Influenta Protestelor Si a Tulburarilor Civile Asupra Sectorului Turistic din Grecia

Cuprins

Capitolul 1: ASPECTE GENERALE PRIVIND GEOGRAFIA, ECONOMIA ȘI TURISMUL ÎN GRECIA

Grecia a rămas de-a lungul timpului una dintre cele mai populare destinații turistice europene la nivel mondial. Atracțiile naturale cât și cele antropice au favorizat dezvoltarea industriei turismului elen. Alături de o infrastructură bine pusă la punct și ospitalitatea specifică elenilor, formează destinația ideală de vacanță a unui număr impresionant de turiști. Este o țară în care turismul joacă un rol foarte important, poate chiar decisiv. Autoritățile publice, investitorii, întreprinderile mici și mijlocii, cât și localnicii sunt conștienți de acest lucru, aceștia acordând o importanță sporită acestei ramuri.

Pentru formarea unei imagini de ansamblu a Greciei, trebuie prezentate caracteristicile fizico-geografice, cadrul socio-cultural, evoluția economiei cât și principalele tipuri de turism practicabile.

Caracteristici fizico-geografice

Grecia, cunoscută și ca Republica Elenă, este o țară din sud-estul Europei, situată în sudul Peninsulei Balcanice, fiind cuprinsă aproximativ între  paralele de 35° și 42° latitudine nordică și între meridianele de 19° și 28° longitutine estică. Suprafața acesteia este de 131957 km2. Populația este de aproximativ 11 milioane locuitori, între care aproximativ 4 milioane locuiesc în Atena, capitala și cel mai mare oraș al Greciei. Acestea duc la o densitate a populației relativ mică la nivelul țării, de apoximativ 83 locuitori/km2. Densitatea mică este determinată în mare parte de relieful predominant muntos și numărul mare de insule.

Datorită poziționării sale, Grecia poate fi considerată un punct de legătură între Europa, Asia și Africa. Acest privilegiu a dus la formarea unei istorii fascinante, cât și a unei culturi naționale complexe. Grecia continentală se învecinează cu Albania la nord-vest, Macedonia și Bulgaria la nord, iar la nord-est cu Turcia. În est este limitată de Marea Egee, în vest de Marea Ionică iar în sud de Marea Mediterană. Linia de coastă a Greciei este cea mai lungă din Europa, ocupând la nivel mondial locul 11 (13676 km). Grecia deține de asemenea un număr impresionant de insule (peste 2000), de diferite dimensiuni, împrăștiate atât în Marea Egee cât și în Marea Ionică. Dintre aceste numai 227 sunt locuite, multe insule fiind doar vârfuri stâncoase ieșite la suprafața apei.

Creta este cea mai cunoscută cât și cea mai mare insula a Greciei. Aceasta are o suprafață de 8336 km2 și o linie de coastă de 1040 km. Creta este o insulă muntoasă, două treimi din suprafața acesteia fiind reprezentată de munți. Cei mai înalți dintre ei fiind Lefka Ori (2452 m) și Oros Idi (2456 m). Insula este cunoscută pentru plajele sale inedite, care împreună cu relieful muntos formează o destinație turistică tentantă. Ca și dimensiune, Creta este urmată de insulele Eubeea, Rhodos și Lesbos. Restul insulelor sunt de dimensiuni mult mai mici (sub 850 m2).

În centrul și sudul Mării Egee se regăsesc Cicladele. Arhipelagul Cicladelor este alcătuit din aproximativ 220 de insule. Însă dintre acestea doar 38 au o suprafață mai mare de 400 m2 și 27 sunt locuite. Insulele au o prezență aparte datorită arhitecturii locale, cunoscută pentru clădirile alb-albastre de dimensiuni mici, cât și datorită ruinelor vechi de mii de ani. Printre cele mai populare insule ce pot fi vizitate din Arhipelagul Cicladelor se număra Dilos, Mykonos, Andros, Tinos, Syros, Naxos și Santorini. În sud-estul Mării Egee, la o distanță mică de Turcia, se află arhipelagul Dodecanez. Acesta este format din 12 insule mari plus alte 150 de dimensiuni mai mici. Dintre acestea 26 sunt locuite. Insulele au o istorie bogată, chiar și cele mai mici insule adăpostind biserici bizantine sau clădiri medievale. Cea mai importantă din punct de vedere istoric, cât și cea mai cunoscută insulă este Rhodos. Locurile interesante și încântătoare ce pot fi vizitate, au făcut din Rhodos una dintre cele mai importante destinații turistice europene. În estul coastei grecești se află arhipelagul Sporadelor, la nord-est de Eubeea. Acesta este compus din 24 de insule, dintre care ies în evidență prin frumusețea plajelor cât și prin vegetația bogată insule precum Skyros, Skiathos, Alonnisos și Skopelos. În nord-estul arhipelagului Sporadelor se regăsesc alte locații deosebite cunoscute pentru plaje spectaculoase și peisaje inedite în cadrul insulelor Chios, Samos sau Thassos. Foarte aproape de Atena se regăsește Arhipelagul Saronic ce poartă numele golfului unde este localizat (Golful Saronic). Insule precum Salamis, Hydra, Aegina sau Angistri, deși nu sunt foarte populare în rândul turiștilor din alte țări, sunt preferate de greci, mulți deținând case de vacanțe ideale pentru o evadare din mediul urban. În vestul Greciei se regăsesc insulele Ionice. Această regiune este foarte populară datorită plajelor superbe cu intrare lină în apă, vegetației luxuriante, cât și a satelor specifice. Aeroporturile insulelor Corfu, Zante și Cefalonia se află pe primele 10 poziții la nivel național ca număr al sosirilor internaționale.

Grecia este una dintre cele mai muntoase țări din Europa, relieful acesteia fiind constituit în proporție de 80% din munți și dealuri. Lanțul muntos central reprezentat de Munții Pindului este considerat „coloana vertebrală” a Greciei. Acesta este continuarea Alpilor Dinarici și se întinde din sudul Albaniei până în partea de nord a peninsulei Peloponez. Insule precum Rhodos sau Creta sunt de fapt vârfuri ale munților subacvatici ce completau înainte lanțul continental. Cel mai înalt vârf din Munții Pindului se numește Smolikas si are o altitudine de 2.637 m. Munții Pindului sunt cunoscuți pentru vârfuri abrupte despărțite de văi transversale spectaculoase. Defileul Vikos este considerat ca fiind cel mai adânc (1.100 m), după Marele Canion. Acesta poate fi găsit în cadrul Parcului Național Vikos-Aoos. Un alt parc național, mai puțin cunoscut și vizitat, își are locul în cadrul Munților Pindului, și anume Parcul Național Pindus. Acesta este cunoscut pentru pădurile vaste de pin negru și fag, cât și pentru fauna sa compusă din urși, râși și pisici sălbatice. Alt lanț muntos reprezentat de Munții Rodopi se regăsește în nord-estul Greciei. Zona este acoperită de păduri întinse și vechi de secole. Munții au o importanță istorică mare, adăpostind castele medievale, biserici, mânăstiri și sate cu arhitectură din secolele 18 și 19. Cel mai înalt punct din Grecia este vârful Mytikas (2919 m) din Muntele Olimp. Acești munți au o valoare istorică majoră, în mitologia greacă fiind considerați lăcașul zeilor. Singurele zone câmpie pot fi găsite în Tesalia, Macedonia Centrală și Tracia. Deși au o valoare turistică mai mică, acestea au o importanță deosebită pentru economia Greciei, fiind printre puținele zone unde poate fi practicată agricultura. Râurile Greciei au debite diferite. Cele mai mici dintre ele pot seca pe timpul verilor. Cele mai importante râuri sunt Aliakmonas, Aheloos, Pinios, Axios, Evros și Struma. Pe teritoriul Greciei pot fi găsite și lacuri. Cele mai importante sunt Trihonida, care este și cel mai mare, Volvi, Begoritida și Bistonida.

În Grecia clima este tipic mediteraneană. Unele zone variază în funcție de altitudine sau de apropierea față de litoral. Munții Pindului influențează puternic clima țarii, practic împărțind-o în două. La vest de aceștia se regăsesc cantități mult mai mari de precipitații. Climatul mediteranean este caracterizat prin ierni umede, blânde și veri fierbinți, uscate. Se întâmplă rar ca temperaturile sa depășească extremele, deși uneori au loc și ninsori în Atena sau Creta. Temperatura medie anuală este de  25°C. În zonele muntoase din vestul Greciei (Epirus, Grecia Centrală, Thessaly, Macedonia de Vest), precum și în părțile centrale ale Peloponezului se regăsește climatul alpin. În aceste zone pot avea loc căderi de zăpadă dese și masive pe timpul iernii. În Macedonia Centrală și de Est, precum și în unele părți din Tracia se regăsește climatul temperat, cunoscut pentru iernile sale umede și reci, precum și pentru verile uscate și calde. În această zonă iernile sunt mai reci, iar precipitațiile mai numeroase și mai puternice decât în zona mediteraneană.

Rețeaua de transport elenă se află, de peste 30 de ani, într-o continuă dezvoltare. Atât transporturile rutiere, cât și cele feroviare au fost modernizate puternic în vederea atingerii unei destinații cât mai sigur și mai rapid. Acest lucru a ajutat mult și economia Greciei, care în ultimul deceniu s-a bazat într-o măsură foarte mare pe industria de construcții.

Grecia se află printre primele locuri din Europa, în ceea ce privește rata fatalității pe drumurile rutiere naționale. În vederea îmbunătațirii siguranței pe șosea, străzi ce apăreau pe hartă ca fiind accidentate acum sunt asfaltate, iar numărul de kilometri de autostradă este în creștere. Deși în 2010 în Grecia erau 1.800 km de autostradă, se estimează ca până în anul 2015 să se ajungă la un total de 2.800 km. Autostrăzile împreună cu drumurile asfaltate, cât și cele neasfaltate formează o rețea de 117.000 km. Rețeaua feroviară, deși joacă un rol mai puțin important, se află și ea în expansiune pentru a oferi acces zonelor suburbane ce prezintă interes, cât și aeroporturilor. Acestea însumează o rețea de 2.571 km. În Atena și Salonic se regăsesc și linii subterane de transport, ce joacă un rol important în decongestionarea traficului urban (în Salonic se află deocamdată în stadiul de construcție). Așa cum este de așteptat, transportul pe apă este puternic dezvoltat și are o infrastructură bine pusă la punct. Canale ce măsoara în total 32 km facilitează accesul în porturi celor peste 3.000 de nave ce pot fi regăsite pe teritoriul maritim elen. Printre cele mai importante porturi din Grecia se numără Egina, Corfu, Antirrio, Rhodos, Pireus și Aliveri. Flota conține nave militare, nave de agrement sau nave destinate transportului de persoane, autovehicule, combustibil sau alte bunuri. Prin intermediul transportului aerian sunt interconectate principalele insule și orașe elene, cât și Grecia cu restul țărilor. Transportul aerian joacă un rol foarte important în recepția turiștilor internaționali. În Grecia se regăsesc 82 de aeroporturi, iar cele mai importante companii aeriene sunt Olympic Air și Aegean Airlines.

Grecia a rămas astfel un punct de legătură a trei continente, cât și o destinație turistică autentică. Cunoscută pentru contrastele oferite de munții stâncoși și plajele udate de apă limpede și albastră, Grecia rămas una dintre cele mai populare destinații ale lumii, combinând armonios frumusețea naturii cu o civilizație complexă și străveche.

Cadrul socio-cultural

Grecia este cu siguranță una dintre cele mai complexe și interesante țări europene. Acest lucru este datorat istoriei sale bogate, cât și a civilizației ei sale. Fiind o țară cu acces în trei continente, aceasta a fost influențată puternic de-a lungul timpului de civilizațiile învecinate care luau contact cu ea. Vestigiile lăsate în urmă, prezintă azi mai mult ca niciodată interes pentru călători. Alături de acestea, nu pot fi omise operele de artă inedite, clădirile specifice, limba și chiar mâncarea, atunci când vorbim despre complexitatea poporului grecesc.

Primele urme ale popoarelor pre-elene, demonstrate arheologic, datează încă din epoca bronzului. Acestea se referă la civilizația cicladică care își găsește sfârșitul în urma erupției vulcanice din insula Santorini în jurul anilor 1500 î.Hr. Următoarea civilizație, mult mai cunoscută, minoicii ocupă insula Creta între 2700 și 1450 î.Hr. Există puține informații arheologice, probabil datorate sfârșitului acestei civilizații, de asemenea încheiată cu erupția vulcanului din Santorini. Totuși mai sofisticați, cu putere maritima, fac comerț cu Spania, chiar și cu Egipt. Cultura le rămâne totuși vie, fiind preluată de civilizația miceniană. Micenienii, invadând Creta adoptă cultura și traditiile minoicilor. Au Alături de acestea, nu pot fi omise operele de artă inedite, clădirile specifice, limba și chiar mâncarea, atunci când vorbim despre complexitatea poporului grecesc.

Primele urme ale popoarelor pre-elene, demonstrate arheologic, datează încă din epoca bronzului. Acestea se referă la civilizația cicladică care își găsește sfârșitul în urma erupției vulcanice din insula Santorini în jurul anilor 1500 î.Hr. Următoarea civilizație, mult mai cunoscută, minoicii ocupă insula Creta între 2700 și 1450 î.Hr. Există puține informații arheologice, probabil datorate sfârșitului acestei civilizații, de asemenea încheiată cu erupția vulcanului din Santorini. Totuși mai sofisticați, cu putere maritima, fac comerț cu Spania, chiar și cu Egipt. Cultura le rămâne totuși vie, fiind preluată de civilizația miceniană. Micenienii, invadând Creta adoptă cultura și traditiile minoicilor. Au poate cel mai însemnat impact asupra istoriei greciei , cu artefacte de arhitectură și artizanat. Civilația e dominată de aristocrație și se sfârșeștec odată cu invazia dorienilor, un trib nordic. Decăderea coincide cu a altor mari imperii, cum ar fi cel egiptean. Aceasta se datorează începutului epocii fierului și odată cu aceasta folosirii armelor de fier, în fața cărora micenienii nu au avut șanse . Căderea este asociată cu regres cultural și social, perioada fiind astfel denumită Epoca Întunecată. Antichitatea a fost cea mai înfloritoare și cunoscută perioadă pentru Grecia. Grecia antică este considerată fundația culturii tuturor civilizațiilor vestice. Aceasta a fost un centru de interes pentru oamenii de știință din acele vremuri, fie că era vorba despre matematică, fizică, geografie, filozofie, literature sau politică. După terminarea Epocii Întunecate a urmat perioada arhaică. Au fost dezvoltate orașele – stat prin unirea a mai multor triburi, astfel dând naștere unor orașe precum Atena, Sparta sau Corint. În aceeași perioadă a fost creeat alfabetul grecesc, prin înlocuirea alfabetului micenian cu cel phoenician, modificându-l caracteristic. Perioada Arhaică a fost urmată de Perioada Clasică. În această perioadă orașele – stat, deja formate în perioada anterioară, se poate spune că erau independente în totalitate. Deși unele erau subordonate altora, sau aveau guvernări dependente unele de altele, puterea supremă a unui oraș era întotdeauna locală. În același timp, și poate datorită acestei independențe, are loc apariția primelor forme de democrație odată cu dezvoltarea continuă a civilizatiei. În această perioadă cea mai mare amenințare a Greciei o reprezenta Imperiul Persan. Sub amenințarea invaziei persane, divizată, Grecia s-a unit sub conducerea Atenei și victoria a adus mari contribuții asupra evoluției politicii si culturii elene. Printre marile capodopere literare ale vremii amintim epopeile lui Homer, poemele lui Hesiod, tragediile lui Sofocle și Euripide, cât și comediile lui Aristofan. In aceeași perioadă se fac cunoscuți Platon, Socrate și Aristotel, ca filozofi ce rămân icoane ale cunoașterii și în ziua de azi. Ca punct principal al acestor mari gânditori este Atena, oraș care se afla în continuă ascensiune culturală și politică, însă mai târziu, în 431 î.Hr., odată cu atacul Spartei, a fost puternic afectată. Perioada clasică se încheie odată cu moartea lui Alexandru Macedon, în 323 î.Hr., mare personalitate a Greciei. El este cel care, urmând visul tatălui său reușește să construiască un imens imperiu grec, cucerind nordul Indiei, Egiptul și marele dușman al Greciei, Persia. Perioada elenistică începe odată cu moartea lui Alexandru Macedon și se termină cu anexarea Greciei și insulelor ce aparțineau Romei în 146 î.Hr. În această perioadă Grecia se afla sub stăpânirea Macedoniei, care deși avea un control intermitent în orașele – stat ale Greciei și era măcinată de revolte, a durat aproximativ 200 de ani.

Istoria Greciei a fost puternic influențată de cele două mari imperii europene, Imperiul Roman și Imperiul Bizantin. Din punct de vedere militar, Grecia era într-un punct minimal, lucru datorat războaielor dintre orașele – stat din perioada clasică și luptelor duse împotriva macedonilor, acest lucru a fost decisiv în ocuparea teritoriului de catre romani. Aceștia au divizat regiunea în patru republici, Macedonia devenind oficial o provincie în 146 î.Hr. Restul orașelor grecești au devenit treptat anexate Romei, încheindu-și autonomia. Cu toate acestea romanii au repectat tradițiile, cultura și politica grecilor lăsând administrarea locala la latitudinea locuitorilor greci. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de Est, iar când imperiul s-a împărțit în 2, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Anul 1204 marchează începutul ultimei perioade a Imperiului Bizantin, când în Constantinopol populația greacă era la minimul tuturor vremurilor și a fost cucerit de Cruciadele Latine. Timp de 57 de ani este ocupat de latini. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Bizantin a supraviețuit atacurilor din vest și din est, până în 29 mai 1453, data în care Constantinopulul a căzut în fața otomanilor.

Domnia otomană se va păstra până în 1821, când grecii își declară independența. După încheierea Războiul de Independență al Greciei în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înființându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX și la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-și însușească populația vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu și populație, până în 1947, când ajunge la mărimea sa de astăzi. Au avut loc doua migrații. Prima, fiind reprezentată de unii dintre marii gânditori, care migrează spre vestul Europei influențând începutul Renașterii. A doua migrație se referă la grecii care pleacă din peninsulă, îndreptându-se spre munți. În această perioadă marea problema era religia, unii dintre greci fiind creștini sau crypto-crestini, cei care practicau în secret religia ortodoxă. Cei care se converteau la Islamism erau văzuți ca și turci de ceilalți chiar dacă nu le adoptau limba sau obiceiurile.

