Incriminarea Infractiunulor de Furt In Actualul Cod Penal

CAPITOLUL II

INCRIMINAREA INFRACȚIUNILOR DE FURT ÎN ACTUALUL COD PENAL

SECȚIUNEA I DEFINIȚIE

Infracțiunea de furt constă în fapta oricărei persoane care, fără drept, ia un bun mobil din posesia sau detenția altei persoane, pentru a-l trece în propria sa stăpânire.

Conform prevederilor art. 228 Cod penal, “luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește”.

Definiția legală a infracțiunii de furt a rămas neschimbată față de vechiul Cod penal, unde era prevăzută în art. 208.

Totodată, în alin.2 al aceluiași art. se prevede că fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane. Sunt incluse în categoria bunurilor mobile înscrisurile, energia electrică și orice alt fel de energie cu valoare economică (art. 228 alin.3 Cod penal).

Conform art. 230 Cod penal, constituie furt în scop de folosință luarea unui vehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept și folosirea fără drept a unui terminal de comunicații al altuia sau folosirea unui terminal de comunicații racordat fără drept la o rețea, dacă s-a produs o pagubă.

Având în vedere discuțiile din practică privind încadrarea juridică a faptei prin care o persoană se racordează ilegal la rețeaua electrică publică sau a altei persoane, legiuitorul a menționat expres în noul Cod penal că energia electrică poate constitui obiect matreial al infracțiunii.

Alt element de noutate în noul Cod penal îl reprezintă faptul că furtul de folosință beneficiază de o reglementare distinctă, fiind pedepsit mai blând comparativ cu furtul în scop de însușire a bunului pe nedrept.

Furtul calificat reprezintă o variantă a infracțiunii de furt, considerată de geliuitor ca având un grad de pericol social mai ridicat. Furtul calificat este caracterizat prin anumite împrejurări în care este săvârșit și care constituie elemente circumstanțiale de agravare a faptei. Aceste elemente circumstanțiale nu fac parte din elementele esențiale ale furtului, fiind însă valorificate de legiuitor astfel încât comiterea furtului în una sau mai multe din aceste circumstanțe va atrage încadrarea juridică a faptei conform dispozițiilor art. 229 Cod penal.

SECȚIUNEA II OBIECTUL

Obiectul juridic generic îl reprezintă relațiile sociale a căror formare și normală desfășurare și dezvoltare sunt asigurate prin apărarea patrimoniului.

Noțiunea de patrimoniu include bunurile corporale și incorporale, bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii, respectiv tot ce reprezintă aptitudini, puteri, facultăți ale subiectului cu valoare economică, privite din punct de vedere al raporturilor care se nasc din exercițiul acestor aptitudini, facultăți, puteri.

Obiectul juridic special este format din relațiile sociale de ordin patrimonial a căror existență, evoluție și desfășurare este condiționată de păstrarea situației fizice a bunurilor mobile și de împiedicare a luării pe nedrept a acestora din patrimoniul privat sau public.

Aici observăm că legiuitorul a folosit noțiunile de posesie sau detenție, atribute exterioare ale dreptului de proprietate. Astfel, pentru existența infracțiunii se consideră că este suficientă aparența legitimității prin ținerea în mână a bunului de către victimă, de la care făptuitorul încearcă să-l ia, fără consimțământul acesteia, având intenția de a și-l însuși pe nedrept.

În jurisprudență s-a decis că nu există îndoieli în ceea ce privește apărarea posesiei legitime inclusiv împotriva proprietarului bunului, care va fi tras la răspundere penală pentru comiterea infracțiunii de furt dacă ia acel bun în condițiile art. 228 alin. 1 Cod penal din posesia sau detenția legitimă a altei persoane. Cu toate acestea nu se va reține infracțiunea de furt dacă proprietarul ia bunul respectiv din posesia sau detenția hoțului, fiind evident în acest caz că detenția sau posesia nu sunt legitime.

Obiectul material îl reprezintă bunul mobil, de o anumită valoare, care se află în posesia sau detenția legală a persoanelor vătămate.

Bunul care face biectul furtului trebuie să aibă o valoare pentru el care îl deține și nu o valoare în general. Astfel, pot fi incluse aici și bunurile care au o valoare sentimentală (o scrisoare primită de persoana vătămată) sau o valoare specială, precum colecțiile de timbre, relicvele istorice etc.

