Cuplu, Familie, Casatorie
Capitolu I- Cadrul teoretic
1.1. Considerații generale privind familia
Pentru o mai bună înțelegere a celor prezentate în această lucrare este necesară definirea și explicarea conceptelor de bază utilizate.Acestea sunt: cuplu, familie, căsătorie.
Sfârșitul mileniului al doilea,cu profunde dereglări economice,politice și sociale pe plan mondial,cu implicații la fel de importante,asupra dezvoltării laturilor complexe ale fiecărui individ și ale fiecărei familii,a focalizat atenția cercetătorilor din cele mai variate domenii de activitate : medicină, psihologie, socilogie, religie, asistentă socială, biologie, pentru a enumera doar câteva dintre acestea,care au ca obiectiv „omul” și familia acestuia,aspect justificat de apartenența fiecărui individ, prin descendența sa,la o familie și prin constituirea ulterioară,datorită evoluției firești,a propiei familii. ( Mandrilă,2003.p.7)
Parcugerea normală a ciclului de viață presupune realizarea triadei cuplu-casatorie-familie,care este un produs al societății,pe care acesta îl poate influența. Pornind de la ideea formulată de Jung (1994) , că „ne naștem într-o matrice bipolară ( cuplu parental) ,susținută și de modelul arhetipal al diadei divine”, se ajunge la concluzia că formarea cuplului joacă un rol hotărâtor în realizarea familiei.
După Mitrofan și Ciupercă ( 1998) ,cuplu poate fi definit ca reprezentând „structura bipolară, de tip biopsihosocial,bazată pe inter-determinismul mutual”. In dinamica sa,cuplul cunoaște trei tendințe de bază: spre armonizare, spre stabilizare și spre disociere. Primele două tendințe,care conduc,de obicei,în etapele următoare,la formarea familiei,se realizează în condițiile în care partenerii se susțin și se dezvoltă ca individualității biologice,afective și sociale,unul prin intermediul celuilalt.
Stabilizarea și permanentizarea relației cuplului tinde să se transforme într-o relație maritală(căsătorie) definită destul de auster de dicționarele de sociologie ca „uniune legală între un bărbat și o femeie” sau,după Gunter (1972), ca reprezentând
„căldura unei nebunii generale,care îl conduce pe om dincolo de el însuși,printr-o evoluție,logică și istorică totodată”. (Mandrilă,2003,p.8.)
Întreaga dezvoltare a umanității este indisolubil legată de constituirea și evoluția formelor de colectivitate umană,dintre care familia reprezintă una dintre verigile sociale cele mai importante și mai vechi în asigurarea continuității și afirmării depline a ființei umane. Deși relativ independența în raport cu societatea în interiorul căreia se formează familia este determinată și condiționată,în evoluția sa,de modul de organizare a societății pe care o reflectă.( Irimescu,2004,p.4)
Familia a fost mereu un subiect discutat și analizat din perspectiva mai multor antropologi,sociologi,psihologi.Din perspectiva mea următoarele definiții reflectă familia așa cum este privită din mai multe direcții.
După Voinea (1993) „familia” reprezintă „cadrul instituțional,care cuprinde două elemente esențiale:o latură biologică constantă rămasă aproape neschimbată de-a lungul timpului și o latură socială,veșnic schimbătoare reprezentând morala,educația,aspectele economice,juridice și psihosociale.
Antropologul Levi-Strauss( 1965) definește familia ca „un grup organizat,care își are originea în căsătorie,constând din soț,soție și copii născuți din uniunea lor,deși,uneori,acestui grup restrâns,i se adăugă și alte rude. Grupul familial este unit prin drepturi și obligații morale,juridice,economice,religioase și sociale.( Mandrilă,2003,p.13.)
Pornind de la considerațiile de ordin evolutiv Herseni (1982) definește familia ca „o unitate biologică de bază,nu numai ontogenetică,dar și filogenetică a omenirii, care nu este individual,ci perechea de indivizi de sex opus(de fapt complementar) , capabilă să dea naștere altor ființe umane deci mai mult decât perechea ca atare(sterilă), perechea fertilă și progeniturile ei, așadar familia naturală (mamă,tată sau tații și copii). De aici rolul primordial universal și permanent al familiei,ca și numeroase și importante consecințe de alt ordin,în cele mai variate domenii socio-culturale. Fenomenul sexelor și al vârstelor este,fără îndoială de origine și de natură biologică,dar prin acesta aspectele lui sociale și culturale nu sunt deloc diminuate. El este prezent și activ de la începuturile omenirii și până astăzi”.( Mandrilă 2003,p14)
1.2. Perspective de abordare a familiei
Majoritatea cercetătorilor din domeniul familiei,dar și actorii politici sau opinia publică în general susțin că, în ultimele decenii,familia din societățile contemporane a suportat transformări importante. În același timp,aceasta continuă să reprezinte o instituție fundamentală în societate,fapt pentru care în dezbaterile publice problemă „declinul familiei” este privită cu tot mai multă îngrijorare.
Fara a-și diminua importanta ca instituție sociala,schimbările din ultimele decenii din sfera familiei îndreptățesc concluzia ca,dimpotrivă,familia nu mai reprezintă o instituție conservatoare,ci una tot mai adaptata transformărilor de la nivelul societății: familia caută acuma sa se debaraseze de „gloria”conservatorismului,de „meritul” de a fi păstrătoarea valorilor naționale,devenind mai curând „barometrul” schimbărilor sociale,trecând printr-un vizibil proces de democratizare,laicizare si liberalizare (Mihăilescu, 2000, p. 171). Familia pare tot mai integrata in dinamica societății,tot mai mult condiționată de schimbările economice si sociale,influențând la randul ei,evoluția de ansamblu. (Popescu, 2009, p. 17).
Perspectivele teoretice asupra familiei au evoluat de la consens cvasi-unanim asupra dominației familiei nucleare si a rolului ei central in societate pana la pluralitatea modelelor familiale alternative si a, abordărilor lor teoretice din contemporaneitate.
In perioada postbelica,teoria standard a familiei considera familia nucleara o unitate adaptativa si mediatoare intre individ si societate. Conform originii sale structural-funcționaliste,aceasta perspectiva susține ca familia îndeplinește funcții esențiale pentru membri sai cat si pentru societate.
Autorul Raluca Popescu scoate in evidenta din lucrarea sa „ Introducere in sociologia familiei” perspective asupra familiei,si anume avem perspectiva funcționalistă si perspectiva interacționist-simbolică.
Perspectiva funcționalistă pune accentul pe proprietățile structurale si pe funcțiile sistemelor familiale. Aceasta perspectiva asupra familiei formează un grup comun de explicații cu analiza sistematica.
Conform acestora,familia poate fi considerata un sistem finalist,care este influențat si influențează la randul sau mediul mai general (societatea) ,într-un echilibru relativ.
Familia are toate caracteristicile necesare unui subsistem ( Morgan,1985 , p . 134 ):
– Elementele familiei sunt legate intre ele,sunt interrelaționate;
– Un element al familiei nu poate fi înțeles izolat de întreg sistemul;
– Funcționarea familiei nu se realizează doar prin înțelegerea fiecărui element in parte;
– Structura si organizarea familiei sunt factori importanți in determinarea comportamentului membrilor familiei;
– Patternurile tranzacționale ale familiei modelează comportamentul membrilor acesteia.
La fel ca si celelalte instituții sociale,familia trebuie sa realizeze anumite funcții,care in general,pot fi reduse la următoarele (Zander , 1988 , p. 336): reproducere (prin copii familia asigura perpetuarea unei comunități sau societăți ) , socializarea copiilor ( transmiterea modelelor culturale dominante in societate ) , îngrijire,protecție si sprijin emoțional ( îngrijirea si protecția copiilor, a bătrânilor a persoanelor bolnave , dragoste ,securitate, sentiment de bunătate ) , conferința unui status ( prin intermediul relațiilor de rudenie si a altor relații de grup) si reglementarea comportamentului sexual.
George Murdock ( 1967) arata ca familia permite realizarea a patru funcții fundamentale pentru viața sociala : sexuala si reproductiva ( fara de care societatea s-ar stinge ) , economica ( fara de care viața ar înceta ) si educațională ( fara de care cultura s-ar sfârși ). H.Stahl clasifica funcțiile familiei in doua mari grupuri : funcții interne , care asigura securitatea si afecțiunea membrilor sai, si funcții externe, care contribuie la integrarea membrilor in societate ( apud Voinea , 1993 , p. 23.). Dintr-un punct de vedere mai nou,având in vedere si recentele transformări din sfera familiei, cercetători americani contemporani găsesc ca funcțiile familiei sunt : reproducerea ( înlocuirea generației pasive si a celor decedați ) , susținerea mamei si a copilului in perioada lor critica, socializarea tânărului, suport si protecție pentru membri, pentru copii, dar si pentru adulți, mai ales in caz de boala sau îmbătrânire,atribuirea unui status, transferul de venituri .
Perspectiva interacționist-simbolică se concentrează pe interacțiunile sociale zilnice dintre indivizi mai mult decât pe structurile sociale de dimensiuni mari ca educația, politica și altele de acest fel. Pentru interacționiști, societatea constă din interacțiunea oamenilor unul cu altul; înțelegerea societății presupunând înțelegerea interacțiunii sociale.
Din punct de vedere al interacționismului –simbolic, familia este locul unde oamenii își desăvârșesc relațiile și își modelează o existență de grup. Soții își restructurează definițiile despre ei înșiși, despre viața lor, cât și despre experiența lor trecută sau prezentă, fiecare modelându-și acum acțiunile în raport cu celălalt.Nașterea copiilor impune o noua remodelare a relațiilor dintre parteneri. Întreaga viziune asupra lumii suferă transformări. Cuplul construiește o biografie comuna,cu o memorie coordonata in comun.
1.3.Tipologii familiale.
1.3.1. Relevanta criteriilor de clasificare
Taxonomia poate lua o varietate impresionanta de forme si pentru familie. Se vorbește de familii reprimatoare si familii liberale ( in educație ), de familii integrate si la limita integrării, familii active si familii pasive, familii stabile si familii instabile ( Mitrofan , 1991 ). In același spirit am putea continua : familii tinere, familii bătrâne , familii bogate , familii sărace. Asemenea clasificări au insa doar o valoare conjuncturala , fiind utile in gruparea unor statistice sub sintagme ale limbajului cotidian.
Societatea tradițională era rigidă în stabilirea valorilor, stilurilor de viață sau tipurilor de familie. Societate modernă modifică fundamentul familiei, îi conferă noi roluri și destinații. Astfel, societatea contemporană se confruntă cu o problematică nouă în ceea ce privește viața de familie: nu mai există dominația doar a unei singure forme de conviețuire, ci se întâlnesc o multitudine de configurații familiale în funcție de anumite criterii.
Această situație se datorează fenomenelor și proceselor sociale care au determinat o serie de schimbări la nivelul structurii și funcțiilor familiei.
Din cauza dificultății de a găsi un post convenabil de munca in aceeași localitate cu rezidenta,sunt familii in care unul sau amândoi soti fac naveta. După cum in număr crescând sunt situațiile in care partenerii conjugali au nu mai multe slujbe, ci si rezidente in localități diferite. Acest gen de familie migranta ( Mihăilescu, 1993 ) – sotii locuiesc in localitățile diferite si se vizitează reciproc – este destul de răspândită in SUA ( peste 700.000 de familii in 1989 ).
Pentru multi dintre noi,cuvântul „familie” implica imaginea tradițională a doi părinți, de obicei căsătoriți, si copiii acestora. Familia nu este probabil la fel de recunoscuta acum ca in trecut,dar ea insa reușește sa se mențină printr-o multitudine de cai. Așa cum au existat modele vechi,așa au apărut si altele noi,pe care trebuie sa învățam sa le recunoaștem, sa le sprijinim si sa le valorizam.
Cat de diferita este familia de astăzi fata de cea din perioadele trecute? Au apărut schimbări semnificative, dar exista si continuitate. Călătoria era mai putin întemeiată pe dragoste,in secolele anterioare. Considerentele de ordin practic,precum si expectațiile familiei jucau un rol extrem de important in timpurile acelea. Multe cercetari de tip istoric au dorit da evidențieze măsura in care dragostea romantica stătea la baza alegerii soțului sau a sotiei, iar rezultatele au arătat ca mare parte din mariaje erau lipsite de afecțiune si – mai ales – încărcate de ostilitate.
Familia – ca grup social de baza, unit prin legături de rudenie sau căsătorie – este prezenta in toate societățile. In mod ideal, familia le oferă membrilor sai protecție, companie, siguranța si permite socializarea acestora.
Institutul pentru familie, Varnier, a descris in 1994 următoarele tipuri de familie:
familiile „nucleare” compuse din doi părinții si unul sau mai multi copii biologici sau adoptați,care locuiesc împreună;când familia nucleara a fost condusa de un bărbat, ca unica persoana cu venit in casa, in anii 50 – a fost considerata o familie convențională; acum este doar una dintre tipurile principale existente;
familiile „extinse”, compuse din părinți, copii, unchi, bunici si alte rude de sânge,care locuiesc împreună sau nu;
familiile „amestecate” sau „recombinate” sau reconstituite”, compuse din părinți care au divorțat, s-au recăsătorit si au format o noua familie, care include copii din prima căsătorie a unui sau a ambilor parteneri si/sau din aceasta căsătorie;
familii „fara copii”, reprezentate de un cuplu;
familii „ cu un singur părinte”, compuse dintr-un singur părinte – adesea o mama-cu un copil sa mai multi;
„cupluri care coabitează” si „căsătorii convenționale” – aranjamente familiale care se aseamănă altor forme, dar nu legalizează mariajul.
