Etica Si Coruptia Administrativa

CAPITOLUL I. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND ETICA ȘI CORUPȚIA ADMINISTRATIVĂ

1.1. Noțiuni generale privind administrația publică

Noțiunea de administrație publica este una extrem de controversată atunci când vine vorba de definirea ei. Pe de o parte opinia generală a oamenilor este diferită, uneori contradictorie, iar pe de altă parte autorii de specialitate, teoreticienii nu au reușit încă să se pună de acord cu privire la o definiție clară.

O primă definiție ar putea fi cea dată de Antonie Iorgovan, conform căruia administrația publică reprezintă „o categorie de autoritate publică, care potrivit Constituției și legilor este chemată să execute legea, sau, în limitele legii să presteze servicii public, uzând, în acest scop, de prerogativele specifice puterii publice”. Cu alte cuvinte, potrivit acestui autor, administrația publică nu este altceva decât o parte integrantă a puterii executive, care, pe lângă faptul că execută legile, le pune în practică, mai prestează servicii servicii publice, adică servicii în beneficiul cetățenilor. Autoritatea administartiei publice rezida, tot în opinia autorului, în faptul că este o putere publică, adică o autoritate, care, chiar dacă nu este aleasă, este numită de persoanele alese de popor să îi reprezinte.

O a doua definiție a conceptului de administrație publica ar putea fi cea a lui Charles Debbash, conform căruia ea este „aparatul de gestiune a problemelor publice”. Altfel spus, când un popor, o comunitate locală se confrunta cu o problemă, fie ea de ordin etnic, transportational (nevoia de un mijloc de transport în comun care să aibă o anumită ruta), atunci administrația publică nu este altceva decât instiutia care oferă soluția acestei probleme.

Administrația este una din instituțiile publice care compun statul și este formată, la rândul ei, din alte instituții și organisme permanente, cum ar fi: Banca Centrală, Poliția, Administrațiile Financiare, etc., adică totalitatea puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu, fără dreptul de a dispune de acesta. Astfel că, noțiunea de „administrație publică” se poate înțelege făcând conexiunea între cele menționate anterior cu adjectivul „public, -ă” care arată apartenența unei colectivități sau proveniența de la o colectivitate.

Guvernul, ministerele, consiliile locale, primarii diferitelor localități, ș.a. sunt organe de stat competente să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu; ele sunt autorități ale administrației publice însă diferă prin competența teritorială care poate fi extinsă pe întreg teritoriu național sau pe teritoriul unității administrative unde au fost alese. Trebuie menționat faptul că atribuția este prerogativă recunoscută unui organ, compartiment său persoană iar ansamblul lor compune competeța unui organ, compatriment funcțional sau persoane.

1.2. Etica

Într-una dintre cele mai simple definiții, Peter Singer afirmă că etica este ceva ce ne învață cum trebuie să trăim. Uneori înțelegem prin etică un „set de reguli, principii sau moduri de gândire care încearcă să ghideze activitatea unui anumit grup”. Sau, într-o altă accepțiune este „încercarea sistematică și rațională despre cum trebuie să acționăm”.

Alți autori, printre care și Robert T. DeGeorge apelează la o diferențiere între etică, căreia îi atribuie cel de-al doilea înțeles utilizat de Singer și morală care este utilizată în sensul primei accepțiuni. Astfel spune DeGeorge: „etica este o ramură a filosofiei care studiază principiile și acțiunile de natură morală”.

Într-o variantă mai extinsă el afirmă că etica „este o încercare sistematică și rațională de interpretare a experienței noastre morale individuale sau sociale în așa fel încât să determinăm regulile care trebuie să ne conducă”. Etica este legată de procesul prin care clarificăm ce este bine și ce este rău și prin care ne impunem să acționăm în concordanță cu ceea ce este bine sau, cu alte cuvinte, etica este procesul de identificare a standardelor morale. Pe de altă parte, „morala sau moralitatea analizează activitățile și practicile umane din perspectiva binelui sau a răului.

De asemenea, morala urmărește valorile reflectate de aceste activități sau practici, precum și regulile prin care sunt promovate într-un context dat. Moralitatea unei societăți, a unui sistem politic sau a unei organizații publice este reprezentată de ceea ce este considerat pozitiv sau negativ în cadrul grupului respectiv. Ea reflectă valorile pe care membri grupului le consideră importante și este exprimată prin legi, reguli, politici sau proceduri, dar în egală măsură prin norme informale”. Singer nu îmbrățisează această opinie. El este de părere, b#%l!^+a?pornind și de la etimologia celor doi termeni (grecescul ethos pentru etică și latinul mores pentru morală), că semnificația lor este identică sau în orice caz suficient de apropiată pentru a putea fi considerați sinonime. Oricum, putem să menționăm că în pofida dezbaterii academice, în limbajul comun, cele două cuvinte sunt adeseori utilizate ca sinonime.

Normele etice pot fi împărțite în două categorii. În cea dintâi pot fi incluse cele informale care sunt rezultatul interacțiunilor naturale între membrii unei comunități. În cea de a doua categorie se găsesc reglementările formale care sunt produse fie de către diferite autorități publice, fie de către forme asociative care doresc să își autoreglementeze activitatea. Există autori care sunt de părere că cele cu caracter formal (legi, coduri) ar trebui excluse întrucât normele etice ar trebui să fie produsul spontan al diferitelor societăți și în același timp să își păstreze un caracter deschis, dinamic. Transformarea lor în legi anulează și rolul indivizilor ca agenți morali, capabili să influențeze prin propria lor contribuție atitudinea generală cu privire la ceea ce este bine și ceea ce este rău într-o comunitate.

1.3. Importanța studiului eticii în domeniul administrativ

Teoriile organizaționale clasice au pornit de la premiza „dezumanizării” organizațiilor, publice sau private. Atât Max Weber în modelul birocratic ideal pe care l-a elaborat, cât și Frederick Taylor în „Principiile managementului științific” au imaginat structuri în care rolul factorului uman era redus la cel al unei simple „rotițe” într-un angrenaj. Oamenii puteau fi înlocuiți fără ca funcționarea sistemului să fie afectată. Teoriile comportamentaliste au amendat această abordare, demonstrând că există o influență reciprocă între organizație și cei care o compun. Astfel, condițiile în care muncesc membrii unei organizații le influențează performanța, dar în egală măsură rezultatele acesteia sunt afectate de comportamentul celor care o alcătuiesc.

Abordări similare au apărut și în domeniul eticii, doar că succesiunea lor a fost inversă. Astfel, pentru o lungă perioadă de timp natura umană a fost considerată singura sau cea mai importantă responsabilă pentru comportamentele neetice. Cu alte cuvinte corupția sau alte forme de încălcare a normelor morale apar atunci când în poziții oficiale ajung persoane predispuse la fapte reprobabile. În ultimii zeci de ani opinia în rândul specialiștilor s-a modificat, tocmai datorită constatărilor rezultate în urma studiilor privind corupția, cât și a demersurilor practice de a combate corupția.

Astfel, s-a constatat că există diferențe considerabile între țări cu caracteristici similare. În America de Sud, Chile și Uruguay sunt plasate în clasamentul Transparency International pe anul 2009 pe poziția 25, în timp ce alte țări din America de Sud le găsim doar pe poziția 75 (Brazilia, Columbia și Peru – Transparency International plasează pe același loc țările cu același scor, în acest caz, 3 și 7). Există diferențe semnificative și între statele membre ale Uniunii Europene. Între statele care au avut acces în Uniune în primul val de extindere (1 ianuarie 1973), Danemarca ocupă locul 2 în clasamentul TI, în vreme ce Irlanda și Regatul Unit sunt clasate pe locurile 14, respectiv 17.

Diferențe și mai accentuate există în ceea ce privește țările admise în UE în perioada 1980-1986, respectiv Grecia, Spania și Portugalia. Spania și Portugalia sunt plasate pe pozițiile 32, respectiv 35, dar Grecia, deși membră a Uniunii cu cinci ani mai devreme este de abia pe poziția 71. La fel, cele zece state admise în anul 2004 sunt clasificate începând cu locul 27 (Estonia și Slovenia) și sfârșind cu locul 56 (Slovacia). Trebuie remarcat și faptul că unul din statele fondatoare ale Uniunii, Italia, este situată pe o poziție inferioară, respectiv 63. Concluzii similare pot fi desprinse studiind și cazul țărilor din sud-estul Asiei.

În egală măsură s-a constatat că instituții care sunt eficiente în unele țări sunt total lipsite de eficiență în altele. Un exemplu ar fi cel al Ombudsmanului din Suedia, care adoptat în regimurile în tranziție spre democrație, a dat rezultate mult mai modeste.

Astfel, în zilele noastre comportamentul neetic este considerat, în cea mai mare măsură, o consecință a contextului, a legislației deficitare sau a modului defectuos de organizare a instituțiilor publice. Aspectele culturale, tradițiile pot, la rândul lor, să fie surse ale corupției. A înțelege corect cauzele care conduc la comportamente neetice pot conduce la identificarea celor mai eficiente metode de combatere a acestora.

Importanța combaterii corupției rezultă din analiza consecințelor încălcării acestora asupra instituțiilor publice și uneori asupra unor întregi comunități. În primul rând un comportament neetic și cu precădere faptele care poartă denumirea generică de corupție au ca rezultat o utilizare neeficientă, o risipă a resurselor de toate felurile care se află la dispoziția organizațiilor care activează în administrația publică. De aici rezultă o afectare în sens b#%l!^+a?

negativ a modului în care aceste organizații reușesc să își îndeplinească atribuțiile, a cantității de servicii oferite populației și evident și a calității acestora.

Pentru a înțelege un alt efect negativ major pe care comportamentul neetic îl poate avea în spațiul public o să prezentăm o mică istorisire: celebrul actor Errol Flynn a avut la un moment dat un proces în Franța. În acest scop și-a angajat un avocat. Acesta a început să studieze cazul, dar și legislația Franței pentru a-și putea apăra clientul. În acel moment, unul dintre apropriații actorului l-a sfătuit să nu mai depună eforturi întrucât judecătorul care urma să judece cauza a fost cumpărat. Replica avocatului a fost elocventă: „Ce se întâmplă dacă partea adversă l-a plătit mai mult?”. Acest caz ilustrează foarte bine consecințele încălcării legilor de către cei care ar trebui să le aplice.

Concret, atunci când legea încetează să mai fie aplicată, intervine legea celui mai puternic: a celui puternic din punct de vedere fizic sau ca în cazul nostru a celui mai puternic din punct de vedere financiar etc. Practic, este anulată egalitatea între cetățeni pe care legile ar trebui să o asigure și este afectat caracterul democratic al statului.

O altă consecință a încălcării normelor etice este și scăderea încrederii cetățenilor în instituțiile publice. Această neîncredere poate să cauzeze probleme în implementarea politicilor publice sau mai grav forme de nesupunere civică precum refuzul de a plăti impozite, taxe sau tarife, proteste uneori chiar în forme violente.

1.4. Codul etic

Diversitatea materiilor și schimbările frecvente care intervin în legislația de natură administrativă fac dificilă codificarea dreptului administrativ. Însă, perfecționarea reglementărilor juridice în domeniul administatiei publice și dezvoltarea contenciosului administrativ ar crea premisele pentru codificarea dreptului administrativ în țara noastră. Lipsa unei codificări a dreptului administrativ este o dovadă suficientă a instabilității autorităților administrative românești în decursul timpului. Cu toate acestea, trebuie remarcate eforturilor pe care aceste autorități le-au făcut în ultimii 20 de ani de a recupera golurile existente în legislația administrativă românească și de a aduce acestă legislație în pas cu cerințele europene actuale.

Una din foarte importantele calități ale codurilor etice este aceea de a deține un rol major în formarea și evoluția gândirii etice în administrația publică. Elaborarea unui asemenea cod în administrația publică românească ar reprezenta un pas firesc (dată fiind legislația deja existentă) și, de asemenea, foarte important în educarea și formarea funcționarilor români la standardele impuse de administrațiile occidentale. Codul are valoarea unui simbol care face legătura între aderentul la cod (funcționarul public) și deziderate precum: satisfacerea interesului public, profesionalism, înalte standarde morale.

Codurile etice s-au dezvoltat în context profesional pentru a specifica și clarifica o conduită acceptabilă din partea funcționarilor publici. Scopurile unei atari conduite privesc: susținerea funcționarilor publici în confruntarea cu situații dilematice, orientarea administratorilor către atitudini favorabile protejării interesului public, sprijinirea grupurilor pentru a atinge grade ridicate de coeziune internă, atingerea unui nivel înalt de conduită profesională cât și dobândirea performanței în munca depusă, câștigarea unui grad înalt de credibilitate în ochii opiniei publice.

Toate aceste scopuri urmărite de conduita prescrisă de un cod etic sunt scopuri pe care și

administrația publică românească își dorește să le atingă.

Codurile etice devin din ce în ce mai mult realități ale vieții cotidiene pentru angajații din sectorul public occidental. Reala valoare a codurilor etice nu constă în faptul că normează acțiunile administratorilor publici, ci în faptul că reprezintă încununarea idealurilor serviciului public.

Codurile etice servesc, în primul rând, consacrării valorilor democrației și creșterii încrederii publice în autoritatea administrativă.

1.5. Legislație etică

Legislația românescă în materie de combatere a comportamentelor corupte și de încurajare a atitudinilor etice a debutat cu Legea nr. 115 din 16 octombrie 1996, pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici. Legea nu își propunea doar să verifice veniturile demnitarilor, magistraților și ale funcționarilor publici, ci și să monitorizeze modalitățile în care au fost achiziționate bunurile, valorile, cuantumul depozitelor bancare, precum și dacă aceste din urmă categorii ar fi putut fi acoperite din totalul veniturilor legale realizate de cei în cauză.

De asemenea, dacă persoana în cauză este căsătorită, prevederile declarației se extind și asupra soțului/soției. Legea face referire și la instanța îndreptățită să efectueze controlul declarațiilor de avere. Inițial era vorba despre o comisie de control care, ulterior, a fost înlocuită cu Agenția Națională de Integritate (Legea nr. 115/1996). b#%l!^+a?

Agenția Națională de Integritate a fost înființată printr-un alt act normativ care poate fi inclus în tipul de legislație menționat mai sus, respectiv Legea nr. 144 din 21 mai 2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate. Agenția Națională de Integritate avea ca principale atribuții verificarea privind averea dobândită în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcțiilor ori demnităților publice (Legea nr. 144/2007), dar și de implementare a prevederilor legale privind declarațiile de avere și de interese (Legea nr. 144/2007).

Agenția își îndeplinea atribuțiile de verificare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate. În cazul în care între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă există o diferență care nu poate fi justificată sesizesză instanța competentă pentru stabilirea părții de avere sau a bunului determinat dobândite cu caracter nejustificat, a cărăr confiscare o solicită.

