Dezbaterea Electorala

„Discursul politic este foarte prezent într-o societate modernă unde joacă, în mod incontestabil, (prin consecințele sale), un rol important în viața contemporană. Într-o mare măsură, politica este o activitate lingvistică, de comunicare, manifestată prin dialog și urmărind persuasiunea. În spațiul românesc, limbajul politicii contemporane a fost un subiect de cercetare ocolit, în primul rând pentru că cenzura regimului comunist excludea posibilitatea unei descrieri obiective, inevitabil critice. De abia în ultimii ani au apărut mai multe studii, consacrate în special limbajului totalitar, așa-numitei „limbi de lemn”. Comunicarea politică actuală este descrisă mai adesea dintr-o perspectivă politologică (interesată de relații, conținuturi, ideologie, strategii), mai mult decât dintr-una lingvistică.

În genere, discursul politic este studiat în legătură cu relațiile de putere și cu manipularea. În descrierea și interpretarea limbajului politic se manifestă însă un mare pericol: al lipsei de obiectivitate și chiar al refuzului unui efort de obiectivare; foarte adesea preferințele, atitudinea, orientarea politică a specialistului influențează cercetarea, împingând-o către o critică excesivă a discursului adversarului și către o toleranță ridicată față de cel al orientărilor simpatizate.”

„Dezbatrea electorală pe care am ales-o este un tip de dispută în interiorul căreia, cei doi participanți la schimbul comunicativ sunt implicați, parcă, într-o competiție în care, fiecare, pe rând, dorește să-l convingă pe celălalt, dar și pe telespectatorii, că el are dreptate și că, automat, el urmează să câștige „bătălia.”

Cei doi participanți la această dezbatere sunt Victor Ponta și Klaus Iohannis, ambii candidați la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014. Locul ales pentru desfășurarea acestei dezbateri a fost un platou de televiziune al postului B1 Tv, când între orele 20:00 și 21:30 (orele între care s-a desfășurat dezbaterea), postul de televiziune a înregistrat cel mai mare raiting din ultimii cinci ani. Moderatorul emisiunii a fost Mădălina Pușcalău care, la începutul confruntării le-a explicat celor doi felul în care avea să se desfășoare emisiunea. Fiecare candidat avea la dispoziție două minute pentru a răspunde la întrebări și pentru a reuși să îi convingă pe cetățeni că merită să devină Președintele României.

Pentru a decide cine va lua primul cuvântul, moderatoarea a tras la sorți, iar în urma extragerii, candidatul alianței PSD-UNPR-PC a primit cuvântul. Prima întrebare adresată candidaților a fost: „Cine este candidatul Victor Ponta și de ce ar trebui să fie președintele României?”, respectiv „Cine este candidatul Klaus Iohannis și de ce ar trebui să fie președintele României?”

Bineînțeles că răspunsurile candidaților nu au fost strict legate de propriile lor calități care să îi facă apți pentru această funcție, ci unele prin care cei doi candidați începeau să își arunce unul altuia reproșuri: „Klaus Iohannis: Am adus cu mine scrisori ale celor din diaspora. Domnule Prim-ministru, vi le las, poate puneți pe cineva să le răspundă de ce au fost umiliți la vot.”

Disputa dintre cei doi deja a început să degenereze, reproșurile au început să curgă: „Klaus Iohannis: Cred că nu este bine pentru România să dea puterea unui singur partid, un partid care are membri cu probleme grave cu justiția. Cred că nu este bine ca Victor Ponta să fie președintele României pentru că i-a mințit pe pensionari, pentru că a plagiat. Peste tot un om politic care este prins cu un plagiat este obligat să se retragă, la noi un om politic prins cu plagiat vrea să fie președintele României.”