Din 1972 acest institut recunoaște cuplurile cu parteneri de același sex, ca familii. O cercetare a literaturii despre familie din 1990 indica faptul ca mai trebuie adăugat un alt grup de familii si anume părinții homosexuali si lesbiene ( Schawartz si Scott ).
Când ne referim prin urmare , la tipologia familiei , trebuie sa avem in vedere ca putem găsi aproape o infinitate de criterii ( si tipuri ), dar ca multe dintre ele nu au aproape nici o valoare epistemica ( familie activa, familie pasiva, de pilda ), ca unele au o funcție conjuncturala ( in cercetari pe diferite teme ), după cum exista tipuri de familie care au o valoare științifică generala pentru sociologia familiei.( Petru , 2005, p. 69)
În această lucrare voi face referire doar la anumite tipuri de familie, considerate a fi ilustrative pentru cercetarea mea. Luând ca și criterii gradul de unitate al relațiilor, numărul de parteneri și prezența sau absența relațiilor sexuale/a copiilor, putem identifica: monogamia, menaje monogame si căsătoria deschisă.
Monogamia este forma cea mai răspândită la nivel mondial, fiind practicată în toate societățile. Creștinismul o consideră o formă naturală și binecuvântată de Dumnezeu. Se caracterizează prin unirea unui bărbat cu o femeie, fiind tipul de familie cel mai durabil dintre toate formele familiale. In cadrul familiei monogame s-au individualizat trei structuri: familia nucleara,familia extinsa si familia mixta,dintre care, familia nucleara a fost si continua sa fie idealul societății actuale, desi , doar 1 din 3 familii, in anii 1980, era de acest tip. ( Mitrofan , 2009 , p. 44 ).
In lucrarea ma voi face referire doar la familiile nucleare si cele extinse,după cum urmează:
1.3.2.Familia monogama nucleara (sau simpla) este unitatea compusa dintr-o pereche maritala (soț ,sotie) si copii dependenți de ei, care locuiesc si au o gospodărie împreună. Aceasta combinație este considerata unitatea minimala panumana a organizării sociale.R.Linton (1949 , p. 2) spune ca atunci când omenirea s-ar stinge „ ultimul bărbat își va petrece ultimele lui ore in căutarea nevestei si a copiilor”. Familia nucleara reprezintă „ nucleul” tuturor celorlalte forme de structuri familiale.( Petru , 2005, p. 72 ).
De curând istoricii au observat ca, de fapt, problemele familiilor preindustriale au multe in comun cu cele ale familiilor din ziua de azi. Se remarca modul in care acest tip de familie a deviat de la cel cu adevărat tradițional,după care tânjește. Sistemul familial european a fost caracterizat prin existenta unor familii monoparentale, independente, a unor căsătorii relativ târzii ( in jur de 26 ani la bărbați si 23 la femei ) si mortalitate ridicata.Începând cu mijlocul secolului al XIX- lea, familiile trebuie sa trăiască într-o lume a unui timp liniar. Statul modern si economia „cronologizează”( standardizează temporar) viața definind vârste standard pentru aspecte cum ar fi: mersul la școală,deținerea unei slujbe,căsătoria,moștenirea,pensionarea. Viața de familie devine mult mai stricta si mai limitata de acest timp liniar. Familiile petrec împreună doar timpul ce le rămâne după întoarcerea de la școală sau de la slujba. Timpul pe care bărbații îl dedica familiei este mult mai ritualizat decât cel al femeilor. Oportunitățile de a sta cu cei dragi ii permit individului sa restabilească legătura cu familia,pe care industrializarea a distrus-o. Studiile istorice au arătat ca structura familiei a fost putin schimbata de urbanizare si industrializare,decât se credea odată. Familia nucleara a fost gruparea preindustriala cea mai răspândită si este inca unitatea de baza a organizării sociale. Familia moderna diferă de formele tradiționale timpurii prin funcții,compoziție si ciclul de viață si prin rolurile bărbatului si a femeii.Singura funcție a familiei care continua sa supraviețuiască schimbării este aceea de a furniza sprijin afectiv,emoțional copiilor. (Pescaru , 2004 ,p. 22 ).
1.3.3.Familia monogama extinsa ( sau lărgită,compusa ) cuprinde pe lângă nucleul familial si alte rude,generații, si altfel alături de cuplu conjugal si copiii lui mai pot figura părinții soțului si/sau sotiei, frații si surorile soțului si/sau sotiei ( cu sotii, soțiile si copii lor), precum si unchi sau mătuși de-ai cuplului. De regula, într-o familie extinsa trăiesc si gospodăresc împreuna trei generații: părinții, copii acestora si părinții părinților.( Petru ,2005, p .72)
In timpurile noastre oamenii trăiesc mai mult,amâna căsătoria,exista mai mulți copii care “stau acasă” ce frecventează facultatea si se afla in creștere numărul copiilor adulți care se întorc acasă după un divorț sau după pierderea slujbei. In consecință foarte multe cupluri aflate “intre doua vârste” se afla prinse la mijloc,intre dorințele părinților lor ,care îmbătrânesc si cele ale propriilor copii. Astfel sunt cupluri si indivizi care au intre 40-60 de ani si care s-au așteptat ca fiii si fiicelor lor sa crească, sa plece de acasă și sa trăiască viața ca niște adulți independenți. Dorința cea mai puternica a fiecărui individ este de a deține controlul si de a-și atinge scopurile. Cei care își controlează viața așa cum trebuie au mari satisfacții. Sentimentul ca sunt stăpânii propriei vieți le permite sa abordeze toate tipurile de crize care apar,precum si sa ia decizii. Daca insa controlul este de natura externa,persoana are sentimentul ca nu poate influenta deloc ceea ce I se întâmpla si astfel nu mai este dornica sa ia decizii. (Pescaru, 2004, p. 20).
1.3.4.Căsătoria deschisă este un model de conviețuire ce se afla între concubinaj și familia nucleară. Încearcă să înlocuiască stilul de viață învechit cu unul nou care să se bazeze pe fericirea ambilor parteneri și să dureze doar atât cât aceștia sunt fericiți împreună. Scopul acestui tip familial este împlinirea și satisfacția personală a membrilor cupului.( Pescaru, 2004, p.24 )
1.4. Funcțiile familiei
Complexitatea funcțiilor si rolul decisive atât pentru indivizi cat si pentru societate evidențiază specificitatea familiei in raport cu alte grupuri sociale. S-au formulat o mulțime de opinii privitoare la aceste funcții,toate subliniind semnificația lor in viața grupului si in integrarea sociala a indivizilor.( Neagoe , 2007, p. 40 ).
Specificitatea familiei in raport cu alte grupuri sociale este evidențiată prin complexitatea funcțiilor îndeplinite de-a lungul istoriei,prin rolul ei decisive pentru individ si pentru societate (Voinea , 2005 , p. 22).
În literatura de specialitate, atât în literatura străină, cât și în cea românească, întâlnim opinii diferite cu privire la funcțiile familiei. Maria Voinea (2005, pp.22-23) în lucrarea sa intitulată Familia contemporana prezintă pe scurt maniera în care diverși autori, români sau străini, abordează funcțiile familiei. Cunoscutul sociolog G.P.Murdock consideră că familia îndeplinește 4 funcții fundamentale: sexuală, reproductivă, economică și socializatoare, în timp ce W.F. Ogburn aprecia că următoarele funcții sunt cele pe care le îndeplinește orice familie: economică, de reproducere, educațională, religioasă, recreativă, social psihologică. În concepția lui T. Parsons funcțiile familiei sunt: socializarea copiilor și asigurarea securității familiei, în special securitatea emoțională a adulților. Szczepanski apreciază că familia îndeplinește următoarele funcții: asigurarea continuității biologice a societății prin procrearea, îngrijirea, creșterea și educarea copiilor; transmiterea moștenirii culturale în scopul menținerii continuității culturale; transmiterea din generație în generație a poziției sociale; satisfacerea nevoilor emoționale sau a trăirilor intime; exercitarea controlului social asupra comportamentului indivizilor. În opinia lui Traian Herseni familia are două funcții: creșterea copiilor și completarea social-economică a soților pentru a realiza un tot unitar eficace.Henri H. Stahl face o caracterizare complexă a funcțiilor familiei. Acesta consideră că familia îndeplinește atât funcții interne, cât și funcții externe. Ambele categorii de funcții având ca scop final crearea unui climat familial propice și asigurarea unei dezvoltări normale a tuturor membrilor familiei.Atunci când realizează clasificarea funcții interne/ funcții externe Henri Stahl pune enumeră și funcțiile care fac parte din fiecare grup (intern sau extern ). Astfel, autorul amintește următoarele funcții interne: funcții biologice și sanitare ( Satisfacerea cerințelor și necesităților sexuale;procrearea și realizarea necesității igienico- sanitarea tuturor membrilor ); funcția economică (realizarea unor venituri și organizarea unor gospodării);
funcția de solidaritate familială (ajutorul pe care membri unei familii și-l acordă ); funcții pedagogico-educative și morale (asigurarea educației și socializarea copiilor ). Despre funcțiile externe Stahl spune că acestea reprezintă o prelungire a celor interne și se referă la integrarea familiei în societate.
După părerea mea, funcțiile fundamentale pe care trebuie să le îndeplinească orice familie sunt: funcția economică, funcția socializatoare, funcția sexuală și reproductivă, funcția de solidaritate. Însă, eu nu afirm că acestea sau doar acestea sunt și funcțiile fundamentale ale familiei de pretutindeni și din totdeauna. În continuarea le voi prezenta pe scurt.
1.4.1.Funcția economica
Problematica circumscrisa funcțiilor economice ale familiei rezida, in principal, in realizarea veniturilor suficiente pentru satisfacerea nevoilor familiei si organizarea unei gospodarii pe baza unui buget comun de venituri si cheltuieli. Responsabilitățile familiei private din aceasta perspective par sa fie extreme de importante,asigurând cadrul material indispensabil vieții,satisfacerea corespunzătoare a tuturor trebuințelor membrilor familiei,dobândirea unor bunuri si valori care sa permită siguranța,bunăstarea si confortul indivizilor si grupului.
Maria Voinea (2005, pp. 26-27) consideră că „ funcția economică deține locul central în constelația celor 4 funcții.” În societatea tradițională, această funcție a cuprins 3 dimensiuni: componenta productivă, componenta financiară, și componenta privind pregătirea profesională. Componenta productivă a funcției economice se refera la realizarea în gospodărie a bunurilor și serviciilor necesare existenței familiale, în timp ce componenta financiară vizează administrarea veniturilor și cheltuielilor necesare pentru satisfacerea nevoilor pe care le are familia. Cea de-a treia componentă, cea care vizează pregătirea profesională constă în transmiterea ocupațiilor din generație în generație. Însă, pe măsură ce societatea a evoluat, această funcție a suferit si ea modificări.
Prin exigenta unei locuințe corespunzătoare cerințelor si aspirațiilor membrilor grupului,prin asigurarea resurselor necesare traiului,funcția economica influențează si potențează celelalte funcții,contribuind la solidaritatea si intimitatea cuplului,la socializarea descendenților, la protecția si siguranța indivizilor.
1.4.2.Funcția de socializare
Conceptul de socializare definește procesele, mecanismele si instituțiile prin care societatea se reproduce in fizionomia personalității umane care le este specifica,in anumite structuri de comportament ce răspund așteptărilor si prescripțiilor sociale. Sociologul J.Szczepansky definea socializarea drept acea parte a influentei mediului care determina individul sa participe la viața sociala,îl învață sa înțeleagă cultura, îl face capabil sa îndeplinească anumite roluri sociale. Socializarea se manifesta pe tot parcursul vieții individului,împiedicând forme si mijloace specifice de realizare.
Unul dintre efectele socializării este – spune Maria Voinea- integrarea sociala,proces social fundamental care presupune acomodarea,adică soluționarea conflictelor existente intre diferite aspirații si atitudini comportamentale,intre indivizi,grupuri sau clase. Integrarea sociala este o stare obiectiva data de asamblarea si ajustarea reciproca într-un sistem organizat ai unei totalități de elementele intre care se stabilesc raporturi de interdependenta.
Procesul de socializare, desfășurat pe întreaga durata de viață a individului,oferă acestuia șansa formații sale sociale,a dobândirii echilibrului emoțional,menținerea integrității personalității,integrării sale in viața sociala.( Neagoe, 2007, pp. 50-52)
1.4.3.Funcția de solidaritate
Căsătoria este o experienta fundamentala de maturizare psihosociala ce are loc la intersecția dintre nevoile de fuziune si cele de autonomie. Interacțiunea conjugala naște si renaște iubirea dintre soti, care are ea însăși forța de a metamorfoza comportamente,atitudini, motivații, aspirații si idei îmbogățind astfel profilul afectiv-spiritual al soților. “Iubirea conjugala este creația comuna a doua personalități, una prin intermediul celeilalte, o modalitate de a fi într-adevăr unul cu celalalt, unul prin celalalt si unul pentru celalalt, un mod complet de a conviețui prin intercomunicare,intercunostere si intermodelare, in sensul dezvoltării si împlinirii bio-psiho-sociale a celor doi parteneri” ( apud.Voinea, 1993, 68) .