Începutul primului Război Mondial în 1914 produce o rupere în politica greciei. Regele Constantin I, un admirator al Germaniei preferând neutralitatea și primul ministu al vremii,  Eleftherios Venizelos preferând Alianța. În 1919 grecii ocupă Smyrna și cad de acord ca în 5 ani să decidă dacă regiunea va fi anexată Greciei. Naționaliștii turci trec peste promisiunea facută de guvernul lor și formează o forță militară care declanșează războiul Greco – Turc între anii 1919 și 1922. Turcii preiau Smyrna pe 9 septembrie 1922. Mulți greci sunt uciși între anii 1914 și 1923 de turci. Se apreciază a fi un număr al victimelor între 750.000 și 900.000, mulți numind acest eveniment un genocid.

În cadrul celui de-al doilea Război Mondial sunt invadați de italieni, aceștia aflându-se de partea Aliaților. Înving Italia, însă dictatorul Adolf Hitler pornește un atac împreună cu Bulgaria și Italia, invadând Grecia prin Iugoslavia și securizându-și flancul sudic. În timpul ocupării Greciei de către naziștii germani, mulți greci mor prin lupte directe, prin înfometare sau în lagăre de concentrare. Mulți evrei sunt omorâți în ciuda eforturilor pe care le face biserica ortodoxă și creștină. Economia suferă puternic de pe urma războiului. Ocupația germană în Grecia se termină în octombrie 1944. După cel de-al Doilea Război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949. Războiul a avut loc între forța guvernamentală susținută de Marea Britanie și mai târziu de Statele Unite și armata democratică a Greciei, o branșă militară a partidului comunist. Victoria partenerilor Statelor Unite s-a sfârșit cu aderarea Greciei la NATO în 1952. Între anii 1950 și 1960 Grecia a trecut printr-o perioadă de refacere de după razboi, s-a dezvoltat rapid, inițial cu ajutorul Statelor Unite prin împrumuturi, după care a început să se dezvolte în sectorul turistic. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând așa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbușirea dictaturii militare în 1974 și la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un referendum. Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 și a adoptat Euro ca monedă națioanală în 2001.

Limba oficială a Republicii Elene este limba greacă. Este cea mai veche limbă indo – europeană cunoscută, datând din seculul al XV-lea î.Hr. Aceasta își are originile în limba vorbită de civilizația miceniană. Primele scrieri în limba greacă au vechime mai mare de 3.400 de ani. În timpul secolelor XIX și XX a fost o dispută majoră privind forma care ar trebui să o adopte limba greacă. Într-un final, în anul 1976, a fost ales dialectul popular Dimotiki ca fiind oficial, forma limbii grecești ce a evoluat din greaca bizantină, în defavoarea dialectului arhaic Katharevousa. Limba greacă a avut un impact major asupra altor limbi, fie direct asupra limbilor romanice, fie indirect asupra limbilor latine emergente la începuturile Romei. Semne ale influenței sale pot fi regăsite și astăzi în cadrul limbilor țărilor din Europa de Vest. În cadrul Greciei mai sunt utilizate și alte limbi de către grupuri minoritare, într-un procent destul de mic. Minoritățile musulmane sunt compuse din vorbitori de turcă, bulgară sau romani. Alte limbi sunt caracteristice unor grupuri de populație dintr-o anumită zonă geografică și de obicei sunt utilizate doar de cei din generațiile mai vechi, unele aflându-se în pericol de dispariție. În zonele rurale din zona Atenei se vorbește albaneza, în unele zone muntoase se mai regăsește limba vlahă, iar în apropierea graniței nordice a Greciei mai sunt întâlnite grupuri vorbitoare de slavă. Majoritatea acestor grupuri se identifică ca fiind greci și utilizează limba greacă cel puțin ca a doua limbă vorbită.

În urma unor statistici efectuate de Eurostat în anul 2010, s-a ajuns la concluzia că Grecia este o țară foarte activă din punct de vedere religios, 79% din greci crezând în Dumnezeu, iar 15,8% se consideră ca fiind foarte religioși. Așadar, religia este un factor de importanță majoră pentru poporul grec. Deși în vechime grecii se închinau zeilor, o dată cu răspândirea creștinismului au fost printre primii care au adoptat această religie. Religia oficială actuală este cea creștin ortodoxă, 97% din greci identificându-se cu aceasta. Cea mai mare minoritate religioasă este cea musulmană, reprezentând peste 1% din populația Greciei. Prezența religiei musulmane este motivată de ocupația turcească de la începutul secolului XX, cât și de prezența imigranților de origine albaneză, care sunt adepți ai acestei religii. În jurul orașului Salonic se mai pot regăsi adepți ai iudaismului, deși numărul acestora a scăzut drastic în urma ocupației germane și Holocaustului. Pe teritoriul Greciei mai pot fi regăsite și alte minorități religioase reprezentate de romano-catolici, adepți ai religiilor protestante, fie evangheliști, fie penticostali și Martorii lui Iehova.

Cultura Greciei este una complexă aceasta, evoluând de mii de ani, de la începutul Greciei Miceniene până în prezent. Aceasta a fost puternic influențată de-a lungul timpului de Imperiul Roman, Imperiu Bizantin, cât și de latini, franci, venețieni și britanici. Istoricii consideră ca Războiul de Independență să fi fost principalul motiv pentru revitalizarea Greciei, cât și pentru unificarea tuturor culturilor prezente la acea vreme într-una singură. Rezultatul a fost o cultură complexă și puternică a Greciei ce a reușit să influențeze la rândul ei alte culturi. Au fost adoptate viziuni ce sunt întâlnite chiar și în legile statelor democrate moderne cum ar fi guvernarea de către popor, judecată cu juriu sau egalitatea în fața legii. Teatrul a fost născut în Grecia, făcând parte din festivalele închinate zeilor. Astfel, au apărut primele drame, comedii și satire. Jocurile Olimpice își au de asemenea originea în Grecia, fiind pentru prima oară organizate în anul 683 î.Hr. Primele Jocuri Olimpice moderne au fost găzduite în 1896 pe Stadionul Panatenaic. Acest stadion este unul dintre cele mai vechi și este singurul construit în întregime din marmură. În prezent Grecia este o țară ce îmbrățișează cu succes numeroase sporturi. Echipele de baschet și fotbal sunt clasate printre primele echipe la nivel mondial, iar atleții greci au un palmares de 146 de medalii câștigate în cadrul 15 sporturi olimpice. Filozofiei i-a fost dată o importanță deosebită, Grecia fiind considerată locul unde această știință a luat forma ce o are și în prezent. Curente precum sofismul, stoicismul, epicureanismul, scepticismul sau neoplatonismul au influențat puternic gândirea Europei. Cei mai importanți filozofi greci au fost Socrate, Platon și Aristotel. Au fost influențate și alte științe exacte. Scrierile lui Hipocrate au fost considerate fundația medicinei din ziua de astăzi, fiind printre primii care au crezut că bolile au cauze naturale și raționale și nu sunt cauzate de zei. Codul lui Hipocrate este utilizat și astăzi ca un cod etic în ceea ce privește exercitarea corectă a meseriei de medic. Thales, Pitagora și Euclid au contribuit cu inovații și teoreme în cadrul matematicii, algebrei și geometriei. Literatura greacă poate fi divizată după principalele perioade istorice: antică, bizantină și modernă. La baza literaturii grecești stau epopeile lui Homer, Iliada și Odiseea, scrise în jurul anului 800 î.Hr. În Grecia Antică literatura a evoluat puternic, fiind scrise un număr mare de lucrări importante, fie că vorbim de poeme, elegii, odele sau piese de teatru. Poemul Erotokritos scris de Vitsentzos Kornaros a ieșit în evidență în perioada modernă, fiind considerat apogeul literar grecesc renascentist. În secolul XX literatură continuă să ocupe un loc important în cultura greciei. Doi scriitori greci George Seferi, în 1963, și Odysseas Elytis, în 1979, au câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. Muzica jucat un rol important în viața grecilor încă din perioada antică, existând coruri ce cântau în vederea distracției, celebrării sau din motive spirituale. Muzica juca un rol important și în educație, băieții fiind învățați să cânte de la vârsta de 6 ani. Împreună cu muzica bisericească bizantină, grecii au cultivat și muzica grecească de folclor în secolele IX și X. Compozitorii secolului al XX-lea au adus un aport major muzicii clasice moderne. Bucătăria grecească este caracteristică regimului sănătos mediteranean. Aceasta încorporează ingrediente proaspete și sănătoase în mâncăruri precum musaca, stifado, salată grecească, fasolada sau souvlaki. De obicei grecii mănâncă feluri de mâncare de dimensiuni mici, denumite meze împreună cu tzatziki, caracatiță la grătar, pești mici, brânză normală sau feta, dolmade și măsline. Uleiul de măsline este utilizat la majoritatea preparatelor. Principalele băuturi grecești sunt ouzo, metaxa, bere și vinuri specifice.

Grecia este țara  unde tradițiile vechi de secole au fost păstrate cu grijă, ca o importantă parte a identității naționale. De-a lungul unei istorii turbulente, marcate în special de ocupații străine, adesea sângeroase, "elenismul" a fost de o importanță majoră,  o formă de rezistență care nu însemna doar păstrarea limbii, ci și a tradițiilor, obiceiurilor, legendelor, literaturii și artei populare. În ciuda, sau poate tocmai datorită, persecuțiilor de tot felul, identitatea culturală și mai ales cultura populară elena s-au pastrat până astăzi. În prezent, tradițiile elene, noi și vechi, sunt fascinante pentru turiști și respectate cu sfințenie de greci. Grecia este o țară tradițională cu obiceiuri bine marcate, unele dintre ele fiind considerate niște legi nescrise, respectate de greci cu precizie. Grecii acordă atenție deosebită istoriei, sărbătorilor și valorilor tradiționale. Chiar și tinerii moderni respectă unele tradiții și obiceiuri, dar într-o măsură mai mică, acordând o mai mare atenției distracției în cadrul discotecilor sau barurilor. La baza societății grecești stă familia. Familiile sunt foarte apropiate, rudele ajutându-se reciproc în diferite situații și păstrând o relație apropiată. Fetele grecilor sunt favorizate, familia acestora fiind obligată, într-o anumită măsură, să-i procure sau să-i construiască o casă, deși de cele mai multe ori acestea moștenesc casa părinților. Bărbații trebuie să-și găsească o fată care are casa asigurată, pentru a se căsătorii cu aceasta. Camerele caselor sunt împărțite după o anumită logica, la subsol sau demisol aflându-se magazia sau atelierul de lucru, părinții locuind la parter, iar copii, sau fata care primește casa ca zestre, la etaj. Grecii dau o atenție deosebită și curții din jurul casei, acestea fiind îngrijite și frumos amenajate. Aceștia consideră că o curte sau o grădină frumoasă scoate în evidență valoarea casei. Multe obiceiuri sunt strâns legate de apartenența la Biserica Creștin-Ortodoxă, cum ar fi realizarea sfeștaniei de către preot la mutarea într-o locuință nouă. Un alt obicei, observat de toți călătorii care au ajuns în Grecia, este faptul că între orele 13:00 și 17:00 magazinele se închid, atât din cauza căldurii, cât și pentru siesta de după-amiază. Siesta este foarte importantă pentru greci, iar nerespectarea acestei pauze este considerată o jignire la adresa lor. Cafenelele grecești sunt un loc unde bărbații se întâlnesc pentru a discuta. Deși femeia modernă de la oraș intră în cafenea, împreună cu bărbați, pe timpuri acest lucru nu era posibil, locuitorii, mai ales de la sate, revoltându-se la observarea unei femei într-un astfel de loc. Restaurantele grecești au, de obicei, mobilier din lemn specific. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este spartul farfuriilor. Multe petreceri se desfășoară zgomotos, cu pahare și farfurii aruncate, podeaua fiind plină de cioburi. În trecut se aruncau cuțite în loc de farfurii, dar această practică a fost considerată prea periculoasă.

În concluzie, în urma a milenii de evenimente atât bune, cât și rele, grecii au rămas cu o cultură unică și complexă, de care aceștia sunt foarte mândrii. Cultura acestora a primit numeroase influențe de la alte popoare și a influențat la rândul ei evoluția popoarelor cu care a luat contact. Grecii sunt un popor ospitalier, a cărui civilizație și istorie prezintă interes în lumea întreagă.

Economia

Grecia a fost considerată mult timp o țară puternică din punct de vedere economic, aceasta adaptându-se timpurilor și contextelor economice sau politice. Economia Greciei se află printre primele 45 din lume, având un produs intern brut de 249 – 289 miliarde dolari, potrivit statisticilor Băncii Mondiale pentru anul 2012. Începând cu 2013, economia Greciei se află pe locul 8 în cadrul celor 28 de membri ai Uniunii Europene. În ceea ce privește venitul pe cap de locuitor, Grecia se află printre primele 40 la nivel mondial, acesta fiind de 22.083 dolari. Grecia este o țară ce se bazează în cea mai mare parte pe sectorul servicii, veniturile acestuia reprezentând peste 80% din venitul țării. Industria și agricultura sunt mult mai puțin dezvoltate, acestea contribuind cu doar 16% și, respectiv, 3%.

Deși dependența țării de servicii, în special de turism, poate duce uneori la o economie instabilă și greu de previzionat, Grecia a reușit sa profite puternic de potențialul său natural, cât și antropic, astfel trecând peste unele greutăți din punct de vedere financiar. Marina comercială grecească este cea mai mare din lume, cu vase grecești deținute reprezentând 15,17% din tonajul global de la 1 ianuarie 2013. Cu 15,5 milioane de turiști internaționali în 2012, Grecia a fost a șaptea cea mai vizitată țară din Uniunea Europeană și a 16-a în lume. Țara este, de asemenea, un producător agricol semnificativ în cadrul Uniunii Europene. Grecia este pe departe cea mai puternică țară, din punct de vedere al economiei, în zona Balcanilor. Aceasta are investiții regionale majore în Albania, Bulgaria, Republica Moldova și România. Sucursale ale băncilor grecești se deschid aproape săptămânal în țările din Balcani. Grecia a fost un membru fondator al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare și Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră. Tratatul de aderare al Greciei la Cumunitățile Europene a fost semnat la Atena la data de 28 mai 1979, iar țara a aderat în mod oficial la ceea ce este acum Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 1981. În data de 1 ianuarie 2001 Grecia a adoptat Euro ca monedă națională, înlocuind drahma grecească, la o rată de schimb de 340,75 drahme/euro. Grecia este, de asemenea, un membru al Fondului Monetar Internațional și Organizația Mondială a Comerțului.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Grecia s-a confruntat cu o economie devastată. Dezvoltarea țării după Războiul Mondial a fost una spectaculoasă, fiind denumită un „miracol economic”. În această perioadă Grecia a avut ratele de creștere numai sub cele japoneze, fiind pe primul loc în Europa în ceea ce privește creșterea PIB-ului. Între 1960 și 1973, economia Greciei a crescut mult peste media Zonei Euro. De asemenea, în această perioadă, exporturile au crescut cu o medie anuală de 12,6%. Această creștere a avut și urmări negative, cum ar fi creșterea șomajului, evaziunea fiscală, birocrația administrațiilor locale, corupția și un nivel scăzut de competivitate la nivel mondial. După paisprezece ani consecutivi de creștere economică, Grecia a intrat în recesiune în anul 2008. Până la sfârșitul anului 2009, economia Greciei se confrunta cel mai mare deficit bugetar, cât și cea mai mare datorie publică, conform raporturilor Uniunii Europene. După mai multe revizuiri, deficitul bugetar din 2009 este estimat la 15,7% din PIB. Acest lucru, combinat cu creșterea rapidă a datoriei la 127,9% din PIB în 2009, au condus la o creștere abruptă a costurilor de împrumut care rezultă într-o criză economică severă. În vederea respectării condițiilor impuse de Uniunea Europeană, Grecia a apelat la produsele financiare ale unor bănci precum Goldman Sachs și JPMorgan Chase. Creșterea deficitului bugetar, cât și a datoriilor externe, au dus la o criză de încredere a băncilor în ceea ce privește plata împrumuturilor de către statul elen. Pentru a nu se ajunge la o criză și mai mare, alte state din Zona Euro și Fondul Monetar Internațional au convenit să acorde Greciei un ajutor financiar care a ajuns, până în prezent, la peste 110 miliarde de euro. Acest lucru a dus la necesitatea unui regim de austeritate. Punerea acestuia în aplicare a fost urmărită atent de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Europeană Centrală. Măsurile de austeritate împreună cu rata mare de șomaj și unele acuzații aduse statului elen, cum ar fi că deficitul bugetar ar fi fost „umflat” artificial pentru a fi propus un regim de austeritate cât mai aspru, au dus la nemulțumirea și revolta poporului elen. Au avut loc manifestații stradale foarte violente, mai ales în orașele mari. Cu toate acestea, creșterea datoriilor și a deficitului bugetar n-a putut fi estompată.

Sectorul primar este reprezentat de agricultură și pescuit. Agricultura contribuie cu 3,8% la PIB și utilizează 12,4% din forța de muncă națională. Deși zonele unde poate fi practicată agricultura sunt destul de puține și de dimensiuni relativ mici, Grecia se află printre cei mari producători din Uniunea Europeană de produse specifice zonei mediteraneene. În anul 2010, Grecia se clasa pe prima poziție în cadrul Uniunii Europene la producția de bumbac (183.800 tone) și fistic (8.000 tone), pe poziția a doua în producția de orez (229.500 tone) și măsline (147.500 tone), a treia în producția de smochine (11.000 tone), migdale (44.000 tone), roșii (140.0000 tone) și pepeni verzi (578.400 tone)  și a patra în producția de tutun (22.000 tone).  Deoarece Grecia beneficiază de Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene, au fost posibile îmbunătățirea infrastructurii agricole și creșterea exporturilor. În Grecia a avut loc cea mai mare creștere din UE, în ceea ce privește agricultura organică, acordându-i-se o importanță din ce în ce mai mare. Fiind o țară înconjurată de apă, pescuitul este important pentru o țară ca Grecia. În 2007, Grecia a reprezentat 19% din cursele pentru pescuit a UE în Marea Mediterană,  clasată pe locul al treilea, cu 85.493 de tone, și este clasată pe primul loc la numărul de nave de pescuit din Marea Mediterană, dintre membrii Uniunii Europene.  În plus, țara e pe locul 11 în UE, în ceea ce privește cantitatea totală de pește prins, cu 87.461 de tone.

