Dreptul de Proprietate Intelectuală Ca Sumă a Drepturilor de Autor și de Proprietate Industrială
Capitolul I. Dreptul de proprietate intelectuală – subramură a dreptului.
Apariție și evoluție.
Definiție. Având în vedere precizările de mai sus, dreptul proprietății intelectuale poate fi definit ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementează realizarea, folosirea și exploatarea unei creații intelectuale sau a unei munci creative.
Obiectul dreptului proprietății intelectuale îl formează relațiile juridice ce se nasc în legătură cu creațiile intelectuale și semnele distinctive (atunci când nu sunt creații intelectuale).
Evul mediu. Din studierea izvoarele istorice, o dovadă clară a existenței unor norme care să protejeze proprietatea intelectuală în perioada antică nu există.
În Evul mediu, influența religioasă a menținut statutul juridic ingrat al creatorilor de opere, având în vedere că se vorbea doar de creația divină, iar dreptul de transcriere a aparținut pentru mult timp călugărilor copiști și universităților. Un prim semnal pentru ceea ce va reprezenta dreptul de autor este dat în Franța, prin introducea unui sistem de autorizare prealabilă a publicării operei și unul de cedare a dreptului de publicare, astfel că nicio carte nu putea apărea fără autorizare.
Acest model a dus la crearea unui sistem de privilegii de librărie, monopolul tipăririi și difuzării aparținând tipografiilor, și nu autorilor. Lupta pentru aceste privilegii va dura în Franța aproape două secole.
Suveranul putea acorda după bunul său plac monopolul temporar de exploatare a unei opere librarilor și companiilor teatrale. După ce Moliere a sesizat faptul că autorii nu obțineau beneficii, suveranii au început să acorde discreționar monopoluri și acestora din urmă.
Alte genuri de creatori s-au organizat în corporații și au putut să își apere interesele mai bine. în 1301, pictorii și sculptorii francezi s-au organizat în ceea ce ei au numit Communaute. Deși, pentru început, această formă de organizare i-a avantajat, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, regulile și ierarhiile corporatiste deveniseră prea stricte și aproape un obstacol în calea dezvoltării artelor.
Primele legi. Temeiul oferirii unor avantaje realizatorilor de creații cu aplicabilitate utilitară era, în secolul al XVI-lea, ideea de recompensă. Suveranii europeni confereau inventatorilor și artizanilor privilegiul de a fabrica, exclusiv și permanent, produsul.
Ca și în cazul creațiilor literare sau artistice, aceste privilegii rămân rare și acordate arbitrar. în acest context, apare în Anglia Statute of Monopolies (1623), iar în Franța (1762), Louis al XV-lea acordă privilegii inventatorilor, în scopul promovării spiritului inventiv și progresului industriei.
Prima menționare istorică a unei reglementări în materia brevetului datează de la 1474, sub forma unui decret emis de Republica Veneția. Reglementarea franceză de la 1791 a invenției avea ca temei filosofic teoria contractualistă a lui Rousseau, brevetul de invenție fiind fondat pe un drept natural și pe contractul social. Odată cu dezvoltarea economică, statele industrializate au creat sisteme naționale de protecție a creațiilor cu aplicabilitate industrială.
Pregătind parcă Revoluția franceză, ideile despre protecția creațiilor intelectuale încep să fie tot mai evoluate, modeme chiar, impuse de autori renumiți. Beaumarchais declanșează în Franța o dezbatere publică datorită relației comediant-autor.
Având în vedere numeroasele avantaje de care beneficia Comedia franceză în comparație cu autorii, el propune, în iulie-august 1777, spre discuție La declaration de droits des auteur, care avea ca obiective: câștiguri financiare crescute pentru autori, soluționarea problemei repertoriului după decesul autorului piesei, drepturi cu privire la punerea în scenă și acces liber la piesele de teatru pentru autorii acestora.
Concluzia care se impune la sfârșitul epocii privilegiilor este că regele nu putea să mai acorde exclusivități decât dacă era autorul operei. Pe de altă parte, trebuie spus că, odată cu dezvoltarea tiparului și a sistemului de distribuire, în mod natural au apărut reacții tot mai dure împotriva celor care prezentau anumite opere sub nume propriu, deși nu erau autori.
Prima lege care a reglementat dreptul de autor a apărut în Anglia, în 1710 (Statute of Anne), și proteja operele literare pe o perioadă de 14 ani. S-a dat astfel prioritate ideii că privilegii trebuie acordate autorilor care creează ceva nou pentru comunitate, și nu tipografiilor.
Așa cum am arătat, în Franța, în 1777, se acordă autorului și moștenitorilor săi monopolul asupra editării și difuzării operelor. In SUA, se recunoștea în 1780 prin lege un drept de folosință a operei autorilor acesteia pe o perioadă, ulterior extinsă, de 14 ani.
Deși aceste prime reglementări au semănat foarte mult, ulterior, sistemele de drept au evoluat diferit, una din importantele deosebiri fiind sistemul de Copyright adoptat în SUA.
Istoricul reglementării în România.
Apariție. În Principat, prima reglementare coerentă apărea sub domnia lui Cuza, fiind elaborată Legea presei, care din 1862 și până în 1923, a reglementat indirect și drepturile realizatorilor de opere literare și artistice. în domeniul proprietății industriale, România s-a aflat printre primele țări din lume care au reglementat protecția proprietății intelectuale, ea a fiind a opta țară din lume (primele șapte fiind: Franța, Austria, Ungaria, Marea Britanie, Italia, Germania, Belgia) care a adoptat o lege a mărcilor (1879).
În 1919, în timpul ministeriatului lui Octavian Goga, a fost delegat Constantin Hamangiu, pe atunci consilier la înalta Curte de Casație, cu realizarea unui proiect de lege în materia proprietății literare și artistice. Goga nu a apucat să își ducă planul la bun sfârșit, fiind înlocuit. Proiectul este reluat în 1923, definitivat de o comisie a Societății Scriitorilor Români și votat de Parlament în mai. Potrivit acestei legi, creatorii de opere literare aveau un drept exclusiv viager de a le publica, reprezenta, traduce, reproduce, exploata, dispune de ele prin acte între vii sau mortis causa. Legea asupra proprietății literare și artistice din 28 iunie 1923 a fost abrogată prin Decretul nr. 321 din 18 iunie 1956 privind dreptul de autor.
Perioada 1950-2002. Acest cadru juridic a fost desființat după 1950, fiind abrogată mai întâi Legea proprietății literare și artistice (1956), iar ulterior cea asupra mărcilor (1967).
Principalele reglementări interne în vigoare în momentul de față sunt:
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție și Legea nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție;
Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale;
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și alte drepturi conexe, modificată și completată de Legea nr. 285/2004;
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Categorii de drepturi intelectuale.
Dreptul de autor și drepturile conexe. În categoria drepturilor intelectuale, în sens restrâns, intră, pe lângă dreptul de autor, și drepturile conexe. Dreptul de autor are în conținut drepturi morale precum: dreptul de divulgare a operei, dreptul la nume, la integritatea operei ș.a., dar și drepturi patrimoniale ce rezultă din exploatarea, reproducerea, distribuirea operei. Unele opere ajung la cunoștința publicului numai prin intermediul altor persoane, prin interpretare, regizare, dirijare etc.
Drepturile strâns legate de operă și rezultate din relația cu opera, ce revin acestor persoane, sunt protejate sub denumirea de drepturi conexe. Este vorba de distincția dintre opera propriu-zisă și interpretarea sau punerea ei în valoare, prima fiind authorial work, iar cea de a doua entrepreneurial work.
În sens larg, în categoria drepturilor intelectuale intră și drepturile de proprietate industrială precum: drepturile asupra invenției, drepturile asupra desenului sau modelului industrial sau cele referitoare la marcă. Altfel spus, atunci când vorbim de proprietate intelectuală și „dreptul proprietății intelectuale”, implicit sunt incluse și aceste drepturi numite de proprietate industrială.
Capitolul II. Analiza infracțiunilor din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.
Infracțiunea de însușire a calității de inventator.
Cadrul legal Art. 58
Însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 Iei.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiect juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară
în legătură cu dreptul inventatorului de a i se recunoaște și apăra paternitatea asupra invenției împotriva însușirii fară drept, în orice mod, a acesteia.
Prin inventator se înțelege persoana care a creat invenția [confo'rm art. (2) lit. g) din Legea nr. 64/1991].
Obiect material. Obiect material nu există.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile
cerute de lege pentru a răspunde penal.
În cazul în care invenția a fost creată de două sau mai multe persoane, subiectul activ poate fi chiar unul dintre coautorii invenției, care și-a însușit ulterior calitatea de autor unic al invenției și, bineînțeles, îndeplinește condițiile răspunderii penale. Participația este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Potrivit unor autori, participația ar fi posibilă doar sub forma instigării și complicității sub motivația existenței unei legături directe între calitatea de inventator și personalitatea unui individ, având astfel o faptă săvârșită în persoană proprie.
Alte opinii, la care subscriem, arată că, dimpotrivă, fapta poate fi săvârșită și în coautorat, deoarece sunt îndeplinite condițiile acestei forme de participație, și anume: se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, cooperarea a două persoane la săvârșirea în mod nemijlocit a faptei prevăzute de legea penală, voința comună a coautorilor de a coopera la săvârșirea faptei.
Subiectul pasiv. Subiectul pasiv al infracțiunii este reprezentat de autorul invenției. Dacă există mai mulți autori ai invenției, fiecare are calitatea de coautor și deține dreptul de a i se menționa numele, prenumele și calitatea în brevetul eliberat sau în alte acte prevăzute de lege.
Latura obiectivă
Elementul material
Constă în acțiunea de însușire, fară drept și în orice mod, a calității de inventator.
Fapta se poate realiza prin mai multe modalități, și anume: luarea de către o persoană a documentației tehnice necesare brevetării invenției din posesia autorului de drept și depunerea ei la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – O.S.I.M. odată cu cererea de eliberare a brevetului de invenție pe care să fie menționat numele său; înscrierea în cererea de brevet, de către împuternicit, a numelui său ca fiind drept autor al invenției, înlăturând, astfel, pe autorul sau coautorii care l-au mandatat să depună cererea în numele și pe numele lor; înregistrarea la O.S.I.M., de către o persoană, a unei cereri de brevet care are ca obiect o temă de cercetare sau un proiect aparținând unei alte persoane.
Sintagma fără drept poate fi discutabilă, potrivit unor specialiști în domeniu având în vedere faptul că însușirea calității de inventator nu se poate realiza decât fără drept.
Dreptul la calitatea de inventator este un bun imaterial și constituie unul dintre cele mai importante prerogative care alcătuiesc drepturile inventatorului și constă în recunoașterea paternității adevăratului autor la o anumită invenție – rod al cercetării sale științifice.
Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în schimbarea raporturilor de paternitate (recunoaștere a creației) între invenție și inventatorul acesteia și, astfel, un pericol pentru valorile sociale care iau naștere odată cu apariția (înregistrarea) respectivei invenții.
Legătura de cauzalitate
Intre acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să orice persoană care îndeplinește condițiile
cerute de lege pentru a răspunde penal.
În cazul în care invenția a fost creată de două sau mai multe persoane, subiectul activ poate fi chiar unul dintre coautorii invenției, care și-a însușit ulterior calitatea de autor unic al invenției și, bineînțeles, îndeplinește condițiile răspunderii penale. Participația este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Potrivit unor autori, participația ar fi posibilă doar sub forma instigării și complicității sub motivația existenței unei legături directe între calitatea de inventator și personalitatea unui individ, având astfel o faptă săvârșită în persoană proprie.