Intimitatea este “cheia psihologica a longevității cuplului”. Aceasta “calitate emoțională” a relațiilor interpersonale satisface nevoile de securizare si de afiliere in microgrup sau in cuplu. Intimitatea psihologica asigura o sursa nelimitata de energie, rezistenta mare la stress, prima ei funcție fiind eliminarea axientatii,consolidarea sentimentului acceptării de sine, a recunoașterii si confirmării importantei si valorii fiecăruia pentru celuilalt.
Autorii considera ca armonia in cuplu, chiar daca se construiește inițial pe o intimidate fuzionala, nu se poate menține ulterior decât prin stimularea si recunoașterea unei autonomii care sa permită dezvoltarea reciproca a partenerilor, ca puncte de referință fiecare pentru celalalt. Astfel “iluzia intimității” este doar “capcana singurătății in doi”, atât de alienanata pentru cuplu.( Neagoe, 2007, p. 56).
1.4.4.Funcția sexuală și reproductivă
Ultima funcție, dar și cea mai importantă este funcția sexuală și reproductivă. Aceasta cuprinde 2 componente care se află în strânsă legătură: sexualitatea și procrearea.
Programarea este îndatorirea principală a oricărei familii și constă în „producerea unui număr suficient de copii pentru a asigura imortalitatea unei comunități sau a unei societăți”. Componenta reproductivă este influențată de numeroși factori precum: vârsta celor doi parteneri, în special a soției, durata mariajului; starea de sănătate a soților; dorința lor de a avea copii; angajarea profesională, în special a femeii; utilizarea mijloacelor contraceptive; nivelul de instrucție al partenerilor; mediul de rezidență ori de proveniență. Fertilitatea cuplurilor mai poate fi influențată și de alți factori: economici, demografici, legislativi.
Legat de componenta sexuală se poate evidenția faptul că în societățile moderne se acordă o importanță tot mai mare performanțelor sexuale. Sexualitatea depinde de o serie de factori ce țin întru totul de cei doi parteneri: compatibilitatea între parteneri; satisfacția sexuală; apetitul sexual. Această funcție este influențată și de o serie de factori externi cuplului, dar care au o importanță mai redusă:societatea din care face parte individul, religia,etc.
Astfel, putem spune că ”familia este nucleul organizării umane, molecula sau microstructura care realizează totalitatea funcțiilor sociale, ca mare sistem: reproducerea și asigurarea continuității biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistență, educarea și socializarea nou-născuților, asigurarea continuității moral spirituale a societății.”( Constantinescu, 2004, pp.17-18).
1.5.Teorii referitoare la familie
O teorie referitoare la familie trebuie sa includă cel putin un concept despre familie,iar acesta implica o definire a termenului.
Familia fiind o instituție sociala,teoriile legate de ea se pot centra pe conexiunile sociale si pe obiceiurile multor familii din aceeași societate. Teoreticienii pot descrie mai multe teorii generale despre societăți si indivizi,dar nimeni nu poate afirma ca ele se aplica in mod automat familiilor. Teoriile despre modernizarea familiei constituie o tema mult abordata. Este foarte dificil de stabilit in mod obiectiv ce înseamnă”modern”; termenul implica adesea o cale de a prelua tendințe recente dintr-o anumită societate, ca un model pentru felul in care ar putea sa se dezvolte toate societățile.
Sociologii occidentali precum Parsons au legat de asemenea familia nucleara privata de economia moderna,accentuând faptul ca in lipsa legăturilor de rudenie determina o mobilitate mai mare a forte de munca.
Istoricii , cum ar fi cei din grupul Cambridge, au extins discuția, asociind familia nucleara cu modernitatea economica, începând cu secolul al XVI- lea, in Europa de Nord. Ei considera ca modelul conform căruia tinerii întâi părăseau casa părintească pentru a se angaja undeva, in afara acesteia si de-abia mai târziu se căsătoreau a dus la apariția capitalismului.
Teoriile modernizării prevăd o mișcare ireversibila către un anumit tip de familie: mica, nucleara, izolata si plina de afecțiune. Pentru ca familiile sunt conectate generational, viața lor continua sa aibă atât continuitate,cat si discontinuitate si schimbarea tinde sa fie mai degrabă graduala decât dramatica.( Pescaru,2004, pp. 45-46 ).
După părerea mea,având in vedere diversele opinii ale diferiților autori, consider ca teoriile care ar putea pune in evidenta familia sunt: teoria interacționistă, teoria funcționalistă, teoria utilitarista si modelul dezvoltării familiei. In cele ce urmează le voi prezenta pe fiecare in parte:
1.5.1. Teoria interacționistă
Adepții teoriei interacționiste considera ca familia cunoaște in aceasta perioada o dubla modificare: pe de o parte o „privatizare”, cu o atenție crescuta pentru calitatea relațiilor din sânul familiei, iar pe de alta parte o „socializare” ca rezultat al unei intervenții mult mai mari a statului in biasurile scolii si moralei. Societatea moderna renunța la funcțiile istorice al familiei pentru a lăsa loc doar asocierilor bazate pe intimitate si interrelaționare. In accepțiunea abordării interacționiste familia nu reprezintă un „grup” de persoane care trăiesc in comun pentru asigurarea in bune condiții a menajului, ci o entitate de persoane într-o interacțiune permanenta care conduce la construirea identității personale a fiecăruia si la obținerea stării de fericire individuala.
Căsătoria instituționala este aranjata de părinți in funcție de considerente economice, in funcție de statutul social si de exigentele de adaptare a individului la viața viitorului partener de viața. Familia moderna se vrea democratica: căsătoria nu este aranjata de părinți, tineri își vor organiza ei înșiși propria lor viață comuna care se va constitui pe baza sentimentelor de dragoste si a compatibilităților de interese.( Voinea, 2005, p. 43)
C.Levi Strauss arata ca in mariajul modern ca si in mariajul arhaic un factor important al formarii familiei este constituit de stabilitatea legăturilor de comunicare intre indivizi. In căsătoria moderna exigentele comunicării nu se pot menține decât daca sotii sunt egali in drepturi si obligații reciproce, acestea fiind argumentul pe care îl susține interacționismul in formularea principiului după care egalitatea intre sexe reprezintă o condiție de baza a comunicării si a menținerii schimburilor conjugale. (Voinea, 2005, p. 46.)
1.5.2. Teoria funcționalistă
Parsons considera familia mai înainte de orice,sistemul de transmitere intergenerationala a sistemului de valori si abia, in al doilea rand, un sistem relațional sau interacțional intre soti,așa cum susține interacționismul. Prin intermediul acestei funcții exercitate de familie se urmărește pregătirea tinerilor pentru obținerea autonomiei si pentru asumarea responsabilității,punându-se accent pe modul de manifestare al atașamentului afectiv pe care părinții îl acorda copiilor.
Teza ,conform căreia căsătoria si familia permit adultului să-și găsească echilibrul emoțional,este demonstrata psihanalitic de către Parsons: fiecare etapa de dezvoltare a personalității lasă un număr de reziduri, care constituie o stratificare in structura personalității. Pentru Parsons, familia contemporana este o familie nucleara, relativ izolata de familia extinsa, fiind bazata pe un sistem bilateral (al familiei de proveniența si al familiei ascunse).
1.5.3. Teoria utilitarista
Ipoteza de baza a teoriei schimbului social , postulat fundamental al utilitarismului se bazează pe ideea ca indivizii intra in relație unii cu alții, in ceea ce privește dragostea,prietenia,obligațiile profesionale, cu scopul de a obține anumite gratificații simbolice sau materiale. Utilitarismul recunoaște si importanta altuia implicat într-o relație. Secretul schimbului uman e de a putea da altei persoane ceea ce este cel mai gratifiant pentru ea, decât ceea ce este cel mai costisitor pentru sine si invers, este mult mai avantajos de a obține ceea ce este gratifiant pentru sine decât ceea ce este costisitor pentru celalalt.
In contextul actual al schimbării radicale a parametrilor căsătoriei sau coabitării munca soților, atuurile negociabile, separările multiple este dificil de definit normele schimbului după care funcționează grupul familial.
Relațiile afective din cadrul familiei prezintă caracteristica particulara de a exista pe o lunga perioada de timp si de a fi exclusiv îndreptate către o anumită persoana,idee susținută de Maria Voinea, 2005 in lucrarea sa Familia Contemporana.
1.5.4.Modelul dezvoltării familiei
Dintre toate teoriile prezentate pana acum,modelul dezvoltării familiei este singurul creat special pentru studiul familiei,si nu neapărat pentru scopuri sociologice extinse. Ideea ca familia are un ciclu de viață analog cu cel al individului este destul de veche,dar a fost prezentata in sociologie de abia in 1930.
Ipoteza cea mai importanta a acestei teorii este ca familiile într-adevăr se dezvolta,adică trec prin stagii distincte,evidențiate de variațiile din structura familiei si funcționarea acesteia.
Teoreticienii modelului și-au folosit ceea ce au descoperit pentru a înțelege si diminua stresul familiei, evidențiind faptul ca un eveniment poate fi stresant funcție de cum se raportează el la celelalte evenimente,in timp.
In lucrarea sa „ Familia contemporana” Maria Voinea , 2005 se regăsește ideea cum ca teoria dezvoltării nu are doar aplicații terapeutice,ci ii poate sensibiliza mai mult pe creatorii de politici la nevoile familiilor, in diferite etape de dezvoltare, de exemplu: o familie cu copii mici sau cuplurile in vârsta.
Capitolul II – Familia
2.1. Noțiunea de familie
Noțiunea moderna de familie provine din latinescul familia care,inițial,a desemnat proprietatea cuiva,pământul,casa,banii,sclavii etc. si, mai apoi relațiile de rudenie sau afiliere. Definițiile termenului au variat mult in funcție de disciplina si perspectiva teoretica a cercetătorului , de scopul sau , de momentul istoric sau nivelul organizării sociale etc. Astăzi , familia este definite ca o structura dinamica , in permanent proces de modelare si re-modelare, constând in ansamblul relațiilor dintre membrii ei, uniti prin căsătorie , origine , ( filiație sau rudenie prin descendenta dintr-un autor comun ) si adopție . Membrii grupului familial locuiesc împreună (sunt co-rezidenti) , comunica si interacționează unii cu alții in funcție de rolurile familiale adoptate ,au o viață economica, interese , norme si valori comune,ei creând si menținând un mod de viață si o mentalitate comune.
2.2.Universalitatea si disoluția familiei
Familia este un fenomen universal ce presupune pe de o parte o alianță (căsătorie) si pe de alta parte o filiație(copii).”Familia bazata pe uniunea mai mult sau mai putin durabila si aprobata social a unui bărbat , a unei femei si copiilor lor , este un fenomen universal , prezent in toate tipurile de societate “ (Claude Lew-Strauss , 1979 , p.95). Evantaiul culturilor destul de larg permite o variațiune infinita a modalităților de organizare familiala.Așadar,trebuie sa admitem , ca nu numai transformările proprii instituției familiale , ci si modificările felului cum sunt văzute ele de-a lungul generațiilor s-au dezvoltat timp de secole in interiorul celor doua mari ordine , al biologului (diferența sexuala) si al simbolicului ( prohibitia incestului si alte interdicții ) Ceea ce rămâne stabil si definitoriu pentru orice tip sau forma de existent familial este esența sa de “unitate de interacțiuni si intercomunicarii personale , cuprinzând rolurile sociale de soț si sotie , mama si tata , fiu si fiica , frate si sora”.
Evoluția societății si familiei evidențiază caracterul istoric al formelor familiei , dependenta acestora de campul de acțiune al legilor generale ale dezvoltării sociale . “Relațiile dintre sexe , concepția despre căsătorie si familie , întemeierea juridica a acestora , raporturile dintre parteneri in viața de familie , complexitatea relațiilor de familie in general, sunt strâns legate de nivelul de dezvoltare a societății , de modul de organizare sociala , de fenomenele si procesele ce caracterizează societatea la un moment dat istoric dat “(Constantinescu , 2004 , p 9).
In definirea familie trebuie sa ținem seama si de punctual de vedere antropologic , dar mai trebuie sa știm care ii este istoria si cum s-au produs schimbările care caracterizează dezordinea de care pare ea a fi afectata astăzi.
Metodele de cercetare a familiei au fost inițial fiziologice , etnologice si istorice , abia in secolul nostru concepându-se teorii si cercetari sistematice, sociologice , psihologice , psihosociale , sexologice si de psihopatologie familiala
In evoluția familiei putem distinge trei mari perioade :
Prima etapa – caracterizata de familia “tradițională “ – aceasta servește înainte de toate la asigurarea unui patrimoniu.Căsătoriile sunt aranjate intre părinții fara a se lua in calcul viața sexuala si afectiva a viitorilor soti , uniti in general la o vârsta precoce.
A doua etapa – caracterizata de familia zisa “moderna”.Aceasta devine receptaculul logici afective al carei model se impune intre sfârșitul secolului al XVIII- lea si mijlocul secolului al XX- lea. Întemeiată pe dragostea romantica, ea sancționează prin căsătorie reciprocitatea sentimentelor si a dorinței trupești.Totodată ea accentuează si diviziunea muncii dintre soti si făcând din copil un supus a cărui educație cade in sarcina națiunii. Atribuirea autorității devine acum miza unui partaj neîncetat intre stat si părinți , pe de o parte , si intre tati si mame , pe de alta parte.
