datorie a libertății. „Sclavul nu poate avea nicio datorie și numai omul liber are datorii. Dacă toate drepturile s-ar afla într-o parte, și toate datoriile în alta, atunci întregul s-ar dizolva, căci singură identitatea constituie baza lui, pe care trebuie să o păstrăm aici neclintită”.
Motive ale acestei infracțiuni sunt diverse, printre care întîlnim: săvârșirea faptei cu ușurință, capacitatea făptuitorului de a acționa în mod spontan sau reacția neadecvată pe care acesta o posedă sau, mult mai simplu, făptuitorul primește o simplă satisfacție de la faptul săvârșirii infracțiunii date. Specific acesteia este lipsa de respect față de societate, normelor bunelor moravuri și a celor etice general acceptate, prin astfel de acțiuni făptuitorul demonstrându-și disprețul față de cele enumerate mai sus.
Deși motivul nu este indicat în textul legii penale ca semn obligatoriu al laturii subiective a huliganismului, el decurge din însăși textul acestei infracțiuni.
Efectuînd o generalizare la cele menționate anterior,menționăm că suntem de acord cu noțiunea desfășurată a infracțiunii de huliganism prevăzută în CP al RM și anume huliganismul reprezintă acele acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
De asemenea, este inevitabil de a indica asupra faptului că, fapta de huliganism, ca parte componentă a infracțiunilor contra ordinii publice, reprezintă nu doar un act de voință și de conștiință, ci și o încercare de dezechilibrare temporară și funcțională sistemelor și proceselor din cadrul societății. În cadrul acestei infracțiuni, făptuitorul, având un pretext nesimnificativ, profită de acesta pentru a se socoti cu victima.
II. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNII DE HULIGANISM
2.1. Elementele obiective ale infracțiunii
În dreptul penal se consideră componență de infracțiune totalitatea elementelor și semnelor obiective și subiective, stabilite de legea penală, care califică o faptă prejudiciabilă drept o infracțiune concretă.
Respectiv, structura conținutului infracțiunii vizează următoarele elemente: obiectul infracțiunii, latura obiectivă, subiectul infracțiunii și latura subiectivă.
La cele obiective se referă semnele ce caracterizează obiectul infracțiunii și manifestarea lui exterioară, care reflectă latura obiectivă a infracțiunii.
Pentru a efectua o analiză juridico – penală complexă a infracțiunii de huliganism, prevăzută la art.287 CP RM, în capitolul dat vom face referire la elementele obiective ale infracțiunii date și anume la obiectul juridic generic, obiectul juridic special, obiectul material și latura obiectivă.
2.1.1. Obiectul
Obiectul infracțiunii este unul din cele 4 elemente a componenței de infracțiune. El include în sine relațiile sociale și valorile sociale la care atentează infractorul sau poate atenta acesta. Orice atentat la una din aceste relații sau valori sociale formează infracțiunea. Astfe, obiectul infracțiunii este ocrotit de prescripția normei de drept penal, lui i se cauzează daună prin comiterea infracțiunii sau este creat pericol real de a i se cauza dauna. Importanța obiectului infracțiunii constă în ceea că, obiectul infracțiunii influențează caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii. Cu cât este mai importantă valoarea socială la care se atentează, cu atât gradul de prejudiciabilitate a infracțiunii este mai mare. În afară de aceasta, obiectul infracțiunii ne permite să deosebim o componență de infracțiune de alta.
V.Pelin și V.Chirița definesc obiectul infracțiunii ca fiind acele relații sociale, în care se manifestă interesele persoanei, societății, statului, ce sunt sau pot fi periclitate în rezultatul atentatului infracțional.
N.Giurgiu ne oferă o altă noțiune în acest sens și consideră că obiectul infracțiunii va fi reprezentat de o anumită valoare și relațiile sociale formate în jurul ei.
Datorita caracterului complex al valorilor și relațiilor sociale care constituie obiectul infracțiunii, cât și necesităților de organizare practică atât a înțelegerii cunoașterii și ocrotirii penale a acestor valori în cazul lezării sau punerii lor în pericol, prin săvârșirea unor fapte antisociale din cele mai variate, știința dreptului penal, și practica legislative trebuie să ia în considerare mai multe nivele posibile de lezare sau periclitarea acestora.
De aici, necesitatea distingerii pe diverse criterii de nivel și de corelație a următoarelor categorii de obiecte de infracțiuni: obiect juridic și obiect material, obiect juridic generic și obiect juridic specific (special), obiect juridic principal și obiect juridic secundar (adiacent).
Prin obiect juridic al infracțiunii se înțelege obiectul propriu-zis al acesteia, adică valorile și relațiile sociale de protecție, vătămate sau amenințate prin săvârșirea infracțiunii, noțiune data de către același autor.
Prin obiect material se înțelege entitatea material (obiect, lucru, energie etc.) asupra căreia se îndreaptă, în materialitatea sa, conduit ilicită și prin intermediul căreia este lezată sau pusă în pericol însăși valoarea sau relația social ocrotită de legea penală.
Prin obiect juridic generic se înțelege fascicolul de valori și relații sociale de protecție, comun pentru un grup de infracțiuni.
Obiectul juridic special este reprezentat de valoarea sau valorile nemijlocit lezate sau periclitate prin săvârțirea unei anumite infracțiuni și poate fi prezentat printr-o valoare unică și poartă denumirea de obiect specific unic sau de două sau mai multe valori juridice ce pot fi lezate simultan sau în mod independent și poartă denumirea de obiect juridic special multiplu.
În cazul infracțiunilor complexe cu obiecte juridice multiple – două sau chiar trei obiecte juridice – unul din acestea, și anume Acela care este considerat determinant pentru instituirea infracțiunii complexe însăși, va fi întotdeauna obiect juridic principal, celelalte fiind considerate ca având valoare secundară, adiacentă. Distingerea obiectului principal de cel secundar este realizată de însăși legiuitorul penal, prin încadrarea infracțiunii într-un anumit tip de relații sau valori sociale.
Alte noțiuni pentru aceste categorii de obiecte le găsim la Gh.Nistoreanu și Al.Boroi. Astfel, aceștia specifică că obiectul juridic generic este format din grupul, mănunchiul de valori sociale de aceeași natură apărate prin normele penale.
Obiectul juridic special, în viziunea lor, este valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin infracțiune. Această categorie de obiect servește la determinarea individualității unei infracțiuni în cadrul unui grup.
Obiectul material al infracțiunii (obiect direct) este format din bunul, lucrul sau valoarea împotriva căreia se îndreaptă acțiunea – inacțiunea incriminate și asupra căruia se răsfrâng urmările provocate, aducîndu-se astfel atingere relațiilor sociale ocrotite de norma de drept penal.
Considerăm că următoarele noțiuni redau sub toate aspectele și caracteristicele necesare a tipurilor de obiect juridic și cel material.
Obiectul juridic general reprezintă totalitatea relațiilor și valorilor sociale ocrotite de normele de drept penal de atentate infracționale. Conceptul dat coincide cu cel al obiectului infracțiunii și cuprinde toate relațiile și valorile sociale expuse în art.2 CP RM.
Obiectul juridic generic – un grup de relații sau valori sociale omogene și reciproc legate între ele printr-un semn înrudit.
Obiectul juridic special – reprezintă valoarea sau relația social concretă care suferă daună în urma comiterii infracțiunii.
Obiectul juridic complex există doar în acele componențe de infracțiuni, în care se atentează concomitent la 2 valori speciale, astfel fiind un obiect special principal și unul secundar.
Obiectul material este prezentat de bunul material obiectiv existent în lumea reală asupra căruia se îndreaptă sau în legătură cu care se săvârșește infracțiunea.
Dat fiind faptul că, huliganismul face parte din infracțiunile prevăzute în Capitolul XIII al Părții Speciale a CP RM, respectiv obiectul juridic generic al acestei fapte constituie valorile sociale fundamentale ocrotite prin dispozițiile legii penale și anume relațiile sociale cu privire la ordinea publică.
În timp ce obiectul generic al infracțiunii rezultă, de regulă, în mod explicit, din titulatura grupului de infracțiuni din care face parte fapta penală respectivă, obiectul special se deduce din elementele infracțiunii astfel cum sunt descrise în textul incriminator ori din titulatura unor subdiviziuni create de legiuitor în cadrul anumitor grupe de infracțiuni sau chiar din denumirea marginală a unor norme de incriminare.
Infracțiunea de huliganism, ca parte componentă a acestui grup, are un obiect juridic special, format din relațiile sociale referitoare la anumite valori sociale. Astfel, această infracțiune are un obiect juridic special complex, excepție fiind ipoteza săvârșirii acestei infracțiuni prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. În asemenea caz, vom fi în prezența unui obiect juridic special ce are un caracter simplu, în sensul că pentru existența lor este suficient ca fapta să aducă atingere uneia din valorile sociale ocrotite de legea penală. În situația de fapt, obiectul juridic special se exprimă în relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii huliganism.
Corespunzător celor menționate anterior, obiectul juridic special al infracțiunii de huliganism are un caracter complex. Aceasta în situația în care fapta dată este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice.
Ținem să menționăm, prin prisma practicii judiciare naționale, următoarele:
” M. I. a fost învinuit, că în noaptea din 21 ianuarie 2013, aproximativ la ora 0100, împreună cu Stoica I., se deplasau spre domiciliul ultimului. Trecînd de intersecția străzilor Plămădeală și Ștefan cel Mare, or. Rîșcani, s-au întîlnit cu F. F., care, încerca să dezăpezească automobilul de model „Vaz-2105” întroienit în nămeț. La rugămintea lui F. F. de a-l ajuta să împingă automobuilul, S. I., intenționat, încălcînd ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect față de societate, fără nici un motiv, l-a acostat jignitor aplicînd violență fizică, doborîndu-l la pămînt. În continuare, acționînd împreună cu Stoica Ion, în urma înțelegerii, l-au maltratat pe F. F., lovindu-l cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare..
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal îl constituie ordinea publică, însă din modul de derulare a evenimentelor, reiese că inculpații nu au avut intenția de a atenta la ordinea publică. Locul unde a avut loc conflictul, fiind pe o străduță lăturalnică, și ora tîrzie, lipsa oamenilor pe stradă, indică la aceia că inculpatul Stoica I. nu a atentat la ordinea publică. Însă, Colegiul reține că, huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat într-un loc public. Conform lit. c) și e) art. 131 Cod penal, fapta se consideră a fi săvîrșită în public și atunci cînd e comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului. Din cele menționate reiese cu claritate că întotdeauna infracțiunea de huliganism presupune ipostaze cu implicații publice. Dar, numai în unele cazuri este săvîrșită în locuri publice. Colegiul menționează, că în cele mai frecvente cazuri, huliganismul este săvîrșit în locuri publice (străzi, piețe, plaje, cafenele, restaurante, 9 cinematografe, mijloace de transport în comun etc.). Însă, huliganismul poate fi săvîrșit și în locuri care nu au un caracter public (apartamente, sedii de întreprinderi, terenuri private, mijloace de transport personal etc.). Or, din dispoziția art. 287 Cod penal nu se desprinde că infracțiunea de huliganism este săvîrșită neapărat într-un loc public. Totuși obligatoriu este modul public al infracțiunii de huliganism: actele huliganice sunt săvîrșite în prezența unor persoane sau rezultatul actelor huliganice devine inevitabil cunoscut altor persoane. Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat întrun loc public. Deci, acțiunile de huliganism, în spațiu și timp, se pot înfăptui și în locuri nepopulate sau noaptea, dar cu încălcarea ordinii publice.”
În cazul dat, obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism, pe când obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică(morală) a persoanei.
Pornind de la faptul că huliganismul este o infracțiune complexă, menționăm că, în opinia unui teoretician, o infracțiune este complexă când în conținutul obiectiv al acesteia, esențial sau neesențial, este cuprinsă o altă infracțiune, fie exemplificându-se cu omorul, care cuprinde vătămarea corporală și cu tâlhăria, care cuprinde furtul, violența sau amenințarea, fie prin voința legiuitorului.
Respectiv, în cazul în care infracțiunile, fiind săvârșite de sine stătător, cum ar fi vătămarea intenționată medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății (art.152, 153 CP RM), maltratarea intenționată sau alte acte de violență (art.154 CP RM) și alte fapte asemănătoare, chiar fiind comise în cadrul familiei, în apartament, împotriva rudelor sau a cunoștințelor și determinate de o ostilitate personală, de conduita incorectă a victimelor (a subiectelor pasive) etc., trebuie calificate în baza normelor penale care prevăd răspunderea pentru infracțiunile contra persoanei. Faptele date vor fi calificate în baza normei de huliganism doar dacă au fost însoțite de o vădită lipsă de respect față de societate.
Gradul de pericol social al infracțiunii complexe este mai mare decât al fiecărei infracțiuni componente în parte. Aceasta din motiv că sunt supuse pericolului mai multe obiecte juridice, iar reunirea lor într-o infracțiune complex asigură o luptă mai eficientă împotriva unor asemenea fapte.
În continuare, vom identifica răspunsul la următoarea întrebare: “Pot oare avea calitatea de obiect juridic secundar al huliganismului relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor sau relațiile sociale cu privire la integritatea, substanța și potențialul de utilizare a bunurilor?”
Astfel, luarea în posesie a bunurilor altei persoane, în lipsa scopului făptuitorului de a le trece în stăpânirea definitive a sa sau al altor terțe persoane, trebuie calificată doar conform art.287 CP RM. În această situație, luarea ilegală și gratuită a bunurilor străine trebuie să corespundă unei din următoarel modalități faptice: încălcarea grosolană a ordinii publice și a exprimării vădite lipse de respect față de societate sau cinismul ori obrăznicie deosebită. Întrucât lipsește scopul de cupiditate al infracțiunii de sustragere, nu pot fi aplicate acele norme care prevăd răspunderea pentru infracțiunile săvârșite prin sustragere. Pe de altă parte, dacă în timpul comiterii actului de huliganism sunt sustrase bunuri (anume sustrase, dar nu luate din motive huliganice), atunci cele săvârșite trebuie calificate conform regulii prevăzute la art.114 CP RM, în baza art.287 și a unuia din art.186, 187 sau 188 CP RM. Din motiv că scopul de cupiditate excede componența infracțiunii de huliganism, vom fi în prezența unui concurs de infracțiuni: infracțiunea de huliganism și infracțiunea săvârșită prin sustragere.
În cazul în care, în timpul actului de huliganism sunt distruse sau deteriorate bunuri (de exemplu, când făptuitorul, opunând rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actul de huliganism, rupe hainele acestora), cele comise urmează a fi calificate doar conform art.287 CP RM cu condiția că urmările prejudiciabile nu vor cuprinde decesul persoanei sau alte urmări grave (vezi alin.(2) art.197 CP RM). Astfel, putem afirma că relațiile sociale referitoare la integritatea, substanța și potențialul de utilizare a bunurilor constituie obiectul juridic secundar cu caracter alternative al huliganismului. Indirect, această concluzie este confirmată chiar în doctrina penală română. Astfel, analizând obiectul insultei contra bunelor moravuri și a tulburării liniștii publice (art. 321 CP România.), Al. Boroi susține: “În mod excepțional, ar putea exista un obiect material în cazul unor manifestări ilicite exprimate prin distrugerea de bunuri.”.
Reieșind din cele expuse mai sus, criteriul, cu ajutorul căruia putem delimita infracțiunea de huliganism ( care presupune luarea ilegală și gratuită din motive huliganice a bunurilor persoanei străine) de infracțiunile prevăzute la art.186-188, 190-192 CP RM, ține de lipsa sau prezența scopului de cupiditate.
Așadar, infracțiunea complexă absorbantă (de exemplu, huliganismul) nu poate avea un grad prejudiciabil mai redus decât cel al infracțiunii absorbite. Din moment ce infracțiunea complexă reprezintă un sumum al altor infracțiuni, este firesc ca gradul prejudiciabil al fiecăreia din componente să nu poată fi mai mare decât cel al rezultantei. Tocmai acest criteriu, alături de altele, delimitează infracțiunea complexă de concursul de infracțiuni.
Cum ar fi în următoarea speță, în care urmările grave n-au survenit: Negru Alexei, la 27 februarie 2012, în jurul orei 01.00, aflîndu-se în stradă în s.Curchi, r-nul Orhei, împreună cu alte persoane, încălcînd grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, în prezența mai multor persoane, urmărind manifestarea bravurii sale și a forței grosolane, i-a aplicat cet.Negru Ilie și Negru Maxim multiple lovituri cu pumnii și picioarele în cap, față și în diferite părți ale corpului corp, în special lui Negru Maxim cauzîndu-le, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.89/D și nr.90/D din 19 mai 2012, lui Negru Ilie – vătămări corporale neînsemnate, sub formă de echimoză pe mucoasa ambelor buze și lui Negru Maxim – vătămări corporale ușoare, sub formă de plăgi contuze pe frunte, în regiunea suborbitală bilateral, echimoze în regiunea periorbitală bilateral.
Conform opiniei teoreticienilor, în cazul infracțiunii de huliganism, nu poate merge vorba despre existența unei categorii aparte a obiectului infracțiunii denumită “obiectul juridic facultativ al infracțiunii”. Atunci când, prin săvârșirea unor astfel de fapte infracționale, acțiunea adiacentă cu caracter alternativ (care îmbracă forma fie a unei modalități normative, fie a unei modalități faptice) din cadrul infracțiunii cu pluralitate de obiecte aduce atingere unei sau câtorva valori sociale, se vatămă sau se periclitează nu altceva decât obiectul juridic secundar cu caracter alternativ al infracțiunii date.