Alte opinii, la care subscriem, arată că, dimpotrivă, fapta poate fi săvârșită și în coautorat, deoarece sunt îndeplinite condițiile acestei forme de participație, și anume: se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, cooperarea a două persoane la săvârșirea în mod nemijlocit a faptei prevăzute de legea penală, voința comună a coautorilor de a coopera la săvârșirea faptei.
Subiectul pasiv. Subiectul pasiv al infracțiunii este reprezentat de autorul invenției. Dacă există mai mulți autori ai invenției, fiecare are calitatea de coautor și deține dreptul de a i se menționa numele, prenumele și calitatea în brevetul eliberat sau în alte acte prevăzute de lege.
Latura obiectivă
Elementul material
Constă în acțiunea de însușire, fară drept și în orice mod, a calității de inventator.
Fapta se poate realiza prin mai multe modalități, și anume: luarea de către o persoană a documentației tehnice necesare brevetării invenției din posesia autorului de drept și depunerea ei la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – O.S.I.M. odată cu cererea de eliberare a brevetului de invenție pe care să fie menționat numele său; înscrierea în cererea de brevet, de către împuternicit, a numelui său ca fiind drept autor al invenției, înlăturând, astfel, pe autorul sau coautorii care l-au mandatat să depună cererea în numele și pe numele lor; înregistrarea la O.S.I.M., de către o persoană, a unei cereri de brevet care are ca obiect o temă de cercetare sau un proiect aparținând unei alte persoane.
Sintagma fără drept poate fi discutabilă, potrivit unor specialiști în domeniu având în vedere faptul că însușirea calității de inventator nu se poate realiza decât fără drept.
Dreptul la calitatea de inventator este un bun imaterial și constituie unul dintre cele mai importante prerogative care alcătuiesc drepturile inventatorului și constă în recunoașterea paternității adevăratului autor la o anumită invenție – rod al cercetării sale științifice.
Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în schimbarea raporturilor de paternitate (recunoaștere a creației) între invenție și inventatorul acesteia și, astfel, un pericol pentru valorile sociale care iau naștere odată cu apariția (înregistrarea) respectivei invenții.
Legătura de cauzalitate
Intre acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta rezultând, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea de însușire, fară drept, a calității de inventator se comite cu vinovăție, care se poate manifesta atât sub forma intenției directe, cât și sub forma intenției indirecte.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Întrucât, fapta de însușire, fară drept, a calității de inventator este o infracțiune instantanee, actele pregătitoare și tentativa nu sunt posibile. Infracțiunea se consideră consumată în momentul însușirii calității de inventator.
Modalități
Chiar dacă textul de lege nu prevede decât o singură modalitate normativă de comitere a infracțiunii, în realitate (așa cum se observă din descrierea elementului material al laturii obiective) acțiunea de poate realiza în variate modalități de fapt.
Sancțiuni
Sancțiunea prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Infracțiunea de contrafacere.
Cadrul legal Art. 59
Constituie contrafacere faptele săvârșite cu încălcarea dispozițiilor art. 32 alin. (2) și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.000 de lei la 30.000 de lei.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Pentru prejudiciile cauzate, titularul ori beneficiarul unei licențe are dreptul la despăgubiri potrivit dreptului comun, și poate solicita instanței judecătorești competente să dispună măsura confiscării sau, după caz, a distrugerii produselor contrafăcute. Aceste dispoziții se aplică și materialelor și echipamentelor care au servit la săvârșirea faptelor de contrafacere.
Încălcarea drepturilor prevăzute la art. 32 alin. (1) de către terți după publicarea cererii de brevet de invenție atrage pentru persoanele vinovate obligația de despăgubire potrivit dreptului comun, titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului.
Prin excepție de la prevederile art. 32 alin. (1), actele prevăzute la art. 32 alin. (2) efectuate de un terț anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a făcut o somație, însoțită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenție, nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiect juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor titularului brevetului de invenție împotriva contrafacerii obiectului acesteia.
Obiect material. Obiect materia nu există, în cazul în care fapta este săvârșită prin acțiunea dc fabricare.
În situația în care infracțiunea de contrafacere este săvârșită prin celelalte acțiuni alternative, obiectul material constă chiar în obiectul brevetului de invenție, care poate fi produsul sau procedeul folosit.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a răspunde penal, textul articolului nepunând în legătură săvârșirea infracțiunii cu existența vreunei calități speciale pentru făptuitor.
Subiectul pasiv. Subiect pasiv al infracțiunii este titularul brevetului de invenție. Titular al acestui brevet poate fi: autorul (coautorii) invenției atunci când pe numele lui (lor) se eliberează brevetul de invenție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, succesorii titularului, indiferent dacă succesiunea a fost legală sau testamentară, cesionarii dreptului la invenție, instituția angajatoare în cazul invențiilor realizate de către salariat în exercitarea unui contract de muncă, precum și unitatea care a comandat o cercetare din care rezultă respectiva invenție.
Latura obiectivă
Elementul material
Se poate realiza prin două modalități alternative, astfel:
fabricarea, folosirea sau punerea în circulație, fară drept, a obiectului unui brevet de invenție;
orice altă încălcare a drepturilor conferite prin intermediul art. 33 alin. (1) din aceeași lege, în situația în care aceste încălcări au fost săvârșite după data de publicare a cererii de brevet.
Prin fabricare a obiectului unui brevet de invenție se înțelege realizarea materială a unui obiect identic sau similar cu cel ce formează obiectul unui brevet de invenție. Interesează, astfel, numai simpla confecționare (fabricare) a obiectului chiar dacă acesta nu a fost încă folosit, expus sau pus în circulație.
De asemenea, constituie contrafacere și importul de obiecte contrafăcute realizate într-o țară străină ori tranzitarea acestora pe teritoriul statului român.
Prin folosire se înțelege utilizarea obiectului invenției brevetate. Este necesar, însă, ca această întrebuințare să se facă cu rea-credință, astfel încât să fie evitate situațiile în care tocmai autorul invenției să își fi dat acordul de utilizare.
Va exista infracțiunea de contrafacere prin folosire indiferent dacă obiectul folosit a fost contrafăcut de autorul acțiunii de folosire sau de către o altă persoană.
Punerea în circulație are înțelesul de vânzare ori expunere spre vânzare, împrumut sau donație de obiecte contrafăcute.
Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru titularul brevetului de invenție prin atingerea adusă drepturilor sale patrimoniale și nepatrimoniale.
Legătura de cauzalitate
Între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea poate fi săvârșită atât cu intenție directă, cât și cu intenție indirectă.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Infracțiunea se consideră consumată în momentul în care acțiunile incriminate au fost duse până la capăt, respectiv momentul în care a fost realizat efectiv obiectul contrafăcut al unei invenții, momentul în care se folosește fără drept obiectul invenției sau momentul în care s-a realizat un act de punere în circulație.
Modalități
Contrafacerea poate fi realizată prin oricare dintre modalitățile H normative prevăzute de textul de lege, însă, în practică, pot apărea și alte modalități de fapt.
Sancțiuni
Sancțiunea prevăzută de lege pentru această infracțiune este închi- 12 soarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda de la 10.000 lei la 30.000 de lei
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de 13 judecată în primă instanță revine tribunalului.
Infracțiunea de divulgare a datelor cuprinse în cererile de brevet.
Cadrul legal Art. 62
Divulgarea de către personalul O.S.I.M. precum și de către personalul care efectuează lucrări în legătură cu invențiile, a datelor cuprinse în cererile de brevet, până la publicarea lor, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.
O.S.I.M. răspunde față de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârșirii infracțiunii prevăzute la alin. (1).
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiect juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfașoară în legătură cu asigurarea păstrării secretului asupra datelor cuprinse în cererile de brevet, din momentul în care acestea au fost depuse la O.S.I.M. și până în momentul publicării lor în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială – Secțiunea invenții.
Obiectul material poate fi chiar cererea de brevet, însoțită sau nu de schițe, fotografii, planuri, tabele cu date etc. ce ajung în posesia unui terț prin intermediul făptuitorului.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Subiect activ al infracțiunii poate fi numai o persoană care are calitatea de angajat al O.S.I.M. în practică s-a reținut că nu este obligatoriu ca angajatul O.S.I.M. să aibă atribuții directe de primire, păstrare ori soluționare a cererilor de înregistrare a invențiilor, acesta putând fi chiar simpli salariați care, din întâmplare sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intră în posesia datelor unui dosar depus pentru înregistrare, iar ulterior le divulgă.
Subiectul pasiv. Subiect pasiv al infracțiunii este solicitantul cererii de brevet, succesorul său în drepturi, ori o instituție pentru invențiile realizate de un angajat aflat sub contract de muncă sau care avea drept sarcină de serviciu realizarea unei cercetări.
Important este ca, în momentul săvârșirii infracțiunii, cererea de brevet spre care se îndreaptă atenția făptuitorului să fie deja înregistrată sau în curs de înregistrare la O.S.I.M.
Latura obiectivă
Elementul material
Constă într-o acțiune sau inacțiune de divulgare a datelor cuprinse într-o cerere de brevet.
Așa cum am văzut mai sus, o primă condiție a existenței infracțiunii este înregistrarea unei cereri de brevet. Prin cerere de brevet se înțelege cererea scrisă care conține o solicitare expresă de acordare a unui brevet de invenție. Cererea de brevet trebuie să conțină și indicații care să permită stabilirea exactă a identității inventatorului.
Prin acțiune, fapta se realizează atunci când subiectul activ comunică unor persoane care nu au dreptul să le cunoască, datele cuprinse în cererea de brevet. Prin inacțiune, datele din cererea de brevet sunt anume expuse pentru a fi consultate sau copiate de către persoanele interesate.
Cererea poate fi divulgată în totalitate sau numai în parte (schițe, fotografii, descrieri, specimene etc.).
O altă condiție este aceea ca acțiunea sau inacțiunea de divulgare să se realizeze în intervalul cuprins între data înregistrării cererii de brevet la O.S.I.M. și data publicării cererii în Buletinul Oficial pentru Proprietate Industrială.
Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în situația nou creată prin divulgarea 5 datelor cuprinse în cererea de brevet, prin aceasta creându-se acea stare de pericol pentru drepturile solicitantului înregistrării invenției.
Legătura de cauzalitate
Intre acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o 6 legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea poate fi săvârșită cu intenție directă sau indirectă. Atunci când fapta este săvârșită printr-o inacțiune, actele premergătoare și tentativa nu sunt posibile.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Infracțiunea se consideră consumată în momentul în care are loc divulgarea propriu-zisă, indiferent de mijlocul de comunicare folosit (prin viu grai — inclusiv grație mijloacelor de telecomunicații, prin intermediul corespondenței, prin curier etc.).
Modalități
Infracțiunea se comite într-o singură variantă normativă, respectiv divulgarea de date sau informații, căreia pot să îi corespundă mai multe modalități de realizare: viu-grai, comunicare prin scrisori sau alte mijloace electronice, nerespectarea normelor de protecție a informațiilor etc.
Sancțiuni
Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoare de la 3 luni la 2 ani.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecată m primă instanță revine tribunalului.
Capitolul III. Analiza infracțiunilor din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale.
Infracțiunea de însușire a calității de autor al desenului sau modelului industrial.
