Frauda Documentara

FRAUDA DOCUMENTARĂ

FENOMENUL FRAUDEI DOCUMENTARE

EVOLUȚIA ȘI TENDINȚELE ACTUALE ALE FRAUDEI DOCUMENTARE

LUPTA ÎMPOTRIVA FRAUDEI DOCUMENTARE

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII POLIȚIEI PENTRU PREVENIREA ȘI DESCOPERIREA FALSURILOR

ACTIVITĂȚII INFORMATIV-OPERATIVE CE SE EXECUTĂ PENTRU IDENTIFICAREA AUTORILOR ÎN CAZURILE DE FALSURI DE DOCUMENTE DE CĂLĂTORIE

FENOMENUL FRAUDEI DOCUMENTARE

Din 1999, presiunea migratoare ilegală cu destinația țărilor U.E., a cunoscut o creștere exponențială, iar ROMĂNIA este folosită ca o țară de tranzit. Mondializarea se măsoară în mii de kilometri efectuați de către străinii care merg în țări față de care nu au nici o afinitate culturală, lingvistică sau istorică.

În materie de imigrație sau de fluxuri migratoare, nu este lipsit de importanță să amintim că Europa se confruntă în prezent cu o provocare considerabilă.

Numeroși factori lasă să se întrevadă o creștere a presiunii migratoare în anii care urmează și, în special, creșterea diferențelor demografice până în anii 2050, conform raportului ONU privind divizarea populațiilor, precum și agravarea inegalităților de dezvoltare și de bogăție.

Totuși, chiar dacă Europa are nevoie de un astfel de aflux migrator se înțelege de la sine că ea trebuie să asigure temperarea acestuia și să aibă o politică echilibrată în materie de azil și imigrare

Ori, această voință se confruntă cu realitatea unei puternice imigrații ilegale. Este necesar așadar să se insiste tocmai pe importanța filierelor organizate în sprijinul imigrării clandestine.

Trebuie să știm efectiv că nu controalele determină numărul clandestinilor ci, dimpotrivă, activitatea crescândă a filierelor de intrare ilegală. Astfel, creșterea activității acestor filiere și organizarea lor din ce în ce mai structurată și dotată cu mijloace foarte importante favorizează în mod consecvent intrarea clandestinilor.

Asistăm astăzi la mondializarea și la intensificarea fără precedent în istoria țării noastre a fluxurilor migratoare. Aceste fluxuri capătă de-acum un caracter foarte complex deoarece sunt plasate sub autoritate criminală.

La acest nivel de organizare, nu ne mai aflăm doar în lupta împotriva imigrației ilegale, ne aflăm în lupta împotriva criminalității. Ori, folosirea unor documente false sau frauda documentară, luată în general, favorizează foarte mult activitatea filierelor și constituie, prin excelență, mijlocul de introducere a clandestinilor în țările occidentale

Astfel, transpunerea metodelor mafiote la gestionarea fluxurilor migratoare ilegale pune reale greutăți pentru aplicarea unei riposte pertinente și necesită o evoluție indispensabilă a serviciilor însărcinate cu această ripostă și a mijloacelor care le sunt puse la dispoziție. Este vorba de o activitate care dă prilejul unor acțiuni de natură criminală (răpiri, amenințări, chiar sechestrări…) practicate cu mijloace logistice și tehnice considerabile.

1.1 Fenomenul fraudei documentare

Nu vom putea înțelege cu adevărat fenomenul fraudei documentare fără a ne referi la contextul în care acesta se manifestă, acela al fluxurilor migratoare, și la natura presiunii care se exercită la frontierele noastre.

1.2. Importanța fraudei documentare.

Analiza statisticilor referitoare la frauda documentară ne-a permis să punem în evidență un anumit număr de orientări pentru primul semestru al anului 2004, privind în special:

– tipurile de documente cel mai frecvent falsificate și contrafăcute;

– tipurile de fraude constatate;

– spațiile geografice cele mai sensibile ale teritoriului nostru;

– țările emitente și cele mai reprezentative naționalități deținătoare.

EVOLUȚIA ȘI TENDINȚELE ACTUALE ALE FRAUDEI DOCUMENTARE

O evoluție clară a infracțiunilor legate de frauda documentară, atât în cantitate cât și în calitate, este astăzi evidentă în special în Germania, ca și în majoritatea țărilor Schengen. Ea prezintă de altfel caracteristici identice deoarece este condiționată de doi factori intrinseci :

criminalizarea filierelor ;

creșterea puterii de cumpărare a potențialilor candidați la imigrare clandestină.

Criminalizarea filierelor ca principală cauză a ameliorării calității falsificărilor și contrafacerilor.

Organizațiile criminale având legături cu rețelele de prostituție, de droguri și trafic divers, s-au adaptat, cu risc minim pe plan judiciar, la posibilitățile oferite de piața imigrației clandestine.

Caracterizate printr-o putere economică solidă și o structură foarte suplă, acestea au investit în noile tehnologii de imagine.

Astfel, a devenit notoriu faptul că în Thailanda și în Hong-Kong sunt implantate tipografii care dispun de materiale ale căror performanțe nu sunt departe de cele ale producțiilor statale și permit contrafaceri excelente.

Astăzi, filierelor le sunt accesibile astfel de aparate performante de luat imagini și ele permit realizarea unor contrafaceri și unor falsificări de o calitate excelentă.

În sfârșit, faptul că de aproximativ 2 ani au fost introduse pe Internet unele programe care permit citirea, modificarea și chiar fabricarea micro-cipurilor și a hologramelor, lasă să se întrevadă noi posibilități de fraudă.

Creșterea puterii de cumpărare a noilor imigranți clandestini.

Se constată, într-adevăr, că dacă cetățenii țărilor cele mai sărace, punctul tradițional de plecare al imigrației clandestine, își părăsesc țara în număr din ce în ce mai mare, ei dispun în general de mijloace financiare care nu le permit nici cel mult cumpărarea falsificărilor de calitate medie, obținute în general prin substituirea fotografiei de identitate, sau a unei contrafaceri parțiale prin fotocopierea unui document existent. Nu sunt întâlnite decât rar contrafaceri complete de pașapoarte provenind din țările africane.

Situația este foarte diferită pentru imigranții provenind din țările asiatice, în special din China. Aceștia dispun de o putere de cumpărare mai ridicată, deoarece trăiesc într-un sistem care le permite obținerea unui gen de credit pe termen mediu. De aceea, ei pot fi posesorii unor contrafaceri foarte bune, reușite.

Cu toate acestea, producția de contrafaceri fiind pe cale să depășească un mod de producție artizanal, costurile ar trebui să scadă.

Contrafacerile și obținerea ilegală de documente: o adaptare a filierelor la îmbunătățirea dispozitivelor de luptă împotriva celorlalte tipuri de falsificări?

Sub aspect general, România, urmând modelul majorității țărilor Uniunii Europene, s-au angajat în politici voluntariste de dezvoltare a dispozitivelor de luptă împotriva fraudei documentare.

În acest domeniu, Ministerul Administrației și Internelor prin structura sa specializată I.G.P.F., este dispus să facă eforturi importante. După cum se va vedea, o importantă rețea de persoane a fost organizată în acest scop, instruită și informată cum se cuvine. În cadrul strategiilor de luptă, la un nivel superior, pregătirea a fost extinsă la consulate, la forțele de poliție străine și la companiile aeriene. În felul acesta, rezultatele nu au întârziat să apară. Cu toate acestea, se impune o rezervă în ceea ce privește contrafacerile.