Industria, sau sectorul secundar, a avut cea mai mare creștere procentuală (6%) până în anul 2011, comparativ cu țările membre UE. Criza a afectat și sectorul industrial, pe parcursul anilor 2009 și 2010. În acest interval de timp exporturile au scăzut cu 5,8%, iar producția industrială, în general, cu 13,4%. Acest sector contribuie cu 16% la PIB, și utilizează peste 20% din forță de muncă națională. Cele mai multe angajări au fost făcute în industria prelucrătoare (407.000), urmată de industria construcțiilor (305.000) și exploatare (14.000). Industria comerțului cu amănuntul a avut o creștere de aproximativ 4% pe an între 1999 și 2008, urmată de un colaps de peste 11% în anul 2009. Grecia ocupă al treilea loc, din UE, după Italia și Spania, la producția de marmură (920.000 tone). Cele mai valoroase ramuri ale producției elene din 2009 au fost considerate cimentul, medicamentele, betonul, băuturi, sârme pentru armătură beton, țigări, bere, produse specifice fermelor pentru recoltarea laptelui, produse din aluminiu și produse Coca-Cola. Acestea însumate valorau peste 20 miliarde euro.

Fundația economiei elene este sectorul terțiar. Sectorul serviciilor reprezintă 81% din veniturile totale naționale și utilizează 65%, detașându-se puternic de celelalte sectoare din punct de vedere al dimensiunii și valorii. Acest sector este constituit din trei ramuri principale: comerțul maritim, telecomunicațiile și turismul. Transportul maritim a fost în mod tradițional un sector cheie în economia greacă din cele mai vechi timpuri.  În 1813, marina comercială greacă a fost alcătuita din 615 de nave.  Tonajul total a fost de 153580 de tone și a fost disponibilă cu 37.526 membri de echipaj.  În 1914 cifrele au fost de 449430 de tone și 1322 de nave (dintre care 287 au fost bărci cu aburi).  În timpul anilor 1960, dimensiunea flotei grecești aproape s-a dublat, mai ales prin intermediul investițiilor efectuate de către magnații de transport Onassis și Niarchos.  Baza industriei moderne maritime grecești a fost formată după al Doilea Război Mondial , când oamenii de afaceri de transport maritim din Grecia au reușit să acumuleze nave excedentare vândute acestora de către Guvernul Statelor Unite prin Actul Navelor de Vânzăre din 1940. Grecia are la ora actuală cea mai mare marină comercială din lume, reprezentând mai mult de 15% din tonajul mondial total, conform Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare .  Tonajul Greciei de aproape 245 milioane este comparabil doar cu cel al Japoniei, care este clasată pe locul al doilea, cu aproape 224 milioane.  În plus, Grecia reprezintă aproape 40% din totalul tonajului din Uniunii Europene. Flota grecească a fost cel mai bine dezvoltată în anul 1970, aceasta având în compoziția sa peste 5.000 de nave. Grecia este clasată pe locul al patrulea în lume după numărul de nave (3695), în spatele Chinei (5313), Japoniei (3991) și Germaniei (3833). Industria transporturilor are un aport de 6% la PIB și are aproximativ 160.000 de persoane angajate în domeniu (4% din forța de muncă). De asemenea, transporturile reprezintă o treime din deficitul comercial al țării.  Veniturile din transport s-au ridicat la 14,1 miliarde de euro în 2011,   existând aproximativ 750 de companii de transport maritim din Grecia în funcțiune. O alta ramură importantă a serviciilor sunt telecomunicațiile. OTE (Organizația Elenă de Telecomunicații) este cea mai importantă companie elenă din domeniu. Aceasta a deținut monopol, fiind companie de stat între 1949 și 1980, iar după 1980, deși comunicațiile telefonice au fost liberalizate, aceasta a continuat să domine piața elenă. Este considerată una din cele mai mari firme de telecomunicații din Europa de Sud-Est. În cadrul acestei companii acținarul principal este Deutsche Telekom, aceasta deținând 40%, iar statul elen continuă să dețină doar 10% din acțiuni. OTE deține, pe lânga numeroase filiale ce pot fi regăsite în toată zona din Balcani, și cel mai mare furnizor de servicii mobile de telecomunicație din Grecia, Cosmote, Cosmote România și Albanian Mobile Communications. Alte companii de telecomunicații mobile ce pot fi regăsite în Grecia sunt Wind Hellas și Vodafone Grecia. În ceea ce privește utilizarea și accesul la internet, Grecia a avut o evoluție mult mai slabă comparativ cu cea a partenerilor săi din UE. Cu toate acestea, începând cu anul 2006 Grecia a început să recupereze rapid, procentul gospodăriilor cu acces la internet crescând simțitor de la 23% la 56%, în anul 2013. Tot în perioada de timp 2006-2013, a avut loc o creștere masivă a procentului gospodăriilor dotate cu bandă largă de conexiune, de la 4% la 55%. Cu toate acestea, Grecia ocupă a treia poziție din UE, privind numărul persoanelor care nu au utilizat internetul niciodată. Deși procentul acestor persoane a fost de 36% în 2013, în 2006 acesta era de 65%, mult peste media statelor membre UE. Grecia are un total de aproximativ 4,8 milioane de utilizatori de internet. O altă ramură a serviciilor, crucială pentre economia elenă, este cea a turismului. Turismul în sensul modern a început să înflorească în Grecia în anii de după 1950,  deși turismul exista din cele mai vechi timpuri, când aveau loc evenimente cum ar fi festivaluri religioase sau sportive, precum Jocurile Olimpice. În 1950, sectorul turismului a văzut un impuls nemaivăzut, sosirile crescând de la 33.000, în 1950, pâna la peste 14 milioane, în 1994. 

Grecia atrage mai mult de 16 de milioane de turiști în fiecare an, contribuind, astfel, în proporție de 18,2% la PIB-ul națiunii în 2008, potrivit unui raport OCDE. Conform aceluiași studiu, cheltuielile turistice în medie au fost de 1.073 dolari, astfel ocupând locul 10 în lume.  Numărul de locuri de muncă legate direct sau indirect de turism erau 840.000 în 2008 și a reprezentat 19% din totalul forței de muncă din țară. Ministerul Culturii și Turismului și Organizația Națională pentru Turism sunt responsabile în mod direct de promovarea turismului grecesc, cât și de îmbunătațirea serviciilor turistice oferite . În ultimii ani, mai multe organizații, recunoscute în domeniul turismului, au plasat destinațiile grecești printre primele din listele acestora. În 2009, Lonely Planet a clasat  Salonic, al doilea oraș ca mărime al țării, pe locul cinci, privind petrecerile sale, alături de orașe precum Montreal și Dubai, în timp ce în 2011, insula Santorini a fost votată drept cea mai bună insulă din lume de Travel + Leisure. Insula vecină din Mykonos a fost cotată ca fiind a 5-a cea mai bună insulă din Europa. În același timp, orașul Salonic va fi Capitala Europeană a Tineretului în 2014.

Economia Greciei este evaluată ca fiind una avansată și complexă, ce are venituri consistente. Cu toate acestea, crizele economice și sociale de după anul 2008 au afectat țara destul de violent. Toate ramurile economiei au fost puternic afectate și cu toate acestea unele ramuri au continuat să fie superioare celor din alte țări europene. Acest lucru denotă faptul că economia elenă este una cu un grad mare de adaptabilitate ce poate trece, cu unele restricții și măsuri luate, peste crizele apărute de-a lungul anilor. Pentru a studia mai detaliat evoluția economiei din ultimii ani este necesară analiza unor indicatori precum produsul intern brut, rata șomajului și nivelul angajărilor.

Produsul intern brut este indicatorul macroeconomic ce însumează totalitatea valorii monetare a bunurilor și serviciilor produse în toate ramurile economice existente într-o țară destinate consumului final în decurs de un an.

Tabel nr. 1.1. Evoluția produsului intern brut în Grecia între anii 2008-2012

Sursa : World DataBank

Analizând evoluția produsului intern brut din Grecia în perioada de timp cuprinsă între 2008 și 2012 arătată în tabelul anterior, observăm că este vorba despre un declin pe întreaga perioadă analizată. În 2008 Grecia a atins apogeul său din punct de vedere economic, aceasta având un produs intern brut de peste 340 de miliarde de dolari, însă până în anul 2012 produsul intern brut a ajuns la un nivel minim de aproximativ 249 de miliarde dolari. Acest declin este datorat crizelor financiare, politice și sociale prin care Grecia a trecut încă de sfârșitul anului 2008. Produsul intern brut în anul 2012 este cu peste 27% mai mic decât cel din 2008, reprezentând o diferență de aproape 100 miliarde de dolari. Evoluția fiecărui an analizat este una negativă. În 2012 produsul intern brut are cel mai mare declin, acesta fiind cu peste 14% mai mic decât anul precedent. În anul 2011 se observă o aparentă stagnare, produsul intern brut fiind cu doar aproximativ 1,5% mai mic decât anul precedent. Însă, această stagnare nu a avut loc datorită unei revitalizări a economiei, ci este doar rezultatul ajutorului financiar acordat de către Fondul Monetar Internațional și țările din Zona Euro. Declinul observat în tabel demonstrează faptul că Grecia are nevoie de măsuri urgente pentru o revitalizare a economiei.

Grafic nr. 1.1. Evoluția produsului intern brut în Grecia între anii 2008-2012

Graficul evoluției produsului intern brut întărește concluzii trase din analiza tabelului și accentueză tendința de declin. În anul 2008 se observă că Grecia se afla la epogeul său, din punct de vedere economic. Se observă un declin continuu până în anul 2012, deși în anul 2011 produsul intern brut a scăzut foarte putin și dă impresia că acesta a stagnat. Deși în anul 2008, Grecia avea o economie puternică datorată turismului și industrializării puternice, datorită datoriilor externe foarte mari și contextului economic general produsul intern brut a avut de suferit în anii viitori. A fost impus un regim de austeritate ce a condus la nemulțumirea și revolta grecilor. Încrederea în Grecia, a avut de suferit, atât ca stat cât și ca destinație turistică.

Rata șomajului reprezintă un indicator economic ce indică raportul între numărul șomerilor și populația activă totală. Un șomer reprezintă o persoană cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 ani care nu are loc de muncă și nu desfășoară activități renumerate, utilizează activ metode de a-și găsi loc de muncă și sunt dispuși să înceapă activitatea în decurs de două săptămâni, conform Biroului Internațional al Muncii. „Populația activă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.”

Tabel nr. 1.2. Evoluția ratei șomajului în Grecia în perioada 2008-2012

Sursa: World DataBank

Urmărind evoluția ratei șomajului prezentată în tabelul anterior, observam că aceasta are un trend crescător continuu. În anul 2008 rata șomajului a avut cea mai mică valoare, de 7,7%, ajungând aceasta practic să se tripleze pâna în anul 2012. Evoluția ratei șomajului este destul de constantă și liniară, aceasta crescând de la an la an între 23% și 42%. Cea mai mare creștere a avut loc în 2011, când rata șomajului a crescut cu 41,6% față de anul anterior. Doar analizând aceste date, se observă clar criza prin care trece Grecia după trecerea anului 2008.

Graficul 1.2., afișat ulterior, scoate în evidență trendul ascendent pe care l-a avut rata șomajului pornind din anul 2008. Acest trend este motivat de contextul crizei în care se află Grecia. Au avut loc disponibilizări odată cu implementarea regimului de austeritate, unele instituții ale statului fiind restructurate. Și angajații din sectorul privat au avut de suferit. Multe firme au ajuns la stadiul de insolvență, neputând să se adapteze și sa reziste în mediul de afaceri actual, iar altele au fost nevoite să renunțe la o parte din personal, ca o măsură de reducere a costurilor.

Graficul nr. 1.2. Evoluția ratei șomajului în Grecia în perioada 2008-2012

Nivelul angajărilor reprezintă raportul dintre totalul persoanelor care desfășoară activități lucrative remunerate și totalul rezidenților statului respectiv.

Tabel nr. 1.3. Evoluția nivelului angajărilor în Grecia între anii 2008-2012

Sursa: The World Bank Databank

Se poate observa în tabelul anterior evoluția nivelului angajărilor din Grecia. Deși, în 2008 și 2009 nivelul a rămas la fel, acesta a început să scadă după 2010 cu rate de descreștere între 4% și 10%. Nivelul întâlnit în 2012 este cu 18,37% mai mic decât cel din 2008. Această diferență este foarte mare și dovedește că Grecia se află în colaps, nemaiputând genera suficiente locuri de muncă. Cea mai mare descreștere a avut loc în 2012, nivelul angajărilor fiind cu aproximativ 9% mai mic decât cel din anul anterior. Motivele scăderii nivelului angajărilor sunt asemănătoare cu cele ale creșterii ratei de șomaj. Au loc disponibilizări în masă, atât in sectorul public, cât și în cel privat și de asemenea gradul de specializare necesar unui loc de muncă a crescut. Astfel, volumul de muncă este pasat unor angajați bine specializați care sa aibă cât mai multe abilități și cunoștințe pentru a putea duce la capăt o paletă largă de activități

Grafic nr. 1.3. Evoluția nivelului angajărilor în Grecia între anii 2008-2012

După cum se observă și în tabelul nr. 1.3., nivelul angajărilor a rămas constant în primii doi ani. În 2010 nivelul a început să scadă și a continuat în acest ritm până în 2012. Deși în anii 2008-2009 nivelul angajărilor mai avea nevoie de foarte puțin pentru a atinge pragul de 50%, acestea au involuat până la un procent foarte mic de 40%. Situația economică precară a făcut ca numărul angajaților scadă dramatic.

În urma analizei acestor indicatori am constatat faptul că Grecia se află într-o stare de declin, în mare parte datorată contextului de criză economică și gradului mare de îndatorare. Această stare, care pare că se amplifică în fiecare an, a dus la împuținarea locurilor de muncă și creșterea drastică a ratei șomajului.

Turismul

Grecia este considerată o țară cu o economie dezvoltată care depinde foarte mult de turism. Lunile în care activitățile turistice sunt cel mai active sunt august și iulie. În ultimii ani s-a observat aparițiai unro forme speciale de turism pe care Grecia le-a îmbrățișat în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turiști. Printre aceste forme se numără turismul terapeutic, religios, ecologic sau agroturismul. Acestea s-au dezvoltat din ce în ce mai mult în ultima perioadă de timp. Din acestă cauză aceasta a devenit o destinație turistică populară, nu doar pentru vacanțe clasice, cât și pentru persoanele interesate de vacanțele alternative care, pe lângă relaxare doresc o experiența unică oferită de natură, cât și de cultura unică ce pot fi regăsite în cadrul Greciei. Baza materială turistică a Greciei permite găzduirea a milioane de turiști în fiecare an. Numărul hotelurilor este mai mare de 9000, iar în prezent există numeroase proiecte în derulare privind îmbunătățirea infrastrurii turistice. Cele mai mari investiții în acest sens au fost făcute în perioada Jocurilor Olimpice din 2004, găzduite de Grecia. Pe teritoriul Greciei întâlnim majoritatea formelor de turism.

În pofida ariei limitate, Grecia este înzestrată cu un relief natural foarte bogat și diversificat, ca rezultat al unei geomorfologii rare, ce oferă numeroase contraste naturale remarcabile și teritorii cu mare valoare ecologică. Numeroasele cadouri naturale ale țării: mii de coaste zimțate, masive stâncoase impozante, peșteri, defilee, lacuri, râuri, biotopuri de o frumusețe rară și habitate naturale unice asociate cu clima blânda, o plasează printre destinațiile ideale pentru ecoturism și alte forme alternative de turism.

Turismul de litoral este cel care iese în evidență atuci când vorbim despre turismul elen, majoritatea turiștilor având intenția de a se bucura atât de nisipul fin regăsit pe plajele grecești, cât și de apele albastre și limpede ce le înconjoară. Grecia, având una dintre cele mai lungi linii de coastă și având un număr mare de insule, are inevitabil o multitudine de plaje ce ies în evidență prin nisipul lor alb, apa turcoaz și localizarea lor în apropierea stâncilor și a zonelor muntoase. Grecia și insulele grecești sunt printre destinațiile favorite ale turiștilor din toată lumea. Mai multe plaje, ducând la superlativ criterii precum calitatea apei, curățenia, administrarea, siguranța practicării înotului, protecția mediului și calitatea serviciilor, au primit distincția Blue Flag, oferită de Foundation for Environment Education. Cele mai cunoscute plaje care au îndeplinit condițiile anterior menționate sunt: Super Paradise în Myconos, Lalaria în Skiathos, Sarakiniko în Milos, Kolymbitrhes în Paros, Myrtos în Cefalonia, Canal D’Amour în Corfu și Balos în Creta. Aceste distincții arată că dezvoltarea durabilă a plajelor, cât și calitatea acestora reprezintă niște priorități pentru Grecia. Unitățile de cazare regăsite în cadrul stațiunilor litorale sunt numeroase, fiind vorba despre o suprafață amplă. Aceste unități variază de la vile, hoteluri de 1-3* până la resorturi de lux. Astfel stațiunile satisfac cerințele celor mai pretențioși, din pături sociale superioare, și în același timp rămân accesibile celor ce nu doresc să cheltuie foarte mulți bani pe vacanță.

Strâns legat de turismul de litoral se află turismul nautic. Acesta a prins mare amploare în perioada ultimilor ani, mai ales în Grecia. Fie pentru agrement, fie pentru practicarea de sporturi, turiștii sunt atrași de libertatea oferită de apa mării. Porturile opulente regăsite de-a lungul stațiunilor sunt dovada faptului că în Grecia se practică intensiv această formă de turism. Sunt organizate curse în cadrul unor ambarcațiuni de dimensiuni relativ mici, pentru a plimba turiștii în diferite locuri neaccesibile prin alte mijloace de transport. În cadrul acestor curse se realizează pauze în larg, la distanțe nu foarte mari de țărm, permițând astfel turiștilor să se relaxeze în „mijlocul” mării, să sară în apă pentru a înota, să facă poze și chiar să hrănească pescăruși. Aceste curse sunt realizate în grupuri, fiind destul de accesibile. Pentru ca turiștii sa poată fi transportați împreună cu mașina personală, porturile elene au în dotare și feriboturi construite special în acest scop. Navigarea pe mare este foarte populară și în rândul grecilor, aceștia dorind să se deconecteze de activitățile cotidiene și de factorii de stres specifici, mai ales, zonei urbane. Zonele recomandate pentru astfel de activități de Federația Elenă de Navigație sunt Poros, Lefkada, Hydra, Paros, Skiathos, Corfu sau Creta.