Cadrul legal Art. 49
Însușirea, fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului sau modelului industrial
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic. îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu dreptul autorului desenului sau modelului industrial de a-i fi recunoscută și apărată paternitatea asupra desenului sau modelului industrial împotriva însușirii, fără drept, a acesteia.
Obiectul material. Nu există, întrucât acțiunea făptuitorului nu se îndreaptă asupra unui obiect, ci asupra unui drept personal nepatrimonial.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește condițiile cerute de lege pentru
a răspunde penal.
Potrivit unor autori, în cazul în care un grup de persoane, constituit pe baza unei înțelegeri, a creat un desen sau model industrial, subiect activ poate fi chiar una dintre aceste persoane care își însușește, fără drept, calitatea de autor unic al desenului sau modelului industrial.
Participația penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv. Este (sunt) autorul (coautorii) desenului sau modelului industrial. Pentru aceștia, dreptul nepatrimonial asupra desenului sau modelului industrial se naște odată cu depunerea cererii de înregistrare la O.S.I.M.
Latura obiectivă
Elementul material
Constă în acțiunea de însușire, fără drept, în orice mod, a calității de autor al desenului sau modelului industrial.
Nu există referiri legale cu privire la modalitățile de însușire a calității de autor și nici cu privire la obținerea vreunui avantaj patrimonial ori crearea unui prejudiciu autorului de drept al desenului ori modelului industrial.
Infracțiunea se poate realiza, tehnic, prin mai multe modalități, astfel: înscrierea în cererea de înregistrare de către împuternicit a numelui său ca fiind autorul de drept și depunerea acesteia la O.S.I.M., sustragerea documentației ce cuprinde descrierea elementelor noi ale desenului sau modelului industrial, schițe ori specimene și depunerea lor la O.S.I.M. odată cu cererea de înregistrare etc.
Urmarea imediată
Constă în schimbarea paternității desenului sau modelului industrial și, astfel, crearea stării de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege.
Legătura de cauzalitate
Între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, care rezultă, de obicei, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea se săvârșește numai cu intenție directă sau indirectă.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Infracțiunea se consideră consumată chiar în momentul însușirii calității de autor al desenului sau modelului industrial, adică în momentul completării și depunerii cererii de brevet.
Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda de la 1.500 la 3.000 lei.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecată, în primă instanță, revine tribunalului.
Infracțiunea de contrafacere.
Cadrul legal Art. 51
Constituie infracțiunea de contrafacere și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani săvârșirea fără drept a oricărui act prevăzut la art. 33, după data înregistrării desenului sau modelului.
Dacă faptele prevăzute la alin. (1) sunt de natură să prezinte pericol social pentru siguranța sau sănătatea consumatorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Organele de cercetare penală pot dispune din oficiu în cadrul actelor premergătoare măsurile necesare indisponibilizării produselor ce poartă desene sau modele contrafăcute, precum și conservarea probelor potrivit dreptului comun și dispozițiilor speciale în materie.
Pentru prejudiciile cauzate, titularul are dreptul la despăgubiri, potrivit dreptului comun, și poate solicita instanței judecătorești competente să dispună măsura confiscării sau, după caz, a distrugerii produselor contrafăcute; aceste dispoziții se aplică și materialelor și echipamentelor care au servit nemijlocit la săvârșirea infracțiunii de contrafacere.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a desenului sau modelului industrial împotriva reproducerii, fară drept, a acestuia, în scopul descris de textul legal.
Obiectul material. Atât în cazul reproducerii unui desen sau model industrial, cât și, de exemplu, dacă infracțiunea este săvârșită prin acțiunea de fabricare de produse cu aspect identic, nu există obiect material, întrucât produsele cu aspect identic reprezintă rezultatul acțiunii de fabricare și nu obiectul material al acesteia.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Poate fi orice persoană fizică ce îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a răspunde penal. Textul articolului nu prevede o calitate specială a acestuia.
Ca o excepție, dacă infracțiunea se comite prin acțiuni comerciale (import, vânzare etc.), atunci subiectul activ trebuie să aibă calitatea de comerciant.
Participația penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv. Este numai titularul certificatului de înregistrare a desenelor sau modelelor industriale, care pot fi autorii ori coautorii desenelor sau modelelor industriale, precum și succesorii lor în drepturi, persoanele care au comandat o cercetare științifică în cadrul unui contract cu misiune inventivă, instituția cu care autorii de află în raporturi legale de serviciu, cesionarii drepturilor de eliberare a certificatelor de înregistrare.
Subiect pasiv poate fi și consumatorul, atunci când prin săvârșirea faptei îi sunt afectate siguranța ori sănătatea.
Latura obiectivă
Elementul material
Se poate realiza prin două variante alternative distincte, astfel:
reproducerea, fară drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricării de produse cu aspect identic;
fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulație sau folosirii.
Prin desen industrial se înțelege aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în două dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură și/sau materiale și/sau ornamentația produsului în sine.
Prin model industrial se înțelege aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, redat în trei dimensiuni, rezultat din combinația dintre principalele caracteristici.
Prin produs se înțelege orice articol obținut dintr-un proces industrial sau artizanal, conținând, printre altele, și elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, forme de prezentare, aranjamente, simboluri grafice, caractere tipografice.
Prin reproducere se înțelege imitarea, copierea, redarea exactă a desenului sau modelului industrial. Pentru a ne afla în condițiile faptei prevăzute de art. 51, mai trebuie ca acțiunea de reproducere să fie realizată fară drept (adică fară consimțământul titularului de brevet), iar săvârșirea să fie în scopul fabricării de produse cu aspect identic.
Potrivit unor autori nu este necesar acordul titularului certificatului de înregistrare pentru: actele efectuate exclusiv în scop personal și necomercial, cu condiția ca acestea să nu afecteze exploatarea normală a desenelor sau modelelor industriale.
Urmarea imediată
Constă în crearea unei stări de pericol pentru titularul certificatului 10 de înregistrare, precum și pentru beneficiarii produselor care constituie obiectul material al infracțiunii.
Legătura de cauzalitate
între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o 11 legătură de cauzalitate, care rezultă, de obicei, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. În situația în care infracțiunea de contrafacere se realizează prin reproducere sau prin stocare, forma de vinovăție este intenția directă calificată prin scop.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Infracțiunea se consumă în momentul în care s-a realizat desenul sau modelul industrial ori atunci când au fost înfăptuite celelalte acțiuni alternative (oferirea spre vânzare, vânzare, stocare etc.).
Modalități
Este prevăzută o variantă agravantă a infracțiunii, atunci când există un pericol social pentru siguranța sau sănătatea consumatorilor.
Sancțiuni
Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Pentru modalitatea agravantă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecată, în primă instanță, revine tribunalului.
Capitolul IV. Analiza infracțiunii din Legea nr. 16/1995 privind protecția topografiilor produselor semiconductoare.
Infracțiuniunea privind protecția topografiilor produselor semiconductoare
Cadrul legal Art. 38
Constituie infracțiunea de contrafacere exploatarea comercială sau producerea, fără drept a unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor în care este încorporată o topografie protejată sau a unui element de circuit care încorporează un astfel de produs semiconductor, în măsura în care acest element continuă să conțină o tipografie.
Acțiunile prevăzute la alin. (1) sunt calificate contrafacere dacă au fost săvârșite după data publicării înregistrării topografiei în Registrul național al topografiilor și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.000 de lei la 30.000 de lei.
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
Pentru prejudiciile cauzate, titularul are dreptul Ia despăgubiri, potrivit dreptului comun, și poate solicita instanței judecătorești competente, să dispună măsura confiscării, sau după caz, a distrugerii produselor contrafăcute; aceste dispoziții se aplică și echipamentelor care au servit nemijlocit la săvârșirea infracțiunii de contrafacere.
Condiții preexistente
Obiectul juridic
Obiectul juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor titularului certificatului de înregistrare a topografiei împotriva contrafacerii acesteia.
Obiectul material. Dacă infracțiunea este comisă prin exploatare comercială, atunci obiectul material va fi chiar topografia înregistrată sau produsul semiconductor în care este încorporată o topografie protejată ori elementul de circuit care încorporează un astfel de produs semiconductor.
Prin produs semiconductor se înțelege forma finală sau intermediară a oricărui produs:
compus dintr-un strat de material semiconductor;
constituit din unul sau mai multe straturi de materiale conductoare, izolante sau semiconductoare;
destinat să îndeplinească o funcție electronică.
Prin topografie a unui circuit semiconductor se înțelege o serie de imagini, indiferent de modalitatea în care acestea sunt fixate sau codate, reprezentând configurația tridimensională a straturilor ce compun un produs semiconductor și în care fiecare imagine reproduce desenul sau o parte din desenul unei suprafețe a produsului semiconductor.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Poate fi orice persoană fizică sau juridică ce îndeplinește condițiile răspunderii penale. în situația în care infracțiunea presupune acte de natură comercială, subiectul activ va fi calificat în fapt, acesta trebuind să aibă calitatea de comerciant sau să aibă în obiectul de activitate funcții de natură comercială.
Participația penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv. Poate fi doar titularul certificatului de înregistrare a topografiei. Conform reglementărilor în vigoare, titular al unei topografii a unui produs semiconductor este: creatorul topografiei, succesorul său în drepturi, persoane fizice resortisante ale unui stat membru al UE sau al Organizației Mondiale a Comerțului, societățile sau alte persoane juridice care desfășoară o activitate industrială ori comercială, reală sau efectivă, pe teritoriul României, UE sau unui stat membru al OMC, unitatea angajatoare sau solicitantul cercetării – în cazul salariatului care a creat topografia în baza atribuțiilor sale de serviciu, precum și cesionarul căruia i s-au transmis dreptul de protecție ori drepturile ce decurg din înregistrarea topografiei.
Latura obiectivă.
Elementul material
Constă din acțiunea de exploatare comercială, respectiv de producerea fără drept a unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor în care este încorporată o topografie protejată sau a unui element de circuit care încorporează un astfel de produs semiconductor.
În sensul legii, prin exploatare comercială se înțelege vânzarea, închirierea, leasingul sau oricare altă modalitate de distribuire comercială ori ofertă făcută în aceste scopuri.
Prin producere, în acest caz, se înțelege fabricarea, crearea, confecționarea unei topografii protejate ori a unui produs semiconductor în care este încorporată o topografie protejată.
Este necesară îndeplinirea, cumulativ, a următoarelor condiții:
acțiunile să fie săvârșite fară drept, adică fără autorizarea titularului topografiei;
acțiunile incriminate să fie săvârșite după data publicării înregistrării topografiei în Registrul Național al Topografiilor.
Urmarea imediată
Urmarea imediată este reprezentată de crearea unei stări de pericol 8 la adresa drepturilor titularului certificatului de înregistrare.
Legătura de cauzalitate
între acțiunile care constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, care de regulă, rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea se comite cu intenție directă sau indirectă.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
În cazul săvârșirii prin acțiuni de exploatare comercială, infracțiunea se consideră consumată în momentul în care s-a realizat un astfel de act.
Dacă ne aflăm în situația producerii unei topografii, infracțiunea se va consuma în momentul realizării efective a topografiei sau a produsului semiconductor în care este încorporată o topografie protejată.
Modalități
Infracțiunea analizată prezintă două modalități normative, respectiv exploatarea comercială și producerea topografiei protejate, cărora pot să le corespundă variate modalități de fapt.
Sancțiuni
Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecare în primă instanță revine tribunalului.
Capitolul V. Analiza infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 255/1998 privind protecția noilor soiuri de plante.
