Hotararile Adunarii Generale

Capitolul 1

1.1.Aspecte introductive

Societațile pe acțiuni abreviate S.A, sunt forme de societăți comerciale cărora li se atribuie pe plan mondial o largă reglementare și implementare. În legislația mai veche din România, acest tip de societate era denumită societate anonimă. Acest tip de societate este de forma: societate de capitaluri, iar asociații răspund direct pentru pierderi doar în limita acțiunilor proprii deținute, deci aceștia nu pot pierde mai mult decât au investit.

În prezent, societățile pe acțiuni sunt grupate în douo categorii, societăți pe acțiuni de tip deschis și societăți pe acțiuni de tip închis. Deosebirea între acestea fiind că în cazul societăților de tip deschis, acționarii au dreptul nelimitat și neîngrădit să vândă și să înstrăineze public, atât acțiunile cât și alte hârtii de valuare ce le dețin, către un cerc nelimitat de persoane. În țara noastră, pentru înființarea unei astfel de societăți, este nevoie de un capital necesar de 25.000 euro (echivalent in lei la ora actuala 110.934 lei),iar numărul acționarilor nu este limitat. De cealaltă parte, S.A.-urile de tip închis prezintă următoarele caracteristici distinctive: acționarii nu au dreptul să vândă acțiunile in afara societății (ci doar celorlalți acționari sau însăși societății ). Acest tip de societate este limitata potrivit legii la un număr maxim de 50 de acționari, iar în ceea ce privește capitalul, acesta trebuie să depășească suma de 90.000 lei .

Acest tip de societate poate fi administrată de unul sau mai mulți administratori, în cel de-al doilea caz, se va constitui un consiliu de administrație care la rândul său poate autoriza o parte din atribuțiile sale unui comitet de direcție, care va fi condus de directorul general/ președintele consiliului.

Acțiunile sunt acele fracțiuni din capitalul social al unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni. Posesorii lor primesc dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proporțional cu cota deținută. Transmisibilitatea acțiunilor se realizează atât prin acte juridice „inter vivos" (vânzare, donație), cât și prin acte juridice (mortis cauza, testament).

Acțiunile sunt împărțite în două categori:

nominative – reprezintă acele acțiuni în al căror conținut este înscris titularul dreptului

la purtător – atunci când simpla posesie a înscrisului, valorează titlu de proprietate

Asociaților le revin acțiuni în funcție de cota acestora de de participare la capitalul social al societății.

Calitatea de acționar conferă mai multe drepturi cu caracter patrimonial, cum ar fi:

dreptul la vot

dreptul de a lua parte la adunarea generală a acționarilor

dreptul de a primi dividende

dreptul de informare

dreptul asupra părții cuvenite din lichidarea societății

1.2.Noțiunea de Societate pe acțiuni

Societatea pe acțiuni este o forma complexă și totodată, cea mai evoluată versiune a societății comerciale. În această formă de societate primează aporturile asociaților, având o importanță mult mai mare decât calitățile personale ale acestora. În general, asociații contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fără să desfășoare propriu-zis o activitate în cadrul societății. Aceste aporturi prezintă un interes și pentru terți, Întrucât răspunderea societăților pentru obligațiile sociale se restrânge la aceste aporturi.

Această formă de societate este adresată realizării unor afaceri de mare anvergură, care impune existența unor capitaluri însemnate. Societatea este astfel concepută ca să conveargă contribuțiile bănești modeste astfel încât să permită formarea unor capitaluri mari, necesare realizării unor investiții de anvergută. În acest scop, societatea este îndreptăâțită să facă apel la subscripția publică.

Societatea pe acțiuni este organizată și funcționează pe principii democratice. Ea are anumite organe cu competențe bine delimitate, bazate pe principiul separației puterilor: organe de dezbatere si decizie; organe de reprezentare și administrare ; organe de supraveghere și control.

Datorită rolului important pe care societatea pe acțiuni îl are în viața economică, Legea nr.31/1990 asigură o reglementare suprinzătoare pentru această formă de societate, menționează elemente esențiale ale acestei forme de societate. Conform art.3 din lege, societatea pe acțiuni este acea societate ale cărei obligații sunt garantate cu însăși patrimoniul social; acționarii sunt obligații numai până la concurența capitalului social subscris.

Actiunile reprezintă fracțiuni ale capitalului social și în același timp, contribuțiile aduse de asociați la formarea capitalului social.

1.3.Principalele caracteristici ale societății pe acțiuni

a)constituirea societății necesită un dintr-un număr minim de asociați, denumiți și acționari;

b)capitalul social este divizat în acțiuni, acestea sunt titluri de valoare transmisibile și negociabile;

c)răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată;

Capitolul 2

2.1 Acțiunile emise de societate

În societatea pe acțiuni, asociații contribuie la formarea capitalului social ori la majorarea acestuia prin efectuarea unui aport în numerar sau în natură, în schimbul căruia vor primi acțiuni.

Noțiunea de acțiune are mai multe sensuri.

Acțiunea reprezintă o fracțiune a capitalului social; aceasta trebuie să fie obligatoriu egală în valoare cu celelalte acțiuni.

Apoi, acțiunea reprezintă și un titlu de valoare; ea încorporează și constată drepturile și obligațiile ce aparțin calitatii de acționar.