Chiar în doctrina penală rusă, tocmai prezența obiectului juridic secundar al infracțiunii de huliganism (și nu a unui obiect juridic facultativ) este susținută, ca exemple fiind aduse sănătatea unei alte persoane și patrimoniul.
Referindu-se la natura obiectului juridic facultativ al infracțiunii, L.D. Gauhman menționează că acesta este lezat concomitent cu obiectul juridic principal al infracțiunii, care, fiind mai important și mai valoros, îl absoarbe pe primul. Totodată, autorul afirmă că atingerea adusă obiectului juridic facultativ nu influențează calificarea infracțiunii date.
În contextul unei infracțiuni complexe, putem vorbi despre una sau câteva infracțiuni absorbite, nu și despre unul sau câteva obiecte juridice absorbite. Or, obiectul juridic principal al infracțiunii este caracterizat ca cel aparținând infracțiunii complexe absorbante, fiind constituit din valoarea socială și relațiile sociale aferente cărora activitatea infracțională, specifică întregii infracțiuni, le aduce atingere. În acelați timp, obiectul juridic secundar este specific infracțiunii absorbite. Dacă nu este adusă atingere acestuia, nu există nici conținutul infracțiunii complexe, ceea ce denotă în mod pregnant rolul obiectului juridic secundar al infracțiunii la calificarea acesteia.
Astfel, se poate susține idea că relațiile sociale cu privire la integritatea, substanța și potențialul de utilizare a bunurilor constituie obiectul juridic secundar al infracțiunii de huliganism.
Infracțiunea absorbantă, în cazul de fapt – huliganismul, conform regulei, nu poate avea un grad prejudiciabil mai redus decât cel al infracțiunii abosrbite. Comparând sancțiunile prevăzute la art.197 și 287 CP RM, se poate susține că infracțiunea de huliganism nu poate absorbi distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor prevăzută la alin.(2) art.197 CP RM. În celelalte cazuri, infracțiunea de huliganism absoarbe distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor, cu condiția ca aceste acțiuni să reprezinte o manifestare a încălcării grosolane a ordinii publice sau a cinismului ori a obrăzniciei deosebite.
Obiectul material al infracțiunii de huliganism îl reprezintă coprul persoanei sau bunurile mobile ori imobile. Suntem în prezența corpului persoanei, în calitate de obiect material, în cazul în care acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică sunt însoțite de aplicarea violenței, armei sau a altor obiecte asupra persoanelor care au condus la vătămarea integrității corporale a persoanei sau sănătății acesteia; pe când bunurile mobile ori immobile constituie obiect material în cazul acțiunilor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
Victima, în calitate de subiect pasiv al infracțiunii, reprezintă persoana care suferă consecințele comiterii unei infracțiuni și care este titular al valorilor sociale ocrotite și care este vătămată ori periclitată prin infracțiune.
S-a considerat că victimele sunt elemente valoroase pentru identificarea cauzelor și condițiilor care generează infracțiunea, deoarece ele apar ca jumătate a faptei penale comise. Tocmai de aceasta, în lucrările din sfera crminologică s-a demonstrat existența unei relații complexe dintre infractor ți victimă.
Cu cît mai semnificativ este rolul comportamentului victimei în geneza infracțiunii, cu atît mai redusă este intensitatea orientării antisociale a personalității infractorului.
O dată ce vorbim despre huliganism, ținem să menționăm că victimă a acestei infracțiuni este considerată doar în cazul opunerii de rezistență violentă și respectiv doar reprezentantul autorităților sau o altă persoană, care suprimă actele huliganice, în cazul opunerii de rezistență violentă.
Reprezentanți ai autorității publice sunt funcționarii organelor de stat învestiți cu dreptul de a înainta cerințe, precum și de a lua decizii obligatorii pentru executare de către cetățeni, întreprinderi, instituții și organizații publice, indiferent de apartenența și subordonarea lor departamentală (deputații, conducătorii, adjuncții și membrii Consiliilor raionale și locale, judecătorii, procurorii, lucrătorii organelor de poliție, inspectorii de stat etc.).
Astfel, reprezentați ai autorităților publice desemnează categoriile de demnitari ai autorităților central sau locale din toate verigile organelor de stat.
Din Titlul III “Autoritățile publice” al Constituției Republicii Moldova se desprinde că autoritățile publice central sunt: Parlamentul, Președinteșe RM, Guvernul, ministerele, alte autorități administrative central. Autoritățile publice locale sunt: consiliile locale, primarii, autoritățile UTA Găgăuzia.
Reprezentanți ai autorităților publice sunt:
persoanele cu funcție de răspundere care exercită funcții ale autorităților publice, adică acele persoane care înfăptuiesc nemijlocit autoritatea legislativă, executivă sau judecătorească și care au dreptul de a realize pe linia de serviciu acțiuni care generează consecințe juridice obligatorii pentru toți cetățenii sau pentru o mare parte din acețtia;
alți funcționari publici care exercită funcții ale autorității publice și care au dreptul da înainta cerințe persoanelor fizice sau juridice care nu li se subordonează, adică persoanelor din afara sistemului organizațional, din care fac parte acești reprezentanți ai autorității publice.
Persoana are calitatea de reprezentant al autorității publice în perioada în care autoritatea publica funcționează în condițiile legii. Pentru a atesta calitatea de reprezentant al autorității publice, în anumite cazuri, e nevoie de a stabili momentul de constituire și/sau momentul de dizolvare a autorității publice respective.
Altă persoană care curmă actele huliganice implică în sine persoana care contractează activ huliganismul, încercând să impună în mod silit încetarea activității infracționale sau să rețină făptuitorul, ori să realizeze alte fapte active. Aceasta nu se referă la persoana care se limitează doar la observație, revoltă sau o altă formă pasivă a atitudinii de neacceptare a manifestărilor huliganice.
Oferim un exemplu de speță în acest sens, unde persoana are calitatea de victimă în cadrul infracțiunii de huliganism: Iorga Andrian, continuîndu-și acțiunile sale infracționale, la 01 noiembrie 2011, aproximativ la orele 2310 – 2320, aflîndu-se în or. Cricova, str. V. Alecsandri colț cu str. Gh. Titov, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, încălcînd grosolan ordinea publică, din intenții huliganice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printrun cinism sau obrăznicie deosebită, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, s-a îndreptat cu cuțitul asupra polițistului Pritula Ion, care a fost apelat de către mama inculpatului Iorga Maria, pentru a curma acțiunile lui Iorga Andrian.
Latura obiectivă
Latura obiectivă a infracțiunii, ca unul din cele 4 elemente ale componenței de infracțiune, reflectă partea exterioară vizibilă a infracțiunii ce poate fi percepută cu organele de simț ale omului.
Prin latură obiectivă a infracțiunii se înțelege activitatea persoanei fizice care prin urmările ei periculoase vatămă sau pune în pericol anumite relații sociale apărate de normele dreptului penal.
O altă noțiune a laturii obiective a infracțiunii ne oferă autorul M.Basarab: constă în manifestarea exterioară a omului – acțiunea, inacțiunea – care atinge, lezează valorile ocrotite prin lega pîna lă, atingere ce se poate manifesta printr-o anumită schimbare în realitatea obiectivă, denumită urmare imediată infracțională.
Astfel, latura obiectivă este alcătuită din fapta social periculoasă care se săvârșește într-un anumit timp și loc, printr-o anumită metodă concretă, iar într-un șir de cazuri, cu ajutorul unor instrumente sau mijloace concrete sau în anumite împrejurări, care se constituie în realitatea obietivă la momentul săvârșirii infracțiunii.
Importanța laturii obiective constă în următoarele:
ne permite să deosebim conduit legală de cea ilegală;
ne permite să deosebim o componență de infracțiune de alta;
Latura obiectivă a infracțiunii de huliganism constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acele acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
De aici observăm că suntem în prezența următoarelor modalități normative cu caracter alternativ ale faptei prejudiciabile ce sunt exprimate în:
acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor;
acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor;
acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice;
acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
Acțiunile care încalcă grosolan ordinea publică exprimă acele acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicire a activităților de masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor, transportului obștesc etc.
Este important că, nici din art.287 CP RM, nici din art.218 CP RM din 1961 nu se desprinde că infracțiunea de huliganism este comisă neapărat într-un loc public.
Din câte cunoaștem, infracțiunea de huliganism, în cele mai dese cazuri, este săvârșită în locuri publice, cum ar fi în stradă, cafenea, parc, dar trebuie să atenționăm că, infracțiunea dată poate fi comisă, de asemenea, și în locuri care nu au un caracter public, cum ar fi în apartament, mijloc de transport personal ș.a.
Respectiv, huliganismul este o faptă săvârșită în public, dar nu neapărat într-un loc public. În conformitate cu perevederile la lit.c) și e) art.131 CP RM, fapta se consideră săvârșită în public și atunci când este comisă într-un loc inaccesibil publicului, obligator este să fim în prezența intenției ca fapta să fie auzită sau vazută, în caz că aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin intermediul mijloacelor la care a recurs făptuitorul și își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
Huliganismul însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor se referă la violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.
În sensul art.287 CP RM, prin ”violență” se are în vedere violența soldată fie cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.
Este posibil ca omorul intenționat sau vătămarea intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății să reprezinte violența care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice. În acest caz, calificarea trebuie făcută conform art.145, 151 sau 152 CP RM și art.354 ”Huliganism nu prea grav” din Codul contravențional. În cazuri respective, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art.145, 151 sau 152 și art.287 CP RM. Or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă. În cazurile de acest gen, violența este cea pe care o desemnăm prin sintagma ”aceeași faptă”.
În acest plan, are relevanță următorul caz: Popescu Feodor împreună cu Vodă Vasile, la 07 ianuarie 2012, aproximativ la ora 02.00, aflîndu-se în strada s.Băcșeni, r-nul Nisporeni, intenționat, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, le-au aplicat cet.Grosu Alexei și Bîrdan Mihail multiple lovituri cu capul și pumnii în față și în diferite părți ale corpului, cauzîndu-le ambilor, conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.23/D și nr.24/D din 06 februarie 2012, vătămări corporale ușoare.
Amenințarea cu aplicarea violenței presupune orice act prin care se realizează o constrîngere morală, de natură să insufle teamă și frică cu privire la aplicarea violenței fizice, urmată de provocarea unor leziuni de gravitate diferită, inclusiv pînă la cauzarea morții. Este necesar ca victima să perceapă ca fiind reală posibilitatea realizării amenințării.
Astfel, trebuie să existe premise obiective care ar putea insufla victimei realizarea amenințării. De asemenea, este necesar ca victima să perceapă amenințarea făptuitorului ca fiind una reală, ce poate fi pusă în realizare.
Pentru a evita dubla incriminare, adică calificarea suplimentară în acest caz conform art. 155 CP RM, este nevoie de a desemna că, aici sintagma ”aceeași faptă” se va referi la amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.
Opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice presupune săvîrșirea unor acțiuni fizice active de opunere de rezistență, care se realizează în procesul comiterii actelor de huliganism. Ignorarea cerințelor persoanelor indicate de a înceta activitatea huliganică nu constituie opunere de rezistență. Numai intervenția fizică, folosirea forței pentru curmarea acțiunilor fizice se consideră drept opunere de rezistență.
Prin huliganism însoțit de un cinism deosebit se are în vedere încălcarea insistentă și demonstrativă a regulilor morale și de etică unice, manifestată, de exemplu, prin înjosirea onoarei și demnității personalității, neobrăzare, batjocură față de bolnavi, prin purtare nerușinată în prezența altor persoane, trezind indignarea acestora, etc.
Sub obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice însoțite de acte de violență asupra persoanei, de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului. În acest sens, pentru ca acțiunile să fie calificate conform normelor ce prevăd categoria de infracțiune, dar nu contravenție, e nevoie ca acțiunile respective să conducă la tulburarea relațiilor în societate, revoltând astfel opinia publică la maxim.
Acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită trebuie deosebite de acțiunile care formează contravenția de huliganism nu prea grav (art.354 Cod contravențional). Amploarea acțiunilor care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, atinge asemenea cote, încât produce nu indignarea izolată a unei persoane. Este vorba despre o manifestare care provoacă indignarea unei colectivități de persoane care asistă la fapta săvârșită sau iau cunoștință despre aceasta. Pentru a atinge gradul prejudiciabil al unei infracțiuni, acțiunile respective trebuie să producă o rezonanță socială considerabilă, revoltând la maxim opinia publică, tulburând pentru mult timp buna desfășurare a relațiilor interumane, devenind subiect de scandal în numeroase publicații în presă, etc.
Infracțiunea de huliganism, astfel, este o infracțiune formală, aceasta fiind consumată din momentul realizării acțiunilor care încalcă în mod intenționat și grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
Elementele subiective ale infracțiunii de huliganism
2.2.1. Latura subiectivă
Latura subiectivă a infracțiunii reflectă partea interioară lăuntric a infracțiunii și include în sine procesele psihice care au loc în conștiința și voința persoanei ce a săvârșit infracțiunea.
Astfel, latura subiectivă a infracțiunii constă într-o anumită atitudine psihică, alcătuită din elemente intelective, volitive și afective care determină și însoțesc actul fizic de executare. Spre deosebire de latura obiectivă a infracțiunii care sematerializează într-un act exterior de execuție, latura subiectivă exprimă momentul subiectiv, poziția psihică a subiectului infracțiunii în raport cu activitatea materială desfășurată de el.
O altă noțiune ne oferă V.Pelin și V.Chirița : latura subiectivă a infracțiunii – o constituie atitudinea psihică a persoanei față de fapta săvârșită și față de consecințele ce au survenit sau au putut să survină ca rezultat al comiterii infracțiunii. Spre deosebire de latura obiectivă, latura subiectivă se caracterizează prin-tr-o manifestare interioară a infracțiunii. Conținutul acestei lăture este caracterizat de următoarele semne: vinovăția sub formă de intenție sau imprudență, motivul și scopul infracțiunii. Vinovăția – este un semn principal al laturii subiective, și necesar pentru caracterizarea oricărei infracțiuni.
Conținutul laturii subiective, ca element al componenței de infracțiune, este dezvoltată cu ajutorul următoarelor semne:
vinovăția;
motivul săvârșirii infracțiunii;
scopul săvârșirii infracțiunii.
Toate 3 reprezintă diferite forme ale activității psihice a omului. Cu toate că sunt diferite, în același timp aceste 3 sunt organic legate între ele.
Vinovăția este mereu semn obligator al alturii subiective și reprezintă atitudinea psihică a persoanei față de fapta săvârșită și față de consecințele ei și are la bază 2 factori importanți:
Factorul intelectiv;
Factorul volitiv
În funcție de felul în care interacționează acești 2 factori, este formată unau sau altă formă a vinovăției. Interacțiunea dintre factorul intelectiv și cel volitiv formează așa numitul mechanism psihologic al vinovăției.
Reieșind din prevederile CP al RM, legiuitorul include în cadrul mecanismului psihologic al vinovăției doar 2 formele ale ei:
inteția;
imprudența
Motivul și scopul infracțiunii ne dau răspuns la întrebările «De ce?», «Pentru ce?» se săvârșește infracțiunea. Acestea sunt, de regulă, semne facultative ale laturii subiective
Următoarele elemente ce urmează a fi caracterizate în contextul infracțiunii prevăzute la art.287 CP – huliganismul, sunt subiectul infracțiunii și latura subiectivă și aici ne vom referi la semnele ce caracterizează particularitățile persoanei care a săvârșit infracțiunea.
Latura subiectivă a conținutului oricărei infracțiuni constă în totalitatea condițiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului – sub raportul conștiinței și a voinței sale – față de materialitatea faptei săvârșite (acțiune, inacțiune, rezultat, raport de cauzalitate), pentru ca acea faptă să constituie infracțiune.
Pentru o analiză mai detaliată în acest sens vom apela la prevederile CP al RM și ale Comentariului CP al RM.
“Se consideră că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșit-o își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod conștient, survenirea acestor urmări.”
Intenția în norma penală citată este caracterizată sub aspectul manifestării ei în două modalități:
a) intenția directă se manifestă în situația în care persoana își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, prevede urmările prejudiciabile ale acesteia și dorește survenirea acestor urmări;
b) intenția indirectă se manifestă în situația în care persoana își dă seama de gradul prejudiciului faptei, prevede urmările ei prejudiciabile, nu dorește, însă admite în mod conștient survenirea acestor urmări. Astfel, în cazul înțelegerii caracterului prejudiciabil al faptei și prevederii urmării ei – aceasta constituie elementul intelectiv al intenției, însă dorința sau admiterea într-un mod conștiincios a survenirii urmării prejudiciabile – reprezintă elementul volitiv.
Înțelegerea caracterului prejudiciabil al faptei săvârșite atât prin intenție directă, cât și prin intenție indirectă înglobează reprezentarea în conștiința persoanei a obiectului infracțiunii, acțiunii sau inacțiunii prin care se realizează activitatea infracțională. Dacă latura obiectivă a infracțiunii se caracterizează și prin anumite semne referitoare la timpul, locul, mijloacele sau modul săvârșirii infracțiunii, înțelegerea trebuie să cuprindă și aceste semne.
Un alt aspect al elementului intelectiv – acel al prevederii urmării prejudiciabile a faptei cu intenție directă și indirectă – se manifestă diferit. Previziunea în cazul intenției indirecte presupune înțelegerea posibilității survenirii reale a consecințelor prejudiciabile (p.3 HP CSJ nr.9 din 15 noiembrie 1993 Cu privire la practica judiciară în cauzele despre omor intenționat). Săvârșind fapta penală prin intenție directă, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii reale a urmării prejudiciabile, ci, de regulă, și inevitabilitatea survenirii ei. De exemplu, aruncând victima într-o prăpastie, făptuitorul prevede nu numai posibilitatea, ci și inevitabilitatea morții ei.