Activitatea Agenției Naționale de Integritate era monitorizată de Consiliul Național de Integritate, instituit prin același act normativ, organism aflat sub control parlamentar exercitat de Senat (Legea nr. 144/2007). Această lege a fost modificată anul acesta, prin Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. În conformitate cu această lege, Agenția evidențiază, afișează și monitorizează declarațiile de avere, întocmind rapoarte de evaluare, transmise organelor fiscale, organelor de urmărire penală, comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996.

Diferențele semnificative în declarațiile de avere sunt considerate acele diferențe care depășesc suma de 10000 de Euro.

Legea nr. 78 din 8 mai 2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție a reprezentat prima măsură reală, luată în România, de combatere a comportamentelor corupte. Textul legii se aplică tuturor persoanelor care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost investite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice, celor care au atribuții de control sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot infulența, cât și persoanelor care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație. Sunt considerate infracțiuni de corupție: infracțiunile de luare de mită (art. 254 Cod Penal), de dare de mită (art. 255 Cod Penal), de primire de foloase necuvenite (art. 256 Cod Penal), și de trafic de influență (art. 257 Cod Penal).

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001, privind liberul acces la informațiile de interes public prevede accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public ca un principiu fundamnetal al relațiilor dintre persoane și autoritățile publice. Prin informație de interes public se înțelege orice informație care priveșteactivitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice (Cap. I, art. 2, lit.b Legea nr. 544/2001). Prin informație cu privire la datele personale se înțelege orice informație privind o persoană fizică identificată sau identificabilă (art. 2, lit. c Legea nr. 544/2001). Prin urmare, în conformitate cu Legea nr. 544/2001, orice persoană fizică din România are acces la orice informație legată de declarațiile de avere prevazute prin Legea nr. 115/1996. Legea nr. 544/2001 stipulează că fiecare autoritate sau instituție publică are obligația să comunice din oficiu informații de interes public care privesc (Cap. II, art. 5, al.1, lit. a-I Legea nr. 544/2001):

Actele normative care reglementează organizarea și funcționarea autorității sau instituției publice în cauză;

Structura organizatorică, atribuțiile departamentelor, programul de funcționare, programul de audiențe al autorității sau instituției publice;

Numele și prenumele persoanelor din conducerea autorității sau a instituției publice și ale funcționarului responsabil cu difuzarea informațiilor publice;

Coordonatele de contact ale autorității sau instituției publice, respectiv: denumirea, sediul, numere de telefon, fax, adresa de e-mail și adresa paginii de Internet;

Sursele financiare, bugetul și bilanțul contabil;

Programele și strategiile proprii;

Lista cuprinzând documentele de interes public;

Lista cuprinzând categoriile de documente produse și/sau gestoinate, potrivit legii;

Modalitățile de contestare a deciziei autorității publice.

Autoritățile au obligația să publice și să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informațiile prevăzute mai sus, precum și să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferințe de presă pentru aducerea la cunoștință a informațiilor de interes public (Cap II, art. 2 Legea 544/2001).

Ordonanța de Urgență nr. 43 din 4 aprilie 2002, privind Direcția Națională Anticorupție a înființat acestă instituție, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Primăria Tășnadție și Justiție, prin reorganizarea Parchetului Național Anticorupție.

Direcția Națională Anticorupție este autorizată să dețină și să folosescă mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea și stocarea informațiilor privitoare la b#%l!^+a?faptele de corupție prevăzute în legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, în condițiile legii (cap. IV, art. 15 OUG nr.43/2002).

Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modificată și completată de OUG nr. 40/2003 împreună cu Legea nr. 52 din 21 ianuarie 2003 privind transparența decizională în administrația publică au ca scop să sporească gradul de responsabilitate a administrației publice față de cetățean, ca beneficiar al deciziei administrative, să stimuleze participarea activă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor administrative și în procesul de elaborare a actelor normative și să sporească gradul de transparență la nivelul întregii administrații publice. Principiile care stau la baza acestor acte normative sunt următoarele (Legea nr. 52/2003):

Informarea în prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de inters public care urmează a fi dezbătute de autoritățile administrației publice centrale și locale în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

Consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;

Participarea activă a cetățenilor la luarea deciziilor administrative și în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.

Autoritățile administrației publice au obligația de a informa și de a supune dezbaterii publice

proiectele de acte normative, de a permite accesul la luarea deciziilor administrative și la minutele (documentele scrise în care se consemnează în rezumat punctele de vedere exprimate de participanți la o ședință, precum și rezultatul dezbaterilor) ședințelor publice.

Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administrației publice locale stipulează ca principii de organizare și funcționare ale autorităților administrației publice locale următoarele principii (Cap. I, art. 2, al.1 Legea nr. 215/2001):

Principiul descentralizării;

Principiul autonomiei locale;

Principiul deconcentrării serviciilor publice;

Principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

Principiul legalității;

Principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit este completat la Capitolul VII al aceleași legi, cu inițiativa cetățenească, în virtutea căreia, cetățenii pot propune consiliilor locale și consiliilor județene pe a căror rază domiciliază, spre dezbatere și adoptare, proiecte de hotărâri. Aspectul democratic și etic al acestor prevederi se referă la faptul că cetățenii trebuie să întrețină o relație permanentă cu autoritățile administrației publice locale, relație care se bazează pe consultare reciprocă, cooperare și respect reciproc. Cetățenii trebuie să fie parte activă în procesul luării deciziilor de interes deosebit, opiniile lor fiind hotărâtoare în acest proces.

De asemenea, principiile organizării și funcționării administrației publice locale, precum și legislația menționată anterior asigură toate criteriile pentru un proces democratic prevazute de Robert Dahl (Dahl 2002). Legea nr. 215/2001, prin principiile de organizare și funcționare ale administrației publice locale împreună cu prevederile care reglementează inițiativa cetățenească garantează criteriul participării efective.

De asemenea, Legea nr. 215/2001, prin principiile de organizare și funcționare ale administrației publice locale împreună cu prevederile care reglementează inițiativa cetățenească (Legea nr. 215/2001) asigură criteriul egalității în etapa decisivă. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public împreună cu Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modificată și completată de OUG nr. 40/2003 și Legea nr. 52/2003 privind transperența decizională în administrația publică garantează criteriul înțelegerii luminate.

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public împreună cu Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici asigură realizarea criteriului controlului agendei. Iar criteriul cuprinderii este garantat de Constituție și de Legea nr. 215/2001, prin principiile de organizare și funcționare ale administrației publice locale împreună cu prevederile care reglementează inițiativa cetățenească.

Legile nr. 78/2000, 144/2007, 7/2004, OUG 43/2002, precum și legile 188/2004 și 571/2004 asigură funcționarea procesului democratic prin crearea, organizarea și reglementarea condițiilor de funcționare a instituțiilor și pârghiilor necesare realizării criteriilor impuse de Dahl.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II. CORUPȚIA

2.1. Noțiuni generale

Corupția este un fenomen social grav, cu o amploare deosebită, cu forme variate și complexe, manifestate până la cele mai înalte niveluri ale societății. Ea reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială și pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului și a reprezentanților acestora, cât și pentru dezvoltarea economică și socială.

La ora actuală corupția constituie unul dintre subiectele principale de discuție în orice domeniu și la orice nivel, reprezentând una dintre cele mai mari provocări ale lumii contemporane. Ea este prezentă atât în statele sărace și în curs de dezvoltare, cât și în cele dezvoltate, iar lupta pentru combaterea ei a devenit o problemă serioasă, cu cât aceasta se extinde foarte rapid, cuprinzând, mai întâi, câteva sectoare, câteva domenii și apoi întreaga societate, devenind un stil de viață, un labirint din care nu se mai poate ieși, o mentalitate.

În România fenomenul corupției sare peste orice bănuită rigiditate, dovedindu-se expansiv în numeroase domenii, ceea ce constituie un obstacol în calea aderării la Uniunea Europeană. Rezultatele studiului privind indicele de percepție a corupției (IPC) pe anul 2001, realizat de organizația mondială anticorupție Transparency Internațional, plasează România pe locul 69, aceasta fiind singura țară care negociază aderarea la Uniunea Europeană de pe un asemenea nivel. Clasamentul virtual întocmit în domeniul corupției în 91 de țări situează România la egalitate de puncte cu Venezuela, fiind devansată de țări ca Ghana, Thailanda, Zimbabwe și Republica Moldova.

Corupția pare să fie foarte extinsă, dacă nu chiar permanentă, în administrație, atât la nivel central, cât și la nivel local, fiind accentuată de lipsa unei definiri clare a responsabilităților, confuzie în separarea funcțiilor administrative de cele politice și o lipsă de transparență în procedurile administrative. La acestea se mai adaugă lipsa unui cadru legal adecvat pentru eficiența luptei împotriva corupției din administrația publică. În paralel, instituțiile implicate în combaterea acesteia își caută încă identitatea, se supun reformărilor care survin în urma revizuirilor legislative și manifestă încă acea lentoare birocratică ce nu reușește să facă față dezlănțuirilor inovative ale corupției.

În administrația publică, subiecții actelor de corupție sunt funcționarii publici, cărora li se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligații, în vederea exercitării funcțiilor într-un serviciu public sau într-o altă instituție.

În ultimul timp, se pot observa tot mai multe articole în diferite ziare care fac referiri la corupția din rândul funcționarilor publici, ceea ce îl determină pe cetățean să creadă că nu există standarde de conduită în rândul acestei categorii. Sentimentul de nesiguranță, dificultatea promovării și nivelurile scăzute ale compensațiilor financiare, privatizarea unor servicii publice (care determină o serie de probleme complexe, precum reducerea de personal, reorientarea profesională, conflictele de interese și găsirea unor noi locuri de muncă), reducerea dimensiunilor aparatului birocratic, redefinirea în permanență a atribuțiilor ministerelor și agențiilor au un impact adesea negativ asupra funcționarilor publici și, în cazurile cele mai grave, îi determină să cedeze tentațiilor corupției. Corupția și lipsa standardelor etice din cadrul funcției publice amenință administrația publică în ceea ce privește consolidarea credibilității funcției publice și a instituțiilor democratice în fața propriilor cetățeni și contribuie, de asemenea, la agravarea sărăciei și la slăbirea sistemului de servicii prestate cetățenilor.

Corupția, în toate situațiile, se raportează la abuzul de putere și incorectitudine în luarea unei decizii.

Corupția cuprinde comisioanele oculte și toate celelalte demersuri care implică persoanele investite cu funcții publice sau private, care și-au incălcat obligațiile ce decurg din calitatea lor de funcționar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o relație de acest gen, în vederea obținerii de avantaje ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alții.

Coruptia, ca fenomen social, a atras atentia spre studiul ei, înca din antichitate. Conform Dictionarului limbii române cuvântul "coruptie" deriva din latinescul "coruptio-onis" si înseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. În materia dreptului penal, termenul caracterizeaza o anumita comportare a functionarului care îsi comercializeaza, îsi vinde atributele functiei si încrederea acordata de societate, primind în schimb bani ori alte foloase.Reprezinta un pericol social pentru societate prin vatamarea sau punerea în pericol a desfasurarii activitatii statului si a tuturor sectoarelor vietii sociale.

Consiliul Europei clasifică corupția în cele două modalități de săvârșire: corupția activă și corupția pasivă.

Corupția activă este definită ca fiind promisiunea, oferirea sau darea, cu intenție, de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcționar public, pentru sine sau pentru altul, în vederea indeplinirii ori abținerii de la a îndeplini un act în exercițiul funcțiilor sale.

Corupția pasivă constă în solicitarea ori primirea, cu intenție, de către un funcționar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine sau pentru altul în acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abținerii de la a îndeplini un act în exercițiul, funcțiilor sale.

Corupția tinde să devină — în realitate a devenit — un fenomen structurat în rețele bine organizate, care au ca stop coruperea factorilor de decizie la niveluri mari din sfera politicului, legislativului, administrației și justiției.

La rândul ei, mica corupție determină un complex de fapte antisociale, de proporții și cu un pericol social sporit, datorită gradului său de proliferare.

Infractiunile cuprinse în notiunea generica de "infractiuni de coruptie" nu formeaza un grup distinct în Codul penal. Acestea fac parte din primul capitol al titlului consacrat în partea speciala a Codului penal. Acestea fac parte din primul capitol al titlului consacrat în partea speciala a Codului penal infractiunilor care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege, capitol intitulat "infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul".

În literatura juridica de specialitate, în sfera notiunii de "coruptie" în mod strict înteleasa, sunt induse patru infractiuni din categoria infractiunilor de serviciu sau în legatura cu serviciul, în primul capitol al titlului VI al Codului penal. Este vorba despre:

art. 254: luarea de mita

art. 256: primirea de foloase necuvenite care sunt infractiuni de serviciu

art. 255: darea de mita

art. 257: traficul de influenta

In anul 1992, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr.65 pentru modificarea și completarea Codului penal privind unele fapte de corupție. Astfel, au fost modificate și completate art.254, art.255, art.256, art.257 și art.258, fiind enumerate ca fapte de corupție: b#%l!^+a?luarea de mită, darea de mită, primirea de foloase necuvenite și traficul de influentă.

Prin Legea nr. 7812000, au fort instituite măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție. Legea impune, pentru anumite categorii de persoane, o serie de reguli speciale de comportament, în scopul prevenirii faptelor de corupție:

îndeplinirea îndatoririlor ce le revin pentru exercitarea functiilor, atributiilor sau însărcinărilor incredințate, fără a se folosi de acestea pentru dobândirea, pentru ele, sau pentru alte persoane, de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite;

Persoanele care exercită o functie publică, atribuții de control, care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, precum și alte persoane fizice, au obligația să își declare averea.

Legea nr.78/2000 reglementează în secțiuni distincte:

Categoriile de infracțiuni de corupție, respectiv infracțiunile prevăzute de Codul penal la art.254-257, precum și alte infracțiuni prevăzute în legi speciale, ca modalităti specifice ale infracțiunilor prevăzute de Codul penal;

Infractiunile de coruptie, prevăzute de Codul penal la art.255-257

Infractiunile asimilate infractiunilor de coruptie. Se pedepsesc faptele persoanei care, pentru a obține bani, bunuri ori alte foloase necuvenite se folosește de functia, influenta ori autoritatea pe care o are sau utilizează informațiile obținute în virtutea funcției. De asemenea, se pedepsesc următoarele fapte, dacă sunt săvârșite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: stabilirea de către persoane cu atributii de conducere, administrare sau gestionare, cu intentie, a unor valori comerciale mai mici decât cele reale, pentru bunuri apartinând agentilor economici la care statul este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare.

Infracțiunile în legătură directă cu infracțiunile de corupție

Prin Hotărârea 1065/2001, Guvernul României a aprobat Programul national de prevenire a coruptiei și Planul national de actiune impotriva coruptiei.

Prin Ordonanta de urgentă a Guvernului României NR.43 din 4 aprilie 2002, s-a infiintat, Directia Natională Anticorupție.