A treia etapa – in care se impune familia zisa “contemporana “sau “postmoderna”începând din anii 1960.Acest tip de familie unește pentru o durata relativa , doi indivizi aflați in căutarea de relații intime sau urmărind satisfacție sexuala .
Atribuirea autorității devine din ce in ce mai problematica pe măsură ce sporește numărul divorțurilor, al despărțirilor si al restructurărilor conjugale.In epoca moderna , familia a fost din ce in ce mai desacralizata si a încetat sa mai fie, conceptualizata ca paradigma unei vigori divine sau estatiste, rămânând insa, paradoxal , cea mai solida instituție umana a societății .
2.3.Evoluția in timp a familiei
Familia ca instituție sociala,semnalata din cele mai vechi timpuri,a avut o evoluție fireasca,determinată de contextul factorilor interni si externi in care sa dezvoltat si care și-au pus,pregnant amprenta asupra structurii sale.
Politicile sociale în domeniul familiei derivă din importanța acesteia pentru orice națiune. Astfel populația umană trăiește structurata în familii, familia fiind considerată "nucleu de bază", "celula fundamentală" a societății.
Viața individuală din perioada societății industriale se desfășura în cea mai mare parte în funcție de ocupații si de familie. Pentru unii aceste lucruri au continuat să rămână coordonatele fundamentale ale structurii sociale. Așa cum se spune adesea, structura socială, familia și viața personală moștenite de la societatea industrială s-au bazat într-o mare parte pe masculinitatea hegemonică.
Indicii acestei modernizări sunt: sexualitatea, afecțiunea, căsătoria, și poate cel mai important, diviziunea muncii casnice sau socializarea copiilor iau cursuri noi de manifestare sau consacrare. Pe de altă parte, între proclamarea egalității dintre femei și bărbați și condițiile de realizare există încă un decalaj. Piața muncii și piața bunurilor simbolice și economice se opun în mod înșelător realizării efective a retoricii egalității dintre sexuri.
Familia este prinsă între două lumi, existând o familie tradițională( familia in trecut) și o familie modernă. Familia modernă nu mai seamănă cu ceea ce exista în trecut, să zicem cu ceea ce era în urmă cu 50 sau 80 de ani; ceea ce se întâmplă în interiorul familiei este și mai radical de diferit. Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau chiar mai multe generații, pe o economie autarhică de
subzistență și pe o cultură comunitară închisă. Relațiile de gen erau asimetrice : bărbații dețineau poziții privilegiate.( Vlasceanu, 2007, p. 194)
In cele ce urmează voi prezenta mai detaliat fiecare tip de familie enunțat , si anume familia in trecut sau tradițională si familia contemporana sau moderna.
2.3.1.Familia in trecut.
Perceperea unor ideei ca neadevărate in familia de astăzi rezulta din mentalitatea preconceputa a vieții de familie din trecut,ca fiind ideala,stabile si fericita (Baca Zinn si Eitzen,1990). Aceste aprecieri se bazează pe studii recente ,efectuate in Europa,America si pe informații provenite din jurnale,memorii si alte scrierii,cu referire,mai ales,la clasele avute. Informațiile asupra clasei de mijloc sau a celei inferioare sunt greu de obținut,deoarece,după afirmațiile lui Degler (1980) “in mod obișnuit, aceștia nu și-au ținut jurnalele si nu au avut o corespondenta îndelungata si ,chiar daca unii au făcut-o,putini au perseverat”.
Studiile efectuate de numeroși cercetători din tara noastră,dintre care menționam pe Xenia Costa-Coru(1945),Stahl (1972), Herseni(1982),împreună cu alti membri ai scoli sociologice românești,asupra familiei patriarhale,au furnizat un larg material informativ,demonstrând ca familia româneasca in trecut, prezenta anumite particularități,care o disting de formele similare in alte tari. Familia rurala,care îmbracă,in trecut,o forma lărgită(clanul),coincidea cu satul,întemeiat si cuprins,exclusive in ea. Ulterior familia a trecut pe plan secundar ,ca subsistem a unui sistem mai cuprinzător,satul nu sa mai cuprins dintr-un grup de rude,ci din familii tot mai diferite,unele chiar complet străine”ca origine sau sânge”,cooperarea lor ne mai bazându-se pe relații de rudenie,de natura preponderant afectiva.
Pe teritoriu tarii noastre au existat si alte tipuri de familie, de exemplu,in zona sud-vestica (Banat),întâlnim forme zadrugale,numite comunioane ( influenta sârbeasca,zadruga reunea părinți,copii,bunicii si alte rude,ajungând pana la 30-40 de persoane,din mai multe generații,coordonarea familiei fiind asigurata de cel mai vârstnic bărbat).
Un alt model de familie romanesca,menționat de Le Play in anul 1887 (citat după Herseni ,1982 ), este familia “tulpina” care “lastareste” , dând naștere altor formații si care întrețin relații cu familia de origine . Excepție face mezinul ,care este menținut in familia de origine,numit “ultimogenitura” masculina,considerat ca un sistem propriu de asigurare a bătrâneții familiei de origine. In cadrul familiei cu descendenta feminina , fata cea mai mica rămâne de regula , in casa bătrâneasca,devenind cap al gospodăriei,soțul acesteia îndeplinind rolul de “ginere de curte”,având obligația sa preia numele si porecla socrului.
In concluzie, putem menționa ca familia rurala românească a cunoscut schimbări importante,ca de astfel,întreaga viața de familie,unele aspecte diminuându-se pana la dispariție ,altele evoluând in noile contexte sociale,economice si politice. ( Mândria, 2003, p. 17)
2.3.2.Familia contemporana.
Familia moderna,spre deosebire de familia traditionala,prezinta un caracter rigid in mentinerea valorilor,isi modifica structura si rolurile,abordand un nou stil de viata,fiind reprezentata la randul ei,prin familia nucleara si familia cu copii. Familia nucleara se reduce numeric la cei doi parteneri aflati in relatie de complementaritate a rolurilor maritale ,de independenta fata de familia de origine,de autodezvoltare,traind in acelasi spatiu si gospodarind impreuna bunurile materiale,care reprezinta nucleul de baza pentru celelalte tipuri de famili.
Statisticile au evidentiat ca o proportie de 10-20 % din populatia adulta este reprezentata de familiile fara copii,frecventa cea mai mare inregistrandu-se in mediu urban( Mihailescu,1993). Acest fapt este determinat de schimbarea,in societatea moderna,a preceptiei in familie a rolului copiilor,axa centrala a acestui tip de familie fiind reprezentata de cuplu ,( nu de copii) care traieste pentru satisfacerea propiilor nevoi si nu pentru realizarea in viata a copiilor.
Familia cu copii presupune o extindere a indepliniri functiilor familiei,un accent deosebit punandu-se pe functia educative si de solidaritate. Industrializarea a lovit economia familiei, in special a familiei cu copii, determinand modificari ale relatiilor atat
in subsistemul cuplu (relatii dintre soti) , cat si in privinta exercitarii relatiilor dintre subsistemele parintii si copii,provocand o ruptura intre munca si viata. Dupa cum remarca Thompson (1985) , “familia este destramata,in fiecare dimineata,de sirena uzinei” , fapt ce determina transferarea functiei economice din interior in afara familiei,contribuind la preluarea unei parti din functia educativa a familiei de catre societate,prin aparitia in anii ’60 a institutiilor de ocrotire familiala.
Aparitia vietii moderne de familie,esalonata,in timp si in spatiu, pe o perioada destul de lunga, a avut loc,dupa estimarile lui Hareven (1987), la sfarsitul sec al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea. In adaptarea la noua ordine economica,viata de familiei a avut un rol important,diferentiat,insa in functie de clasa sociala in care era incadrata familia,rasa,etnie,individ,varsta si sex.( Mandrila, 2003, p. 19)
2.4.Familia si noua structura sociala
Familia este considerată încă din preistorie „celula de bază a structurii sociale”, iar apariția și multiplicarea corporațiilor nu numai că au amenințat poziția centrală a familiai în societate, dar au și intrat în conflict cu ea.
Multiplicarea corporațiilor începând cu revoluția industrială, se realizează odată cu separarea activităților economice de cadrul gospodăriei familiale și cu accentuarea diviziunii muncii. Un astfel de proces s-a extins atât de mult în prezent încât putem afirma că viața noastră personală ete în mare parte asociată cu organizații de diferite tipuri sau că noi înșine am devenit persoane eminamente organizaționale
Individul privit singur în sociologie, este o abstracție. Însă asociat cu familia sau corporațiile, începe să releve structura socială a unei societăți. Problema modernității este că, odată cu apariția de corporații, importanța familiei pentru caracterizarea structurii sociale este diminuată.
În societățile modernității timpurii, s-au constituit de fapt două structuri de organizare. Una era constituită în jurul familiei și includea grupul familiei extinse pe baza rudeniilor mai apropiate sau mai îndepărtate, pe vecinătate, pe grupuri de prietenie sau religioase, pe comunitatea în care era localizată. Cealaltă, era centrată pe corporațiile economice, asociațiile non-profit și organizații publice.
În societatea noastră de tranziție, firmele economice, organizațiile politice sau cele guvernamentale tind să nu se mai bazeze pe ralații de , de clan familial sau de „nepotism”, ci pe relații contractuale, impersonale și de încredere în funcționarea instituțiilor statului sau a pieței.
După și odată cu revoluția industrială, producția economică a început să fie separată de familie, mutată în fabrică sau în birouri de producție. Gospodăriile familiale centrate pe activități economice tradiționale în agricultură sau meșteșuguri sunt pe cale de dispariție, multe deja au dispărut și au fost înlocuite de corporații ce ofereau locuri de muncă salarizate. Tot așa putem să ne referim la corporațiile școlare, culturale, ale divertismentului sau turismului etc. , care au preluat funcțiile tradiționale ale familiei.
Dacă în fazele timpurii ale industrializării un loc de muncă se obținea prin relații familiale, iar o corporație era derivată din familie, vecinătate sau prietenie, ulterior, corporațiile devin produse eminente contractuale. Creșterea dimensiunii firmelor nu s.a oprit deloc, unele au devenit inter sau multinaționale. Familia a ajuns să fie complet separată de corporație, iar corporațiile au început să instituționalizeze multe dintre funcțiile tradiționale ale familiei (de la educație la cultură, de la economie la consum).
Familia extinsă, devenită nucleară, s-a redus și mai mult prin accentuarea independenței copiilor după atingerea vârstei majoratului. Înclinația părinților către investiția în copii ca o investiție în propriul viitor a ajuns să fie treptat redusă, pentru că altcineva și altceva le asigură viitorul. Astfel s-a ajuns să scadă numărul copiilor pe cuplu familial și bugetul investit de părinți în educația lor.( Vlasceanu , 2003, p. 194)
Familia nucleară (și cea extinsă) tinde să devină generatoare a structurii sociale, mai ales ocupaționale. Desigur, desprinderea relațiilor economice de tip contractual de ralațiile familiale extinse a început să se producă inclusiv în legislație și cu privire la controlul corupției, dar destul de lent și cu multă reticență, întrucât încrederea socială bazată pe reciprocitate se află încă la un nivel scăzut. Rata divorturilor a crescut spectaculos (circa o cincime din căsătorii), odată cu creșterea familiilor monoparentale sau consensuale, ceea ce plasează familia românească în aceeași ipostază cu familia din țările dezvoltate.
Ca urmare a extinderii societății industriale și a structurii corporatiste, o altă schimbare de proporții a structurii familiale este reprezentată de angajarea femeilor în munca salariată corporatistă. Odată cu aceasta, apar noi schimbări. Una dintre aceste schimbări este faptul că tot mai multe gospodării familiale nu mai au nici un reprezentant rămas acasă. Menajul casei este cvasi-integral externalizat (dovadă fiind multiplicarea firmelor de baby-sitter și de servicii menajere, a restaurantelor și a centrelor de fast-food).
Odată cu astfel de schimbări mai recente, constatăm cum modernitatea familiei societății industriale este depășită, conflictele dintre familie și structura corporatistă care-i preia tot mai multe dintre funcții, se accentuează În acest fel, structura socială a societății industriale se baza pe două principii contradictorii: cel impersonal, rațional și contractual al ordinii corporatiste masculinizate și cel sentimental, sacrificial și comunalizat al ordinii familiale feminizate. Modul industrial de industrie a separat munca salariată de activitățile casnice, în așa fel încât diviziunea naturală a sexelor s-a asociat cu o diviziune socială a rolurilor între bărbații destinați muncii salariate și femeile destinate dependenței de veniturile bărbaților, întrucât responsabilitățile lor casnice nu aveau nici o recunoaștere financiară și cu atât mai puțin socială.
Relațiile tradiționale de gen au intrat în familie într-o perioadă de ample schimbări. Familia este teatrul incertitudinilor și negocierilor în bucătărie, în dormitor sau chiar pe stradă, înainte de a ajunge, atunci când se întâmplă, la tribunal sau chiar pe ecranul TV.