Elementul volitiv al intenției se caracterizează printr-o anumită atitudine volitivă față de urmarea prejudiciabilă. Persoana care activează cu intenție directă (făptuitorul) dorește survenirea urmării prejudiciabile și își depune conștiincios eforturile necesare pentru atingerea rezultatului dorit. Spre deosebire de intenția directă, în cazul săvârșirii infracțiunii prin intenție indirectă, persoana, prevăzând posibilitatea survenirii reale a urmărilor prejudiciabile, nu le dorește, însă le admite în mod conștient. De aici reiese că făptuitorul are o atârnare de nepăsare față de producerea urmărilor prejudiciabile. Rezultă că reglementarea intenției în art.17 CP RM se referă la infracțiunile cu componențe materiale. În CP RM majoritatea dintre infracțiuni au componențe formale, urmarea prejudiciabilă a cărora nu este un semn obligator al laturii obiective. În aceste cazuri, elementul volitiv se caracterizează prin dorința de a săvârși acțiunea sau inacțiunea prejudiciabilă indiferent de faptul dacă vor surveni sau nu unele urmări materiale.
Elementul de bază ce intră în structura laturii subiective a infracțiunii de huliganism este vinovăția, ce se exprimă prin intenție directă – opinie ce este susținută de majoritatea teoriticienilor și practicienilor atât celor autohtoni, cât și a celor din străinătate.
Intenția directă reprezintă situația în care făptuitorul prevede și urmărește producerea rezultatului. Cu alte cuvinte, intenția directă implică atât reprezentarea rezultatului firesc propriu acelei infracțiuni, cât și urmărirea producerii acestui rezultat. Astfel, persoana conștientizează că încalcă grosolan ordinea publică, exprimând astfel o vădită lipsă de respect față de societate și dorind acest fapt.
În literatura națională găsim și opinie diversă și anume susține că latura subiectivă a infracțiunii de huliganism este determinată de intenție directă sau indirectă cînd ne referim la acțiunile huliganice, însă cu referire la urmările prejudiciabile poate exista imprudența ( în cazul infracționalității amatoare sau a neglijenței).
Însă noi susținem opinia că vinovăția din cadrul infracțiunii de huliganism este caracterizată doar prin intenție directă, deoarece intenția directă se manifestă în situația în care persoana își dă seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, iar săvârșind fapta penală prin intenție directă, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii reale a urmării prejudiciabile, ci, de regulă, și inevitabilitatea survenirii ei.
Un semn obligatoriu al huliganismului, care îl diferențiază de alte infracțiuni, este prezența în componența infracțiunii a unor motive huliganice deosebite (convingeri, imbolduri). Respectiv, motivele infracțiunii de huliganism sunt cele huliganice. De asemenea, alături de acestea, pot coexista, în subsidiar, alte motive de ură, politică, rasială, națională sau religioasă, ori de ură sau vrajbă față de un grup social. Cu toate că în opinia unor autori huliganismul reprezintă o infracțiune fără motive, susținem contrariul, deoarece motivele huliganice alcătuiesc caracteristica generală a unei grupe întregi de imbolduri diverse, pentru care este comună lipsa de respect față de societate. La astfel de motive se referă ștrengăria, bravură la beție, demonstrarea brutală a forței față de cei din jur, insultarea, înjosirea și infricoșarea acestora, satisfacerea unor dorințe bolnăvicioase, eronate, antiumane etc.
Este important de a face distincția dintre intențiile huliganice și motivele huliganice. Intențiile huliganice, de fapt, au înțelesul de ”motiv huliganic”, întrucât desemnează nu altceva decât un impuls lăuntric care îl determină pe făptuitor să ia o hotărâre infracțională și să o înfăptuiască. Desigur, noțiunile ”motiv” și ”intenție” sunt strâns legate, însă ele nu trebuie confundate. În acest sens, L. Josserand susține: ”Motivele nu ne fac doar să cunoaștem intenția; ele o colorează , ele îi determină moralitatea”. De asemenea, J. Lebert opinează: ”Separată complet de motivul care o anină, intenția rămâne o noțiune extreme de abstractă, imprecise, străină de natura umană, de realitae”.
Un alt argument în sprijinul distincției dintre intenție și motiv se exprimă în aceea că intenția este întotdeauna aceeași pentru un anumit tip de infracțiune, pe când motivul variază de la un caz la altul. De exemplu, după N.I. Zagorodnikov, intențiile huliganice sunt condiționate de ștrengărie, necuviință, gravă lipsă de respect față de societate, care cel mai adesea se exprimă sub formă de reacție neadecvată a făptuitorului ( cum ar fi, aplicarea violenței în public în legătură cu faptul că victima a refuzat să rpsundă la unele întrebări ale făptuitorului).
Respectiv, trăsăturile intențiilor huliganice în cadrul infracțiunii de huliganism sunt:
trăsături comune pentru toate tipurile și varietățile intențiilor huliganice: ușurința cu care făptuitorul se decide să săvârșească infrracțiunea; reacția neadecvată a făptuitorului în raport cu conduit victimei; făptuitorului îi adduce satisfacție însuși faptul comiterii infracțiunii;
trăsături specifice: lipsa evidentă de respect față de societate și normele morale general – acceptate; conduita făptuitorului reprezintă o provocare manifestă ordinii publice; conduita făptuitorului reprezintă o provocare manifestă ordinii publice; conduita făptuitorului e condiționată de dorința de a se contrapune altor membri ai societății și de a-și demonstra sentimentul de desconsiderare a acesotra. Totodată, remarcăm că aceste trăsturi specifice reprezintă diferența specifică dintre intențiile huliganice private la general și motivul huliganismului.
Infracțiunea de huliganism nu poate fi săvârșită fără motiv, deoarece nu există o conduită umană care să nu fie motivată. Motivul, ca semn obligator al laturii subiective, nu este indicat în textul legii penale, însă aceasta reiese din însăși esența infracțiunii.
Motivul relevă că persoana care săvârșește infracțiunea urmărește și dorește o anumită finalitate. Respectiv, nu putem vorbi despre intenție indirectă în așa caz, ci doar de intenție directă.
Astfel, de exemplu, într-un caz, Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție a decis că acțiunile lui P.A. urmează a fi calificate în baza lit.b) alin.(2) art. 287 Cod Penal. La 09 iunie 2012, ora 00:01, inculpatul Petrașcu Alexandru, împreună cu Crețu Gheorghe și o persoană în privința căreia procesul penal a fost disjuns într-o procedură aparte, toții fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în preajma casei Marianei Onica, din s. Mileștii Noi, raionul Ialoveni, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, din motive huliganice i-au agresat pe Midoni Victor și Munteanu Petru, aplicîndu-le, cu o obrăznicie deosebită, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, provocînd lui Midoni Victor vătămări corporale ușoare, iar lui Munteanu Petru vătămări neînsemnate.
În “scenariul” unui huligan acțiunile ce urmează să le efectueze întotdeauna sunt strict motivate și supuse unui anumit scop. Pe lângă aceasta, motivele huliganice trebuie să fie condiționate de dorința făptuitorului de a se opune celor din jur, de a-și demonstra atitudinea disprețuitoare față de ei. Cu toate că pot exista concomitent un șir de motive, în orice caz motivul sus indicat domină. Scopul huliganismului este unul simplu, dar pentru făptuitor – dorit și anume să supună victima la frică, teamă, să copleșească victima cu obrăznicie grosolană, chiar și pe o clipă, un timp scurt, dar în așa mod s-o supună voinței sale.
Una dintre condițiile esențiale pentru a aplica răspunderea în baza art.287 CP este ca inițiatorul certei să fie chiar făptuitorul, adică el să provoace conflictul pentru a se încăiera cu victima.
Potrivit lit.a) art.1 al Legii privind contracararea activității extremiste, activitatea extremistă se consideră o activitate a asociației obștești sau religioase, a mijlocului de informare în masă sau a unei alte organizații ori a persoanei fizice în vederea planificării, organizării, pregătirii sau înfăptuirii unor acțiuni orientate spre comiterea faptelor de huliganism pe motive de ură sau vrajbă ideologică, politică, rasială, națională sau religioasă, precum și pe motive de ură sau vrajbă față de vreun grup social.
Astfel, atunci când infracțiunea de huliganism are la bază unul dintre motivele enumerate ca fiind subsidiar, ea se va considera că are atât calitatea de infracțiune, cât și calitatea de activitate extremistă.
Subiectul
Subiect al infracțiunii este persoana ce a săvârșit o faptă prejudiciabilă și care, conform Legii Penale, este capabilă să poartă răspundere pentru fapta săvârșită.
Subiect al infracțiunii persoană fizică poate fi atât cetățeni ai RM, cât și cetățeni străini, apatrizi.
Semnele ce caracterizează în general persoana fizică ca subiect al infracțiunii sunt: vârsta cerută de lege și responsabilitatea.
Capacitatea de a percepe pericolul social al faptelor sale și de a aprecia importanța lor social apare la personae fizice nu din momentul nașterii, ci din momentul atingerii unei anumite vârste. Către această vârstă legiuitorul consider că, persoana fizică posedă un anumit bagaj de cunoștințe și o anumită experiență de viață care îi permit să se evidențieze în lumea înconjurătoare și să-și aleagă modul corect de comportare.
Pentru ca o persoană să poată fi subiect al infracțiunii, ea trebuie să fi atins, în momentul comiterii infracțiunii, o anumită limită de vârstă. Or, numai la o anumită vârstă, și nu de la naștere, omul dobândește capacitățile psihice care-i dau posibilitate de a conștientiza acțiunile sale și de a și le putea stăpâni.
Astfel, vârsta optimală de la care survine răspunderea penală este de 16 ani, iar pentru unele infracțiuni concrete expres prevăzute în al. 2 art. 21 CP al RM, vârsta tragerii la răspundere penală este de 14 ani.
Vârsta minimă pentru tragere la răspundere penală astfel este de 14 ani, deoarece, conform practicii judiaicare, s-a stabilit că în majoritatea cazurilor, în care făptuitorii minori nu au atins vârsta de 14 ani săvârșesc faptele fără discernământ. De precizat este faptul că prezența discernământului se prezumă, putând fi înlăturată tot prin efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
În cadrul urmăririi penale și judecării cauzei trebuie să se dovedească vârsta precisă a minorului (ziua, luna, anul nașterii). Această chestiune se soluționează în conformitate cu cerințele legii de procedură penală. Se consideră că persoana a atins vârsta anumită nu în ziua nașterii, ci începând cu ziua următoare. La constatarea vârstei de către expertiza medico-legală ziua nașterii urmează să fie considerată ultima zi a acelui an, care este numit de expert, iar în cazul constatării vârstei prin numărul minimal sau maximal de ani, se deduce din vârsta minimală a acestei persoane presupusă de expertiză (p.6 al HP CSJ nr.37 din 12 noiembrie 1997 Despre practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației în cadrul examinării cauzelor privind infracțiunile săvârșite de minori).
Temeiurile răspunderii penale sunt unice și se aplică în egală măsură față de orice persoană care a împlinit vârsta cerută de lege (art.5 și art.51 CP). Însă vârsta minorului este luată în considerare la individualizarea răspunderii penale și a pedepsei penale. Astfel, persoana în vârstă de până la 18 ani poate fi liberată de răspunderea penală în temeiul prevederilor art.54 CP și în conformitate cu prevederile procedurii penale; săvârșirea infracțiunii de către un minor constituie o circumstanță atenuantă la stabilirea pedepsei (art.76 CP), față de minori nu se aplică detențiunea pe viață (art.71 CP), închisoarea ca pedeapsă față de ei poate fi aplicată pe un termen ce nu depășește 15 ani (art.70) etc.
Alt semn ce caracterizează persoana fizică drept subiect al infracțiunii este responsabilitatea.
În conformitate cu prevederile Codului Penal al RM, responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și capacitatea de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile.
Responsabilitatea presupune doi factori: un factor intelectiv și unul volitiv.
Factorul intelectiv este determinat de capacitatea persoanei de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei. Factorul volitiv constă în capacitatea persoanei de a-și manifesta voința și de a-și dirija acțiunile. Acești doi factori există în mod cumulativ. Însă lipsa unuia dintre aceștia duce la inexistența responsabilității și, deci, la starea de iresponsabilitate.
Între responsabilitate și vinovăție există o strânsă legătură. Responsabilitatea trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei. Dacă lipsește responsabilitatea, nu se mai poate pune problema vinovăției ca semn al infracțiunii, întrucât o persoană iresponsabilă nu poate acționa cu vinovăție (cu intenție sau imprudență). Prin urmare, responsabilitatea este premisa vinovăției.
Trebuie să facem distincție între responsabilitate și răspunderea penală. Responsabilitatea este consecința existenței capacității biopsihice a persoanei de a-și da seama de caracterul prejudiciabil al faptei și de a-și manifesta voința și dirija acțiunile. Răspunderea penală reprezintă o condamnare publică care obligă infractorul să suporte consecințele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită. Numai o persoană responsabilă, care a săvârșit o faptă cu vinovăție, o infracțiune, este supusă răspunderii penale (alin.2 art.51 CP). Astfel, responsabilitatea constituie și o premisă a răspunderii penale.
Respectiv, subiect al infracțiunii prevăzute de alin.(1) art.287 este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. Răspunderea penală pentru comiterea huliganismului agravant (alin.(2) și (3)) survine de la vârsta de 14 ani.
În acest sens, considerăm oportună stabilirea unei astfel vârste minime pentru infracțiunea data și agravantele acesteia.
De precizat este că, infracțiunea de huliganism face parte din categoria infracțiunilor contra ordinii publice, o valoare socială ce se consideră de o deosebită importanță, acestea reprezentând unele dintre acele valori pe care se întemeiază societatea.
Infracțiunile contra ordinii publice reprezintă acele fapte socialmente periculoase, săvârșite cu intenție, care lezează – în mod exclusiv sau principal – relațiile sociale cu privire la ordinea publică.
Tocmai din acest motiv, stabilirea limitei de jos de 16 ani la infracțiunea prevăzută la al. 1 art. 287 CP al RM este una prielnică.
Referindu-ne la agravantele infracțiunii date, legiuitorul a stabilit vârsta minimă de 14 ani și suntem de aceeași opinie, deoarece gradul de perciol social al acestora crește și este mai mare, spre deosebire de varianta – tip prevăzută la al. 1 al acestui articol.
2.3. Analiza circumstanțelor agravante ale infracțiunii de huliganism
Prin circumstanțe agravante se au în vedere anumite împrejurări care, dacă există, reflectă întotdeauna un grad sporit de pericol social al infracțiunii sau o periculozitate mai mare a infractorului.
Fapta de huliganism este incriminată în două variante agravante, prevăzute la art. 287 alin(2) și respectiv alin.(3) CP RM.
În prima sa agravantă fapta se referă la acele cazuri, când infracțiunea este săvârșită:
a) de o persoană care anterior a săvîrșit un act de huliganism;
b) de două sau mai multe persoane.
În cea de-a doua variantă, răspunderea se agravează, dacă această faptă este săvârșită cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.
Alin.(2) lit.a) art.287 CP prevede în calitate de circumstanță calificativă acțiunile huliganice săvârșite de o persoană care anterior a săvîrșit un act de huliganism.
Condițiile aplicării acestei prevederi sunt:
persoana a săvârșit în mod repetat infracțiunea de huliganism;
persoana nu a fost condamnată pentru fapta precedentă și nu a expirat termenul de prescripție.
Pericolul social în acest caz este sporit, deoarece făptuitorul, realizînd că faptele lui anterioare constituie infracțiune, continuie să săvârșească fapte ilegale. El consideră că se va eschiva în continuare de la răspundere penală și în asemenea mod, el nu va suporta consecințele penale pentru acțiunile sale.
În Hotărârea Plenului CSJ a RM nr.4 din 19.06.2006 se susține că, calificarea trebuie făcută numai conform regulilor concursului de infracțiuni, fără invocarea prevederii de la lit.a) alin.(2) art.287 CP, în următoarele cazuri:
1) huliganismul este urmat de o infracțiune omogenă prevăzută de un alt alineat al art.287 CP;
2) huliganismul consumat este urmat de tentativă de huliganism sau pregătire de huliganism ori viceversa;
3) în primul caz persoana este autor al huliganismului, în al doilea caz ea este organizator, instigator sau complice la huliganism ori viceversa.
În cazul în care o persoană a săvîrșit în perioade diferite două sau mai multe infracțiuni, pentru care responsabilitatea este prevăzută de diferite alineate ale articolului 287 CP, răspunderea pentru faptele săvîrșite de făptuitor se va aplica, la fel, în baza alin.(2) lit.a) art. 287 CP, însă, în asemenea cazuri, calificarea definitivă se va efectua în baza alineatului ce prevede o pedeapsă mai gravă, indicîndu-se toate semnele constitutive ale huliganismului.
Huliganismul se consideră săvîrșit de două sau mai multe persoane (lit.b) alin.(2) art.287 CP) atunci cînd:
a) e săvîrșit de doi sau mai mulți coautori;
b) fiecare din participanți a contribuit nemijlocit la realizarea laturii obiective.
Lipsa sau prezența înțelegerii prealabile dintre persoanele care săvîrșesc huliganismul se ia în considerație la individualizarea pedepsei.
Dacă la săvârșirea huliganismului participă și alte persoane în calitate de organizatori, instigatori sau complici, acțiunile lor trebuie calificate conform situației concrete (un autor sau doi și mai mulți), potrivit art.42 și alin.1 art.287. De exemplu, dacă o persoană (instigatorul) a determinat o altă persoană să săvârșească huliganismul, acțiunile autorului trebuie calificate potrivit alin.1) art.287CP, iar acțiunile instigatorului – potrivit art.42 și alin.1) art.287 CP. În cazul în care instigatorul a determinat două persoane la săvârșirea furtului, acțiunile lui trebuie calificate potrivit art.42 și potrivit prevederilor din lit.b) alin.2 art.287, iar acțiunile coautorilor – potrivit alin.2) lit.b) art.287 CP.
