Dreptul de Retragere al Actionarilor Dintr O Societate Comerciala Cotata

Secțiunea a-2-a. Dreptul de retragere al acționarilor dintr-o societate comercială cotată

§2. Cazuri de retragere reglemetate de Legea nr. 297/2004

Societățile pe acțiuni, mai ales cele mari, listate sau cu perspectivă de listare, sunt societăți de capitaluri, în care contează capitalul investit în societate, și nu persoana acționarului. Legea societăților comerciale permite, totuși, și retragerea acționarilor, în condiții care ar trebui să fie excepționale si care să reflecte rațiunile de protecție a acționarilor minoritari care guvernează în general raporturile juridice societare și, în special, raporturile juridice de pe piața de capital. Problema delicata care se pune în cazul retragerii acționarilor este ca societatea, și nu acționarii rămași, este obligată să suporte costurile retragerii, ceea ce poate duce la decapitalizarea acesteia. În plus, date fiind conjuncturile actuale ale pieței românești de capital, când majoritatea societăților cotate au intrat într-un proces accentuat de delistare, pot aparea și operațiuni speculative frauduloase cu acțiuni sau chiar delicte de inițiat. Ne referim la acele persoane din structura internă a societăților care, cunoscând din interior intențiile societății de schimbare a obiectului de activitate, fuziune, preluare sau delistare, cumpăra acțiuni de pe piață sau așteaptă apariția evenimentului important preconizat pentru a cere retragerea din societate și contravaloarea acțiunilor, re-evaluate. Este vorba, deci, de tranzacții cu acțiuni cu singurul scop de a specula asupra drepturilor cuvenite ca urmare a retragerii. Acționarii care se retrag din societate au dreptul să ceară calcularea cotei lor asupra intregului activ social, adică, această cotă va include și rezervele care trebuie să fie constituite de către societate conform legii și statutului său.

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital reglementează expres dreptul de retragere a acționarilor din societățile comerciale cotate, în două articole distincte. Astfel, conform art. 206, retragerea acționarilor din societățile comerciale deținute public (cotate) este permisă la inițiativa ofertantului (art. 206) respectiv a acționarului minoritar (art. 207). Conform art. 207 alin. 1 din legea pieței de capital „urmare a unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor deținătorilor și pentru toate deținerile acestora, un acționar minoritar are dreptul să solicite ofertantului care deține mai mult de 95% din capitalul social să-i cumpere acțiunile la o valoare medie expertizată prin cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele europene de evaluare (EVS). Dacă societatea a emis mai multe clase de acțiuni, prevederile anterioare se aplică separat pentru fiecare clasă.

Conform art. 206 alin. 1 din lege, urmare a derulării unei oferte publice de cumpărare adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, ofertantul are dreptul să solicite acționarilor care nu au subscris în cadrul ofertei să-i vândă respectivele acțiuni la un preț echitabil, dacă acesta se află în una din următoarele situații:

deține acțiuni reprezentând mai mult de 95% din capitalul social;

a achiziționat, în cadrul ofertei publice de cumpărare adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, acțiuni reprezentând mau mult de 90% din cele vizate în cadrul ofertei.

În SUA, procedura de dissenter right obligă acționarul majoritar să ”cumpere” consensul, eliminând ”opoziția” (acționarul minoritar) prin achitarea contravalorii acțiunilor deținute de aceasta ”opozitie”. O astfel de regulă este onestă și față de acționarul minoritar, întrucât îi permite acestuia să se dezangajeze dintr-o societate în care controlul aparține unuia sau mai multor acționari, dezangajare care are loc în condiții echitabile. În schimb, procedura de squeeze-out permite majoritarului să ”debarce” minoritarii, plătind un preț pe acțiunile acestuia, în numele interesului social. O variantă a procedurii de squeeze-out este clauza mexican stand off – fiecare dintre acționari, majoritarul și minoritarii, poate să-l excludă pe celalalt, plătindu-i un anumit preț convenit sau stabilit de experți pentru acțiunile sale.