Documentele obținute ilegal.

Securizarea din ce în ce mai sofisticată a noilor documente de identitate sau de călătorie și o mai mare eficiență în lupta împotriva fraudei documentare au determinat filierele să găsească noi soluții de a ocoli aceste dificultăți: la nivel superior, mijloacele de a obține certificate autentice fără a putea să le solicite pe cale legală, mai jos, producerea de falsificări de calitate.

Contrafacerile.

În România, se confirmă tendința de creștere a contrafacerilor totale sau parțiale. În acest domeniu, contrafacerea completă a pașaportului sud-corean, sau a paginii de stare civilă, ocupă primul loc. Acest document se află în posesia clandestinilor originari din Republica Populară Chineză.

După aceasta, urmează imediat documentele turcești, cu numeroase contrafaceri ale buletinului național de identitate și ale pașaportului obișnuit, precum și substituiri de fotografii și falsificări ale diferitelor mențiuni.

Urmează după aceea contrafacerile excelente ale pașaportului obișnuit grec, ale paginii de identitate a pașaportului din Hong-Kong, ale pașaportului israelian, japonez, malaiez și olandez.

Circulă totodată și contrafaceri ale pașaportului portughez precum și ale pașapoartelor singaporiene și taiwaneze.

Este foarte probabil ca în afara factorilor endogeni – dezvoltarea filierelor, puterea de cumpărare superioară a clandestinilor din Asia, îmbunătățirea mijloacelor de detectare a falsificărilor -, falsificatorii să găsească soluții de a produce contrafaceri de mai bună calitate și mai greu de detectat.

3. LUPTA ÎMPOTRIVA FRAUDEI DOCUMENTARE

Lupta împotriva fraudei documentare reprezintă elementul cheie al unei riposte eficiente împotriva filierelor de imigrare clandestină. Cooperarea se dovedește a fi așadar indispensabilă, atât la nivel național, între diferitele ministere interesate să-și coordoneze acțiunile, cât și la nivel internațional unde schimbul de informații este esențial.

Seminarul asupra filierelor de imigrare clandestină organizat la Paris în iulie 2000, a permis delegațiilor străine să se înțeleagă asupra unui anumit număr de principii de acțiune. Aceste principii de acțiune sunt în perfectă armonie cu toate direcțiile de lucru aflate în prezent în curs de elaborare în cadrul instanțelor naționale sau internaționale care tratează această problemă.

Generalizarea creării unor unități centralizate specializate în detectarea documentelor false.

Direcțiile de lucru propuse sunt triple :

– difuzarea unei documentații specializate asupra fraudei documentare destinată să alerteze serviciile competente și să orienteze metodele de detectare a documentelor false. Aici se pune problema întocmirii fișelor de alarmă și imperioasa necesitate de a avertiza posturile de control în timp real;

– dezvoltarea pregătirii inițiale și formarea continuă a personalului din acest domeniu ;

– intervenția în calitate de consilier tehnic, de expert și de formator în folosul diferitelor administrații naționale și pe lângă unele instituții internaționale. Orice cunoștință tehnică fiind sursă de putere, există un interes sigur în stabilirea unei doctrine de aplicare pentru a stabili clar unele principii deontologice și prin urmare unele limite în acțiunea specialiștilor în documente false.

Numai o unitate centrală poate să orienteze către ea toate informațiile culese despre fraudelor, să le analizeze și să înlesnească identificarea rețelelor de falsificare.

Interesul unei asemenea structuri este totodată și de a servi de punct de contact în materie de cooperare internațională bilaterală sau multilaterală.

Formarea

Toată lumea subliniază caracterul primordial pe care îl reprezintă pregătirea inițială și formarea continuă a personalului în acest domeniu. În această privință, problema pregătirii țărilor candidate în materie de luptă împotriva fraudei documentare a fost abordată și considerată ca fiind esențială.

Este absolut indispensabil să știm să orientăm cât mai bine competențele și capacitățile, pe scurt, să-i profesionalizăm pe toți agenții care participă la misiunea de control, în scopul de a face din aceștia adevărați specialiști.

Dotarea cu echipamente de detectare a falsificărilor.

Controalele asupra documentelor necesită verificarea unui anumit număr de norme pentru a ne putea asigura de autenticitatea unui document de călătorie. De aceea, se impune să existe un echipament minim de bază care să poată semnala elementele de securizare. În cazul de față, este vorba de material redus ca dimensiune, precum o lupă sau un detector cu ultraviolete.

Serviciile de control la trecerile de frontieră trebuie să fie totodată echipate cu material de detecție sau de ajutor de detecție, conectat la o unitate centrală de specialiști, care să le permită înregistrarea unor nereguli în timp real.

În afară de aceasta, serviciile de control trebuie să fie echipate cu material informatic care să permită accesul la o bancă de date conținând informații cu privire la documentele semnalate a fi fost furate sau utilizate fraudulos.

Unul dintre obiectivele prioritare pe care și l-a stabilit DCPF este de a investi în noile tehnologii precum :

Citirea optică a documentelor de călătorie.

Controlul validității documentelor și consultarea fișierelor naționale sub “CHEOPS”, printr-un sistem de citire optică. Eficacitatea acestuia va putea fi optimizată prin alimentarea automată a fișierului național de trecere a frontierei după stabilirea drepturilor de acces și autorizarea CNIL și printr-un acces autorizat la bazele de date referitoare la detectarea documentelor false. Această aplicație vine în sprijinul hotărârii adresate funcționarilor și partenerilor europeni însărcinați cu controalele la trecerea frontierei pentru verificarea autenticității documentelor de călătorie prezentate, prin consultarea unei baze de date-imagini. Aceasta din urmă cuprinde totalitatea pașapoartelor, a buletinelor naționale de identitate și a titlurilor de ședere.

Dotarea cu instrumente numerice personale, (micro-calculatoare de buzunar) integrate într-o structură de rețele de comunicare.

Această nouă tehnologie utilizabilă în special pe marile platforme portuare și aeroportuare, va permite creșterea eficacității serviciilor poliției de frontieră prin controale de imigrare mobile adaptate (cu teleîncărcare selecționată de la baza de date a aplicației, în funcție de naționalitatea pasagerilor, de zborul controlat) și inopinate.

Normele de securitate ale documentelor de călătorie.

Considerând că lupta împotriva falsificării de documente joacă un rol important în lupta împotriva criminalității organizate și a imigrației ilegale în Uniunea Europeană, aceasta a fost considerată de către statele membre ca o problemă de interes comun ce prezintă o importanță deosebită.

Astfel, a reieșit că este de dorit ca documentele de călătorie eliberate de statele membre să răspundă unor criterii cât se poate de stricte în ceea ce privește protecția împotriva falsificării și ca realizarea documentelor și a elementelor acestora de securitate să permită identificarea cu eficacitate, cu ocazia controlului, a încercărilor de falsificare.

Astfel, statele membre au convenit să introducă în timp optim și cel mai târziu la 1 ianuarie 2005 pentru pașapoarte, normele minimale de securizare pentru producerea și eliberarea noilor documente de călătorie păstrând totodată posibilitatea de a introduce criterii de securizare mai stricte.