Este evident că pericolul social în acest caz este sporit. Elementele ce determină un grad sporit de pericol social al faptei astfel săvârșite sunt, în primul rând, de ordin obiectiv. Potențialul infracțional crește într-o asemenea ipoteză datorită cooperării mai multor persoane la săvârșirea faptei de huliganism și, ca urmare, consumarea infracțiunii, adică producerea urmărilor socialmente periculoase și realizarea scopurilor pe care infractorii și le propun, sunt într-o mai mare măsură posibile. Posibilitățile de autoapărare ale victimei ca și reacția socială de apărare față de huliganismul comis de mai multe persoane sunt diminuate și îngreunate de multe ori. În această lumină, pluralitatea făptuitorilor este de multe ori o treaptă parcursă pe drumul spre infracționalitatea organizată, ca formă extremă de manifestare infracțională. Acestea ar fi unele din considerentele care justifică reținerea împrejurării săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane ca circumstanță agravantă a răspunderii penale.
La aceasta calificare se referă următoarea speță: Gorbatîh Ion în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2011, aproximativ pe la orele 0400 , împreună cu Casian Andrei și Juncu Nicolae, fiind toți trei în stare de ebrietate și aflîndu-se în incinta barului de la etajul I-îi al restaurantului „Miorița” din or. Ungheni au reacționat neadecvat la observația personalului restaurantului și a lui Postolachi Radu, privind achitarea unui pahar care fusese stricat și ca urmare au inițiat un conflict cu ignorarea caracterului public al acțiunilor lor obraznice, aplicînd din intenții huliganice multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste corp cet. Coptu Ivan și Postolachi Radu. 2 În procesul conflictului Juncu Nicolae i-a aplicat cet. Coptu Ivan o lovitură cu o sticlă peste cap, iar Gorbatîh Ion continua să-i aplice lovituri aceluiași Coptu Ivan cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului. Ca urmare, Coptu Ivan s-a smuls din mîinile ultimului, a luat o sticlă goală de bere și în scop de autoapărare i-a aplicat lui Gorbatîh Ion o lovitură cu ea în regiunea capului, iar în acest timp, Casian Andrei îi aplica lovituri cet. Postolachi Radu în timp ce acesta era ținut de către Juncu Nicolae. Acțiunile în cauză au durat aproximativ 5-10 minute în prezența personalului barului.
Conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr.502 din 21.12.2011 și respectiv nr.503 din 21.12.2011, Postolachi Radu s-a ales cu vătămare corporală neînsemnată sub formă de echimoză din regiunea brațului sting, iar Coptu Ivan s-a ales cu vătămare corporală ușoară sub formă de plagă contuză din regiunea capului și plăgi scalpante din regiunea degetelor 2 și 3 a mîinii stingi.
Alin.3 art.287 CP prevede în calitate de circumstanțe calificative săvârșirea acțiunilor huliganice cu aplicarea sau intenția de a aplica arma de foc, diferite cuțite, boxe sau diferite arme albe, precum și alte obiecte, inclusiv cele special adaptate pentru vătămarea integrității corporale la săvîrșirea actelor de huliganism, constituie temei pentru calificarea infracțiunii în baza alin.(3) art.287 CP nu numai în acele cazuri în care vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau intenționează să cauzeze vătămări corporale, dar și atunci cînd utilizarea obiectelor menționate în procesul actelor huliganice creează un pericol real pentru viața și sănătatea cetățenilor.
Agravarea răspunderii penale, consemnate la alin.(3) art.287 CP RM, este condiționată de calitatea agravantă a mijloacelor de săvârșire a infracțiunilor: 1) armă; 2) alte obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
Conform alin (1) art.129 CP RM “Prin arme se înțeleg instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale.”. O dispoziție legală asemănătoară se conține în art.2 al Legii privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă, intrată în vigoare la 26.10.2013. De aici, arma semnifică obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un plumb, un glonț ori un alt proiectil sau o substanță nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare, pot fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin intermediul unor alți agenți propulsori, în măsura în care se regăsește în una din categoriile prevăzute la anexa nr. 1 al prezentei legi. Excepție constituie armele care nu sunt utilizabile în vederea vătămării integrității corporale sau a sănătății, cum ar fi arma dezactivată, armă de panoplie, arma inutilizabilă, etc.
Din motiv că legiuitorul nu a stabilit nici o limitare a tipurilor de arme ce pot fi aplicate la comiterea infracțiunii de huliganism, oricare din tipurile de arme specificate în legea sus-menționată pot fi aplicate la comiterea infracțiunii date. Important este ca arma să fie utilizabilă întru vătămării integrității corporale sau a sănătății.
Potrivit aceleași legi, prin armă de foc înțelegem armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale ori a materialului din care este confecționat, poate fi transformat în acest scop. La acestea sunt atribuite pistoalele, mitralierele, pistoalele- automate. Nu fac parte din această categorie armele pneumatice, pistoalele de semnalizare, de start, de construcție, cu gaze, substanțele explozive, luând în vedere că nu posedă asemenea caracteristici și au o altă predestinație. Oricum, aplicarea în cazul actelor huliganice a armei cu gaze sau pneumatice trebuie calificate potrivit art.287 alin.3 C.P. al R.M., dar în baza altor semne decât arma de foc.
Noțiunea de armă albă o găsim la fel în Legea nr.130 – obiect sau dispozitiv care poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baioneta, sabia, spada, floreta, cuțitul, arbaleta și arcul.
În sens juridic pot fi orice obiecte, instrumente, scule, piese, dispozitive etc, cu care se poate tăia sau perfora o ființă vie: pumnale, cuțite finlandeze, baionete, săbii, stilete, măciuci etc.
Autorul N. Korjanskii atribuie la categoria armelor albe boxele, baionetele, pumnalele, săbiile-baionete și alte obiecte, destinate anume pentru nimicirea țintelor vii și neavând o altă destinație uzuală. Punerea lor în aplicare se face cu ajutorul forței fizice a omului în contact nemijlocit cu obiectul atentării.
Legiuitorul autohton separă cuțitele și boxele din rândul armelor albe, considerând, precum unii autori ruși, că acestea pot fi aplicate fără a avea calitatea specifică unei arme albe.
Boxele constituie acele arme albe, alcătuite dintr-o placă din metal cu găuri pentru degete și cu o creastă de sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul închis.
Ceea ce ține de cuțite, nu oricare însă poate fi considerat armă albă. Un exemplu ar fi pumnalul, care face parte din categoria armelor albe și reprezintă o armă cu mîna scurtă, cu două tăișuri și cu vârful ascuțit. Însă cuțitul, în sensul comun al cuvântului – “instrumentul de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelir, etc.”, nu poate fi considerat armă albă.
Din interpretarea sensului legii penale se constată că cuțitele aplicate sau care se încearcă a fi aplicate în procesul actelor huliganice pentru cauzarea unor vătămări integrității corporale sau a sănătății persoanei, nu are importanță dacă constituie sau nu arme albe din punct de vedere juridic.
Această apreciere este determinată de faptul că de multe ori în practică sunt aplicate la săvârșirea actelor huliganice diferite cuțite, care nu constituie arme albe. Urmărind sensul legii penale observăm că, din punct de vedere obiectiv, pericolul social al aplicării armei la comiterea actelor huliganice nu depinde de lungimea lamei, capacitatea de utilizare și altor calități tehnice, ceea ce constituie semne calitative de apreciere a cuțitului ca armă albă. Așadar, apliacrea sau încercarea de aplicare a oricăror tipuri de cuțite în cadrul actelor huliganice oferă temei pentru calificarea faptei în baza alin.(3) art.287 C.P. al R.M.
O formă alternativă de realizare a huliganismului agravat prevăzut de alin.(3) art.287 CP RM o constituie săvârșirea acțiunilor prevăzute la alineatele 1 și 2 cu utilizarea unor obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
Prin obiecte special adaptate pentru provocarea leziunilor corporale trebuie înțelese obiectele din lumea materială, care au fost adaptate (adică au fost supuse unei prelucrări speciale) de către vinovat realizarea scopului indicat, precum și obiectele, care deși nu au fost supuse unei adaptări speciale, dar au fost pregătite special și se aflau în timpul realizării întențiior huliganice la vinovat.
Ca obiecte special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății ar putea fi considerate petardele, pocnitorile, alte asemenea obiecte, care au fost reutilate artisanal pentru a le fi sporită forța de vulnerare.
Astfel, pot fi deosebite patru tipuri de asemenea obiecte:
obiectele care nu sunt destinate după construcție pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, însă care comportă pericol pentru aceste valori sociale, datorită calităților vulnerante ce sunt specific acestor obiecte în anumite circumstanțe (cioburi dintr-o sticlă spartă, bucăți don mobile sfărâmată, ștachete smulse din gard, armătură metalică ascuțită la vârf, etc.);
obiectele care sunt destinate după construcție pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, însă nu îndeplinesc toate rigorile pentru a fi considerate arme, care comport pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei, datorită calităților vulnerante ce sunt specific acestor obiecte în anumite circumstanțe (de exemplu, armele de foc dezactivate, de panoplie, de recuzită, inutilizabile, etc., pe care făptuitorul le folosește, de exemplu, pentru a-i aplica victimei o lovitură în cap);
obiectele destinate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății (de exemplu, bastonul de cauciuc, grenadă, etc.);
armele, în cazul în care făptuitorul utilizează calitățile vulnerante ”neconstructive” ale acestora, care comportă pericol pentru integritatea corporală sau sănătatea victimei ( de exemplu, aplicarea loviturii cu patul puștii sau cu mânerul armei albe).
Însă practica judiciară a Republicii Moldova ne concretizează că, în conformitate cu legea, la obiectele care servesc drept temei pentru calificarea acțiunilor huliganice în baza alin.(3) art.287 CP al RM se referă toate obiectele pe care le-a avut și le-a folosit vinovatul la săvârșirea acțiunilor huliganice, inclusiv și acelea care au fost adunate la locul infracțiunii.
Astfel, între persoanele ce participă la infracțiune poate exista nu doar înțelegere prealabilă, ci și o înțelegere spontană. În asemenea caz, dacă persoanele participante la săvârșirea infracțiunii de huliganism nu cunoșteau în prealabil despre prezența la una din ele a mijloacelor de săvârșire a infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.287 CP RM, dar, aflând despre aceasta în timpul aplicării lor, continue să coopereze cu persoana care le aplică, acțiunile tuturor participanților urmează a fi calificate conform ali.(3) art.287 CP RM.
În literatura de specialitate se consideră această opinie fundamentată științific din următoarele considerente: până la consumarea infracțiunii de huliganism, intenția persoanelor participante continuă să fie unică. Caracterul unic al intenției nu suferă schimbări atunci când, în procesul executării infracțiunii de huliganism, persoanele neinițiate în prealabil află despre prezența mijloacele de săvârșire a infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.287 CP RM. Deoarece nu refuză să coopereze cu persoana care aplică aceste mijloace, ajungem la concluzia că intenția lor inițială de a săvârși infracțiunea prevăzută la lit.b) alin.(2) art.287 CP RM – huliganismul săvârșit de două sau mai multe persoane – suferă o transformare. În continuare, ea devine inteție supravenită de a săvârși infracțiunea prevăzută la alin.(3) art.287 CP RM. Intenția infracțională suferă anume transformare, și nu schimbare. Tocmai de aceea își păstrează caracterul unic în raport cu toate persoanele participante la infracțiunea de huliganism.
Cu toate acestea, acțiunile huliganice, exprimate prin demonstrarea obiectelor indicate, dar nelegate de aplicarea lor, nu pot fi calificate în baza alin.(3) art.218 CP.
Dacă, în timpul săvîrșirii huliganismului, unul dintre participanți aplică sau încearcă să aplice arma de foc, cuțitele, boxele sau alte arme albe, precum și obiectele special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății, fără știrea celorlalți participanți, atunci răspunderea conform alin.(3) art.287 CP o poartă numai persoana care a comis excesul de autor.
Astfel, putem observa că drept exces de autor trebuie considerată nu numai săvârșirea de către autor a unei infracțiuni care nu este cuprinsă de intenția altor persoane participante la infracțiune. Ca exces de autor trebuie cosiderată și săvârșirea de către autor a unor acțiuni care nu sunt cuprinse de intenția altor persoane participante, însă în contextual infracțiunii comise în comun. În această situație se atestă nu excesul cantitativ de autor ( când una din persoanele participante la infracțiune săvârșește un număr mai mare de infracțiuni), dar excesul calitativ de autor ( când una din persoanele participante la infracțiune săvârșește aceeași infracțiune, dar într-o formă mai gravă).
Aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a cuțitelor, boxelor sau a altor arme albe precum și a obiectelor special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății în cazul unor acte huliganice este recunoscută o asemenea utilizare, prin care vinovatul cu ajutorul lor cauzează sau încearcă de a cauza leziuni corporale ori crează pericol pentru viața și sănătatea persoanei.
Deci, ca temei pentru calificarea infracțiunii în baza alin. 3 art. 287 C.P. al R.M. servește doar aplicarea sau tentativa de aplicare de către vinovat a armei sau a altor obiecte special adaptate pentru cauzarea leziunilor corporale victimei. Dacă însă arma sau alte obiecte au fost folosite pentru alte scopuri, atunci cele săvârșite nu trebuie calificate în baza acestui alineat.
Prin aplicare trebuie de subînțeles folosirea calităților distructive ale armei sau ale altor obiecte, prin realizarea cărora vinovatul crează un pericol real pentru sănătatea oamenilor sau de fapt cauzează daune în procesul huliganismului.
Din cele menționate rezultă că aplicarea sau încercarea de a aplica mijloace de săvârșire a infracțiunii, prevăzute la alin. (3) art.287 CP RM, presupune oricare din următoarele ipoteze:
cauzarea vătămării integrității corporale sau a sănătății;
încercarea cauzării vătămării integrității corporale sau a sănătății;
crearea unui pericol real pentru viață și sănătate.
În calitate de exemple de aplicare a armei sau a obiectelor aplicate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății pot servi următoarele situații:
efectuarea unei împușcături asupra țintei;
lovirea victimei cu armă albă;
aplicarea directă a armei de autoapărare;
demonstrarea armei în scopul înfricoșării;
sprijinirea cuțitului de gâtul victimei;
agitarea pumnului cu boxul îmbrăcat;
tragerea focului de armă pe deasupra capului victimei sau în imediata apropiere de picioarele victimei, etc.
De asemenea, calificarea conform alin.(3) art.287 CP RM se face și atunci când făptuitorul a încercat să aplice arma sau obiectele aplicate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății. În astfel de cazuri, făptuitorul nu reușește să aplice obiectele nominalizate mai sus, din cauze independente de voința lui, deși creează un pericol real pentru integritatea corporală sau a sănătății victimei.
În pct. 2 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Federației Ruse ”Cu privire la practica judiciară în cauzele referitoare la huliganism și alte infracțiuni săvârșite din motive huliganice”, nr.45 din 15.11.2007, prin ”aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme” se înțeleg acțiunile intenționate, îndreptate spre utilizarea obiectelor arătate la influențarea fizică sau psihică asupra victimei, ori alte acțiuni care denotă intenția de a aplica violența cu ajutorul armei sau a altor obiecte folosite în calitate de arme”.
Este clar că noțiunile ” influențare psihică” și ”alte acțiuni care denotă intenția de a aplica violența”, utilizate în această hotărâre, exemplifică într-un fel ipotezele specificate mai sus, la lit.b și c: încercarea cauzării vătămării integrității corporale sau a sănătății; crearea unui pericol real pentru viață și sănătate.
Ținem să aducem în calitate de exemplu următoarea speță:
De către organul de urmărire penală Țariov Igor a fost pus sub învinuire pentru faptul că, la 25 octombrie 2010, aproximativ la ora 00.30, fiind în loc public, lîngă barul „Moisei” din s.Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, fără motive, din intenții huliganice, s-a exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa cet.V.Pașcan și a persoanelor prezente, încălcînd grosolan ordinea publică, cu o obrăznicie deosebită, însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței cet.V.Pașcan, care curma actele huliganice ale acestuia, amenințîndu-l cu moartea, punîndu-i în regiunea capului un pistol de model „SCHMEISSER”, apăsînd de două ori pe trăgaci. Apoi, prelungind acțiunile sale huliganice, a scos din automobil o bîtă, cu care l-a amenințat pe V.Pașcan și alte persoane cu aplicarea violenței, însă aceste acțiuni au fost curmate de D.Țariov.
Concluzionând cele expuse în prezentul capitol, ținem să menționăm anumite aspecte ale elementelor componenței de infracțiuni prevăzute la art.287 CP RM.
Astfel, această infracțiune are un obiect juridic special complex, excepție fiind ipoteza săvârșirii acestei infracțiuni prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. În asemenea caz, vom fi în prezența unui obiect juridic special ce are un caracter simplu.
Victima infracțiunii de huliganism este considerată doar în cazul opunerii de rezistență violentă și respectiv doar reprezentantul autorităților sau o altă persoană, care suprimă actele huliganice, în cazul opunerii de rezistență violentă.
Latura obiectivă a componenței date de infracțiuni se exprimă doar prin acțiune, săvârșirea faptei prin inacțiune fiind imposibilă.
Cu toate că în literatura de specialitate găsim opinii că latura subiectivă a infracțiunii de huliganism poate fi exprimată atât prin intenție directă, cât și prin intenție indirectă, specificăm că aceasta poate fi exprimată numai prin intenție directă.