Dintre reglementările in domeniu ale Consiliului Europei, aplicabile in tara noasta mentionăm:

Conventia penală privind coruptia adoptata la Strasbourg, la 27 ianuarie 1999, conventie ratificată de Romania prin Legea nr.27 din 16 ianuarie 2002. Conventia cuprinde măsuri ce trebuie luate la nivel national de catre fiecare parte semnatară, precum și principiile cooperării internaționale în materie penală din domeniul de aplicare a acestei conventii.

Convenția civilă asupra coruptiei, adoptată, de asemenea, la Strasbourg, la 4 noiembrie 1999, ratificata de Romania prin Legea nr. 147 din 1 aprilie 2002. Convenția cuprinde măsurile ce urmează sa fie luate la nivel national, in vederea creării unor mijloace eficiente in favoarea persoanelor care au suferit o pagubă rezultand dintr-un act de coruptie, cu scopul de a le permite să iși apere drepturile și interesele, inclusiv posibilitatea obtinerii de daune-interese.

Obiectul infractiunii
Obiectul juridic special este constituit de relațiile sociale a caror formare impun comportarea cinstita, corecta, onesta, a oricarui functionar sau salariat in raporturile de sreviciu ale acestora cu cetatenii, autoritatea, credibilitatea de care trebuie sa se bucure autoritatea, institutia, organul statal, unitatea in care faptuitorul isi desfasoara activitatea precum si prejudicierea intereselor legale ale personelor.

Obiectul material

Infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul sunt lipsite de obiect material, de regula. Totusi, în unele cazuri când actiunea incriminata este exercitata direct asupra unui bun sau asupra corpului unei persoane exista si un asemenea obiect. Astfel, în cazul abuzului sau a neglijentei, daca îndeplinirea gresita a îndatoririlor de serviciu priveste direct anumite bunuri, acele bunuri constituie obiectul material al infractiunii. La fel, în cazul purtarii abuzive, daca fapta se realizeaza prin loviri sau alte violente, corpul persoanei lovite sau violentate constituie obiectul material al infractiunii.

Subiecții infracțiunii
1.Subiectul activ rezultă din dispozițiile art.254 C.penal – persoana care are calitatea de funcționar, așa cum acesta este definit prin prevederile art.147 C.pen.

2.Subiectul pasiv poate fi statul ale carei interese sunt lezate prin savârsirea faptelor. Subiect pasiv special este, întotdeauna, organizatia de stat sau obsteasca în a carui serviciu se afla functionarul (în cazul luarii si darii de mita, al primirii de foloase necuvenite) ori cu privire la care s-ar putea crea banuiala ca este necinstit (în cazul traficului de influenta). b#%l!^+a?

Uneori poate fi subiect pasiv special si o persoana fizica (de exemplu, persoana care a dat mita, în situatia în care a fost constrânsa de catre functionarul corupt; functionarul a carui corectitudine este pusa sub semnul întrebarii de catre traficantul de influenta, daca nu a contribuit cu nimic la omiterea faptei de catre autor). Acest subiect pasiv special este însa un subiect secundar sau adiacent, deoarece subiectul principal ramâne si în acest caz, organizatia de stat sau obsteasca în care lucreaza functionarul.

2.2. Forme

Corupția poate avea următoarele forme:

Corupția profesională

Corupția politică

Corupția economică.

Corupția profesională reprezintă ansamblul faptelor ilicite comise de către un funcționar public în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul prin îndeplinirea preferențială și condiționată a atribuțiilor legale.

Corupția politică este reprezentată de manifestările deviante ce duc la încălcări în plan moral și legal, comise de persoane cu înaltă funcție de stat.Corupția politică se manifestă mai accentuat o dată la patru ani, când au loc alegerile prin finanțarea ilegală a campaniilor preelectorale, cumpărarea voturilor.

Corupția economică este percepută ca o totalitate a actelor de infracționism care se derulează sau care au loc în legătură cu efectuarea unor tranzacții sau afaceri. În prezent practic toți agenții economici utilizează în măsură mai mare sau mai mică metodele evaziunii fiscale. Corupția și dezvoltarea economică pot fi percepute din două puncte de vedere: pe de-o parte, o dezvoltarea economică slabă și veniturile joase stimulează creșterea economiei oficiale și stimulează dezvoltarea economiei subterane. Formal, corupția poate fi tratată drept o formă a economiei subterane.

2.3. Cauzele fenomenului de corupție

Pentru ca prevenirea și combaterea fenomenului de corupție să fie eficientă, este necesară concentrarea pe înțelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestări ale actelor de corupție, precum și pe găsirea unor metode de eliminare sau de diminuare a acestui fenomen.

Un cadru legislativ incoerent și insuficient, necorelat cu măsuri manageriale eficiente care să reducă riscul de a ceda tentațiilor corupției

Buna funcționare a administrației publice este condiționată și de prevederile legale în domeniu. Cu cât acestea sunt mai clare și mai eficiente, cu atât arbitrariul și ilegalitatea vor fi mai puțin prezente în acțiunile acesteia. Adoptarea unei legislații specifice, menită să pună capăt fenomenului de corupție, prezintă o importanță deosebită în prevenirea și combaterea corupției, dar simpla adoptare a unor legi anticorupție este o condiție necesară, nu însă și suficientă. Practica a demonstrat că modificarea sau dezvoltarea cadrului legal nu a condus la rezultatul dorit, și anume descurajarea fenomenelor de corupție.

În acest sens se recomandă eliminarea lacunelor legislative și a neclarităților ce sunt interpretate ca fiind sursa potențială de ineficiență sau de limitare a efortului de combatere a corupției, precum și corelarea legislației anticorupție cu restul sistemului actelor normative.

Condițiile de muncă

Sentimentul de nesiguranță a locului de muncă, promovarea în funcție pe baza criteriilor politice și nu a celor profesionale sunt doar câteva din problemele care necesită o soluționare rapidă astfel încât să se asigure un cadru de exercitare a funcției publice liber de orice ingerințe de ordin subiectiv – personal, ce ar favoriza fenomenul de corupție.

Lipsa transparenței și a comunicării în sectorul public

Transparența, una dintre premisele necesare asigurării unei administrații eficiente, derivă din dreptul constituțional al cetățeanului la informație. Legislația românească are câteva reglementări menite să asigure această condiție, dar acestea sunt incomplete sau defectuos realizate, limitând accesul opiniei publice la informație. În Constituție se precizează că „dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit”. În acest sens, se recomandă ca funcționarii publici, potrivit competențelor și responsabilităților ce le revin, să promoveze un sistem mai transparent de luare a deciziilor, precum și o informare corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal.

Existența unui anumit grad de politizare a administrației

Într-o administrație compusă din funcționari subordonați unui partid poate apărea tendința de nerespectare a libertăților publice și de manifestare a unor acte de corupție. b#%l!^+a?Numai o administrație compusă din funcționari recrutați pe criteriul valoric poate rezista la diferitele influențe ale grupurilor de presiune și, implicit, fenomenului de corupție.

Lipsa stimulentelor materiale și morale

Există o corelație între nivelul salarizării unui funcționar și capacitatea acestuia de a rezista tentațiilor corupției. Salariile mici îi determină pe funcționarii publici să caute modalități prin care să le mărească. La aceasta se mai adaugă și inexistența unui sistem de recrutare și promovare bazat în mod exclusiv pe merite și performanțe, care ar contribui la stabilitatea funcționarului public și la garantarea poziției acestuia.

Atâta timp cât nivelul salarizării din administrația publică nu se aliniază unor standarde decente, care să reflecte importanța activității depuse și să permită atragerea de funcționari competenți și atâta timp cât eforturile nu se vor concentra în sensul implementării unui sistem de recrutare și promovare în funcția publică bazat pe merit, fenomenul corupției nu se va diminua.

Atitudinea pasivă a cetățenilor (lipsa unei societăți civile active) în raport cu administrația publică

Neimplicarea cetățenilor în mod direct în identificarea și sesizarea cazurilor de corupție din administrație favorizează perpetuarea acestui fenomen. Pentru asigurarea unei mai mari receptivități a cetățenilor privind semnalarea și sesizarea cazurilor de corupție, este necesară realizarea unor contacte directe între aceștia și instituțiile abilitate în combaterea ei și a eventualelor bariere administrative. Pe lângă acestea, este indispensabilă și asigurarea accesului cetățenilor la informații, pentru a le permite acestora să observe eventualele nereguli.

2.4. Elemente de drept comparat

În Polonia, în afară de răspunderea penală pentru mituire care este reglementată în art. 239-240 din CP, mai este prevăzută și răspunderea penală pentru protecționism prevăzută în art. 244 al CP, prin care se înțelege: ,,vinovatul, convingând o altă persoană ce are o anumită influență în organizații și instituții de stat sau obștești, întreprinde acțiunile de mijlocire în rezolvarea chestiunii, pentru obținerea unui profit material". Pentru asemenea acțiuni este prevăzută pedeapsa de la un an la 10 ani privațiune de libertate.

În Marea Britanie,prin răspunderea penală pentru corupție, se înțelege, ,,în primul rând, cererea în calitate de mită sau luare de mită, sau acordul de a lua un cadou pentru sine sau pentru o altă persoană, a unui împrumut, a remunerării sau ceva ce are valoare ca mijloc de impunere funcționarului sau membrului instituției publice de a comite ceva sau de a se abține de la ceva ce ține de activitatea organizației de drept public, precum și promisiunea, cadoul, împrumutul, remunerarea sau altceva, în calitate de mită ce are valoare pentru a-l sili pe cineva să savârșească sau să se abțină de la îndeplinire a ceva ce ține de activitatea instituției publice."

Persoana considerată vinovată de atare acțiune este condamnată la privațiune de libertate, la restituirea sumei mitei sau costului cadoului, a împrumutului sau a remunerării primite de ea.

Răspunderea penală intervine independent de faptul dacă a savârșit sau nu persoana care a luat mita acțiunile pentru care mita a fost dată, indiferent de motivele pe care le urmărea cel care a dat mita. Dacă mituitul a fost declarat nevinovat, aceasta nu exclude responsabilitatea mituitorului. Termenul privațiunii de libertate pentru asemenea acțiuni este de la 3 la 7 ani.

În ultimii ani, în Marea Britanie ca subiecți ai mituirii sunt și persoane particulare. Astfel, Noua Enciclopedie a Britaniei, definind mita ca pe o acțiune penal condamnabilă, ce se manifestă prin luarea sau darea de mită din partea persoanelor oficiale, menționează, în același timp, că, dacă în trecut această categorie cuprindea doar persoane cu funcții de răspundere, atunci în prezent există tendința de a se extinde acest lucru și asupra persoanelor particulare.

În Germania, paragraful 332 al Codului penal reglementează responsabilitatea persoanei care exercită în special funcții de stat și a persoanei cu funcții de răspundere care primește promisiuni de acordarea profitului, sau care primește în calitate de remunerare pentru că a săvîrșit sau va săvîrși orice acțiune de serviciu și prin aceasta va încălca sau a încălcat obligațiunile sale de serviciu. În Codul penal este prevăzută separat responsabilitatea judecătorilor și a arbitrilor, care se deosebește radical prin severitatea sa.44

Codul penal al Elveției are ca subiecți ai mitei membrii oricărui organ public, persoanele cu funcții de răspundere, precum și persoanele chemate să înfăptuiască justiția, judecătorii, arbitrii, experții numiți oficial, trăducătorii care din timp, cer, primesc sau extorchează promisiunea cadoului sau a oricărui alt profit material: 1) pentru savârșirea acțiunilor ce încalcă obligațiile lor de serviciu — art. 315, sau 2) pentru savîrșirea acțiunilor b#%l!^+a?ce nu încalcă îndatoririle lor de serviciu, dar țin de cercul obligațiunilor de serviciu — art. 316.

Codul penal francez intrat în vigoare la 1 martie 1994 incriminează în Capitolul 11, întitulat „Fapte ilicite contra administrației publice savârșite de persoane care exercită o funcție publică”, Secțiunea 11 1-a , întitulată „Fapte ilicite privind obligația de probitate”, paragraful 2, întitulat «Corupția pasivă și traficul de influență comise de persoane care exercită o funcție publică» faptele de luare de mită a funcționarului.

Potrivit art. 432-11, constituie infracțiune fapta unei persoane deținătoare a autorității publice sau care exercită un serviciu public ori este investită cu un mandat electiv public de a solicita sau accepta, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri, sau orice alte foloase, fie pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act al funcției sale sau al serviciului, ori al mandatului său înlesnit ca urmare a funcției, a serviciului sau a mandatului său, fie pentru a abuza de influență sa reală sau de la o autoritate sau de la administrația publică, semne onorifice, posturi, sau orice altă hotărâre favorabilă. Pedeapsa, în toate cazurile este 10 ani închisoare și 1 milion franci amendă.

În Austria, în afara de infractiunea de "mita", este reglementata "interventia prohibita"; se considera ca este inadmisibil ca un functionar sa încerce sa intervina, în orice mod, în probleme care nu sunt legate de atributiile sale, sau care sunt exercitate într-un mod interzis de lege.

Astfel, pe plan internațional, european și național au fost adoptate numeroase acte normative, încercându-se stăvilirea și controlarea acestui fenomen. Dintre actele normative adoptate în perioada recentă de către organizațiile internaționale și europene, le amintim pe următoarele:

1. Organizația Națiunilor Unite

– Codul de conduită pentru funcționarii publici (Rezoluția nr. 51/59 din 12 decembrie 1996)

– Declarația ONU împotriva corupției și mitei în tranzacțiile comerciale internaționale (Rezoluția nr. 51/191 din 21 februarie 1997)

– Programul global anticorupție din 23 aprilie 1999;

2. Consiliul Europei și Uniunea Europeană

– Actul Consiliului din 26 iulie 1995 stabilind Convenția relativă la protecția intereselor financiare are Comunităților Europene și protocoalele ulterioare;

– Convenția asupra corupției din 27 ianuarie din 1999.

– Grupul de state de luptă împotriva corupției (Rezoluția nr. 99/5 din 1 mai 1999)

– Cele 20 principii privind lupta împotriva corupției (Rezoluția Consiliului de Miniștri nr. 97/24 din 6 noiembrie 1997)

– Convenția privind lupta împotriva corupției în care sunt implicați funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene;

ROMÂNIA

În procesul de tranziție și de adaptare la condițiile economiei de piață concurențiale, corupția tinde să devină un fenomen structurat și specializat, prezent în toate domeniile vieții economice sociale și politice. Acest proces a fost declanșat de schimbarea regimului politic și este alimentat de factorii de risc actuali: conexitatea cu alte fapte antisociale și cu economia subterană, managementul defectuos al deciziei politice și legislative precum și mutațiile axiologice și morale ale societății românești.

2.5. Efecte

Impactul corupției asupra economiei țării și, nu în ultimul rând, al cetățenilor este covîrșitor, deoarece în ultimă instanță populația este cea care suferă consecințele.