Securitatea procedurilor de eliberare a documentelor

România va adopta principiul descentralizării considerând obligatorie prezența fizică a solicitantului, atât în momentul cererii de document cât și în momentul eliberării acestuia.

Problema securizării documentelor justificative necesare pentru obținerea unui pașaport, adică certificatul de naștere, dovada de domiciliu etc., este de o mare importanță.

Într-adevăr, autorii fraudelor se adaptează pentru a exploata toate lipsurile din dispozitivul de obținere a documentelor de călătorie. Numeroasele elemente de securitate introduse chiar în documentele de călătorie, descurajante din cauza înaltei lor tehnologii, îi încurajează pe autorii de fraude să se angajeze într-un alt tip de fraudă, aceea a actelor doveditoare care permit obținerea acestor documente.

Pentru a evita un astfel de sistem, este necesară securizarea suportului documentului de stare civilă împotriva contrafacerii și recurgerea la personalizare. Pentru a evita ca autorul fraudei să falsifice mențiunile variabile, se impune un anumit număr de principii de securizare: sensibilizarea hârtiei pentru a împiedica acțiunea agenților chimici de spălare, codificarea stării civile, marcarea documentului pentru a-i putea găsi în orice moment originea și chiar integrarea fotografiei solicitantului.

3.1. Cooperarea rețelei de ofițeri de legătură-imigrare ai statelor membre, implantați în statele de origine sau de tranzit.

Statele occidentale, ținte sigure ale imigrației clandestine, se străduiesc de mai mulți ani să-și orienteze intervențiile, la nivel superior, în țările de origine sau de tranzit (România) ale imigrației.

A reieșit faptul că țările anglo-saxone sunt cele mai avansate în acest demers, cu o organizare foarte întinsă a rețelelor de ofițeri de legătură pe lângă unele companii aeriene, numiți “Airlines Liaison Officers”: Canada, Statele-Unite, Australia și Marea Britanie.

Alte țări ale Uniunii Europene au explorat totodată și alte căi în privința locurilor de muncă și a încadrării pe lângă diferite servicii de ofițeri de legătură, misiuni de formare profesională, plasări pe lângă unele servicii de eliberare a vizelor ale reprezentanțelor consulare, implantări în țările de origine, etc…

Orientarea a fost dată sub președinția franceză, pentru a da curs acestui demers și pentru a pune în practică principiul unei mai bune coordonări în cadrul Uniunii, a unei rețele de ofițeri de legătură în țările de origine ale imigrației clandestine.

Obiectivul urmărit a constat în special în găsirea unor noi sinergii, plecând de la ceea ce există în realitate, prin dezvoltarea mai largă a utilizării în comun a acestei rețele, și reducerea prezențelor excesive în anumite țări sau, dimpotrivă, a absențelor penalizate.

Astfel, prima direcție de lucru merge în sensul unei consolidări a cooperării dintre ofițerii prezenți în aceeași țară de origine sau în aceeași regiune din lume, putând să se realizeze o colaborare mutuală și reciprocă, poate chiar o complementaritate în îndeplinirea misiunilor.

Cea de-a doua direcție merge în sensul promovării unor noi proceduri care permit anumitor ofițeri să reprezinte alte state în țările de origine de interes comun. Scopul este de a se realiza o cooperare la nivelul acestei rețele printr-o raționalizare a gestionării sale, în scopul de a evita dublurile în unele state sau pur și simplu absențe în altele.

3.2. Angajare în poliția europeană de frontieră

În fața problematicii comune europene de rezolvare a problemei fluxurilor migratoare, în special în perspectiva extinderii Uniunii Europene, conceptul unei poliții europene de frontieră a fost evocat de mai multe state europene precum Germania și Italia.

În acest context, o astfel de realizare va permite să fie asigurat un control omogen la frontierele externe și în special să se poată interveni, ca sprijin, în cazul unei dificultăți temporare.

Crearea acesteia va urma următorul proces:

ameliorarea mecanismelor de cooperare existente (cooperarea la nivelul rețelei de ofițeri de legătură în țările de origine sau de tranzit, patrule mixte, centru de cooperare polițienească și vamală, constituirea unor echipe mixte de anchetă);

Constituirea unei forțe multinaționale de sprijin.

3.3. Implicare în cooperarea polițienească bilaterală

Intensificarea acțiunilor comune.

Internaționalizarea fluxurilor migratoare va determina poliția de frontieră să-și consolideze și mai mult, în parteneriat cu omologii europeni, acțiunile sale atât la frontieră (ofițeri de legătură, patrulă mixtă româno – maghiară, de exemplu) cât și în amont (formațiuni în cadrul țărilor de origine sau de tranzit) și în aval (lupta împotriva filierelor organizate de imigrație clandestină).

În plan operativ, va trebui să fie stabilite modele pentru dispozitivele interministeriale precum :

– operațiunile comune, după modelul patrulelor mixte franco-italiene de control al trenurilor de pe liniile Menton-Vintimille și Modane-Bardonnèche ;

– birourile însărcinate cu controlul persoanelor care merg pe linia feroviară ce leagă Franța și Marea Britanie , în baza protocolului adițional de la Sangatte.

Încurajarea creării instituției administrării regimului reunit al frontierei

Cooperarea bilaterală trebuie să fie continuată împreună cu partenerii noștri europeni, făcând sau nu parte din convenția de aplicare a acordurilor Schengen, în favoarea dezvoltării instituției administrării regimului reunit. Această structură care primește în cadrul ei polițiști și vameși din cele două state limitrofe, permite în plus mecanisme de cooperare directă între structurile corespondente aflate de o parte și de cealaltă a frontierei, o colaborare și o concertare zilnică între administrații. P.F.R. va fi intens implicată în crearea și gestionarea instituției administrării regimului reunit după modelul : franco-italian, de la Modane și Vintimille, franco-belgian de la Tournai și franco-elvețian de la Geneva. În anii care vor veni se vor găsi soluții în vederea stabilirii doctrinei referitoare la coordonarea instituției administrării regimului reunit al frontierei.

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII POLIȚIEI PENTRU PREVENIREA ȘI DESCOPERIREA FALSURILOR

4.1. GHID DE EXAMINARE A PAȘAPOARTELOR

Descrieți procedeele și metodele de examinare a:

a. coperții pașaportului

b. interiorului coperților din față și din spate

c. vizelor, taloanelor și semnelor de autenticitate

d. paginilor pașaportului

e. porțiunilor bătute la mașină

f. pașapoartelor și filelor de pașaport falsificate

Examinarea pașaportului

A. Examinarea coperții

ortografia corectă a textului

calitatea coperții, grosimea, netezimea marginilor de sus și de jos, forma și felul cum sunt tăiate colțurile

dacă pașaportul se ține închis, coperta și paginile din interior trebuie să fie aliniate uniform

NOTĂ: Orice discrepanță în ortografie, calitatea coperții, tăietura marginilor și a colțurilor sau nealinierea coperții și a filelor pașaportului poate fi o dovadă că pașaportul e fals sau că pașaportul a fost desfăcut și paginile din interior au fost înlocuite.

B. Examinați foile de pe coperțile interioare

în mod normal, când pașaportul este legat, pe partea interioară a coperții din față și din spate e lipită o foaie de hârtie.

Textul de mână de pe foaia interioară trebuie scris cu aceeași cerneală și toate rubricile trebuie completate cu același scris.