În acest sens, motivele sunt de natură huliganică. De asemenea, alături de acestea, pot coexista, în subsidiar, alte motive de ură, politică, rasială, națională sau religioasă, ori de ură sau vrajbă față de un grup social.
În cazul circumstanțelor agravante este cazul să menționăm anumite aspecte. Astfel, în cazul în care infracțiunea de huliganism a fost săvârșită de o persoană care anterior a săvârșit un act de huliganism, condițiile aplicării acestei prevederi sunt:
persoana a săvârșit în mod repetat infracțiunea de huliganism;
persoana nu a fost condamnată pentru fapta precedentă și nu a expirat termenul de prescripție.
Huliganismul se consideră săvîrșit de două sau mai multe persoane (lit.b) alin.(2) art.287 CP) atunci cînd:
e săvîrșit de doi sau mai mulți coautori;
fiecare din participanți a contribuit nemijlocit la realizarea laturii obiective.
Astfel, între persoanele ce participă la infracțiune poate exista nu doar înțelegere prealabilă, ci și o înțelegere spontană. În asemenea caz, dacă persoanele participante la săvârșirea infracțiunii de huliganism nu cunoșteau în prealabil despre prezența la una din ele a mijloacelor de săvârșire a infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.287 CP RM, dar, aflând despre aceasta în timpul aplicării lor, continue să coopereze cu persoana care le aplică, acțiunile tuturor participanților urmează a fi calificate conform ali.(3) art.287 CP RM.
III. DELIMITAREA HULIGANISMULUI DE ALTE FAPTE PENALE ȘI NEPENALE
3.1. Delimitarea faptei de huliganism de contravenția huliganism nu prea grav
În acest capitol, viziunea noastră este axată pe delimitarea infracțiunii de huliganism (art.287 CP RM) de faptele penale și nepenale adiacente. Datorita defecțiunilor tehnico – legislative ale art.287 CP RM, unui practician nu întotdeauna îi va fi cu putință să efectueze corect respectiva delimitare. În vederea clarificării exacte a sensului și semnificației voinței legiuitorului, obiectivizate în cadrul art.287 CP RM, în cele ce urmează vom încerca să identificăm criterii transparente și fundamentate științific de delimitare a infracțiunii de huliganism de fapte nepenale.
Inițial vom efectua delimitarea infracțiunii de huliganism, prevăzută la art.287 Capitolul XIII CP RM, de contravenția de huliganism nu prea grav – art.354 Capitolul XIX Codul Contravențional al RM. Deci, în Codul Contravențional al RM este prevăzut că „Huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, se sancționează cu amendă de la 10 la 50 de unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 20 la 60 de ore”.
Pentru aceasta vom analiza faptele date din punct de vedere obiectiv și subiectiv, determinând astfel asemănările și deosebirile esențiale dintre acestea.
Asemănările între aceste două fapte sunt următoarele:
Inițial vom atrage atenția la unul dintre elementele obiective ale acestor fapte și anume la obiectul juridic generic care în contextul infracțiunilor de huliganism și a contravenției de huliganism nu prea grav reprezintă relațiile sociale cu privire la ordinea publică.
Important este să specificăm că locul faptelor menționate se referă la săvârșirea faptei în public, dar nu neapărat în loc public(adică să fie intenția ca fapta să fie auzită sau văzută). Conform lit.c) și e) art.131 CP RM, fapta se consideră a fi săvârșită în public și atunci când este comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
Fapta săvârșită în public este fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dpdea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului, dacă în momentul săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane; într-un loc inaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau vazută de două sau mai multe persoane; într-o adunare sau reunine de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate cu caracter familial, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante: prin orice mijloace recurgînd la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
În cazul în care facem referire la elementele subiective ale componenței faptelor, atunci ținem să menționăm că latura subiectivă se exprimă prin intenție directă.
Pe de altă parte, motivul acestor două fapte la fel este asemănător – motivul huliganic.
O altă asemănare se referă la subiectul săvârșirii faptelor, care în cazul nostru este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii faptei a atins vârsta de 16 ani.(atât la contravenție, cât și la infracțiunea prevăzută la alin.(1) art.287 CP RM.
Urmează să depistăm deosebirile:
Ceea ce ține de infracțiunea de huliganism, obiectul juridic special al acesteia este cu caracter simplu – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii de huliganism(în cazul în care infracțiunea s-a comis prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită); iar obiectul juridic special are un caracter complex, atunci când fapta este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice. Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism, pe când obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei. Pe când, referitor la contravenția de huliganism nu prea grav, țin să menționez că obiectul nemijlocit principal reprezintă relațiile sociale cu privire la cinstea, demnitatea sau onoarea persoanei fizice aflate în loc public, iar obiectul nemijlocit secundar – ordinea publică.
Aici trebuie să specificăm și ceea ce se referă la obiectul material al faptelor date. Respectiv obiectul material al infracțiunii de huliganism este corpul persoanei sau bunurile mobile ori immobile, iar la contravenția de huliganism – doar bunurile mobile ori immobile.
Victima infracțiunii de huliganism este reprezentantul autorităților sau o altă persoană, care suprimă actele huliganice, iar în cazul contravenției – orice persoană care a fost acostată în mod jignitor într-un loc public.
O altă deosebire ce vizează aceste două fapte este că la infracțiunea prevăzută de art.287 CP RM, latura obiectivă reprezintă fapta prejudiciabilă exprimată în acele acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; pe când la art.354 CC, latura obiectivă – acțiunea de acostare jignitoare a persoanei fizice aflate în locurile publice. Astfel, acțiunilele care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie se deosebesc de contravenția de huliganism prin faptul că ,acțiunile respective trebuie să producă o rezonanță social considerabilă, revoltând la maxim opinia public, tulburând pentru mult timp buna desfășurare a relațiilor interumane.
Nu în ultim rând menționăm că, în cazul infracțiunii de huliganism, subiectul este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani( în cazul huliganismului agravant – alin.(2) și (3)).
Astfel, legislația în vigoare expres prevede că la delimitarea infracțiunii de huliganism de huliganismul nu prea grav, prevăzut de Codul Contravențional, este necesar ca infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale – încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente – acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor, amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.
În consecință, dacă făptuitorul nu se limitează doar la acostarea jignitoare în locurile publice a persoanei fizice, alte acțiuni similar ce încalcă normele morale, tulbură ordinea public și liniștea persoanei fizice; tulburarea liniștii în timpul nopții, de la ora 22 până la ora 7, inclusiv prin cântare cu voce ridicată, semnalizare acustică, folosire cu intensitate auditivă a aparatajului audiovisual în locuințe sau în locuri publice, alte acțiuni similar; tragerea din armă de foc în locrui publice, în locuri nerezervate pentru tragere, în locuri rezervate, dar cu încălcarea modului stabilit, dar pe lângă una dintre aceste modalități făptuitorul mai recurge la aplicarea violenței, la amenințarea cu aplicarea violenței sau la opunerea de rezistență violent reprezentanților autoritățilot sau altor persoane care curmă actele huliganice, acțiunile acestuia vor fi calificate în baza art.287 CP. În asemenea caz, fapta pe care o comite făptuitorul depășește gradul de pericol social al unei contravenții și atinge gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În cazul următor, contraveienta a fost recunoscută vinovată în săvârșirea contravenției prevăzute de art.354 al Codului contravențional al RM și a fost sancționată cu muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 30 de ore: La data de 26.04.2012 în jurul orei 19:00 în s.Logănești, r.Hîncești cet. Romașco Valentina fiind în stare de ebrietate pe strada centrală a satului a numit-o cu cuvinte necenzurate pe cet. Zbereanu Elena, astfel a comis un huliganism nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice precum și alte acțiuni similar ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice, prin ce a comis contravenție administrativă prevăzută de art. 354 CC al RM.
3.2. Delimitarea huliganismului de fapte adiacente
Urmează să efectuăm o delimitare dintre infracțiunea prevăzută de art.287 CP – huliganism și cea prevăzută de art.152 CP – vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății.
Astfel, asemănările dintre aceste două fapte infracționale sunt, după cum urmează:
O primă asemănare depistată în aceste sens ține de unul dintre elementele obiective ale componenței de infracțiuni și anume obiect material în ambele cazuri reprezintă corpul persoanei.
Urmează să ne referim la latura subiectivă a infracțiunii de huliganism și a vătămării intenționate medii a integrității corporale sau a sănătății, care în ambele cazuri se exprimă prin intenție directă.
Respectiv, subiectul este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 sau 16 ani, vârsta fiind stabilită în dependență de graviditatea săvârșirii infracțiunii: art.287 CP alin.(1) – 16 ani; alin.(2) și (3) – 14 ani; art.152 CP – alin.(1) – 16 ani; alin.(2) – 14 ani.
Cu referire la deosebirile dintre înfracțiunea de huliganism și vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, atenționăm:
Obiectul juridic generic al infracțiunii de huliganism reprezintă relațiile sociale cu privire la ordinea publică, iar la art.152 CP – relațiile sociale cu privire la viața și sănătatea persoanei.
Altă deosebire ce ține de obiectul infracțiunii, ca element al componenței de infracțiuni este că, infracțiunea prevăzută la art.287 CP are obiectul juridic special cu caracter simplu – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii de huliganism(în cazul în care infracțiunea s-a comis prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită) și un obiectul juridic special cu caracter complex (atunci când fapta este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice). Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism, pe când obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică(morală) a persoanei. La cealaltă infracțiune, obiectul juridic special reprezintă relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.
În cadrul asemănărilor am menționat obiectul material al acestor două fapte. Însă, pe lângă corpul persoanei, ca obiect material la ambele infracțiuni, la acea de huliganism mai persistă și bunurile mobile sau imobile.
Victima infracțiunii de huliganism este reprezentantul autorităților sau o altă persoană, care suprimă actele huliganice, iar a vătămarii intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății – orice persoană fizică, care a suferit urmările prejudiciabile în urma infracțiunii date.
Latura obiectivă la art.287 CP RM constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acele acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită; iar la art.152 CP:
1) fapta prejudiciabilă (acțiunea sau inacțiunea de cauzare a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății;
2) urmările prejudiciabile (vătămarea medie a integrității corporale sau a sănătății: dereglarea îndelungată a sănătății, pierderea considerabilă și stabilă a mai puțin de 1/3 din capacitatea de muncă);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracțiunii de vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, în afară de intenție directă, se mai caracterizează și prin intenție indirectă.
Tot aici, vom face referire la acea deosebire ce ține de motivul infracțiunilor dat. Astfel, motivul infracțiunii de huliganism este unul huliganic și care este de bază, iar subsidiar pot coexista: ură sau vrajbă ideologică, politică, rasială, națională sau religioasă, ori de ură sau vrajbă față de vreun grup social, pe când motivele celeilalte infracțiuni sunt de răzbunare, gelozie, invidie, ură, huliganice, etc.
Este important să menționăm acea deosebire ce vizează modalitățile componenței de infracțiuni. Respectiv, infracțiunea de huliganism este formală – se consumă din momentul realizării acțiunilor care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice; iar cea prevăzută de art.152 CP – materială – se consumă din momentul survenirii vătămării medii a interității corporale sau a sănătății.
Pentru o înțelegere mai clară a infracțiunii de huliganism, este nevoie să efectuăm și delimitări de alte infracțiuni.
O altă infracțiune cu care considerăm necesar să facem delimitarea este cea prevăzută de art. 285 CP al RM și anume “Dezordini de masă”.
Asemănările dintre aceste două sunt următoarele:
O primă asemănare dintre infracțiunea de huliganism și cea de dezordini în masă ține de obiectul material, care la ambele infracțiuni reprezintă corpul persoanei sau bunurile mobile ori imobile;
Victima ambelor infracțiuni este reprezentantul autorităților în ipoteza opunerii de rezistență violentă.
A treia asemănare la care ne vom referi este latura subiectivă a faptelor date, care se exprimă prin intenție directă.
Următoarea asemănare care ținem să menționăm vizează subiectul infracțiunilor și este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani, cu excepția variantei – tip a infracțiunii de huliganism prevăzute la alin.(1).
O ultimă asemănare, dar nu în ultim rând, se referă la modalitățile componenței de infracțiuni. Aici ambele sunt infracțiuni formale.
Dar, între cele două infracțiuni confruntate există și deosebiri:
Obiectul juridic generic al infracțiunii de dezordini în masă – relațiile sociale cu privire la securitatea publică, iar al infracțiunii de huliganism – relațiile sociale cu privire la ordinea publică.
Obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la art. 285 – alin.(1) obiect juridic special reprezintă relațiile sociale cu privire la neadmiterea organizării sau conducerii unor dezordini în masă; alin.(2) – Obiect juridic complex:obiectul juridic principal: relațiile sociale cu privire la neadmiterea participării active la dezordinile în masă, iar cel secundar: relațiile sociale cu privire la una din umătoarele valori(integritatea corporală sau sănătatea persoanei; substanța, integritatea sau potențialul de utilizare a bunurilor); alin.(3) Obiect juridic special – relațiile sociale cu privire la prevenirea adresării chemărilor la nesupunere violentă active crențelor legitime ale reprezentanților autorităților sau la dezordini în masă, ori la săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor. Ceea ce ține de infracțiunea de huliganism, obiectul juridic special al acesteia este cu caracter simplu – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii de huliganism(în cazul în care infracțiunea s-a comis prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită); iar obiectul juridic special are un caracter complex, atunci când fapta este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice. Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism, pe când obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Atunci când am stabilit asemănările dintre infracțiunea de huliganism și dezordini în masă, ne-am stabilit cine poate fi victim acestor fapte. Însă tot aici există și o distingere. Respectiv, altă deosebire ține de victima infracțiunii de huliganism poate fi și altă persoană care suprimă actele huliganice.
În cazul dezordinilor în masa , latura obiectivă constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de organizare sau conducere, participare activă la dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor, de pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, de aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă reprezentanților autorităților ori acțiunea de adresare a chemărilor la nesupunere violentă activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților sau la dezordini în masă, ori la săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor; pe când latura obiectivă la art.287 CP – fapta prejudiciabilă exprimată în acele acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită;
Pericolul social sporit al infracțiunii specificate la art.285 CP al RM se exprimă în fapul că la săvârșirea dezordinilor în masa sunt atrași mase de oameni, pe când la huliganism se exprimă în faptul că se atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori, conduce la sîvârșirea altor infracțiuni mai grave;
Alte deosebire se referă la momentul consumării infracțiunilor: cea prevăzută la art. 285 CP al RM se consumă din momentul organizării sau conducerii, participării active la dezordini în masă, însoțite de aplicarea violenței împotriva persoanelor, de pogromuri, incendieri, distrugeri de bunuri, de aplicarea armei de foc sau a altor obiecte utilizate în calitate de armă reprezentanților autorităților ori din momentul adresării a chemărilor la nesupunere violentă activă cerințelor legitime ale reprezentanților autorităților sau la dezordini în masă, ori la săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor, iar momentul consumării infracțiunii de huliganism este momentul realizării acțiunilor care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice.
Motivele infracțiunii specificate la art. 285 sunt cele ce țin de năzuința de dezaprobare sau neacceptare a politicii promovate de autoritățile publice centrale sau locale ori despre năzuința de dezaprobare a unor evenimente care nu țin de domeniul politicului( de exemplu, înfrângerea echipei de fotbal naționale sau locale), iar cele ale huliganismului – motivele huliganice fiind de bază, iar subsidiar pot coexista: ură sau vrajbă ideologică, politică, rasială, națională sau religioasă, ori de ură sau vrajbă față de vreun grup social.
În contextual laturii subiective, L.S. Aistova susține că, în ipoteza dezordinilor de masă, făptuitorii țin să demonstreze dezaprobarea sau neacceptarea politicii promovate de autoritățile publice central sau locale; în cazul huliganismului făptuitorii doresc să demonstreze vădita lipsă de respect față de societate, precum și neagrearea normelor etice general acceptate.
Ne-am referit mai sus la faptul cine poate fi subiect în cadrul acestor două fapte penale. Însă menționăm că, subiectul infracțiunii de huliganism la variant – tip prevăzută de al.(1) este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.
În esență, dezordinile în masă reprezintă acțiunile unor mase de oameni, folosite de persoanele interesate de atingerea scopurilor lor, luând în considerație psihologia mulțimii și canalizând conduit stihinică a acesteia în direcția dorită. În cazul dezordinilor în masă, pe teritoriul afectat se distrug sau se deteriorează bunuri, se comit atacuri asupra persoanelor, se paralizează funcționarea arganelor puterii publice, se blochează activitatea transportului. Cu alte cuvinte, dimensiunile celor săvârșite este ceea ce deosebește dezordinile în masă de huliganismul săvârșit de 2 sau mai multe personae. Spre deosebire de dezordinile în masă, huliganismul nu poate fi săvârșit de câteva zexi, sute sau chiar mii de personae. Aceasta deși dezordinile în masă se pot dezvolta dintr-un act de huliganism, act care atrage pe parcur tot mai mulți participanți, până când – cantitativ, dar și calitativ – se traversează linia de demarcare dintre huliganism și dezordinile în masă.
Este mai dificil a delimita dezordinile în masă de acele cazuri de huliganism care presupun distrugerea sau deteriorarea bunurilor. Din dispoziția de la alin.(1) ar. 285 CP al RM reiese că, de cele mai multe ori, distrugerea sau deteriorarea bunurilor îmbracă forme specific în timpul dezordinilor în masă: pogromuri, incendieri sau alte acțiuni asemănătoare. Reiese că, spre deosebire de huliganism, dezordinile în masă presupun o mai mare probabilitate că vor fi aplicate mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor personae ( de exemplu, substanțe inflamabile, încărcături explosive, mijloace de transport utilizate pe post de spărgătoare de bariere instalate de forțele de ordine etc.).