Prin bun mobil înțelegem bunul care poate fi deplasat, transportat, transferat dintr-un loc în altul, conform dreptului civil.

Pot face obiectul infracțiunii de furt calificat bunurile mobile animate (animale, păsări etc.) sau neanimate (bunuri corporale, bani etc.).

Bunurile abandonate sau fără stăpân nu pot fi obiect material al infracțiuni de furt calificat.

Bunurile imobile nu pot constitui obiectul material al acestei infracțiuni însă părți ale acestor bunuri, devenite mobile prin detașare pot, respectiv cărămizi, ferestre, uși, plăci de faianță, calorifere, iarba cosită, arbori tăiați, fructe culese, recolta etc.

Conform alin.3 al art. 228 Cod penal, se consideră bunuri și înscrisurile precum și energia electrică și orice alt fel de energie care are valoare economică, precum energia termică sau hidraulică. În categoria înscrisurilor putem introduce și actele scrise cu o valoare materială independentă precum manuscrisele, jurnalele, memoriile, corespondența precum și actele care servesc la dovedirea unor raporturi juridice.

SECȚIUNEA III SUBIECȚII

Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde penal, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei condiții speciale.

De obicei subiectul activ nu are niciun drept asupra bunului însă putem întâlni situația în care acesta are în tot sau în parte un drept de proprietate asupra acestui bun. Astfel, conform prevederilor alin. 2 al art 228 Cod penal, bunul sustras poate aparține în întregime sau în parte făptuitorului dar în momentul comiterii faptei se găsea în posesia su detenția legitimă a altei persoane.

În jurisprudență a fost reținută infracțiunea de furt fapta persoanei care a sustras oile sale din oborul comunal, unde au fost aduse deoarece au fost găsite păscând pe terenul unei unități agricole care, conform legii, urma să fie despăgubită.

Dacă însă subiectul activ are calitatea de membru de familie cu persoana vătămată, minor care fură de la tutorele său sau locuiește împreună cu persoana vătămată ori este găzduit de acesta, infracțiunea se va pedepsi doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, confrom prevederilor art. 231 Cod penal.

Participația penală este posibilă sub toate formele sale.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică, condiția fiind ca aceasta să aibă bunul sustras în posesie sau detenție. Deși atât posesia cât și detenția presupun o stăpânire de fapt asupra bunului, dieferența dintre posesor și detentor este că primul stăpânește bunul ca și cum i-ar aparține iar ultimul îl deține pentru altul sau în numele altuia.

Putem întâlni și pluralitatea de subiecți pasivi atunci când bunul sustras aparține mai multor persoane. În acest caz persoana din posesia sau detenția căreia bunul a fost sustras este subiect pasiv direct iar celelalte persoane vor fi subiecți pasivi indirecți.

Dacă însă făptuitorul sustrage mai multe bunuri dintr-un depozit iar aceste bunuri aparțin unor persoane diferite, va fi reținută o singură infracțiune și nu un concurs de infracțiuni.

SECȚIUNEA IV LATURA OBIECTIVĂ

Latura obiectivă a infracțiunii de furt calificat este formată din elementul material, reprezentat de obicei printr-o acțiune, urmarea imediată și raportul de cauzalitate.

Elementul material al infracțunii de furt calificat este prezentat în alin.1 al art. 228 Cod penal și constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia.

Această “luare” este realizată prin deposedare, când se înlătură situația de fapt care permite posesorului sau deținătorului să dispună de bunul sustras și prin apropriere, când se realizează o nouă situație de fapt, bunul fiind acum în stăpânirea făptuitorului. Astfel este modificată situația patrimonială existentă anterior comiterii faptei.

Elementul material poate consta într-o acțiune, în cele mai multe cazuri, sau într-o inacțiune.

Atunci când constă într-o acțiune, luarea bunului sustras poate fi realizată prin orice mijloace, respectiv apucare, dosire, înhățare, deviere, consumare, ascundere, prin folosirea unor animale dresate sau cu propria mână, prin racordări la sursele de energii etc.

Atunci când constă într-o inacțiune, făptuitorul predă, conform unor obligații legale sau contractuale, o masă de bunuri însă omite intenționat să predea uneele bunuri, reținându-le pentru el.