Pentru amatorii de sporturi nautice, Grecia are de oferit o paletă largă de posibilități. Un exemplu este parasailingul. Acest sport implică zborul planat deasupra mării, la o altitudine mai mică de 90-100 metri. Există numeroase stațiuni dotate cu echipamentul specific necesar, însă cea mai populară zonă pentru practicarea parasailingului este Skiathos. Un alt sport nautic este reprezentat de schi-ul nautic. Acesta nu necesită antrenament special, putând fi practicat de amatori. Acest fapt a făcut din schi-ul nautic unul dintre cele mai populare sporturi, atât pentru turiști cât și pentru rezidenți. Surfingul a devenit un sport din ce în ce mai practicat în Grecia. Locațiile cele mai preferate pentru practicarea acestuia sunt Mykonos, Naxos, Creta și Peninsula Peloponez. În unele stațiuni din Marea Egee, cum ar fi Golden Beach, precum și în orice loc unde vântul bate suficient de puternic în perioada verii, se practică un sport derivat din surfing, denumit windsurfing. Acest sport a devenit din ce în ce mai popular, azi existând 37 de cluburi de windsurfing. Există numeroase centre ce închiriază echipamentul necesar și oferă cursuri specializate. Diferite competiții internaționale de windsurfing au fost găzduite de Grecia. În cadrul stațiunilor mai pot fi regăsite metode de te bucura de apă mai puțin pretențioase precum jet-ski-urile, hidrobicicletele, obiecte gonflabile trase de ambarcațiuni sau mersul cu caiacul. Toate echipamentele necesare pot fi găsite de-a lungul plajelor, fiind închiriate doritorilor. Sunt realizate sporturi nautica și înafara zonei de litoral, pe râuri precum Arachtos, Tavropos, Megdovas, Pinios, Nestori, Lonssios și Alfios fiind amenajate trasee de străbătut în diferite tipuri de bărci. Acest sport poartă numele de river rafting și necesită ghizi, echipamente și cursuri speciale. În concluzie, Grecia este locul potrivit pentru iubitorii de sporturi acvatice, oferind posibilități nelimitate.

Pentru cei care nu doresc practicarea de sporturi, dar au nevoie de agrement și doresc să se bucure de apa marină sunt recomandate croazierele. Crozierele sunt călătorii de agrement pe o rută determinată între două puncte, cu mai multe escale în zonele de interes, realizate în cadrul unor vase de dimensiuni mari special fabricate pentru așa ceva. Aceste călătorii au prins o tot mai mare amploare, fiind considerate o destinație turistică în sine. Croazierele oferă, de obicei, vacanțe luxoase destinate persoanelor cu venituri și cu o educație peste mediu. Din această cauză dedică mult efort în a oferi servicii de cea mai înaltă clasă. Orașe precum Atena și Delphi și insule precum Santorini, Rhodos, Mykonos și Creta sunt incluse, fie ca destinații, fie ca escale, în tururile organizate de companiile de croazieră. Circuitele pot fi în cadrul Greciei, vizitând mai multe insule și orașe grecești, sau pot fi circuite mediteraneene ce cuprind destinații și din alte țări. Cele mai populare oferte sunt cele ce cuprind estul Mării Mediterane, turiștii putând vizita și orașe din Turcia, cum ar fi Istanbul și Ankara. Cele mai importante companii de croazieră ce vizează și Grecia sunt MSC Cruises, Princess Cruises, Costa Cruise și Royal Carribbean. Un mod de a călători, asemănător croazierei, dar mult mai exclusivist poartă numele de „yachting”. Yachtingul este destinat exclusiv persoanelor cu venituri foarte mari, fiind necesară posesia sau închirierea unui yacht. În comparație cu croazierele, yachtingul este mult mai intim, persoanele cu care călătorești fiind prieteni apropiați, familie sau parteneri de afaceri. Yachtingul îți oferă o flexibilitate mult mai mare, putând să călătorești cât și unde dorești și să faci escale după bunul plac. Grecia oferă o sumedenie de locuri ce pot fi vizitate cu ajutorul yachtului, și în același timp este dotată cu porturi specifice ce permit ancorarea acestuia.

Deși litoralul este foarte important pentru turism, principalul motiv pentru care Grecia este o țară atât de căutată la nivel mondial este cultura ei unică ce-a dobândit-o de-a lungul a mii de ani plini de triumfuri, cât și de perioade dificile. Cele mai multe dovezi ale existenței civilizațiilor trecute, încă mai pot fi regăsite în cadrul orașelor contemporane. Atena este capitala Greciei și cel mai mare oraș. Aceasta este considerată a fi centrul lumii, fiind locul unde, sub soarele zeilor, au fost născute democrația și interesul pentru politică și științe exacte. Astăzi Atena reprezintă un contrast autentic de clădiri moderne armonizate cu clădiri și ruine ce datează din cele mai vechi perioade ale istoriei. Seara străduțele și piețele sunt animate cu sunetul provenit de la bouzoukia sau alte cluburi, iar ziua grecii pot fi găsiți în diferite cafenele discutând. Un loc preferat de greci, cât și de turiști, este Plaka. Plaka este un district al Atenei, o veritabilă oază în plină concentrație urbană, ce iese în evidență prin arhitectura sa neoclasică. Curțile interioare sunt înfrumusețate cu trandafiri și iasomie, iar tavernele specifice sunt perfecte pentru a te bucura de o porție de souvlaki și a bea ouzo. Cel mai vizitat obiectiv turistic al Greciei este Acropola din Atena. Aceasta este citadela vechiului oraș grecesc, ce se înalță pe o colină, amintind de puterea și autoritatea grecilor de la acea vreme. Aceasta a fost edificată în secolul al V-lea î.Hr., în perioada „secolului de aur” a lui Pericle. Aceasta are în compoziție în jur de 20 de ruine ce s-au menținut destul de bine odată cu trecerea anilor. Cea mai importantă și cunoscută clădire ce-o putem regăsi în această citadelă este Partenonul. Acesta este un templu închinat zeiței Atena, patroana orașului ce-i poartă numele și este considerat ca fiind un veritabilă capodoperă a arhitecturii elene. Există la ora actuală proiecte demarate de Ministerul Culturii ce vizează consolidarea acestei structuri. Un alt templu de interes major, regăsit în aceeași citadelă, poartă numele de Ehtion și este închinat aceleiași zeițe. Tot în Acropole se regăsesc rămășițele arheoligice lăsate de Teatrul lui Dionis și Teatrul lui Herodes Atticus. Cel din urmă a rezistat timpui mult mai bine. În trecut ambele aveau rolul de a găzdui un număr cât mai mare de persoane în cadrul unor festivale, concerte sau piese de teatru. Un alt templu ce mai poate fi regăsit pe Acropole este Erechteionul. Acesta are o arhitectură complexă și a fost construit în cinstea legendarului conducător Erechteus. Cele mai importante artefacte ateniene sunt adăpostite în cadrul Muzeului Acropole. Muzeul a fost construit în 2009 și a avut menirea de a-l înlocui pe cel vechi, care purta același nume. Acesta are dotări de ultimă oră și s-a dovedit a fi foarte popular în ultimii ani, având în medie peste un milion de vizitatori pe an. În cadrul acestuia au loc și expuneri ale unor artiști contemporani, cât și evenimente legate de muzică sau teatru, fiind un adevărat centru cultural al Atenei. Alte obiective importante, ce merită văzute dacă te afli în Atena, sunt Muzeul Arheologic Național, cel mai mare muzeu arheologic național ce are în posesia sa artefacte culese de pe o perioadă de 5000 de ani și Agora Atenei, centrul politic unde avea loc adunarea poporului în vederea comunicării și luării de decizii privind problemele societății de la acea vreme.

Astfel de ruine ale civilizațiilor trecute pot fi regăsite pe aproape întreg teritoriul Greciei. Un sit arheologic bine cunoscut poate fi regăsit în zona Golfului Saronic, unde poate fi regăsit Teatrul din Epidaur, cunoscut pentru simetria și frumusețea acestuia. Acesta avea în compoziție 55 de rânduri ce puteau primi pâna la 14.000 de spectatori. Este considerat ca fiind cel mai cunoscut teatru din lume, fiind construit în secolul IV î.Hr. Un alt exemplu se află în Santorini, unde pot fi regăsite ruinele așezării Akrotiri. Aceste ruine au fost bine păstrate de-a lungul timpului, fiind acoperite de cenușa vulcanului ce a dus la ditrugerea așezării în jurul anului 1627 î.Hr. Această așezare a fost sugerată ca fiind chiar orașul Atlantis. Pe un platou al muntelui Parnassus se regăsește situl arheologic Delphi. Orașul antic Delphi adăpostea Oracolul Delfic. Acesta a fost un timp îndelungat unul din punctele centrale ala religiei elene antice. Templul, considerat la vremea aceea centru lumii, a fost închinat zeului Apollo. Conform legendei, Zeus a dat drumul la doi vulturi, fiecare de la câte un capăt al lumii, iar vulturii s-au întalnit în Delphi. În Capul Sounion, la câțiva kilometri de Atena, pot fi regăsite rămășițele arheologice ale Templului lui Poseidon. Mulți turiști pleacă în excursii de o zi din Atena pentru a vizita acest sit. Astfel, nevoia de cultură a turiștilor poate fi satisfăcută în orice zonă a Greciei.

Grecia a fost încă din antichitate o țară religioasă, iar odată cu apariția creștinismului a fost printre primele țări care au îmbrățișat acest curent religios. Drept urmare, un număr impresionant de biserici și mănăstiri din diferite perioade istorice pot fi regăsite pe întreg teritoriul Greciei. Sunt realizate pelerinaje pentru cei ce doresc să se încarce spiritual sau calătorii individuale sau în grup, cu scopul de a vizita clădirile cultelor religioase sau de a se relaxa. Cel mai notoriu complex monahal este reprezentat de Muntele Athos. Acesta este compus din 20 de mănăstiri, 12 schituri și mai multe chilii călugărești ortodoxe și este situat în nordul Greciei, mai precis în Macedonia Centrală la peste 2000 m altitudine. Este considerat un stat monastic autonom cu capitala în Kareia și este împărțit în două mari categorii de mănăstiri: mănăstiri idiortmice, unde proprietatea personală a unor bunuri este permisă și mănăstiri cenobite, unde proprietatea bunurilor este publică, comună. Pe lângă localizarea sa spectaculoasă, Muntele Athos iese în evidență prin istoria sa. În antichitate templele erau închinat zeilor de la acea vreme, precum Jupiter sau Apolo. Odată cu venirea venirea Fecioarei Maria la muntele Athos grecii s-au convertit la religia creștin, acesta purtând și numele de Grădina Maicii Domnului. Accesul pe Muntele Athos este strict limitat bărbaților, chiar și aceștia având nevoie de niște permise speciale ce sunt eliberate într-un număr limitat pentru a se caza în mânăstiri. Interzicerea accesului femeilor în acest complex a dus și la nașterea unor controverse privind discriminarea. Accesul cu mașinile personale este de asemenea interzis, transportul fiind realizat doar în cadrul mijloacelor publie. Cu toate aceste interdicții, Muntele Athos a rămas una dintre cele mai vizitate destinații religioase. Un alt complex monahal arhi-cunoscut este Meteora. Acesta are în componența sa șase mănăstiri locuite și astăzi și alte 18 ce sunt în stare de ruină. Cele șase mânăstiri sunt împărțite astfel : patru sunt lăcașe de cult pentru călugări, iar două pentru maici. Primele mănăstiri datează din secolul al XIV-lea, călugării găsindu-și protecție față de turci și albanezi printre stâncile înalte. Aceștia utilizau o scară ce-o puteau retrage în situații periculoase, astfel controlând accesul. Începând cu secolul XVII unele mânăstiri au fost fie abandonate, fie distruse din cauza războaielor din secolul al XIX-lea. Fiind înscrise în lista Patrimoniului al UNESCO, tot mai mulți oameni au dorit sa viziteze aceste mănăstiri. În secolul XX s-a conștientizat faptul că acestea reprezintă o veritabilă comoară națioanlă ce atrage tot mai mulți turiști din toată, astfel realizându-se unele modificări pentru a face locul mai accesibil din punct de vedere al traseului. Cea mai mare mănăstire din acest complex este Mănăstirea Marelui Meteor, construită în secolul al XIV-lea și restaurată între anii 1483 și 1552, aceasta purtând si hramul Schimbării la Față. Aceasta este urmată de Mănăstirea Varlaam, ce are Hramul Toți Sfinții construită ulterior între anii 1541 și 1542. Mănăstirea Rousanou, locuită astăzi de călugărițe, este construită pe trei etaje și are hramul Schimbarea la față și Sf. Barbara, a fost construită și pictată la jumătatea secolului XVI și este cea mai accesibilă din complex. Aceasta este renumită pentru frescele pictate în stilul școlii cretane și este, probabil, cea mai inaccesibilă din complex, fiind conectată de un podeț suspendat. Cea mai accesibilă, fiind doar câteva scări de urcat, este Mănăstirea Sf. Ștefan. Aceasta are în compoziția sa două biserici: biserica mică, construită în secolul al XVI-lea , ce poartă hramul Sf. Ștefan și biserica principală, construită ulterior în 1798, ce poartă hramul Sf. Haralambie. Cea din urmă a fost deteriorată în timpul celui de-al doilea Război Mondial, de către naziști, aceștia crezând ca adăpostea insurgenți. Ulterior a fost preluată și restaurată de maici. Cele mai mici mănăstiri ale complexului sunt Mănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas și Mănăstirea Sfânta Treime, ambele fiind plasate pe stânci înalte greu de accesat. În complexul monahal Meteora sunt mai puține restricții decât pe muntele Athos, putând fi vizitat și de femei. Acestea sunt obligate doar să poarte fustă sau bucăți de pânză, oferite de mănăstiri ca înlocuitor. Și bărbații trebuie să respecte niște reguli vestimentare, hainele trebuind să acopere umerii și să fie peste genunchi. Acestea sunt cele mai importante obiective turistice religioase ce le oferă Grecia, dar pot fi vizitate biserici și mănăstiri unice, în special ortodoxe, din diverse perioade istorice în întreaga țară.

Odată cu trecerea timpului și cu avansarea gradului de educare a oamenilor, aceștia au acordat o din ce în ce mai mare importanță stării personale de sănătate, asfel, turismul de spa câștigând progresiv teren. Centrele de spa se găsesc în numere tot mai mari, fie de sine stătătoare, fie în cadrul unor resorturi sau hoteluri. Turiștii recurg la aceste centre fie pentu prevenirea bolilor, fie pentru eliminarea stresului cotidian prin relaxare. Izvoare terapeutice naturale se găsesc în multe diferite diferite din Grecia, iar apa din izvoare diferă de apa obișnuită, fie din cauza temperaturii sale ridicate, fie din cauza componentelor active rare. Grecia este una dintre cele mai bogate țări din lume din punct de vedere al spa-uri naturale. Izvoare termale și minerale pot fi regăsite în 850 de locații geografice diferite. În plus față de revitalizarea stării de spirit, numărul mare de izvoare minerale din Grecia oferă vizitatorilor posibilitatea de a primi tratament specific pentru afecțiuni cronice, într-un mod natural (hidroterapie). Boli precum artrita și tulburări reumatice sunt asociate în mod tradițional cu persoanele în vârstă, și, prin urmare, toată lumea crede că spa-uri dedicate mai ales persoanelor în vârstă. Cu toate acestea, proprietățile benefice sunt mult mai largi beneficiind, astfel, oameni de toate vârstele. Rezultatele obținute sunt un aspect fizic mai plăcut, relaxare și bunăstare. Dezvoltarea turismul de sănătate și balnear în Grecia a fost rapidă, existând un număr tot mai mare de furnizori de servicii în acest sens. Formele de tratament prin hidroterapie aplicate în Grecia sunt terapia prin spa sau noroi, sau terapie prin inhalare sau băut. Sunt utilizate atât metode moderne, cât și metode străvechi, dar eficiente. Există 14 centre de hidroterapeutice, din cadrul G.N.T.O., ce tratează anual aproximativ 100.000 de persoane, cu 1.400.000 de tratamente terapeutice, în timp ce zeci de alte spa-uri operate de către autoritățile locale oferă servicii moderne de înaltă calitate pentru vizitatori. În plus, un număr mare de centre spa , cu echipament de top și personal specializat pot fi găsite în majoritatea hoteluri de cinci stele, în timp ce alte spa-uri pot fi găsite în Atena sau Salonic. Cu una dintre cele mai bune climate din lume, cu o varietate unică naturală, precum și unul dintre cele mai sănătoase diete din lume, Grecia este propunerea ideala pentru sănătatea psihică și fizică dorită de turiști.

Doritorii, pot practica și turism științific în cadrul parcurilor și rezervațiilor naturale. Acolo pot fi regăsiți specialiști cercetând diferite fenomene. Cele mai importante astfel de locuri, unde poate fi practicat turismul științific, sunt: Parcul Național Parnasssos, Parcul Național Vikos-Aoos, Parcul Național Olympos, Pădurea Dadia, Valea Fluturilor, Pădurea de castani din Metochi și Platoul Veromonerei și Pădurea amețitoare din Keresea.

În cadrul Greciei se practică și turismul de afaceri. Este cel mai des întâlnit în marile centre urbane, precum Atena sau Salonic. Participarea la conferințe, congrese și simpozioane reprezintă principala motivație a călătoriilor de afaceri din Grecia, urmată de deplasări la locul de muncă, studii și participarea la târguri și expoziții.

În concluzie, putem spune că Grecia beneficiază atât de resursele naturale, cât și de cele antropice necesare turismului. Posibilitățile variate de petrecere a timpului liber satisfac și cerințele celui mai pretențios călător. Satele specifice, orașele moderne combinate cu ruine ale civilizațiilor străvechi, plajele înconjurate de stânci, cultura complexă și unică fac din Republica Elenă o destinație versatilă și dezirată.