O altă delimitare se va referi la infracțiunea prevăzută la art.286 CP al RM “Acțiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor ”.
În doctrina penală se atrage de mult timp atenția asupra necesității delimitării acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor de infracțiunea de huliganism. Necesitatea este condiționată de faptul că ordinea publică este o valoare socială care este protejată și în condițiile nstituțiilor penitenciare.
M.F. Kostiuk afirmă că prin ”ordine publică în cadrul instituției penitenciare” se înțeleg relațiile sociale reglementate de ormele dreptului execuțional penal și de alte norme, asigurând ordinea, securitatea și inviolabilitatea persoanei și a patrimoniului, precum și activitatea normală a instituției penitenciare. Astfel:
Asemănările ipotezelor specificate vor fi următoarele:
Obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Prima asemănare ce trebuie observată se referă la obiectul material și anume că în cadrul ambelor infracțiuni acesta reprezintă corpul persoanei.
După cum urmează, latura obiectivă în ambele cazuri se exprimă în acțiune.
Tot aici, violența sau amenințarea cu violența poate să reprezinte latura obiectivă atât a infracțiunii de huliganism, cât și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor.
Cu referire la alt element al componenței de infracțiuni, latura subiectivă a infracțiunii de huliganism și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor se exprimă prin intenție directă.
Respectiv, intențiile huliganice pot determina atât săvârșirea infracțiunii de huliganism, cât și a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor.
După criteriul modalităților componenței de infracțiuni, sesizăm asemănarea ce ține de faptul că, ambele infracțiuni sunt formale, pentru consumarea lor, deci, nu este obligator survenirea unor urmări prejudiciabile.
Pe lângă asemănări, sunt și un șir de deosebiri:
Deși fac parte din același grup de infracțiuni, obiectul juridic generic al acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor – relațiile sociale cu privire la securitatea publică, iar al infracțiunii de huliganism – relațiile sociale cu privire la ordinea publică.
Obiectul juridic special al primei infracțiuni specificate are un caracter multiplu: cel principal este format din relațiile sociale cu privire la executarea pedepsei cu închisoare, în legătură cu activitatea executional penală a subiecților care aduc la realizare actul procedural al instanței de judecată, prin care se stabilește pedeapsa; iar obiectul juridic secundar – relațiile sociale cu privire la libertatea psihică (morală), integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Ceea ce ține de infracțiunea de huliganism, obiectul juridic special al acesteia este cu caracter simplu – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii de huliganism(în cazul în care infracțiunea s-a comis prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită); iar obiectul juridic special are un caracter complex, atunci când fapta este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice. Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism.
O dată ce noi, la categoria asemănărilor, am specificat obiectul material al infracțiunii, este necesar de a menționa că la infracțiunea de huliganism, pe lângă corpul persoanei, mai pot fi bunurile mobile ori immobile.
Victima infracțiunii prevăzute la art. 286 CP al RM are una din următoarele calități speciale:
a) condamnat pornit pe calea corectării;
b) reprezentant al administrației instituției penitenciare. De specificat că, nu au calitatea de victimă alte persoane private legal de libertate ( de exemplu, persoanele supuse arestului preventiv); pe când la infracțiunea de huliganism victimă poate fi doar reprezentantul autorităților în ipoteza opunerii de rezistență violentă sau altă persoană care suprimă actele huliganice, adică nu necesită o calitate specială.
Înfracțiunea prevăzută la art.286 CP al RM nu cunoaște circumstanțele agravante specificate la alin.(2) art.287 CP al RM.
O altă referire la elementele obiective ale componenței de infracțiuni ține de latura obiectivă a acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor poate fi săvârșită sub următoarele modalități normative ale acțiunii:
Terorizarea condamnaților porniți pe calea corectării;
Săvârșirea atacurilor violente asurpa administrației;
Organizarea de grupuri criminale ( în scopul terorizării condamnaților porniți pe calea corectării sau săvârșirii atacurilor violente asurpa administrației);
Participarea active la grupurile criminale (constituite în scopul în scopul terorizării condamnaților porniți pe calea corectării sau săvârșirii atacurilor violente asurpa administrației).
Dacă violența are un grad de intesitate mai mare decât:
Vătămarea intenționată medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății;
Violența care nu a cauzat astfel de urmări prejudiciabile; însă, la momentul aplicării ei, a prezentat pericol real pentru viață și sănătate;
Cauzarea unor leziuni corporale în lipsa prejudiciului adus sănătății,
atunci art.286 CP al RM este inaplicabil.
Respectiv, în cazul infracțiunii de huliganism, latura obiectivă constă din fapta prejudiciabilă ce se exprimă în acele acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, ori în acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
O altă deosebire se referă la locul săvîrșirii acțiunilor care dezorganizează activitatea penitenciarelor: instituția penitenciară, în afara penitenciarului ( în cazul atrenării condamnaților care își execute pedeapsa cu închisoare la munci în afara penitenciarului; dacă condamnatul beneficiază de dreptul de a locui împreună cu familia într-un spațiu locative separate în apropierea penitenciarului), mijloacele de transport utilizate pentru deplasarea condamnaților; pe când la infracțiunea de huliganism, locul săvărșirii infracțiunii se consideră săvârșirea faptei în public, dar nu neapărat în loc public(adică să fie intenția ca fapta să fie auzită sau văzută);
Pericolul social sporit al infracțiunii prevăzute la art. 286 CP al RM constă în crearea în conștiința condamnațilora unei orientări valorice nihiliste, de negare a sistemului de valori sociale alcătuind ordinea de drept și de promovare a unor antivalori criminale; pe când la infracțiunea de huliganism se exprimă în faptul că se atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care, deseori, conduce la sîvârșirea altor infracțiuni mai grave.
În acest context, în funcție de gradul de pericol social, infracțiunea de huliganism prezintă complementaritate față de fapta de huliganism nu prea grav, prevăzută la art.354 Cod Contravențional al RM. Respectiv, această lege nu conține o normă complementară în raport cu art.286 CP al RM. În schimb, o asemenea normă există în Codul de executare, fiind vorba de art.264 ”Abateri disciplinare”.
Momentul consumării la fel diferă. Astfel, infracțiunea prevăzută la art.286 CP al RM se consideră consumată din momentul:
Aplicării violenței sau amenințării cu violența, în cazul modalității de terorizare a condamnaților porniți pe calea corectării;
Săvârșirii atacului exprimând violența sau amenințarea cu violență, în cazul modalității de săvârșire a atacurilor violente asupra administrației;
Organizării grupului criminal, chiar dacă membrii acestuia nu au reușit nici să terorizeze condamnații porniți pe calea corectării, nici să săvârșească atacuri asupra administrației, în cazul modalității de organizare de grupuri criminale;
Participării active chiar și la o singură acțiune a grupului criminal, acțiune exprimată în terorizarea condamnaților porniți pe calea corectării sau în săvârșirea atacurilor asupra administrației, în cazul modalității de organizare de grupuri criminale.
Însă momentul consumării infracțiunii de huliganism este momentul realizării acțiunilor care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice.
Astfel, scopul infracțiunii prevăzute la art.286 CP al RM este un semn obligator cu caracter alternativ ( deoarece e obligator doar pentru 2 din cele 4 modalități) și reprezintă împiedicarea corectării condamnaților( la terorizarea condamnaților). ????la huliganism
În sensul dispoziției de la alin.(3) art.287 CP al RM, reprezintă mijloace special de săvârșire a huliganismului agravant:
arma de foc, cuțitele, boxurile sau alte arme albe;
obiectele special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății. Deci, calitatea special a mijlocului de săvârșire a infracțiunii se ia în considerație la calificarea faptei prevăzute la alin.(3) art.287 CP al RM. În contrast, săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.286 CP al RM – cu folosirea armei, a munițiilor, a substanțelor explosive ori a dispozitivelor ce le imită, a mijloacelor tehnice special pregătite, a substanțelor nocive și radioactive, a preparatelor medicamentoase și a altor preparate chimico – farmacologice – va cântări doar individualizarea pedepsei, constând la agravarea acesteia (în virtutea prevederilor de la lit.k) alin.(1) art.77 CP al RM).
Ultima deosebire depistată ține de subiectul faptelor penale analizate. Astfel, subiectul infracțiunii specificate la art.286 CP al RM este persoana fizică responsabilă care la momentul săvîârșirii infracțiunii a atins vârsta de 14 ani. Pe lângă aceasta, subiectul trebuie să aibă calitatea specială de persoană care își execute pedeapsa cu închisoare. Referindu-ne la infracțiunea de huliganism, menționăm că subiectul acesteia este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani, iar la agravante – 14 ani.
Într-o altă ordine de idei, este necesar să răspundem la următoarea întrebare: care trebuie să fie calificarea, în situația în care persoana care își execută pedeapsa cu închisoare săvârșește acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, acțiuni însoțite de terorizarea condamnaților porniți pe calea corectării sau de săvârșirea atacurilor asupra administrației? Considerăm că, în ipoteza descrisă, apelând la principiul ”in dubio pro reo” ( expresie latină ”de îndoială profit infractorul”), dar și la prevederile art.118 CP al RM, calificarea urmează să se efectueze conform art.287 CP RM. Or, în ultimă instanță, terorizarea condamnaților porniți pe calea corectării, ca și săvârșirea atacurilor violente asupra administrației, sunt nu altceva decât cazuri particulare ale aplicării violenței sau amenințării cu aplicarea acesteia.
În acest sens, avem următoarea speță: La data de 13.12.2010, în jurul orelor 19:45, în instituția penitenciară nr.6 din or. Soroca, în timpul efectuării rondului în zona locativă nr.1 sectorul 2, când ajutorul ofițerului Niculița V. împreună cu supraveghetorii Culic L. și Pascari L. încercau să-l deposedeze pe condamnatul Timovschi R. de telefonul mobil, deținutul Ghiciușca Gh. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față lui Pascari L., provocându-i leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, făcând astfel, imposibilă realizarea de către personalul penitenciarului a atribuțiilor de serviciu – deposedarea condamnatului Timovschi R. de telefon mobil.
În continuare vom delimita infracțiunea de huliganism de vandalism, infracțiune prevăzută la art.288 CP al RM.
Asemănările acestor două tipuri de infracțiuni sunt:
Inițial vom atrage atenția la elementele obiective ale componenței de infracțiuni. Aici, obiectul juridic generic al ambelor fapte penale menționate reprezintă relațiile sociale cu privire ordinea publică.
Urmează asemănarea ce se referă la latura obiectivă a infracțiunii de huliganism și cea a infracțiunii de vandalism și, repsectiv, se exprimă prin acțiune.
Locul săvârșirii faptei – în public, dar nu neapărat într-un loc public. Conform lit.c) și e) art.131 CP RM, fapta se consideră a fi săvârșită în public și atunci când este comisă: într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin orice mijloace recurgând la care făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
În continuare, dacă să ne referim la elementele subiective ale infracțiunilor specificate, vom stabili că latura subiectivă a infracțiunilor de huliganism și vandalism se exprimă prin intenție directă.
Este important că motivele de asemenea coincid și se reflectă sub forma unor motive huliganice. Un moment important ce trebuie sesizat la efectuarea distingerii dintre aceste două tipuri de infracțiuni.
Însă, în literatura de specialitate sunt exprimate și alte opinii. Astfel, Iu. N. Deriughina, consideră că motivele infracțiunii de vandalism pot fi oricare, cu excepția motivelor huliganice. La rândul său, B.V. Iațelenko, consideră că infracțiunea de vandalism poate fi săvârșită din motive huliganice, din răzbunare sau din alte motive.
Noi, deci, susținem opinia că, în cazul infracțiunii de vandalism motivele huliganice au un caracter obligator.
Cu referire la modalitățile componenței de infracțiuni, ambele sunt infracțiuni formale.
O ultimă asemănare ține de subiectul infracțiunilor – la variant – tip a ambelor infracțiuni – persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii faptei a atins vârsta de 16 ani, iar la agravantele acestora s-a stabilit vârsta minimă de tragere la răspundere penală de 14 ani.
Deosebirile ce urmează a fi stabilite:
Obiectul juridic special al infracțiunii de vandalism are un caracter multiplu: obiectul juridic principal – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva vandalismului, obiectul juridic secundar – relațiile sociale cu privire la moralitatea și estetica publică. Ceea ce ține de infracțiunea de huliganism, obiectul juridic special al acesteia este cu caracter simplu – relațiile sociale cu privire la ordinea publică, apărate împotriva infracțiunii de huliganism(în cazul în care infracțiunea s-a comis prin acțiuni care se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită); iar obiectul juridic special are un caracter complex, atunci când fapta este exprimată în acțiuni care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice. Obiectul juridic principal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică, ce sunt apărate împotriva infracțiunii de huliganism, pe când obiectul juridic secundar reprezintă relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei.
Aici, ar fi util de a face o conexiune dintre motivele specificate și obiectul juridic special al infracțiunii de vandalism. Respectiv, există o opinie că ”deosebirea vandalismului de huliganism constă în aceea că, în cazul vandalismului, se atestă violarea normelor de moralitate și estetică publică, însă nu are loc încălcarea ordinii publice”. La rândul său, S.V. Kudreavțev susține că ”deosebirea vandalismului de huliganism se exprimă în aceea că, în cazul vandalismului, are loc nu doar încălcarea ordinii publice, dar și violarea normelor de moralitate și estetică publică”. Astfel, susținem cea de-a doua opinie și anume că, specificul infracțiunii de vandalism constă în demonstrarea de către făptuitor a lipsei de respect față de cei din jur, față de valorile morale și material prin intermediul reducerii considerabile a calităților estetice ale edificiilor sau ale altor încăperi, ale bunurilor din transportul public sau din alte locuri publice.
Ideea în privința obiectului juridic principal și a celui secundar al infracțiunii de vandalism își găsește confirmare în pct. 15 al Hotărârii Plenului Judecătoriei Supreme a Federației Ruse ”Cu privire la practica judiciară în cauzele penale referitoare la huliganism și alte infracțiuni săvârșite din motive huliganice”, nr.45 din 15.11.2007: ”În cazul vandalismului, se încalcă nu numai ordinea publică, dar și se aduc prejudicii patrimoniului pe calea pângăririi edificiilor sau a altor încăperi, a nimicirii bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice. În acele cazuri în care, de rând cu vandalismul, se săvârșește huliganismul, calificarea se face conform regulilor concursului de infracțiuni”.
Obiectul material al infracțiunii prevăzute la art.285 CP al RM reprezintă edificiile sau alte încăperi, bunurile din transportul public sau din alte locuri publice ori bunurile cu valoare istorică, culturală sau religioasă, iar al infracțiunii de huliganism corpul persoanei sau bunurile mobile ori immobile.
La etapa depistării asemănărilor am specificat în ce se exprimă latura obiectivă a infracțiunilor, însă aici trebuie să menționăm că, latura obiectivă a infracțiunii de vandalism constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de pângărire a edificiilor sau a altor încăperi ori de nimicire a bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice.
Momentul consumării al infracțiunii de vandalism este cel al pângăririi edificiilor sau a altor încăperi ori al nimicirii bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice, iar al infracțiunii de huliganism este momentul realizării acțiunilor care încalcă grosolan ordinea public, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemena violențe, de opunerea de rezistență violent reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă acte huliganice.
O altă deosebire vizează victima și anume că, în cazul vandalismului este absentă, pe când la infracțiunea de huliganism este reprezentantul autorităților sau altă persoană care curmă actele huliganice, în cazul opunerii de rezistență;
Vorbind despre delimitarea infracțiunii de vandalism de infracțiunea de huliganism, care poate presupune distrugerea sau deteriorarea bunurilor, consemnăm că nu pot face parte din latura obiectivă a vandalismului:
Aplicarea violenței;
Amenințarea cu aplicarea de violență;
Opunerea de rezistență violentă reprezentaților autorităților sau altor personae care curmă actele huliganice;
Aplicarea sau încercarea aplicării armei ori a obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
O altă deosebire se referă la conținutul laturii obiective a celor două infracțiuni. Termenul “nimicire” utilizat în art.288 CP al RM, este sinonim cu termenul “distrugere”. Nu același lucru se poate menționa despre corelația dintre termenul “pângărire” (utilizat în art.288 CP al RM) și termenul “deteriorare”. Prin “pângărire” se înțelege acțiunea de a mânji, a murdări, a întina. Ceea ce înseamnă că pângărirea este o modalitate a deteriorării; noțiunea “pângărire” nu epizează înțelesul noțiunii “deteriorare”.
O altă noțiune a termenului de pângărire o găsim la autorul Al. Borodac, care definește pângărirea ca fiind săvârșirea asupra edificiilor sau a altor construcții a unor acțiuni cinice ( a profana, a murdări, a dezonora, a necinsti, a face de ocară, a întina etc.) care le atribuie acestora un aspect necuviincios, indecent, în urma cărora acestea nu pot fi utilizate conform destinației lor inițiale. În calitate de astfel de acțiuni pot fi considerate murdărirea cu vopsea, cu petrol etc., profanarea cu inscripții, imagini cu character obcen prin care este cauzată o daună preudiciabilă aspectului estetic, interior sau exterior al edificiilor sau al altor încăperi.