In sfârșit, acțiunea desemnează raportul societar, adică raportul juridic dintre acționar și societate. Deci, acțiunea conferă posesorului calitatea de acționar, fiind un titlu reprezentativ al contribuției asociatului, constituind o fracțiune a capitalului social.

2.2 Caracteristicile acțiunilor

a) Acțiunile au o anumită valoare nominală și sunt fracțiuni ale capitalului social. Fiecare acțiune exprimă fracțiunea din capitalul social pe care înscrisul o încorporează și reprezintă o valoare nominală.

Pentru a evita o fracționare excesivă și deci dificultățile legate de constituirea și funcționarea societății, legea specifică o sumă minima privind valoarea nominală a acțiunii. Potrivit art. 93 din Legea nr. 31/1990, valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,10 lei.

Stabilindu-se numai o limită minimă, înseamnă că societatea poate emite acțiuni cu o valoare nominală mai mare.

Valoarea aportului ce trebuie efectuat pentru fiecare acțiune subscrisă este determinat prin fixarea valorii nominale a acțiunii

b) Acțiunile sunt fracțiuni egale ale capitalului social. Toate acțiunile trebuie să încorporeze aceeași valoare. In acest sens, art. 94 din Legea nr. 31/1990 prevede că „acțiunile trebuie să fie de o egală valoare”.

Având o valoare egală, acțiunile conferă posesorilor drepturi egale.

Valoarea egală a acțiunilor asigură clauzele necesare pentru luarea hotărârilor în cadrul adunarii generală a acționarilor.

Prin derogare de la principiul potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o egală valoare, art. 94 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede posibilitatea emiterii, în condițiile actului constitutiv, de acțiuni care conferă titularilor drepturi diferite. Sunt avute în vedere acțiunile preferențiale cu dividend prioritar dar fără drept de vot.

c) Acțiunile sunt indivizibile. Potrivit art. 102 din Legea nr. 31/1990, acțiunile emise de societate au un caracter indivizibil. Acestă însușire a acțiunilor este destinată asigurării unei bune funcționări a societății. Rezultatul divizării acțiunilor ar fi fracționarea excesivă a capitalului social și implicit, creșterea numărului acționarilor. Acest fapt ar duce la îngreunarea funcționării societății.

În situația în care mai multe persoane devin proprietare a unei singure acțiuni, aceștia conform legii vor fi obligați să își desemneze un reprezentant dintre ei, care va exercita drepturile și obligațiile aferente acțiunii.

d) Acțiunile sunt titluri negociabile. Acțiunile sunt considerate titluri de valoare sau titluri de credit deoarece acțiunile emise de o societate sunt titluri care încorporeaza valori patrimoniale. Aceste titluri de valoare se pot transmite altor persoane, în condițiile legii. Acțiunile se pot tranzacționa pe piețele reglementate, acestea fiind cunoscute sub denumirea de valori mobiliare.

2.3 Natura juridică a acțiunilor

Natura juridică a acțiunilor este definită diferit de doctrina dreptului comercial.

In general, se admite că acțiunile fac parte din categoria titlurilor de credit.

S-a observat însă, că acțiunile nu satisfac pe deplin condițiile titlurilor de credit; acțiunile reprezintă titluri care încorporează anumite drepturi, dar ele nu îndeplinesc condițiile autonomiei și liberalității.

Astfel, acțiunile nu sunt titluri autonome, independente față de actul juridic din care decurg; ele își au izvorul în contractul de societate. Totodată, în cazul transmisiunii acțiunilor, deținătorul devine titularul unui drept derivat, iar nu al unui drept nou, originar.

Tot astfel, acțiunile sunt titluri lipsite de liberalitate; întinderea drepturilor conferite este incomplet determinată prin titlu, motiv pentru care trebuie cercetate actele constitutive.

Datorită faptului că nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consideră că ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participațiune.

2.4 Tipuri de acțiuni

Acțiunile emise de societatea pe acțiuni, pot fi de mai multe feluri.

În funcție de drepturile acordate – egale sau diferite, acțiunile pot fi împărțite în două categorii: acțiuni ordinare și acțiuni preferențiale.

Acțiunile ordinare. După modul lor de transmitere, acțiunile ordinare sunt de două feluri: acțiuni nominative și acțiuni la purtător (art. 91 din Legea nr. 31/1990).

Acțiunile nominative. Specific acestui tip de acțiune este faptul ca acțiunile nominative identifică titularul acțiunii. În titlu se precizează numele, prenumele și domiciliul acționarului sau, după caz, denumirea și sediul acestuia. Aceleași elemente de identificare sunt înscrise și în registrul de acțiuni al societății. Drepturile aferente acțiunii aparțin și pot fi exercitate numai de către titularul acțiunii.

Acțiunile nominative pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă dematerializată. Ele se înregistrează în registrul acționarilor.

Acțiunile în formă materială pot fi emise și ca titluri cumulative pentru mai multe acțiuni; de exemplu, pe lângă titlurile care cuprind o acțiune, cu valoarea nominală de 5000 lei, se emit și titluri care cuprind un multiplu, adică 5, 10 sau 20 de acțiuni, cu valoarea de 25.000, 50.000 sau 100.000 lei.