În doctrină s-a exprimat opinia conform căreia acționarii minoritari nu pot fi obligați să-și vândă acțiunile, ceea ce înseamnă că procedura de squeeze-out, specifică dreptului bursier anglo-saxon, nu este aplicabilă în România. Regulamentul CNVM privind emitenții contrazice această opinie consacrând obligația minoritarilor de a vinde valorile mobiliare deținute. Conform art. 74 alin. 8 din regulament „acționarii existenți sunt obligați să vândă acțiunile deținute către acționarul care își exercită dreptul precizat la art. 206 din Legea nr. 297/2004…”

În plus față de reglementările legale, acționarii pot conveni în condiții contractuale asupra retragerii din societate (sell out).

Textul art. 242 prevede că acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implică alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor conform art. 133 din Legea nr. 31/1990 (actualul art. 134). Prețul acțiunilor va fi determinat de un evaluator independent înregistrat la CNVM. Acționarii ce nu sunt de acord cu operațiunea de fuziune / divizare au obligația de a transmite emitentului solicitarea privind retragerea din societate în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial a proiectului de fuziune / divizare.

Situațiile reglementate de art. 206, 207 și 242 din legea nr. 297/2004 sunt exclusiv aplicabile societăților cotate și explicabile prin raportare la consecințele ce decurg din aplicarea lor, pentru acționarii minoritari. Pentru situațiile reglementate de art. 206 și 207, dreptul de retragere se explică prin absența unei piețe lichide și finalitatea urmărită de ofertanți, aceea de retragere a acțiunilor de la cota pieței reglementate. În cazul prevăzut de art. 242, dobândirea de acțiuni la o societate necotată, pune pe acționarii minoritari în dificultate cu privire la valorificarea acțiunilor lor, ei devenind „prizonierii” majoritarilor.

§3. Procedura retragerii din societate

Acționarul care dorește să se retragă trebuie, conform art. 134 alin. (3), să comunice societății intenția sa, printr-o declarație de retragere redactată în formă scrisă, și să depună la societate toate acțiunile sau toate certificatele sale de acționar emise conform art. 97 din LSC, daca sunt dematerializate. Dreptul de retragere nu constituie o simplă vocație ci constituie un drept subiectiv (respectiv un drept de creanță pentru plata unei compensații) de la data îndeplinirii celor două condiții (sau numai condiția comunicării declarației de reragere, dacă nu au fost emise certificate de acționar).

Perioada în care acționarii sunt obligați să își exercite dreptul de retragere în condițiile arătate în art. 134 din LSC este de 30 de zile. Acesta curge fie de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, a hotărârii adunării generale care a aprobat schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societății în străinătate sau schimbarea formei societății, fie de la data adoptării hotărârii adunării generale de divizare sau fuziune. Termenul de 30 de zile este un termen de decădere, care nu poate fi întrerupt sau suspendat, în sensul că este un termen de prescripție extinctivă, soluție justificată prin neînțelegerea raportului dintre vocație și drept subiectiv.

Sfera acționarilor ce își pot exercita dreptul de retragere în cazurile reglementate de Legea nr. 297/2004 este diferită față de cea reglementată în dreptul comun, titularii dreptului de retragere fiind acționarii minoritari în cazurile reglementate de art. 206-207, respectiv acționarii ce nu sunt de acord cu fuziunea/diviziunea în cazul reglementat de art. 242.

Despre retragerea în condițiile art. 134 din LSC, citez ,, Este discutabil dreptul de retragere al acționarilor societăților cotate, în codițiile prevăzute de art. 134 din Legea 31/1990. În opinia noastră, această posibilitate este exclusă. Pe de o parte, pentru că cele 3 cazuri reglementate de art. 134 sunt aplicabile și se pretează societăților pe acțiuni necotate, cu un număr mic/relativ mic de acționari. Pe de altă parte, faptul că acțiunile emitenților sunt cotate pe o piață reglementată dă prioritate înstrăinării acțiunilor conform regulilor respectivei piețe. În sfărșit, un ultim argument este acela că, firesc, prin Legea nr. 297/2004 și Regulamentul CNVM privind emitenții, o asemenea posibilitate ar fi fost prevăzuttă și dezvoltată”.

”În cazurile prevăzute de art. 134 din Legea nr. 31/1990, dreptul de retragere este restrâns numai la acționarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale, ce are ca obiect modificările prevăzute de art. 134, lit. a, b, c, d. Se pune întrebarea dacă textul are în vedere acționarii prezenți la adunarea generală extraordinară și care au votat contra și acționarii care au lipsit neexercitându-și dreptul de vot. Opinăm că aceasta din urmă este interpretarea corectă, noțiunea „acționarii care nu au votat în favoarea” incluzând atât pe cei care au fost prezenți și au votat contra, cât și pe cei absenți. Dispozițiile art. 134, alin. 2 vin să susțină opinia noastră, din moment ce dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial”.