Corupția reprezintă un fenomen deosebit de periculos pentru societate, ale cărui efecte nefaste se simt în toate sferele de activitate:

Sfera politică și administrativă:

diminuarea calității actului de guvernare

discreditarea autorităților publice de orice nivel

subminarea statalității și a democrației

încurajarea iresponsabilității și a practicilor abuzive în rîndurile funcționarilor din sectorul public

înrăutățirea imaginii țării

împiedicarea procesului de integrare europeană

Sfera economică:

subdezvoltarea economică b#%l!^+a?

amplificarea economiei subterane (Economia subterană reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat.)

cauzarea pierderilor la buget

calitatea proastă a mărfurilor și serviciilor pe piața de consum

menținerea nivelului scăzut al investițiilor

împiedicarea reformelor economice

vulnerabilitatea economică a țării

eșuarea politicilor de susținere a business-ului mic și mijolciu

Sfera socială:

eficiența scăzută a politicilor din domeniul educației, științei, sănătății și protecției mediului

sărăcirea populației

creșterea inechității și tensiunii sociale

exodul cetățenilor în străinătate

degradarea valorilor morale

creșterea simțului de insecuritate în rîndurile cetățenilor exemplari

creșterea comportamentelor violente din partea unor indivizi, orientați spre comportamente antisociale .

2.6. Sancțiuni

Infractiunile de serviciu sau în legatura cu serviciul fiind, cu numai câteva exceptii, infractiuni savârsite cu intentie, sunt susceptibile atât de acte de pregatire cât si de tentativa. Legea nu prevede însa, în cazul infractiunilor din aceasta grupa, sanctionarea acestora.

Consumarea are loc, de regula, în momentul când actiunea faptuitorului este dusa pâna la capat, iar în cazul acelor infractiuni care implica producerea unui anumit rezultat, în momentul producerii rezultatului. Aceste infractiuni pot fi savârsite si în forma continuata, având în vedere în aceste cazuri si un moment al epuizarii.

Sanctionarea infractiunilor din aceasta grupa se face cu pedeapsa închisorii între diferite limite. În unele cazuri (luare de mita, abuz în serviciu în forma agravata) este prevazuta si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi. În cazurile în care fapta nu are un grad ridicat de pericol social (exemplu: neglijenta în serviciu, purtare abuziva) pedeapsa închisorii în limite mai scazute este prevazuta alternativ cu amenda.

Unele infractiuni (exemplu: abuzul în serviciu contra intereselor publice, neglijenta în serviciu, purtarea abuziva, luarea de mita) sunt prevazute si în forma agravata fie prin producerea unui anumit rezultat (consecinte deosebit de grave, în cazul abuzului în serviciu contra intereselor publice sau în cazul neglijentei în serviciu ), fie la savârsirea faptei într-un anumit mod (prin lovire sau alte violente, în cazul purtarii abuzive) sau de catre un functionar cu anumite atributii (de exemplu atributii de control în cazul luarii de mita).

Fata de persoanele care au savârsit anumite infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul se dispune si masura de siguranta a confiscarii speciale a banilor, valorilor sau a altor bunuri care au facut obiectul luarii de mita, darii de mita, traficului de influenta, primirii de foloase necuvenite.

2.7. Măsuri necesare pentru prevenirea și combaterea corupției

În scopul accelerării reformei în administrația publică centrală și locală, precum și stopării corupției în rândul funcționarilor publici, Guvernul, prin Ministerul Administrației și Internelor, consideră că trebuie adoptate următoarele măsuri:

Completarea și armonizarea cadrului legislativ prin adoptarea legii salarizării b#%l!^+a?funcționarilor publici.

Crearea și implementarea unui sistem de salarizare a funcționarilor publici motivant, simplu și transparent, care să reflecte activitea executată de aceștia și care să poată fi susținut financiar, prezintă la ora actuală o importanță majoră, contribuind în mod semnificativ și la diminuarea actelor de corupție.

Restructurarea de fond a Corpului Funcționarilor Publici prin dezvoltarea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic, care să elaboreze strategiile și politicile privind managementul funcției publice, prin care să contribuie la eficientizarea sistemului administrativ și la îmbunătățirea relațiilor dintre administrație și societatea civilă în concordanță cu cerințele referitoare la implementarea acquis-ului comunitar și integrarea în Uniunea Europeană.

Pe lângă acestea, mai sunt necesare și reducerea numărului de funcționari publici cu funcții de conducere, angajarea prioritară în administrația publică de personal cu studii superioare, întinerirea personalului, precum și descentralizarea serviciilor publice comunitare și desconcentrarea unor activități de la nivelul autorităților centrale.

Selecția riguroasă a funcționarilor publici:

Procesul de selecție trebuie să aibă ca finalitate atragerea în instituțiile publice a acelor funcționari publici care se află cel mai aproape de standardele de performanță stabilite și care au cele mai multe șanse de a realiza obiectivele individuale și organizaționale. În acest context, organizarea și desfășurarea concursurilor și a examenelor pentru ocuparea funcției publice trebuie să aibă drept caracteristică principală transparența, pentru a înlătura astfel suspiciunile în privința unor presupuse nereguli la încadrarea într-o funcție publică.

Profesionalizarea și pregătirea funcționarilor publici

Procesele de reorganizare a instituțiilor administrației publice, procesul de descentralizare și de consolidare a autonomiei locale, aplicarea principiului subsidiarității, precum și orizontul creat de noile roluri ale administrației se pot realiza numai printr-o implicare crescută a funcționarilor publici și, nu în ultimul rând, printr-o continuă perfecționare a acestora.

Pregătirea funcționarilor publici din administrația centrală și locală va fi realizată de către Institutul Național de Administrație, cât și de cele opt Centre regionale de formare continuă, care vor organiza cursuri de scurtă durată pentru instruirea în domeniile privind funcționarea autorităților publice.

Schimbarea de fond a relației cetățean – funcționar public prin accesul cetățenilor la informațiile necesare și prin acordarea posibilității de a sesiza operativ disfuncționalitățile.

Corelarea salariilor cu responsabilitățile funcționarilor publici

Introducerea unui sistem de salarizare individual, corelat cu complexitatea muncii depuse și cu capacitatea persoanei de a o îndeplini, precum și creșterea reală a salariilor funcționarilor publici reprezintă un factor important care condiționează îndeplinirea cu profesionalism a sarcinilor și atribuțiilor ce revin funcționarilor publici, având ca efect creșterea gradului de cointeresare a funcționarilor la realizarea obiectivelor stabilite și diminuarea riscului ca aceștia să cedeze tentațiilor corupției.

Actualizarea planurilor sectoriale de acțiune împotriva corupției prin completarea

Planului de acțiune al fiecărui minister, județ și al municipiului București privind combaterea corupției în administrația publică centrală și locală, potrivit Strategiei Planului Național al Guvernului României.

CAPITOLUL III. POLITICI ANTICORUPȚIE IMPLEMENTATE ÎN ROMÂNIA

3.1 Consiliul Național de Acțiune împotriva Corupției și Crimei organizate

La 7.01.1997 a fost înfiintat Consiliul National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate (CNAICCO).Activitatea comisiei s-a rezumat la primirea si inregistrarea de plangeri de la cetateni .Hotararile comisiei nu au fost luate in seama de activitatile abilitate sa cerceteze actele de coruptie avand ca motiv :lipsa unui temei legal pt functionarea comisiei. Astfel,comisia s-a desfiintat dupa 6 luni.

În prezent acesta este înlocuit cu Direcția Națională Anticorupție.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului României NR.43 din 1 aprilie 2002, s-a înfiintat, Direcția Națională Anticorupție. Acesta a început să functioneze pe data de 1 b#%l!^+a?septembrie 2002.

El este organizat ca structură autonomă, cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, sub autoritatea Ministrului justiției- independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea.

Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:

dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul in lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activitătii unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de coruptie este mai mare deedt echivalentul in lei a 10.000 de euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităti publice, institutii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infractiunii de corupre sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilatii acestora; consilieri ai ministrilor; judecătorii Înaltei Curti de Casație și Justiție și ai Curtii Constitutionale; ceilalti judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și loctiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjunctii sai; consilierii prezidentiali și consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale; consilierii de stat ai primului ministru; membrii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul si viceguvernatorul Băncii Nationale a Romaniei; presedintele și viceprședinteie Consiliului Concurentei; ofiteri, amirali, generali și mareșali; ofiteri de politie președintii și vicepreședintii consiliilor judetene; primarul general și viceprimaru municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București ;

Infractiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.

Direcția Naționale Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), art. 246, 247, 248 și 2481 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la art. 175, 177 și 178 – 181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (11) și (12).

c) infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, indiferent de valoarea pagubei.

d) infracțiuni de macrocriminalitate economico-financiară, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro, în cazurile expres și limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, respectiv:

înșelăciune;

formele abuzului în serviciu;

anumite infracțiuni prevăzute în Codul Vamal;

precum și infracțiunile prevăzute în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

3.2. Inființarea Parchetului Național Anticorupție

A fost înființat în anul 2002 prin O.U.G nr. 43/2002 a Guvernului României. La înființare parchetul a fost numit Parchetul Național Anticorupție, iar între octombrie 2005 – martie 2006 a fost denumit Departamentul Național Anticorupție, ambele structuri funcționând ca o structură autonomă pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sunt de competenta Parchetului National Anticoruptie infractiunile prevazute in legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare, savarsite in una dintre urmatoarele conditii:

 a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o paguba materiala mai mare decat echivalentul in lei a 10.000 euro ori o perturbare deosebit de grava a activitatii unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice b#%l!^+a?ori daca valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie este mai mare decat echivalentul in lei a 3.000 euro;

b) daca, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbarii aduse unei autoritati publice, institutii publice sau oricarei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formeaza obiectul infractiunii de coruptie, sunt comise de catre deputati, senatori, membrii Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat si asimilatii acestora, judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ai Curtii Constitutionale, presedintele si vicepresedintele Consiliului Legislativ, Avocatul Poporului si adjunctii sai, consilierii prezidentiali si consilierii de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si ai camerelor judetene de conturi, guvernatorul si viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, presedintele si vicepresedintele Consiliului Concurentei, ceilalti magistrati, ofiteri, amirali, generali si maresali, ofiteri de politie si agenti de politie, indiferent de gradul profesional, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene, primarul general si viceprimarii municipiului Bucuresti, primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti, primarii si viceprimarii municipiilor, oraselor si comunelor, consilierii judeteni si locali, prefecti, subprefecti, persoane cu functii de conducere sau de control in cadrul autoritatilor publice centrale si locale, notarii publici, avocatii, comisarii Garzii Financiare, membrii consiliilor de administratie si persoanele care detin functii de conducere, de la director inclusiv, in cadrul regiilor autonome de interes national, al companiilor si societatilor nationale, al bancilor si societatilor comerciale la care statul este actionar majoritar, al institutiilor publice care au atributii in procesul de privatizare si al unitatilor centrale financiar-bancare, persoanele prevazute la art. 8 1 din Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare, lichidatorii judiciari, personalul vamal, executorii judecatoresti si executorii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului.

Sunt de competenta parchetelor de pe langa instante, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), in competenta Parchetului National Anticoruptie.

Urmarirea penala in cauzele privind infractiunile prevazute la alin. (1) savarsite de militarii in activitate se efectueaza de procurori militari din cadrul Parchetului National Anticoruptie, indiferent de gradul militar pe care il au persoanele cercetate.

3.3. Strategii de combatere a corupției

Controlul corupției în România implică adoptarea de măsuri preventive care să vizeze factorii criminogeni și înlăturarea punctelor de vulnerabilitate la corupție.

Măsurile necesare a fi adoptate sunt îndreptate spre următoarele domenii:

reforma instituțională

reforma sistemului judiciar

consolidarea capacității de prevenire și control a corupției

crearea unui sistem privat competitiv

reforma legislativă

Strategiile adoptate de România pentru prevenirea și combaterea corupției sunt:

1.Strategia națională anticorupție are la bază mai multe strategii:

a) prevenire, transparență și educație

Una dintre cauzele cele mai importante ale apariției și întreținerii fenomenului de corupție este lipsa de transparență a sistemului administrativ. Ca atare apare necesitatea ca, pe de o parte, să fie completat cadrul legislativ privitor la transparența administrației publice, iar de pe altă parte să fie continuată implementarea prevederilor deja existente pentru a atinge anumite standarde de transparență în sectorul public. În acest sens se vor avea în vedere revizuiri legislative, expuse în planul de acțiune, în următoarele domenii: acordarea de finanțări nerambursabile din fondurile publice, finanțarea partidelor politice, alocarea fondurilor publice pentru publicitate, regimul achizițiilor publice, regimul funcționarilor publici, regimul inspecțiilor la agenții economici. În privința accesului la informația de interes public, respectiv în privința participării cetățenești la procesul de luare a deciziilor, se poate constata, pe de-o parte, implementarea parțială a prevederilor legale și, pe de altă parte, întârzierea în revizuirea reglementărilor care restrâng accesul la informație în sensul unei definiri precise a informațiilor exceptate de la accesul public. În acest domeniu se va continua monitorizarea implementării acestor acte normative.

b) Prevenirea corupției în mediul de afaceri

Acest obiectiv vizează crearea unui mediu de afaceri în care competiția între firmele de stat și cele private, pe de o parte, și între firmele private pe de alta să fie echitabilă și supusă acelorași reguli, iar statul să funcționeze ca un arbitru imparțial și eficace în b#%l!^+a?asigurarea respectării reglementarilor în vigoare de către toți agenții economici.

c) Campanii de informare și măsuri educative

Acest obiectiv vizează creșterea gradului de înțelegere a mecanismelor corupției și stimularea unei atitudini civice anticorupție atât a cetățenilor adulți și plătitori de taxe, cât și a tinerilor. Implementarea standardelor de performanță și de integritate ale administrației publice este posibilă numai cu ajutorul cetățeanului care să joace rolul unui consumator de servicii conștient de drepturile și de îndatoririle sale, ca și de modalitățile practice de a le realiza, cu alte cuvinte, a unui cetățean care este competent din punct de vedere civic. Așadar, o componentă fundamentală a prevenirii fenomenului corupției constă în activitatea de informare a cetățenilor atât cu privire la obligațiile legale ale instituțiilor și ale funcționarilor publici, cât și cu privire la modalitățile de luptă împotriva fenomenului corupției, prin mijloacele legale și civice de care fiecare cetățean dispune.

d) Creșterea integrității și a rezistenței la corupție a sistemului judiciar

Integritatea sistemului judiciar este factorul crucial pentru reușita luptei împotriva corupției. În același timp, sistemul judiciar a fost identificat ca o zonă ale cărei disfuncționalități pot avea un impact major asupra eficienței luptei împotriva corupției. România a progresat pe calea stabilirii independenței sistemului judiciar față de puterea politică. Cu toate acestea, sunt încă necesare măsuri care sa conducă la atingerea unor standarde înalte de performanță și integritate de către magistrați. Adoptarea si diseminarea Codului deontologic actualizat sunt măsuri importante în direcția creșterii integrității si rezistenței la corupție a sistemului judiciar, alături de completarea de către magistrați a prevederilor cu privire la declarațiile de avere și de interes În vederea creșterii operativității și eficienței în activitatea de urmărire penală va fi consolidat controlul efectiv și nemijlocit al procurorului asupra activităților de investigare și cercetare penală efectuate de poliția judiciară. De asemenea se vor pune la punct proceduri care să permită sesizarea de îndată a procurorului de către structurile informative și de investigație prin transmiterea oricăror informații și suport probator referitoare la săvârșirea unor acte sau fapte de corupție sau crimă organizată. În acest context trebuie menționat că până la sfârșitul anului se va înființa Comunitatea de Informații în scopul coordonării tuturor structurilor cu atribuții în culegerea de informații.