Dacă nu a emis și nu a eliberat acțiuni în formă materială, societatea va elibera acționarilor, din oficiu sau la cerere, câte un certificat de acționar. Acest act cuprinde elementele acțiunii în formă materială, prevăzute de art. 93 alin. (2) din lege. În plus, actul trebuie să arate numărul, categoria și valoarea nominală a acțiunilor, proprietate a acționarului, poziția la care acesta este înscris în registrul acționarilor și, după caz, numărul de ordine al acțiunilor (art. 97 din Legea nr. 31/1990).

Acțiunile la purtător. în cazul acțiunii la purtător, elementele de identificare a titularului acțiunii nu se menționează în titlu. în consecință, titularul acțiunii este posesorul ei. Drepturile aferente acțiunii aparțin și pot fi exercitate de persoana care deține titlul.

Acțiunile preferențiale. Aceste acțiuni conferă titularilor lor drepturi diferite de cele ale titularilor acțiunilor ordinare.

Potrivit art. 95 din Legea nr. 31/1990, acțiunile preferențiale sunt acțiunile cu dividend prioritar fără drept de vot. Aceste acțiuni conferă titularului dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra profitului distribuibil al exercițiului financiar, înaintea oricărei alte prelevări, precum și drepturile recunoscute acționarilor cu acțiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, cu excepția dreptului de a vota, în baza acestor acțiuni, în adunările generale ale acționarilor.

Stabilirea felului acțiunilor care vor fi emise de societate. Potrivit art. 91 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, felul acțiunilor va fi stabilit prin actul constitutiv. Prin actul constitutiv trebuie să se specifice numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător, și numărul lor pe categorii.

în absența unor prevederi în actul constitutiv, acțiunile vor fi nominative. Acțiunile neplătite în întregime sunt însă întotdeauna acțiuni nominative.

în privința acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, legea prevede că ele vor avea aceeași valoare nominală, ca și acțiunile ordinare.

Aceste acțiuni nu pot depăși o pătrime din capitalul social. Nu pot fi titulari ai unor acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, administratorii, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și cenzorii societății (art. 95 din Legea nr. 31/1990).

Trebuie arătat că legea permite convertirea acțiunilor nominative în acțiuni la purtător și invers, precum și convertirea acțiunilor preferențiale și a acțiunilor ordinare dintr- o categorie în cealaltă. Convertirea poate fi hotărâtă de adunarea generală extraordinară.

Pentru cazul întârzierii în plata dividendelor deținătorilor de acțiuni preferențiale, actuala reglementare prevede că acțiunile în cauză vor dobândi drept de vot, începând cu data scadenței obligației de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor [art. 95 alin. (4) din Legea nr. 31/1990]. Se înțelege că această sancțiune nu exclude dreptul acționarilor la daune-interese, în condițiile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

2.5 Elementele acțiunii

Acțiunea, ca înscris (titlu) care încorporează anumite drepturi, trebuie să conțină elementele care privesc societatea emitentă, precum și drepturile posesorului acțiunii. Potrivit art. 93 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, acțiunea va cuprinde: denumirea societății comerciale; data intocmirii actului constitutiv, numărul din registrul comerțului în baza căruia a fost înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul Monitorului Oficial în care s-a publicat; numărul de ordine; capitalul social și numărul acțiunilor, valoarea nominală a acțiunilor precum și vărsămintele realizate și avantajele acordate fondatorilor.

în cazul acțiunilor nominative, trebuie să se menționeze numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului sau, după caz, denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare.

În toate cazurile, este necesar ca acțiunile să conțină semnătura a doi membrii din consiliului de administrație, a directoratului sau, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general.

2.6 Condiții pentru emiterea acțiunilor

Evocarea condițiilor. Legea nr. 31/1990 stabilește anumite condiții pentru emiterea acțiunilor.

a) Conform legii, acțiunile pot fi emise numai după ce s-a efectuat înmatricularea societății în registrul comerțului [art. 93 alin. (2) lit. b)]. Această condiție este menită să îi protejeze pe subdobânditori, care ar putea dobândi acțiunile unei societăți a cărei constituire nu s-a realizat.

b) Acțiunile nu pot fi emise pentru o sumă mai mică decât valoarea nominală (art. 92). Formarea capitalului social și ocrotirea creditorilor sociali se poate face numai cu respectarea acestei condiții.

c) Emiterea de acțiuni noi, pentru majorarea capitalului social, nu este posibilă până la momentul în care vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă [art. 92 alin. (3)]. Această condiție este necesară ocrotirii creditului general; nu se poate proceda la emiterea de noi acțiuni atâta timp cât societatea nu și-a acoperit în întregime capitalul social subscris.

2.7 Drepturile și obligațiile acționarilor

2.7.1 Drepturile acționarilor

Acționarii au anumite drepturi, acestea se împart astfe: drepturi patrimoniale sau nepatrimoniale. Potrivit legii, acționarii trebuie să își exercite drepturile cu bună credință, și cu respectarea drepturilor și a intereselor legitime ale societății dar și ale celorlalți acționari (art. 1861 din Legea nr. 31/1990).

a) Dreptul de a participa la AGA (adunarea generală a acționarilor și asociaților). De acest drept se bucură toți acționarii, cu toate că din anumite motive, legea le poate interzice să participe la deliberări și la luarea hotărârilor. Acționarii pot participa la adunare direct sau prin intermediul unor reprezentanti (art. 125 din Legea nr. 31/1990).

b) Dreptul de vot. In baza acțiunilor lor, acționarii beneficiază de dreptul de a vota în adunarea generală a acționarilor. Potrivit art. 101 din Legea nr. 31/1990, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în adunarea generală, asta dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. În concluzie, acționarii exercită dreptul lor de vot proporțional cu numărul de acțiuni deținute.