Semnătura purtătorului de pașaport poate fi cu altă cerneală, fără ca aceasta să fie o indicație de posibil fals.

Examinați cum sunt legate coperțile, prima și ultima pagină, mijlocul pașaportului pentru a depista găuri de cusătură suplimentare sau lărgite sau ață care atârnă lângă centrul paginii și pagini cusute în pașaport neuniform. Adesea ața de la găurile de la extremitățile de sus și de jos se dezleagă, dar aceasta nu este o dovadă suficientă că s-a umblat la pașaport.

5. Pașapoartele capsate trebuie examinate ca să se vadă dacă capsele sunt fixate bine de pașaport și sunt de același tip și mărime. Adesea, dacă sunt ruginite, capsele din metal lasă urme sau pete de rugină pe filă. Trebuie examinate urmele și petele de rugină ca să se vadă dacă capsele se potrivesc cu urmele sau cu petele de rugină lăsate.

Capsele cu care se leagă pașapoartele sunt fixate de pașaport cu un capsator în momentul legării și nu trebuie să prezinte zgârieturi sau îndoiri. Capse neuniforme sau cu zgârieturi neobișnuite ar putea fi dovada că s-a umblat la paginile pașaportului.

Trebuie să se examineze de la prima până la ultima pagină fiecare în parte și toate deodată. Toate paginile trebuie să aibă aceeași mărime și culoare, să aibă același desen de fond, același text tipărit și același filigran.

Examinați numărul de pașaport, care e perforat sau tipărit pe fiecare pagină, pentru a vedea dacă alinierea e corectă și consecventă. Textul de pe pașapoarte e de obicei tipărit prin culegere de litere. Tipărirea în acest fel creează litere și numere clare și distincte. Dacă textul pașaportului, numerele paginilor sau antetul de pe o pagină sau de pe toate paginile sunt neclare sau unora le lipsesc detaliile, aceasta ar putea fi o dovadă că întregul pașaport sau unele pagini sunt false.

C. Examinarea vizelor, taloanelor și semnelor de autenticitate

De exemplu : Imaginea vizei SUA care apare pe fila din pașaport destinată vizei se face cu o plăcuță specială din metal.

Imaginea vizei de pe plăcuță se imprimă permanent pe pașaport prin apăsarea plăcuței peste o panglică cu cerneală fluorescentă multicoloră cu grafică specială.

În plus, în anumite zone cu mare risc de fraudă, pe partea de sus a vizei se lipește cu clei un timbru cu grafică specială, numit talon.

Vizele, taloanele și semnele de autentificare modificate se pot detecta prin examinare de aproape în lumină laterală nu foarte puternică, ultraviolete, sau infraroșii (ER).

Modificările aduc schimbări în fibra de hârtie din jurul locului unde s-a făcut schimbarea, dar adesea ele nu șterg complet imaginea inițială a vizei.

Vizele, taloanele și seninele de autenticitate contrafăcute adesea prezintă greșeli de ortografie sau porțiunile tipărite folosesc adesea alte caractere decât cele autentice.

Pașaportul poate conține un semn de autenticitate veritabil pe o altă filă care poate fi folosit pentru comparație cu cel suspect.

D. Filele pașaportului

1. Fila introductivă

a. În unele țări pagina introductivă conține instrucțiuni, numele purtătorului și seria, care are o literă ca prefix de identificare a tipului de pașaport.

b. Alte țări folosesc, pentru a identifica tipul de pașaport, o literă de prefix codificată și pot avea pe prima pagină numele purtătorului scris de mână sau bătut la mașină.

c. Dacă pașaportul e folosit de un impostor, e posibil ca numele proprietarului inițial să fi fost schimbat cu dibăcie și suprafața de sub numele purtătorului trebuie studiată atent să se vadă dacă
prezintă modificări ale fibrelor.

d. Se duce documentul în dreptul unei ferestre unde nu bate soarele și lumina cade dinspre nord, iar fila cu modificarea se ține în lumină, la nivelul ochilor. Apoi se examinează fila, rotind încet documentul și deplasându-1. Suprafața filei trebuie să fie uniform netedă și să nu prezinte modificări ale fibrei. Lumina naturală care cade de la nord este cea mai bună lumină pentru a scoate la iveală dovezi care nu sunt vizibile când se folosesc surse de lumină convenționale.

2. Fila cu fotografia

a. Fiecare pașaport are o filă care conține o fotografie a purtătorului.

b. Fotografia de pașaport de obicei e 6 cm x 6 cm și se lipește pe filă cu clei sau cu capse din metal.

c. Pentru a se reduce posibilitatea de fraudă, adesea pe fotografie și pe fila cu fotografia se aplică un plastic, se perforează o legendă, se aplică un sigiliu în relief, se subțiază și se colorează o suprafață sau
se aplică o ștampilă, semnătură sau amprentă digitală.

d. Fila cu fotografia trebuie examinată în modul următor:

1) Verificați marginea de sus și colțurile paginii ca să vedeți dacă se aliniază cum trebuie cu celelalte file ale pașaportului.

2) In pașapoartele care conțin o filă îmbrăcată în plastic:

Fila trebuie aliniată cu celelalte file ale pașaportului și marginile și colțurile trebuie tăiate la ghilotină.

plasticul trebuie examinat în dreptul lipiturii pentru se vedea dacă prezintă o tăietură, are prea mult clei sau prezintă unui al doilea strat de plastic.

Examinați fila cu plastic pentru a vedea dacă găurile de la cusătură sunt rupte sau lărgite sau dacă fila este tăiată.

Examinați zona de sub plastic să vedeți dacă există numeroase bășici de aer sau prea multe încrețituri.

Ștampilele uscate și ude aplicate jumătate pe fotografie și jumătate pe filă trebuie să fie aliniate și să aibă aceleași detalii.

Examinați ștampila uscată și verificați zona din jurul fotografiei și de pe pagina opusă pentru a vedea dacă există clei în exces, hârtie deteriorată sau o pată neobișnuită.

Capsele rotunde sau lunguiețe folosite pentru prinde rea fotografiei trebuie examinate pe spatele filei pentru a se vedea dacă prezintă rupturi sau zgârieturi nenecesare.

h) Trebuie examinate filele imediat opuse filei cu fotografia pentru a se vedea dacă prezintă îndoiri ale capselor sau pete de rugină și trebuie verificate pentru a se vedea dacă acele îndoiri sau pete se aliniază cu capsele care fixează fotografia acum.

i) Perforarea numerelor de pașaport trebuie să fie făcută îngrijit și orificiile respective trebuie să aibă aceeași mărime și formă atât pe filă cât și pe plastic.

j) Ștampilele uscate și ude aplicate jumătate pe fotografie și jumătate pe filă trebuie să fie aliniate pentru a avea detalii asemănătoare.

k) Verificați urma ștampilei uscate de pe spatele filei cu fotografia ca să vedeți dacă urma ștampilei se potrivește ca aliniere și detaliu cu ștampila de pe fila cu fotografia.

l) Dacă pe fila cu fotografia există o semnătură care începe pe fotografie și se termină pe filă sau invers, examinați-o ca să vedeți dacă ambele porțiuni sunt scrise cu aceeași cerneală. De asemenea, sub fotografie nu trebuie să apară nici o parte a semnăturii. în pașapoartele unde se folosește un spațiu special pentru semnătură, acesta este de obicei plasat deasupra fotografiei.