Planul propune măsuri administrative și legislative pe termen scurt de reformare a Direcției Generale de Protecție și Anticorupție (DGPA) astfel încât acest serviciu, militarizat în prezent, să devină o unitate de investigație internă modernă și responsabilă, la nivelul Ministerului Justiției, conform angajamentelor României față de Uniunea Europeană. În acest sens, planul de acțiune include măsuri cu privire la redefinirea competențelor și eliminarea suprapunerilor, demilitarizarea Direcției Generale de Protecție și Anticorupție, precum și prin instituirea unor mecanisme eficiente de control a activității sale. Pe termen mediu, se va evalua necesitatea menținerii acestui serviciu în cadrul Ministerului Justiției.

e) Creșterea celerității în urmărirea penală și în procesul penal

Angajamentele României includ asigurarea unor proceduri rapide și transparente de urmărire și judecare a faptelor de corupție. Măsura propusă în planul de acțiune vizează reducerea duratei procedurilor cu privire la toate cauzele penale, cu respectarea deplină a drepturilor inculpaților și a celorlalte părți implicate în procesul penal.

f) Coordonarea și monitorizarea implementării Strategiei și a Planului de acțiune

În ceea ce privește cooperarea pe plan intern, se va urmări stabilirea unor proceduri clare de colaborare între toate structurile cu atribuții în lupta anticorupție

2. Strategia Direcției Naționale Anticorupție de comunicare și relaționare cu media și societatea civilă se face pein intermediul unui plan de acțiune pe o perioada de doi ani respectiv 2008 – 2010

Dintre strategiile adoptate putem menționa:

Întărirea structurii de comunicare la nivel local prin dezvoltarea abilităților de comunicare, stabilirea metodologiei și coordonarea mecanismelor cu centrul pentru extinderea responsabilităților, astfel încât să existe o comunicare directă cu media locală de pe raza Serviciilor Teritoriale Anticorupție

Îmbunătățirea paginii de Internet a DNA pentru sprijinirea comunicării directe la nivel local; introducerea secțiunii „Întrebări Frecvente”, oferind informații utile despre rolul și funcțiile DNA

Întărirea infrastructurii de comunicare a DNA la nivel central prin consolidarea structurilor existente și facilitarea continuă a înțelegerii caracteristicilor și inovațiilor în cadrul sistemului

Stabilirea relațiilor de colaborare cu reprezentanții societății civile interesați de problemele de ordin juridic, prin organizarea de întâlniri periodice și colaborarea în cadrul campaniilor de informare sau participarea la seminarii având ca teme lupta împotriva corupției

Contribuție la crearea unui cadru profesional pentru comunicarea publică a b#%l!^+a?instituțiilor din sistem, ajungând la un acord pe probleme de transparență în ceea ce privește anchetele penale

Îmbunătățirea infrastructurii comunicării interne bidirecționale

Pregătirea, printarea și distribuirea de materiale relevante care ar contribui la educarea publicului general cu privire la rolul și activitățile DNA

3.4. Intervenția publică

3.4.1 Perceperea corupției de către societate

Evaluarea percepției sociale la nivelul și acoperirea fenomenului corupției a marcat în jumătatea ultimei jumătăți de deceniu majoritatea preocupărilor instituțiilor internaționale. Facem referire aici la Banca Mondială și Transparency International.Prin efectele sale corupția nu este numai o problemă a delapidărilor de fonduri sau obținere de câștiguri prin reprezentanți ai puterii politice, are consecințe mai serioase pentru procesul guvernării și buna administrare la nivel social și economic

Corupția este definită de populație ca având o amploare și intensitate deosebite în momentul de față. Ea afectează interesele particulare și generale ale societății prin însușirea și folosirea resurselor publice în interes personal, darea, luarea de mită și traficul de influență exercitate de persoane cu funcții publice sau politice, derularea unor afaceri și tranzacții ilegale, ca și ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale.

Din perspectiva socială corupția este considerată ca fiind principalul factor care a determinat polarizarea societății românești la două extreme: cei săraci – care formează marea majoritate a populației României și care continuă să creadă în virtuțile moralității și respectării legalității și cei bogați sau în curs de a se îmbogăți – între care se numără cei favorizați de putere sau autorități ori care se identifică cu acestea. Aceștia ignoră moralitatea sau legalitatea, utilizând pentru satisfacerea intereselor lor tot felul de mijloace ilicite între care, corupția și frauda.

Între cauzele principale ale corupției estimate de populație se numără cele care privesc factorii politici și economici precum: dorința celor de la putere de a se îmbogăți rapid asociată cu lipsa de interes a acestora de a lupta efectiv împotriva corupției ca și nivelul scăzut al salariilor celor care lucrează în sectorul public.

Majoritatea populației consideră că guvernele care s-au succedat în perioada de tranziție nu au reușit să reducă simțitor corupția, ea fiind considerată o adevărată maladie socială care afectează nivelul de viață al oamenilor.

Populația se simte cel mai mult afectată în mod personal de faptele de corupție în relația pe care o are cu unele instituții publice, cum ar fi cele din sănătate, administrație publică, vamă, școală, poliție, barou de avocați .

Populația evidențiază că fenomenul de corupție se manifestă și în realizarea actului de justiție prin presiunile politice și de altă natură asupra magistraților, încercările de corupere a unor magistrați și traficul de influență exercitat de unii avocați pe lângă magistrați.

În ceea ce privește prevenirea și controlul corupției, cele mai eficiente instituții sunt percepute de subiecți ca fiind:DNA, mass-media, justiția și poliția. Ca soluții propuse pentru prevenirea și controlul corupției subiecții consideră ca fiind mai importante:

înăsprirea sancțiunilor pentru faptele de corupție;

adoptarea unor legi anticorupție eficiente și care să se aplice indiferent de persoană sau statutul acesteia;

publicarea corectă a declarațiilor de avere ale politicienilor;

reforma în justiție;

respectarea deontologiei profesionale de către funcționarii publici.

Conform Indicelui de Percepție a Corupției lansat de Transparency International astăzi, România obține 3,8 puncte din 10, punctaj egal cu cel din anul precedent. Astfel România revine pe ultimul loc în clasamentul statelor membre ale Uniunii Europene, pe care îl dispută cu Bulgaria și Grecia. În timp ce Bulgaria obține același punctaj ca România ca urmare a unei creșteri de 0,2 puncte, Grecia ajunge pe această poziție în urma pierderii a 0,9 puncte față de anul 2008.

Dincolo de toate aceste estimări, în mare parte pesimiste, privind amploarea și gravitatea corupției în România, majoritatea populației este optimistă în privința evoluției viitoare a acestui fenomen considerând că el se va diminua sensibil, dacă va fi contracarat cu fermitate și eficiență de factorii specializați de control social și prin implicarea tuturor cetățenilor care au cunoștință sau care se confruntă cu fapte de corupție.

3.4.2 Forme ale intervenției publice b#%l!^+a?

Implicarea acțiunii civile în acțiunile de prevenire ale corupției are mai multe forme.Acestea sunt:

1.Prin organizații neguvernamentale în următorul fel:

Eleborarea și organizarea unei campanii permanente care să aibă ca obiect conștientizarea de către opinia publică a pericolului reprezentat de corupție

Formularea și promovarea de către aceste organizații a unor planuri de acțiune împotriva corupției.

Elaborarea și publicarea de materiale orientative privind legistația și măsurile împotriva corupției

Monitorizarea de către aceste organizații a acțiunilor și deciziilor guvernului care au ca relevanță în domeniul prevenirii și controlului social al corupției

Utilizarea sondajelor de opinie și a evaluărilor diagnostic privind evoluția fenomenului corupției

2. Prin mass-media prin:

Informarea corectă a opiniei publice cu privire la fenomenul corupției și al demersului autorităților în domeniul prevenirii și controlului social al corupției inclusiv prin oraganizarea de seminarii, conferințe și ateliere de lucru pe această temă

Asigurarea libertăței presei ale cărei eforturi de a descoperi fapte de corupție trebuie încurajate

Participarea reprezentanților instituțiilor cu atribuții în prevenirea și a controlului social al corupției la conferințe de presă, emisiuni informative de radio sau televiziune și alte acțiuni de acest gen

Exercitând un rol considerabil de monitorizare a activității autorităților publice, inclusiv a celor abilitate cu atribuții de luptă cu corupția, mass-media contribuie la disciplinarea și transparența acestor autorități. Dar mass-media poate juca un rol deosebit și în procesul de educare a populației, promovînd o mai bună înțelegere a fenomenului corupției și încurajînd denunțarea manifestărilor corupte despre care cunosc.

O cale de propagare a înțelegerii mai clare a fenomenului corupției poate fi abordarea de către mass-media a subiectelor ce țin de corupția cotidiană, uzuală, de „larg consum”, altfel spus, corupția aflată în văzul tuturor. Fără a reduce din importanța reflectării abuzurilor săvîrșite de către înalții demnitari ai statului, considerăm absolut necesară tratarea și a subiectelor legate de fenomenele cu care se ciocnește cetățeanul în viața de zi cu zi: problema acumulării plăților neformale în cadrul instituțiilor de învățămînt, estorcarea sumelor de bani de la pacienți, coruperea poliției rutiere .

O altă problemă este lipsa de interes a presei pentru cazurile reușite de tragere la răspundere a funcționarilor corupți. Mediatizarea istoriilor de succes, a meritelor autorităților statului în acest proces va constitui un element decisiv pentru a întări încrederea oamenilor în organele de drept, deoarece în lipsa acestei încrederi autoritățile nu vor putea niciodată înregistra succese remarcabile în lupta împotriva corupției. Este importantă descrierea situației ulterioare a persoanelor care au sesizat despre cazul de corupție, în special atunci când nu au fost marginalizați, amenințați și nu au resimțit consecințe negative ale sesizării lor.

3. Educația civică prin:

Promovarea educației civice în special în rândul tineretului, reprezintă o latură importantă a prevenirii fenomenului corupției și impune derularea unor programe specifice în centrele de învățământ în special în licee și universități.

Includerea și programele școlare și universitare a unor cursuri de educație civică care să asigure studiul elementelor de bază privind sistemul judiciar, administrația publică, legislația.

4.Implicarea societății civile

În lupta împotriva corupției legislația nu este o soluție în sine deoarece atitudinile publicului pot trece ușor peste definițiile juridice, este mai degrabă de cooperarea publicului în ceea ce privește raportarea și anchetarea abaterilor. Lupta împotriva corupției necesită o bună informare a publicului în legătură cu natura corupției, în special în țările care au o lungă tradiție a practicilor corupte și o populație obișnuită să recurgă la asemenea practici pentru a-și rezolva problemelor.

Și la nivelul publicului există oameni integri, dornici ca problema corupției să se rezolve, care își dau seama că lucrurile nu se pot schimba dacă nu se schimbă atitudinea publicului manifestată adesea printr-o acceptare resemnată a situației.Cu toate acestea b#%l!^+a?aproape inevitabil reacția societății civile este în cel mai bun caz fragmentată.

La nivelul societății civile însă puțini sunt cei care sunt dispuși să analizeze care sunt sau ar trebui să fie elementele comportamente ale unui sistem al integrității naționale și să facă eforturi pentru realizarea reformelor conform unui model de ansamblu.

CAPITOLUL IV. STUDIU EMPIRIC

4.1. Obiective

4.1.1. Obiectiv general

Tema propusă este de foarte mare actualitate, care are un impact direct sau indirect cu toți cetățenii țării. Etica și corupția reprezintă una dintre marile probleme cu care se confrunta România în eforturile ei de a construi o democrație matura și o economie de piață funcțională.

4.1.2. Obiectiv specific

Corupția are o putere negativă asupra structurii de rezistență a societății romanești. Este un fenomen atât de larg răspândit încât este nevoie de eforturi nu numai din partea guvernului, ci și din partea întregii societăți civile, ca să se unească, pentru a fi mai eficiente în lupta împotriva corupției. Corupția constituie o amenințare pentru democrație, pentru supremația dreptului, echitații sociale și a justiției, afectează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale.

Etica este necesară pentru o mai mare transparență a instituțiilor publice și creșterii încrederii cetățenilor în funcționarii publici.

4.2. Ipoteze generale

Aria tot mai largă, complexitatea și continuă diversificare a formelor de manifestare a acestui fenomen, împreuna cu tendințele de globalizare, impun conceperea și elaborarea unor strategii adecvate, în privința combaterii și prevenirii abuzului de putere al autorităților publice. Este nevoie de o strategie care să se ocupe de această luptă împotriva corupției aducând câteva reguli care ar fi bine să fie respectate cu rigurozitate pentru o mai bună eficientă a rezultatelor care se pot obține . Trebuie să existe un cadru normativ bine stabilit, cu o coerentă legislativă bine pusă la punct, adică să se înțeleagă exact ceea ce se cere, și o consolidare a instituțiilor cu atribuții decisive în domeniu.

4.2.1. Ipoteza de lucru

Ipoteza de lucru în situația de față este: Există etică în administrația publică? b#%l!^+a?

4.3. Implementarea unui program de monitorizare a eticii la Primăria Tășnad

Programul de monitorizare a fost implementat de o echipă de consultanți externi, cu o vastă experiență în domeniu.

Chiar dacã recomandãrile unui consultant nu au valoare decât dacã sunt înțelese și puse în practicã de cãtre managementul clientului, existã câteva avantaje importante pe care utilizarea consultanților le aduce:

oferã un punct de vedere independent, care poate fi considerat ca fiind nepãrtinitor datoritã lipsei implicãrii în politica internã a companiei-client;

posedã calificãri și o experiențã deosebitã, relevantã pentru problema pe care trebuie sãlema pe care trebuie saind nepa o rezolve;

permite accesul la resurse calificate, pe perioade scurte de timp. Angajarea temporarã a unui consultant este mai ieftinã decât angajarea permanentã a unui manager;

consultantul este un catalizator pentru schimbare.

Derularea propriu-zisã a programului de monitorizare

4.3.1. Organizarea primei runde

În cadrul Primăriei Tășnad, salariații sunt invitați să participe la acest interviu, fiecare având posibilitatea să-și exprime părerile cu privire la problemele existente în unitate.

Scopul programului este analiza comportamentului funcționarilor publici și a caracterului mai mult sau mai puțin etic de care aceștia dau dovadă în cadrul acțiunilor pe care îl desfășoară în cadrul instituției.