În actul constitutiv se poate specifica o limită a numărul voturilor ce aparțin acționarilor care posedă mai mult de o acțiune (art. 101 din Legea nr. 31/1990).

Dreptul la vot poate fi suspendat dacă acționarii nu au efectuat vărsămintele ajunse la scadență.

În situația în care acțiunile fac obiectul unei garanții mobiliare reale, dreptul de vot aparține proprietarului lor (art. 124 din Legea nr. 31/1990).

Daca acționarii sunt deținători ai unor acțiuni preferențiale cu divident prioritar și fară drept de vot, aceștia nu mai beneficiază de dreptul la vot.

c) Dreptul de informare. În ceea ce privește desfășurarea activității, acționarii au dreptul să fie informați.

Administratorii sau societățile de registru independent au obligația să pună la dispoziția acționarilor și altor solicitanți registrul acționarilor și să elibereze, la cerere extrase din acest registru (art. 178 din Legea nr. 31/1990).

Raportul anual al consiliului de administrație, situațiile financiare anuale, respectiv raportul directoratului și cel al consiliului de supraveghere, precum și propunerea cu privire la distribuirea de dividende se pun la dispoziția acționarilor la sediul societății de la data convocării adunării generale. La cerere, acționarilor li se vor elibera copii de pe aceste documente (art. 117 din Legea nr. 31/1990).

înaintea datei de desfășurare a adunării generale a acționarilor, fiecare acționar poate adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului întrebări în scris referitoare la activitatea societății, urmând a i se răspunde în adunarea generală.

Intre ședințele adunării generale, acționarii au dreptul de a se informa asupra gestiunii societății, consultând documentele prevăzute în actul constitutiv. în urma consultării, ei vor putea sesiza, în scris, consiliul de administrație despre constatările lor, la care consiliul de administrație trebuie să răspundă, tot în scris .

d) Dreptul la dividende. Principalul drept patrimonial al acționarului este dreptul de a primi dividende. Potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se plătesc asociaților în proporție cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Cuantumul dividendului se stabilește de adunarea generală a acționarilor.

e) Dreptul asupra părții cuvenite din lichidarea societății. La încetarea existenței societății, acționarii au dreptul să primească partea ce li se cuvine în urma lichidării societății. Potrivit art. 268 din Legea nr. 31/1990, partea ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății se stabilește de lichidatori prin situația finală de lichidare a societății.

2.7.2 Obligațiile acționarilor

Acționarii au anumite obligații. Principala obligație a acționarilor este de a efectua plata vărsămintelor datorate.

Dacă o acțiune este proprietatea comună a mai multor persoane, acestea răspund în mod solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate.

Potrivit legii, situația acțiunilor trebuie să fie cuprinsă în anexa la situația financiară anuală. Legea cere precizarea cazului în care acțiunile au fost achitate integral și, dacă este cazul, numărul acțiunilor pentru care s-a cerut fără rezultat, efectuarea vărsămintelor (art. 109 din Legea nr. 31/1990).

În cazul în care nu s-a achitat la scadență vărsămintele datorate din valoarea acțiunilor subscrise, va fi folosită procedura reglementată în art. 100 din Legea nr. 31/1990.

Astfel, dacă acționarii nu au efectuat vărsămintele pe care le datorează, în termenele prevăzute în actul constitutiv sau cel al subscripției publice, societatea îi va constrânge la îndeplinirea acestei obligații, printr-o somație colectivă, publicată de in două exemplare, la interval de 15 zile, în Monitorul Oficial și într-un ziar de largă răspândire.

Dacă nici după această somație, acționarii nu efectuează vărsămintele, consiliul de administrație va putea decide, fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acțiunilor nominative în cauză.

Urmărirea acționarilor se face potrivit regulilor dreptului comun în, materie de executare silită.

în cazul anulării acțiunilor, decizia de anulare se va publica în Monitorul Oficial, cu specificarea numărului de ordine al acțiunilor anulate.

în locul acțiunilor anulate, societatea va emite noi acțiuni purtând același număr, care vor fi vândute.

Sumele obținute din vânzarea acestor acțiuni vor fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de publicație și vânzare, a dobânzilor de întârziere și a vărsămintelor neefectuate. Eventualul rest va fi predat acționarilor ale căror acțiuni au fost anulate.

în cazul în care sumele obținute din vânzarea noilor acțiuni nu sunt suficiente, pentru acoperirea sumelor datorate societății sau dacă vânzarea nu are loc, din lipsă de cumpărători, art 98 din Legea nr. 31/1990 prevede că societatea va putea să se îndrepte împotriva subscriitorilor și cesionarilor.

Dacă, folosindu-se aceste căi, nu s-au putut obține sumele datorate societății, trebuie să se procedeze de îndată la reducerea capitalului societății în proporție cu diferența dintre capitalul existent și capitalul social.

2.8 Transmiterea acțiunilor

Acțiunile se transmit în mod diferit, după cum sunt acțiuni nominative sau acțiuni la purtător. Legea stabilește unele reguli speciale pentru vânzarea acțiunilor de către acționari prin ofertă publică.