Piața muncii și cea a serviciilor intervin în mod energic și reduc masiv funcționarea tradițională a familiei. (Vlasceanu, 2007, p . 197 )
2.5. Familia viitorului
Desi prevederea viitorului familiei este dupa unii sociologi ai familiei – riscanta, futurologul Toffler (1981) apreciaza ca forma nucleara a familiei nu mai corespunde si ca “structura sa se potriveste perfect cu necesitatile productiei in masa, cu impartirea valorilor si a stilului de viata ierarhic, cu putere birocratica si cu o separare neta a vietii de acasa de viata de la munca din piata de valori”.
Renumitii sociologii ai familiei, Cherlen si Furstenberg ( 1983), au apreciat ca in viitor vor domina trei tipuri de familie, si anume:
Primul tip de familie va fi reprezentat de casatoriile aparute dupa o perioada de coabitare, in care ambii soti vor lucra in afara casei, vor avea 1- 2 copii, dar o patrime dintre cupluri nu vor avea copii.
Al doilea tip de familie va fi uniparental si va proveni prin divort, separate sau cu copii din afara casatoriei,familia fiind condusa, aproape intotdeauna, de o femeie cu resurse materiale limitate in majoritatea cazurilor.
Ultimul tip de familie va proveni din recasatoriri si va fi obisnuit, datorita frecventei sale.
Sociologii familiei considera ca, in familiile viitoare, viata va avea o complexitate sporita si va fi mai mult diferita de ceea ce experimenteaza indivizii.
Sintetizand aprecierile asupra familiilor din viitor Cherlin si Furstenberg ( 1983) sustin ca “ la inceputul anului 1960 erau mai putine familii uniparentale si familii constituite prin recasatorie, dupa divort, decat astazi, iar in viitor, probabil vor fi mai multe familii cu un singur parinte si familii provenite prin recasatorie. De astfel, la inceputul anului 1960, in familiile provenite cu doi parinti, procentul ambilor soti in campul muncii era mai mic, in viitor , procentul va fi totusi mai mare. Coabitarea inainte de casatorie, exista si in anul 1960 dar era considerata un stil de viata boem. Astazi a fost larg acceptata si va deveni, probabil, obisnuita in viitor.( Mandrila, 2003, p. 20).
În evoluția sa, familia înregistrează o serie de tendințe, în concepția lui Iolanda Mitrofan cele mai importante fiind: pericolul iminent al dezinstituționalizării și denuclearizării familiale; inautenticizarea relațiilor dintre membri. Datorită instabilității tiputilor familiale, ratei divorțialității din ce în ce mai crescută, scăderii numărului persoanelor care se recăsătoresc și a ratei nupțialității, uniunile familiale sunt tot mai des supuse dezinstituționalizării și denuclearizării, adică disoluției.
Mitrofan( 2009, p. 98) consideră ca inautenticizarea relațiilor familiale se evidențiază cu ajutorul semicăsniciei și pseudocăsniciei. Semicăsnicia are ca scop menținerea căsniciei din punct de vedere legal în ciuda degradării relațiilor de ordin afectiv.
De exemplu, unul dintre cei doi parteneri este implicat într-o altă relație în afara căsătoriei, însă își exercită și unele dintre funcțiile conjugale și parentale (susține financiar familia, dar nu se implică în luarea deciziilor). Pe de altă parte, pseudocăsnicia este doar o simulare a unor funcții matrimoniale, o modalitate de exercitare falsă a rolului conjugal și paternal. Ea se bazează pe interesele indivizilor, nu pe afecțiunea reciprocă dintre cei doi parteneri și este realizată sub influența unor factori externi.
2.6. Concluzii
Evoluția înregistrată la nivel demografic, economic, social, politic ori cultural a determinat schimbări importante în structura, formele si funcțiile familiale.
Implicarea femeilor în activitățile extrafamiliale, mărirea numărului de familii nucleare, scăderea autorității paternale, reducerea numărului copiilor pe cuplu, creșterea permisivității sociale, modernizarea familiei au determinat trecerea de la familia tradițională la cea modernă și postmodernă. Astfel, de-a lungul timpului, poziția familiei în societate s-a schimbat considerabil, viitorul familie devenind nesigur.
Capitolul al-III-lea – Casatoria
3.1. Definirea conceptului si istoricul casatoriei
Conform Dictionarului de Sociologie , 2003, casatoria este conceputa traditional ca o relatie recunoscuta legal dintr-un barbat si o femeie care implica anumite drepturi si obligatii. In societatile contemporane, casatoria este interpretata, totusi mai liberal,sintagma “traind ca si casatoritii” , indicand faptul ca din anumite motive , nu are sens sa excludem coabitarea. Totusi trebuie retinut ca si aceasta definitie mai liberala exclude de obicei cuplurile homosexuale. Desi coabitarea este din ce mai acceptata,acum fiind normal sa premearga casatoriei, oamenii continua sa faca disctinctie intre traiul impreuna si o nunta si casatorie “adevarate”.
De asemenea conform lui Raymond Bourdon ( Dictionar de Sociologie, 2009, 37) acesta sustine ca casatoria in societatile taranesti traditionale reprezenta un act de natura politica si economica; hotaririle in acest domeniu erau luate de rude si de grupurile familiale,care controlau astfel direct procesul lor de reproducere. In societatile industriale dezvoltate, alegerea sotului si formarea cuplului au devenit o problema de ordin particular,ceea ce nu le impiedica sa ramana o veriga majora a dezvoltarii societatii. In Franta, numarul casatoriilor a scazut. Totusi , cuplurile au ramas la fel de numeroase, pentru ca in ansamblu, deficitul in cupluri casatorite a fost compensate de cresterea cuplurilor care traiesc in concubinaj. Casatoria atunci cand are loc, nu mai este ritualul solemn care impunea fiecarui partener inceperea unei noi viettii. In anii 80’, majoritatea casatoriilor urmeaza perioade de coabitare juvenila. Aceasta “flexibilizare” a inceperii vietii conjugale se inscrie intr-o reconstituire a modurilor de trecere la varsta adulta.
Inceperea vietii conjugale este un fenomen mai incarcat de consecintele pentru femeie decat pentru barbati. Odata cu schimbarea statutului social al femeilor se modifica si practicile lor maritale. Configuratiile conjugale dominante odinioara, care asociau un barbat si o femeie intr-o unitate productive familiala comuna, sau chiar un barbat care muncea in afara, timp ce femeia se ocupa de caminul ei,cereau o forma de angajare destul de stabile si rigida intre soti. Casatoria indeplinea acest rol,protejand femeia si consacrand pierderea autonomiei sale.
Astazi cand ambii partenerii sunt salariati sic and femeile si-au castigat autonomia financiara,ele au nevoie in mai mica masura de o forma conjugala care constringe, multumindu-se cu o “casatorie fara acte”.
Multe cercetari sociologice recente in Marea Britanie si au fost preocupate de teama crescanda ca institutia casatorie este in declin. Aceste temeri au doua cause: in primul rand preocuparea pentru esecurile maritale crescande si divorturile ulterioare, iar in al doilea rand casatoria nu mai este la moda,multi oamenii coabitand si crescand copii in afara casatoriei. Divortialitatea este in mod cert in crestere si, daca ratele curente ale divorturilor in Marea Britanie continua sa creasca, atunci in urmatorii ani, una din trei casatorii este posibil sa se sfarseasca cu un divort. In ultimii ani,varsta medie a primei casatorii a crescut, casatoriile intre adolescenti au scazut semnificativ, existand o proportie in crestere,desi redusa, a celibatarilor. In acelasi timp ratele coabitarii s-au marit, coabitarea inainte de casatorie fiind acum aproape o norma. Un numar tot mai mare de copii sunt conceputi si crescuti in afara casatoriei. Privind aceste statistici,cineva ar putea concluziona, in mod rezonabil, ca viitorul casatoriei pare incert; casatoria ramane totusi, modul de viata preferat al majoritatii largi a populatiei adulte.
Considerata o alianta intre doua personae de sex opus si, totodata un model dominant de organizare sociala ( ce exercita presiuni puternice asupra persoanelor necasatorite), casatoria a capatat chiar de la inceputurile sale un character legitim si institutional.
Ca urmare a modernizarii statului si a institutilor sale,recunosterea casatoriei devine una laica,juridica. De astfel statul si-a impus, treptat,propiul model in fata bisericii,numeroase state de tip occidental recunoscand astazi caracterul civil al casatoriei. Un functionar,insarcinat cu stare civila,declara cuplul unit in fata legii.
In present, in ,casatoria religioasa este facultative si nu poate fi oficiata decat dupa sanctionarea sa juridical ( casatoria civila) urmata de regula, de ceremonia publica,organizata la nivel comunitar ( nunta). Amintim ca rochia alba de mireasa a devenit parte a cutumelor privind casatoria abia de la inceputul secolului al XIX – lea.
Codul Familiei redă noțiunea de căsătorie chiar din primul articol. Astfel, articolul 1 al Codului Familiei precizează că,”familia are la bază căsătoria liber consimțită între soți.”
Pentru o mai bună înțelegere a căsătoriei ca instanță socială și juridică, voi face câteva precizări care se regăsesc în legislația în vigoare referitoare la situația familiei în România:
Obiectivul căsătoriei este întemeierea unei familii. Analizând normele în vigoare din legislația românească putem desprinde următoarea concluzie:o căsătorie nu poate fi încheiată decât în scopul consituirii unei familii, în caz contrar aceasta va fi sancționată prin lege.
Căsătoria se bazează pe liberul consimțământ al celor doi viitori soți. Articolul 16 din Codul Familiei precizează drept temei al căsătoriei consimțământul și afecțiunea reciprocă a partenerilor:” căsătoria se încheie prin consimțământul viitorilor soți. Aceștia sunt obligați să fie prezenți, împreună, în fața delegatului de stare civilă, la serviciul de stare civilă, pentru a-si da consimțământul personal în mod public.”
Căsătoria este monogamă. Articolul 5 din Codul Familiei precizează:” este oprit să se căsătorească barbatul care este căsătorit, sau femeia care este căsătorită.” Astfel, căsătoria se poate încheia numai între persoane care nu au obligații conjugale față de alte persoane.
Căsătoria are atât caracter solemn, cât și civil. Legea românească prevede și norme care se referă la încheierea căsătoriei. Articolul 11 din Codul Familiei precizează:”căsătoria se încheie în fața delegatului de stare civilă al Cosiliului Local al comunei, municipiului sau sectorului municipiului Bucuresti, în cuprinsul căruia se află domiciliul sau resedința oricaruia dintre viitorii soți.” Articolul 43 litera t din legea nr. 69 din 26 noiembrie 1991 a administratiei publice locale prevede faptul că primarul îndeplinește funcția de ofiter de stare civilă.Sunt, însă și cazuri exceptionale când primarul poate delega alte persoane pentru îndeplinirea acestei functii. De exemplu, pe vapor, această funcție este realizată de comandantul navei.
În ceea ce privește caracterul civil al căsătoriei, trebuie mentionat și faptul că, acesta are un dublu caracter:laic și religios.
„Bărbatul și femeia au drepturi și obligații egale în căsătorie”(articolul 25 din Codul familiei). Drepturile celor doi, precum și obligațiile acestora, diferă de la o familie la alta și sunt influențate de forma familiei, de nivelul de dezvoltare a acesteia,precum și de normele culturale și morale ale comunității din care face parte familia. În plus, drepturile și obligațiile variază și în functie de personlitățile și temperamentele soților, de idealurile și motivațiile acestora referitoare la viața de familie. Cadrul legislativ din România cuprinde și norme referitoare la drepturile și obligațiile viitorilor soți, drepturi ce imbracă două forme: personale și partimoniale. De exemplu, articolul 26 din Codul Familiei „soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria” sau articolul 29 „ soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia , la cheltuielile căsniciei.”
Pescaru (2004, 74) sintetizează în lucrarea sa „Familia azi.O perspectivă sociopedagogică.”dimensiunile importante ale căsătoriei: căsătoria este un contract legal care crează obligati și drepturi egale între parteneri și care asigură recunoașterea publică. Mariajul este un parteneriat financiar în care soții contribuie la cheltuielile casei, este o promisiune sacră. Este o uniune sexuală care îi leagă puternic pe cei doi; este o legătură personală care dă viață dorintei fiecărei persoane de a cunoaște și a fi cunoscută de o altă persoană, de a avea pe cineva aproape la bine si la rău. De asemenea, putem considera căsătoria că începutul unei familii pentru că una dintre funcțiile familiei este și aceea de a da naștere urmașilor.
În fiecare societate sunt anumite reguli după care se constituie familiile.Există două tipuri principale de reglementare maritală: endogamia și exogamia.
Endogamia se referă la căsătoria între doi parteneri ce apartin aceleași caste, rase, religii și aceluiași grup etnic, în timp ce exogamia se bazează pe alegerea partenerilor din afara grupului, interzicând relațiile sexuale între rude de sânge. Endogamia este caracteristică societăților tradiționale, universul endogamic fiind redus la satul de resedință și la cele învecinate acestuia în cazul comunităților țărănești.
Exogamia este forma de căsătorie cea mai des întâlnită în societățile contemporane, universul acesteia fiind dependent de mărimea comunității, de mobilitatea geografică și personală sau de situația economică și culturală a comunității.Căsătoria poate avea mai multe forme: monogamia, poligamia, poliandria.