Infracțiunea de contrafacere.
Cadrul legal Art. 44
Constituie infracțiunea de contrafacere efectuarea fără autorizația titularului brevetului pentru
soi și cu intenție a oricărui act prevăzut la art. 31 alin. (1).
De asemenea, constituie infracțiune săvârșirea cu intenție a următoarelor fapte:
folosirea pentru materialul de înmulțire, produs și vândut, a unei alte denumiri decât cea înregistrată.
folosirea denumirii înregistrate a unui nou soi pentru materialul de înmulțire, produs și vândut, care nu aparține acestui soi.
atribuirea pentru materialul de înmulțire, produs și vândut, a unei denumiri foarte apropiate de cea a soiului protejat, astfel încât să poată produce confuzii.
vânzarea de material de înmulțire, cu mențiunea falsă că aparține soiului pentru care s-a acordat brevet pentru soi, inducând, astfel, în eroare cumpărătorul.
falsul la înscrierea unui soi în Registrul național al brevetelor de soiuri.
întocmirea de rapoarte false, precum și falsificarea documentațiilor cerute de prezenta lege;
furnizarea de documente care conțin informații false.
Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.000 la 30.000 de lei. Tentativa se pedepsește.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic special. Îl constituie fascicolul de relații sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu protecția titularului brevetului de soi împotriva actelor de contrafacere prevăzute de textul legal.
Obiectul material. Poate fi materialul de înmulțire sau materialul recoltat din soiul protejat. Obiectul material al faptelor prevăzute în a doua variantă normativă, lit. a)-d) îl constituie materialul de înmulțire, iar al faptei revăzute la lit. g) documentele furnizate, care conțin informații false. Fapta prevăzută la lit. e) nu are obiect material.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Poate fi orice persoană responsabilă penal. În cazul faptei incriminate de a doua variantă alternativă, lit. e), subiectul activ nu poate fi decât personalul O.S.I.M. cu atribuții de serviciu privind înscrierea soiurilor de plante în registrul național.
Subiectul pasiv. Este titularul brevetului de soi. Acesta este, conform prevederilor legale, amelioratorul însuși (adică persoana care a creat ori dezvoltat un nou soi de plante) sau cesionarul dreptului la eliberarea brevetului de soi.
Latura obiectivă
Elementul material
Situația premisă pentru realizarea infracțiunii este existența unui brevet de soi în perioada de valabilitate. Elementul material al infracțiunii de contrafacere se poate realiza prin două variante alternative:
efectuarea oricărui act prevăzut de art. 31 din lege: producerea, reproducerea, condiționarea în scopul înmulțirii, oferirea spre vânzare sau orice altă formă de comercializare, importul, exportul, precum și depozitarea pentru unul din scopurile anterioare;
efectuarea oricărui act din cele prevăzute de art. 40 alin. (1) lit. a)-g).
Urmarea imediată
Constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile titularului brevetului de soi, prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile alternative prevăzute de textul legal.
Legătura de cauzalitate
Între acțiunile ce formează elementul material al infracțiunii de contrafacere și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, aceasta rezultând, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea de contrafacere prevăzută de art. 40 se săvârșește cu intenție directă sau indirectă.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Actele pregătitoare, deși posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa se pedepsește.
Infracțiunea se consideră consumată în momentul realizării oricăreia dintre modalitățile normative înfăptuire.
Modalități
O modalitate agravantă a infracțiunii va fi atunci când fapta este 9 comisă de un funcționar în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.
Sancțiuni
Pentru infracțiunea comisă în varianta tip, pedeapsa este închisoarea 10 de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de la 10.000 lei la 30.000 lei.
În condițiile variantei agravante, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de U judecată, în primă instanță, revine tribunalului.
Infracțiunea de divulgare.
Conținutul legal Art. 44
Divulgarea de date sau informații reprezentând un secret comercial referitor la un anumit soi pentru care s-a depus cerere de acordare a unui nou brevet pentru soi, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 10.000 la 30.000 de lei. Tentativa se pedepsește.
In situația în care infracțiunile prevăzute la alin. (1), (2) și (4) sunt săvârșite de un funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic special. Îl constituie relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu asigurarea păstrării secretului asupra datelor și informațiilor ce reprezintă un secret comercial referitor la un nou soi pentru care s-a depus o cerere de aprobare a unui brevet de soi.
Obiectul material. De regulă, această faptă este lipsită de obiect material. în cazul în care fapta se materializează în înmânarea unui document sau unor părți ale acestuia (cerere de aprobare, anexe etc.), obiectul material este constituit tocmai din aceste documente.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Subiectul activ al infracțiunii este circumstanțiat, în sensul că acesta poate fi atât un salariat al O.S.I.M. care are atribuții de primire, păstrare sau soluționare a cererilor de aprobare a unui brevet de soi, cât și consilierii în proprietate industrială mandatați de solicitant să îl reprezinte în cadrul procedurilor de la O.S.I.M. Participația penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv. Este solicitantul din cererea de brevet, care poate fi: amelioratorul, succesorul său în drepturi sau unitatea angajatoare (pentru un nou soi creat de ameliorator în derularea unui contract de muncă ce prevede o astfel de funcție inventivă), cesionarul dreptului la eliberarea brevetului de soi.
Latura obiectivă
Elementul material
Săvârșirea infracțiunii este legată de o situație premisă, care constă în existența cererii de aprobare a unui brevet de soi, depusă la O.S.I.M.
Elementul material constă într-o acțiune sau inacțiune de divulgare de date și informații reprezentând secretul comercial cuprins în cererea de aprobare a brevetului de soi depus Ia O.S.I.M.
În acest context, prin divulgare se înțelege a comunica unor terți, în totalitate sau în parte, date sau informații legate de crearea ori dezvoltarea unui nou soi de plante. Prin acțiune, fapta poate fi comisă prin comunicare (direct sau la distanță, inclusiv grație legăturilor de telecomunicații), iar prin inacțiune, făptuitorul nu ia măsurile necesare pentru a preveni consultarea directă sau accidentală a documentelor (cererea de brevet, anexele etc.).
Prin secret comercial se înțelege informația care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deținătorul a luat măsuri rezonabile pentru a fi menținută în regim secret.
În cazul cererii de brevet de soi, datele și informațiile supuse confidențialității sunt: denumirea taxonului botanic, propunerea de denumire a soiului făcută de ameliorator, descrierea standardizată a soiului etc.
Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în situația nou creată prin divulgarea datelor și informațiilor ce reprezintă secretul comercial al invenției, prin aceasta creându-se un pericol pentru drepturile solicitantului cererii de brevet.
Legătura de cauzalitate
între fapta incriminată și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, care rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Această infracțiune de divulgare se comite cu vinovăție sub forma intenției directe sau indirecte. Dacă divulgarea datelor și informațiilor din cererea de brevet s-a realizat din culpa celui care le cunoștea prin natura atribuțiilor de serviciu, ne aflăm în condițiile infracțiunii de neglijență în serviciu.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Infracțiunea se consideră consumată în momentul în care datele și informațiile confidențiale din cererea de brevet au ajuns în posesia persoanelor neîndreptățite să le cunoască.
Modalități
Modalitatea agravantă a infracțiunii se manifestă atunci când făptuitorul este un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.
Sancțiuni
Paradoxal, pentru această infracțiune legiuitorul nu a fixat o pedeapsă, ci a preferat să se raporteze la prevederile legale. Cu toate acestea, însă, pentru varianta agravantă se prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. în situația revăzută la alin. (5) acțiunea penală se pune în mișcare la plângere prealabilă. Competența de judecată în primă instanță revine tribunalului.
Capitolul VI. Analiza infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Infracțiunea prevăzută de art. 83.
Conținutul legal Art. 83
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de 1.500 lei:
contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca;
Punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate;
Punerea în circulație a produselor ce poartă indicații geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.
Săvârșirea de către un terț a oricărui act prevăzut la art. 35 alin. (2) fără consimțământul titularului mărcii înregistrate, constituie infracțiune de contrafacere.
Niciun act din cele prevăzute la art. 35 alin. (2) nu constituie contrafacere dacă a fost efectuat înainte de data publicării mărcii.
O acțiune în contrafacere poate fi pornită de titularul mărcii numai după data înregistrării mărcii în Registrul Național al Mărcilor.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic special. Este format din relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor titularului mărcii împotriva contrafacerii, imitării sau folosirii fără drept a mărcii sau împotriva punerii în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată ori apărarea drepturilor titularului indicației geografice împotriva punerii în circulație a produselor ce poartă indicații geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o altă regiune decât cea reală.
Obiectul material. Fapta prevăzută Ia lit. a) nu are obiect material. Ne raliem opiniei unor specialiști în domeniu, potrivit cărora fapta prevăzută la lit. a) poate avea obiect material numai în situația în care marca este constituită din forma produsului sau ambalajului.
Fapta prevăzută la lit. b) are obiect material și constă în produsul pus în circulație și care poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
Fapta prevăzută la lit. c) are ca obiect material produsele puse în circulație care poartă indicații geografice care sugerează că produsul este originar într-o regiune geografică, alta decât cea reală.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ. Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană responsabilă penal, în condițiile legii. Participația penală este posibilă sub toate formele sale: coautorat, instigare și complicitate.
Subiectul pasiv. Este reprezentat de titularul mărcii sau indicației geografice ori de către aceia care dețin dreptul de folosință asupra mărcii, ca urmare a unui contract de licență, sau de către aceia care dețin drepturile asupra mărcii în baza unui contract de cesiune.
În cazul indicațiilor geografice, subiect pasiv nu poate fi decât o persoană juridică, întrucât, potrivit art. 68 din Legea 84/1998, au calitatea de a solicita la O.S.I.M. înregistrarea unei indicații geografice doar asociațiile de producători care desfășoară activități de producție în zona geografică, pentru produsele indicate în cerere.
Latura obiectivă
Elementul material
În condițiile faptei prevăzute la lit. a), elementul material constă într-una din următoarele acțiuni alternative: contrafacere, imitare sau folosire fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului consumator.
Potrivit unor autori, prin contrafacere se înțelege o reproducere identică sau cvasiidentică a unei mărci protejate. În general, aceasta se apreciază mai mult după asemănări decât după deosebiri, avându-se în vedere întregul mărcii, analizând aranjamentul desenelor, distribuția lor, forma, culoarea și impresia generală asupra publicului consumator.
Imitarea poate fi percepută ca fiind reproducerea unei mărci, astfel încât să se creeze impresia de asemănare cu o marcă înregistrată. Pentru a stabili existența imitației, nu este necesar ca mărcile să fie absolut identice și nici nu trebuie să se țină seama de diferențele de detaliu, fiind suficient ca publicul să fie indus în eroare prin aspectul general.
Potrivit specialiștilor în domeniu, imitarea poate fi privită ca o contrafacere deghizată în care imitatorul reproduce doar trăsăturile esențiale, izbitoare, sperând, cu ajutorul asemănării de ansamblu, să inducă în eroare pe consumatori, iar cu ajutorul deosebirilor să se sustragă de la represiuni.
Folosirea reprezintă o formă distinctă a contrafacerii în care marca nu este nici reprodusă, nici imitată fraudulos. Pentru ca acțiunea de folosire să constituie infracțiune este necesar ca aceasta să fie realizată fară drept. Se consideră, astfel, că o marcă este folosită fără drept dacă făptuitorul nu a obținut de la titularul mărcii dreptul de folosire. Drepturile asupra mărcilor pot fi transmise prin cesiune sau prin licență.
