Evaziunea Fiscala In Uniunea Europeana

În cadrul Uniunii Europene, se vorbește de cele mai multe ori despre evaziune fiscală făcându-se referire la modul în care se dezvoltă acest fenomen în cadrul statelor membre. Astfel, din analizele efectuate rezultă faptul că frauda și evaziunea fiscală sunt cele două fenomene de natură economică care limitează efectiv posibilitatea statelor membre de a obține venituri și de a-și consolida politica economică. De cele mai multe ori, veniturile naționale fiscale sunt reduse din cauza sumelor enorme de bani nedeclarate și neimpozitate, de ordinul zecilor de miliarde, care se află de fapt în jurisdicții offshore. De aceea, Uniunea Europeană a decis că, luarea unor măsuri drastice, decisive, care să aibă drept scop diminuarea fraudei și a evaziunii fiscale, ar fi soluția cea mai indicată pentru a suplimenta bugetele naționale din întreaga Uniune și pentru a genera venituri de miliarde de euro.

O importanță deosebită o reprezintă problema fraudei și a evaziunii fiscale în contextul echității și al corectitudinii. Pentru ca reformele economice, existente sau în curs de aplicare, la nivelul Uniunii Europene, să poată să-și îndeplinească rolul social și politic, este necesar ca pe primul plan să se regăsească corectitudinea. Contribuțiile fiscale ar trebui să fie mai uniforme, astfel încât, atât muncitorii necalificați, cât și întreprinderile naționale și multinaționale, sau persoane cu economii plasate în jurisdicții offshore, să beneficieze de piața unică și totodată să contribuie în mod egal și echitabil la finanțele publice. Echitatea și corectitudinea reprezintă așadar condițiile necesare pentru o mai bună implementare a politicilor economice în cadrul Uniunii, însă ele ar favoriza și crearea unui sistem mai just de impozitare.

2. COMBATEREA FRAUDEI ȘI A EVAZIUNII FISCALE

Pntru a putea face față acestui fenomen al fraudei și al evaziunii fiscale, trebuie în primul rând, să fie luate măsuri la nivel național, apoi la nivelul Uniunii Europene și, în cele din urmă la nivel mondial. Odată cu procesul de integrare europeană, economiile tuturor statelor membre au urmat și ele un proces de integrare, astfel că au fost înregistrate volume mari ale tranzacțiilor transfrontaliere, dar și micșorarea riscurilor și a costurilor aferente acestor tranzacții. Procesul integrării a adus cu sine numeroase avantaje pentru cetățenii europeni dar și pentru companiile și întreprinderile europene, însă, a creat dezavataje și provocări pentru administrațiile fiscale naționale, în principal cu privire cooperare și la schimbul de informații. Pentru a putea face față acestor provocări, statele memebre ale Uniunii Europene trebuie să acționeze împreună, în cadrul stabilit de către Comunitate, deoarece soluțiile luate în mod unilateral de către fiecare stat membru, nu vor avea succes.

În cadrul unei economii globalizate, în cadrul unei piețe unice, ”portițele” din legislațiile naționale sunt foarte ușor de accesat și vor fi valorificate constant de către cei care urmăresc să se sustragă de la plata obilgațiilor fiscale. Însă, Uniunea Europeană are de foarte mult timp o politică solidă în ceea ce privește domeniul fiscal. Astfel ea se bazează pe următoarele principii:

– principiul transparenței;

– principiul schimbului automat de informații;

– principiul concurenței fiscale loiale.

Încă din anul 2005, standardul Uniunii Europene în domeniul veniturilor din economii a fost schimbul automat de informații, astfel încât Uniunea poate valorifica din acest punct de vedere, experiența acumulată de-a lungul existenței sale. În acest sens, Uniunea Europeană a emis un set de instrumente care vizează îmbunătățirea capacității statelor membre în combaterea evaziunii fiscale și a fraudei, instrumente care se referă la:

legislația Uniunii Europene (în ceea ce privește transparența, cooperarea administrativă și schimbul automat de informații);

acțiuni recomandate pe care statele membre trebuie sa le pună în aplicare ( cum ar fi cele care au în vedere paradisurile fiscale și planificarea fiscală agresivă);

recomandările care privesc fiecare stat membru în parte și care fac referire la combaterea fraudei fiscale.

În plus, din anul 2013, Comisia Europeană a prezentat statelor membre, un plan de acțiune care conține acțiuni importante, ce au rolul de a lupta împotriva evaziunii fiscale și de a combate frauda, în domeniul impozitării directe și indirecte. La nivelul Uniunii Europene s-au luat mai multe măsuri care vizează aceste domenii, însă statele membre trebuie să aibă mai multă grijă în privința modului de utilizare a instrumentelor puse la dispoziție de către Uniune. La momentul acesta, prioritatea este ca statele membre să-și îmbunătățească sistemele lor naționale, să folosească în mod corect instrumentele Uniunii și să pună în aplicare în mod temeinic, măsurile convenite.