Monogamia este forma de căsătorie cea mai veche și cea mai răspândită la nivel mondial și este uniunea conjugală dintre un bărbat și o femeie.
Poligamia a fost răspândită în special în societătile tradiționale și este căsătoria unui bărbat cu mai multe femei. Această formă de căsătorie mai este prezentă încă în societatea contemporană, și anume, în societățile de musulmani.
Poliandria este definita de Levinson si Malone ( apud W.M.Kephart, 1988, p. 24) drept „forma de familie”,alcatuita din o femeie-mama,copiii ei si doi sau mai multi barbati. Ca si in cazul poligamiei,poliandriei se bazeaza pe o relatie pe care societatea o recunoaste sub numele de casatoie. Este o formă de căsătorie rar întâlnită în orice tip de societate.( Mitrofan , 2009, p. 40).
3.2.Teoriile căsătoriei.
Pentru a expica de ce indivizii se căsătoresc au fost avansate câteva teorii: teoria economică, teoria instituțională si teoria schimbului.
3.2.1 Teoria economică.
În ultimii ani, economiștii au utilizat teoria economică pentru a explica comportamentele ce se înregistrau în afara pieței. Astfel, au fost mai bine înțelese domenii ca: fertilitatea, educatia, politica, participarea fortei de muncă,etc. Căsătoria nu face execepție, ea putând fi analizată prin prisma cadrului oferit de economie. Teoria economică privind mariajul, elaborată de Gary S. Becker, începe cu întrebarea de bază: ”De ce aleg indivizii să se căsătorească?” răpunsul la această întrebare pune în evidență un aspect important al căsătoriei, și anume: căsătoria este un aranjament rațional între indivizi, care este mai productiv ca parteneriat economic decât dacă indivizii ar rămâne singuri. Într-o căsnicie, „banii mei” devin „banii nostri”, soții dispunând de mai multe resurse împreună.
Din moment ce există o competiție pentru găsirea partenerului atât între bărbați, cât și între femei, putem spune că există o piață a căsătoriei în care fiecare persoană încearcă să găsească un partener mai bun în functie de restricțiile impuse de condițiile pieței.
3.2.2 Teoria instituțională
Această teorie explică de ce, în ciuda schimbărilor din ce în ce mai dramatice în ceea ce privește rolul economic al familiei, oamenii continuă să se căsătorească într-un număr foarte mare. Teoria instituțională accentuează faptul ca mariajul și familia sunt sprijinite de o serie de norme, legi, precum si de o serie de constrângeri sociale.
3.2.3 Teoria schimbului
Teoria schimbului a fost aplicată la o varietate largă de relații, de la cele de afaceri, până la relațiile personale intime dintre soț și soție. Mulți teoreticieni consideră mariajul una dintre cele mai elocvente ilustrări ale validității teoriei schimbului în relațiile umane. Esența acestei teorii este evidențiată de următoarea afirmație:”actorii aflați într-o anumită situație vor alege comportamentul care le permite să-și maximizeze profitul.” (Pescaru, 2004, 46). Potrivit acestei teorii, oamenii intră în relații unul cu altul când fiecare participant are ceva să ofere pentru a satisface dorințele celuilalt.Astfel, fiecare persoană are ceva să dea și ceva să câstige. De exemplu, un partener poate avea nevoie de companie, iar celălalt caută un status prin relația de căsătorie. Oamenii își evaluează permanent nevoile lor și își aleg partenerii pe care îi consideră cei mai potriviți. Dacă nevoile nu se schimbă , și partenerii vor corespunde în continuare nevoilor celuilalt, relația va rămâne stabilă. Dacă apar modificări, schimbări în nevoile celor doi, căsătoria se va confrunta cu o serie de probleme mai mult sau mai putin grave. Din perspectiva acestei teorii, similaritatea de statute socio-culturale, de trasături de personalitate și de atitudini, ca și complementaritatea nevoilor sunt cele mai importante tipuri de schimburi maritale. Terapeuții familiali folosesc aeastă teorie ca să îi determine pe parteneri să-și modifice relația astfel încât să optină mai multe recompense și să fie mai puțin costisitoare pentru ei.
3.3. Efectele casatorie cu privire la relatiile personale dintre sotii
Incheierea casatoriei genereaza intre cei care o incheie,raporturi multiple si complexe, de diferite nature, dintre care numai unele fac obiectul reglementari juridice.(Bacaci, 2009, p. 38). Astfel sunt supuse reglementarilor legale in special relatiile de natura patrimoniala si nepatrimoniala. Starea de persoana casatorita este aducatoare unui pachet de drepturi si indatoriri, atat in beneficiu , cat si in sarcina fiecaruia dintre soti, drepturi si indatoriri care vor insoti casatoria pe toata durata sa.( Florian, 2010, p. 88).
Chiar dacă există o multitudine de consecințe generate de căsătorie, de diferite naturi (sociale, morale, juridice etc), efectele căsătoriei fac referire la ansamblul consecințelor juridice ale acestei instituții de dreptul familiei.
Efectele căsătoriei sunt reglemetate de Constituție și de alte texte ale Codului familiei, precum și de unele legi speciale, astfel:
Constituția României, în art. 48, instituie norme juridice cu privire la următoarele aspecte: consimțământul la căsătorie, egalitatea soților în timpul căsătoriei, dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, condițiile de încheiere, de desfacere și de nulitate ale căsătoriei, egalitatea în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie( Bodoasca, 2005, p. 113 ).
Efectele căsătoriei sunt reglementate și de unele acte normative internaționale la care România este parte sau pe care le-a ratificat ori la care a aderat.Din ansamblul reglementărilor de dreptul familiei, rezultă că în urma încheierii unei căsătorii iau nașterea, atât raporturi patrimoniale și nepatrimoniale între soți, cât și raporturi între soți și copiii lor, între fiecare soț și rudele celuilalt soț, raporturi de afinitate, raporturi între membrii familiei și terțe persoane fizice sau juridice, dar și autoritățile și instituțiile statului.Raporturile dintre soți, indiferent de conținutul lor (patrimonial sau nepatrimonial), sunt guvernate de principiul egalității. Această egalitate este una juridică și nicidecum o egalitate a prestațiilor, adică niciunul dintre soți nu se află în situația legală de a-și impune voința față de celălalt.
Această egalitate presupune dreptul, dar și obligația de a decide de comun acord cu privire la chestiunile de familie și trebuie să se manifeste pe toată durata căsătoriei.( Bodoasca, 2009, p 142 ).
3.3.1. Relațiile personale dintre soți
Relațiile personale dintre soți constituie principalul conținut al relațiilor dintre soți. De aceea, raporturile patrimoniale dintre soți, ca de altfel toate raporturile patrimoniale, sunt subordonate finalității relațiilor personale și sarcinilor principale ale familiei. ( Filipescu, 2006, p. 50) . Relațiile personale dintre soți cuprind un domeniu foarte vast. Normele dreptului familiei reglementează numai o parte din aceste relații, care dobândesc în acest fel un caracter juridic.( Florian, 2010, p. 88).
Celelalte relații personale, ca, de exemplu, cele referitoare la prietenia și afecțiunea reciprocă, au un caracter moral. Din acest motiv, legiuitorul a considerat mai potrivit să lase soților libertatea reglării lor, stabilind doar cadrul unei minime organizări juridice prin enunțarea principiilor cârmuitoare: „bărbatul și femeia au drepturi egale în căsătorie” (art. 25 C. fam., de aplicare generală în relațiile dintre soți, nu doar în privința relațiilor personale), „soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria” (art. 26 C. fam.).
Eventualele și inevitabilele neînțelegeri dintre soți nu pot fi înlăturate decât prin voința și efortul conjugal. Eșecurile repetate, neputința sau nepriceperea soților de a înfrunta împreună, prin forțele proprii, toate realitățile vieții conjugale se poate transfera asupra stabilității relațiilor de familie, conducând, în cele din urmă, la desfacerea căsătoriei.
În secțiunea rezervată drepturilor și obligațiilor personale dintre soți nu găsim decât reglementarea expresă a numelui pe care soții sunt obligați să-l poarte pe durata căsătoriei (art. 27-28 din Codul familiei). Cu toate acestea, legislația familiei evocă obligația de sprijin moral reciproc între soți (art. 2 din Codul familiei), obligația de cohabitare, obligația de fidelitate și îndatoririle conjugale. Toate acestea le vom analiza în cele ce urmează:
3.3.2.Drepturile și obligațiile personale (nepatrimoniale) ale soților
1.Numele soților
Potrivit articolului 27 aliniatul 1din Codul familiei, la încheierea căsătoriei, viitorii soți vor declara în fața ofițerului de stare civilă numele pe care s-au învoit să-l poarte în casatorie. Dreptul recunoscut viitorilor soți de a hotărî în privința numelui comun nu este discreționar, se poate manifesta numai în limitele are au fost stabilite prin art. 27 alin. 2 din Codul familiei. Ei nu vor putea alege o soluție intermediară, iar ofițerul de stare civilă nu poate încuviința o altă variantă cum ar fi aceea de a purta în timpul căsătoriei numele altei persoane ori să poarte fiecare numele celuilalt. ( Bodoasca, 2009, p. 145).
Soții sunt obligați să poarte pe toată durata căsătoriei numele declarat în fața ofițerului de stare civilă, schimbarea acestuia neputându-se face decât cu consimțământul celuilalt soț. În cazul în care fiecare dintre soți și-a păstrat numele avut înainte de încheierea căsătoriei, schimbarea lui, pe cale administrativă, se poate face fără consimțământul celuilalt soț, cu privire la numele căruia această schimbare nu are niciun efect. Chiar dacă soții au un nume comun, schimbarea numelui de familie al unuia dintre ei nu atrage și schimbarea numelui celuilalt (art. 9, alin 2 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanelor fizice), numai că, în această ipoteză, este necesar consimțământul celuilalt soț.
2. Obligația de sprijin moral (reciproc)
Pornind de la aceea că la baza relațiilor de familie stau prietenia și afecțiunea reciprocă, prin dispozițiile articolului 2 din Codul familiei este reglementată obligația de sprijin moral, legiuitorul stabilind că soții sunt datori a-și acorda sprijin moral unul altuia.
Această obligație constă în sprijinul pe care unul dintre soți trebuie să-l acorde celuilalt. Sprijinul moral presupune totodată ca relațiile dintre soți, în orice împrejurări, să se caracterizeze prin sinceritate, înțelegere, încurajare, toleranță și susținere reciprocă.
În realizarea acestei obligații, soților le revin următoarele îndatoriri: să fie sinceri; să fie răbdători; să promoveze buna înțelegere și comunitatea matrimonială de viață; să se
încurajeze și să se stimuleze reciproc în activitățile lor familiale, profesionale și obștești; să apere, la nevoie, cinstea și reputația celuilalt; să se sprijine reciproc în caz de boală, infirmitate ori alte asemenea situații speciale. ( Lupascu, 2010, p. 101).
3. . Obligația de fidelitate
Deși nu este prevăzută în mod expres, este fără îndoială îndatorirea primordială de ordin personal subînțeleasă de legiuitor și considerată ca atare de soți (la nivel de principiu, cel puțin), implicând datoria soților de a nu întreține relații sexuale în afara căsătoriei.( Florian, 2010, p. 94 ).
Obligația de fidelitate constă, în principal, în îndatorirea soților de a nu avea raporturi sexuale cu alte persoane. La fel ca si celelalte obligații, ca un reflex al egalității juridice a soților, obligația de fidelitate este reciprocă.
Încălcarea acestei obligații constituia până în anul 2006 infracțiunea de adulter, potrivit art. 340 C. pen., însă prin Legea nr.278/2006 pentru modificarea și completarea Codului penal dispozițiile acestui articol au fost abrogate. În prezent,adulterul este sancționat numai în planul dreptului familiei, constituind, pentru soțul înșelat, un motiv temeinic de divorț.
De principiu, obligația de fidelitate presupune nu numai interdicția soților de a avea raporturi sexuale cu alte persoane, ci și sinceritatea, încrederea și loialitatea pe care aceștia trebuie să le așeze la baza tuturor raporturilor dintre ei. De fapt, obligația de fidelitate este direct dependentă de îndeplinirea obligației de sprijin moral. S-ar putea concluziona că fidelitatea soților este o componentă a sprijinului moral reciproc la care aceștia sunt obligați.( Bodoasca, 2009, p. 148).
3.3.3. Drepturile și îndatoririle personale ale soților în reglementarea Noului Cod civil
Dispozițiile ce interesează drepturile și îndatoririle personale ale soților sunt găzduite de articolele 307-311 din Noul Cod civil.
Stabilind, în aplicarea pricipiului deplinei egalități în drepturi a soților (art. 258, alin. 1), regula codeciziei în tot ceea ce privește căsătoria (art. 308), legea nouă proclamă
îndependența soților – în sensul că niciunul nu este împuternicit să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesională a celuilalt, art 310 – și instituie în sarcina fiecăruia dintre soți, oricare ar fi regimul lor matrimonial (art. 307), datoria de respect, de fidelitate și de sprijin moral (art. 309, alin. 2), îndatoriri care, împreună, asigură latura moral-afectivă a comuniunii de viață. Numele declarat la încheierea căsătoriei este obligatoriu în timpul căsătoriei, dar schimbarea pe cale administrativă este posibilă, inclusiv în cazul numelui comun (art. 311).