În cazul faptei prevăzute de lit. b), elementul material constă în acțiunea de punere în circulație a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată.
Prin punere în circulație se înțelege orice acțiune prin care se realizează introducerea produsului în circuitul desfacerii bunurilor. Avem în vedere, astfel, expunerea spre vânzare, vânzarea, punerea în gaj, împrumutul și chiar oferirea cu titlu gratuit.
Fapta prevăzută la lit. c) are ca element material o acțiune de punere în circulație a produselor care poartă indicații geografice care indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o anumită regiune geografică, alta decât cea reală.
Pentru existența acestei fapte, trebuie îndeplinită cerința esențială de inducere în eroare a publicului consumator cu privire la originea geografică a produsului.
Urmarea imediată
Constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale titularului mărcii sau indicației geografice înregistrate, precum și pentru consumatori.
Legătura de cauzalitate
Între elementul material al faptei și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, această legătură rezultând, de regulă, din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Faptele prevăzute la lit. a) și c) se săvârșesc cu intenție directă, calificată prin scop, respectiv inducerea în eroare a publicului consumator.
Fapta prevăzută la lit. b) se poate săvârși cu intenție directă sau indirectă.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Actele preparatorii și tentativa, deși posibile, nu sunt pedepsite.
În cazul faptei prevăzute la lit. a), infracțiunea se consideră consumată în momentul realizării produsului sau serviciului contrafăcut ori imitat, iar fapta de folosire fară drept a unei mărci se consumă în momentul efectuării primului act de întrebuințare a mărcii înregistrate.
Modalități
Infracțiunea se săvârșește prin patru modalități normative, însă în practică poate apare o varietate de modalități de fapt.
Sancțiuni
Sancțiunea prevăzută pentru această infracțiune este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda de 1.500 de lei.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Competența de judecată în primă instanță revine tribunalului.
Concurența neloială.
Conținutul legal Art. 86
Orice utilizare a mărcilor și indicațiilor geografice, contrare practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii,constituie act de concurență neloială și se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă de 1.500 lei.
Condiții preexistente
Obiectul infracțiunii
Obiect juridic special. Este format din relațiile sociale care se nasc, se dezvoltă și se desfășoară în legătură cu apărarea drepturilor titularilor mărcilor sau indicațiilor geografice împotriva utilizării acestora contrar practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială.
Obiect juridic secundar ar putea fi format din interesele consumatorilor.
Obiect material. De regulă, infracțiunea este lipsită de obiect material. în condițiile în care marca este constituită din forma produsului sau a ambalajului, obiectul material este tocmai produsul sau ambalajul.
Subiectul infracțiunii
Subiectul activ. Este similar celui descris la infracțiunea prevăzută de art. 83.
Subiectul pasiv. Similar subiectului pasiv descris la infracțiunea prevăzută de art. 83.
Latura obiectivă
Elementul material
Infracțiunea se poate realiza prin acțiunea de utilizare a mărcilor sau indicațiilor geografice contrar bunelor practici din domeniul industrial sau comercial.
Prin practici loiale se înțelege respectarea cutumelor sau obiceiurilor formalizate și bazate pe încredere, fară a fi încălcate drepturile comercianților sau ale consumatorilor. Pentru realizarea acestui element material este necesar ca făptuitorul să urmărească inducerea în eroare a consumatorilor. Prin aceasta, făptuitorul urmărește să își lărgească cercul clientelei în condițiile în care produsele sau serviciile sale sunt inferioare din punct de vedere calitativ celor pe care le imită.
Urmarea imediată
Constă în crearea unei stări de pericol pentru drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale titularului mărcii sau indicației geografice, precum și pentru întărirea corectitudinii în activitățile din domeniul industrial sau comercial.
Legătura de cauzalitate
Între acțiunea incriminată și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, care, de regulă, rezultă din materialitatea faptei.
Latura subiectivă
Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop, adică pentru inducerea în eroare a consumatorilor.
Forme. Modalități. Sancțiuni
Forme
Infracțiunea se consideră consumată în momentul în care fapta de utilizare a mărcilor sau indicațiilor geografice, contrară practicilor loiale, a fost dusă până la capăt.
Modalități
Infracțiunea se săvârșește printr-o singură modalitate normativă, însă în practică poate apare o varietate de modalități de fapt.
Sancțiuni
Sancțiunea pentru această infracțiune este închisoarea de la o lună la 2 ani sau amendă de 1.500 de lei.
Aspecte procesuale
Acțiunea penală sepune în mișcare la plângerea persoanei vătămate. Competența de judecată în primă instanță revine tribunalului.
Capitolul VII. Apărarea drepturilor de autor prin mijloace de drept penal.
Potrivit art. 141 din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune însușirea, fără drept, a calității de autor al unei opere sau aducerea operei la cunoștință publică sub un alt nume decât cel stabilit de autor. Altfel spus, încălcarea dreptului de divulgare și a celui la paternitatea operei (dreptul la nume și cel la calitatea de autor) reprezintă infracțiune.
Legea nr. 8/1996 prevede în art. 1396 – 1399, art. 140 și art. 143, numeroase fapte care urmăresc încălcarea drepturilor patrimoniale de autor și sunt infracțiuni, menționând printre altele:
săvârșirea fără autorizarea sau consimțământul titularului a uneia din următoarele fapte:
reproducerea operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe;
distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe altele decât mărfurile pirat;
comunicarea publică a operelor sau produselor purtătoare de drepturi conexe;
radiodifuzarea operelor sau produselor purtatoare de drepturi conexe;
retransmiterea prin cablu a operei sau a produselor purtătoare de drepturi conexe;
realizarea de opere derivate;
fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune;
încălcarea prevederilor art. 134 ale Legii nr. 8/1996.
fapta persoanei care:
realizează, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, mărfuri-pirat;
plasează mărfuri-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere;
introduce în orice mod mărfuri-pirat pe piața internă;
pune la dispoziția publicului, prin vânzare sau orice alt mod de transmitere, de mijloace tehnice destinate ștergerii neautorizate sau neutralizării dispozitivelor tehnice de protecție inclusiv în domeniul digital;
fără consimțământul titularului și în cunoștință de cauză, înlătură în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori modifică orice informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe (art. 143 din Legea nr. 8/1996).
Acțiunea penală se pune în mișcare, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 1399, art. 140 și art. 141 la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Competența de judecată a faptelor apreciate ca infracțiuni de Legea nr. 8/1996 revine tribunalului.
Jurisprudență
Infracțiunea de contrafacere a modelului sau desenului industrial, prevăzută de art. 42 din Legea 129/1992
Prin sentința penală nr. 247/31.01.2000, pronunțată de către Judecătoria Târgu Mureș, au fost condamnați:
inculpatul G.G. la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a modelului industrial, prevăzută de dispozițiile art. 42 din Legea 129/1992, cu grațierea pedepsei în raport de dispozițiile art. 1, lit. a) din Legea 137/1997, și cu obligarea acestuia la plata sumei de 204.364.780 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă SC LGB SRL;
și
inculpatul N.G. la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a modelului industrial, prevăzută de dispozițiile art. 42 din Legea 129/1992, fără grațierea pedepsei în raport de dispozițiile Legii 137/1997, deoarece a comis fapta și după apariția legii de grațiere, și cu obligarea acestuia la plata sumei de 455.178.870 lei reprezentând daune civile către partea civilă SC LGB SRL. în ceea ce privește daunele morale, instanța constată că acestea nu se justifică, astfel că au fost respinse;
În speță, instanța a reținut următoarele: prin rechizitoriul din 18.01.1996, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a trimis în judecată pe inculpații G.G. și N.G. pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a modelului industrial, prevăzută de art/'42 din Legea 129/1992. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 750 milioane lei prejudiciu efectiv și 250 milioane lei daune morale.
În fapt, la data de 13 septembrie 1993, partea civilă a cumpărat de la o firmă maghiară materiale pentru injectarea din materiale plastice a unor elemente de la filtrul de aer pentru autoturismul Dacia. Cu această ocazie a primit și capacul din material plastic, urmând ca în țară să-și confecționeze o matriță pentru injectarea capacului.
Partea civilă a încheiat o înțelegere cu inculpații prin care partea civilă le-a înmânat modelul de capac și aceștia au confecționat o matriță. Din luna ianuarie 1994, colaboararea dintre partea civilă și inculpați a încetat, motiv pentru care partea civilă i-a somat pe inculpați să înceteze orice activitate în acest sens, iar producerea filtrului să revină în exclusivitate firmei – parte civilă în proces.
Partea civilă a înregistrat, la OSIM, modelul industrial la data de 28.02.1994. După data constituirii depozitului la OSIM, inculpații, prin firmele lor, au continuat să producă filtre de aer pe care le-au comercializat, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, ce a concluzionat că filtrele sunt identice.
Împotriva sentinței Judecătoriei, au declarat apel partea civilă și inculpații.
Prin decizia penală nr. 854/05.12.2001, Tribunalul Mureș admis apelurile inculpațiilor și a respins apelul părții civile ca nefondat. Tribunalul Mureș a desființat integral sentința nr. 247/31.01.2000.
Pentru a clarifica situația de fapt, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile și a unei expertize tehnice în domeniul proprietății industriale. Din analiza expertizelor efectuate s-a constatat că filtrele fabricate de inculpați sunt diferite de cele înregistrate de partea civilă. În concluzie, Tribunalul reține că filtrele nu sunt contrafăcute.
Prin decizia penală 485/R, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, pentru motivul că acesta nu a declarat apel și în recurs nu poate invoca aspecte soluționate de prima instanță. De asemenea, a respins și recursul declarat de către partea civilă pentru motivul că instanța de apel, prin completarea probațiunii, a lămurit cauza sub toate aspectele, stabilind fără echivoc că filtrele fabricate de către inculpați nu sunt identice cu cele ale părții civile.
(Decizia penală nr. 485/R/09.10.2002, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția penală)
Contrafacerea modelului industrial. încălcarea dreptului la apărare al inculpatului. Restituirea dosarului penal pentru refacerea urmăririi penale
Prin rechizitoriul întocmit la data de 19.09.2002, al Parchetului de pe ângă Judecătoria Focșani, a fost trimis în judecată inculpatul H.I., pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a unui model industrial, prevăzută de dispozițiile art. 42 din Legea 129/1992.
În actul de sesizare s-a reținut că la data de 13.12. 2001, partea vătămată, societatea IE Focșani, prin reprezentant legal, a formulat plângere penală prealabilă împotriva inculpatului H.I., director general al societății R Mediaș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 din Legea 129/1992, arătând că R Mediaș produce și comercializează două produse, pentru care IE Focșani posedă certificat de înregistrare a modelului industrial. Partea vătămată a arătat că a încercat stingerea litigiului, cerând în nenumărate rânduri societății R Mediaș să înceteze fabricarea și comercializarea produselor în cauză, acordând chiar un termen să-și valorifice produsele din stoc, dar, deși la data de 02.04.2002, societatea R Mediaș a comunicat părții vătămate că a oprit fabricarea produselor protejate la OSIM, aceasta a continuat producerea și comercializarea acestor produse cu modificări neesențiale.
Pe parcursul cercetării penale, inculpatul H.I. a afirmat că societatea la care este director a fabricat produse total diferite de cele înregistrate la OSIM de către partea vătămată.