Transmiterea acțiunilor nominative este reglementat prin lege și aceasta prevede că dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative se transmite în mod diferit (art. 98 din Legea nr. 31/1990).

In cazul acțiunilor nominative emise în formă materială, dreptul de proprietate se transmite printr-o declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiune făcută pe titlu, semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor.

In cazul acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și cesionar sau de mandatarii lor.

Prin actul constitutiv al societății se pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor.

Dreptul de proprietate asupra acțiunilor emise în formă dematerializată care se tranzacționează pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare se transmite potrivit legislației privind piața de capital.

Dacă acțiunea nominativă este transmisă mai multor persoane, cesionarii trebuie să desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor rezultând din acțiune. In caz contrar, societatea nu este obligată să înscrie transmiterea în registrul acționarilor.

în cazul când acțiunile care fac obiectul transmisiunii nu au fost complet liberate, subscriitorii acționarilor și cesionarii ulteriori sunt răspunzători pentru plata integrală a acțiunilor timp de 3 ani, de la data când s-a făcut mențiunea de transmitere în registrul acționarilor [art. 98 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].

Transmiterea acțiunilor la purtător. Dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transmite prin simpla tradițiune a acestora (art. 99 din Legea nr. 31/1990).

Vânzarea acțiunilor de către acționari prin ofertă publică. Acționarii pot să înstrăineze acțiunile lor prin ofertă publică. Art. 108 din Legea nr. 31/1990 prevede că acționarii care prezintă spre vânzare acțiunile propri prin ofertă publică vor trebui să întocmească un prospect de ofertă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

Restricțiile privind transmiterea acțiunilor. Prin lege sau prin actele constitutive ale societății se pot stabili anumite restricții referitoare la transmiterea acțiunilor societății.

a) Restricțiile legale. Potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate dobândi propriile sale acțiuni, decât în cazurile și în condițiile stabilite de lege.

b) Restricțiile convenționale. Pentru protejarea intereselor acționarilor și ale societății, în actul constitutiv al societății pot fi stipulate clauze speciale privind transmiterea acțiunilor (art. 8 lit. f din Legea nr. 31/1990). Astfel, asociații pot condiționa transmiterea acțiunilor de avizul consiliului de administrație sau al adunării generale privind persoana dobânditorului (clauze de agrement).

Tot astfel, asociații pot stipula dreptul acționarilor sau al societății de a dobândi cu preferință acțiunile asociatului cedent (clauze de preemțiune).

2.9 Dobândirea de către societate a propriilor acțiuni

Potrivit art. 103 din Legea nr. 31/1990, societatea nu poate subscrie propriile acțiuni. Interdicția este menită să apere creditorii societății împotriva reducerii pe această cale a capitalului social, ca limită a gajului lor general asupra patrimoniului societății.

Pentru a asigura respectarea principiului, legea prevede că dacă acțiunile unei societăți sunt subscrise de o persoană care acționează în nume propriu, dar în contul societății în cauză, se consideră că subscriitorul a subscris acțiunile pentru sine și în consecință, este obligat să achite contravaloarea acestora.

Apoi, fondatorii, în faza constituirii societății, și membrii consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, în cazul majorării capitalului social, au obligația să achite contravaloarea acțiunilor subscrise cu încălcarea interdicției dobândirii de către societate a propriilor acțiuni și în subsidiar, în raport cu subscriitorul, a acțiunilor subscrise în nume propriu, dar în contul societății în cauză.

În mod excepțional, dobândirea de către societate a propriilor acțiuni este permisă cu respectarea unor restricții (art. 103 ) sau fără aceste restricții (art. 104).

Condițiile dobândirii de către societate a propriilor acțiuni. Societatea poate dobândi propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane care acționează în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 1031 din Legea nr. 31/1990:

a) dobândirea de către societate a propriilor acțiuni este autorizată de adunarea generală extraordinară a acționarilor. Hotărârea trebuie să prevadă condițiile dobândirii, cu precizarea numărului maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, durata pentru care este dată autorizația, care nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii In Monitorul Oficial, precum și, în cazul unei procurări cu titlu oneros, contravaloarea lor minimă și maximă;

b) valoarea nominală a acțiunilor proprii obținute de societate, inclusiv a celor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris;

c) tranzacția poate avea ca obiect numai acțiuni integral liberate;

d) plata acțiunilor dobândite se va face numai din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală, cu excepția rezervelor legale.

Pentru cazul dobândirii de către societate a propriilor acțiuni în scopul distribuirii lor angajaților societății, acțiunile astfel dobândite trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.

Categoriile de acțiuni care pot fi dobândite fără restricțiile prevăzute de art. 103 din lege. Art. 104 din Legea nr. 31/1990 prevede că restricțiile stabilite de art.103 din lege nu se aplică la dobândirea următoarelor categorii:

a) acțiunile obținute în conformitate cu art. 207 alin. (1) lit. c), ca urmare a unei decizii luată de adunarea generală de reducere a capitalului social;

b) acțiunile obținute ca urmare a unui transfer cu titlu universal;

c) acțiunile integral liberate obținute prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită împotriva unui acționar, debitor al societății;

d) acțiunile integral liberate, obținute cu titlu gratuit.

Potrivit legii, restricțiile prevăzute de art. 103 din lege nu se aplică nici acțiunilor dobândite ca urmare a retragerii acționarului din societate în condițiile art. 134 din lege. Plata acestor acțiuni se face însă cu respectarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) lit. d) din lege.