3. Pagina biografică

a. Datele biografice sunt scrise fie de mână fie de mașină.

b. Toate datele cu litere de mână sau cu litere de tipar trebuie scrise în pașaport cu aceeași cerneală.

c. Nu trebuie să existe cuvinte adăugate sau cu pete de cerneală fără să existe o inițială sau o ștampilă oficială care să le confirme autenticitatea.

d. Modificările se fac prin metode mecanice sau chimice.

e. Adesea, când se modifică data nașterii, etc, apar cuvinte sau cifre suprapuse.

f. Ștersăturile mecanice se fac răzuind cuvintele și literele originale cu un obiect ascuțit sau cu guma. Acest tip de ștersătură se poate detecta prin examinarea datelor din pașaport ca să se vadă dacă sunt pete de cerneală; de asemenea se mai poate detecta și prin examinarea cu o lupă a hârtiei din jurul cuvintelor și numerelor scrise de mână sau la mașină în lumină laterală și în lumină venind din spatele foii pentru a se vedea dacă există modificări ale fibrei sau subțieri ale hârtiei lângă locul unde s-a făcut modificarea.

g. Ștersăturile cu substanțe chimice albesc textul scris inițial cu cerneală. Modificările chimice se pot detecta examinând porțiunile scrise cu cerneală pentru a se vedea dacă există decolorări, pete de
cerneală și subțieri ale hârtiei. Modificările chimice sunt de obicei scoase la iveală prin examinarea cu ultraviolete (lumina neagră).

4. Înlocuirea frauduloasă a filei

Există în general două metode de înlocuire a filelor originale ale pașaportului cu file false.

a. Se desface pașaportul

Se îndepărtează fila originală și se înlocuiește cu o filă de la un alt pașaport sau cu o filă contrafăcută.

Uneori falsificatorii scot fila de viză originală dintr-un pașaport și trec datele găsite în fila cu date biografice sau în fila cu fotografia. Apoi filele autentice se înlocuiesc cu această filă completată fraudulos.

b. Se taie și se scoate fila autentică din pașaport

Se taie pașaportul de-a lungul cotorului

Se lipește apoi la loc în pașaport o filă frauduloasă sau contrafăcută.

Pentru a detecta înlocuiri de file examinați TOATE filele pașaportului la lumină naturală laterală pentru a vedea dacă toate filele au același colorit, filigran și pentru a detecta orice modificare în tipăritura de fond sau în desenul filigranului hârtiei.

4) Examinați cusătura dintre prima filă și ultima filă precum și pe cea din centrul pașaportului pentru a vedea dacă există fire neînnodate și găuri lărgite sau în plus.

E. Date bătute la mașină

1. Datele biografice din pașaport bătute la mașină trebuie examinate pentru a se vedea dacă toate cuvintele și cifrele au caractere de același tip și mărime.

2. Trebuie acordată atenție deosebită formei literelor (mari și mici) și al cifrelor.

F. Pașapoarte și file de pașaport contrafăcute

1. Coperta pașaportului

a. Examinați grosimea, materialul, culoarea și partea tipărită a pașaportului.

b. Coperțile contrafăcute constituie de obicei o imitație proastă a coperții originale.

2. Filele

a. Examinați fondul, coloritul și filigranul de pe filă.

b. Filelor contrafăcute le lipsesc de obicei detaliile prezente în fondul și în filigranul pașapoartelor originale.

c. Pașapoartele originale se tipăresc de obicei cu presa tipografică iar pașapoartele contrafăcute se tipăresc prin foto-ofset.

Tipărirea cu presa tipografică creează o imagine clară iar caracterele tipărite au detalii distincte.

Tipărirea prin ofset este operația prin care se fotografiază un document autentic iar negativul este folosit pentru a se face plăcuța de tipar.

Prin aceasta operație se pierd multe detalii și literele și numerele prezintă rupturi sau spațiul gol din mijlocul literei e umplut.

În plus, adesea datele completate inițial în pașaportul original pe plăcuța cu negativul devin opace înainte de tipărire, iar opacitatea creează linii întrerupte în reproducerea contrafăcută.

Numerele de pașaport și ale filelor sunt uneori făcute cu caractere tipografice culese manual. Această metodă face ca datele cu caractere culese manual să fie prost aliniate pe fiecare pagină.

6) Pentru caracterele culese manual se folosește și o alt cerneală decât cea de pe pagina tipărită.

5..ACTIVITĂȚII INFORMATIV-OPERATIVE CE SE EXECUTĂ PENTRU IDENTIFICAREA AUTORILOR ÎN CAZURILE DE FALSURI DE DOCUMENTE DE CĂLĂTORIE

ACTIVITĂȚII INFORMATIV-OPERATIVE VIZÂND PE FURNIZORII MAJORI DE DOCUMENTE

OBIECTIVUL I: Furnizori majori

A. Un furnizor major e o persoană sau o organizație care produce sistematic și pentru profit documente frauduloase pentru clienți care le folosesc ca să obțină ilegal vize și pașapoarte autentice.

1. Sistematic:

Aceasta înseamnă că oricine are nevoie de aceste documente frauduloase poate, într-un fel sau altul, să obțină vize și pașapoarte autentice.

2. Profit:

Profitul se obține din plăți în numerar sau altceva care are valoare, făcute către furnizor și constituie motivul pentru care acesta desfășoară activitatea respectivă.

B. Tipuri de documente produse

Furnizorii majori produc documentele de identitate cerute de autoritățile care emit documentele de călătorie în străinătate. Documentele care se falsifică cel mai mult

Certificate de naștere

Certificate de botez

Permise de conducere auto

Cartonașe de „social security” (cu numărul individual de identificare)

Buletine de identitate naționale

6. Cărți de muncă

Documente bancare

Titluri de proprietate imobiliară

Titluri de proprietate asupra vehiculelor

Scrisori de recomandare

OBIECTIVUL II: Metode folosite de furnizori ca să obțină și/sau să producă documente

A. Documentele oficiale pot fi furate, cumpărate sau copiate de către furnizori sau de locțiitorii acestora..

B. Documentele oficiale se contrafac de falsificatori de profesie și se vând furnizorilor, care apoi își găsesc clienți pentru ele.

C. Salariați ai agențiilor sau organizațiilor care produc asemenea documente sunt mituiți ca să-i aprovizioneze pe furnizori cu documente sau cu informații despre operațiile de emitere de documente, care pot apoi fi vândute clienților.

D. Documente legitime sunt modificate sau fotocopiate de furnizori și apoi circulate în interiorul sistemului de multe ori de către numeroși clienți.

OBIECTIVUL III: Metode de contracarare folosite de organele de ordine

A. Există multiple căi prin care furnizorii majori de documente pot fi descoperiți și judecați cu succes. Cea mai bună și mai eficientă metodă este să se introducă în sistem un informator sau un funcționar în civil și să se cumpere direct de la furnizor. Această metodă e de obicei încununată de succes, fiindcă majoritatea furnizorilor se bizuie pe volumul mare de vânzări ca afacerea să reziste și nu-i preocupă prea mult cine le sunt clienții. De obicei informațiile necesare ca să se afle cine procură astfel de documente se capătă de la clienți și astfel se facilitează intrarea în sistem.