Pentru epuizarea du- biilor cu privire la similitudinea modelelor, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a demonstrat că produsele comercializate de către R Mediaș reprezintă o reproducere identică a modelelor industriale protejate de IE Focșani.
Judecătoria Zărnești, învestită prin rechizitoriul Parchetului, analizând lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 333 Cod de procedură penală, a restitut dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, în vederea refacerii urmăririi penale, pentru motivul că în cursul urmăririi penale a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului H.I. în același timp, Judecătoria a dispus ca în cadrul refacerii urmăririi penale să fie efectuată o expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 118 din Codul de Procedură Penală.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Zărnești a reținut următoarele:
La data de 20.06.2002, prin procesul-verbal depus la dosar, s-a dispus începerea urmăririi penale a numitului H.I., în calitate de director general al R Mediaș, care a dispus fabricarea și comercializarea de prize triple și multiple în trei modele al căror desen și model industrial a fost reprodus fără drept.
Expertiza efectuată a fost dispusă la data de 06.06.2002, înainte de începerea urmăririi penale, când persoanele implicate nu aveau calitatea de părți, drept pentru care a fost anulată pentru motivul că a fost încălcat dreptul la apărare garantat de art. 6 Codul de procedură penală.
Prin cele două plângeri formulate de către partea vătămată, aceasta a reclamat încălcarea de către R Mediaș a dreptului de folosire exclusivă a 4 produse distincte și anume: priza dublă cu contact de protecție, priza triplă cu contact de protecție, priza triplă cu contact de protecție și întrerupător (P3CP1) și priza multiplă cu 3 alveole cu contact de protecție și 3 alveole de tip euro. Potrivit art. 42 din legea 129/1992, “constituie infracțiune reproducerea fără drept a desenului, modelului industrial în scopul fabricării (…) fără acordul titularului” și, drept urmare, există un număr de 4 infracțiuni concurente de contrafacere a modelului industrial, iar prin rechizitoriul întocmit inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru 2 infracțiuni, fără a se pronunța cu privire la celelate 2 infracțiuni pentru care s-a formulat plângere prealabilă.
La dosarul cauzei există un proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii în data de 07.03.2002, prin care se precizează că inculpatul a comercializat aceste produse, cu 3 luni înainte de a deveni învinuit și cu 2 luni înainte ca partea vătămată să formuleze plângere prealabilă.
Pentru aceste considerente, Judecătoria Zărnești a pronuțat sentința penală nr. 298/03.11.2003, de restituire a dosarului, în vederea refacerii urmăririi penale.
(Sentința penală nr. 298 /03.11.2003, Judecătoria Zărnești)
Particularități în legătură cu aplicarea dispozițiilor care reglementează măsura confiscării speciale. Legea nr. 8/1996, modificată, privind dreptul de autor și drepturile conexe Măsuri de siguranță – Confiscarea specială a mărfurilor pirat
Legea nr. 8/1996, art. 139 alin. (14) lit. c)
În cazul condamnării pronunțate pentru săvârșirea infracțiunii de comercializare de mărfuri pirat, prevăzute de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 modificată, scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal după operele sau produsele purtătoare de drepturi conexe originale se dispune în baza art. 139 alin. 14 lit. c din Legea nr. 8/1996, iar nu în baza art. 118 Cp. Aceasta deoarece art. 139 alin. 14 din Legea nr. 8/1996 constituie norma specială în materia confiscării, cu aplicare exclusivă asupra produselor pirat, în timp ce art. 118 Cp. reprezintă norma generală.
Tribunalul Galați, secția penală, Sentința nr. 198/30.03.2009
Prin sentința penală menționată, definitivă prin neapelare, inc. D.V. a fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 Cp. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 1396 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 74-76 Cp.
În baza art.139 pct. 14 lit. c din Legea nr. 8/1996 a dispus confiscarea a 2440 DVD-uri și 2350 coperte discuri optice, produse pirat ridicate de la inculpat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 7.06.2007 inculpatul a deținut și transportat în vederea comercializării mărfuri pirat (2440 discuri optice și 2350 coperte discuri optice). S-au constituit părți civile ROACT și UPFR.
Hotărârea instanței este relevantă sub aspectul măsurii confiscării produselor pirat, care în mod corect au fost ridicate de la inculpată în temeiul art. 139 alin. 14 din Legea nr. 8/1996.
Notă:
În practica unor instanțe, în cazul infracțiunilor constând în punerea în circulație de mărfuri pirat ori deținere de mărfuri pirat în scopul comunicării publice, în privința instituției confiscării, s-a constatat că aceste bunuri au fost confiscate în diferite temeiuri: art.118 alin.1 lit.a), b) sau f) din Codul penal.
Conform art. 118 alin.1 lit.a) sunt supuse confiscării speciale bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală.
Aceste dispoziții pot fi invocate pentru a dispune confiscarea numai dacă cercetările se desfășoară și pentru fapta prin care s-au produs bunurile pirat, respectiv realizarea de produse pirat prevăzută de art.1396 alin.1 lit.a) din Legea nr. 8/1996, ceea ce nu se impune în cazul infracțiunilor al căror obiect se referă la punerea în circulație de produse pirat.
Prin urmare, apreciem că nu poate fi dispusă confiscarea unui bun în baza art.118 lit.a) într-o cauză penală, reținând drept temei o faptă care nu formează obiectul cercetării, urmăririi sau judecății în cauza respectivă.
De asemenea, este greșită confiscarea bunurilor pirat puse în circulație ori deținute în scopul comunicării publice, în temeiul art.118 alin.1 lit.b), întrucât mărfurile sau produsele pirat reprezintă obiectul material al infracțiunilor în cauză și nu bunuri folosite la săvârșirea infracțiunii, în acest din urmă caz fiind avute în vedere bunurile folosite pentru executarea elementului material al infracțiunii.
Considerăm că nici aplicarea art. 118 alin.1 lit.f) din Codul penal nu este corectă întrucât chiar dacă sunt supuse într-adevăr confiscării bunurile a căror deținere este interzisă de lege, dar confiscarea specială prevăzută în cuprinsul unei legi se va efectua în temeiul acelui act normativ și nu în baza art.118 din Codul penal. Confiscarea bunurilor pirat în cazul infracțiunilor din Legea nr. 8/1996 se dispune în baza art. 139 alin. 14 din această lege, care constituie o normă specială în materia confiscării, cu aplicare exclusivă asupra produselor pirat și nu în baza art. 118 din Codul penal, care reprezintă o normă generală.
Uneori, instanțele au dispus greșit aplicarea art.139 alin.16 raportat la alin.14 lit. b) sau c) din Legea nr.8/1996, text potrivit căruia măsura scoaterii din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal, poate fi dispusă și de procuror cu ocazia rezolvării cauzei în faza de urmărire penală.
Prin urmare, art.139 alin. 14 din Legea nr.8/1996 este norma de trimitere către alin.16. Acest ultim alineat are aplicabilitate numai la urmărirea penală, unde procurorul poate dispune, cu ocazia rezolvării cauzei, luarea acestor măsuri.
Așadar, temeiul de drept în baza căruia se dispune de către instanță confiscarea mărfurilor pirat îl constituie art.139 alin. 14 lit. c) din Legea nr.8/1996.
Închirierea de mărfuri pirat. Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator. Elemente constitutive
Legea nr. 8/1996, art. 1396 alin. (4), art. 1399
Instalarea pe calculatoare și punerea la dispoziție spre utilizare, pe o perioadă de timp, a unor copii pirat ale jocurilor pentru calculatoare, în schimbul unor sume de bani, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 constând în închirierea de mărfuri pirat – întrucât, în sensul art. 14 din această lege, prin închiriere se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere -, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 1399 din Legea nr. 8/1996 constând în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4782 din 16 octombrie 2007
Prin sentința penală nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, inculpatul I.F. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere sau oferire spre închiriere de mărfuri pirat, prevăzută în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată, pe sisteme de calcul, a programelor pentru calculator, prevăzută în art. 1399 din Legea nr. 8/1996.
Prima instanță a reținut că, la 24 decembrie 2005, inculpatul a înființat o societate comercială, având ca obiect principal activități legate de bazele de date și, ca activitate secundară, editarea de programe și prelucrarea informatică a datelor.
Inculpatul a deschis un punct de lucru al societății, de tip „internet cafe”, cu 9 calculatoare și un server, în care clienții, în schimbul sumei de 15.000 ROL/oră, accesau site-uri pe internet sau jocuri pe calculator.
Inculpatul poseda licență de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însă a instalat programe de operare Windows XP, al căror proprietar era Microsoft Corporation, precum și jocuri aparținând Electronic Arts și pe celelalte calculatoare.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, vizând aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei.
Instanța de apel, analizând hotărârea atacată, a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută în art. 1399 din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, însă a apreciat că, în ceea ce privește infracțiunea de închiriere sau oferire spre închiriere de mărfuri pirat prevăzută în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, inculpatul nu a închiriat mărfurile pirat, accepțiunea de închiriere având o altă semnificație juridică.
Față de dispozițiile incriminatoare, instanța de apel a reținut că din materialul probator administrat nu rezultă că inculpatul a închiriat mărfurile pirat, respectiv programele pe calculator, astfel că a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, în infracțiunea prevăzută în art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificată, textul de lege făcând referire la oferirea de programe prin internet sau prin rețele de calculatoare, fără consimțământul titularilor de drept, dar care nu sunt mărfuri pirat.
Legea nr. 8/1996 a fost modificată, modificare ce a intrat în vigoare la 3 august 2006, iar anterior acestei date, legea mai fusese modificată prin Legea nr. 285/2004, ambele fapte ale inculpatului fiind comise sub imperiul acestei ultime modificări.
Dat fiind că inculpatul nu a închiriat programele, ci le-a oferit și le-a distribuit clienților, la sediul societății sale sau prin internet, și că fapta a fost comisă sub imperiul Legii nr. 285/2004, instanța de apel a reținut că fapta inculpatului constituie contravenție, ea fiind infracțiune numai dacă anterior s-au aplicat două sancțiuni contravenționale pentru aceleași fapte. Or, în cauză s-a constatat că inculpatul nu a fost sancționat contravențional, motiv pentru care, prin decizia penală nr. 77 din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pe care a desființat-o în totalitate și, în rejudecare, în temeiul art. 1399 din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Împotriva deciziei a formulat recurs procurorul, invocând motive de nelegalitate ale hotărârii atacate, vizând, între altele, greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată. Se apreciază că, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 285/2004, prin închiriere se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere, fapta inculpatului întrunind, deci, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată.
Examinând hotărârea în raport cu criticile formulate, care se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen., ca și din oficiu pentru cazurile enunțate în art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată, constituie infracțiune închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat, faptă care se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) al aceluiași articol, respectiv închisoarea de la 3 ani la 12 ani.
Art. 14 din Legea nr. 285/2004, de modificare a Legii nr. 8/1996, definește închirierea ca fiind punerea la dispoziție spre utilizare a unei opere, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect.
În cauză, se constată că inculpatul a deschis un punct de lucru de tip „internet cafe” cu 9 calculatoare și un server, în interiorul căruia clienții accesau site-uri prin internet sau jocuri pe calculator contra sumei de 15.000 ROL/oră.
Inculpatul avea licență de exploatare numai pentru 3 calculatoare, însă a instalat programe de operare Windows XP al căror proprietar este Microsoft Corporation, precum și jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed Porsche și Fifa 2005, proprietatea companiei Electronic Arts, și pe celelalte calculatoare.