Candidatul ACL, Klaus Iohannis făcea referire la teza de doctorat pe care se presupunea că Premierul a plagiat-o și care, în acel moment reprezenta un eveniment de actualitate, ce îl putea face pe candidatul Victor Ponta să decadă în ochii alegătorilor. La rândul său, candidatul PSD, a replicat, făcând o comparație între domnul Iohannis și președintele în funcție din acel moment, domnul Traian Băsescu, dar răspunzând totodată și acuzelor aduse în legătură cu lucrarea sa de Doctorat: „Eu vreau să vorbesc despre români, nu atacuri la persoană. Eu m-am dus la ÎCCJ care mi-a dat o sentință definitivă. Dvs ați fugit de ÎCCJ (atacul la persoană nu este exclus). Cred că vrea să dea toată putea tuturor celor care au avut puterea în 2010, eu îl vreau pe Călin Popescu Tăriceanu, este un adevărat liberal, este omul care v-a dat 50 de milioane de euro pentru Sibiu ca să faceți acele lucrări. Domnul Iohannis seamănă foarte mult cu Traian Băsescu dintr-un punct de vedere: se opune la orice. A existat un singur primar care a devenit președinte și unul care a devenit premier: este vorba de domnul Băsescu și domnul Boc, pe care eu îi consider un președinte și un premier foarte slabi.”

Totuși, cei doi contracandidați dau dovadă și de puțină politețe, mai ales atunci când trebuie să răspundă la întrebarea: „Care sunt calitățile contracandidatului?”:

„PONTA: Este un politician abil, modul în care l-a dat jos pe domnul Antonescu o demonstrează (se apelează într-un fel la ironie). Este un primar bun (…).”

„IOHANNIS: Contracandidatul meu are abilitatea de a vorbi orice, oricât, indiferent dacă nu știe despre ce e vorba. O altă calitate pe care am spus-o este că domnul Ponta este tânăr, dar a dezamăgit, este o persoană cu mentalități învechite, condus din umbră de baroni.” Putem vorbi și despre impolitețe, deoarece candidatul ACL a dorit să precizeze și faptul că Victor Ponta a dezamăgit populația, datorită gândirii învechite și a legăturilor cu baronii – era o altă temă de actualitate în noiembrie 2014. Nu este însă vorba doar de o simplă afirmație, ci de un reproș sau o acuzație pe care acesta i-o aduce contracandidatului său, având în vedere faptul că face referire la poporul român, care, până la urmă, era cel care trebuia să aleagă pe unul dintre cei doicandidați, pentru funcția de Prim om în stat. Astfel de atacuri sau reproșuri pe care contracandidații și le aduc unul altuia îi pot determina pe români să își schimbe radical părerea sau chiar alegerea de vot. De obicei, acestea sunt un fel de „tactici” folosite pentru a denigra cealaltă persoană.

Atacurile la persoană sau ironiile devin din ce în mai prezente în această dezbatere. Domnul Victor Ponta îi reamintește Domnului Klaus Iohannis despre ce a spus într-un interviu, unde, discutându-se despre averea sa, candidatul ACL a fost întrebat ce crede despre profesorii care nu au o avere nici măcar pe jumătatea dânsului, răspunsul acestuia fiind „Ghinion!”: Victor Ponta: „Am o mare rugăminte din partea sutelor de mii de profesori care au avut ghinionul să nu aibă averea dvs. Nu mai vorbiți de profesori.” Putem spune că această replică din partea candidatului PSD a dus la declanșarea unui schimb de replici mai dure între cei doi, domnul Iohannis neezitând să replice : „Fără să plagiez și fără să copiez am ajuns acolo, sunt foarte mândru că sunt profesor de fizică.”

„O să fiți președintele ghinion!” prin această replică putem remarca faptul că Domnul Ponta apelează la rându-i la impolitețe, dar mai ales, dorește, parcă să se impună în fața celuilalt, să îl reducă la tăcere.

Având în vedere faptul că miza acestui conflict politic a fost foarte mare, fiecare dintre candidați a fost rugat să spună cum va arăta țara atunci când vor prelua conducerea.