B. În cazurile unde e dificil să se obțină infiltrarea în sistemul furnizorilor, documentele interceptate pot fi analizate de experți criminaliști ca să se găsească indicii asupra provenienței lor. Adesea., companiile locale de tipografie furnizează ștampile de cauciuc pentru ștampile oficiale precum și alte servicii de tipografie, care sunt folosite de către furnizori. Verificările tradiționale efectuate de organele de ordine adesea duc pe urmele cazurilor de anchetat Orice strategie de investigare trebuie să includă supravegherea adresei unde își desfășoară activitatea furnizorul

CONCLUZII:

În orice țară din lume operează, furnizori de documente false. Ei oferă un serviciu important infractorilor teroriștilor, traficanților de narcotice, contrabandiștilor de arme și contrabandiștilor de oameni. Ei aduc servicii și clienților care încearcă doar să eludeze sistemul de imigrare legală prin fraudă. Datorită operațiunilor lor pe scară largă, ei sunt de obicei ușor de identificat și de neutralizat. Eforturi concertate ale organelor de ordine la nivel internațional pot fi eficiente în războiul împotriva acestui tip de fraudă.

FOLOSIREA INFORMATORILOR

SARCINI

Definiți noțiunea de „informator".

Numiți trei motive pentru cei ce devin informatori.

Specificați folosirea corespunzătoare a informatorilor.

Specificați aspectele legale de care trebuie ținut seama când e vorba de informatori.

Specificați considerații de ordin, tehnic când se folosesc informatori.

Numiți cerințele legale când se folosesc informatori.

4.2. FOLOSIREA INFORMATORILOR

INTRODUCERE;

Este esențial să se folosească Informatori în conducerea unei anchete penale privind eliberarea sau folosirea ilegală de pașapoarte sau vize. Suspecții în aceste cazuri pot fi străini care stau în țară ilegal furnizori de documente, salariați acuzați de legalități» infractori sau teroriști. Ca să se facă o anchetă penală împotriva acestor suspecți e adesea necesar să se folosească un informator. Folosirea informatorilor a devenit ceva obișnuit în apărarea ordinii și, pentru a-și păstra un înalt nivel profesional, investigatorul trebuie să înțeleagă atât aspectele de procedură cât și pe cele de natură personală ce apar în legătură cu folosirea informatorilor.

OBIECTIVUL I: Definiții ale termenului de Informatori

Termenul de „Informator" se folosește în mod curent de către lucrătorii din domeniul apărării ordinii publice. În general se folosește termenul de (Info) sau acela de „turnător” pentru a desemna un informator confidențial. Un informator poate fi un martor la o infracțiune sau un profesor de la școală. In acest curs se vor folosi următoarele definiții.

A. Informator

O persoană care dă informații unui investigator. Persoana poate face acest lucru pe față și se oferă să fie martor sau o poate face pe ascuns și să ceară să rămână în anonimat.

B. Informator confidențial

O persoană care dă informații unui investigator în legătură cu o infracțiune, care a avut loc sau care se pune la cale și nu dorește să se știe că ea este sursa acelei informații. CI-ul poate lua direct parte la anchetă într-un rol secret.

OBIECTIVUL II: Motivele Informatorilor

Pentru a conduce cu succes o anchetă e important să se determine motivele informatorilor. Se dau mai jos câteva motive care-i determină pe informatori să se poarte astfel.

A. Frica

1. Teama de lege este motivul cel mai bun și mai frecvent al informatorului. Informatorul vrea să furnizeze informații și să coopereze ca să i se acorde considerație de către autorități într-un caz penal ce se află în anchetă.

În general informatorul a fost arestat fiind acuzat de o infracțiune și speră că dacă
va coopera își va ușura situația.

2. Frica de complici

B. Răzbunarea pe complici

1. Când a fost râu tratat de complici

2. Femei/bărbați – gelozie

C. Datoria cetățenească .

1. Cetățeanul eu spirit civic care simte că e de datoria sa să-i ajute pe apărătorii ordinii publice .

2. Atenție la.„polițistul de ocazie". Acesta dorește să fie investigator și va exagera informațiile sau se va implica prea mult în anchetă.

D. Bani

1. Informatorul poate „înflori" puțin faptele când informațiile sunt puține și el are nevoie de bani

2.. Anchetatorul trebuie să fie atent ce se vorbește în prezența informatorului. Dacă informatorul vinde informații unei părți» este posibil să vândă informații și alteia.

E. Ca să-și dea Importanță

O caracteristică omenească foarte răspândită este împăunarea.

Ego-ul este satisfăcut și e o mare plăcere să răspândești noutăți și să dai informații despre activități ilegale unei persoane care ascultă cu interes.

OBIECTIVUL III. Cum trebuie folosiți informatori

A. Crearea unei baze de Informatori

Ca să creezi o bază de informatori, o bună tehnică este să fii chipeș și sociabil.

Mențineți legături bune cu alți funcționari guvernamentali.

Alți lucrători de la guvern le vor transmite informații care nu intră în jurisdicția lor prietenilor lor din agenția care folosește asemenea informații

Schimbul de informații ajută la dezvoltarea de raporturi bune cu alte agenții.

Orice persoană arestată trebuie abordată ca potențial informator.

5. Investigatorilor cotați drept buni li se vor repartiza de către superiorii lor informatori care vin. din proprie inițiativă la agenție sau care au fost trimiși de alții

B. Dificultăți.

Investigatorul trebuie să ia în considerare, următorii factori când folosește informatori într-o anchetă autorizată.

1. Ținerea sub control

Capacitatea investigatorului de a controla activitatea informatorului când acesta din urmă acționează în folosul celui dintâi și de a asigura că informatorul se comportă în conformitate-cu instrucțiunile investigatorului și cu legea.

2. Credibilitatea informatorului

Credibilitatea depinde de caracterul și motivația informatorului, de rolul acestuia în cazul anchetat și în orice altă activitate ilegală, de seriozitatea acestuia care a fost deja dovedită și de veracitatea informațiilor furnizate.

3. Agenția care conduce ancheta poate fi pusă într-o situație delicată Folosirea unui informator poate duce la acțiuni care nu corespund instrucțiunilor (informatorul poate încălca drepturile individuale, poate interveni în comunicații protejate de lege, sau poate comite alte acte ilegale la adăpostul faptului că lucrează pentru o instituție de apărare a ordinii publice sau poate compromite ancheta și/sau apoi judecarea cazului).

C. Situații concrete de folosire a informatorilor

Informatorii pot obține informații și probe judiciare în domenii unde investigatorul în mod normal nu are acces. Iată câteva din lucrurile specifice pe care le poate face un informator.

1. Să observe sau să țină sub supraveghere în zone unde necunoscuții ar fi suspecți.

2. Să furnizeze informații la care un investigator n-are acces.

3. In. rolul său secret, el poate să se întâlnească cu suspecți sau să-i prezinte acestora pe agenții secreți

Să depună mărturie la tribunal.

Să adune date, de exemplu să afle „prețul străzii" pentru pașapoarte ilegale.

D. Relația cu informatorul

Majoritatea agențiilor de apărare a ordinii publice, au stabilit proceduri privind relațiile dintre un investigator și informatorul său. Iată procedurile care trebuie urmate.

1. Faceți investigații cu privire la informator

a. Cercetați-l minuțios pe informator în ceea ce privește cazierul, mandate de arestare și orice alt contact anterior cu organele de apărare a ordinii publice sau dacă a fost folosit de către vreun membru al unei astfel de agenții

b. Verificați-i adresa, unde lucrează și alte informații care ajută la stabilirea credibilității în timpul interviului inițial.