Procedând astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atât infracțiunii prevăzute în art. 1399 din Legea nr. 8/1996, cât și acte specifice infracțiunii prevăzute în art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Punerea la dispoziție spre utilizare pe o perioadă de timp a unor copii pirat ale jocurilor pe calculatoare și obținerea de avantaje economice în urma acestor operații realizează în fapt regimul juridic al unei operațiuni de închiriere de mărfuri pirat, incriminată în art. 139 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. În mod greșit, instanța de apel a apreciat că distribuirea mărfurilor pirat și oferirea acestora clienților ce frecventau punctul de lucru nu reprezintă o operațiune de închiriere incriminată, atâta timp cât în schimbul ofertei inculpatul încasa un preț, caracterizat de lege ca fiind un avantaj economic sau comercial direct ori indirect.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul procurorului, a casat în parte decizia penală nr. 77 din 3 aprilie 2007 și sentința penală nr. 5/P din 11 ianuarie 2007 și, între altele, în baza dispozițiilor art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.
Notă:
În acest sens este și sentința penală nr. 295/F/19.12.2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, definitivă prin neapelare, prin care s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit b raportat la art. 10 lit. i1 CPP și art. 1431 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 modificată, încetarea procesului penal față de inculpații B.C. și B.A. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată, respectiv art. 26 Cp rap. la art. 1399 din Legea 8/1996 modificată. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit b1 din Cpp inculpații au fost achitați sub aspectul infracțiunilor prev. de art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp, respectiv art. 26 Cp rap. la art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp și obligați la plata unei amenzi administrative în sumă de 500 RON fiecare, instanța apreciind că fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În fapt s-a reținut că începând cu 15 februarie 2005, inculpații, în calitate de administrator și respectiv angajat al unei societăți comerciale, au instalat, stocat și închiriat către clienți, în cadrul unei săli de jocuri a societății, mai multe sisteme de operare și jocuri fără licență, prejudiciind persoanele juridice titulare ale drepturilor de autor.
În mod corect instanța de judecată a reținut prevederile art. 139 în concurs cu cele ale art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată, constatând că prin reproducerea fără licență pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator inculpații au realizat o marfă pirat pe care, ulterior, au închiriat-o contra cost, împrejurare care justifică această încadrare juridică.
Activitatea de închiriere a mărfurilor pirat nu se circumscrie noțiunii de distribuire, ci este incriminată separat în art. 1396 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 și presupune o transmitere, contra cost, a dreptului de folosință temporară a acestora.
S-a constatat că există o practică neunitară a instanțelor de judecată în această problemă, fiind identificate hotărâri care pentru fapte similare au reținut ca încadrare juridică prevederile art. 1396 alin. 2 și 3 în concurs cu art. 1399 din Legea nr. 8/1996. Art. 1396 alin. 2 și 3 incriminează oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat, precum și deținerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Deci deținerea mărfurilor pirat trebuie să urmărească acest scop al distribuirii, astfel cum este definită în art. 141 din Legea nr. 8/1996, și care presupune o remitere, o transmitere efectivă și definitivă, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere în materialitatea sa.
Reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator. Elemente constitutive
Legea nr. 8/1996, art. 1399
Rularea și executarea programelor pentru calculator fără a deține autorizația necesară din partea titularilor de drepturi reprezintă modalități alternative de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, alături de instalare, stocare, afișare ori transmitere în rețea internă.
Tribunalul Iași, secția penală, Sentința nr. 150 din 6.03.2008
Prin sentința penală nr. 830/27.11.2006, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inc. D.D.M la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1396 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 13 Cp. și la o pedeapsă de 2000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 13 Cp.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cp. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 Cp. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cpp. rap. la art. 998 C civ. Și art. 139 din Legea nr. 8/1996, l-a obligat pe inculpat să plătească cu titlu de despăgubiri civile: către partea civilă ROACT echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății al sumei de 4.140 USD cu titlu de daune materiale și al sumei de 2.000 USD cu titlu de daune morale; către Microsoft Corporation echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății al sumei de 2.987 USD; către Autodesk System Incorporated echivalentul în lei la cursul B.N.R. a sumei de 4.440 USD.
În baza art.118 lit.a, b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor bunuri: 2457 CD-uri și 464 DVD-uri, bunuri care după rămânerea definitivă a hotărârii vor fi depuse la ORDA în vederea distrugerii; un hard – disk marca Samsung ridicat de la inculpat cu ocazia percheziției domiciliare.
De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpat a 419 CD-uri și 141 DVD – uri neînregistrate, precum și a unui hard disc marca Western Digital, bunuri ridicate la percheziția domiciliară.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cursul anului 2004, inculpatul DDM a realizat, folosind două sisteme de calcul dotate cu 6 unități tip DVD writer, mai multe CD-uri și DVD-uri inscripționate cu fonograme, videograme și produse soft, fără a avea acordul titularilor de drepturi de autor, bunuri pe care ulterior le-a comercializat. Astfel, inculpatul a achiziționat de la diferite persoane CD-uri și DVD-uri inscripționate cu opere de natura celor menționate pe care le-a multiplicat ulterior pe suporturi optice, folosind programul specializat Nero și le-a oferit spre vânzare prin intermediul unui anunț din ziarul „Evenimentul”, în care indica formatele disponibile, ultimele titluri, prețul produselor, respectiv 30000 ROL pentru un CD și 120000 ROL pentru un DVD, precum și numărul de telefon mobil la care putea fi contactat, cu mențiunea că produsele pot fi expediate și în alte localități, prin poștă, cu plata ramburs.
Persoanele interesate contactau inculpatul telefonic, se stabilea o întâlnire la locuința acestuia pentru studierea ofertei și comandau produsele care fie le erau vândute pe loc, dacă inculpatul realizase mai multe exemplare ale produselor respective, fie erau multiplicate, operațiune care dura câteva minute, și apoi vândute.
În situațiile în care cumpărătorii se aflau în alte localități, după ce conveneau asupra titlurilor și asupra prețului inculpatul realiza copiile solicitând apoi numitei JV să le expedieze prin poștă cu plata ramburs, spunându-i că în colete sunt cursuri universitare.
Cu ocazia percheziției efectuate la data de 22.09.2004 la locuința inculpatului au fost identificate două unități centrale de calculator, două monitoare, un DVD player, 6 dispozitive DVD writer și 2475 de CD-uri și 464 de DVD-uri, precum și mai multe file conținând oferta de filme a inculpatului, bunuri ce au fost ridicate și introduse în saci și cutii de carton sigilate. La data de 24.09.2004 în prezența inculpatului s-a procedat la desigilarea sacilor și la inventarierea bunurilor ridicate întocmindu-se procesele verbale în care au fost menționate titlurile înscrise pe suporturi, iar fiecare CD și DVD a fost semnat spre neschimbare de inculpat pe fața necitibilă.
Prin procesul – verbal de constatare tehnico – științifică efectuat în cauză s-a stabilit că pe hard-disk-ul marca Samsung existau reproduse, stocate și instalate programele de calculator Microsoft Office 2000, Total Commander, Microsoft Windows XP Professional, programe pentru care era necesară autorizarea titularilor de drepturi.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul DDM, care a solicitata desființarea hotărârii ca nelegală și netemeinică, sub aspectul soluției de condamnare pentru infracțiunea prev.de art.139 pct.9 din Legea nr.8/1996, dar și a faptului că între dispozitivul sentinței și considerente există contrarietate, în sensul că deși în considerentele hotărârii se menționa că pretențiile a două dintre părțile civile sunt neîntemeiate și vor fi respinse, în dispozitiv acțiunile civile au fost admise.
Pentru acest motiv, Curtea de Apel Iași a admis apelul formulat de inculpat și prin decizia penală nr.62/8.03.2007 a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
Prin sentința penală nr.150 din 6.03.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în rejudecarea cauzei, definitivă prin neapelare, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b din Cpp. și art. 181 Cp., achitarea inculpatului D.D.M pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 1396 alin. 1 și art. 1399 din Legea nr. 8/1996, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 13 Cp. și
obligarea acestuia la plata unei amenzi administrative în cuantum de 1000 lei.
Tribunalul, în reluarea actului procesual, a dispus audierea inculpatului și a martorilor SC și GMI. Inculpatul a recunoscut că în cursul anului 2004, a achiziționat de la diferite persoane filme în format DVD, VCD, DIV-X, pe care le-a multiplicat folosind tehnica IT și le-a vândut clienților ce-l contactau telefonic pentru sume ce variau între 70000 ROL și 1.000.000 ROL.
Inculpatul a recunsocut că a efefctuat copii, fără acordul titularilor drepturilor de autor, pentru aproximativ 250 de filme distincte, precum și 2800 de CD-uri după acestea, obținând un profit de circa 60 milioane lei.
Totodată, inculpatul a negat comiterea faptei de instalare a programelor pe calculator, susținând că la momentul achiziționării calculatoarelor programele erau deja instalate.
În motivarea hotărârii, instanța arată că susținerile inculpatului care a relatat împrejurarea că unitatea centrală a calculatorului a fost achiziționată la „mâna a doua” și avea instalate toate programele nu pot conduce la exonerarea de răspundere penală a acestuia, întrucât norma de incriminare a art.1399 din Legea nr.8/1996 prezintă, sub aspectul laturii obiective, mai multe modalități alternative de realizare a infracțiunii. Astfel, inculpatului i se reține în sarcină comiterea faptei în modalitatea ce vizează rularea sau executarea programelor Microsoft Office 2000 și Microsoft Windows XP Professional fără autorizarea titularului de drepturi.
Pe de altă parte, la aprecierea în concret a gradului de pericol social al faptelor, instanța a menționat că trebuie avută în vedere și persoana făptuitorului, atât sub raport psiho – fizic și social cât și al conduitei sale anterioare și ulterioare comiterii faptei. In raport de aceste criterii prevăzute de legea penală care evidențiază un pericol concret minim și insuficient pentru a caracteriza faptele coomise de inculpat ca fiind infracțiuni, tribunalul a dispus achitarea inculpatului DDM în baza art.181 C.p.
Notă:
Potrivit art. 1399 din Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 329/2006, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
După cum se observă, această infracțiune prezintă sub aspectul laturii obiective mai multe modalități alternative de realizare. Faptul că inculpatul nu a instalat personal programele fără licență pe calculatoare nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, aceasta subzistând în modalitatea rulării și executării programelor, activități comise de inculpat în activitatea sa de realizare de CD-uri și DVD-uri pirat.
Sentința menționată este însă criticabilă sub aspectul încadrării juridice a faptelor, în sensul că s-a omis reținerea infracțiunii prevăzută de art.1396 alin.6 din Legea nr.8/1996 modificată prin Legea nr.285/2004 și cu aplicarea art.13 C.p., care constă în oferirea spre vânzare sau închiriere a mărfurilor pirat prin anunțuri publice ori prin mijloace electronice de comunicare.
Infracțiunea prevăzută de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998. Elemente constitutive. Latura subiectivă
Legea nr. 84/1998, art. 83 alin.1 lit. b)
Infracțiunea prevăzută de art.83 alin.1 lit. b din Legea nr.84/1998, constând în punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate se săvârșește cu intenție directă sau indirectă. În cauză, autoarea infracțiunii, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, poartă întreaga responsabilitate pentru operațiunile comerciale desfășurate de societate, având obligația și posibilitatea să constate că marfa cu care martorul făcea aprovizionarea este contrafăcută și să nu o expună spre vânzare. Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de contrafacere, inculpata a acționat cu intenție directă, în sensul că deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor mărcilor prin punerea în circulație a unor însemne identice cu mărcile protejate și fără a verifica, în lipsa certificatului de proprietate și a declarației de conformitate, dacă în această modalitate se aduce atingere unor drepturi exclusive de proprietate intelectuală.