Fiecare răspunde cum a știe mai bine pentru a atrage electoratul. Candidatul Klaus Iohannis a început răspunsul cu replica folosită și ca slogan în campania electorală: „În România lucrului bine făcut lucrurile încep și se termină, în România lui Klaus Iohannis lucrurile se fac în așa fel încât fiecare să fie mulțumit. România lui Klaus Iohannis este o țară a prosperității, a locului de muncă, unde fiecare are un venit decent, nu este nimeni obligat să stea cu mâna întinsă la stat. România lui Klaus Iohannis seamănă cu Sibiul lui Klaus Iohannis. România lui Klaus Iohannis este o țară în care investitorii vin cu mare încredere.” Putem spune că domnul Iohannis era sigur că el va fi alesul poporului, deoarece vorbește depre „România lui” („România lui Klaus Iohannis este (…)” – folosește verbul la prezent, lucru care sugerează că vorbește cu certitudine despre acele lucruri).

În schimb, candidatul Victor Ponta decide să vorbească în cifre, dorind să evidențieze modificările care au avut loc de la începutul mandatului său la Palatul Victoria, (criticându-i de astfel pe unii dintre foștii miniștri ai cabinetului Primului- ministru dinaintea preluării mandatului de către dânsul), dorind să demonstreze astfel că schimbările care au avut loc vor continua chiar și atunci când dânsul va fi președinte: „Eu vă dau cifre. Este vorba de o țară în reconstrucție după dezastrul lăsat de Anastase, Videanu, Blaga, Falcă. În 2009 deficitul bugetar era 8,6% din PIB. Acum România are excedent bugetar.” Dar, chiar și așa Victor Ponta nu ezită să își atace contracandidatul: „Domnul Iohannis spunea că sunt un fraier care nu a cheltuit banii. Îl anunț că acum, în Europa, suntem doi fraieri care nu au cheltuit banii: eu și doamna Merkel.”

Cei doi candidați sunt destul de duri în replici, niciunul dintre eu neratând ocazia să îl atace pe celălalt, dar nici să în ironizeze. Dar nici provocările nu întârzie să apară; Domnul Iohannis îi lansează contracandidatului său provocarea de a convoca Parlamentul, pentru a pica legea amnistiei și a grațierii: „Hai să facem o treabă între bărbați. Mâine să convocăm Parlamentul, picăm legea amnistiei și grațierii și dăm drumul la toate arestările. Sunteți de acord? Eu mă angajez. ACL vor veni toți. Votăm împreună?” / „Domnul președinte al PSD, reiau provocarea (…)”. Reluarea provocării și insistența pe această temă, vin tocmai pentru că Domnul Ponta refuză să dea un răspuns clar „Nu puteți dvs că nu sunteți parlamentar.” / „Lăsați demagogia lui Băsescu (…).” Se poate vorbi în acest schimb de replici și despre o întărire a dezacordului prin folosirea repetării lansării aceleași provocări de două ori la rând și fără primirea unui răspuns concret.

Lansarea atacului de către un candidat și apariția apărării din partea celuilalt este o caracteristică des întâlnită în comunicarea conflictuală: „Domnule Ponta, recunoașteți o decizie a instanței?” În apărare, candidatul PSD răspunde tot cu o întrebare: „Ponta: Dvs. recunoașteți decizia instanței în cazul unui plagiat?” replicile dure sau contraatacurile ating apogeul în aceste momente: „Iohannis: „(…) Afirmația dvs. e o dezinformare publică, să nu spun iar minciună publică. / Ponta: De ce? Aseară ați mințit de mult ori. / Iohannis: Să nu confundăm numele meu cu al dvs. / Ponta: Eu m-am dus la ICCJ și am obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă în problema plagiatului.” Putem vorbi aici și depre atacuri la persoană sau chiar de un limbaj de impolitețe, ambii candidați făcându-se mincinoși.