Regimul juridic al acțiunilor dobândite de către societate, potrivit art. 103 și 104 din Legea nr. 31/1990. Acțiunile dobândite de societate, potrivit art. 103 și 104 au un regim juridic special (art. 105 din Legea nr. 31/1990).

Acțiunile în cauză nu dau dreptul la dividende pe perioada deținerii lor de către societate.

Dreptul de vot conferit de acțiuni va fi suspendat pe perioada deținerii lor de către societate.

în cazul în care acțiunile sunt incluse în activul bilanțului, în pasivul bilanțului se prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.

Acțiunile dobândite cu încălcarea dispozițiilor art. 103 și 104 din lege trebuie înstrăinate în termen de un an sau de 3 ani de la data dobândirii, în condițiile art. 104 din lege. În cazul când acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele prevăzute de lege, aceste acțiuni trebuie anulate, societatea fiind obligată să își reducă în mod corespunzător capitalul social subscris.

Potrivit legii, consiliul de administrație, respectiv directoratul are obligația să includă în raportul care însoțește situația financiară anuală anumite informații cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor acțiuni (art. 105 din Legea nr. 31/1990).

2.10 Constituirea unei garanții reale mobiliare asupra acțiunilor

Condițiile constituirii garanției reale mobiliare asupra acțiunilor. Întrucât încorporează anumite drepturi patrimoniale, acțiunile pot fi obiectul unei garanții reale mobiliare (art. 99 din Legea nr. 31/1990).

Constituirea garanției reale mobiliare asupra acțiunilor se poate face prin înscris sub semnătură privată. Înscrisul trebuie să cuprindă: cuantumul datoriei, valoarea și categoria acțiunilor cu care se garantează datoria. În cazul acțiunilor emise în forma materială (nominative sau la purtător) garanția se menționează pe titlu și se semnează de creditor și de către debitorul acționar ori de mandatarii acestora. Garanția este consemnată în registrul acționarilor ținut de către consiliul de administrație, respectiv de directorat sau, dacă este cazul, de societatea independentă care ține registrul acționarilor (în cazul societăților deschise). Creditorului în al cărui avantaj s-a constituit garanția reală mobiliară asupra acțiunilor i se va elibera o dovadă a înregistrării acesteia. Garanția devine opozabilă terților și primește rangul în ordinea de preferință a creditorilor de la data înregistrării în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

2.11 Interdicții privind acțiunile

Actele juridice interzise societății. Legea nr. 31/1990 interzice societății să încheie anumite acte juridice, care, implicit, vizează acțiunile proprii.

Societatea nu are dreptul să acorde avansuri ori împrumuturi dar nici să constituie garanții în vederea subscrierii propriilor acțiuni de către un terț (art. 106 din lege). Interdicția nu se aplică în cazurile prevăzute în art. 106 alin. (2) din lege.

Legea asimilează cu dobândirea propriilor acțiuni constituirea garanțiilor reale mobiliare asupra propriilor acțiuni, fie direct, fie prin persoane care acționează în nume propriu, dar pe seama societății (art. 107 din lege). Sunt exceptate operațiunile curente ale băncilor și ale altor instituții financiare.

Capitolul 3

3.1 Felurile adunării generale

Potrivit legii, adunările generale ale acționarilor sunt ordinare, extraordinare și speciale.

Legea stabilește atribuțiile fiecăreia dintre adunările generale, precum și condițiile de cvorum și majoritate pentru luarea deciziilor.

Adunarea generală ordinară. Această adunare se întrunește cel puțin o data pe an, la cel mult cinci luni de la încheierea exercițiului financiar.

Adunarea generală are următoarele atribuții și obligatii: să poarte discutii, să aprobe sau să modifice situația financiară anuală, pe baza rapoartelor prezentate de către cei din consiliul de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de supraveghere, ori de cenzori sau, dacă este cazul, de auditorul financiar și să fixeze dividendul, să aleagă și să revoce membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere și cenzorii (în cazul societăților ale căror situații financiare sunt auditate, numește și fixează durata minimă a contractului de audit financiar și revocă auditorul financiar). Poate decide să fixeze plata pentru exercițiul financiar în curs, membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor consiliului de supraveghere și cenzorilor (dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv); se pronunță asupra gestiunii consiliului de administrație, respectiv a directoratului; stabilește bugetul de venituri și cheltuieli și, după caz, programul de activitate pe exercițiul financiar următor; hotărăște gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor unități ale societății (art. 111 din Legea nr. 31/1990).

Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot.

Hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate (art. 112 din Legea nr. 31/1990).

Prin actul constitutiv pot fi prevăzute cerințe mai ridicate de cvorum și majoritate.

Dacă adunarea generală ordinară se găsește în imposibilitatea de a lucra, din cauza neîndeplinirii condițiilor specificate, adunarea ce se va întruni la a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de prezența/cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate .

Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.

Adunarea generală extraordinară. Această adunare se întrunește, în mod excepțional, când trebuie să ia o hotărâre de o importanță deosebită, care, de regulă, reclamă modificarea actului constitutiv al societății.