Elementul material are mai multe cerințe esențiale:

bunul să fie mobil;

bunul să se afle în posesia sau detenția altei persoane. În practica judiciară s-a stabilit că a comis infracțiunea de furt cel care își însușește un bun încredințat de persoana vătămată pe peronul gării, pentru pază.

bunul să fie luat fără consimțământul posesorului sau deținătorului. Dacă fapta a fost comisă cu încuviințarea celui deposedat (expresă sau tacită), nu mai reprezintă infracțiune. Pentru a legitima luarea bunului consimțământul trebuie dat înaintea sau în timpul comiterii faptei, să nu fie obținut prin amenințare su violență și trebuie să fie dat de o persoană capabilă. Dacă acest consimțământ este dat după comiterea faptei, nu mai este eficient deoarece infracțiunea este consumată.

luarea bunului să aibă loc în scopul însușirii pe nedrept. Condiția scopului caracterizează astfel elementul material și nu latura subiectivă, întrucât bunul este luat în vederea însușirii.

Urmarea imediată este reprezentată de schimbarea stării de fapt a bunului, ocazie cu care persoana vătămată nu mai are posibilitatea folosirii bunului pe care-l avea în posesie sau detenție și care a trceut în posesia nelegitimă a făptuitorului.

În situația furturilor din magazine, se consideră că urmarea imediată are loc în momentul luării bunului respectiv de pe raftul magazinului și ascunderii sau consumării lui în magazin, întrucât făptuitorul a început să efectueze acte materiale asupra acestui bun, ca și cum i-ar aparține, rezultând astfel intenția de însușire.

Chiar dacă are loc o restituire sau o despăgubire după comiterea faptei nu este înlăturată în acest mod existența urmării imediate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din însăți materialitatea faptei – ex re.

Conform literaturii de specialitate, legătura de cauzalitate dintre urmarea imediată și acțiunea de sustragere este firească, dovedirea ei rezultând din dovedirea acțiunii de luare și din producerea urmării imediate.

SECȚIUNEA V LATURA SUBIECTIVĂ

Forma de vinovăție este intenția, de cele mai multe ori directă, întrucât făptuitorul prevede și urmărește rezultatul faptei sale. Uneori elementul subiectiv presupune intenția indirectă, de exemplu când făptuitorul sustrage un bun care conține un alt bun despre care acesta nu știe, situație acceptată de făptuitor și pe care ar fi putut să o prevadă.

Intenția trebuie să aibă ca scop însușirea pe nedrept a bunului de către făptuitor.

Dacă bunul nu a fost sustras în scopul însușirii pe nedrept ci în glumă sau în situația în care un colocatar ia un vas din bucătăria comună, îl folosește după care îl pune la loc, nu se reține infracțiunea de furt.

SECȚIUNEA VI FORMELE INFRACȚIUNII

Tentativa la infracțiunea de furt calificat se pedepsește, conform prevederilor art. 232 Cod penal.

La infracțiunea de furt nu putem întâlni tentativa perfectă, datorită particularității acțiunii de luare, ci doar tentativa întreruptă sau tentativa relativ improprie, în situația în care obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul știa că se află.

Actele de pregătire nu sunt incriminate de legea penală dar pot fi uneori asimilate tentativei, ca de exemplu atunci când făptuitorul efectuează săpături pe terenul din zona conductei de transport al țițeiului, benzinei, motorinei sau altor produse petroliere sau gaze naturale sau când acesta deține, în aceste zone sau în apropierea depozitelor sau cisternelor, dispozitive sau instalații de prindere sau perforare.

Infracțiunea de furt calificat se consumă atunci când bunul sustras este scos din posesia sau detenția persoanei vătămate trecând în stăpânirea de fapt a făptuitorului.

Pentru stabilirea momentului consumării infracțiunii, în doctrină au fost propuse mai multe teorii:

teoria aprehensiunii (atunci când s-a pus mâna pe bun);

teoria amoțiunii (atunci când bunul a fost deplasat din locul în care se află);

teoria ilațiunii (atunci când bunul a fost ascuns sau dus în altă parte) și

teoria apropriațiunii (atunci când bunul a trecut efectiv în stăpânirea de fapt a făptuitorului, indiferent cât a durat acest lucru).

Infracțiunea de furt calificat poate îmbrăca uneori forma infracțiunii continue, precum în cazul sustragerii de energie electrică sau a unei activități continuate, precum în cazul sustragerii unor bunuri din diferite autovehicule sau locuințe, în executarea aceleiași rezoluții infracționale. În aceste situații momentul epuizării infracțiunii coincide cu momentul încetării actelor ilicite de sustragere.