3. ACȚIUNI CE POT FI LUATE LA NIVEL NAȚIONAL

La nivel național, statele membre pot să-și mărească veniturile obținute din taxe și impozite prin intermediul acțiunilor menite să reducă evaziunea fiscală, să combată economia subterană și să asigure o mai mare eficacitate a administrațiilor fiscale.

Criza economică din Uniunea Europeană se resimte în domeniul bugetar și social în statele membre, având repercursiuni grave. Astfel, se impune revizuirea finanșelor publice de urgență, pentru ca serviciile publice și serviciile de protecție socială să fie susținute în continuare, costurile de refinanațare ale autorităților publice și ale statului trebuie să fie diminuate, restul economiei trebuie să fie ferită de efectele negative ale recesiunii. Sistemele fiscale ale statelor membre pot fi restructurate prin creșterea veniturilor din taxe și impozite, lucru care are loc în momentul reducerii evaziunii fiscale și a fraudei, promovându-se astfel mult mai bine și creșterea economică și fiscală. Mai mult, eforturile statelor membre de a ușura contribuțiile fiscale ale persoanelor vulnerabile sau cu venituri reduse, pot fi ușurate tocmai prin diminuarea fraudei și a evaziunii fiscale.

La nivelul statelor membre, îmbunătățirea guvernanței fiscale poate avea loc doar în cazul în care măsurile naționale luate de aceste state privesc setul de instrumente și recomandări care le-au fost adresate de către Uniunea Europeană, în contextul semestrului european. Printre aceste măsuri se numără și:

– adoptarea unei strategii de conformitate și orientarea eforturilor în vederea combaterii evaziunii fiscale;

– utilizarea, într-o măsură mai eficientă, a informațiilor furnizate de către terți;

– elaborarea de declarații de impunere precompletate;

– reducerea economiei subterane prin intermediul eforturilor concetrate depuse de statele mebre (de exemplu: angajarea răspunderii penale a angajatorilor care angajează lucrători fără forme legale, utilizarea de stimulente monetare pentru declararea veniturilor – reduceri fiscale, utilizarea obligatorie a instrumentelor de plată electronică pentru achizițiile care depășesc o anumită valoare).

Recomandările Comisiei în ceea ce privește radaisurile fiscale și planificarea fiscală agresivă, trebuie să fie puse imediat în aplicare de către statele membre, în sensul identificării statelor care nu aplică standardele minime ale guvernării rezonabile în materie fiscală; furnizarea de asistență tehnică pentru țările terțe care doresc să se conformeze acestor standarde și măsuri menite să evite dubla neimpozitare.

Orice stat membru care are nevoie de sprijin și asistență tehnică pentru consolidarea sistemului său fiscal împotriva evaziunii fiscale și a fraudei, precum și pentru îmbunătățirea activităților referitoare la colectarea impozitelor și a taxelor, se poate adresa Comisiei, care este pregătită să susțină orice stat care se află într-una din aceste situații.

4. ACȚIUNI CE POT FI LUATE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană a elaborat, în vederea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale, un set de instrumente care se referă la:

legislația Uniunii Europene (în ceea ce privește transparența, cooperarea administrativă și schimbul automat de informații);

acțiuni recomandate pe care statele membre trebuie sa le pună în aplicare ( cum ar fi cele care au în vedere paradisurile fiscale și planificarea fiscală agresivă);

recomandările care privesc fiecare stat membru în parte și care fac referire la combaterea fraudei fiscale.

Mai mult, Uniunea Europeană va acorda și sprijin financiar statelor membre, prin intermediul programului FISCALIS 2020, pentru a asigura cooperarea între autoritățile fiscale naționale.

Așa cum am precizat și mai sus, sistemul care stă la baza Uniunii Europene se sprijină pe principiul schimbului automat de informații, domeniu în care Uniunea esteconsiderată lider mondial. Acest schimb de informații între statele membre ale Uniunii a avut începuturile în anul 2003, fiind pus în aplicare în anul 2005, prin intermediul Directivei privind impozitarea veniturilor din economii. În baza acestei directive, statele membre schimbă între ele informații referitoare la veniturile din economii ale contribuabililor nerezidenți în respectivele state, venituri a căror valoare se ridică la 20 de miliarde de Euro. Directiva referitoare la cooperarea administrativă, intrată în vigoare în anul 2013, prevede posibilitatea schimbului de informații privind o gamă mare de venituri, iar recent, în Statele Unite ale Americii, a fost introdus același principiu în acordurile privind conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (Foreign Account Tax Compliance Act – FATCA).

Această cooperare la nivel informaționat, permite statelor membre să reducă volumul de muncă al instituțiilor financiare și al administrațiilor fiscale, și să asigue și aplicare uniformă și coerentă în întreaga Uniune. Schimbul de informații se poate realiza și prin intermediul formatelor electronice și al canalelor securizate de comunicare dezvoltate de către Comisie, însă necesită sprijin informatic specializat.