Multe organizații au recunoscut necesitatea unei mai mari implicări decât simpla stabilire a unor standarde etice. Este important să se explice angajaților de ce se impune nevoia unui comportament etic, să se ia inițiativa formării valorilor etice în rândul angajaților și să le ofere oportunitatea participării la diferite programe de formare specifice. Există însă opinii cu privire la ce se poate obține printr-un program de acest gen. De multe ori, organizațiile apreciază că aceste programe de pregătire a personalului nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care le au.

Etapele parcurse în vederea implementării programului de monitorizare sunt:

a) selectarea aleatorie a angajaților;

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

organizarea sălii;

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

raportul intermediar

selectarea aleatorie a angajaților / Eșantionare

În cadrul programului de monitorizare a climatului etic la Primăria Tășnad, am efectuat o eșantionare în funcție de numărul de angajați din fiecare compartiment. La compartimentele unde existǎ între 0-5 angajați va participa doar un salariat, între 6-10 angajați vor participa doi dintre aceștia, între 11-15 angajați vor participa trei, între 16-20 angajați vor participa patru, iar unde existǎ peste 21 de angajați vor participa cinci salariați.

trimiterea scrisorii de invitație fiecărui salariat care a fost selectat pentru interviu;

Participanții la interviu au fost anunțați din timp de către organele de conducere în scris, în care se explică, necesitatea, voluntarismul și anonimatul participării la acest program.

În acest sens s-a înmânat fiecărui salariat care a fost selectat în urma eșantionãrii, câte o scrisoare de invitație.

Stimate Domn/Doamnă ________________________________,

b#%l!^+a?

Pentru îmbunãtãțirea climatului din cadrul organizației noastre, precum și pentru realizarea unei mai bune relații cu cetãțenii, ne-am propus sã realizãm un program care are drept scop identificarea principalelor dileme din sfera eticii, dileme cu care ne confruntãm zilnic în activitatea desfãșuratã.

Având în vedere importanța programului și scopul urmãrit de acesta, vã invitãm sã participați la interviul coordonat de echipa de consultanți pe teme de eticã, împreunã cu specialiștii din cadrul departamentului de resurse umane.

Pentru a obține o selecție aleatoare, fiecare al cinci-lea salariat a fost selectat pentru a participa, dumneavoastrã fiind unul dintre ei. Menționãm cã prezența are la bazã voluntariatul, asigurându-se, totodatã confidențialitatea informațiilor.

Înterviul va avea loc în perioada 17-20 mai2015, în sala de protocol, iar programul poate fi stabilit împreunã cu echipa de consultanți, în funcție de programul dumneavoastrã.

Vã rugãm sã confirmați participarea dumneavoastrã până cel târziu 15 martie. Ziua și ora interviului vor fi stabilite de comun acord cu salariații de la Departamentul de Resurse umane.

Vă mulțumim anticipat pentru colaborare și vă asigurăm că la sfârșitul programului de monitorizare veți fi informat despre rezultatele obținute, așteptând sugestiile dvs.

13 mai 2015 Cu stimã,

Director executiv

organizarea sãlii

Interviul a avut loc în sala de protocol de la etajul superior al instituției, pentru a nu perturba activitatea organizației. Aceasta este o sală spațioasǎ și luminoasă.
Comisia de evaluare și cei intervievați au stat fațǎ în fațǎ, păstrându-se astfel contactul continuu dintre aceștia.

S-a avut în vedere să existe o ambianțǎ plăcută, să se distribuie băuturi răcoritoare, apǎ minerală și cafea tuturor participanților.

pregătirea listei de întrebări pentru interviu;

S-a procedat la întocmirea unui set de întrebări în vederea evaluării și stabilirii dilemelor etice cu care se confruntă organizația, în baza cărora se va încerca conceperea unui cod etic al organizației.

Scală de evaluare folosită cuprinde următoarele categorii de aprecieri:

a) total de acord;

b) de acord;

c) dezacord;

d) dezacord total.

Sunt mulțumit(ǎ) de condițiile în care îmi desfășor activitatea.

Cunosc prevederile codului de conduită al Funcționarului Public.

Aș putea aduce modificări în reglementarea actuală cu privire la activitatea desfășurată .

Este necesar ca în cazul unor restructurări, pentru a determina salariații care urmează să fie concediați să se aplice anumite criterii. Dacă da, care sunt acestea?

În urma concursului organizat pentru un post vacant, doi candidați, femeie și bărbat, au obținut același rezultate. Având în vedere că în administrația publică majoritatea posturilor sunt angajate de femei, femeia va avea un atuu în plus.

Superiori mei au un comportament etic în desfașurarae activităților.

Accept cadouri de la persoane care colaborează cu organizația mea, atât timp cât acestea nu-mi influențează decizia.

Dacă mi-ar aduce beneficii, aș oferi informații din interiorul organizației persoanelor interesate.

Superiorii îmi cer adesea să le rezolv (anumite) probleme personale în timpul programului de lucru.

Refuz să duc la îndeplinire sarcinile șefului ierarhic, dacă eu le consider neetice.

Am observat că anumiți colegi răspund la solicitările cetățenilor diferit, în funcție de naționalitate, religie, sex, vârstǎ.

Îmi păstrez calmul atunci când un cetățean care îmi solicitǎ unele servicii, are un comportament neadecvat.

Angajații cu vechime în organizații au prioritate în exprimarea opiniilor în ceea ce privește întocmirea unui proiect.

Calitatea reprezinǎ o prioritate în departamentul în care lucrez.

Relațiile cu superiorii sunt mai degrabă de colaborare, decât de autoritate.

Funcționarul public are obligația să adopte un comportament etic atât în interiorul b#%l!^+a?oragnizației, cât și în afara acesteia.

Ajut un coleg care are probleme personale la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Când se iau deciziile analizez atât aspectele negative, cât și cele pozitive, ceea ce îmi afectează siguranța locului de muncă.

Cunosc cazuri în organizație, unde menținerea loculi de muncă a fost condiționată de acceptarea unui comportament neadecvat din partea șefului (hărțuire sexuală).

Anunț superiorii, atunci, când o rudă sau un prieten este direct implicat într-un proiect desfășurat de organizație.

Sunteți un om cinstit, cu o înaltã moralitate. Exemplul dat de șefii dumneavoastrã vã poate determina sã treceți cu vederea practicile neetice sau chiar sã le adoptați ? Dacã da, exemplificați.

22) În cazul în care persoana aflatã la conducere v-ar face remarci cu tentã sexualã în mod repetat, cu toate cã ați atenționat-o sã se opreascã, ați anunța persoanele abilitate ? Dacã nu, de ce ?

e) raportul intermediar

Interviul s-a desfășurat în timpul programului de serviciu, în sala de protocol, urmãrind programul stabilit de salariați împreunã cu echipa de consultanți.

Li s-a explicat participanților că interviul, fiind o problemă importantă, desfășurarea lui nu trebuie să se efectueze la întâmplare. S-a hotărât de comun acord, că trebuie stabilit un timp suficient pentru ca fiecare dintre interlocutori să aibă posibilitatea să răspundă și să se concentreze asupra întrebărilor. Toți cei intervievați au dat dovadă de sinceritate la interviu și au manifestat un mare interes pentru alcătuirea unui cod de etică bazat pe problemele reale cu care se confruntă în activitatea lor.

La interviu s-au prezentat voluntar toți salariații selectați în urma eșantionãrii. Pe baza răspunsurilor acestora au fost conturate o serie de concluzii la problemele de etică cu care se confruntă angajații din cadrul Primăriei Tășnad și anume:

1. Necunoașterea codului etic al funcționarului public;

2. Teama angajaților de a denunța corupția și abuzurile din cadrul instituției. Se impune promovarea unui program de protecție și încurajare a persoanelor care să denunțe eventualele abuzuri;

Conflictele de interese între angajați și între șefi – angajați se extind datorită inexistenței unei comunicări adecvate care să permită propagarea neviciată și la timp a informațiilor între serviciile și birourile organizației;

Incertitudinea care planează asupra recrutării și avansării în funcție;

Au fost prezentate o serie de reguli de care ar trebui să se țină cont în vederea creării unui climat etic și anume:

Managerii trebuie să manifeste interes față de sănătatea, securitatea și bunăstarea celor pe care îi conduc;

încrederea în oameni și susținerea intereselor lor;

libertate de acțiune a angajaților;

recunoașterea rezultatelor de performanță;

acționarea cu responsabilitate în beneficiul organizației

managerii nu trebuie să ofere sau să accepte cadouri sau favoruri în scop de mituire sau corupere;

stimularea colaborării și ajutorul reciproc dintre salariați;

preocuparea pentru creșterea performanțelor;

încurajarea comunicării.

Pe baza acestor concluzii a fost elaborat un cod de etică care se adresează atât personalului propriu, cât și relațiilor cu exteriorul.

Pentru a ridica nivelul etic al organizației, etica trebuie instituționalizată, împletită cu obiectul de activitate al organizației.

Simplitatea codului etic este una din caracteristicile unui cod etic bun, cu cât el este mai complicat cu atât el poate avea un efect contrar celui așteptat.

Implementarea eticii în unitate prin codul de etică se poate face prin următoarele căi:

pregătirea angajaților pentru a recunoaște situațiile dificile din punct de vedere etic;

supravegherea periodică a comportamentului angajaților;

evaluarea proceselor de decizie și a rezultatelor sub aspect etic;

folosirea unui sistem de măsuri care răsplătesc comportamentul corect și îl pedepsesc pe cel care nu corespunde normelor.

Programele de succes impun sprijinul top-managerilor. În primul rând sunt pregătiți managerii superiori în identificarea și rezolvarea problemelor de etică. Numai în aceste condiții vor fi capabili să facă aceasta și pentru salariații lor. De asemenea, este importantă revizuirea periodică, punându-se permanent accentul pe respectarea standardelor etice.

Managerii au responsabilitatea de a dezvolta un mediu mai etic și pentru aceasta se impune ca ei să reprezinte un model de comportament pentru ceilalți membri ai organizației. Nimic nu are un impact mai puternic decât atunci când salariații observă că managerii lor acționează în conformitate cu valorile și standardele pe care le-au declarat; nimic nu este mai devastator pentru dezvoltarea unui cadru de acțiune etic decât un manager care violează standardele etice ale organizației. Este avantajoasă b#%l!^+a?organizarea de întâlniri săptămânale cu scopul de a revizui toate discuțiile și deciziile cu implicații etice. Când este identificată o problemă potențială, un membru al staff-ului poate fi desemnat pentru clarificarea acesteia și pentru a dezvolta o strategie de rezolvare a acesteia în următoarea întâlnire.

Un alt aspect, deloc de neglijat, îl reprezintă comunicarea și ascultarea cu atenție a angajaților. Orice informație ambiguă trebuie corectată.

Codul etic al Primăriei

Domeniul de aplicare: – Normele de conduită profesională prevăzute de prezentul Cod de conduită sunt obligatorii pentru funcționarii publici, precum și pentru persoanele care ocupă temporar o funcție publică, din cadrul Primăriei Tășnad.

Obiective: – Obiectivele prezentului Cod de conduită urmăresc să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică.

I. Principii fundamentale

Pe întreaga duratã a programului de lucru, funcționarii din cadrul Primăriei au obligația de a acționa cu profesionalism, dovedind corectitudine și obiectivitate în relațiile cu contribuabilii și cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Principiile care guvernează conduită profesională a funcționarilor publici sunt următoarele:

1) Integritatea este principiul conform cãruia funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad își vor exercita funcția cu onestitate, bunã credințã și responsabilitate, respectând legea și acționând în conformitate cu prevederile legale și cu cerințele funcției; nu vor lua parte, cu bunã șiințã la nici o activitate ilegalã și nu se vor angaja în acte care sã discrediteze funcția publicã.

2) Legalitatea reprezintã principiul potrivit cãruia orice acțiune poate fi efectuatã dacã este prevãzutã într-un act normativ aplicabil domeniului de activitate.

3) Confidențialitatea este principiul conform cãruia funcționarii :

nu vor dezvãlui informațiile pe care le primesc de la contribuabili fãrã o autorizare a celor în drept, cu excepția cazurilor prevãzute de lege.

vor fi prudenți în folosirea și protejarea informațiilor acumulate în cursul activitãții și nu vor folosi informațiile și documentele de care iau cunoștințã pentru nici un scop contrar legii.

vor respecta confidențialitatea informațiilor dobândite în timpul activitãților profesionale, în legătură cu datele personale ale contribuabililor. Obligația respectãrii confidențialitãții se menține chiar și dupã terminarea relației profesionale între funcționarul public și contribuabil.

nu vor folosi informația în avantajul personal sau în avantajul unei terțe pãrți.

4) Obiectivitatea este principiul conform cãruia funcționarii trateazã toate situațiile cu care se confruntã în activitatea lor conform stãrii de fapt fãrã influențe externe.

Funcționarii  :

a) vor dovedi onestitate în îndeplinirea tuturor atribuțiilor de serviciu;

b) vor fi obiectivi în efectuarea constatãrilor și în stabilirea mãsurilor luate ori propuse;

c) vor evita ideile preconcepute și pãrtinirea;

d) nu se vor lãsa influențați în luarea deciziilor de oferte din partea contribuabililor incompatibile cu integritatea și obiectivitatea;

e) vor respinge și vor informa superiorii despre orice acte de corupție, fapte sau acțiuni ilegale;

f) nu vor folosi poziția sa de funcționar public în interese particulare;

g) nu vor condiționa îndeplinirea corectã a atribuțiilor de serviciu de obținerea unor recompense din partea contribuabilului;

i) nu se vor implica în activitãți sau înțelegeri, direct sau indirect, care ar da naștere la conflicte de interese;

j) nu vor folosi bunurile organizației pentru rezolvarea unor probleme personale;

k) vor semnala conducătorului ierarhic eventualele cazuri de conflict de interese în care se aflã ca urmare a sarcinilor primite.

5) Competența, este principiul conform cãreia toate situațiile sunt tratate printr-un raționament profesional.

în acest scop, funcționarii vor fi imparțiali și vor aplica cunoștințele, experiența și aptitudinile necesare în exercitarea atribuțiilor de serviciu. b#%l!^+a?