Tot aici, confruntând dispozițiile art.287 și art.288 CP RM, putem remarca că nu pot face parte din latura obiectivă a vandalismului următoarele acțiuni:
aplicarea violenței;
amenințarea cu aplicarea violenței;
opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice;
aplicarea sau încercarea aplicării armei de foc, a cuțitelor a boxurilor sau a altor arme albe, precum și a obiectelor special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
Huliganismul este o faptă săvîrșită în public, dar nu neapărat în loc public. Același lucru îl putem menționa și la infracțiunea de vandalism. Analizând prevederile art.131 “Fapta săvîrșită în public” din Codul Penal RM, putem remarca că fapta se consideră săvîrșită în public chiar dacă e comisă într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane. Din dispoziția art.288 CP al RM observăm clar că nimicirea bunurilor poate fi săvârșită doar într-un loc public.
Nu este obligatoriu ca vandalismul să presupună încălcarea pe ascuns a ordinii publice. Este posibil ca vandalismul să fie săvîrșit în prezența altor persoane. În acest caz, făptuitorul ignoră prezența altor persoane, sfidând riscul de a fi reținut. El se bizuie pe teama martorilor ocular de o eventuală aplicare a violenței, pe dispariția rapidă a sa de la locul faptei, pe solidarizarea cu acțiunile sale sau pe tolerarea lor, pe alte asemenea împrejurări. În aceste condiții, nu există nici un fel de temeiuri de a nu aplica răspunderea în conformitate cu art.288 CP al RM.
În alt context, participarea activă la pângărirea edificiilor sau a altor încăperi ori nimicirea bunurilor în transportul public sau în alte locuri publice, săvârșită pe calea pogromurilor, în contextul unor dezordini în masă, atrage răspundere doar în baza alin.(2) art.285 CP al RM. În ipoteza data, nu este necesară calificarea suplimentară conform art.288 CP al RM.
De asemenea, în prezența motivelor huliganice, se va califica nu conform art.288, ci conform art.287 CP RM:
pângărirea altor bunuri decât edificiile sau alte încăperi;
nimicirea altor bunuri decât cele care se află în transportul public sau ăn alte locuri publice.
Însă, în asemenea circumstanțe, acțiunile date trebuie să corespundă și altor condiții specifice acestui articol, cum ar fi: acțiuni însoțite de aplicarea violenței, de amenințarea cu aplicarea violenței, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.
Aici, vom da un exemplu de speță: Ignat Dumitru, ăn noaptea de 30 spre 31 martie 2012, aproximativ la ora 24:00, împreună cu minorul Oțel Vitalie, la inițiativa și propunerea sa, urmărind scopul de a pângări monumentul din centrul satului Călmăuți r.Hâncești – monument edificat în an.1965 în cinstea sătenilor căzuți în cel de-al doilea Război Mondial și care are o valoare culturală, intenționat au spînzurat de el un câine mort, tratând în așa mod nerespectul față de semnificația și valoarea mnumentului.
În cadrul efectuării unor calificări, e necesar să reținem prevederile Hotărârii Plenului CSJ nr.4 din 19.06.2006 și anume:
persoana care a contribuit în calitate de organizator, instigator, complice la săvîrșirea actelor huliganice va purta răspundere conform art.42 și 287 CP;
actele de huliganism însoțite de opunerea de rezistență colaboratorilor, reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, inclusiv cele însoțite de violență sau de amenințarea aplicării ei în privința persoanelor indicate, sunt cuprinse complet în alin. (1) art.287 și nu necesită o calificare suplimentară conform altor articole din Codul penal;
rezistența opusă după încetarea actelor huliganice, în special în legătură cu reținerea ulterioară a vinovatului, nu va fi examinată ca o circumstanță care califică huliganismul, ea urmează a fi calificată în concurs cu huliganismul;
dacă acțiunile de huliganism au fost însoțite de încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a transportului, aceste acțiuni urmează a fi calificate prin concurs de infracțiuni, prevăzute de art.263, 264, 268, 269, 270 sau 271 și 287 CP;
însușirea bunurilor străine din intenții huliganice, fără scopul de a le acapara, va fi calificată ca huliganism, dar nu ca furt, tîlhărie sau jaf;
acțiunile făptuitorului, deși săvîrșite din motive de serviciu sau personale, dar însoțite de încălcări grosolane ale ordinii publice și care exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, urmează a fi calificate ca huliganism;
huliganismul săvîrșit cu aplicarea sau încercarea de aplicare a armelor de foc (cu excepția armei de vînătoare cu țeava lisă), deținute fără autorizația corespunzătoare de păstrare a armei, urmează a fi calificat conform alin.(3) art.287 și art.290 CP;
dacă în rezultatul huliganismului au fost cauzate daune în proporții mari sau alte urmări grave, calificarea se face prin concurs de infracțiuni: conform art.287 și 197 CP;
huliganismul însoțit de pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia, ori de refuzul de a le părăsi la cererea ei, sau de perchezițiile și cercetările ilegale trebuie calificat conform art.287 și 179 CP;
huliganismul însoțit de amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății nu necesită calificarea prin concurs cu art.155 CP.
Astfel, în cadrul delimitării huliganismului de alte infracțiuni sau fapte nepenale, este esențial de a se ține cont de de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el. Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor și provocate de relații personale ostile, vor fi calificate în baza articolelor Codului penal ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății persoanei.
Cum ar fi cazurile în care luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia a fost săvîrșitâ în cadrul huliganismului, este necesar de stabilit care a fost intenția (scopul) luării de către făptuitor a bunurilor respective.
Dacă făptuitorul a urmărit scopul egoist de acaparare, atunci cele săvîrșite trebuie calificate prin concurs: ca infracțiune contra patrimoniului și ca huliganism.
Însă, în cazurile în care insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor și provocate de relații personale ostile au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate drept huliganism.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Fenomenul infracțional este abordat din diverse perspective: sociologică, psihologică, psihiatrică, psihanalitică, biologică, genetică etc. Huliganismul, ca parte componentă a acestei structuri, este abordat și analizat sub următoarele structuri: cunoașterea descriptivă, cunoașterea cauzală, cunoașterea dinamică, cunoașterea axiologică.
Cunoașterea descriptivă vizează stabilirea caracteristicilor exterioare (aparente) ale infracțiunii de huliganism, în principal, de aprecieri cantitative, cum ar fi numărul total de fapte comise, structura faptei și dinamica acesteia.
Prin cunoașterea cauzală se au în vedere cauzele, condițiile și factorii ce au determinat sau favorizat săvârșirea faptei date.
Cunoașterea dinamică se referă la înțelegerea proceselor ce însoțesc „trecerea la actul de huliganism”, mecanismele interne ale acestuia.
Cunoașterea axiologică are în vedere stabilirea, după criterii științifice, a valorii mijloacelor de prevenire și combatere a infracțiunii de huliganism.
În acest sens, am ajuns la anumite concluzii. Respectiv, din totalitatea noțiunilor analizate, evidențiem acea oferită de legiuitorul autohton și anume că huliganismul reprezintă acele acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.
Acest tip de infracțiunie, în baza celor menționate anterior, a fost introdusă în categoria celor contra ordinii publice, din motiv că săvârșirea acestei fapte implică în sine nerespectarea anumitor reguli, care indică fiecărei persoane ce-i este îngăduit să facă și ce nu îi este îngăduit, precum și ce conduită ar trebui să aibă, fiecare cetățean, în cadrul vieții sociale. De asemenea, aceasta se referă la măsuri de menținere, asigurare și restabilire a ordinii, menite să asigure restabilirea echilibrului social, atunci cînd regulile de conduită au fost încălcate. În asemenea caz, putem menționa că, huliganismul este o „ieșire” din standartele de manifestare, o abatere de la regularitate, o evidență a faptului că informația repetărilor necesare e încălcată, că a avut loc „accidentul” care a întrerupt cursul firesc al lucrurilor.
De asemenea, este inevitabil de a indica asupra faptului că, fapta de huliganism, ca parte componentă a infracțiunilor contra ordinii publice, reprezintă nu doar un act de voință și de conștiință, ci și o încercare de dezechilibrare temporară și funcțională sistemelor și proceselor din cadrul societății. În cadrul acestei infracțiuni, făptuitorul, având un pretext nesimnificativ, profită de acesta pentru a se socoti cu victima.
Ca parte componentă a securității naționale, ordinea publică reprezintă starea de legalitate, de echilibru și de pace, corespunzătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale și de comportament civic, care permite exercitarea drepturilor și libertăților constituționale, precum și funcționarea structurilor specifice statului de drept și se caracterizează prin credibilitatea instituțiilor, sănătatea și morala publică, starea de normalitate în organizarea și desfășurarea vieții politice, sociale și economice, în concordanță cu normele juridice, etice, morale, religioase și de altă natură, general acceptate de societate.
Referitor la elementele constitutive ale componenței de infracțiuni prevăzută la art.287 CP RM am stabilit anumite caracteristici. Astfel, obiectul juridic generic al acestei fapte constituie valorile sociale fundamentale ocrotite prin dispozițiile legii penale și anume relațiile sociale cu privire la ordinea publică. După cum urmează, infracțiunea de huliganism are un obiect juridic special complex, excepție fiind ipoteza săvârșirii acestei infracțiuni prin acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. În asemenea caz, vom fi în prezența unui obiect juridic special ce are un caracter simplu.
Victima infracțiunii de huliganism este considerată doar în cazul opunerii de rezistență violentă și respectiv doar reprezentantul autorităților sau o altă persoană, care suprimă actele huliganice, în cazul opunerii de rezistență violentă.
Latura obiectivă a componenței date de infracțiuni se exprimă doar prin acțiune, săvârșirea faptei prin inacțiune fiind imposibilă.
Cu toate că în literatura de specialitate găsim opinii că latura subiectivă a infracțiunii de huliganism poate fi exprimată atât prin intenție directă, cât și prin intenție indirectă, specificăm că aceasta poate fi exprimată numai prin intenție directă.
În acest sens, motivele sunt de natură huliganică. De asemenea, alături de acestea, pot coexista, în subsidiar, alte motive de ură, politică, rasială, națională sau religioasă, ori de ură sau vrajbă față de un grup social.
În cazul circumstanțelor agravante este cazul să menționăm anumite aspecte. Astfel, în cazul în care infracțiunea de huliganism a fost săvârșită de o persoană care anterior a săvârșit un act de huliganism, condițiile aplicării acestei prevederi sunt:
persoana a săvârșit în mod repetat infracțiunea de huliganism;
persoana nu a fost condamnată pentru fapta precedentă și nu a expirat termenul de prescripție.
Huliganismul se consideră săvîrșit de două sau mai multe persoane (lit.b) alin.(2) art.287 CP) atunci cînd:
e săvîrșit de doi sau mai mulți coautori;
fiecare din participanți a contribuit nemijlocit la realizarea laturii obiective.
Astfel, între persoanele ce participă la infracțiune poate exista nu doar înțelegere prealabilă, ci și o înțelegere spontană. În asemenea caz, dacă persoanele participante la săvârșirea infracțiunii de huliganism nu cunoșteau în prealabil despre prezența la una din ele a mijloacelor de săvârșire a infracțiunii prevăzute la alin.(3) art.287 CP RM, dar, aflând despre aceasta în timpul aplicării lor, continue să coopereze cu persoana care le aplică, acțiunile tuturor participanților urmează a fi calificate conform ali.(3) art.287 CP RM.
Este important să atragem atenția la anumite aspecte din cadrul delimitării infracțiunii de huliganism de alte fapte penale și nepenale. Astfel, este esențial de a se ține cont de de sensul și orientarea intenției făptuitorului, de motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvîrșite de el. Insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor și provocate de relații personale ostile, vor fi calificate în baza articolelor Codului penal ce prevăd răspunderea pentru infracțiunile împotriva vieții și sănătății persoanei.
Însă, în cazurile în care insultele, loviturile, cauzarea vătămărilor corporale ușoare, medii, grave și alte acțiuni de acest fel, săvîrșite în familie, apartament, în privința rudelor și provocate de relații personale ostile au fost însoțite de o încălcare grosolană evidentă a ordinii publice de către făptuitor și au exprimat o vădită lipsă de respect față de societate, aceste acțiuni urmează a fi calificate drept huliganism.
După cum urmează, în cazurile în care luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia a fost săvîrșitâ în cadrul huliganismului, este necesar de stabilit care a fost intenția (scopul) luării de către făptuitor a bunurilor respective.
Respectiv, e necesar de reținut anumite momente în aces sens: infracțiunea absorbantă, în cazul de fapt – huliganismul, conform regulei, nu poate avea un grad prejudiciabil mai redus decât cel al infracțiunii abosrbite. În urma comparării sancțiunilor prevăzute la art.197 și 287 CP RM, se poate susține că infracțiunea de huliganism nu poate absorbi distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor prevăzută la alin.(2) art.197 CP RM. În celelalte cazuri, infracțiunea de huliganism absoarbe distrugerea sau deteriorarea intenționată a bunurilor, cu condiția ca aceste acțiuni să reprezinte o manifestare a încălcării grosolane a ordinii publice sau a cinismului ori a obrăzniciei deosebite
Respectiv, pentru a asigura o bună desfășurare a activității și menținerii ordinii publice e nevoie de prevenirea socială, care constă într-un ansamblu de măsuri de ordin educativ, social, economic și legislativ. Pentru aceasta este necesară o conlucrare strânsă între cetățeni, instituțiile statului, organizații guvernamentale și neguvernamentale, între toate statele și organizațiile internaționale.
Întru susținerea faptului că infracțiunea de huliganism este foarte frecventă, am analizat practica națională și unele decizii din domeniu. Din acestea am concluzionat că, făptuitorii, în cele mai dese cazuri, nu-și recunosc vina din motiv că considerau că acțiunile lor în nici un mod nu aduc atingere anumitor relații sociale, în cazul nostru cu privire la ordinea publică. Aceștia considerau că, în asemenea mod, ei doar își exprimau opinia și voința în modul dorit, în caz contrar ar duce la violarea dreptului la libertatea de exprimare, pe când în realitate săvârșirea acestei fapte implică în sine nerespectarea anumitor reguli, care indică fiecărei persoane ce-i este îngăduit să facă și ce nu îi este îngăduit, precum și ce conduită ar trebui să aibă, fiecare cetățean, în cadrul vieții sociale. De asemenea, nerespectarea ordinii publice duce la abaterea de la măsuri de menținere, asigurare și restabilire a ordinii, ce sunt menite să asigure restabilirea echilibrului social, atunci cînd regulile de conduită au fost încălcate.
Uni autori susțin că insuficienta calitate a conținutului legii penale se exprimă, în special, în imprecizia și neclaritatea lexicului legal, ceea ce are drept urmare interpretarea echivocă a legii penale.
Are dreptate un alt autor când afirmă: „Echivocitatea interpretării se manifestă cel mai acut în procesul de înfăptuire a justiției. Dacă hotărârile judecătorești reprezintă una dintre formele de realizare a dreptului, însă hotărârile respective oferă o interpretare ambiguă a normelor de drept, apare problema eficienței legii în principiu”. Tocmai de aceea, Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, nr.4 din 19.06.2006 are ca scop declarat „aplicarea corectă și uniformă a legislației care vizează examinarea cauzelor despre huliganism”.
Asigurarea ordinii și siguranței publice reprezintă, o cerință esențială a stabilității interne, care garantează asigurarea condițiilor corespunzătoare edificării unui stat de drept. Majoritatea specialiștilor din domeniu sunt de acord în a considera că, asigurarea ordinii și siguranței publice reprezintă o necesitate socială, realizată prin activități specifice, de către forțele de ordine și siguranță publică.
Suntem de accord cu opinia exprimată de către un autor și anume că pe fondul transformărilor radicale din economie și din alte domenii sociale, asigurarea ordinii publice comportă o semnificație aparte în planul reformării politicii penale. Constituind unul din elementele pe care se sprijină întreaga ordine de drept, ordinea publică îndeplinește un rol important în funcționarea normal a statului modern.
Unul dintre factori, care formează pericolul potențial și real pentru interesele vitale ale personalității, societății și ale statului, este acțiunea huliganică, ce încalcă ordinea publică.
Prin ordine publică înțelegem sistemul, ce s-a format în societate, între persoane, regulile de conduită reciproce, stabilite de legislația în vigoare, obiceiuri și tradiții, normele morale, ce asigură securitatea personală și publică a societății, situația de liniște și pace în stat.
Fapta de huliganism poate contribui la încălcarea ordinii publice în orice sferă a vieții și activității persoanelor: în timpul serviciului, în stradă, în timpul unor activități culturale, în transportul public, magazine, etc.
De regulă, acțiunile huliganice sunt săvârșite în public ( în stradă, în piață, pe stadion, în parcuri, cinematografe, transport public, etc.) în privința unor persoane necunoscute, care se aflau în preajma făptuitorului, respectiv în prezența unui număr nedeterminat de persoane, deoarece doar în așa mod infractorul își poate demonstra disprețul față de societate. Însă, fapta dată poate fi săvârșită și in orice alt loc ( în pădure, în câmp), nu neapărat în unul public, în afara locurilor de concentrare a oamenilor. Esențial, în așa caz, este ca aceste acțiuni să fie îndreptate spre intenția ca fapta să fie auzită sau vazută, în caz că aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane; prin intermediul mijloacelor la care a recurs făptuitorul și își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.
Tendința de escaladare a fenomenului infracțional, a riscurilor și amenințărilor la ordinea și siguranța publică, va rămâne și în viitor, deoarece aceste fenomene nu pot fi niciodată eliminate, ci doar limitate. De aceea se impune perfecționarea calitativă a activității sistemului de asigurare a ordinii publice, a siguranței persoanei și a securității publice, și, în primul rând, a administrării instituțiilor care asigură ordinea publică.
De asemenea, atragem atenția la faptul că, aplicarea răspunderi penale pentru infracțiunea de huliganism umrează scopul de a stabili regulile de conduită în locurile publice și protejarea lor prin intermediul aplicării răspunderii penale.