SECȚIUNEA VII SANCȚIONARE

Pedeapsa prevăzută de lege pentru comiterea infracțiunii de furt calificat diferă în funcție de forma agravanta a acesteia.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau supraveghere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.2 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul săvârșit asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural, prin violare de domiciliu sau sedu profesional sau de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Pentru infracțiunea prevăzută de alin.3 al art. 229 Cod penal, respectiv furtul care are ca obiect țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă, componente ale sistemelor de irigații, componente ale rețelelor electrice, un dispozitiv ori un mijloc de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență public, un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru, instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente, bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice, cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani.

SECȚIUNEA VIII ASPECTE PROCESUALE

În cazul infracțiunilor prevăzute de alin. 1 al art. 229 Cod penal (furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun, în timpul nopții, de o persoană mascată, deghizată sau travestită, prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate sau mincinoase ori prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă sau supraveghere) și alin. 2, lit. b și c al art. 229 (furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu profesional și de o persoană având asupra sa o armă), împăcarea înlătură răspunderea penală.

Competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei.

SECȚIUNEA IX ANALIZA FORMELOR INFRACȚIUNII DE FURT CALIFICAT

Furtul săvârșit într-un mijloc de transport în comun

Legiuitorul a prevăzut această modalitate agravantă deoarece, având în vedere aglomerația din mijloacele de transport în comun, starea de oboseală a călătorilor, imposibilitatea de supraveghere a bagajelor, infractorii pot profita și sustrage diferite bunuri.

Este considerat mijloc de transport în comun mijlocul care servește la transportul de persoane și care este anume destinat sau are posibilitatea reală de a transporta deodată mai multe persoane (autobuze, troleibuze, tramvaie, trenuri, vapoare, avioane etc.).

Se va reține această agravantă dacă făptuitorul sustrage un bun de la o persoană aflată în mjlocul de transport, chiar dacă în acesta se aflau doar cei doi și șoferul și indiferent de faptul că mijlocul de transport se află în mers sau staționează. În schimb, dacă, în momentul comiterii faptei, mijlocul de transport în comun se află staționat în garaj sau depou această agravantă nu va mai fi reținută.

În cazul furturilor comise în taxiuri, părerile sunt împărțite. În literatura juridică s-a precizat că taxiul, trasportând de regulă un număr redus de pasageri, între care se stabilesc relații de încredere, nu este un mijloc de transport în comun și nu oferă, precum un autobuz aglomerat, condițiile favorabile comiterii furtului.

Pe de altă parte, poate fi considerat mijloc de transport în comun și acela care este folosit pentru a transporta mai multe persoane deodată, deși nu are această destinație (precum remorca unui tractor). Totodată, având în vedere rutele și orarele fixe ale mijloacelor de transport în comun și prețul mare al taxiurilor, sau lipsa acestora, tot mai multe persoane aleg să fie transportate în comun de același taxi, deși nu se cunosc. În această situație, având în vedere înghesuiala creată în taxi, se creează condiții propice comiterii infracțiunilor de furt și îndepărtare de la locul faptei.

Furtul săvârșit în timpul nopții

Noaptea reprezintă un moment propice săvârșirii de infracțiuni datorită vizibiității precare și faptului că, în general, oamenii se retrag pentru odihnă, ceea ce reduce semnificativ numărul de potențiali martori sau posibilitatea de a fi surprins de persoana vătămată.

Prin noapte înțelegem intervalul de timp de când s-a instalat întunericul și până când lumina a luat locul întunericului. Acest interval de timp diferă în raport de perioada calendaristică, anotimp, condițiile atmosferice, poziția topografică etc. Amurgul nu este noapte deoarece nu s-a instalat încă întunericul dar zorile de zi fac parte din noapte, întrucât lumina nu a luat locul întunericului.

Această agravantă va fi reținută dacă făptuitorul sustrage în timpul nopții dar într-o parcare luminată bunuri din autoturisme, chiar dacă vizibilitatea în aceste condiții este foarte bună sau când făptuitorul avea acces la locul comiterii infracțiunii și fapta a fost comisă în timpul nopții sau când fapta a fost comisă în timp ce făptuitorul lucra în tură de noapte.