§4. Răscumpărarea acțiunilor

Prin depunerea acțiunilor de către acționar și plata contravalorii lor, societatea își răscumpără practic propriile acțiuni.

Suntem în situații de răscumpărare nereglementate ca atare de dispozițiile de dispozițiile art. 103-104, situații cărora nu li se aplică limitările prevăzute de art. 103. conform art. 103, alin. 7 din Legea nr. 31/1990, societatea, prin hotărârea adunării generale, poate să anuleze acțiunile respective, reducând capitalul social în mod corespunzător ori vânzându-le unor terți în termen de maximum un an de la data dobândirii lor.

”De mare importanță practică este stabilirea datei la care acționarii au dreptul să obțină contravaloarea acțiunilor lor. În cazurile prevăzute de art. 206 din lege, acționarul ofertant are obligația să transmită CNVM spre aprobare un anunț privind inițierea procedurii de retragere. Ulterior aprobării de către CNVM, anunțul este adus la cunoștința publicului prin intermediul pieței pe care se tranzacționează prin publicare în Buletinul CNVM, pe website-ul CNVM și în două ziare financiare de circulație națională, în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la data aprobării. Acționarii existenți au obligația să vândă acțiunile deținute și să comunice intermediarului modalitatea de efectuare a plății contravalorii lor în termen de maximum 12 zile de la data publicării anunțului. În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut anterior, intermediarul efectuează plățile către acționarii îndreptățiți. Rezultă că dreptul de creanță al acționarului retras se naște la data comunicării modalității de plată a acțiunilor, dacă nu are obiecțiuni cu privire la preluare, ofertantul fiind de drept în întârziere la data împlinirii celor 17 zile (12+5) de la data publicării anunțului. De la această dată ofertantul poate fi obligat la plata de dobânzi conform art. 43 C. Comercial. Opinăm că acționarul retras, devenit creditor al societății, are și un drept de opoziție la hotărârea de închidere a societății pe care îl exercită în condițiile art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.

În cazul prevăzut de art. 207 acționarul minoritar ce solicită ofertantului cumpărarea acțiunilor, are obligația să depună la CNVM un anunț privind intenția sa de vânzare. Anunțul este transmis acționarului majoritar împreună cu documentele prevăzute la art. 75 alin. 2 din regulament, în termen de 5 zile de la data aprobării acestuia. Acționarul majoritar este obligat ca în termen de 6 zile de la primirea intenției de vânzare să efectueze plata acțiunilor. La sfârșitul celor 6 zile, acționarul majoritar este de drept în întârziere și poate fi obligat la plata de dobânzi, iar acționarul retras își poate realiza drepturile pe calea acțiunii în pretenții.

Dacă în cazul prevăzut de art. 206, acționarul retras devine creditor al societății, în cazul prevăzut de art. 207, acționarul retras dobândește calitatea de creditor al ofertantului majoritar, nemaiavând un drept de opoziție la hotărârea de închidere a societății”.

Acționarii care intenționează să se retragă din societatea cotată în condițiile art. 242 din legea pieței de capital au dreptul să ceară anularea hotărârii adunării generale extraordinare dacă prin proiectul de divizare / fuziune nu a fost desemnat expertul evaluator independent ori dacă AGEA care a aprobat fuziunea / divizarea nu aprobă plata acțiunilor lor. În situația în care operațiunea de fuziune / divizare a fost aprobată, regulamentul CNVM prevede că acțiunile pentru care s-a solicitat retragerea sunt plătite acționarilor retrași în termen de maximum 7 zile lucrătoare de la data AGEA care a aprobat fuziunea. Rezultă că acționarul retras, devine creditor al societății care se divide / fuzionează la data aprobării hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor privind fuziunea / divizarea. După trecerea termenului de 7 zile, societatea comercială este de drept în întârziere, creditorul acționar retras având la dispoziție pentru realizarea creanței sale calea acțiunii în pretenții și calea opoziției în condițiile art. 61-62 din Legea nr. 31/1990.