II. Nediscriminarea și egalitatea de șanse

funcționarii publici vor evita orice formã de favoritism ;

este interzisã discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajeazã persoanele de un anumit sex sau etnie;

nu se permite nici o formã de hãrțuire : misoginismul, rasismul, șovinismul, xenofobia ;

sunt sancționate comportamentele prin care funcționarii sunt supuși unor tentative de corupere sexualã;

III. Conflictul de interese

Primăria Tășnad ia mãsurile necesare în scopul de a evita sau soluționa în mod adecvat situații care pot conduce la conflicte de interese care ar putea sã compromitã, direct sau indirect, îndeplinirea îndatoririlor sale;

funcționarilor le sunt interzise practice precum favoritismul, nepotismul, aplicarea unor acte de persecuție sau rãzbunare

vor fi evitate situațiile în care persoanele care îndeplinesc roluri multiple în organizație vor lua decizii pãrtinitoare;

Primăria Tășnad ia mãsuri pentru a evita și sancționa orice formã de corupție, cum ar fi: solicitarea de cãtre funcționari de cadouri sau bani, tentative de mituire, solicitarea unor servicii personale, precum și favoritisme de orice naturã, inclusiv sexualã;

IV. Transparența

Primăria Tășnad respectã principiul transparenței tuturor categoriilor de informații care intereseazã cetățenii, asigurând o informare corectã ;

transparența este asiguratã în toate activitățile desfãșurate de instituție ;

V. Abuzul de putere

– funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad au datoria de a anunța organele abilitate în caz de abuz de putere;

– funcționarii vor respecta termenele de rezolvare a sarcinilor de serviciu impuse de lege și nu de superiori;

– funcționarii publici vor lucra peste program numai dacã existã un motiv întemeiat și are legãturã cu sarcinile de serviciu.

VI. Demnitatea, sprijinul profesional și mediul de lucru

  1.Funcționarii sunt obligați:

a) sã apere demnitatea funcției și sã nu lezeze prestigiul Primăriei Tășnad ;

b) sã nu rãspundã la provocãrile adresate de orice persoanã cu care vine în contact prin natura activitãții, cu privire la persoana sa, colegilor sau instituției din care face parte.

2. Funcționarii beneficiazã:

a) de protecția legii, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

b) de drepturile recunoscute de lege;

c) de sprijin pentru îmbunãtãțirea și perfecționarea cunoștințelor și activitãții sale profesionale;

d) de pregãtire profesionalã, inițialã și continuã, pe tot parcursul carierei sale;

e) de condiții de muncã de naturã sã-i ocroteascã sãnãtatea și integritatea fizicã;

f) de dotãrile materiale necesare, care sã-i permită îndeplinirea sarcinilor de serviciu în condițiile optime și cu operativitate.

VI. Respectarea normelor prezentului cod

1. Funcționarii trebuie sã fie conștienți de faptul cã este în interesul lor sã respecte Codul etic, încălcarea să conducând la suportarea consecințelor legale, cu efecte negative asupra carierei profesionale prin aplicarea de mãsuri disciplinare.

2. Comportamentul funcționarilor trebuie fie conform cerințelor Codului etic.

3. În cazul în care funcționarii nu respectã cerințele Codului etic sau nu pot justifica abaterile de la prevederile acestuia vor suporta sancțiuni disciplinare potrivit prevederilor legale.

4. Dacã existã indicii cã faptele sãvârșite de inspectorii de control fiscal întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, conducãtorii acestora vor sesiza organele abilitate ale statului. b#%l!^+a?

4.3.2. Organizarea celei de-a doua runde

Programul de pregãtire

După prezentarea codului etic, consultantul specialist prezintă cadrului de conducere un program de pregătire a salariaților pentru rezolvarea dilemelor etice cu care se confruntă aceștia.

La acest program de pregătire prezența este obligatorie și după această perioadă de pregătire se vor lua măsuri de sancționare a salariaților cu un comportament neetic.

Un program de pregătire cu succes se realizează prin rezolvarea unor studii de caz, stabilirea de diagnostic și foarte multe dialoguri la aceste întâlniri.

Un program de pregătire performant trebuie să furnizeze angajaților cunoștințe și posibilități de înțelegere a următoarelor aspecte:

• recunoașterea implicațiilor etice asupra problemelor cu care se confruntă;

• examinarea cu obiectivitate a dilemelor etice și aplicarea unei reflecții corespunzătoare pentru rezolvarea lor;

• corectarea practicilor incorecte care nu au fost recunoscute anterior sau care au fost ignorate;

abordarea cu tact a dilemelor etice deoarece acestea ar putea afecta relațiile interpersonale;

mediatizarea necesității de a aplica principiile etice la toate nivelurile organizației.

Temele propuse de consultantul de etică sunt următoarele:

Necesitatea păstrării secretului de serviciu și nedivulgarea informațiilor profesionale.

Neadmiterea îndeplinirii unor sarcini ce încalcă legea sau urmărirea realizării de avantaje personale.

Denunțarea corupției și abuzului de putere.

Evitarea conflictelor de interese.

Respectarea drepturilor și intereselor celorlalți.

După trecerea unei perioade de timp (6-12 luni) se repetă intervievarea angajaților pentru a se analiza rezultatele obținute în urma codului de etică implementat.

Selecția personalului va fi aleatorie, la interviu participând de această dată și echipa de conducere a Primăriei.

Personalului i se va pune un nou set de întrebări iar de această dată în cadrul descoperirii de încălcare gravă a codului etic se vor putea aplica sancțiuni celor găsiți vinovați. În urma rezultatelor interviului se poate modifica codul de etică sau se poate chiar concepe un nou cod de etică.

Participanții la interviu se vor prezenta în urma unei invitații sub formă de scrisoare primite de la șeful instituției respective.

Instrumente pentru asigurarea climatului etic în organizație

1. Comunicarea onestă: evaluarea cu obiectivitate a subordonaților; nedenaturarea propunerilor care trebuie să ajungă la superiori.

2. Tratamentul corect: acordarea de salarii echitabile; neacordarea de preferențialitate furnizorilor; asumarea responsabilității și nearuncarea vinei pe subordonații de la nivelurile inferioare;

3. Considerația specială: „tratamentul corect”, standardul poate fi modificat pentru situații speciale cum ar fi: ajutorarea unui vechi angajat, prioritatea la angajare a unei persoane cu nevoi speciale, comanda dată unui furnizor loial, aflat în impas etc.

4. Competiția onestă: evitarea mituirii și a loviturilor pe la spate pentru a obține o finanțare.

5. Responsabilitatea față de organizație: acționarea în folosul întregii organizații și evitarea urmăririi doar a interesului propriu; evitarea risipei și a ineficienței.

6. Responsabilitatea socială a companiei: evaluarea consecințelor negative asupra comunității în momentul închiderii organizației; acordarea interesului pentru sănătatea și siguranța angajaților.

7. Respectarea legii: respectarea legislației.

4.4. Perceperea corupției de către societate în cadrul Primăriei Tășnad

Am făcut un studiu de caz care are ca obiectiv măsurarea modului în care populația orașului Tășnad percepe amploarea, frecvență, cauzele și căile de limitare a corupției.

Grupul subiecților aleși pentru această cercetare sunt 100 de persoane fizice cu vârsta cuprinsă între 20 și 65 de ani cu domiciliu în Tășnad.

Am folosit ca instrument un chestionar cu 10 itemi. (vezi Anexa 1)

Pentru o bună înțelegere a rezultatelor acestui sondaj am considerat necesar să facem câteva precizări.

sondajul nu măsoară nivelul real al corupției, ci determina modul în care populația din Tășnad percepe acest fenomen;

eșantionul este unul reprezentativ pentru populația "normală" a orașului, ceea ce face ca sondajul să fie relevant în primul rând pentru așa-numita "corupție mică" sau "de supraviețuire";

Rezultatele obținute:

Amploarea și frecvența actelor de corupție

Pentru determinarea modului în care populația percepe amploarea fenomenului corupției, respondenților li s-a cerut să răspundă la întrebarea: În ce măsură considerați ca luarea de mită este răspândită cadrul Primăriei Tășnad ?

Opinia dominantă a populației a fost că toți funcționarii din Primăria Tășnad primesc mită.

La această întrebare rezultatele sunt următoare:

58% din cei întrebați cred că toți funcționarii primesc mita

35% din cei întrebați cred că cei mai mulți funcționarii primesc mita

5% din cei întrebați cred că foarte puțini funcționarii primesc mita

2% din cei întrebați nu au știut să răspundă

La întrebarea nr. 2 s-au obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele rezultate:

52% din cei chestionați cred că se întâmplă de obicei

22% din cei chestionați cred că se întâmplă în unele situații

21% din cei chestionați cred nu se întâmpla

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.3 s-au obișnui următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

95% din cei intervievați preferă un sistem în care funcționarii nu acceptă și nu tratează pe nimeni preferențial

Nici o persoană dorește un sistem în care funcționarii acceptă uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă sau un sitem în care există taxe de urgență sau prioritate

5% nu știu, nu răspund

La întrebarea nr.4 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

53% consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este benefică pentru că dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar poți obține

47% % consideră că folosirea banilor, cadourilor, folosirea serviciilor sau relațiilor pentru a influența funcționarii publici din cadrul Primăriei Tășnad este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de cei care locuiesc în această țară

La întrebarea nr.5 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații:

59% ar plăti dacă și-ar permite

41% ar refuza chiar dacă și-ar permite

La întrebarea nr.6 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații:

55% ar fi tentați să ofere servicii mai bune acelei persoane

30% s-ar simți ofensați de acea ofertă

10% nu s–ar simți ofensați, dar nu ar primi

5 % ar cere mai mult

La întrebarea nr.7 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

38% cred că această practică ar putea fi oprită dacă funcționarii publici ar fi platoti mai bine

31% cred că ar trebui să existe un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii

26% cred că ar trebui să apară taxe pentru rezolvarea unor probleme în regim de urgentă

5% cred că ar să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

Nici un cetățean nu crede că cetățenii ar trebui să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

La întrebarea nr.8 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

40% cred ca presa și ONG –urile ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

32% cred că cetățenii ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

15% cred ca justiția și poliția ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

13% cred că Guvernul, Parlamentul, Președintele ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Am obținut următoarele informații

70% nu știau că au dreptul de a participa

20% au participat

10% nu au participat

La întrebarea nr.9 am obținut următoarele rezultate:

Am obținut următoarele informații

70% cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

30% nu cred că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei Tășnad

Deși publicul nu intră în contact direct cu reprezentanți ai multor instituții și nu are experiența directă a corupției acestora, el percepe fenomenul corupției în mod diferențiat de la o categorie de instituții la alta.

Pe lângă identificarea destul de echilibrată a unor condiții istorice și culturale de posibilitate a fenomenului corupției, populația resimte în proporții diferite acțiunea unor factori specifici favorizanți. Astfel, respondenților li s-a cerut să precizeze măsura în care factori precum lăcomia, salariile mici sau poziția de putere ale funcționarilor, pe de o parte, și dorința cetățenilor de a obține favoruri, resursele bănești, lipsa de cunoaștere sau cultura reciprocității, pe de altă parte, joacă un rol în expansiunea corupției.

Este interesant de remarcat că, atunci când se referă la responsabilitatea funcționarilor, cetățenii tind să indice mai degrabă trăsături morale sau psihologice (de ex. lăcomia), decât aspecte structurale sau instituționale (precum caracterul discreționar al relației funcționar – cetățean sau salariile insuficiente ale funcționarilor).

De cealaltă parte, atunci când se referă la propria responsabilitate, publicul pune pe primul plan lipsa de informare ("oamenii nu cunosc serviciile la care au dreptul"), urmată de dorința puternică de a se bucura de un tratament preferențial ("oamenii sunt disperați să obțină favoruri") . Cultura reciprocității (dorința de a întoarce un serviciu), deși deține doar o pondere de aproape rămâne totuși un indicator important în special dacă ținem cont de faptul că întrebarea vizează un context al relațiilor oficiale / profesionale.

La fel ca preferința pentru factorii psihologici și morali, ea indică gradul redus de formalizare a relației funcționar – cetățean, care face că, în viața cotidiană, aceasta să fie tratată asemenea unei relații personale oarecare.

b#%l!^+a?

CONCLUZII

Prin intermediul acestui program s-a încercat deschiderea unor largi perspective pentru rezolvarea rapidă și eficientă a problemelor care apar în cadrul instituției.

Ideile din cadrul acestui program trebuie reactualizate periodic ca urmare a schimbărilor produse în societate.

Disponibilitatea către promovarea unui comportament etic trebuie inițiată încă din faza de socializare a noilor angajați.

În urma programului de monitorizare a climatului etic din cadrul Primăriei Tășnad, membrii organizației au acceptat următoarele principii etice:

cetățeanul este cel mai important pentru noi;

cetățeanul nu este dependent de noi…, noi suntem dependenți de el;

cetățeanul nu ne întrerupe niciodată din munca noastră; el reprezintă scopul muncii noastre;

fără etică nu există viitor pentru noi și nici pentru societatea în care trăim.

nu este suficient să impui etică, este necesar și un sistem de sancțiuni.

transparența este arma etică a vremurilor noastre.

progresul se bazează mai mult pe practica eticii, decât pe conținutul ei.

deservirea cetățenilor cu respect, preocupare, politețe și responsabilitate, recunoscând că a servi publicul este scopul serviciului public însuși.

exercitarea profesiunii cu conștiință și prudență și limitarea luării deciziilor cu competență profesională.

se interzice obținerea de foloase personale în urma satisfacerii doleanțelor cetățenilor.

lupta pentru eradicarea corupției, abuzurilor și practicilor neetice.

eliminarea tuturor formelor de discriminare ilegală, fraudă, utilizarea incorectă a fondurilor publice și sprijinirea colegilor în momentul în care întâmpină greutăți.

promovarea pe criteriul competenței reprezintă singura modalitate care asigură șanse egale la angajare și avansare în funcție.

denunțarea practicilor ilegale și neetice fără reținere.împiedicarea prin orice mijloace a fraudei și utilizarea ilegală și incorectă a fondurilor publice.

Strânsele legături între teorie și cercetare sunt menționate și în definițiile teoriei, precum și în cele scrise anterior cu privire la funcțiile cercetării empirice.

Impulsul inițial al cercetării provine din dorința de a înțelege anumite fenomene; teoria științifică apare odată cu dobândirea acestei înțelegeri.

De aici se poate observa interconectarea existenta între teorie și cercetare.

Relația între teorie și cercetare este una de reciprocitate, apare sub forma unei tranzacții:

teoria specifică granițele fenomenului ce se dorește a fi studiat (îi delimitează sfera de cuprindere), definește conținutul fenomenului și dimensiunile (componentele) acestuia, indicând, de asemenea, și tipul datelor ce urmează a fi colectate;

cercetarea empirică, prin datele pe care le produce, furnizează provocări, pietre de încercare la adresa teoriilor acceptate.

Putem deduce următoarele: cercetarea concretă, ca parte a unui ciclu, furnizează date empirice, observabile, în vreme ce cealaltă faza a ciclului, teoria, oferă înțelesuri, furnizează semnificații datelor culese.

Atunci când se urmărește generarea unei teorii, cercetarea empirică ocupa prima parte a ciclului, iar demersul de cunoaștere este unul inductiv.

Dacă scopul demersului de cunoaștere științifică este reprezentat de testarea teoriei, atunci teoria este cea care indică ce date vor fi colectate; în acest caz, procesul cunoașterii științifice este de tip deductiv.