Potrivit legii, adunarea generală hotărăște: schimbarea formei juridice a societății; mutarea sediului societății; schimbarea obiectului de activitate al societății; înființarea sau desființarea unor sedii secundare (sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică), dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel; majorarea capitalului social; prelungirea duratei societății; diminuarea capitalului social ori reîntregirea lui prin intermediul emisiunii de noi acțiuni; fuziunea cu alte societăți ori divizarea societății; dizolvarea anticipată a societății; transformarea acțiunilor nominative în acțiuni la purtător sau a acțiunilor la purtător în acțiuni nominative; transferul acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă; conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie ori în acțiuni; emisiunea de obligațiuni; oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare (art. 113 din Legea nr. 31/1990).

Pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare este necesară, la prima convocare, prezența acționarilor care dețin cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot.

Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau neprezenți.

Hotărârea de schimbare a obiectului principal de activitate declarat al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de modificare a formei juridice, de fuziune, divizare sau dizolvare a societății se ia doar cu o majoritate de cel puțin două treimi din totalul drepturilor de vot deținute de către acționarii prezenți sau neprezenți (art. 115 din Legea nr. 31/1990).

Prin actul constitutiv pot fi stipulate cerințe de cvorum și majoritate mai mari.

Legea permite ca exercițiul unora dintre atribuțiile adunării generale extraordinare să fie delegat, prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale extraordinare consiliului de administrație, respectiv directoratului.

Scopul unei delegări este de a crea posibilitatea realizării operative a operațiunii.

Atribuțiile care pot fi delegate sunt limitativ stabilite de lege: mutarea sediului societății, schimbarea obiectului de activitate al societății, cu excepția domeniului și a activității principale, înființarea sau desființarea unor sedii secundare, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel, majorarea capitalului social (art. 114 din Legea nr. 31/1990).

în cazul delegării atribuției privind majorarea capitalului social, deciziile consiliului de administrație, respectiv directoratului sunt supuse dispozițiilor art. 220 din lege, referitoare la capitalul autorizat .

Pentru protejarea intereselor terților, legea impune ca deciziile consiliului de administrație, respectiv ale directoratului cu privire la mutarea sediului, schimbarea obiectului de activitate și înființarea sau desființarea sediilor secundare să fie depuse la oficiul registrului comerțului, pentru a fi menționate, și publicate în Monitorul Oficial.

Adunarea specială. Această adunare este formată din titularii unei anumite categorii de acțiuni; de exemplu, dacă societatea a emis acțiuni preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot, titularii acestor acțiuni se pot întruni într-o adunare specială.

Potrivit legii, hotărârea luată de adunarea generală de a modifica drepturile sau obligațiile care se referă la o categorie de acțiuni nu produce efecte decât după ce această hotărâre a fost aprobată de către adunarea specială a a celor care dețin acțiuni din acea categorie (art. 116 din Legea nr. 31/1990).

Convocarea și desfășurarea adunărilor speciale, precum și condițiile de cvorum și majoritate pentru luarea hotărârilor sunt guvernate de dispozițiile prevăzute de lege pentru adunările generale ale acționarilor.

Hotărârile inițiate de adunările speciale vor fi supuse aprobării adunărilor generale corespunzătoare (art. 116 din Legea nr. 31/1990).

3.2 Convocarea adunării generale

Inițiativa convocării. Adunarea generală se convoacă de consiliului de administrație, respectiv directorat sau de către acționari (art. 117 și art. 119 din Legea nr. 31/1990).

Adunarea generală este convocată ori de câte ori este nevoie, în conformitate cu prevederile actului constitutiv al societății.

în vederea convocării adunării generale a acționarilor, consiliul de administrație, respectiv directoratul, trebuie să stabilească o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie convocați la adunarea generală (art. 123 din Legea nr. 31/1990). Această dată va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși durata de 60 de zile înainte de data la care se va convoca adunarea generală pentru prima oară. Această dată de referință, stabilită, va rămâne valabilă și în cazul când adunarea generală este convocată din nou, datorită neîntrunirii cvorumului.

Consiliul de administrație, respectiv directoratul are obligația să convoace de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor care dețin, individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea privește atribuțiile adunării generale.

Adunarea generală se convoacă în termen de cel mult 30 de zile și se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii.

în cazul neconvocării adunării generale, instanța va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea. Instanța va aproba ordinea de zi și va stabili data de referință, data ținerii adunării și persoana care o va prezida (art. 119 din Legea nr. 31/1990).

„Convocarea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: data și locul ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu precizarea tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării. Pentru modificarea actelor constitutive, convocarea trebuie să cuprindă textul integral al propunerilor [art. 117 alin. (6) și (7) din Legea nr. 31/1990].”

înștiințarea acționarilor se face prin publicarea convocării în Monitorul Oficial, precum și într-unul dintre ziarele răspândite din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.

Dacă toate acțiunile societății sunt nominative, convocarea poate fi făcută și prin scrisoare recomandată sau înscris în formă electronică, în condițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990.

Termenul pentru întrunirea adunării generale nu poate fi mai mic de 30 zile de la publicarea convocării .

Introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi. Unul sau mai mulți acționari reprezentând individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social au dreptul să ceară introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi, în condițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990).

Orice acționar poate adresa consiliului de administrație, respectiv directoratului întrebări în scris privind activitatea societății, înaintea datei de desfășurare a adunării generale (art. 117 din Legea nr. 31/1990). Răspunsul la întrebări trebuie dat în adunarea generală sau, în condițiile legii, prin publicarea pe pagina de internet a societății.