5. SETUL DE INSTRUMENTE AL UNIUNII EUROPENE DESTINAT LUPTEI ÎMPOTRIVA FRAUDEI FISCALE ȘI A EVAZIUNII FISCALE

În cadrul Uniunii Europene au fost adoptate următoarele categorii de acte normative, în vederea combaterii fraudei fiscale și a evaziunii fiscale:

• Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii (în vigoare din 2005) stabilește

principiul schimbului automat de informații.

• Acordurile privind economiile încheiate de UE cu Elveția, Andorra, Monaco, Liechtenstein și San Marino (în vigoare din 2005) au ca scop asigurarea unor condiții de concurență echitabile între UE și vecinii săi.

• Directiva privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării directe prevede schimbul automat de informații în cinci domenii noi începând cu 2015 (veniturile din muncă, onorariile membrilor consiliilor de administrație, produsele de asigurare de viață care nu intră sub incidența altor instrumente UE, pensiile și veniturile rezultate din deținerea unei proprietăți

imobiliare) pe baza informațiilor disponibile.

• Regulamentul privind cooperarea administrativă în materie de TVA este în vigoare din 2012. UE are un rol de pionierat în acest domeniu, reglementând modul în care birourile fiscale și vamale din statele membre colectează și fac schimb de informații cu alte state membre în materie de TVA.

• Noua directivă privind asistența reciprocă pentru recuperarea impozitelor, în vigoare începând din 2010, îmbunătățește capacitatea statelor membre de colectare a taxelor aferente

operațiunilor transfrontaliere.

• Mecanismul de reacție rapidă pentru combaterea fraudei în materie de TVA a fost propus de Comisie în iulie 2012.

• Directiva privind taxarea inversă a TVA-ului a fost propusă de Comisie în 2009 și parțial adoptată în martie 2010 (numai referitoare la certificatele de emisii de CO2).

• Planul de acțiune al Comisiei de a consolida în continuare lupta împotriva evaziunii și fraudei (decembrie 2012) cuprinde peste 30 de măsuri referitoare la persoane fizice, întreprinderi și jurisdicțiile necooperante.

• Comisia a propus un act legislativ pentru a actualiza cadrul privind spălarea banilor și

transferurile de fonduri (februarie 2013) în vederea consolidării normelor existente la nivelul UE prin extinderea domeniului de aplicare și prin abordarea noilor amenințări și a zonelor vulnerabile.

• Noile norme UE privind cerințele de capital impuse băncilor vor asigura creșterea transparenței în ceea ce privește operațiunile băncilor multinaționale

• Modificările recent convenite ale normelor contabile ale UE vor introduce un sistem de

raportare pentru fiecare țară în parte. Acesta va cuprinde marile întreprinderi private din UE sau societățile cotate din UE care își desfășoară activitatea în sectorul petrolier, al gazelor naturale, minier sau forestier. Raportarea impozitelor, a redevențelor și a primelor plătite de către o societate multinațională unui guvern gazdă reprezintă un important pas înainte pentru transparența fiscală, precum și pentru lupta împotriva corupției și a spălării banilor.

6. CONCLUZII

Uniunea Europeană trebuie să își asume rolul de lider, atât în sfera europeană, cât și pe scena internațională și să contribuie în mod eficient la promovarea principiilor care au în vedere buna guvernanță în domeniul fiscal și, în mod special, la promovarea principiul concurenței fiscale echitabile și principiul schimbului automat de informații.

Observăm că, deși statele membre ale Uniunii Europene au la dispoziție toate instrumentele necesare pentru a îmbunătăți schimbul de informații, totuși ele nu folosesc aceste instrumente într-un mod eficient și productiv. Astfel, unele propuneri ale Comisiei au rămas la stadiul de simple propuneri, fiind încă în curs de examinare, deși au fost expuse acum mulți ani. Mai mult, multe dintre instrumentele juridice existente nu au fost puse în practică și folosite așa cum ar fi trebuit de către administrațiile fiscale ale statelor membre. Pentru moment, prioritatea statelor din cadrul Uniunii Europene ar trebuie să fie aceea de a exploata pe deplin aceste instrumente, în sensul de a pune în aplicare toate directivele emise, în mod corect și coordonat. Statele membre dețin suveranitatea deplină asupra perceperii impozitelor lor, asupra funcționării și a coerenței legislației și administrațiilor lor fiscale, precum și asupra luptei împotriva fraudei fiscale. Instrumentele UE pot fi de ajutor doar dacă există voința politică și capacitatea administrativă necesară pentru a le utiliza pe deplin. Deși Comisia sprijină statele membre în eforturile lor prin punerea la dispoziția acestora a unor mijloace și instrumente practice, responsabilitatea de a se angaja într-o cooperare administrativă eficace revine statelor membre.