Pentru a desfășura activități de calitate, în mod eficace și eficient, pe baza implementării, menținerii și îmbunătățirii continue a unui sistem de management al calității în domeniul ordinii și siguranței publice, este necesar, mai întâi, a cunoaște legitățile și factorii social-economici care determină ordinea publică, precum și baza normativă legală și organizatorică de activitate a instituțiilor care asigură ordinea și siguranța publică, ceea ce ne-a fost pus în plan să analizăm și să prezentăm în lucrarea dată.
Astfel, susțin întru totul opinia lui Sofocle în ceea ce privește legea: ,, Niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat, unde nu există frică de pedeapsă”.
În calitate de recomandări, am puteam propune să fie utilizată noțiunea de huliganism cea prezentaă de către legiuitorul rus: huliganismul reprezintă o încălcare gravă a ordinii publice exprimând lipsa de respect față de societate săvârșită cu utilizarea armelor sau o obiectelor folosite în calitate de arme, pe motive de ură politică, ideologică, rasială, etnică sau dușmănie sau ură religioasă, ori pe motive de ură sau ceartă împotriva unui grup social sau acțiuni ce țin de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care protejează ordinea publică precum și acțiunilor ce încalcă ordinea publică ori acțiunile sus menționate cu utilizarea unor explozive sau dispozitive explozive. Înaintăm această propunere din motiv că definiția dată, după opinia noastră, întrunește în sine descrierea întregii componențe de infracțiuni, în acest sens înlesnind înțelegerea și însușirea mai eficientă a acesteia studenților și persoanelor, a căror specialitate ține sau nu ține de domeniul dreptului, dar și a juriștilor din domeniu, pentru a-i ușura munca de zi cu zi.
În continuare, propunem legiuitorului să definească în Capitolul XIII PS CP RM ce este obrăznicie și cinism exagerat, deoarece considerăm că aceste noțiuni stau la baza infracțiunii de huliganism și în asemenea mod ar elucida înterpretarea eronată a prevederilor legale și, respectiv, s-ar ajunge la aprecierea adecvată a acțiunilor săvârșite de către făptuitori, ceea ce ar duce la încadrarea justificată și întemeiată a acestora, neajungând la anumite neînțelegeri între fapta penală de huliganism și cea contravențională de huliganism nu prea grav. Astfel, noțiunile pe care le considerăm a fi utile de a le întrebuința, deoarece dau o apreciere concretă a acțiunilor, sunt cele date de către Al. Borodac, care consideră că huliganismul însoțit de un cinism deosebit se pot considera acele acte de huliganism însoțite de neglijența demonstrativă față de normele morale unice, de exemplu, neobrăzare, batjocură față de bolnavi, de persoanele în etate, care sunt lipsite de sprijin, exercitarea demonstrativă a nevoilor firești, săvârșirea publică a actului sexual, a acțiunilor pervertire, apariția goală în străzi, parcuri și alte locuri publice, profanarea demonstrativeă a portretelor, monumentelor etc.
De asemenea, Al.Borodac exemplifică huliganismul însoțit de o obrăznicie deosebită drept o încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, o înjosire a onoarei și demnității personalității, o amenințare a inviolabilității persoanei, distrugerea și deteriorarea bunurilor, zădărnicirea activităților în masă, suspendare temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor sau a transportului public etc.
Tot aici, la compartimentul recomandărilor, am propune să fie introdusă agravanta lit.c) alin.(2) art.287 CP RM ” pe teritoriul instituțiilor de învățămînt, instituțiilor de reabilitare socială, în locurile de desfășurare a acțiunilor de educație, instruire a minorilor sau tineretului, a altor acțiuni culturale sau sportive ori în imediata apropiere a acestora”, fiindcă în asemenea situație pericolul social e sporit, spre deosebire de alin.(1) a aceluiași articol. Propunem această modificare, deoarece în practică se întâlnesc cazuri când fapta de huliganism este săvârșită anume în asemenea locuri sau în imediata apropiere a acestora, ceea ce pune în pericol evident persoanele aflate în asemenea circumstanțe, în special minorii, viața și sănătatea cărora trebuie ocrotită într-un mod eficient și la un nivel înalt, acestea fiind prevăzute și de tratate și convenții internaționale la care RM este parte.
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Codul Penal al Republicii Moldova, nr.985 din 18.04.2002 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.04.2009, nr.72-74, art Nr : 195
Codul Contravențional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 16.01.2009, nr. 3-6, art Nr : 15, Data intrării în vigoare : 31.05.2009
Hotărârea Plenului CSJ a RM Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr.4 din 19.06.2006, Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2007, nr.1, pag.11
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=20 (vizitat 27.04.2015)
Hotărîrea Plenului CSJ nr.23 din 28.06.2004 Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor cu modificările din 22.12.2014
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=196 (vizitat 27.04.2015)
Hotărâre privind aprobarea Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale nr.196 din 17 martie 2005, Publicat în Monitorul Oficial al României 243/23 martie 2005
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=62651 (vizitat 01.05.2015)
Legea cu privire la regimul armelor și munițiilor cu destinație civilă, nr.130 din 08.07.2012 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.10.2012, nr. 222-227, art Nr : 721, Data intrării în vigoare : 26.10.2013
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=345127(vizitat 24.04.2015)
Legea privind regimul armelor și al munițiilor nr.295/2004 din 28.06.2004. Pus în aplicare prin: norma metodologică publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.241 din 23.03.2005 și norma metodologică publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1050 din 29.12.2006
http://www.agvps.ro/docs/LEGEA%20295.pdf (vizitat 07.05.2015)
Legea privind contracararea activității extremiste nr.54 din 21.02.2003, Publicat: 28.03.2003 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 56-58, art Nr : 245
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313209(vizitat 18.04.2015)
Ordin privind organizarea si executarea activitatilor de mentinere a ordinii si sigurantei publice nr. 60/2010. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 148 din 8 martie 2010
http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_60_2010_activitati_mentinere_ordine_siguranta_publica.php (vizitat 07.05.2015)
Постановление Пленума Верховного Суда Российской Федерации от 15 ноября 2007г., №45, «О судебной практике по уголовным делам о хулиганстве и иных преступлениях, совершенных из хулиганских побуждений »
http://www.supcourt.ru/search.php?searchf=%E2%E0%ED%E4%E0%EB%E8%E7%EC (vizitat 24.04.2015)
Monografii
Al.Mariț, E.Florea, B.Lichii, Note de curs, Calificarea infracțiunii, 2013
http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/046_-_Calificarea_infractiunilor.pdf (vizitat 10.04.2015)
Al. Borodac, Manual de Drept Penal. Partea Specială, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău, 2004
Brînză S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea specială, Volumul II, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău, 2015
Brînză S., Stati V., Drept Penal. Partea Specială, Volumul I, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău – 2011
Brînză S., Stati V., Drept Penal. Partea Specială, Volumul II, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău – 2011
Gh.Alecu ș.a. Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu, Editura Sarmis, Chișinău, 2009
Gh.Nistoreanu, Al.Boroi, Drept Penal. Curs selectiv pentru examenul de licență, ediția a II-a, Ed. ALLBECK, București, 2002
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept Penal. Partea Generală, Ed. ALLBECK, București, 2002
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept Penal. Partea Specială, Ediția a II-a, Ed. ALLBECK, București, 2002
I. Macari, Dreptul Penal al Republicii Moldova, Centrul Ed. al USM, Chișinău, 2003
I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, Drept penal general, Ed. ALLBECK, București, 2002
L.Dumneanu, M. Mutu-Strulea, Album de scheme Drept Penal. Partea Specială, Centrul Ed. al USM, Chișinău – 2005
M. Basarab, Drept penal: partea generală, vol.I, București, Ed. Lumina LEX, 1996
N.Giurgiu, Drept Penal General, ediția a II-a, Iași, 2000
Sergiu Furdui, Dreptul contravențional. Chișinău: Cartier, 2005
Victor Guțuleac, Tratat de drept contravențional, Tipografia ”Bons Offices”, Chișinău – 2009
Голоднюк М.Н., ș.a., Курс уголовного права, Том 5, Особенная часть, ИКД «Зерцало-М», Моска, 2002
И.А.Семенцова, Уголовное право: Особенная часть, Экзаменационные ответы, , Ростов на Дону, «Феникс», 2004
Н.Белый, Р.Лефтер, Д.Станев, В.Довганский, Уголовное Право Республики Молдова, Особенная часть (в схемах), Кишинэу – 2007
Под редакцией Л.Д. Гаухман, С.В. Максимов, Уголовное право России. Особенная часть, Москва: Эксмо, 2005
Articole, studii
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.10, octombrie 2007, O nouă viziune asupra noțiunii “intenții huliganice ”, p.20-25
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.5, mai 2008 “Unele aspecte ale practicii de aplicare a răspunderii penale pentru fapta de huliganism” ( art.287 C.pen. RM), p.2-10
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.6, iunie 2008 „Probleme răspunderii penale pentru fapta de huliganism agravat” (alin.(3) art.287 CP RM), p.2-11
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.8, august 2008 „Delimitarea infracțiunii de huliganism de unele fapte penale sau nepenale adiacente”, p.2-12
Popescu Laurențiu, Teză de doctor. Tema: Riscuri și amenințări la adresa ordinii și siguranței publice, rezumat, Academia de poliție ”Alexandru Ioan Cuza”, Școala doctorală ”Odine publică și siguranță națională, București, 2014
http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/02/rezumat_teza_popescu_laurentiu_nicolae.pdf(vizitat 1.05.2015)
STUDIA UNIVERSITATIS, Revistă științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.1(11), 2008, p.65-72
Practica judiciară
Decizia CSJ a mun. Chișinău din 22 iulie 2014, Dosarul nr. 1ra-1186/14
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=2788 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 11 decembrie 2013, Dosarul nr.1ra-1205/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=1117 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 28 mai 2013, Dosarul nr. 1ra-473/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=231 (vizitat 18.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 26 iunie 2013, Dosarul nr.1ra-670/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=332 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 2 octombrie 2013, Dosarul nr. 1ra-857/2013
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=702 (vizitat 18.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 3 iulie 2013, Dosarul nr. 1re-209/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=424 (vizitat 21.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 5 iunie 2013, Dosarul nr.1ra-610/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=293 (vizitat 21.04.2015)
Hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 24.05.2012, Dosarul nr. 4 – 2354/12
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
Decizia Curții de Apel Bălți, mun.Bălți din 22 februarie 2012, Dosarul nr.1a–100/2012
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
Sentința judecătoriei Hîncești din 21 iunie 2012, Dosarul nr. 1 – 208
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
BIBLIOGRAFIE
Acte normative
Codul Penal al Republicii Moldova, nr.985 din 18.04.2002 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.04.2009, nr.72-74, art Nr : 195
Codul Contravențional al Republicii Moldova, nr. 218 din 24.10.2008 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 16.01.2009, nr. 3-6, art Nr : 15, Data intrării în vigoare : 31.05.2009
Hotărârea Plenului CSJ a RM Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism nr.4 din 19.06.2006, Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, 2007, nr.1, pag.11
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=20 (vizitat 27.04.2015)
Hotărîrea Plenului CSJ nr.23 din 28.06.2004 Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor cu modificările din 22.12.2014
http://jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=196 (vizitat 27.04.2015)
Hotărâre privind aprobarea Strategiei Ministerului Administrației și Internelor de realizare a ordinii și siguranței publice, pentru creșterea siguranței cetățeanului și prevenirea criminalității stradale nr.196 din 17 martie 2005, Publicat în Monitorul Oficial al României 243/23 martie 2005
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=62651 (vizitat 01.05.2015)
Legea cu privire la regimul armelor și munițiilor cu destinație civilă, nr.130 din 08.07.2012 în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.10.2012, nr. 222-227, art Nr : 721, Data intrării în vigoare : 26.10.2013
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=345127(vizitat 24.04.2015)
Legea privind regimul armelor și al munițiilor nr.295/2004 din 28.06.2004. Pus în aplicare prin: norma metodologică publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.241 din 23.03.2005 și norma metodologică publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.1050 din 29.12.2006
http://www.agvps.ro/docs/LEGEA%20295.pdf (vizitat 07.05.2015)
Legea privind contracararea activității extremiste nr.54 din 21.02.2003, Publicat: 28.03.2003 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 56-58, art Nr : 245
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313209(vizitat 18.04.2015)
Ordin privind organizarea si executarea activitatilor de mentinere a ordinii si sigurantei publice nr. 60/2010. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 148 din 8 martie 2010
http://www.dreptonline.ro/legislatie/ordin_60_2010_activitati_mentinere_ordine_siguranta_publica.php (vizitat 07.05.2015)
Постановление Пленума Верховного Суда Российской Федерации от 15 ноября 2007г., №45, «О судебной практике по уголовным делам о хулиганстве и иных преступлениях, совершенных из хулиганских побуждений »
http://www.supcourt.ru/search.php?searchf=%E2%E0%ED%E4%E0%EB%E8%E7%EC (vizitat 24.04.2015)
Monografii
Al.Mariț, E.Florea, B.Lichii, Note de curs, Calificarea infracțiunii, 2013
http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/046_-_Calificarea_infractiunilor.pdf (vizitat 10.04.2015)
Al. Borodac, Manual de Drept Penal. Partea Specială, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău, 2004
Brînză S., Stati V., Tratat de drept penal. Partea specială, Volumul II, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău, 2015
Brînză S., Stati V., Drept Penal. Partea Specială, Volumul I, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău – 2011
Brînză S., Stati V., Drept Penal. Partea Specială, Volumul II, (F.E.-P. ”Tipogr. Centrală”), Chișinău – 2011
Gh.Alecu ș.a. Codul Penal al Republicii Moldova. Comentariu, Editura Sarmis, Chișinău, 2009
Gh.Nistoreanu, Al.Boroi, Drept Penal. Curs selectiv pentru examenul de licență, ediția a II-a, Ed. ALLBECK, București, 2002
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept Penal. Partea Generală, Ed. ALLBECK, București, 2002
Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, Drept Penal. Partea Specială, Ediția a II-a, Ed. ALLBECK, București, 2002
I. Macari, Dreptul Penal al Republicii Moldova, Centrul Ed. al USM, Chișinău, 2003
I. Tănăsescu, C. Tănăsescu, G. Tănăsescu, Drept penal general, Ed. ALLBECK, București, 2002
L.Dumneanu, M. Mutu-Strulea, Album de scheme Drept Penal. Partea Specială, Centrul Ed. al USM, Chișinău – 2005
M. Basarab, Drept penal: partea generală, vol.I, București, Ed. Lumina LEX, 1996
N.Giurgiu, Drept Penal General, ediția a II-a, Iași, 2000
Sergiu Furdui, Dreptul contravențional. Chișinău: Cartier, 2005
Victor Guțuleac, Tratat de drept contravențional, Tipografia ”Bons Offices”, Chișinău – 2009
Голоднюк М.Н., ș.a., Курс уголовного права, Том 5, Особенная часть, ИКД «Зерцало-М», Моска, 2002
И.А.Семенцова, Уголовное право: Особенная часть, Экзаменационные ответы, , Ростов на Дону, «Феникс», 2004
Н.Белый, Р.Лефтер, Д.Станев, В.Довганский, Уголовное Право Республики Молдова, Особенная часть (в схемах), Кишинэу – 2007
Под редакцией Л.Д. Гаухман, С.В. Максимов, Уголовное право России. Особенная часть, Москва: Эксмо, 2005
Articole, studii
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.10, octombrie 2007, O nouă viziune asupra noțiunii “intenții huliganice ”, p.20-25
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.5, mai 2008 “Unele aspecte ale practicii de aplicare a răspunderii penale pentru fapta de huliganism” ( art.287 C.pen. RM), p.2-10
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.6, iunie 2008 „Probleme răspunderii penale pentru fapta de huliganism agravat” (alin.(3) art.287 CP RM), p.2-11
Brînză S., Stati V. Revista Națională de Drept, Nr.8, august 2008 „Delimitarea infracțiunii de huliganism de unele fapte penale sau nepenale adiacente”, p.2-12
Popescu Laurențiu, Teză de doctor. Tema: Riscuri și amenințări la adresa ordinii și siguranței publice, rezumat, Academia de poliție ”Alexandru Ioan Cuza”, Școala doctorală ”Odine publică și siguranță națională, București, 2014
http://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/02/rezumat_teza_popescu_laurentiu_nicolae.pdf(vizitat 1.05.2015)
STUDIA UNIVERSITATIS, Revistă științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.1(11), 2008, p.65-72
Practica judiciară
Decizia CSJ a mun. Chișinău din 22 iulie 2014, Dosarul nr. 1ra-1186/14
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=2788 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 11 decembrie 2013, Dosarul nr.1ra-1205/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=1117 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 28 mai 2013, Dosarul nr. 1ra-473/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=231 (vizitat 18.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 26 iunie 2013, Dosarul nr.1ra-670/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=332 (vizitat 12.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 2 octombrie 2013, Dosarul nr. 1ra-857/2013
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=702 (vizitat 18.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 3 iulie 2013, Dosarul nr. 1re-209/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=424 (vizitat 21.04.2015)
Decizia CSJ a mun.Chișinău din 5 iunie 2013, Dosarul nr.1ra-610/13
http://jurisprudenta.csj.md/search_col_penal.php?id=293 (vizitat 21.04.2015)
Hotărîrea Judecătoriei Hîncești din 24.05.2012, Dosarul nr. 4 – 2354/12
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
Decizia Curții de Apel Bălți, mun.Bălți din 22 februarie 2012, Dosarul nr.1a–100/2012
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
Sentința judecătoriei Hîncești din 21 iunie 2012, Dosarul nr. 1 – 208
http://instante.justice.md/cms/ (vizitat 28.04.2015)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Infractiunea de Huliganism (ID: 128166)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.