Ironia sau lipsa de simpatie dintre doi candiați poate să reiasă și din unele gesturi făcute și, nu doar din schimburile verbale. Este un moment în care contracandidatul lui Victor Ponta începe să râdă la spusele acestuia despre cum va fi relația dintre puterea executivă și legislativă atunci când dânsul va fi președinte: „Dacă vă face să râdeți că vrea cineva să fie un președinte bun… .” Răspunsul celuilalt la această întrebare a fost unul destul de ferm și convingător: „Eu nu cred că voi ajunge în această situație (se referă la situația în care, dacă dânsul va fi câștigătorul alegerilor va fi nevoit să colaboreze cu actualul Guvern). Pe 16 noiembrie cariera politică a lui Victor Ponta se termină, propriul partid îl va trimite acasă. Dacă nu se întâmplă așa, vom avea o colaborare instituțională corectă, fără să semnăm vreun pact de coabita.” Totuși, Domnul Iohannis dă dovadă de corectitudine și de dorință de înțelegere sau cooperare între cele două puteri, în cazul în care lucrurile nu se vor întâmpla așa cum se așteaptă dânsul.

Având în vedere faptul că atmosfera devenea din ce mai agitată, iar participanții la dezbatere își aruncau replici dure, moderatoarea se vede nevoită să îl roage pe candidatul ACL să îi ofere din timpul rămas dânsului (fiecare dispunea de același număr de minute pentru a răspunde, dar dacă răspunsurile erau mai scurte, timpul rămas se contabiliza), contracandidatului său pentru a îi răspunde la întrebarea adresată. Putem vorbi aici totuși de puțin fair play din partea Domnului Iohannis, care are amabilitatea să îi ofere „rivalului” 20 de secunde din timpul său „Aveți 20 de secunde de la mine… .”

Bineințeles că, atunci când era nevoie, cei doi au beneficiat și de drept la replică, acordându-i-se fiecăruia câte un minut pentru a răspunde.

Afirmația Domnului Ponta: „La primăria Sibiu cereri de retrocedări 1976, nesoluționate 401, redirecționate 214 (mai multe statistici de la Sibiu). Domnule primar, că nu cred că o să fiți președinte, ați rezolvat 164 doar pentru voi, Forumul Germanilor” și dreptul la replică al Domnului Iohannis: „Ați mințit grosolan, este un atac la imaginea mea. Aceste retrocedări, au fost făcute pt că acele entități au dreptul să le primească, sunt perfect legale.” Schimbul de replici nu se oprește aici: Domnul Iohannis: „Nu cunoașteți legea!” Domnul Ponta: „Nu este cazul să mă jigniți!” Așa cum nu lipsește niciodată din limbajul politic agresiv sau din talk – showuri, iată că insulta sau chiar limbajul vulgar apar și aici „Ați mințit grosolan.”

Ultima rugăminte adresată de moderatoare celor doi participanți la dezbatere a fost rostirea de către aceștia a unui mesaj către români, reprezentând, poate, unul dintre cele mai importante momente ale serii. Și în încheiere, ca și la început, primul care răspunde este candidatul PSD, Victor Ponta, care dă dovadă de spirit patriotic, mulțumindu-le tuturor românilor care au avut încredere în dânsul și l-au votat în primul tur, dar, totodată dorește să menționeze că „sunt foarte mândru că sunt român”, și că dorește ca împreună cu semenii lui să creeze o Românie mai bună decât cea care a fost timp de 10 ani, iar pentru acest lucru are nevoie de sprijinul lor necontenit: „Sunt absolut convins că putem fi o țară mai bună și că rănile făcute în acești 10 ani de oameni care au greșit, (…)le închidem și putem construi tot ceea ce s-a stricat în acei ani.” În final, domnul Ponta, dorește să precizeze, făcând apel la ironie că: „Voi fi un președinte bun și pentru domnul Iohannis.”