Datoria de respect este expresia sintetică a îndatoririi de fidelitate și de asistență morală, și de asemenea, indicatorul calitativ al echilibrului reciprocității între soți. Potrivit articolului 310 din Noul Cod civil, aceasta vizează persoana, personalitatea celuilalt soț, inclusiv viața privată a acestuia, nefiind îngăduit niciunuia dintre soți să cenzureze corespondența, relațiile sociale sau alegerea profesională a celuilalt soț.
Îndatorirea de fidelitate, îndatorire ce reiese și din prevederile Codului familiei, ține, înainte de toate, de sfera intimă a vieții conjugale. În accepțiunea sa fizică, „datoria de fidelitate” implică două aspecte: unul pozitiv, anume îndeplinirea de către fiecare dintre soți a îndatoririlor conjugale, altul negativ, de a nu întreține relații sexuale în afara căsătoriei. (Florian, 2010, 95) . Separat de îndatorirea soților de a locui împreună, Noul Cod civil reglementează detaliat regimul juridic al locuinței familiei (art. 321-324) ca parte a regimului primar impus soților indiferent de regimul lor matrimonial (art. 312, alin. 2). Locuința familiei este comună soților sau, în lipsă, locuința soțului la care se află copii (art. 312, alin. 1), ca atare cohabitarea soților într-un anume imobil poate conferi acestuia statut de locuință conjugală și prin aceasta protecția specială a legii. În sine, separația faptică a soților nu înlătură calitatea familială a locuinței dacă sunt copii care au rămas la unul dintre soți. Dificultățile apar în stabilirea locuinței familiale în cazul soților fără copii și cu reședințe diferite sau a soților despărțiți faptic având în îngrijire copii din această căsătorie sau copii cu statut asimilat, precum și a soților care, separându-se au părăsit fiecare locuința familială. Îndatorirea de cohabitare, explicit enunțată de lege, nu exclude posibilitatea evacuării unuia dintre soți la cererea celuilalt dacă pârâtul, prin coportamentul său, face imposibilă conviețuirea.
3.4. Mituri ale casatoriei
Sociologul David Mace ( 1983) propune o perspective mai nuantata asupra casatoriei prin analiza si deconstruirea catorva dintre miturile mai frecvente cu privire la aceasta, prezentate in cele ce urmeaza:
Casatoria e rupta din rai, oamenii cred adesea ca atractia miraculoasa dintre parteneri si parcurgerea ceremonialului sacru ( si legal ) al casatoriei le ofera sotilor o dispensa speciala, care ii scuteste de efortul necesar- in mod normal – in majoritatea intreprinderilor de success. In realitate aceasta credinta este o iluzie romantica. Orice relatie se mentine numai in conditiile implicarii constante si al angajamnetului profound fata de partener.
Casatoria este o casnicie. Cuvintele “casnicie” si “casatorie” sunt utilizate interjanjabile. Dar, asa cum aratam si mai sus, casatoria este atat un eveniment cat si un process de durata. Ceremonia casatoriei este doar inceputul casnciei, al constructiei relatiei psihologice dintre cei doi soti; nu este sfarsitul unui drum in doi, ci inceputul altuia nou.
Cuplurile casatorite trebuie sa fie impreuna “la bine si la rau”, si sa accepte ceea ce li se intampla. Potrivit acestei credinte, niste forte impersonal ear actiona deasupra sotiilor( destinul) si- ar decide cursul vietii lor. In realitate, ceea ce li se intampla depinde, in mare masura, de ei insisi si de resursele pe care le aduc cu ei in mariaj. Pe de alta parte, relatia maritala nu trebuie mentinuta cu orice prêt, uneori fiind preferabil divortul partilor.
Partenerii trebuie sa fie “compatibili” pentru ca mariajul sa se realizeze. Desi exista o parte de adevar in aceasta credinta, afirmatia lui Platon, potrivit careia, “partenerii adevarati se potrivesc asemenea unui joc de puzzle”, reprezinta o exagerare. O anumita compatibilitate initiala este cu siguranta benefica, insa ea este dobandita in timp. Orice casatorie implica un amplu process de acomodare reciproca desfasurat, adesea de- a lungul vietii in comun, al carei scop final este dezvoltarea sau mentinerea compatibilitatii.
Cuplurile conjugale fericite nu se cearta niciodata. Toate cuplurile se confrunta cu dispute, conflicte si probleme. Atat timp cat partenerii isi mentin autonomia, este firesc ca ei san u gandeasca la fel sis a aiba perspective diferite asupra unuia si aceluiasi eveniment. Cuplurile mai fericite sunt acelea care dispun de abilitati mai mari de comunicare, negociere si rezolvare a divergentelor in mod amiabil, in timp ce cuplurile care evita sau neaga conflictele tind sa fie mai nefericite.
Cuplurile care raman impreuna sunt cele mai fericite. Imaginea potrivit careia mariajele “stabile” sunt in mod necesar fericite este nerealista. Numeroase cupluri care nu ajung niciodata la divort au mai multe motive sa divorteze decat unele din cele care recurg la separarea legala. Fie ca sunt prizonierii unei mentalitatii depasite ( “un copil nu poate fi crescut adecvat de catre un singur parinte”), fie de dragul unor conditii materiale sau de teama de a face fata unei singuratati totale, mai teribila decat cea in doi, etc, partenerii pot allege sa ramana “impreuna” intreaga lor viata, chiar daca au suficiente motive sa se desparta.
Problemele persoanale nu trebuie discutate cu parteneru. Acest mit sugereaza ca problemele persoanale ar trebuie pastrate pentru sine. Dar daca partenerii paritali nu pot obtine sustinerea si simpatia reciproca in suisurile si coborasurile vietii, de la cine sa le mai obtina? O relatie afectuoasa si plina de grija pentru celalalt trebuie sa include tot ceea ce priveste cuplul. Totusi, partenerul nu trebuie transformat intr-un “cos de gunoi” in care sa aruncam toate frustrarile si experientele noastre negative.
Cuplurile casatorite nu trebuie sa discute dificultatile lor conjugale cu alte cupluri. Aceasta regula numita si “tabu-ul intermarital”, priveaza cuplurile de suportul si ajutorul reciproc pe care acestea si le-ar putea oferi, scutind fiecare pereche de efortul prelungit de cautare a unei solutii deja verificate de altii.
Sotii nu au nevoie de consiliere sau de terapie de cuplu decat atunci cand sunt profound afectati. De fapt, atunci cand partenerii sunt deja afectati de relatia toxica in care sunt prinsi, ajutorul professional ar putea veni mai tarziu.deoarece alienarea psihologica diminueaza motivatia cuplului de a depune effort pentru salvarea relatiei.
In concluzie, casatoria este calea unor prefaceri ale personalitatii prin experienta conjugalitatii si parentalitatii. Din punct de vedere psihologic, casatoria deplina nu este create nici de un act al Starii civile sau de Biserica si nici printr-o alegere prealabila fragile, ci prin faptul duratei sale. Adevarata casnicie este legatura fecunda, care dureaza, care sfideaza moartea, dupa cum sustine si atutoarea noastra Turliuc ( 2009, p. 23.)
3.5. Motivatile casatoriei.
Căsătoria este un fenomen complex care are multiple consecințe în plan social, afectiv, moral ori juridic, de aceea aceasta are motivații multiple și variate.Motivațiile căsătoriei diferă de la o societate la alta și s-au schimbat pe măsură ce societatea a evoluat. Cu toate acestea rațiunea care stă la baza căsătoriei din toate timpurile și din toate societățile este dragostea. Elementul constituiv al oricărei căsnicii trebuie să fie iubirea sau mai bine spus pasiunea. Dacă uniunea dintre cei doi soți nu se bazează pe dragoste, atunci viața lor conjugală va consta doar în satisfacerea plăcerilor sexuale sau va urmări realizarea anumitor scopuri.
J.Coleman (1988, 75) se ocupă în amănunt de această temă indicând atât rațiunile pentru căsătorie, cât și motivele pentru care oamenii nu se căsătoresc. După părerea lui J.Coleman rațiunile cele mai importante pentru căsătorie sunt: dorința de a fi important pentru cineva; nevoia oricărei ființe umane de a fi în permanență în compania unei alte persoane; un alt motiv pentru căsătorie este compatibilitatea sexuală dintre cei doi parteneri; siguranța financiară este o altă rațiune pentru căsătorie.Soții îsi unesc veniturile pentru a trece peste toate problemele de natură financiară, și nu numai, ceea ce le oferă stabilitate financiară; fuga de constrâgerile parentale. Motivele pentru care oamenii nu se căsătoresc sunt: neîncrederea în sexul opus și teama de intimitate.
De-a lungul timpului, motivațiile căsătoriei s-au schimbat „de la cele de tip rațional-instituțional la cele de tip socio-afectiv, sexual-afectiv, de comunicare, de autorealizare prin intimitate”. ( Mitrofan, 2009, p.38).
În societatea tradițională principalele motivații erau:
Motivarea prin impunerea din partea familiei. Familia stabilea de multe ori partenerii tânarului/tinerei. De obicei, această alegere era făcută urmărind obținerea de foloase materiale în urma acestei căsătorii sau datorită temerilor care luau naștere în sufletul părinților de a ajunge la bătrânețe fără sprijin și îngrijire. Uneori, viitorii soți se cunoșteau abia cu prilejul căsătoriei. Părerea acestora nu conta. Ei trebuiau să alcătuiască un cuplu doar pentru ca aceasta era voința familiilor lor. Iubirea fie că apărea mai târziu, fie nu reprezenta o parte esențială a căsătoriei.
După cum reiese și din cele prezentate anterior, o altă motivatie este cea economică.
Perpeturea neamului este o motivație destul de des întâlnită în societățile tradiționale, sexualitatea având în aceste tipuri de societăți un scop pur procreativ.
Educarea copiilor într-un mediu familial propice este încă o motivatie solidă a căsătoriei tradiționale.
O altă motivație care se află în strânsă legătură cu cea economică este acumularea de bunuri materiale cu scopul de a le transmite generațiilor următoare.
Membrii societăților tradiționale puneau mare preț pe orice ajutor în muncă.Lărgirea familiei cu cel puțin un membru constituia creșterea brațelor de muncă și, în consecință, profit. Deci, nevoia de brațe de muncă este o altă motivație a căsătoriei.
În societatea modernă sunt întâlnite următoarele rațiuni pentru căsătorie:
În primul rând, motivarea individului are la bază voința acestuia. Părinții nu se mai implică în alegerea partenerului pentru copilul lor ca în societatea tradițională. În plus, deseori tinerii realizează căsătorii fără a avea consimțământul părinților.
Nevoia de dragoste, de afecțiune este o altă motivație a căsătoriei. Dragostea stabilizează relația dintre parteneri, facilitând comunicarea fizică și spirituală dintre aceștia, în societatea modernă punându-se mare accent pe valorile intimității, afecțiunii și realizării personale.
Contemporanieitatea ca și societatea tradițională, pune accent pe participarea economică la viața familială.
De acestă dată se pune mai mare accent pe unirea veniturilor celor doi parteneri.O altă rațiune a căsătoriei este satisfacția sexuală. Prin căsătorie relațiile sexuale dintre două persoane de sex opus sunt reglementate și recunoscute oficial de societate.
Copiii reprezintă „ liantul partenerilor, concretizarea sentimentelor de dragoste conjugală ”(Voinea, 2005, p. 56). Familia creează cardrul necesar creșterii copiilor. Socializarea și educarea copiilor reprezintă o altă motivație a căsătoriei.
Mitrofan și Ciupercă (2009, p. 107) consideră că rațiunea căsătoriei în socitatea modernă este ” realizarea unei persoane prin dragoste și prietenie”.
3.6. Modul de alegere a partenerului
Chiar dacă nu are un caracter obligatoriu, căsătoria este supusă unor determinisme sociale. Astfel, indivizii nu au libertate totală în alegerea partenerilor. Deciziile lor sunt limitate de o serie de constrângeri sociale, culturale, de natură fizică sau geografică.
Alegerea partenerului este un moment deosebit care va influența viața cuplului nou format, fiind o premisă esențială pentru evoluția ulterioară a acestuia. Deși este un act de opțiune individuală, selecția maritală nu depinde întotdeauna numai de dorintele și sentimentele viitorilor soți. Ea se găsește sub incidența normelor si regulilor sociale care o reglementează. Deci, opțiunea indivizilor depinde atât de factori subiectivi (propriile sentimente), cât și de factori obiectivi (familie, conjunctură sau societate ). Cu toate acestea, societatea impune și o serie de restricții și interdicții în realizarea căsătoriei: rudenia, rangul nașterii, interdicții ce țin de deosebirile de neam sau de religie,etc. De cele mai multe ori, înainte de a se lua o astfel de decizie au loc întâlniri frecvente ce oferă individului șansa de a cunoaște cealaltă persoană și de a vedea dacă între ei există compatibilitatea necesară oricărui cuplu.
Mitrofan (2009, p.209 ) în lucrarea intitulată „Psihologia relatiei de cuplu”, tratând tema alegerii partenerului, conchid că, în perioada întâlnirilor ce au loc înaintea deciziei maritale, „fiecare individ își crește încrederea în sine, își dezvoltă și clarifică atracția inițială, exersează atitudinile de relaționare cu celălalt, ca și capacitatea de a comunica mai liber despre interese, opțiuni, valori, și „filozofii”de viață.