3.3 Ședința adunării generale

Toți acționarii au dreptul să participe la adunarea generală, inclusiv acționarii care dețin acțiuni cu dividend prioritar fără drept de vot. Acest drept se exercită personal de fiecare acționar ori prin reprezentare .

Pentru participare la adunarea generală, acționarii trebuie să facă dovada calității lor de acționari, în condițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990.

Ședința adunării generate se va ține în ziua, ora și locul arătat în convocare.

Ședința se deschide de către președintele consiliului de administrație sau de persoana care îi ține locul.

Adunarea generală va desemna, dintre acționari, între unul și trei secretari. Aceștia verifică lista de prezență a acționarilor, precum și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege și actul constitutiv pentru ținerea adunării generale.

Dacă sunt îndeplinite toate condițiile de cvorum cerute de lege și actul constitutiv se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi.

Dreptul de vot și exercitarea lui, potrivit legii, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot, afară de cazul când prin actul constitutiv s-a limitat numărul voturilor aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune (art. 101 din Legea nr. 31/1990). Deci, în principiu, acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă.

Pentru a-și exercita dreptul de vot în adunarea generală, acționarii trebuie să facă dovada calității lor, în condițiile legii.

Acționarii care posedă acțiuni la purtător au drept de vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin 10 zile înainte de adunare [art. 123 alin. (1) din Legea nr. 31/1990].

Acționarii care posedă acțiuni nominative îndreptățiți să exercite dreptul de vot sunt acționarii înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință [art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].

Potrivit legii, data de referință este data la care trebuie deținute acțiunile pentru a putea participa la vot și a avea dreptul la dividende.

Pentru cazul în care acțiunile sunt grevate de un drept de uzufruct, dreptul de vot aparținând de aceste acțiuni, va aparține uzufructuarului, în cadrul adunărilor generale ordinare, și nudului proprietar, în cadrul adunărilor generale extraordinare.

Dacă acțiunile fac obiectul unei garanții reale imobiliare, dreptul de vot aparține proprietarului acțiunilor (art. 124 din Legea nr. 31/1990).

Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii care nu au achitat vărsămintele ajunse la scadență.

Pentru protejarea voinței sociale, Legea nr. 31/1990 instituie anumite restricții în privința exercitării dreptului de vot. Aceste restricții se referă la cesiunea dreptului de vot (art. 128), conflictul de interese între acționar și societate (art. 127) și votul acționarilor care au calitatea de membrii ai consiliului de administrație, directoratului sau consiliului de supraveghere (art. 126).

Hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis. Votul este secret în mod obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere și a cenzorilor/auditorilor interni, pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor privind răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere și de control ale societății (art. 130 din Legea nr. 31/1990).

Lucrările adunării generale se consemnează într-un proces-verbal, care trebuie semnat de președinte și secretar.

Procesul-verbal va cuprinde mențiuni cu privire la îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul convocării, acționarii prezenți, numărul acțiunilor, precum și dezbaterile în rezumat și hotărârile luate. Acționarii pot solicita să se consemneze declarațiile lor făcute în cadrul dezbaterilor.

Procesul-verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale (art. 131 din Legea nr. 31/1990).

3.4 Hotărârile adunării generale

Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți acționarii, dacă au fost luate cu respectarea legii și a actului constitutiv. Deci, ele sunt obligatorii, chiar și pentru acționarii care nu au luat parte la adunare ori au votat împotrivă (art. 132 din Legea nr. 31/1990).

Hotărârile adunării generale devin opozabile terților numai prin publicarea lor în condițiile legii.

Hotărârile luate de adunarea generală se depun, în termen de 15 zile, Ia oficiul registrului comerțului pentru a fi menționate în registru, și publicate în Monitorul Oficial [art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990].

Hotărârile adunării generale adoptate cu încălcarea legii sau a actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecătorească.

Competența de soluționare a cererii aparține instanței în a cărei rază teritorială își are sediul societatea.

Cererea de anulare a hotărârii poate fi făcută de oricare acționar care nu a luat parte la adunarea generală sau a votat contra și a solicitat să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței [art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990].

Anularea hotărârii se poate cere în termen de 15 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial.

Când se invocă motive de nulitate absolută, cererea de anulare poate fi făcută de orice persoană interesată, iar dreptul la acțiune este imprescriptibil.

Odată cu cererea de anulare se poate solicita instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate. Ordonanța de suspendare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Cererea de anulare a hotărârii adunării generale se soluționează în camera de consiliu a instanței.

Hotărârea judecătorească irevocabilă de anulare trebuie să fie menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial. De la data publicării ei, hotărârea de anulare devine opozabilă tuturor acționarilor [art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990],

Dacă nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală, acționarii au dreptul să se retragă din societate. Legea are în vedere numai hotărârile privind schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societății în străinătate, schimbarea formei societății, fuziunea sau divizarea societății (art. 134 din Legea nr. 31/1990).

Ca urmare a cererii de retragere din societate, acționarii au dreptul de a solicita cumpărarea acțiunilor lor de către societate.

Acționarii trebuie să depună la sediul societății, odată cu cererea de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar.

Prețul ce trebuie plătit de societate pentru acțiunile celui care exercită dreptul de retragere din societate se stabilește de un expert autorizat în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.