La rândul său, candidatul ACL, Klaus Iohannis, le transmite românilor un mesaj emoționant, acest lucru fiind demonstrat de formula de început a răspunsului „Dragii mei”, care indică tentativa sau încercarea de a se apropia tot mai mult de popor sau de a atrage electoratul. Le cere românilor să aleagă un președinte care va fi doar al lor, care va veghea la respectarea legii și a cetățenilor, asigurându-le totodată și dreptul la vot tuturor românilor: „Eu voi fi președintele vostru (…) A schimba modul de respect față de lege, față de cetățeni. Voi apăra dreptul la vot al oricărui român.” La atacul la persoană nu se renunță nici măcar acum, în principalul moment al dezbaterii: „(…) Doriți un președinte care este omul baronilor PSD. Nu dați toată puterea unui singur partid care este un partid de stânga neautentic, nereformat.” Pentru ca în final domnul Iohannis să le ceară românilor să voteze schimbarea pentru a putea fi conduși de un președinte competent: „Votați schimbarea în România și voi fi un președinte foarte bun pentru voi!”

Deznodământul este unul așteptat de altfel, pentru că Victor Ponta atacă din nou, comparându-și contracandidatul cu președintele încă în funcție Traian Băsescu: „L-am văzut pe Traian Băsescu, incredibil! L-ați studiat bine pe Traian Băsescu!” Probabil, fiind sigur că va obține victoria, candidatul PSD spune: „Eu voi trăi în România fără Băsescu și Iohannis” (folosește timpul viitor, dorind să sugereze, poate, că el va fi noul președinte și va adopta un regim diferit față de cel al predecesorului și, de ce nu, față de cel al contracandidatului).

Replica este la locul ei; candidatul ACL, spunând (ironic): „Oare, domnule Ponta, i-a prostit domnul Băsescu pe români când v-a pus prim-ministru? Fiindcă pe mine m-a refuzat. Pe dumneavoastră v-a pus.” Prin acest răspuns la provocare, domnul Iohannis îi jignește, într-o măsură mai mica sau mai mare pe români, despre care spune că au fost prostiți când domnul Ponta a fost numit Prim-ministru de domnul Traian Băsescu, dar, în aceeași măsură arată și frustarea – „pe mine m-a refuzat.” Replica nu se încheie aici, pentru că acesta îi roagă pe români să tragă singuri concluzia: „Concluzia, dragi români, puteți să o trageți singuri”, poate dorind în ultimă instanță să le arate românilor că și ei au un cunvânt de spus în toate deciziile care se iau la nivel înalt.

Având în vedere că am urmărit îndeaproape această a doua dezbatere electorală, organizată pentru alegerile prezidențiale din 16 noiembrie 2014, am ajuns la propria concluzie cum că, orice candidat la funcția de Președinte al României (și nu doar asta) are propriile metode pe care le folosește pentru a atrage electoratul. Însă, acest lucru nu se întâmplă într-o măsură 100% cinstită, deoarece fiecare preferă să își atace sau să își denigreze mai mult contracandidatul în fața poporului alegător, decât să vorbească despre propriile calități și propriile competențe care l-ar putea face potrivit pentru această funcție. Ei bine, la aceste lucruri am fost martoră și eu timp de o oră și jumătate – cât a durat această dezbatere între Victor Ponta și Klaus Iohannis. Cei doi nu au făcut altceva decât să se provoace unul pe celălalt, să se denigreze, doar pentru a-și scoate în evidență defectele.

Pe scurt, eu, ca cetățean al României, cred că după o asemenea dezbatere, mi-ar fi foarte greu să mă decid pe cine voi vota pentru funcția de Prim om în Stat.

Cărăușu Hoarță Luminița, „Dezbaterea politică televizată. Studiu de caz”

Zafiu Rodica, „Comunicarea conflictuală. Violența discursului politic”, curs 7, 03.12.2014

Zafiu Rodica, „Limbaj și politică”, Editura Universității din București, București, 2007