În același timp nu se va reține această agravantă atunci când fapta a fost comisă în timpul zilei, dar făptuitorul profită de starea de întuneric de la locul comiterii faptei, respectiv într-o cameră neluminată sau într-un tren, în timpul în care trece printr-un tunel, sau în timpul eclipsei.

Furtul săvârșit de o persoană mascată, deghizată sau travestită

Legiuitorul a introdus această agravantă având în vedere dificultatea de recunoaștere și identificare a făptuitorului și faptului că acesta acționează în acest mod tocmai pentru a nu fi recunoscut, ceea ce-i conferă o stare de spirit superioară, de încredere, procedând în multe cazuri la amenințarea victimelor sau chiar la comiterea de acte de violență.

Prin persoană mascată înțelegem persoana care poartă o mască, total sau parțial, fiind astfel mult mai dificil de recunoscut. Putem exemplifica aici făptuitorul care a transformat un fes într-o cagulă pe care a purtat-o apoi intrând în locuința vecinilor, uitată deschisă, de unde a sustras bani și bijuterii sau făptuitorul care, după ce și-a pus în zona feței o batistă și o pereche de ochelari de soare, a pătruns în curtea persoanei vătămate, sustrăgând mai multe bunuri.

Prin persoană deghizată înțelegem persoana care se îmbracă și se aranjează astfel încât să nu fie recunoscută, purtând barbă su mustață false, purtând perucă etc. Exemplificăm aici făptuitorul care s-a deghizat într-un ospătar și a participat la un dineu, de unde sustrage mai multe obiecte de aur și argint.

Prin persoană travestită înțeegem persoana care se îmbracă și se aranjează astfel încât să lase impresia că este de sex opus, inducând în eroare martorii și persoana vătămată. De exemplu făptuitorul se îmbracă cu o fustă și o basma pentru a comite furtul, lăsând impresia că este de sex feminin.

Furtul comis prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase

Această agravantă a fost introdusă pentru a sublinia și pedepsi corespunzător furtul comis în aceste împrejurări sau folosind aceste mijloace care dau faptei o periculozitate socială sporită.

Prin efracție înțelegem distrugerea sistemelor de închidere, necesare pentru intrarea fără drept într-o locuință sau sediu profesional, respectiv prin distrugerea, forțarea încuietorilor, ruperea, spargerea, demontarea dispozitivelor de închidere.

Se reține efracție când făptuitorul strică sau forțează lacătul ușii de acces de la o locuință, sparge geamul unei uși după care deschide zăvorul aflat în interior sau sparge peretele și pătrunde apoi în locuință prin gaura produsă și sustrage diferite bunuri.

Atunci când efracția privește ușa de acces într-o locuință, în doctrină s-a apreciat că pătrunderea fără drept nu reprezintă infracțiunea de violare de domiciliu fiind absorbită în infracțiunea de furt calificat.

În jurisprudență nu s-a reținut această agravantă dacă făptuitorul a scos un belciug de care era prins lacătul, belciug care era pus de formă, facilitând astfel deschiderea ușii de acces și pătrunderea într-o locuință, de unde a sustras mai multe bunuri.

În schimb nu se reține această agravantă dacă făptuitorul distruge din culpă sistemul de închidere al unei locuințe iar după câteva zile pătrunde în aceasta și sustrage mai multe bunuri. În acest caz se rețin infracțiunile de violare de domiciliu și furt.

Prin escaladare înțelegem ocolirea sau depășirea unui obstacol care se situează între făptuitor și bunul sustras, respectiv săparea unui șanț sub gardul unei locuințe, trecerea peste un gard, cățărarea pe un zid pentru a pătrunde în locuința vizată prin balcon etc.

Efracția și escaladarea trebuie realizate pentru a sustrage bunul vizat și nu pentru a părăsi locuința de unde s-a sustras bunul.

Cheia adevărată este cheia reală, folosită legitim de către persoana îndreptățită a deschide locuința dar care ajunge în mâna faptuitorului prin diferite împrejurări, care o folosește fără drept pentru a pătrunde în locuința respectivă și a sustrage diferite bunuri.

Cheia mincinoasă este o copie, o cheie falsă, contrafăcută, o cheie universală, un șperaclu sau orice alt instrument folosit pentru deschiderea mecanismului de acces, fără a-l deteriora.

Furtul săvârșit prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere

Legiuitorul a introdus această agravantă, inexistentă în Codul penal anterior, având în vedere faptul că în prezent tot mai multe proprietăți sunt prevăzute cu sisteme de alarmă sau supraveghere iar infractorii le anulează pentru a pătrunde în locuințe și a comite furturi, fiind chiar un modus operandi modern.