Capitolul 2 : IMPORTANȚA INDUSTRIEI TURISMULUI ȘI IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

Industria turismului este un adevărat promotor al economiei Greciei, contribuind puternic atât la produsul intern brut, cât și la ocuparea forței de muncă. Majoritatea zonelor elene depind de această industrie, motiv pentru care acestea și-au adaptat infrastructura în vederea realizării serviciilor specifice sectorului turistic. Dependența economiei elene de turism, poate duce atât la o evoluție pozitivă, cât și la un declin. Multitudinea de factori ce pot afecta evoluția turismului fac din aceasta o industrie relativ sensibilă și greu de previzionat. Numărul turiștilor, cât și sumele financiare dedicate unei vacanțe în Grecia ale acestora pot varia de la an la an. Astfel, este importantă analiza evoluției turismului în ultimii ani, cât și a importanței și impactului său asupra economiei naționale.

2.1. Indicatorii circulației turistice

Indicatorii circulației turistice prezintă evoluția unui teritoriu într-o perioadă de timp, ca destinație turistică. Este importantă obținerea unor informații cantitative și calitative în vederea înregistrării creșterii circulației turistice de la un an la altul. Aceste informații au rolul de a scoate în evidență contribuția turismului la economia națională, potențialul turistic al țării, cât și calitatea serviciilor prestate de diverși agenți economici. Pentru analiza tendințelor circulației turistice este necesar studiul unor indicatori naționali specifici domeniului.

Evoluția sosirilor de turiști este un indicator de ordin cantitativ ce reflectă numărul persoanelor non-rezidente ce au ales Grecia ca destinație turistică. Turistul reprezintă „orice persoană care se deplasează spre alt loc situat în afara reședinței sale obișnuite, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat.”

Tabel nr. 2.1. Evoluția sosirilor de turiști în Grecia între anii 2008-2012

Sursa: UNWTO Tourism Highlights, Edițiile 2013, 2012 și 2011

Se poate observa din tabelul anterior faptul că cel mai mare număr de turiști a fost înregistrat în anul 2011, acesta ajungând la aproape 16,5 milioane de turiști. Cea mai mare descreștere a avut loc în anul 2009, numărul de turiști fiind cu 6,42% mai mic decât cel din anul anterior. Această descreștere a fost datorată în cea mai mare parte crizei economice, însă nu este de o dimensiune alarmantă. În 2010 numărul turiștilor a crescut cu 0,62%, arătând o ușoară relansare a turismului. Creșterea a durat până în 2011, moment în care numărul turiștilor era chiar mai mare, cu peste 3%, decât în anul inițial analizat, 2008. Se observă o nouă descreștere în anul 2012, numărul turiștilor fiind de peste 15,5 milioane, aproape un milion mai puțin decât în anul anterior. Cu toate acestea ultimul an analizat, 2012, este mai mic decât cel inițial cu doar 2,64%, arătând faptul că turismul, deși a fost afectat de crizele interne și internațional, nu a avut de suferit foarte mult în această perioadă de timp.

Grafic nr. 2.1. Evoluția sosirilor de turiști în Grecia între anii 2008-2012

Analizând graficul 2.1. observăm influența negativă a crizei economice între 2009 și 2010. În această perioadă nivelul puterii de cumpărare a turiștilor a fost mai mică, aceștia preferând să-și canalizeze veniturile în alte direcții, vacanța fiind de o prioritate scăzută. Un alt motiv este diminuarea gradului de încredere în Grecia, ca destinație turistică, aceasta trecând printr-o perioadă de zbucium la nivel intern. Cu toate acestea, în 2011, are loc o creștere record, înregistrându-se cel mai mare număr de turiști din ultimii ani, chiar și în comparație cu anii dinaintea crizei economice. Această creștere arată capacitatea turismului de a se relansa într-un timp foarte scurt, dar și uriașul potențial turistic al Greciei. Deși în 2012, a avut loc o descreștere, nivelul numărului turiștilor a rămas superior celor din 2009 și 2010. Această descreștere nu este una alarmantă, arătând doar faptul că turismul poate varia de la un an la altul.

Numărul înnoptărilor este un indicator de ordin cantitativ și „se determină ca sumă a produselor dintre numărul turiștilor și durata activității turistice exprimată în zile.”

Tabel nr. 2.2. Evoluția numărului de înnoptări în Grecia în perioada 2008-2012

Sursa: UNWTO Tourism Factbook

Observăm faptul că numărul înnoptărilor variază între 45 de milioane și 54 de milioane. Ca și în cazul sosirilor de turiști, anul 2011 este unul record, acesta ajungând la aproape 54 de milioane de înnoptări, având o creștere de peste 11% față de anul anterior și o creștere de aproape 14% față de primul an analizat, 2008. Se poate observa, totuși, o descreștere în anul 2009, înnoptările scăzând cu aproape 3% față de anul anterior. În 2010 a avut loc o creștere de 5%, ajungând deja la un număr de zile mai mare decât în 2008. Anul 2012 a avut și el de a face cu o descreștere, fiind cu 6% mai mică decât anul 2011. Cu toate, acestea numărul înnoptărilor a rămas cu 7% mai mare decât anul inițial, arătând un trend ascendent al numărului de înnoptări pe teritoriul Greciei.

Grafic nr. 2.2. Evoluția numărului de înnoptări în Grecia în perioada 2008-2012

Graficul anterior scoate în relief descreșterea din anul 2009, cât și evoluția masivă a numărului de înnoptări din perioada 2009 – 2011. Se poate afirma faptul că numărul de înnoptări a fost afectat de situația economică mondială, dar într-o măsură destul de mică. Evoluția numărului de înnoptări este destul de asemănătoare cu cea a numărului de sosiri – turiști, arătând faptul că cele două se află în strânsă legătură. Deși în anul 2012, a avut loc o mică descreștere față de anul anterior, numărul de înnoptări a rămas la un nivel superior anilor 2008, 2009 și 2010, arătând faptul că Grecia are un real potențial turistic. Creșterea numărului de înnoptări poate fi motivată de popularizarea Greciei în ultimii ani, accesibilitatea și calitatea serviciilor oferite, cât și de faptul că turiștii conștientizează mai mult ca întotdeauna importanța unei vacanțe, aceștia dedicându-și o parte din ce în ce mai mare a veniturilor în acest sens.

Durata medie a sejurului este un indicator cantitativ, reprezentând „numărul mediu de zile de sejur a turiștilor într-o anumită zonă”. Cu toate acestea, durata medie a sejurului poate arăta și gradul de accesibiltate sau calitatea serviciilor prestate într-o anumită zonă, având și valențe calitative.

Tabel nr. 2.3. Evoluția duratei medii a sejurului în Grecia în perioada 2008-2012

Sursa: Elaborat de autor

Conform tabelului nr. 2.3. durata medie a sejurului a avut un trend ascendent până în anul 2011, moment în care aceasta era cu 10,47% mai mare decât în anul inițial studiat, 2008. Durata medie a sejurului variază între 2,9 și 3,3 zile. Cea mai mare creștere a avut loc în 2009, aceasta fiind de 4,22%, urmată de cea din 2009, de 4,05%. În 2012, a avut loc o descreștere de dimensiuni mici, durata medie a sejurului scăzând cu 0,31% față de anul precedent. Evoluția duratei medii a sejurului în Grecia este una pozitivă, ajungând în 2012 să fie cu peste 10% mai mare decât în 2008.

Grafic nr. 2.3. Evoluția duratei medii a sejurului în Grecia în perioada 2008-2012

Se poate observa cu ușurință, în graficul anterior, trendul ascendent al duratei medii a sejurului până în anul 2011, urmat de o mică descreștere în 2012. Acest trend arată faptul că, deși numărul sosirilor de turiști a fost afectat de crizele anilor 2009 – 2010, durata medie a sejurului a continuat să crească. Deși au fost mai puțini turiști dispuși să călătorească, cei care totuși au ales să se bucure de o vacanță în Grecia nu și-au scurtat perioada de ședere. Dorința de a petrece un timp cât mai lung pe teritoriul Greciei reflecta nivelul ridicat de satisfacție a turiștilor, aceștia având parte de servicii de calitate și accesibile. Durata medie variază în jurul a 3 zile, indică tendința turiștilor de a-și segmenta vacanțele, astfel încât acestea sa fie mai multe, dar pe o perioadă mai scurtă. Turismul de week-end capătă o importanță din ce în ce mai mare, majoritatea turiștilor preferând fie un city-break în cadrul orașelor elene importante, fie o escapadă pe litoral.

Densitatea circulației turistice este un raport între numărul de se sosiri-turiști și suprafața teritoriului analizat. Este un indicator ce „poate aduce informații cu privire la frecventarea zonelor și ce măsuri trebuie luate pentru satisfacerea turiștilor fără a fi întâlnită suprasolicitarea zonei”. Suprafața Greciei este de 131.990 km2, aflându-se pe locul 96 la nivel mondial.

Tabel nr. 2.4. Evoluția densității circulației turistice în Grecia în perioada 2008-2012

Sursa: Elaborat de autor

Evoluția densității circulației turistice este direct proporțională cu cea a numărului de turiști. Astfel, odată cu instaurarea crizei la nivel mondial, densitatea a avut cea mai mare descreștere, de peste 6%, în anul 2009. În anul următor densitatea a stagnat practic, având o creștere de doar 0,62% față de anul anterior. Cea mai mare creștere a avut loc în anul 2011, singurul an cu o densitate a circulației turistice mai mare decât cea din anul inițial, 2008. În acest an densitatea era cu peste 9% mai mare mai mare decât anul precedent și cu peste 3% mai mare decât în 2008. În 2012 a avut loc o nouă descreștere, de peste 5%, față de 2011. Cu toate că densitatea este puțin mai mică decât în 2008, aceasta a rămas superioară densităților anilor aferenți crizei.

2.2. Contribuția turismului la produsul intern brut

Turismul joacă un rol crucial în evoluția economiei Greciei. Acesta poate contribui la produsul intern brut în mod direct prin veniturile directe generate de turiști, sau la o scală extinsă, luând în considerare toate veniturile generate de industria turismului.

Contribuția directă a turismului la P.I.B. reprezintă totalitatea cheltuielilor în cadrul unei țări rezultate din turism din care sunt scăzute achizițiile regăsite la nivelul industriilor componente. Așadar, este o parte a produsului intern brut, ce este generată de domeniile de activitate cu contact direct cu turiștii, fie că vorbim de hoteluri, companii aeriene și alte servicii de transport, agenții de turism, restaurante și baruri, sau agrement.

Tabel nr. 2.5. Contribuția directă a turismului la P.I.B. între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Analizând tabelul anterior, observăm o evoluție descendentă a contribuției turismului la produsul intern brut, ajungând de la aproape 15 miliarde de dolari în anul 2009 la aproape 14,2 miliarde de dolari în anul 2013, cu peste 5% mai puțin. Cu toate acestea, trendul nu este unul liniar, având loc atât creșteri, cât și descreșteri pe parcursul perioadei analizate. În anul 2010 a avut loc o creștere peste 3% față de anul anterior, urmată de o perioadă de declin între anii 2011 și 2012. Cea mai mare descreștere a avut loc în 2012, moment în care contribuția directă era cu 6,45% mai mică decât în anul anterior și peste 9% față de anul inițial analizat. În 2013 a avut loc cea mai mare creștere din perioada de timp analizată, fiind cu peste 4% mai mare decât anul anterior.

Grafic nr. 2.5. Contribuția directă a turismului la P.I.B. între anii 2009-2013

Observăm în graficul nr. 2.5. o tendință descendentă a contribuției directe a turismului la produsul intern brut. Deși aceasta a avut parte de o creștere în 2010, în următorii doi ani a continuat să scadă puternic. Grecia a fost puternic afectată de criză, iar măsurile de austeritate puse în practică au dus la revolta și nemulțumirea locuitorilor. Aceste tensiuni naționale au scăzut încrederea turiștilor, aceștia simțindu-se amenințați și descurajați de evenimentele negative din acea perioadă. Aceștie fie au ales o țară înnvecinată pentru a-și petrece vacanța, fie au așteptat o revenire la normal a Republicii Elene. Ca și în cazul altor domenii sau industrii, performanța turismului a fost puternic afectată, acesta contribuind într-o măsură mai mică la P.I.B. Cu toate acestea, există motive de speranță, în 2013 având loc o creștere ce poate prevedea o revenire a turismului grecesc la nivelul anilor dinaintea crizei.

Contribuția totală a turismului la P.I.B. reprezintă valoarea produsului intern brut generată în mod direct de industria turismului și călătoriilor, cât și veniturile din industrii adiacente cu contribuții indirecte la această valoare la care se adaugă și valoarea investițiilor de capital din domeniile cuprinse în sfera turismului.

Tabel nr. 2.6. Contribuția totală a turismului la P.I.B. între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Observăm în tabelul anterior o evoluție descendentă a contribuției totale a turismului la produsul intern brut național. În 2013 această contribuție era cu peste 17% mai mică decât în anul inițial studiat, 2009. Deși în 2010 a avut loc o depreciere de doar 2,65%, în următorii doi ani au avut loc descreșteri mult mai mari de peste 8-9%. Punctul în care contribuția industriei turismului a fost cea mai mică îl regăsim în anul 2012, moment în care aceasta era mai mică cu peste 19 procente față de cea din anul 2009. Aceste 19 procente au reprezentat o diferență de aproape 10 miliarde de dolari. În 2013 a avut loc singura creștere, aceasta fiind de doar 2,27%.

Grafic nr. 2.6. Contribuția totală a turismului la P.I.B. între anii 2009-2013

Graficul anterior scoate în evidență trendul descendent al contribuției totale a turismului la produsul intern brut. Se observă faptul că această contribuție variază între 34 și 44 de miliarde de dolari. În 2009 valoarea contribuției industriei turismului a fost cea mai mare din perioada de timp analizată. Acest lucru demonstrează faptul că urmările crizei financiare au fost pe termen lung, turiștii dedicându-și o cotă tot mai mică din veniturile acestora unei vacanțe. Aceștia fie au cheltuit mai puțin într-o vacanță în Grecia, fie au ales alte destinații turistice mai accesibile și mai apropiate de locul de reședință, fie au preferat să amâne vacanța în totalitate. Aceste fapte au afectat puternic economia Greciei și, mai ales, zonele specializate în serviciile turistice, acestea depinzând într-o măsură foarte de mare de fluxurile și cheltuielile turiștilor. Cu toate acestea, turismul a rămas principalul promotor al economiei grecești, iar în anul 2013 contribuția acestuia a avut o creștere ce poate anticipa o revenire la nivelul anilor anteriori crizei.

2.3. Nivelul cheltuielilor turistice și al consumului turistic

Nivelul cheltuielilor face referire la totalitatea sumelor cheltuite de rezidenții unei țări pentru călătorii de loisir sau afaceri pe teritoriul aceleiași țări. Bunurile de folosință pe termen lung cu utilizări multiple nu sunt incluse în această categorie, acestea având și alte scopuri decât cele turistice. Cheltuielile rezidenților în alte țări, nu sunt luate în calcul.

Tabel nr. 2.7. Nivelul cheltuielilor turistice în perioada 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Studiind tabelul 2.7., observăm o depreciere continuă a nivelului cheltuielilor turistice pe tot parcursul perioadei analizate. În anul inițial analizat nivelul cheltuielilor a fost cel mai mare, acestea valorând peste 13,7 de miliarde de dolari. În 2010 cheltuielile au scăzut ușor, cu aproape 1,8%, iar în următorii trei ani au avut loc descreșteri cuprinse între 7,4% și 8,5%. Cea mai mare descreștere, 8,5% față de anul precedent, a avut loc în anul 2013. În același an s-a înregistrat nivelul minim al cheltuielilor, ajungând la doar aproape 10,5 miliarde de dolari, cu peste 23% mai puțin decât în primul an luat în calcul, 2009.

Grafic nr. 2.7. Nivelul cheltuielilor turistice în perioada 2009-2013

În graficul anterior observăm trendul descendent continuu pe care nivelul cheltuielilor turistice l-a avut pe întreg parcursul perioadei analizate. Deși în anul 2010 acesta pare să stagneze, și în acest an a avut loc o descreștere de dimensiuni mai mici, urmând o perioadă de declin accentuat între anii 2011 și 2013. Nivelul cheltuielilor turistice a ajuns de la valoarea sa maximă în 2009 de peste 13,7 miliarde de dolari, la o valoare minimă în 2013 de aproape 10,5 miliarde de dolari, având loc descreșteri anual. Aceste descreșteri sunt datorate în principal situației economice precare, populația rezidentă având mult de suferit de pe urma crizei economice. Aceasta a fost descurajată puternic, cheltuind sume tot mai mici pentru vacanțe.

Nivelul consumului este dat de totalul veniturilor generate în cadrul unei țări de industrii ce au legătură directă cu turiștii, din care fac parte exporturile de turiști, nivelul cheltuielilor și cheltuielile guvernamentale. Sunt excluse cheltuielile rezidenților în afara țării de reședință.

Tabel nr. 2.8. Nivelul consumului turistic între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Și în cazul nivelului consumului turistic avem de-a face cu o descreștere puternică în perioada de timp analizată. Până în anul 2013 s-a ajuns la un nivel al consumului cu peste 13% mai mic decât în anul inițial, 2009. Nivelul consumului turistic a variat între 28,6 miliarde de dolari și 33,5 miliarde de dolari. În 2010, a avut loc o creștere de 1%, moment în care nivelul consumului atingea valoarea maximă de peste 33,4 miliarde de dolari. Au urmat doi ani de declin, având loc în 2011 și 2012 descreșteri de 6,9% și, respectiv, 8%. Aceste descreșteri au dus la un nivel al consumului cu aproape 13,5% mai mic decât cel din 2009. În 2013 a avut loc o creștere insignifiantă de 0,3%, arătând mai degrabă o plafonare a consumului decât o revenire în parametri normali.

Grafic nr. 2.8. Nivelul consumului turistic între anii 2009-2013

Se poate observa în graficul nr. 2.8. creșterea nivelului consumului turistic în anul 2010, urmată de un declin masiv în următorii doi ani. Acest declin poate fi motivat de scăderea puterii de cumpărare a turiștilor, cât și de canalizarea bugetului statului spre alte cheltuieli de prioritate mai mare pentru a scădea gradul de îndatorare. Contexul economic și social al țării a influențat puternic și pe termen lung acest indicator. Deși în anul 2013 a avut loc o mică creștere, mai este foarte mult de recuperat pentru a ajunge la nivelul anterior crizei economice.

