Dreapta sau Stanga In Sfera Politica

Conceptul de stânga și dreapta își are originea în hotărârea adoptării unei decizii importante. În anul 1789, în cadrul Adunării Constituante a Franței s-a luat hotărârea de a se pune în practică acest concept cu scopul de a simplifica modalitatea de numărare a voturilor: adepții conservatori prerogativelor regelui s-au așezat în dreapta Președintelui Adunării, în timp ce adversarii lor in stânga.

Astfel s-a conturat ceea ce înseamnă spectrul politic; o clasificare a pozițiilor politice, a ideologiilor sau a partidelor politice de-a lungul unei singure dimensiuni. Stânga și dreapta sunt denumite extremele acestui spectru, și reprezintă o categorisire largă a abordării diverselor probleme politice. Acestea, într-un mod evident, se află în opoziție reprezentând o contradicție ideologică, deoarece o doctrină sau o mișcare nu poate fi decât de stânga sau de dreapta .Pentru o definiție mai exactă este nevoie de imaginar, astfel că, spectrul politic este asociat unei axe care se întinde de la stânga la dreapta. La capetele axei se află cele doua poziții opuse, stânga respectiv dreapta, cele două extremități, iar în apropierea centrului se află centru-stânga, respectiv centru-dreapta.

Contrapunerea dreptei și stângii reprezintă un caz tipic de gândire dualistă, ale cărei motivații au fost identificate a fi atât de natură psihologică, cât și sociologică, istorică sau chiar biologică. Astfel, această gândire dualistă nu este restransă doar în domeniul politic, ci reprezintă viziuni diferite cu privire la mai multe aspecte ale vieții.

Tendința oamenilor este aceea de a caracteriza stânga prin rău, la fel cum dreptei i se atribuie binele. Această tendiță are o influență religioasă întrucât domeniul religios atribuie astfel de caracteristici stângii și dreptei. Cei doi termeni au cu siguranță aceste semnificații în viața de zi cu zi, dar nu trebuie confundat cu limbajul politic, căci aici, atât dreapta cât și stânga pot reprezenta binele sau răul.

Deși diferența dintre stânga si dreapta, de la Revoluția Franceză pană în zilele noastre, a despărțit sfera politicii în două, de câțiva ani aceasta pare a-și fi pierdut din importanță. În scopul acestei afirmații s-au exprimat anumite păreri, ce ulterior au fost contestate. La originia suspiciunilor stă afirmația conform căreia ideologiile au intrat într-o așa numită criză. Argument combătul ulterior, căci departe de a fi dispărut, sunt în realitate mai vii ca oricând căci „copacul ideologiilor e mereu verde”.

Se susține, în al doilea rând că într-o lume politică tot mai complexă, în principal aceea a marilor societăți democratice, această separare nu-și are locul. Grupările democratice ajung să se contrazică dar există si posibilitatea de a accepta aceeași idee. Acestea când iși dau mâna, când își întorc spatele ca într-o mișcare de dans. Misiunea dreptei este să se ocupe de frâne […] sunt o componenta necesara a oricarui sistem. Cine s-ar urca într-o mașină fără frâne? Totuși, rolul principal revine motorului. Revine stângii.

Cochetând cu limbajul logicii, s-ar putea spune că viziunea dualistă a politicii, ce împarte spațiul în doar doua tabere adverse excluzându-se reciproc, ar putea fi caracterizată prin terțul exclus; viziunea triadică, care admite existența unui spațiu intermediar, care nu e nici de dreapta, nici de stânga, poate fi caracterizată prin Terțul inclus. Căci între alb și negru există cenușiu, iar între noapte și zi, există amurg. Dar așa cum cenușiul nu micșorează diferența dintre alb și negru, nici amurgul nu șterge diferența între noapte și zi.

Egalitatea sau Inegalitatea

Egalitatea ca ideal suprem sau chiar ultim al unei comunități în care domnește dreptatea și fericirea devenită aspirație permanentă a oamenilor care trăiesc laolaltă, dar și subiect constant al teoriilor și ideologiilor politice, este de obicei alăturată idealului de libertate tot atât de înalt și de intens dorit

Rivelli face o diferențiere clară între dreapta și stânga, în funcție de timp (progres și conservare), după persoane (autodirecție și heterodirecție), după clase ( inferioare și superioare), după modul de cunoaștere (raționalism și iraționalism), spațiu (egalitate și inegalitate). Ultimului criteriu i se atribuie un loc deosebit de important doarece ar reprezenta o bază pentru toate celelalte.