Interviul inițial cu un informator potențial trebuie să fie un interviu
amănunțit cu date despre trecutul informatorului și despre orice încălcare anterioară a legii.

Mențineți o ținută profesională cu informatorul prin îmbrăcăminte și
atitudine.

Stabiliți clar rolul informatorului în cazul respectiv.

Nu vă întâlniți cu informatorul la birou sau în alte locuri despre care se știe că aparțin organelor de apărare a ordinii.

Întotdeauna să fie de față doi investigatori când are loc o întâlnire cu un informator. .

Totdeauna să înregistrați conversațiile consensuale dintre informator și suspect.

Tratați-l pe informator cu respect, nu folosiți niciodată cuvinte înjositoare
despre informator, ca de exemplu „turnător, două fețe, etc".

NU PROMITEȚI NIMIC CE NU PUTEȚI RESPECTA APOI (de exemplu, reducerea termenului condamnării, scăparea de judecată etc.)

E. Operațiuni secrete

Când au loc operațiuni secrete, trebuie respectate următoarele:

Oferiți un scenariu credibil și, pe cât posibil, verificabil.

Stabiliți, o identitate pentru informator prin folosirea, la nevoie, de documente false, etc.

Niciodată să nu plătiți o cumpărătură în avans, totdeauna să vedeți marfa mai întâi.

Examinați marfa mai înainte de a o cumpăra, asigurați-vi că marfa e ceea ce ați intenționat să cumpărați și că prețul corespunde calității.

5. Acolo unde e posibil, folosiți aparatură de supraveghere electronică pentru securitatea agentului în civil și pentru probe judiciare în tribunal.

6. Încercați să-i prezentați infractorului pe un investigator (asta va face ca informatorul să iasă treptat din scenă și va face cazul mai convingător la tribunal).

7. Fiți conștient de orice potențială situație de întindere a unei curse suspectului din cazul dumneavoastră. Dacă aveți dubii» consultați un jurist al guvernului.

OBIECTIVUL IV: Considerații de ordin juridic

A. Capcana

Adesea folosirea unui informator sau a unui agent în civil oferă pârâtului posibilitatea să se apere spunând că i s-a întins o cursă. Când se planifică o operațiune trebuie, urmate următoarele:

1. Un investigator nu poate face printr-un informator ceea ce nu poate face el însuși.

2. Întinderea unei curse are loc când «a informator sau un agent în civil îl face pe un inocent să comită o infracțiune.

3. Ademenirea cuiva să comită o infracțiune nu constituie o capcană dacă pârâtul a avut predispoziția să comită infracțiunea.

a. Pârâtul a avut o comportare similară înainte de a fi ademenit să acționeze ilegal.

b. Pârâtul a avut intenția să comită ilegalitatea înainte de a fi fost ademenit s-o facă

c. Pârâtul a acceptat imediat oferta ilegală.

B. Folosirea Informatorului

Următoarele acțiuni ale informatorilor sunt interzise:

1. Participarea la acte de violență.

Folosirea de proceduri ilegale ca să obțină informații (de exemplu:
spargere, supraveghere electronică ilegală, violarea corespondenței, etc);

Inițierea de planuri cu suspecții ca să comită acte ilegale;

Participarea la acte ilegale cu suspecții (în afară de cazul când e necesar să se obțină probe judiciare, procurorul trebuie să aprobe în prealabil participarea informatorului).

OBIECTIVUL V: Considerații de ordin tehnic

Când se lucrează cu informatori o primă preocupare de ordin tehnic o constituie monitorizarea activității acestora pe bază consensuală. Termenul „consensual înseamnă ascultarea unei conversații, în general prin mijloace electronice, în care una dintre părți știe că discuția e ascultată și și-a dat consimțământul. Folosirea de aparatură electronică pentru a înregistra conversații, fie telefonice fie nu, contribuie la obținerea de probe judiciare și ajută la securitatea informatorului și a ofițerului în civil.

A. Monitorizarea pe bază consensuală

Consimțământul pentru ascultarea sau înregistrarea unei conversații trebuie dat în mod voluntar de una din persoanele ce iau parte la conversație.

Consimțământul trebuie dat înaintea ascultării sau înregistrării conversației.

Aparatura pentru înregistrarea conversațiilor prin viu grai nu e nevoie să fie asupra persoanei (agent secret sau informator) care participă la conversație.

Aparatura de ascultare care nu se află asupra agentului secret sau a
informatorului trebuie deconectată când acea persoană nu e de față. (Se va evita astfel posibilitatea ascultării de conversații neconsensuale).

B. Aparatura de monitorizare

Folosiți întotdeauna baterii noi la aparatura de monitorizare.

Familiarizați-vă bine cu aparatura de monitorizare înainte de a o folosi.

Asigurați-vă că aparatura de monitorizare care se poartă pe corp e bine fixată și nu se vede.

Când aveți o convorbire telefonică în calitate de agent secret, să nu fie niciodată zgomot și să nu se audă alte conversații.

5. Stabiliți un cuvânt codificat care să poată fi folosit de colaboratorul dv. care acționează în secret ca să vă anunțe când se ivește o situație urgentă.

6. Aparatura de monitorizare trebuie instalată în locuri ușor accesibile, de exemplu nu acasă la informator.

OBIECTIVUL VI: Cerințe generale

A. Decontul informatorului / chitanța de primire a plății.

Când se face plata, e necesar să se trimită un decont la birourile agențiilor de apărare a ordinii publice. Acest decont trebuie să conțină următoarele informații.

Numărul informatorului

Suma și data când informatorului i s-au dat banii.

Motivul pentru care i s-au dat informatorului banii.

O declarație dată de informator confirmând primirea banilor și semnătura acestuia.

Semnătura a doi martori care au fost de față când informatorului i s-au transferat banii.

B. Proces verbal că informatorul și-a înțeles rolul

1. Informatorul trebuie să-și înțeleagă relația cu agenția de apărare a ordinii publice. înainte de a presta orice servicii, informatorul va citi și va semna un proces verbal că-și înțelege rolul. Acesta consemnează:

a. Informatorul nu este salariat al agenției de apărare a ordinii publice.

b. În obținerea de informații nu se vor folosi procedee ilegale, cum ar fi intrarea prin spargere, supravegherea cu mijloace electronice, și deschiderea sau violarea corespondenței.

c. Nu se va participa la acte de violență.

d. Nu se va participa la activitățile ilegale ale persoanelor anchetate, în afară de cazul când investigatorii hotărăsc că această participare e necesară ca să se obțină informații pentru trimiterea în justiție.

e. Informatorul înțelege că nu i se poate garanta anonimatul.

C. Proces verbal de supraveghere consensuală a convorbirilor telefonice. Supravegherea convorbirilor telefonice se referă la înregistrarea sau ascultarea unei convorbiri telefonice când una din persoanele care iau parte la convorbirea telefonică și-a dat permisiunea. Această supraveghere se realizează cu un mecanism de captare a sunetului sau asemănător. Pentru supravegherea consensuală a convorbirilor telefonice se cer următoarele:

1. Informatorul completează și semnează nota de consimțământ.

2. Agentul completează procesul verbal și înregistrează convorbirea telefonică.

3. în raportul asupra anchetei (ROI = report of investigation) se trec împrejurările și datele esențiale.