2.4. Lucrătorii din turism

Contribuția turismului asupra nivelului angajărilor poate fi privită din două puncte de vedere, asemănător contribuției turismului la P.I.B. Aceasta poate influența în mod direct, prin angajații companiilor ce intră în contact direct cu turiștii și organizează vacanțele acestora. În mod indirect influențează prin angajații companiilor tuturor ramurilor ce ajută la realizarea serviciilor turistice.

Influența directă a turismului asupra angajărilor este reprezentată de numărul total de locuri de muncă generate ce aparțin în mod direct industriei turismului.

Tabel nr. 2.9. Influența directă a turismului asupra angajărilor în perioada 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

În tabelul prezentat anterior putem observa faptul că influența directă a turismului asupra angajărilor variază de la an la an. Trendul este unu descendent, în anul 2009, fiind aproape 4% mai multe angajări decât în ultimul an analizat, 2013. Angajările variază între 307 de mii de persoane și 344 de mii de persoane. Cea mai mare valoare a angajărilor a avut loc în anul 2010, cumulând aproape 344 de mii de persoane, cu peste 3,5% mai mult decât în anul anterior. În următorii doi ani au avut loc descreșteri cuprinse între 4,1% și 6,7%. Cea mai mare descreștere a avut loc în 2012, moment în care angajările erau cu aproape 7,3% mai puține decât în 2009. În 2013 a avut loc o creștere de 3,8 procente, însă nu a fost suficientă pentru a ajunge la nivelul anului inițial.

Grafic nr. 2.9. Influența directă a turismului asupra angajărilor în perioada 2009-2013

Deprecierea indicatorului influenței directe a turismului asupra angajărilor în ultimii ani poate fi observată cu ușurință în cadrul graficului 2.9. După creșterea din 2010, a avut loc o descreștere majoră în următorii doi ani. Această descreștere este datorată economiei precare, ce a dus la disponibilizări în masă. Companiile din turism au fost nevoite să se adapteze contextului economic, iar pentru a diminua costurile au ales o restructurare a personalului, astfel încât să-și poată continua activitatea într-o manieră cât mai eficientă și economică. În 2013 angajările au avut de a face cu creștere. Cererea pentru turismul grecesc crescând, au fost necesari noi angajați, astfel încât companiile din turism să poată face față fluxurilor de turiști.

Influența totală a turismului asupra angajărilor cuprinde numărul de locuri de muncă generate în mod direct de industria turismului și a călătoriilor, cât și contribuția industriilor adiacente.

Tabel nr. 2.10. Influența totală a turismului asupra angajărilor între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Numărul de locuri de muncă generate de industria turismului și industriile adiacente, au scăzut puternic în ultimii ani, ajungând în 2013 să fie cu aproape 18% mai puține decât în anul inițial, 2009. Acestă diferență reprezintă peste 140 de mii de persoane. Cele mai multe locuri de muncă au fost oferite în anul 2009, când s-a ajuns la aproape 800 de mii de persoane. Declinul a început în 2010, moment în care nivelul angajărilor scăzuse cu doar 1,6%, urmat de doi ani de descreșteri mult mai mari, de peste 9 procente.

Grafic nr. 2.10. Influența totală a turismului asupra angajărilor între anii 2009-2013

Graficul anterior scoate în evidență declinul angajărilor între anii 2009 și 2012. Deși în anul 2010 acestea au scăzut foarte puțin, în următorii doi ani deprecierea a fost mult mai accentuată. În 2013 a avut loc singura creștere. Aceasta, nefiind una de amploare, nu a dus la o revenire a numărului angajaților din cadrul industriei turismului și a industriilor adiacente la nivelul anterior crizei. Numeroase companii au fost forțate de mediul de afaceri actual să efectueze disponibilizări ample, iar altele au fost nevoite să intre în insolvență. Activitatea companiilor a fost eficientizată, din punct de vedere al personalului. Se utilizează personal mai bine specializat cu mai multe atribuții, astfel încât volumul de muncă prestat să fie același cu cel prestat înainte, de un număr mai mare de angajați.

2.5. Turismul de loisir

Turismul de loisir reprezintă cea mai importantă ramură a turismului din Grecia. Acesta este motivul pentru care milioane de turiști aleg Grecia ca destinație turistică. Călătoriile de loisir au ca motive principale relaxarea și agrementul. Din această cauză sunt considerate mai puțin importante standardizarea și calitatea serviciilor, primordială fiind experiența de ansamblu.

Nivelul cheltuielilor în cadrul turismului de loisir reprezintă suma cheltuielilor rezidenților și vizitatorilor internaționali pe teritoriul unei țări pentru acest gen de turism.

Tabel nr. 2.11. Nivelul cheltuielilor pentru turismul de loisir în perioada 2009-2010

Sursa: www.wttc.org

Observăm în tabelul anterior că nivelul cheltuielilor în cadrul turismului de loisir nu a variat foarte mult. Atât creșterile, cât și descreșterile au oscilat între 3 și 5 procente. În 2013 cheltuielile au fost cu doar 0,36% mai mici decât în anul inițial, 2009. Turiștii au cheltuit între 23,3 și 25,5 miliarde de dolari pe an pentru acest tip de turism. Valoarea cea mai mare înregistrată a fost în 2010, fiind cu 3,77% mai mare decât în anul anterior, reprezentând o diferență de aproape un miliard de dolari. Anii 2011 și 2012 au venit cu o descreștere ale acestor cheltuieli, în 2012 ajungând la un minim de 23,3 miliarde de dolari. Cea mai mare creștere a avut loc în 2013, cheltuielile fiind cu peste 5 procente mai mari decât în anul anterior, ajungându-se aproape la nivelul anului inițial.

Grafic nr. 2.11. Nivelul cheltuielilor pentru turismul de loisir în perioada 2009-2010

Analizând graficul de mai sus, observăm ca deși indicatorul nivelului cheltuielilor pentru turismul de loisir variază de la an la an, anii 2009, 2011 și 2013 au valori foarte asemănătoare. Acest fapt arată că aceste cheltuieli tind să oscileze în jurul sumei de 24,5 de miliarde de dolari. Deși, în anul 2010 a avut loc o creștere de aproape un miliard de dolari, următorii doi ani au fost de declin. În 2013 cheltuielile au intrat din nou în normal, aproape atingând nivelul celor din 2008. Această revenire poate însemna redobândirea încrederii turiștilor în Grecia, cât și o redresare economică la nivel mai larg, aceștia cheltuind din nou sume importante pentru vacanțe. Alte motive pot fi modificarea priorităților în mentalitatea turiștilor și creșterea timpului liber.

2.6. Turismul de afaceri

Această formă de turism este generată de participarea la conferințe, congrese și simpozioane, deplasări la locul de muncă, studii și participarea la târguri și expoziții. În turismul de afaceri se pune accent pe calitatea și standardizarea serviciilor. Turiștii de afaceri sunt considerați ca fiind mult mai experimentați și pretențioși în ceea ce privește nivelul serviciilor primite decât un turist tipic. Sunt necesare acestui tip de turism facilități precum: săli de conferință, conectivitate și tehnologie modernă.

Nivelul cheltuielilor în cadrul turismului de afaceri reprezintă totalitatea cheltuielilor rezidenților și vizitatorilor internaționali pe teritoriul unei țări.

Tabel nr. 2.12. Nivelul cheltuielilor pentru turismul de afaceri între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Nivelul cheltuielilor în cadrul turismului de afaceri au trend descendent. Singura creștere a avut loc în anul 2010, nivelul cheltuielilor crescând cu aproape 2,3%. Următorul an a adus cu el o depreciere masivă, de peste 21%. Aceasta a fost cea mai mare descreștere din perioada de timp analizată. Cu toate acestea, nivelul cheltuielilor a continuat să scadă până în 2013 cu câte 2,3% pe an până a ajuns la punctul minim de 1,65 miliarde de dolari. În 2013 cheltuielile în cadrul turismului de afaceri au ajuns cu 23% mai mici decât în anul inițial, 2009.

Grafic nr. 2.12. Nivelul cheltuielilor pentru turismul de afaceri între anii 2009-2013

În graficul nr 2.12. putem observa evoluția nivelului cheltuielilor pentru turismul de afaceri. Aceasta, după creșterea din 2010, are un trend descendent. În 2011 a avut loc o depreciere puternică, urmată de alte deprecieri mai mici în anii următori. Perioada 2011-2013 poate fi considerată o perioadă de stagnare. Din aceste variații reiese faptul că pe termen lung a fost afectat și turismul de afaceri de către economia precară și scăderea gradului de încredere în Grecia, ca destinație turistică. Mediul de afaceri, la modul general, a fost și el afectat de evenimentele negative din Grecia. Din această cauză și din cauza depopularizării Greciei au fost organizate mai puține conferințe, congrese, simpozioane, târguri sau expoziții.

2.7. Cheltuieli guvernamentale

Contribuția guvernamentală este reprezentată de cheltuielile guvernelor privind serviciile individuale non-piață pentru care se pot identifica beneficiari separați. Transferurile sociale de acest gen sunt comparabile cu cheltuielile de consum și pot reprezenta, în anumite cazuri, prestarea de servicii publice de consum. De exemplu, această categorie include furnizarea de parcuri naturale și muzee.

Tabel nr. 2.13. Nivelul cheltuielilor guvernamentale între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Putem observa și la nivelul cheltuielilor guvernamentale un trend descendent. După o descreștere de peste 16% în anul 2010, a urmat un an de stagnare. Înafara acestui an de stagnare, au avut loc descreșteri anuale în valoare de 10 milioane de dolari. În ultimii doi ani cheluielile guvernamentale au continuat să scadă cu 20 și, respectiv, 25 de procente. Cea mai mare descreștere a avut loc în 2013, moment în care cheltuielile guvernamentale erau cu 25% mai mici decât în anul anterior și 50% mai mici decât în anul inițial analizat, acestea ajungând de la 60 milioane de dolari, în 2008, la 30 milioane de dolari, în 2013.

Grafic nr. 2.13. Nivelul cheltuielilor guvernamentale între anii 2009-2013

În graficul anterior putem observa evoluția nivelului cheltuielilor guvernamentale între anii 2009-2013. Înafara anului 2011, când aceste cheltuieli au rămas la același nivel cu anul anterior, a avut loc un declin constant de câte 10 milioane de dolari pe an. Astfel, cheltuielile în 2013 au ajuns la jumătatea celor din 2009. Motivul principal pentru aceste diminuări ale cheltuielilor este reorientarea fondurilor guvernamentale spre cheltuieli de o prioritate mai mare, cum ar fi diminuarea deficitului bugetar sau a gradului de îndatorare. Aceste diminuări pot duce pe termen lung la deteriorarea unor atracții turistice sau la o scădere a calității serviciilor oferite turiștilor.

2.7. Capital investit

Capitalul investit reprezintă totalitatea sumelor cheltuite pentru investiții de capital de către toate sectoarele implicate în industria turismului și a călătoriilor. Aceasta include și investițiile din alte economii sub forma bunurilor turistice specifice, cum ar fi noi locuri de cazare pentru vizitatori, echipament pentru transportul pasagerilor, precum și restaurante și facilități de agrement pentru uz turistic în mod special.

În tabelul prezentat ulterior vom observa că evoluția capitalului este una negativă. Descreșterile au loc în fiecare an și sunt cuprinse între 10 și 21 de procente. Cea mai mare diminuare a capitalului investit a avut loc în 2011, scăzând cu peste 20% față de anul precedent. În urma descreșterilor masive de la an la an, capitalul investit a ajuns în 2013 să fie la jumătatea nivelului celui din 2009.

Tabel nr. 2.14. Capitalul investit între anii 2009-2013

Sursa: www.wttc.org

Grafic nr. 2.14. Capitalul investit între anii 2009-2013

În graficul anterior observăm o evoluție negativă și continuă a capitalului investit în această perioadă de timp. De la peste 7,2 miliarde de dolari în 2009, capitalul investit a ajuns să se injumătățească până în anul 2013, având o valoare de 3,6 miliarde de dolari. Deși infrastructura turistică este una dezvoltată, ce poate primi fluxuri ample de turiști, aceasta continuă să aibă nevoie de îmbunătățiri și capital investit. Instabilitatea politică și economică a Greciei a dus la descurajarea investitorilor străini, iar instabilitatea turismului a determinat investitorii greci să se reprofileze asupra unor investiții în domenii mai predictibile. Diminuarea masivă a capitalului investit este una alarmantă. Turismul grecesc, pentru a rămâne la un nivel concurențial înalt, are nevoie de viitoare investiții pentru a consolida și dezvolta infrastructura actuală.

Capitolul 3: INFLUENȚA PROTESTELOR ȘI A TULBURARILOR CIVILE ASUPRA SECTORULUI TURISTIC DIN GRECIA

Grecia a fost una dintre țările afectate cel mai grav de criza economică. Deficitul bugetar și gradul de îndatorare de dimensiuni ample au obligat statul elen să recurgă la numeroase măsuri de austeritate. În prezent, Grecia se confruntă cu o provocare economică și politică mult mai dificilă decât a celorlalte țări din Uniunea Europeană. Cu un nivel de trai, care până de curând a fost clasat printre primele 30 la nivel mondial, grecii se confruntă în prezent cu un declin alarmant. Țara a fost timp de 50 de ani într-o luptă continuă pentru a se integra social, iar în cele din urmă a reușit să se bucure de beneficiile unei societăți moderne de consu. Societatea greacă, deși a asistat la o creștere a P.I.B.-ului cu 60%, începând cu anii 1990, nu a avut de câștigat foarte mult, neavând loc o creștere corespunzătoare a nivelului de trai mediu sau a straturilor sociale sărace. Ulterior, odată cu implementarea regimului de austeritate din 2010, a devenit evident pentru mulți greci că este necesară o schimbare, aceștia alegând să participe activ la revolte sau greve organizate în cadrul marilor orașe elene. Grecii au fost martori și la vânzarea bunurilor naționale, multe resurse electrice și hidrologice, precum și porturi sau aeroporturi fiind vândute integral sau parțial. În ciuda lipsei extreme de popularitate a măsurilor de austeritate, grecii erau dispuși să le accepte atâta timp cât ar fi garantat revitalizarea economiei elene. Însă, aceștia erau ferm convinși că acestea nu reprezintă o soluție, deficitul și gradul de îndatorare continuând să crească. Aceștia au considerat măsurile de austeritate benefice doar creditorilor Greciei, și nu a economiei propriu-zise.

3.1. Factorii declanșatori ai protestelor din Grecia

După paisprezece ani consecutivi de creștere economică, Grecia a intrat în recesiune în anul 2008. Această recesiune a fost datorată de sensibitatea în fața schimbărilor mediului de afaceri a principalelor servicii generatoare de venituri: turismul și transportul pe apă. Până la sfârșitul anului 2009, economia Greciei se confrunta cel mai mare deficit bugetar, cât și cea mai mare datorie publică, conform raporturilor Uniunii Europene. După mai multe revizuiri, deficitul bugetar din 2009 este estimat la 15,7% din P.I.B. Acest lucru, combinat cu creșterea rapidă a datoriei la 127,9% din PIB în 2009, au condus la o creștere abruptă a costurilor de împrumut care rezultă într-o criză economică severă. În vederea respectării condițiilor impuse de Uniunea Europeană, Grecia a apelat la produsele financiare ale unor bănci precum Goldman Sachs și JPMorgan Chase. Creșterea deficitului bugetar, cât și a datoriilor externe, au dus la o criză de încredere a băncilor în ceea ce privește plata împrumuturilor de către statul elen. Pentru a nu se ajunge la o criză și mai mare, alte state din Zona Euro și Fondul Monetar Internațional au convenit să acorde Greciei un ajutor financiar care a ajuns, până în prezent, la peste 110 miliarde de euro. Acest lucru a dus la necesitatea unui regim de austeritate. Punerea acestuia în aplicare a fost urmărită atent de Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Europeană Centrală. Măsurile de austeritate împreună cu rata mare de șomaj și unele acuzații aduse statului elen, cum ar fi că deficitul bugetar ar fi fost „umflat” artificial pentru a fi propus un regim de austeritate cât mai aspru, au dus la nemulțumirea și revolta poporului elen. Grecii au fost nemulțumiți de modul în care guvernul lor, Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional au abordat aceste probleme fără precedent. Numeroase sondaje au arătat că peste 80% dintre greci sunt nemulțumiți de nivelul de trai și consideră că țara lor se îndreaptă spre o direcție greșită. Majoritatea acestora și-au spus părerea și au protestat matur și non-violent. Au avut loc și manifestații stradale foarte violente, mai ales în orașele mari. Măsurile de austeritate nu fost suficiente, creșterea datoriilor și a deficitului bugetar neputând fi estompată. Aceste măsuri au dus la un nivel mai scăzut al consumului, cât și al investițiilor. Turismul a fost și el afectat atât pe termen scurt, turiștii fiind descurajați să viziteze orașele grecești din cauza evenimentelor violente, cât și pe termen lung, nivelul de încredere față de Grecia scăzând drastic atât în fața investitorilor, cât și în fața turiștilor din alte țări.

Măsurile de austeritate au inclus disponibilizări și reduceri salariale în sectorul public, reduceri ale pensiilor, creșterea impozitului pe profit, creșterea unor taxe privind produsele de lux, țigările și alcoolul, o creștere a taxei pe valoare adăugată, precum și alte măsuri. Grecia este forțată să cumuleze și din privatizări peste 50 de miliarde de euro până în anul 2015. Prim-ministrul George Papandrou a prezentat proiectul de lege parlamentului pe data de 4 mai 2010. Noua Democrație, un partid minoritar conservativ, a votat împotriva proiectului de lege, dar majoritatea deținută de Mișcarea Socialistă Panelenică a deținut puterea în cele din urmă, proiectul fiind votat de parlament în două tranșe în zilele de 29 si 30 iunie.