În România etica în administrația publică are o importanță aparte față de alte state cu administrații democratice consolidate. Procesul de așezare legislativă a administrație publice românești a fost el însuși greu. Legea Funcționarului public intrând în vigoare de un b#%l!^+a?timp foarte scurt, cerințele ei devin practici instituționale curente într-un timp destul de lung. A ignora dezvoltarea pe coordonate etice a administrației publice, sub pretextul că este de ajuns aplicarea legii este tot una cu a ignora faptul că administratorii publici sunt persoane, nu simpli executanți, că ei au propriile valori, vin din medii diferite iar dorința lor de afirmare ca profesioniști ai administrației nu se reduce la conformism, datorie pe sarcină, salariu, sancțiune, premiere, ci că identitatea profesională devine o componentă a identității personale. Împlinirea profesională este o parte a împlinirii omenești și o condiție a stimei de sine.

Zona etică a administrației publice este cu atât mai sensibilă cu cât scopul vizat este menținerea încrederii publice în funcționarea instituțiilor, încredere fără de care democrația este doar spectacol politic.

România nu este un caz de excepție, dar este un caz de creștere a scepticismului și a cinismului legat de serviciile publice. Există un nivel mare de neîncredere în executiv și în faptul că adesea se substituie legislativului. Legislativul este adesea perceput ca fiind mai degrabă un consumator de resurse decât un prestator de servicii publice. Din cauza acestei frecvente percepții, așteptările cetățenilor ca politicienii și funcționarii publici să aibă un anumit grad de exemplaritate morală este chiar mai mare decât în privința altor categorii, cu alt statut social.

Administratorii publici se află constant în fața unor decizii cu implicații etice și sunt adesea obligați să opteze între aspirații personale și responsabilități instituționale.

Este destul de răspândită opinia potrivit căreia etica nu este adecvată pentru administrația publică fiindcă aceasta nu este decât o birocrație apolitică iar funcționarii publici sunt, sau ar trebui să fie, angajați pe merit și nu aleși în urma unui scrutin politic. Chestiunile de ordin etic sunt în sfera politică. Administrația se ocupă de problemele tehnice ale guvernării, prin urmare, valori de tipul binelui sau dreptății deciziilor, nu intră în cerințe pentru funcționarii publici. Ei răspund în fața superiorilor ierarhici și a legii, sunt supuși controalelor și sunt judecați pe alte criterii decât cele ale profesionismului.

Obiecția principală care poate fi adusă acestui argument își are fundamentul în faptul că, în raport cu administrația publică, cetățenii dețin autoritatea ultimă fiindcă administrația este în slujba lor, nu a instituțiilor în sine, nici a politicienilor. Deși valoarea etică cea mai comună în aprecierea funcționarilor publici este corectitudinea, administrația nu se adresează doar relației cetățean-lege, ci și politicilor publice, acestea fiind orientate spre alte valori centrale: echitatea, egalitatea de șanse, dreptatea.

Rolul preponderent al unei etici în pentru administratorii publici vine din faptul că, în

condițiile în care o birocrație încetează să-și împlinească rolul într-o manieră etică, adică într-o manieră percepută de oameni ca dreaptă, corectă și echitabilă, atunci beneficiarii serviciilor ei devin neîncrezători și frustrați în privința guvernării și chiar a sistemului politic. Se pierde încrederea publică.

Problema este cu atât mai acută în societățile care își schimbă sistemul politic (societățile în tranziție, cum este cazul celei românești) și au încă instituții vulnerabile ca autoritate publică.

Funcționarii publici sunt ei înșiși cetățeni. Ei reflectă valorile societății în care trăiesc și sunt socializați să răspundă "voinței deliberative", adică respectului față de lege, participării angajate, toleranței, respectului pentru alții, responsabilității în urmărirea interesului public.

O abordare democratică a rolului de funcționar public presupune încurajarea libertății de exprimare, a traducerii politicilor în fapte, furnizarea informațiilor de bună calitate, promovarea dialogului, analizei, interpretării.

Administrația publică este menită să țină în echilibru interesul colectiv cu cel politic, promovat de legislativ și executiv. Rolul ei a fost și este acela de a crea cadrele instituționale civilizate ale vieții cetățenilor. Pe de o parte, aceasta înseamnă soluții economice și responsabile pentru problemele cetățenilor, pe de altă parte, înseamnă să atragă potențialul cetățenesc de resurse (de exemplu importanța colaborării între administrația publică și organizațiile neguvernamentale în sensul utilizării resurselor și împărțirii serviciilor pe criteriul eficienței).

Instituirea unui program de de monitorizare a eticii la Primăria Tășnad reprezintă analiza comportamentului funcționarilor publici și a caracterului mai mult sau mai puțin etic de care aceștia dau dovadă în cadrul acțiunilor pe care îl desfășoară în cadrul instituției.

Transparența proceselor care se desfășoară în administrația publică, în principal a celor prin care se iau decizii este crucială pentru păstrarea fenomenului corupției în limite acceptabile.

Toate țările democratice au adoptat o legislație specifică a cărei scop este asigurarea accesului la informații a publicului. Totuși realizarea unei bune transparențe ridică unele probleme. În primul rând implică unele costuri suplimentare, atât materiale, dar și, ceea ce este mai important legate de timpul suplimentar pe care îl presupun.

În al doilea rând, având în vedere faptul că documentele emise de instituțiile publice conține de cele mai multe ori detalii tehnice, apar probleme de comunicare, de înțelegere a b#%l!^+a?lor de către cetățeanul de rând. Astfel este necesar un efort suplimentar din partea instituției publice pentru a face materialele accesibile, ori pentru a reveni cu explicații atunci când lucrurile nu sunt bine înțelese. De multe ori însă instituțiile publice nu au resurse suficiente pentru a face acest lucru. Alteori complexitatea tehnică a documentului este folosită pentru a ascunde detaliile care nu se dorește să fie făcute publice.

Corupția reprezintă o amenințare pentru democrație pentru supremația dreptului, echității sociale și a justiției, erodează principiile unei administrații eficiente, subminează economia de piață și pune în pericol stabilitatea economică.

Societatea modernă a ajuns într-un moment când se poate spune că fenomenul corupției capătă dimensiuni universale. Această concluzie se impune din cauza multitudinii de cazuri grave de corupție care au fost depistate în ultimii ani.

Este absolut necesară completarea măsurilor de prevenire cu acțiuni de educare a populației în sprijinul intoleranței față de actele de corupție și de obținere a sprijinului ei în campania anticorupție promovată de autoritățile publice.

Măsurile de contracarare a corupției neapărat trebuie să includă și pe cele de „curățire” a câmpului juridic de norme care contribuie, favorizează corupția. Așa norme se numesc corupțiogene, care exprimă de regulă interesele unor grupe.

Ca măsură de prevenire, cred că este imperativ la acest capitol conjugarea eforturilor pentru dezrădăcinarea mentalității corupte a societății noastre prin ridicarea nivelului de cultură juridică și promovarea educației anticorupție.

Propuneri pentru propunerea de politici anticorupție:

Elaborarea unui Ghid al cetățeanului prin care să se prezinte competențele fiecărei instituții.

Reforma salariilor în administrația publică.

Stoparea birocrației prin extinderea sistemului electronic național.

Stimularea cooperării cu ONG-urile și cu mass media prin organizarea unor întâlniri de lucru

Invitarea reprezentanților societății civile la elaborarea și monitorizarea implementării programelor sectoriale de combatere a corupției administratie

De asemenea, sunt necesare elaborarea unor mecanisme de prevenire a corupției în diferite sectoare. Spre exemplu, este necesară îmbunătățirea reglementării activității asociațiilor părintești și a procedurii de acumulare a fondurilor în cadrul instituțiilor de învățământ, astfel încât procesul de studii să nu decurgă permanent în paralel cu procesul de colectare a mijloacelor bănești de la părinți sub diferite pretexte: contribuții în fondul grădiniței/școlii/liceului, contribuții separate pentru lucrări de reparații, contribuții pentru comisiile de atestare etc. O eventuală reglementare trebuie să prevadă caracterul voluntar al asocierii părinților în aceste asociații, distribuirea exemplarelor statutului acestei asociații tuturor părinților, eliberarea bonurilor de casă pentru contribuțiile la această asociație, stabilirea răspunderii administrative sau penale pentru implicarea elevilor în procesul de acumulare a acestor fonduri, prezentarea rapoartelor periodice publice pentru părinți și profesori cu privire la utilizarea fondurilor acumulate prin intermediul asociației

Strategiile, planurile de acțiune și măsurile de combatere a corupției trebuie să constituie o parte a reformelor generale macroeconomice, politice și sociale. Măsurile de combatere nu pot fi reușite dacă se vor întreprinde unilateral și în izolare.

O formă de cultivare a intoleranței tinerilor față de corupție este introducerea unor cursuri de prevenire a corupției în instituțiile de învățământ secundar și universitar. Asemenea măsuri ar putea ajuta la educarea spiritului de buni cetățeni a generației în creștere, și, concomitent, ar influența reducerea manifestărilor de corupție în sistemul educației. Reprezentanții societății civile și reprezentanții instituțiilor de stat ar putea petrece asemenea cursuri inițial cu profesorii din instituțiile de învățământ, urmând ca aceștia să desfășoare ulterior ore cu elevii și studenții

Reformele care sporesc libertatea economiei, vieții politice și a societății civile pot genera un succes real în lupta împotriva corupției. O societate civilă activă și puternică care ar face uz de libertatea de expresie și de asociere și pluralismul politic bazat pe un Parlament puternic sunt condiții fundamentale pentru combaterea corupției.

existența unui control din partea mass – media independente și a societății civile este esențială pentru lupta împotriva corupției.

Eficiența luptei împotriva corupției depinde de existența opiniei publice, de simțul civil și de educația acesteia capabilă să influențeze deciziile puterii de stat.

Se impune astfel ca instanțele să fie completate cu judecători de o ținută morală incontestabilă cu o credibilitate vizibilă din partea populației și să fie asigurată independența și imparțialitatea reală a judecătorilor și instanței în procesul de influență a justiției.

b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

Banciu, Dan, Corupția în România,Editura Lumina Lex, 2005

Dobrinoiu, Vasile, Drept penal special, Editura Dareco,2006

Guiu, Mioara-Kett, Drept penal special, Editura Fundației Romania de Mâine 2008

Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, 2008

Johnston, Michael, Corupția și formele sale, Editura Polirom, 2007

Matei Ani, Ion G.Roșca, Tudorel Andrei, Corupția.O analiză economică și socială, Editura Economică, 2008

Miheș, Cristian,Criminalistica, Editura Universitaria,2008

Popescu, Georgian, Corupția și mass-media, Editura Universitaria,2008

Rucăreanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială,Editura Universul Juridic,2009

Rusu Marcel Ioan, Funcționarul public și corupția, editura Universitaria, 2008

Tudorel Toader, Drept penal român.Partea specială, Editura Hamangiu,2007

Vasile-Ozunu, Corupția și securitatea națională,Editura Paralela 45, 2010

Codul penal

www.transparency.org.ro

Anexa nr.1

CHESTIONAR

1. În ce măsură considerați că luarea de mită este răspândită în cadrul Primăriei Tășnad?

toți funcționarii iau mită

cei mai mulți funcționari iau mită

foarte puțini dintre funcționari iau mită

nu știu, nu răspund

2.Cât de des vi s-a întâmplat ca funcționarii din Primărie să vă creeze probleme cu scopul de a primi bani sau cadouri?

a) se întâmplă de obicei

b) în unele situații

c) niciodată

d) nu știu, nu răspund

3. Ce fel de sistem este preferabil pentru cetățeni?

a) un sistem în care funcționarii nu accepta cadouri și nu tratează pe nimeni preferențial

b) un sistem în care funcționarii accepta uneori cadouri și îi tratează preferențial pe cei care le oferă

c) un sistem în care exista taxe de urgență sau de prioritate

d) nu știu, nu răspund

4. Care este opinia dvs. privind folosirea banilor, cadourilor, serviciilor sau relațiilor pentru a-i influența funcționarii publici în cadrul Primăriei Tășnad? b#%l!^+a?

a) este benefică pentru că, dacă ai nevoie de ceva de la un funcționar, poți obține

b) este rea pentru oraș dar nu poate fi evitată de către cei care locuiesc în această țară

5. Cum ați reacționa dacă un funcționar v-ar solicita în mod direct bani pentru a vă rezolva o problemă?

a) aș plăti dacă mi-aș permite

b) aș refuza chiar dacă mi-aș permite

6. Dacă ați fi un funcționar public și un cetățean v-ar oferi bani sau cadouri, cum ați reacționa?

a) nu m-aș simți ofensat, dar nu aș primi

b) m-aș simți ofensat de acea ofertă

c) i-aș cere mai mult

d) aș fi tentat să ofer servicii mai bune acelei persoane

7. Cum credeți că ar putea fi stăvilită practica de a oferi/solicita bani sau cadouri pentru rezolvarea unor probleme?

a) să existe birouri sau linii telefonice speciale la care pot fi reclamați funcționarii care pretind bani sau cadouri

b) să se instituie taxe pentru rezolvarea problemelor în regim de urgență

c) funcționarii publici să fie mai bine plătiți b#%l!^+a?

d) să existe și să se aplice un sistem de sancțiuni pentru funcționarii care acceptă bani sau cadouri în schimbul unor servicii preferențiale

e) cetățenii să înceteze a mai oferi funcționarilor bani sau cadouri pentru a-și rezolva problemele

8. Cine ar putea juca un rol important în prevenirea și combaterea corupției?

a) Justiția, Poliția

b) Cetățenii

c) Presa, Organizațiile neguvernamentale

d) Guvernul,Parlamentul, Președintele

9.Ați participat la decizii luate în cadrul Primăriei Tășnad?

a) da

b) nu

c)nu știam că am acest drept

10. Credeți că este importantă participarea cetățenilor la acțiunile Primăriei?

a) Da

b) Nu b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

=== ΒIΒLIΟGRΑFIE ===

BIBLIOGRAFIE

Banciu, Dan, Corupția în România,Editura Lumina Lex, 2005

Dobrinoiu, Vasile, Drept penal special, Editura Dareco,2006

Guiu, Mioara-Kett, Drept penal special, Editura Fundației Romania de Mâine 2008

Emilian Stancu, Tratat de criminalistică, Ediția a IV-a, Editura Universul Juridic, 2008

Johnston, Michael, Corupția și formele sale, Editura Polirom, 2007

Matei Ani, Ion G.Roșca, Tudorel Andrei, Corupția.O analiză economică și socială, Editura Economică, 2008

Miheș, Cristian,Criminalistica, Editura Universitaria,2008

Popescu, Georgian, Corupția și mass-media, Editura Universitaria,2008

Rucăreanu Ruxandra, Drept penal. Partea specială,Editura Universul Juridic,2009

Rusu Marcel Ioan, Funcționarul public și corupția, editura Universitaria, 2008

Tudorel Toader, Drept penal român.Partea specială, Editura Hamangiu,2007

Vasile-Ozunu, Corupția și securitatea națională,Editura Paralela 45, 2010

Codul penal

www.transparency.org.ro