În pofida aparenței inegalității în ceea ce privește calitățile fizice dar și intelectuale, Thomas Hobbes afirmă următoarele:

Natura i-a făcut pe oameni într-atât de egali în ceea ce privește facultățile trupului și ale mintii încât, chiar dacă putem găsi uneori un om vizibil mai puternic la trup sau mai ager la minte decât altul, când le punem pe acestea la un loc, diferență dintre oameni nu este atât de mare încât vreunul să poată revendica pentru el însuși, pe acest temei, un avantaj pe care altul să nu-l poată pretinde în aceeași măsură. Căci dacă avem în vedere puterea trupului, chiar și cel mai slab are suficientă forță pentru a-l ucide pe cel mai puternic, fie prin mașinațiuni ascunse, fie prin coalizare cu alții care se află în aceeași primejdie.

Dar George Orwell în celebra sa lucrare „Ferma animalelor” evidențiază o altă idee, aceea că „Toți oamenii sunt egali, dar unii sunt mai egali decât alții” căci nu toti oamenii se nasc in familii prospere, iar nu toți părinții sunt gata în orice moment să-și dea viața pentru propriul copil. Spre exemplu americanii nu sunt egali, dar comportamentul acestora este de așa natură încât ei par a fi egali căci spiritul de întrajutorare este evidențiat cel mai mult în societatea americană. La celălalt pol este Uniunea Sovietică, ce a mizat pe controlul absolut al Statului, principii de stânga împinse la maxim. Cu toate acestea, există cu siguranță stângi mai bune decât cea din Uniunea Sovietică și drepte mai rele decât cea din Statele Unite.

Egalitatea, în cencepția multor oameni, ar părea să ocupe locul fruntaș în fața libertății. Oamenii prețuiesc de obicei mai mult egalitatea decât libertatea. Egalitatea ține de ființa noastră gregară, care e esențială, instinctivă, primitivă și dominantă, în vreme ce libertatea este produsul ființei noastre individuale, suprapuse, excepționale[..]. Libertatea este un concept care nu este de cele mai multe ori înțeles. Într-o închisoare, oamenii sunt lipsiți de libertate, în schimb toți deținuții sunt egali. Iar de cele mai multe ori, lipsa libertății creeaza frustrarea deținutului.

O cucerire semnificativă a mișcărilor socialiste identificate până acum cu stânga este recunoașterea drepturilor sociale alaturi de cele ale libertății. Drepturile sociale precum dreptul la învațătură, dreptul la muncă, dreptul la sănătate au o motivație egalitară. Toate trei au acelasi scop, să micșoreze inegalitatea dintre cei avuți și cei mai puțin avuți, sau să acorde unui număr tot mai mare de persoane șansa de a fi mai puțin inegali față de cei privilegiati prin natura si conditie sociala.

Ca o subcategorie în ceea ce priveste egalitatea, mișcarea feminista a fost o mișcare egalitară, de asemenea. De la Aristotel care consideră femeia „o eroare a naturii” până la inițiativa luată de scriitoarea Olympe de Gaudes care a formulat ”Déclaration des droits de la femme et de la citoyenne”(1791), femeile au ajuns în cele din urmă să atingă obiectuvul mult râvnit.

Democrație sau totalitarism

Democrația poate fi tradusă prin „conducere de către popor”, adică voința poporului, prin votul universal, respectarea drepturilor omului, pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat. În plan politic, democrația este fundamentată pe principiul suveranității naționale în care poporul își alege reprezentanți pentru a le mijlocii părerile și nevoile. Drepturile omului și ale cetățeanului stau la baza democrației, iar oamenii sunt egali în fața legii. Prin statul de drept cetățenilor le sunt protejate dreptul la viață, la integritatea persoanei, la libertate și siguranță, la viața privată, libertate de gândire, de conștiință, de religie, de exprimare etc, asigurând în acest fel posibilitatea fiecărui individ de a se simți liber și în siguranță, egal si demn cu semenii lui.

Documentul cel mai important într-un stat democratic îl reprezintă Constituția, care însumează legile votate de către popor prin referendum. Constituția definește limitele puterii conducătorilor aleși în diferite funcții din stat și din guvern stabilind totodată structura, datoria și puterea Guvernului.