ÎCCJ, secția penală, decizia nr. 901 din 12.03.2008
Prin sentința penală nr. 322 din 14.06.2007 a Tribunalului Galați rămasă definitivă prin decizia penală mai sus menționată, inculpata T.A. a fost condamnată la amendă penală în cuantum de 1500 RON pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998.
În baza dispozițiilor art. 14 Cod procedură penală în referire la art. 346 Cod Procedură Penală s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „A.” S.R.L. Galați, la plata de daune morale după cum urmează:
contravaloarea în lei a sumei de 200 euro către partea civilă Puma A.G. Rudolf Dassler Sport;
4000 RON către partea civilă Nike International L.T.D.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea bunurilor indisponibilizate și lăsate în custodia lui S.C., conform procesului verbal din data de 1.09.2005, iar în baza dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. c și alin. 2 din OUG nr. 100/2005, și distrugerea acestora pe cheltuiala inculpatei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere că inculpata T.A., administrator al unei societăți comerciale, a deschis un punct de lucru cu destinație comerț cu amănuntul al articolelor de îmbrăcăminte și articole din piele. De aprovizionarea acestui punct de lucru se ocupa martorul S.C. care în perioada aprilie – iunie 2005 a achiziționat mai multe produse din complexul „Europa” din București, pe bază de factură și le-a expus spre vânzare.
Cu ocazia unui control efectuat de către organele de poliție la acest punct de lucru au fost identificate 9 perechi de pantofi purtând marca Puma și un număr de 104 perechi pantofi sport marca Nike și/sau semnul figurativ „SWOOSH”.
Produsele purtând marca Puma și Nike, identificate și reținute la control, au fost analizate, constatându-se că nu prezentau elemente de identificare ale produselor originale și concluzionându-se că articolele expuse la vânzare sunt contrafăcute.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpata, care apreciază că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, deoarece din probele administrate rezultă că fapta nu a fost săvârșită de inculpată ci de către martorul S.C., martor în cauză, care a cumpărat și aprovizionat punctul de lucru cu marfa contrafăcută și a expus-o la vânzare. Față de aceste motive de apel inculpata solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul Penal.
Instanța de apel, prin decizia penală nr. 4/A din 9 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul inculpatei, constatând săvârșirea faptei cu vinovăție de către aceasta, pentru mai multe considerente.
Astfel, chiar dacă martorul S.C. a fost cel care a aprovizionat standul cu marfa contrafăcută, vinovăția pentru punerea în circulație a acesteia incumbă inculpatei, care în calitate de administrator al societății comerciale poartă întreaga responsabilitate pentru operațiunile comerciale desfășurate de societate.
Inculpata se ocupa de contabilitatea societății înregistrând facturile pe care i le preda martorul, prilej cu care putea să constate ce produse au fost achiziționate de către martorul S.C., respectiv să vadă că produsele nu erau însoțite de certificate de calitate, de declarații de conformitate precum și faptul că prețul de achiziție era mic în raport cu produsele originale, putând să își dea seama că marfa este contrafăcută și să nu o expună la vânzare. Inculpata, în calitate de administrator, avea obligația și posibilitatea să constate că produsele cu care era aprovizionată societatea erau contrafăcute.
În condițiile în care inculpata nu a făcut nici un demers legal (procură) pentru a delega pe martorul S.C. să efectueze operațiuni comerciale în numele acesteia, întreaga răspundere pentru activitatea desfășurată de acesta revine administratorului societății. Mai mult decât atât, inculpata i-a dat în mod tacit martorului dreptul de a efectua operațiuni comerciale în numele ei și al societății al cărei administrator era, respectiv să cumpere și să vândă marfa după bunul plac al acestuia, inculpata ocupându-se de contabilitatea societății.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea de Apel Galați a respins apelul declarat de inculpata T.A., menținând hotărârea instanței de fond.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inc. T.A., criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C.p.p., întrucât s-a comis o gravă eroare de fapt, solicitând casarea hotărârilor și achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C.p.p.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin dec. pen. nr. 901 din 12 martie 2008, a respins ca nefondat recursul inculpatei, constatând că instanțele de fond și de apel au reținut corect situația de fapt imputată inculpatei, printr-un examen complet al mijloacelor de probă administrate în cauză. Totodată, instanța supremă a stabilit că sub aspectul laturii subiective a infracțiunii de contrafacere, inculpata a acționat cu intenție directă, în sensul că deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea prejudicierii titularilor celor două mărci prin punerea în circulație a unor însemne identice cu mărcile protejate și fără a verifica, în lipsa certificatului de proprietate și a declarației de conformitate, dacă în această modalitate se aduce atingere unor drepturi exclusive de proprietate intelectuală.
Concluzii
Dreptul de proprietate intelectuală – ca sumă a drepturilor de autor și de proprietate industrială, au format în ultimele decenii obiect al unor aprofundate și valoroase studii întreprinse de reputați doctrinari din spațiul dreptului civil – C. Stătescu, Fr. Deak, A. Ionașcu, T. R. Popescu, S. Cărpenaru, Y. Eminescu, I. P. Filipescu, O. Căpățână, M. Eremia, C. Bîrsan, A. Petrescu, L. Mihai.
În ceea ce privește aplicarea unitară a deciziilor de îndrumare emise de către Curtea Supremă de Justiție, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, există aspecte controversate în materie penală la nivelul instanțelor din țară, cu privire la sfera drepturilor de proprietate intelectuală (dreptul de autor și dreptul proprietății industriale), motiv pentru care autoritățile judiciare întâmpină dificultăți în practică, deoarece legislația proprietății intelectuale vine în conflict cu legislația concurenței neloiale.
Un alt aspect controversat, este acela al demarării acțiunii penale. Acțiunea penală ar trebui să fie pusă în mișcare obligatoriu din oficiu, și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deoarece, intervenția autorităților judiciare va fi mai fermă cu eventualii făptuitori.
De asemenea, instanța ar trebui să țină cont și de prejudiciul suferit de titularul sau beneficiarul dreptului de creație intelectuală, acordându-i semnificativ, daune morale, care să compenseze efortul muncii sale, și bineînțeles, suferința și umilința la care a fost expus.
De lege ferenda, ar trebui să se țină cont de faptul că normele comunitare în materia proprietății intelectuale, prevalează în fața legislație noastre interne în materia proprietății intelectuale, care repet, este ambiguă și neunitară.
Bibliografie
Tratate
Macovei, I., Tratat de drept al proprietății intelectuale, Ediția a III-a, Ed. C.H. Beck, București, 2010
Eminescu, Y., Tratat de proprietate industrială, vol. II, Ed. Academiei, R.S.R., București, 1983
Cursuri și manuale
Hotca, M.A.; Gorunescu, M.; Neagu, N.; Geamănu, R.-F., Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii și explicații, Ediția a III-a, Ed. C.H. Beck, București, 2013
Hotca, M.A.; Dobrinoiu, M., Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Toader, T., Infracțiuni prevăzute în legi speciale – reglementare, doctrină, decizii ale Curții Constituționale, jurisprudență, Ed. Hamangiu, 2012
Gorunescu, M., Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Curs universitar, Ed. Hamangiu, București, 2012
Bodea, R., Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Ed. Hamangiu, București, 2011
Popescu, Gh.; Toader, T., Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Reglementare. Doctrină. Jurisprudență, Ed. C.H. Beck, București, 2003
Toader, T., Infracțiuni prevăzute în legi speciale – reglementare, doctrină, decizii ale Curții Constituționale, jurisprudență, Ed. Hamangiu, 2011
Romițan, R.C.; Buta, P.-G., Drept comunitar al proprietății intelectuale. Desene și modele, topografii de produse semiconductoare. Culegere de acte normative, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Romițan, R.C.; Buta, P.-G., Drept comunitar al proprietății intelectuale. Dreptul de autor și drepturile conexe. Culegere de acte normative, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Romițan, R.C.; Buta, P.-G., Drept comunitar al proprietății intelectuale. Mărcile și indicațiile geografice. Culegere de acte normative, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Dominte, N.R., Dreptul de autor. Mărci. Desene și modele. Brevet de invenție (Jurisprudență comentată), Ed. C.H. Beck, București, 2012
Schmutzer, R., Proprietate intelectuală. Dreptul de autor. Mărcile. Brevetul de invenție. Desenul industrial, Ed. Moroșan, București, 2012
Boloș, M.D., Mărcile și indicațiile geografice în sistemul relațiilor internaționale, Ed. Universul Juridic, București, 2013
Speriuși-Vlad, A.; Cătuna, L., Dreptul proprietății intelectuale. Caiet de seminar, Ed. C.H. Beck, București, 2011
Olteanu, E.G., Dreptul proprietății intelectuale. Ediția a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Tăbârcă, M.; Korosi, L.Z.; Constanda, A.L.; Negrilă, C.; Ciocea, M.; Voineag, V.; Romițan, R.C.; Buta, P.-G., Culegere de practică judiciară – Mărci și indicații geografice, Ed. Universul Juridic, București, 2008
Dănilă, L., Dreptul de autor și dreptul de proprietate industrială, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Roș, V.; Spineanu-Matei, O.; Bogdan, S.D., Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicațiile geografice, Ed. C.H. Beck, București, 2003
Burchel, N.; Popescu, M.D.; Manea, I., Buletin de Jurisprudență în domeniul Proprietății Intelectuale, Ed. OSIM, București, 2005
Romițan, R.C.; Buta, P.-G., Culegere de practică judiciară – Dreptul de autor și drepturi conexe, Ed. C.H. Beck, București, 2010
Gheorghe-Iulian, I., Dreptul penal. Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2012
Dumitrașcu, M.A., Legislația comunitară privind proprietatea intelectuală, Ed. C.H. Beck, București, 2008
Boncompain, J., La Revolution des auteurs. Naissance de la propriete intelectuelle (1773-1815), Fayard, 2001
Bodoașcă, T., Dreptul proprietății intelectuale, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, București, 2007
Ungureanu, A., Ciopraga, A., Dispoziții penale din legi speciale române, vol. V, Ed. Lumina Lex, București, 2006
Romițan, C.R., Protecția penală a proprietății intelectuale, Ed. C.H. Beck, București, 2006
Lucian, M., Invenția. Condițiile de fond ale brevetării. Drepturi, Ed. Universul Juridic,București, 2002
Voicu, C.; Boroi, A.; Sandu, V.; Molnar, I., Dreptul penal al afacerilor, Ed. Rosetti, București, 2002
Lazăr, V., Infracțiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală, Ed. All Beck, București, 1999
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 2/2008, Ed. Universul Juridic, București
Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale nr. 1/2009, Ed. Universul Juridic, București
Legislație
Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție
Legea nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție
Normele O.S.I.M. nr. 211/1998 de aplicare a Legii nr. 93/1998 privind protecția tranzitorie a brevetelor de invenție
Normele O.S.I.M. nr. 242/1999 privind sprijinirea brevetării în străinătate a invențiilor românești
O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială
Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor
Legea privind protecția topografiilor produselor semiconductoare
Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dreptul de Proprietate Intelectuală Ca Sumă a Drepturilor de Autor și de Proprietate Industrială (ID: 127504)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.