Sistemul de alarmare este ansamblul de echipamente electronice care poate fi compus din central de comandă și semnalizare optică și acustică, detectoare, butoane și pedale de panică, control acces și televiziune cu circuit închis cu posibilitatea înregistrării și stocării imaginilor și datelor.

Pentru reținerea acestei agravante o cerință esențială este ca sistemul de alarmă sau supraveghere să fie funcțional și în funcțiune în momentul comiterii faptei.

Furtul unui bun care face parte din patrimonial cultural

Această agravantă privește natura bunului care face obiectul infracțiunii de furt calificat și care face parte din patrimonial cultural fiind incluse aici, conform legii, bunurile cu valoare deosebită, istorică, artistică sau documentară, precum și bunuri în alcătuirea cărora intră metale și pietre prețioase.

Totodată Codul penal incriminează ca o formă agravantă distrugerea unor asemenea bunuri.

În jurisprudență s-a reținut această agravantă atunci când făptuitorul a sustras dintr-o biserică mai multe icoane din secolul al XIV-lea, pe care a încercat să le scoată din țară în scopul valorificării lor sau când a sustras mai multe tablouri cu valoare culturală deosebită din casa unui colecționar.

Furtul săvârșit prin violare de domiciliu sau sediu professional

Legiuitorul a introdus această agravantă, inexistentă în Codul penal anterior, în vederea rezolvării legale a situației în care infracțiunea de furt este comisă prin pătrunderea fără drept într-o locuință particulară sau sediu profesional, fiind date soluții neunitare în practica judiciară.

În acest caz infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 224 Cod penal este absorbită în infracțiunea de furt calificat.

Nu are relevanță modalitatea de pătrundere în domiciliu sau în sediu profesional, fiind reținută această agravantă indiferent de modalitatea de pătrundere.

Furtul săvârșit de o persoană având asupra sa o armă

Legiuitorul a introdus această agravantă având în vedere pericolul social crescut al faptei atunci când făptuitorul comite infracțiunea având asupra sa o armă, ceea ce-i sporește încrederea în sine, având oricând posibilitatea folosirii armei respective pentru a intimida sau răni persoana vătămată sau alte persoane și a-și mări astfel șansele de reușită în activitatea infracțională. Nu are importanță pentru reținerea acestei agravante dacă făptuitorul folosește sau nu această armă la comiterea faptei.

Dacă făptuitorul folosește arma respectivă pentru amenințări sau provocând moartea unor persoane sau vătămări corporale, se va reține infracțiunea de tâlhărie.

Nu are importanță dacă făptuitorul deține această armă cu scopul comiterii acestei infracțiuni sau cu alt scop.

Noțiunea de armă o găsim în art. 179 alin.1 Cod penal, fiind instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziții legale. Conform alin.2 al aceluiași articol “sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme”.

S-a reținut această agravantă în jurisprudență atunci când un gardian public, aflat în serviciu și având în dotare un spray paralizant, a săvârșit infracțiunea de furt.

Pentru a se reține această agravantă nu are importanță locul unde ține făptuitorul arma respectivă și nici dacă arma este ascunsă sau la vedere. Esențial este ca arma să se afle asupra făptuitorului.

Dacă făptuitorul deține o armă pentru care are nevoie de un permis legal și nu deține acest permis se va reține un concurs real între infracțiunea de furt calificat și infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (art. 342 Cod penal).

Furtul săvârșit în condițiile alin.3 al art. 229 Cod penal

Legiuitorul a pedepsit mai grav furtul având ca obiect material anumite bunuri de utilitate publică, respectiv:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
    b) componente ale sistemelor de irigații;

    c) componente ale rețelelor electrice;

    d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;

    e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
    f) instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;
    g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

    h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații (cerința esențială este ca acestea să fie efectiv integrate într-o rețea sau sistem de comunicații aflat sau nu în funcțiune, la momentul comiterii faptei).

La introducerea acestei agravante legiuitorul a avut în vedere importanța economică sau socială pe care o prezintă aceste bunuri de utilitate publică.

În acest caz modalitățile de comitere pot fi cele menționate anterior, singura diferență fiind că obiectul material este diferit (țiței, gazolină, component ale rețelei electrice etc.).