Deși protestele majore au început odată cu implementarea acestui regim de austeritate, au avut loc revolte și la nivelul anului 2008. Acest lucru demonstrează faptul că cetățenii greci erau frustrați și nemulțumiți de condițiile de viață, dinaintea crizei și austerițății. Aceste revolte au început la data de 6 decembrie 2008, când Alexandros Grigoropoulos, un elev de 15 ani, a fost ucis prin împușcare de către doi polițiști în districul Exarcheia din centrul Atenei. Deși tulburările au fost declanșate de acest eveniment tragic, s-a descoperit ulterior este vorba despre o frustrare la o scară mai largă a generației tinere. Tinerii erau nemulțumiți de problemele economice ale țării, majoritatea cauzate de criza economică globală, de creșterea ratei șomajului în rândul tinerilor și de ineficiența și corupția instituțiilor de stat grecești. Astfel, revoltele au escaladat la un nivel mult mai amplu. Unii protestatari au început să distrugă proprietăți, să atace organele de poliție ce supravegheau demonstrațiile prin aruncarea cu cocktail-uri Molotov, pietre sau alte obiecte. Aceste demonstrații s-au extins, în semn de solidaritate, atât în țară, mai ales în Salonic, cât și în afara ei în orașe precum: Londra, Paris, Bruxelles, Roma, Dublin sau Berlin. Aceste proteste au continuat pe aceeași temă până în 2011.

3.2. Protestele din Grecia, între anii 2010-2012

Protestele grecești din anii 2010-2012 au fost o serie de demonstrații și greve generale. Protestele, care au început la 5 mai 2010, a fost provocate de planurile de a reduce cheltuielile publice și de a ridica impozitele ca măsuri de austeritate în schimbul unui ajutor de 110 miliarde de euro, care viza rezolvarea crizei datoriilor din Grecia din anii 2010 si 2011. Trei persoane au fost ucise în protestele din 5 mai , una dintre cele mai mari din Grecia din 1973 .

La data de 25 mai 2011, protestatarii anti-austeritate formează o organizație cunoscută sub numele de Miscarea Cetătenilor Indignați care începe să demonstreze în marile orașe din Grecia. Acest al doilea val de demonstrații s-a dovedit diferit de cele din anii precedenti în sensul că acesta nu este partizan și a început prin mijloace pașnice. Mai târziu unele proteste au devenit violente, în special în capitala Atena. Declanșate în 2011 de protestele spaniole, au fost organizate în întregime folosind site-uri de socializare, luna câștigând porecla de "May of Facebook". Demonstrațiile s-au încheiat în mod oficial când poliția municipală a scos demonstranții de la Turnul Alb din Salonic la data de 7 august 2011. La 29 iunie 2011, au avut loc ciocniri violente între poliție și protestatari, revoltați că parlamentul grec a votat pentru a accepta cerințele de austeritate ale UE. Acuzațiile de brutalitate ale poliției au fost raportate de către mass-media internaționala, cum ar fi : BBC, The Guardian, CNN iReport și The New York Times, precum și Amnesty International. Procurorii din Atena au fost de acord să înceapă o investigație în acuzațiile de utilizare excesivă de gaze lacrimogene, precum și presupusa folosire a unor substanțe chimice expirate și cancerigene. Ancheta este și în prezent în curs de desfășurare .

Revoltele grecești de amploare mai mare au început la începutul lunii mai din 2010. La începutul existau marșuri de protest la Atena și Salonic, fiind prezente mai multe sindicate: de stânga , anarhist și susținătorii partidului comunist. Ciocniri violente au izbucnit atunci când polițiștii au fost trimiși să liniștească protestatarii. Pe data de 4 mai , membrii ai Partidului Comunist din Grecia au susținut proteste în Acropole din Atena și au atârnat bannere cu mesaje precum: " Peoples of Europe Rise Up ". Ca răspuns la reducerile de cheltuieli și creșterile de taxe, o grevă naționala a inceput pe data de 5 mai. Începând de la miezul nopții, avionele, trenurile, și traficul cu feribotul din tară și în afara țării au încetat. Școlile, unele spitale, și multe companii private au fost închise. Demonstrațiile sunt considerate de unii ca fiind cele mai răspândite de la sfârșitul juntei militare din Grecia din 1967-1974. Se estimează că aproximativ 100.000 de oameni au mărșăluit prin Atena, dar în unele estimări se ajunge la 500.000. În timp ce protestele au luat amploare, un grup mare a încercat să ia cu asalt clădirea parlamentului, în piața Syntagma din Atena, unde au avut loc încăierari cu poliția. Protestatarii au acuzat membrii parlamentului că ar fi "hoți". Polițiștii au reușit să împingă mulțimea înapoi cu gaze lacrimogene și echipamente explozive cu flash și fum. Clădiri din apropiere, inclusiv o clădire a ministerului de finanțe, au fost incendiate. Prim-ministrul George Papandreou a răspuns: "Nobody has the right to violence and particularly violence that leads to murder. Violence breeds violence. " Protestatarii au dat foc la o sucursala Marfin Bank de pe strada Stadiou cu cocktail-uri Molotov. Cei mai multi dintre angajații băncii au reușit să scape din clădire în flăcări, dar două femei au fost rănite grav după ce au sărit de la balcon iar două femei și un bărbat au fost găsiti morti după ce focul a fost stins. Echipele de pompieri au raportat că au avut dificultăți în a ajunge la scenă din cauza demonstrațiilor din zona. Papandreou a numit incidentul "un act criminal". Michalis Chrysohoidis, ministrul pentru Protecția Cetățeanului, a declarat că "astăzi este o zi neagră pentru democrație”. De asemenea, el a afirmat că " ucigașii vor fi prinsi și pedepsiti în consecință. Poliția a dat vina pe "tinerii cu glugă " pentru incident, în timp ce un protestatar care a vorbit pentru BBC a acuzat brutalitatea poliției pentru escaladarea violenței, aceasta începând atunci când protestatarii au aruncat cu cocktailuri Molotov în poliție. Poliția a răspuns cu spray-uri cu piper și gaze lacrimogene. Ca răspuns la aceste incidente, Federația Greacă a Sindicatelor Băncilor a acuzat conducerea băncii pentru măsuri de siguranță inadecvate în clădire. În alte părți din Atena, demonstranții au aruncat cu pietre, sticle și bucăți de marmură in poliție. Numeroase coșuri de gunoi au fost aprinse, geamuri au fost sparte, s-au aruncat cu bombe improvizate explozibile și au fost comise și alte acte de vandalism. Unii protestatari au ridicat baricade și au ars masini. Cel puțin 12 persoane au fost rănite, și mai mult de 70 de persoane au fost reținute pentru interogatoriu. În Salonic , 37 de persoane au fost arestate în urma protestelor .

În zilele de 5 și 6 mai 2010, parlamentul elen a adoptat măsurile de austeritate propuse, susținând că aceasta demonstrează angajamentul guvernului elen de a lupta împotriva deficitului bugetar, în ciuda protestelor ce continuau. De asemenea, pe 5 mai, parlamentul german a început dezbaterea pachetului de salvare, cancelarul german Angela Merkel a cerând o rezolvare cât mai rapidă. Merkel a remarcat că "Pur și simplu, viitorul Europei este în joc.". Planul prevedea ca Germania să ofere cea mai mare cotă, de 22 de miliarde de euro, din fondurile de salvare. Planul trebuia să fie aprobat de către 15 țări din zona euro. Analiștii au declarat că protestele ar putea marca începutul unor tulburări sociale pe termen lung. În cazul în care acestea au loc, țara ar putea fi împinsa într-o zonă de recesiune profundă. Economiștii au avertizat că recuperarea economiei Greciei ar putea dura până la 10 ani.

Prima rundă de austeritate din 2010, nu a reușit să oprească datoria în creștere a Greciei, aceasta fiind previzionată să crească cu 1 % în 2011. Memorandumul semnat între Grecia și FMI a devenit o măsură extrem de nepopulară în Grecia, unele sondaje arătând că 62% din greci credeau că a fost o decizie proastă. Acest memorandum a intrat în acțiune pe data de 07 octombrie 2011. Pe fondul acuzațiilor că guvernul nu și-a atins obiectivele, conform memorandumului cu F.M.I., unele țări din Uniunea Europeană au declarat că nu vor fi creditori pentru Grecia în cazul în care nu face și F.M.I. același lucru. Unii oficiali europeni au declarat chiar că Grecia ar trebui să înceapă vânzarea de active către alte națiuni europene în schimbul împrumuturilor. În același timp, șomajul depășea 15%, în timp ce un procent mare de lucrători cu normă întreagă au primit salariul minim de 592 de euro, sau mai puțin. Zvonurile în ceea ce privea excluderea Greciei din zona euro, de asemenea, adăugau la gradul ridicat de frustrare din rândul grecilor , dar acestea au fost categoric negate de către guvernul grec, Banca Centrală Europeană, Banca Greciei și F.M.I. La data de 29 iunie 2011, pe fondul protestelor violente, al doilea pachet de austeritate a fost adoptat cu 155 de voturi în parlamentul de 300 de locuri. A doua zi, Biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite a raportat avertizarea că măsurile de austeritate ar putea duce la încălcări ale drepturilor omului ale poporului grec, cum ar fi : "dreptul la hrană, apă, locuință adecvată și locul de muncă în condiții echitabile". În același timp, mass-media internațională a pus la îndoială necesitatea unui al doilea pachet de austeritate, din moment ce primul nu a adus nici un rezultat. Atunci când Grecia a semnat Memorandumul cu Uniunea Europeană și FMI în 2010, problema legalității constituționale a memorandumului a intrat în atenția oamenilor și a unor profesori universitari de drept. Asociația Juriștilor din Atena, precum și un număr de sindicate, a adus problema de legalitate a memorandumului Consiliului de Stat al guvernului grec, dar Consiliul a considerat contractul a fi constituțional la sfârșitul lunii iunie 2011.

În afară de criza economică, exista, de asemenea, o criză politică în curs de amplificare. Comisia Europeană a solicitat principalelor partide din Grecia să ajunga la un acord în ceea ce privește noul set de măsuri de austeritate, însă acest lucru părea imposibil. Într-un sondaj de opinie, cele două partide majore, Mișcarea Socialistă Panelenă și principalul partid de opoziție, Noua Democrație, au adunat puțin sub 40% din numărul total de voturi. Nici una dintre cele două părți nu ar putea forma un guvern, chiar dacă și-ar fi unit forțele. Lipsa de coordonare în cadrul guvernului a alimentat, de asemenea, acțiunile de protest. Când Maria Damanaki, comisarul european pentru afaceri maritime și pescuit, a declarat că "retragerea noastră din zona euro este pe masă" pe data de 25 mai, băncile grecești au pierdut lichiditate în valoare de 1,5 miliarde de euro datorită retragerilor în doar două zile. În același timp, ministrul de finanțe, Giorgos Papakonstantinou, a negat vehement că ieșirea zona euro este luată în considerare. La data de 1 iunie, liderul partidului Adunarea Populară Ortodoxă, Georgios Karatzaferis, a anunțat că partidul său are în vedere demisia din parlament, provocând astfel dizolvarea parlamentului elen și declanșarea alegerilor naționale. Acesta s-a declarat nemulțumit de acțiunile primului-ministru și a opoziției. La data de 23 februarie 2011, a existat o reaparitie a protestelor violente și a grevelor, acestea implicând până la 100.000 de oameni. Cancelarul german Angela Merkel a pledat pentru o reînnoire a programului de împrumut pentru Grecia , care a fost condiționată de înăsprirea fiscală . Măsurile adoptate de Grecia au fost considerate dure de către protestatari .

La data de 25 mai 2011, a avut loc o demonstrație pașnică în Atena și în alte orașe mari, protestând noile măsuri de austeritate propuse de guvern. Demonstrațiile au avut loc în cele mai multe orașe mari din Grecia: Atena, Salonic, Larissa, Patras, Volos, Rethymno, Tripoli și Kalamata. Demonstrația de la Atena este coordonata de către pagina de Facebook „Indignați la Syntagma”. În prezent, este raportat că peste 90.000 de oameni s-au înregistrat pe pagina, și peste 30.000 s-au adunat în fața parlamentului elen în Piața Syntagma. Demonstrația în al doilea oraș ca mărime din Grecia, Salonic, este coordonată de pagina de Facebook „Indignații de la Turnul Alb”, prezentându-se peste 35.000 de oameni. Unele dintre cele mai populare sloganuri au fost : „Oust !” (Interjecție greacă de un caracter negativ, care înseamnă "pleacă") și „Menajera a rezistat. Ce facem?” (Trimitere la un scandal sexual în care a fost implicat fostul director al F.M.I., Dominique Strauss – Kahn). Această serie de demonstrații a fost diferită de aproape toate celelalte demonstrații din Grecia. A fost un protest organizat fără afilieri sindicale politice sau comerciale. Demonstrațiile care au exprimat apartenența la un partid politic au fost condamnate de către majoritatea manifestanților, organizatorii susținând că nu era loc pentru afiliere politică sau violență în demonstrații. Accentul protestatarilor a fost împotriva guvernului și forțelor motrice actuale ale politicii grecești și Fondului Monetar Internațional.

Demonstrațiile au continuat la nivel național și a doua zi, 26 mai. În ciuda ploilor abundente în centrul Atenei s-au adunat peste 14.000 de persoane în fața parlamentului grec. Mass-media a raportat că jumătate din oamenii care s-au adunat în Piața Syntagma din Atena au fost tineri, în timp ce cealaltă jumătate au fost de peste 40 de ani, inclusiv familii și copii. Un centru de informare și o "carte de idei", au fost, de asemenea, plasate la Piața Syntagma. La Salonic, al doilea cel mai mare oraș al Greciei și al doilea cel mai mare centru de demonstrații, protestatarii au atârnat un imens semn ca punct de reper principal al orașului, Turnul Alb, ca un protest împotriva programului de deznaționalizare a guvernului. Demonstrațiile din Salonic au fost vizibil mai mici la 26 mai, cu aproximativ 2.500 de persoane participante, în concurență cu un joc mare de fotbal între două echipe principale ale orașului și cu magazinele și piețele deschise până târziu în acea seară.

În următoarele zile protestele au continuat. Ca un mijloc de protest, oameni au purtat măști albe și au format un scut uman în jurul Mormântului Soldatului Necunoscut, în Piața Syntagma. Demonstrațiile au continuat pașnic, iar atunci când un protestatar a strigat un slogan împotriva poliției, el a fost puternic condamnat de alți demonstranți. Unele dintre propunerile oamenilor erau: „Orice politician corupt să fie trimis acasă sau la închisoare”, „Aceasta nu este doar vina politicianului. Sunt toate greșelile noastre, cu atitudinile noastre egoiste.”, „Democrația lor nu garantează nici Justiție, nici Egalitate”, „Sistemul de impozitare nu este același pentru cei bogați și cei săraci”, „Drepturi egale pentru toată lumea”. Pe 28 mai, demonstrațiile au continuat cu cel puțin 7.000 de persoane adunate în fața parlamentului grec. O serie de noi steaguri au apărut, inclusiv a celor din Tunisia, Argentina, Armenia și Ungaria. Cel puțin 20 de persoane și-au înființat corturi în piață. În Salonic o cursă de ciclism a fost organizată ca parte a demonstrației. Peste tot în țară mișcarea a fost din ce în ce mai organizată, fiind însoțită de echipe de medici, traducători și de aprovizionarea cu alimentele stabilite de către protestatari. Piața Syntagma s-a transformat în principalul centru de protest pentru țară. Ziua de 29 mai a fost stabilită ca o zi de demonstrații pan-europene pașnice. S-a estimat că demonstrația, numai în Atena, a atras mai mult de 100.000 de demonstranți în fața parlamentului grec. Demonstrațiile au inclus oameni de toate vârstele și straturile financiare. Cea mai bătrână persoană de la demonstrație a fost o bunică în vârstă de 102 de ani. Se estimează ca aproximativ 10.000 de oameni s-au adunat în fața Turnului Alb din Salonic, în timp ce demonstrații aveau loc în multe alte orașe grecești. Unele dintre cele mai populare sloganuri care au fost auzite în acea zi au fost "cea mai rea formă de violență este sărăcia" și "o noapte magică, ca și în Argentina, vă permite să vedeți cine ajunge în elicopter primul!", o referire la demisia președintelui argentinian Fernando de la Rúa și de a scăpa de la conacul prezidențiale, folosind un elicopter, în 2001. Unele dintre cererile pe care Real Democracy Now ! le-au formulat în timpul adunărilor de la Piața Syntagma includ : „Adoptarea unei noi constituții, scrisă de oameni și nu de membri ai parlamentului”, „Anularea memorandumului semnat între Grecia și Fondul Monetar Internațional” și „Impozitare mai drastică pentru cei bogați”. Pe 30 mai demonstrațiile au continuat, deși erau vizibil mai mici decât demonstrațiile din 29 mai. Ziau de 31 mai a marcat șapte zile de la începutul protestelor și la Universitatea din Atena s-a găzduit un protest anti-guvern, cu ajutorul celebrului compozitor grec și luptător anti-dictatură, Mikis Theodorakis, în timp ce decanul Universității a fost, de asemenea, un vorbitor cheie la eveniment. După protestul de la universitate, cei 10.000 de protestatari au unit forțele cu demonstranții deja prezenți în fața parlamentului. Demonstranții au înconjurat parlamentul, ceea ce faceă imposibil pentru parlamentari și lucrători din interiorul clădirii să iasă. Polițiștii au creat mai târziu o trecere pentru a permite parlamentarilor sa iasă din clădire.