D. Proces verbal de supraveghere consensuală în direct a persoanei

Supravegherea netelefonică se referă la monitorizarea la fața locului a conversațiilor dintre persoane. Aceasta necesită de obicei folosirea unui transmițător ascuns care se poartă pe corp. Există mai multe feluri de aparatură. Fiți foarte familiarizați cu aparatura sau cereți cuiva care are cunoștințele tehnice necesare să vă ajute la supraveghere. Pentru monitorizarea consensuală a comunicațiilor netelefonice se cere:

aprobarea verbală a procurorului din jurisdicția unde se face interceptarea;

aprobarea superiorului;

prezentarea unei „Cereri de autorizare a supravegherii consensuale a comunicării verbale netelefonice" pentru a fi aprobată de conducerea agenției.

E. Fișă de lucru de consimțământ

Când urmează a fi folosită aparatură electronică de supraveghere, trebuie folosită o fișă de consimțământ

Fișa cuprinde dialogul care trebuie folosit atunci când se testează sau se folosește aparatura electronică de supraveghere.

Fișa trebuie să conțină numărul cazului, numele agentului secret sau al informatorului, numele investigatorului, procurorul care răspunde de caz și numărul de înregistrare al benzii.

F. Plan operativ

Înainte de a iniția o acțiune secretă, trebuie aprobat un plan operativ de către un cadru superior dintr-o agenție guvernamentală autorizată. Planul trebuie sa conțină următoarele:

1. obiectivul operațiunii;

2. care anume legi se presupune că vor fi violate și cum;

necesarul de forțe umane, aparatură, bani, etc. pentru operațiunea respectivă;

orice încălcări potențiale sau reale ale legii de către informator;

5. posibilitatea creării de capcane (în planul dvs. de acțiune dați opinia procurorului asupra problemei capcanei);

Ce alte persoane în afara personalului agenției sunt autorizate să primească informațiile obținute în această operațiune;

Concluzia (o scurtă descriere a stadiului actual al anchetei și a planurilor de viitor).

Sarcini seminar :

1. Identificați profilul unui „furnizor major" așa cum e definit acesta în anchetele privind frauda în documente.

Identificați metodele folosite de acești furnizori pentru a obține documente frauduloase și pentru a produce seturi de documente frauduloase care pot fi folosite pentru a obține vize și pașapoarte autentice

Identificați metodele folosite de organele de apărare a ordinii publice ca să-i descopere pe acești furnizori majori și sa le întrerupă activitățile ilegale.

ANEXA 1

VIZA SUA PENTRU NEIMIGRANȚI

CARE SE POATE CITI CU UN APARAT

(MACHINE READABLE VISA – MRV)

Această versiune a MRV a fost eliberată pentru prima dată la 28 aprilie 1989 și se compune dintr-o foiță lipită pe foaia de pașaport. Bordura albastră de sus e tipărită prin heliogravură, care prezintă niște protuberante la pipăit și are tipărit un număr de serie roșu. O trăsătură esențială a MRV e că ea va conține o fotografie în formă digitală (de cod numeric) a persoanei căruia i-a fost eliberat pașaportul. Când nu se cere fotografie, pe spațiul destinat fotografiei se va aplica Marele Sigiliu. Poțiunea centrală a MRV constă dintr-o serie de Mari Sigilii și în marginea de jos a vizei există o zonă cu un fond alb, care se poate citi cu mașina.

Au existat trei stiluri de bordură folosite pentru această viză. Ultima și cea mai comună versiune este cea de la marginea de jos.

Toate trei versiunile de bordură sunt tipărite prin heliogravură. Această imagine mărită ilustrează cum se ridică cerneala la suprafața vizei ca să dea impresia de „oțel".

Există trei cerculețe în partea dreaptă a bordurii care conțin imaginea latentă a literelor USA (SUA). Aceste litere se pot vedea când se ține viza la un unghi oblic într-o sursă de lumină.

în partea de jos a bordurii albastre există un rând scris cu litere minuscule "USAUSAUSA" (SUASUASUA).

Toate vizele MRV care au o bordură albastră heliogravată vor avea fotografia îmbrăcată în poliester pentru protecție. Deși foliile din poliester au fost la început numerotate, aceste folii au fost scoase din producție și înlocuite ulterior cu folii nenumerotate. Indiferent dacă folia e numerotată sau nu, ea va conține o imagine a Marelui Sigiliu al Departamentului de Stat încercuit de cuvintele "Departament of State" și "United States of America". Culoarea sigiliului este tipărită cu cerneală care face ape schimbându-se de la verde la — portocaliu dacă e ținută la lumină în diferite unghiuri.

ANEXA 2

VIZA S.U.A. PENTRU NEIMIGRANȚI CARE SE POATE CITI CU UN APARAT TESLIN

CARE SE POATE CITI CU UN APARAT CU TESLIN

1. La aproximativ 12 iulie 1993 Departamentul de Stat al SUA a introdus o nouă viză (MRV) pentru neimigranți care poate fi citită cu un aparat. în faza inițială de testare, noua viză cu teslin s-a eliberat numai la Ambasada SUA din Lima, Peru. La 1 octombrie 1993 folosirea acestei vize s-a extins la Ambasadele americane din Santo Domingo și din Bogota, precum și la consulatul din Barranquilla. Parisul a început s-o folosească la 20 ianuarie 1994. în viitor se va folosi și la alte posturi care eliberează vize MRV.

Noua viză MRV se imprimă pe un substrat sintetic numit teslin, care este neelastic. Dacă se încearcă modificarea sau ștergerea vizei MRV documentul se va strica. în plus, întreaga suprafață a noii vize MRV se imprimă cu o cerneală sensibilă la agenți chimici, menită să producă o reacție dacă vine în contact cu substanțele ce dizolvă pigmentul organic cunoscute.

Bordura de sus a noii vize MRV este imprimată prin heliogravură, care produce asperități („senzația că atingi oțel"). Imediat sub bordura de sus se află un rând scris cu litere minuscule, în zigzag, alcătuit din cuvintele "THE UNITED STATES OF AMERICA".

Când se privesc cu lupa în lumină laterală, heliogravura și textul scris cu litere minuscule se pot vedea bine.

Și noua viză MRV va avea o poză codificată numeric a persoanei căreia îi este eliberată și, ca și în cazul versiunii anterioare a MRV și, dacă nu este nevoie de fotografie, în locul destinat acesteia se aplică Marele Sigiliu. Insă, noua viză MRV nu va mai avea poza îmbrăcată în poliester ca tipul vechi de viză MRV.

Spațiul destinat fotografiei din noul MRV are trei zone colorate diferit: cu alb în stânga sus, cu gălbui spre verde în dreapta sus și cu albastru în partea de jos. în plus, zona cu fond alb are tipărite în serpentină litere repetate alternând mari cu mici "USAusaUSAusa". Mai există o linie violetă tot în serpentină care întretaie literele "USAusaUSAusa". Notă: pentru a descuraja înlocuirea fotografiei, porțiunile cu linie serpentină rămân vizibile prin unele porțiuni ale fotografiei.

5. Ca o măsură de protecție în plus, viza MRV conține un element de securitate vizibil cu ultraviolete. Când viza e privită la lumină ultravioletă, se pot vedea două imagini mari ale Marelui Sigiliu.