Des întâlnit în istorie, regimul politic de tip totalitar are si el un rol important, acesta și-a pus amprenta asupra oamenilor, popoarelor si ideologiilor. Puterea aparține în mod total unei persoane sau unui grup de persoane pătrunzând pâna și în viața privată, particulară a cetățeanului. Lipsa unui echilibru de dreapta și stânga într-un astfel de regim politic reprezintă o ideologie opusă conceptului de societate deschisă.

Dacă într-un regim democratic presa este liberă, în cel totalitar toate mijloacele de comunicare sunt dirijate și comandate de stat. Mesajul transmis cetățenilor fiind de supunere totală (toate activitătile economice, profesionale, personale), ideologia totalitarismului fiind clară :

Omul care uită și disprețuiește legile rasei se lipsește de fapt de fericirea la care este sigur ca va ajunge. El se opune mersului victorios al rasei superioare și, prin aceasta, condiției prealabile a oricărui progres uman. Copleșit de povara sensibilității omenești, el decade la stadiul de animal incapabil să se ridice pe scara viețuitoarelor.

Nesupunerea de bunăvoie atrage dupa sine controlul prin forță, abuz, putere militară.

Ca exemplu, comunismul se baza pe ideea socială de egalitarism, adică toți oamenii trebuiau să fie egali, și se poziționează în extrema stângă a vieții politice.

În opoziția comunismului se află nazismul marcat prin expansiune teritorială, formarea fiecărei națiuni dintr-o rasă pură, ariană (oameni ce aparțin aceleiași rase, factor decisiv în ceea ce privește Holocaustul) care se poziționează în sfera politică de extremă dreapta . Același lucru se poate spune și despre fascism. Conștienți de dificultățile problemei, unii teoreticieni vorbesc de o „dreaptă revoluționară”. Mișcările fascistă și nazistă și ideologiile lor originare erau net aticapitaliste, sensibilitate relativ apropiată de anticapitalismul socialist sau comunist.

Concluzie

Dacă se admite că pentru diferențierea dreptei de stânga ne putem prevala de modalitatea diferită de evaluare a ideii de egalitate, iar criteriul pentru a deosebi aripile moderate de cele extremiste ale dreptei și ale stângii este atitudinea diferită adoptată față de libertate, putem repartiza pe o schemă în patru parți spectrul pe care sunt poziționate doctrinele și mișcările politice.

Extremei stângi îi sunt atribuite mișcările egalitare și autoritare, iar un exemplu este iacobinismul. La centru stânga sunt mișcări și doctrine egalitare reunite azi prin denumirea „socialism liberal”. La centru-dreapta se află doctrine și mișcări libertare și inegalitare aparținând partidelor conservatoare ce respectă metoda democratică, iar la cealaltă extremă, cea dreaptă, stau mișcări antiliberale și antiegalitare, în acest sens amintim de perioada cenușie din perioada fascismului și a nazismului.

Existența celor doi poli, stânga si dreapta, în viața politica, ajută la păstrarea unui echilibru și la realizarea unui progres. Fiecare doctrină vine cu teorii noi în susținerea propriei ideologii. Binele si răul sunt relative și pot fi întâlnite în egală măsură în cei doi poli .

Deși dreapta și stânga par diametral opuse pot exista puncte de vedere asemanatoare, apropiate reprezentate în spectrul politic prin centru-stânga sau centru-dreapta. În spectrul politic va fi nevoie mereu de cele două extremitați, poziții opuse, stânga și dreapta, întâlnite într-un sistem politic de tip democratic pentru evitarea unui regim politic de tip totalitar.

Bibliografie

BOCK Gisela, Femeia în istoria Europei, Traducere Mariana Cristina Bărbulescu, Editura Polirom, 2002.

BOBBIO Nolberto , Right and left, Editia I, Humanitas, București, 1991.

BOIA Lucian, Mitul democrației, București, Editura Humanitas, 2007.

CORNEA Andrei, Miracolul. Despre neverosimila faptură a libertății, Humanitas, București, 2014.

HITLER Adolf, Mein Kampf, Ofensiva Odal, 2008.

HOBBES Thomas , Despre om si societate, Traducere Mona Mamulea si Ovidiu Grama, București, Editura ALL, 2011.

Surse web:

https://ro.scribd.com/doc/27973350/Mein-Kampf-Lupta-Mea-de-Adolf-Hitler-vol-1-si-vol-2

http://fr.wikipedia.org/wiki/D%C3%A9claration_des_droits_de_la_femme_et_de_la_citoyenne

http://partide.resurse-pentru-democratie.org/doctrine.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Spectru_politic