Demonstrațiile au continuat în luna următoare, la data de 1 iunie, la Corfu, protestatarii înconjurând un restaurant unde membrii ai parlamentului au avut o cină, strigând sloganuri împotriva lor, în timp ce câțiva au aruncat cu pietre și alte obiecte în politicieni. În cele din urmă, oficialii s-au forțat să scape folosind o barcă, restaurantul aflându-se aproape de port. În Atena, mai mult de 15.000 de persoane s-au adunat în fața parlamentului pentru a protesta a opta zi. De data aceasta ei au fost alăturați de către Societatea pentru Protecția Cetățenilor de Arbitraj al Băncilor și de un grup de motocicliști care au arătat, de asemenea, sprijin pentru proteste. Pentru a evita să fie blocați în parlament ca la 31 mai, membrii parlamentului au plecat mai devreme la data de 1 iunie. Printre mii de protestatari în Piața Syntagma, 32 de oameni de știință greci au scris o scrisoare membrilor parlamentului chemându-i să anunțe întregul adevăr al situației. Data de 05 iunie a fost stabilită ca a doua zi de demonstrații pan-europene și a marcat ziua 12 de demonstrații. Se estimează că peste 200.000 s-au adunat în Piața Syntagma din Atena în acea seară pentru a protesta împotriva guvernului. Unele tensiuni au avut loc, protestatarii fiind împiedicați de poziția polițiștilor din Piața Syntagma care au pus bariere metalice pentru a închide străzile. Poliția a adus, de asemenea, un tun de apă la proteste. Demonstrații au avut de asemenea loc la Salonic, Patras și Heraklion, precum și multe alte orașe grecești. Unele dintre cele mai utilizate sloganuri populare din acea zi au fost: „Pâine – Educație – Libertate – dictatura nu a căzut în '73 !”, „Noi nu datorăm, nu vom vinde, nu vom plăti” și „Ministrul Culturii, ministru de cenzură”. Demonstrațiile au continuat pe tot parcursul lunii iunie, în Piața Syntagma și alte piețe în orașe din întreaga țară. La data de 28 iunie 2011, sindicatele din Grecia, inclusiv cele ale căror membri proveneau din domeniul sănătății, transportului sau a educației au început o grevă de 48 de ore, în semn de protest pentru deteriorarea situației economice și a sugestiilor guvernului de noi măsuri de austeritate. Greva a dus la înghețarea unui număr considerabil de servicii publice. Jurnaliștii și un număr de artiști, de asemenea, au oprit lucrul in semn de solidaritate cu protestul. Demonstrațiile au devenit violente, protestatarii s-au ciocnit cu poliția în fața parlamentului grec și în alte zone din centrul Atenei. Violențele au continuat și în timpul nopții. Polițiștii au încercat să evacueze Piața Syntagma de protestatari, precum și alte puncte de protest cheie din Atena, aruncând grenade de diversiune cu o utilizare extensivă a gazelor lacrimogene. Mass-media, de asemenea, a menționat că poliția a folosit violență inutilă împotriva protestatarilor. Oficialii de la metro Atena, de asemenea, au declarat că poliția a tras cu gaze lacrimogene în interiorul stației de metrou Piața Syntagma. Poliția a luat cu asalt și Monastiraki, precum și străzile din jurul Acropole, lovind la întâmplare oameni și utilizând excesiv produse chimice și grenade paralizante. Medicii de la infirmerie au înființat la Othonos un punct medical și au declarat că poliția i-a atacat folosind pietre și bucăți de marmură. Anterior, doi membri ai Asociației Profesorale au fost atacați de poliție și au fost răniți. Poliția a încercat de asemenea să refuze accesul în piață unei ambulanțe ce încerca să transporte civili vătămați sever la un spital. Un total de aproximativ 270 de persoane au fost rănite pe 28 iunie. Ministerul Sănătății a raportat că și pe data de 29 iunie 99 de persoane au fost trimise la spitale. După aproape două zile de violență în stradă, în fața parlamentului, postul de televiziune grec Alter a difuzat un film care aparent arătă membri ai poliției cooperând cu sindicaliști de extremă dreapta. Ministrul pentru Protecția Cetățeanului, Christos Papoutsis, a ordonat o anchetă imediată privind cooperarea poliției cu o grupare de neo-naziști. Prejudiciul cauzat centrului istoric al orașului Atena este estimat a fi mai mare de 500.000 de euro. De asemenea, multe magazine au fost vandalizate de tineri ce purtau glugă. Trei dintre cele mai renumite hoteluri situate în zone Piaței Syntagma au fost nevoite să evacueze clienții și personalul din motive de siguranță. Mass-media a declarat că nu s-a mai întâmplat așa ceva de la evenimentele din decembrie 1944, care au început războiul civil grec.

Între timp, în Salonic o mulțime de oameni au blocat un număr de personalități politice și religioase importante de la ieșirea din orfelinatul Papafeio, inclusiv Ministrul Sănătății Andreas Loverdos și mitropolitul de la Salonic, Antim. Mulțimile au cerut ca Biserica Ortodoxă să ajute Grecia în această perioadă de criză și a acuzat clerul că ar fi primit salarii supradimensionate. Ei au fost forțați să iasa prin ușa din spate cu ajutorul poliției, folosind mașini de poliție și taxiuri, în timp ce Antim a plecat pe jos. În ciuda protestelor violente și utilizarea de gaze lacrimogene de către poliție pentru a evacua Piața Syntagma din seara precedentă, protestele pașnice au continuat cu mii de oameni.

Protestele din întreaga țară au continuat și în lunile următoare. În lunile iulie și august, deși măsurile de austeritate au fost adoptate, oamenii au continuat să protesteze în fața parlamentului, însă într-un număr mai mic. La Turnul Alb din Piața Salonic au avut loc pe parcursul lunilor iulie și începutul lunii august demonstrații, până când poliția municipală a evacuat piața, în data de 7 august 2011. Poliția a declarat că protestatarii au încălcat diferite situri arheologice, având loc 7 arestări. În luna august a avut loc și o demonstrație a lucrătorilor din sectorul turismului. Cele mai faimoase hoteluri din Piața Syntagma, precum și iconicul Electra Palace Hotel din Piața Aristotelous din Salonic, au participat la aceste proteste. Între timp, Federația Lucrătorlor din Turism a organizat o grevă de 24 de ore și o demonstrație într-o piață centrală din Atena. Federația a declarat că va ține pe viitor o altă grevă de 24 de ore, fără a preciza o dată fixa. Greva a fost întâmpinată cu critici din partea oficialilor guvernamentali, și din partea diverselor sindicate implicate în sectorul turismului. La începutul lunii septembrie , noi măsuri au fost anunțate de către ministrul de finanțe, diverse sindicate ale sectorului public din țară anunțând că vor intra în grevă. Acestea includ profesori, medici, șoferi de taxi, funcționari vamali și vameși. În plus, controlorii de trafic aerian au anunțat că, în interesul public, aceștia nu vor intra în grevă, dar că vor refuza să lucreze ore suplimentare. Lucrătorii de la Organizația de Transport Urban Swedens, ce include și metroul din Atena, au intrat în grevă de asemenea. Pe 5 octombrie 2011, a existat o grevă generală. În timpul demonstrațiilor forțele de poliție s-au ciocnit cu tineri și au făcut 10 de arestări. Poliția investighează, de asemenea, plângeri făcute de jurnaliști ce susțin că au fost agresați de către polițiști. Au fost demonstrații în coordonare cu Occupy Wall Street pe 15 octombrie. Doar 7.000 de demonstranți, potrivit estimărilor presei locale, s-au adunat în Piața Syntagma la o demonstrație pașnică . Au fost organizate proteste și greve suplimentare pe 19 și 20 octombrie. Lipsa de combustibil și produse din insulele grecești, din cauza grevei serviciilor de feribot și de combustibil, a început deja să se manifeste. Pe data de 28 octombrie, aceasta fiind o sărbătoare națională în Grecia, protestele au avut loc la nivel național. Pe 17 noiembrie, ca parte a protestelor în curs de desfășurare care au dus la demisia guvernului Papandreau, peste 50 de mii de persoane au mărșăluit în Atena. În luna decembrie, pentru a marca aniversarea morții lui Alexandros Grigoropoulos, mii de oameni au mărșăluit la clădirea Parlamentului, aruncând cocktailuri Molotov în poliție, aceasta răspunzând cu gaze lacrimogene.

Protestele au continuat și în anul 2012, grecii continuând să se simtă frustrați și abuzați. În luna februarie, mai mult de 500.000 de protestatari s-au adunat în Atena, în afara Palatul Parlamentului pentru a-și exprima opoziția față de măsurile de austeritate care au fost dezbătute în Parlament. Cu toate acestea, măsurile de austeritate erau o condiție preliminară pentru următorul pachet de împrumut de 130 de miliarde de euro de la țările din zona Euro și Fondul Monetar Internațional. Poliția a folosit cantități mari de gaze lacrimogene și grenade flash, în timp ce protestatarii au aruncat cu pietre și cocktailuri Molotov. În total, 45 de clădiri au fost incendiate și 25 de protestatari și 40 ofițeri au fost răniți. Protestele au fost precedate de o grevă generală de 24 de ore, la nivel național, când cele mai mari două sindicate din Grecia, au declarat că măsurile ar "conduce societatea greacă spre disperare". Adresându-se membrilor parlamentului, prim-ministrul Papademo a cerut membrilor să voteze planul de austeriate, în timp ce afirma că violența și vandalismul nu au loc în democrație. De asemenea, el a declarat parlamentarilor că în cazul în care majoritatea alege să voteze împotriva măsurilor de austeritate vor exista multiple consecințe, printre care și neputința guvernului de a plăti salariile angajaților săi. Pe 13 februarie, parlamentul grec a aprobat această recentă rundă de măsuri de austeritate cu peste 190 de voturi. Ulterior, în luna martie, guvernul a anunțat în cele din urmă că a achitat datoriile, respingând un alt pachet de ajutorare de la Bruxelles, și au început să reformeze sistemul. În luna aprilie, oamenii au protestat din nou împotriva guvernului, după ce un pensionar pe nume Dimitris Christoulas s-a sinucis prin împușcare refuzând să împărtășeasca soarta acelor oameni care au fost nevoiți să căute mâncare în gunoi.

Concluzionând, protestele elene dintre anii 2010 și 2012, au fost o refulare a poporului grec, acesta fiind profund nemulțumit de direcția în care se îndreaptă națiunea. Măsurile de austeritate, corupția, cât și incompetența oficialilor greci au stârnit revolta oamenilor din Grecia. Cu siguranță, aceasta a fost una dintre cele mai negre perioade ale Greciei, nivelul mare de violență ducând chiar la vătămări și decese ale persoanelor implicate. Grecia aflându-se deja într-un punct critic privind economia națională, a fost afectată ulterior și de aceste crize sociale și politice.

3.3. Influența protestelor asupra turismului din Grecia

În contextul recesiunii economice întâlnite în Grecia, protestele și grevele au jucat un rol de amplificator al crizelor financiare, sociale și politice. Așa cum era de așteptat, aceste izbugniri violente au afectat bunul-mers al unor activități economice. Turismul, promotorul economiei elene, a avut de suferit de pe urma acestora atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Deși în 2011 lucrurile păreau că se stabilizează în Zona Euro, iar economia va intra pe un făgaș normal, în Grecia, situația avea doar să se înrăutățească, iar sectorul turistic a fost, poate paradoxal, unul dintre cele mai afectate. Criza Zonei Euro nu poate fi considerat singurul motiv pentru scăderea numărului de turiști în Grecia și pentru scăderea implicită a veniturilor naționale. După cum se anticipa în 2011, protestele izbucnite împotriva măsurilor de austeritate adoptate de guvernul elen și-au pus amprenta în mod negativ asupra percepției turiștilor străini, iar scăderea prețurilor serviciilor din acest sector nu au fost de ajuns pentru a-l revitaliza. Un exemplu concret este protestul organizat de taximetriști din cele mai populare orașe în 2011, „când aceștia au reușit să blocheze drumuri și aeroporturi, creând un disconfort evident turiștilor străini și astfel, atrăgînd atenția asupra faptului că a fi turist în Grecia implică anumite riscuri și/sau costuri suplimentare.” Turiștii, văzând evenimentele violente prin diferite mijloace media, au fost descurajați și fie și-au amânat vacanța în Grecia până la o eventuală calmare, fie au ales alte țări. Este de luat în considerare și puterea de cumpărare tot mai mică a turiștilor, care i-a determinat să-și amâne vacanța în general, canalizându-și veniturile spre alte priorități mai presante, fie i-a determinat să-și facă vacanța în țara proprie.

Turismul a fost afectat și într-un sens mai larg. Investitorii externi au fost descurajați de aceste evenimente, observând mediul de afaceri instabil, cât și grevele din rândul lucrătorilor din turism. Mulți dintre aceștia vor aștepta revitalizarea economiei, pentru a avea siguranța unei investiții profitabile, iar alții vor alege alte țări cu o piață mai stabilă. Investitorii eleni au căutat să se reprofileze spre alte industrii mai previzibile. Lipsa acestor investiții, împreună cu o diminuare a cheltuielilor guvernamentale pot duce la o degradare a infrastructurii turistice, cât și la o calitate mai proastă a serviciilor turistice în cadrul Greciei.

Forumul Economic Mondial (World Economic Forum) întocmește, începând cu anul 2007, un index mondial al competitivității sectorului turistic, în care include peste 120 de variabile. Rapoartele Forumului arată că, între 2008 și 2013, competitivitatea sectorului turistic elen a suferit o scădere continuă. Dacă în anul 2008 Grecia se afla pe locul 22 în lume, în 2013 Grecia a ocupat locul 32, o scădere considerabilă. Comparând rezultatele cu media statelor din zona mediteraneană și cu cea a celor cu venituri mari, observăm că evoluția Greciei este invers proporțională cu acestea. Considerând toate aceste aspecte, nu ar trebui să ne surprindă faptul că încrederea în Grecia, ca o destinație turistică sigură și competitivă, a scăzut. Lipsa garanției transportului eficient, a siguranței personale și imaginea unei țări care apelează la soluții de extremă-dreapta au avut cu siguranță un rol major în declinul sectorului turistic din Grecia.

La vederea scenelor violente, mulți dintre turiști au fost descurajați și și-au anulat vacanțele în Grecia. Alții au dorit mai multe informații despre aceste manifestări și au apelat la agenția de turism preferată pentru a pune întrebări. Cei care s-au informat au aflat că aceste manifestări perturbau decât activitățile turistice din marile orașe, cu mici excepții. Astfel, turismul din insulele grecești nu a avut de suferit atât de mult precum cel din marile orașe, unde hotelierii declarau că au fost nevoiți să anuleze un număr foarte mare de rezervări.

Pentru a putea înțelege mai bine impactul avut asupra turismului, vom analiza evoluția sosirilor de turiști în aeroporturile celor mai mari două orașe grecești: Atena și Salonic. Deși aceste sosiri au fost afectate și de criza economică mondială, turiștii nemaiavând aceași putere de cumpărare, grevele și protestele au jucat și ele un rol major.

Tabel nr. 3.1. Număr sosiri turiști prin aeroportul din Atena 2009-2010

Sursa: www.sete.gr (Association of Greek Tourism Enterprises); International Tourist Arrivals At The Main Airports, Edițiile 2009, 2010, 2011, 2012.

Studiind tabelul alăturat, observăm o evoluție negativă a indicatorului sosirilor de turiști în Atena prin intermediul avionului. În 2009 se întâlnea nivelul cel mai ridicat de peste 3,1 milioane de turiști. În următorii doi au avut loc descreșteri de peste 4%, ca urmare a instaurării crizei economice și a existenței protestelor în Atena. Cea mai mare descreștere a avut loc în anul 2012, numărul de turiști scăzând cu peste 11% față de anul anterior. În acest punct a fost atins minimul din această perioadă, sosind în Atena peste 2,5 milioane de turiști, cu peste 18% mai puțin decât în anul inițial studiat, 2009. Această descreștere este una alarmantă, arătând faptul că în anii aferenți protestelor turismul a fost afectat puternic. Deși în 2013 a avut loc o creștere de până în 2,5% față de anul anterior, numărul sosirilor de turiști a rămas la un nivel foarte scăzut.

Tabel nr. 3.2. Număr sosiri turiști prin aeroportul din Salonic 2009-2010

Sursa: www.sete.gr (Association of Greek Tourism Enterprises); International Tourist Arrivals At The Main Airports, Edițiile 2009, 2010, 2011, 2012.

Putem observa că în cazul orașului Salonic situația este cu totul alta. Deși numărul de sosiri este mult mai mic decât în Atena, evoluția acestora este una pozitivă. De la mai puțin de 1,19 milioane de turiști în 2009 s-a ajuns la peste 1,35 milioane în 2013, cu aproape 14% mai mult. Singura descreștere a avut loc în 2010, numărul de turiști fiind cu 4,5% mai mic decât în anul precedent. Acest lucru a arătat că protestele și tuburările publice au avut totuși un impact. În anul următor a avut loc cea mai mare creștere, de peste 10 procente. În ultimii doi ani au avut loc creșteri ușoare de 4,5%, în 2012 și 3,4%, în 2013. Această evoluție arată că numărul de sosiri în Salonic a fost afectat doar în anul 2010, după care acesta a început să crească la un nivel mai mare decât cel inițial.tu

Grafic nr. 3.1. Număr sosiri turiști prin aeroporturile din Salonic și Atena 2009-2013

În graficul alăturat putem face o comparație a evoluției celor doi indicatori. În primul rând, observăm ca nivelul sosirilor de turiști în Salonic este mult mai mic. Cu toate acestea, evoluția este una pozitivă, având doar o descreștere în 2010 peste care a trecut chiar în anul următor. În schimb, în Atena sosirile au avut un trend puternic descendent, doar în 2013 având loc o ușoară revenire. Aceste statistici demonstrează faptul că protestele și manifestațiile au avut o influență destul de puternică asupra turismului din cele două orașe, ambele având parte de descreșteri în anul 2010. Diferența constă în faptul că încrederea în Salonic, ca destinație turistică, a revenit mult mai repede. În Salonic, protestele au fost de dimensiuni mai mici și cu un grad mult mai scăzut de violență, iar odată cu anul 2011, acestea au scăzut în număr și intensitate. Pe de cealaltă parte, Atena, centrul protestelor și grevelor din Grecia, a continuat să găzduiască pe teritoriul ei, mai ales în piața Syntagma, numeroase manifestații. Unele dintre demonstrații au dus la altercații între poliție și protestanți, distrugeri de bunuri publice și alte acțiuni violente. Aceste fapte, au dus la o diminuare drastică a nivelului de încredere a turistului în Atena. Acesta, simțindu-se amenințat de evenimentele negative prezentate de mass-media, a ales fie să aleagă altă destinație grecească care nu are de-a face cu aceste evenimente, fie să aleagă o altă țară pentru a-și petrece vacanța fără nici un risc. În urma unor scăderi de prețuri din partea hotelierilor și a tour-operatorilor, precum și a unei promovări mai accentuate, numărul sosirilor a crescut ușor în Atena în anul 2013, arătând o recăpătare a încrederii în aceasta.

În concluzie putem afirma că, deși turismul poate fi practicat și în perioade mai tulburi, este preferabilă o stabilitate economică, politică și socială. Este importantă menținerea unui nivel de încredere cât mai ridicat. Protestele violente nu au influențat doar turismul orașelor în care au izbucnit, ci și imaginea țării în general. Din acest motiv este necesară conștientizarea grecilor de faptul că manifestațiile trebuie să decurgă într-un mod cât mai pașnic, astfel încât turismul să nu mai aibă de suferit de pe urma acestora și că protestele violente ce intimidează turiștii internaționali îi pot aduce într-o criză mult mai profundă decât cea actuală.