Această perioadă poartă denumirea de curtare. Victor Nicolăescu definește curtarea drept „procesul în care o persoană încearcă abordarea altei persoane care este apreciată ca atractivă și, dacă atracția este mutuală, cei doi formează o legătură pereche și gradual îsi extind și își intensifică relația.” Astfel, decizia de căsătorie survine după o evaluare prealabilă a șanselor celuilalt de a corespunde asteptărilor primului și de a fi compatibil cu acesta.În urma cercetărilor efectuate în domeniul familiei s-au elaborat diverse teorii cu privire la alegerea partenerului.
Una dintre cele mai cunoscute teorii este teoria stimul-valoare-răspuns a lui B.Murstein. În cadrul acestei teorii se disting 3 stadii în procesul luării deciziei maritale: stadiul stimulilor, stadiul valorii și stadiul rolurilor. Primul stadiu, cel al stimulilor, se referă la modalitățile în care indivizii se simt atrași unii față de alții. Se pune accentul pe atracția fizică ( puterea primei impresii ) și pe atracția interpersonală. Deseori atractivitatea fizică câstigă teren în fața celei interpersonale deoarece două presoane care se atrag din punct de vedere fizic tind mai curând să devină parteneri, decât doi indivizi între care există o atracție interpersonală.Acest lucru este posibil și datorită faptului că, atracția interpersonlă este influențată de o serie factori, printre care cei mai importanți sunt: atractivitatea fizică, proximitate, similaritate, complementaritate, reciprocitate. În cel de-al doilea stadiu- stadiul valorilor persoanele implicate văd dacă există o compatiblitate între atitudinile și credintele lor. Ultimul stadiu, cel al rolurilor, indică perioada în care sunt testate compatibilitățile între roluri. În urma acestui stadiu se stabileste dacă cele două persoane sunt în măsură să formeze un cuplu.
„La întrebarea cine se căsătorește și cu cine ?” au încercat să răspundă mulți cercetători din domeniul științelor sociale: sociologi, psihologi, psihanaliști, etc.
Voinea (2005, p. 25) citându-l pe sociologul francez Alain Girard amintește unele dintre filtrele cele mai importante care intervin în selecția maritală, și anume: alegerea partenerilor este favorizată de apropierea domiciliilor acestora; locul nașterii joacă un rol important, chiar dacă viitorii soți se vor căsători în altă parte; un alt filtru în selecția maritală este condiția socială.
Cercetările au demonstrat că 45% din căsătorii se încheie între tineri apartinând aceluiași mediu social, procentul ridicându-se până la 70% dacă se ține cont și de mediile sociale apropiate. Roluri importante în cadrul procesului de selecție au nivelul de educație, valorile culturale și credințele religioase.
Psihiatrul englez R. Skynner apreciază că există o atracție puternică între persoanele care au trecut prin aceleași situații și probleme familiale ori care au avut experiențe similare de viață. Skynner pune accent pe similaritate ca factor primordial în alegerea partenerilor. Însă, acesta nu exclude factorii psihologici care au o contribuție importantă la reușita unui mariaj: temperamentele, caracterele ori trăsăturile de personalitate care sunt apropiate.
În societatea românească filtrele diferă în funcție de perioadă si de gradul de dezvoltare al societății. Astfel, în perioada interbelică, filtrul predominant era cel economic. Se punea foarte mare accent pe zestrea deținută de cei doi potențiali soți, în special de zestrea pe care o avea fata deoarece ea venea în gospodăria, în căminul familiei băiatului.
Maria Voinea (2005, p.29) evidențiază frecvența și întâietatea motivației economice în alegerea partenerului: ”căsătoria se face în primul rând din interes material. Se are în vedere, în primul rând, averea. Zestrea este pe primul plan al proecupărilor viitorilor soți. Apoi se caută vrednicia, hărnicia, tot în vederea intereselor materiale de aproduce muncă pentru îngrijirea celor bătrâni.”
În societatea contemporană datorită diversității factorilor ce acționează asupra individului (economici, tehnici, politici, socio-culturali), alegerea partenerului devine o problemă a individului în cauză și nu a familiei ori societății din care acesta face parte.
În societatea românească contemporană, filtrele cele mai importante implicate în selecția maritală sunt: atracția fizică- puterea primei impresii; compatiblitatea sexuală; similaritatea personalităților viitorilor soți. Tinerii din zilele noastre se căsătoresc frecvent în urma constatării asemănărilor dintre caraceterele și temperamentele, dintre atitudinile, interesele și nevoile lor.
Statutul socio-economic.În cele mai multe dintre cazuri, persoanele care se căsătoresc au o situație economică și socilă asemanatoare. Însă, nu se exclud situațiile în care doi indivizi care au statusuri socio-economice diferite întemeiază un camin.
Nivelul de educatie reprezintă , de asemenea, un filtru important în alegerea partenerului.Însă, acest fapt nu este generalizat.
Filtrele prezentate mai sus sunt, după parerea mea, cele mai semnificative, dar nu sunt singurele filtre întâlnite. În societatea contemporană se mai regăsesc o multitudine de alte filtre, particularizate de la un caz la altul, și anume: etnia, concepțiile politice, valorile culturale, credințele religioase ale indivizilor,etc.
3.7.Concluzii:
Căsătoria este o uniune liber consimțită între două ființe care își promit devotament reciproc, în interesul copiilor care se vor naște. Garanția acestei promisiuni este iubirea și încrederea absolută care stă la baza relației lor.
În ceea ce privește alegerea partenerului, în zilele noastre se înregistrează tendința selecționării perechii în funcție de anumite criterii bine conturate în mintea fiecărei persoane, precum: nivelul de educație; gradul de atractivitate și de compatibilitate; posibilitățile materiale, etc.
Conform unei concepții mai vechi, decizia tinerilor în ceea ce privește întemeierea unei familii era influențată de dorințele și interesele familiei. În societatea modernă, tinerii pun accent pe voința și interesele lor încercând să limiteze pe cât posibil intervenția părinților, iar criteriile formării cuplului sunt complet diferite de cele din societatea tradițională.
Capitolul IV– Cadrul teoretico-metodologic
4.1.Metodologia cercetării:
Familia, în ultimele decenii, a fost supusă dezordinii cotidiene, tranversând o criză fără precedent generată de schimbările cotidiene, de nevoia de adaptare la nou, de alienarea spirituală, de ritmul alert al vieții, etc.În prima parte a aceastei lucrări am încercat să privesc familia și funcționalitatea acesteia pe axa tradiționalitate-modernitate.
Casatoria este conceputa traditional ca o relatie recunoscuta legal dintr-un barbat si o femeie care implica anumite drepturi si obligatii. In societatile contemporane, casatoria este interpretata, totusi mai liberal,sintagma “traind ca si casatoritii” , indicand faptul ca din anumite motive , nu are sens sa excludem coabitarea. Totusi trebuie retinut ca si aceasta definitie mai liberala exclude de obicei cuplurile homosexuale. Desi coabitarea este din ce mai acceptata,acum fiind normal sa premearga casatoriei, oamenii continua sa faca disctinctie intre traiul impreuna si o nunta si casatorie “adevarate.
Căsătoria este un fenomen complex care are multiple consecințe în plan social, afectiv, moral ori juridic, de aceea aceasta are motivații multiple și variate.
Motivațiile căsătoriei diferă de la o societate la alta și s-au schimbat pe măsură ce societatea a evoluat. Cu toate acestea rațiunea care stă la baza căsătoriei din toate timpurile și din toate societățile este dragostea. Elementul constituiv al oricărei căsnicii trebuie să fie iubirea sau mai bine spus pasiunea. Dacă uniunea dintre cei doi soți nu se bazează pe dragoste, atunci viața lor conjugală va consta doar în satisfacerea plăcerilor sexuale sau va urmări realizarea anumitor scopuri.
În continuare, pornind de la aceste aspecte și de la problematica motivației voi stabili în continuare care va fi demersul cercetării.
Obiectivul general al cercetari:
Scopul general al acestei cercetarii il reprezinta evidentierea fenomenului specific casatorie, si anume motivatia tinerilor din ziua de azi cat si a persoanelor casatorite din perioada traditionala cu privire la casatorie.
Din acest scop a izvorat un set de obiective specifice:
O.1.Identificarea opiniilor persoanelor cu privire la întemeierea familiei prin căsătorie.
Prin acest obiectiv doresc sa scot in evidenta diferentele intre familia traditionala si cea moderna cu privire la casatorie, cat de usor se recurgea la acest pas in familia traditionala si cat de incet se recurge acuma in familia moderna, si de ce au aparut aceste schimbari majore, intre cele doua tipuri de familie.
O.2.Formularea de explicații privind influența modelelor din familia de origine asupra tinerelor cupluri care se casatoresc in prezent.
Familia moderna,spre deosebire de familia traditionala,prezinta un caracter rigid in mentinerea valorilor,isi modifica structura si rolurile,abordand un nou stil de viata,fiind reprezentata la randul ei,prin familia nucleara si familia cu copii. Familia nucleara se reduce numeric la cei doi parteneri aflati in relatie de complementaritate a rolurilor maritale ,de independenta fata de familia de origine,de autodezvoltare,traind in acelasi spatiu si gospodarind impreuna bunurile materiale,care reprezinta nucleul de baza pentru celelalte tipuri de famili. Statisticile au evidentiat ca o proportie de 10-20 % din populatia adulta este reprezentata de familiile fara copii,frecventa cea mai mare inregistrandu-se in mediu urban( Mihailescu,1993). Acest fapt este determinat de schimbarea,in societatea moderna,a preceptiei in familie a rolului copiilor,axa centrala a acestui tip de familie fiind reprezentata de cuplu ,( nu de copii) care traieste pentru satisfacerea propiilor nevoi si nu pentru realizarea in viata a copiilor.
Asadar as dori sa scot in evidenta cum sa schimbat familia moderna in comparative cu familia traditionala, daca statisticile facute sunt dovedite cum ca familia moderna traieste pentru satisfacerea nevoilor proprii si nu se bazeaza pe procrearea copiilor, si care sunt noile “reguli” ale familiei moderne pe care se bazeaza in viata de familie.
O.3.Motivatia tinerilor cu privire la casatorie in societatea actuala, si influentele asupra carora s-au oprit, fie din mediul familial fie din dorinta proprie.
Unii tineri din ziua de astazi doresc sa urmeze exemplu de familie pe care il au in familie la momentul luarii decizie de a se casatori, de a trai conform regulilor de demult pentru ca li se pare ca este mai satisfacator decat modernismul de astazi, dar intalnim si cupluri care ignora stilul de viata din familia traditionala pentru ca totodata femeia sa emancipat la fel si barbatul si adopta regulile actuale, punand pret pe mai multa afectiune in cuplu, intelegere reciproca, respectul in familie, ceea ce de demult nu era atat de apreciat acest aspect.
Elaborarea ipotezelor
Prin aceasta lucrare doresc sa scot in evidenta motivatia tinerilor cat si persoanelor din familia traditionala cu privire la motivele care au stat la baza casatoriei, diferentele dintre familia traditionala si cea moderna cu privire la motivatia casatoriei, si de ce sa produs schimbari majore in cele doua tipuri familiale. Asadar am elaborat doua ipoteze privind aceasta tema, si anume:
Tineri din societatea moderna adopta un stil la casatorie conform noilor datini moderne sau se ghideaza inca dupa un stil traditional. Acestei ipoteze i se alatura obiectivele O.1. si O.2.
„Casatoria de proba” este o etapa benefica pentru generatia actuala, fiind privita ca un o etapa necesara casatoriei. Acestei ipoteze i se alatura obiectivul O.3.
4.2.Metode și tehnici de cercetare
Având în vedere specificitatea și dinamismul fenomenelor ce vor fi investigate și nevoia de cunoaștere cât mai adecvată a realității sociale, strategia de cercetare va fi una simplă, calitativă.
În lucrarea de față voi recurge, ca metodă de cercetare, la ancheta sociologică. Ancheta este o metoda care caută de obicei să furnizeze date empirice adunate dintr-o populație de subiecți asupra unui număr întreg de probleme sau teme.
Ancheta sociologică se particularizează în universul cercetărilor sociologice concrete prin aceea că utilizează cu precădere chestionarul și interviul pentru culegerea informațiilor.” (Chelcea, 2004, p. 178).
Tehnica de cercetare pe care o voi folosi este interviul, iar instrumentul de cercetare folosit este ghidul de interviu. Interviul are ca scop ilustrarea opțiunilor pe care tinerii din societatea actuala le adopta in motivarea acestora cu privire la casatorie, si totodata si ilusrarea diferentelor privind motivele din casatorile petrecute in perioada traditionala.
Interviul ca tehnică de cercetare
Interviul este încercarea de a obține informații de la alte persoane prin întrebări și răspunsuri în cadrul unei convorbiri. Este o tehnică de cercetare și colectare a opiniilor, convingerilor și motivațiilor oamenilor, o modalitate directă de investigare a cunoștințelor, ideilor oamenilor privind fenomenul supus cercetării, și, în același timp este o relație care se stabilește între operatorul de teren și subiectul investigat. Unii teoreticieni metodologici consideră interviul ca fiind o metodă de cercetare, iar alții sunt de părere că interviul sociologic este o tehnică subordonată anchetei sociologice.
Traian Rotariu și Petru Iluț (2001, p.47) plasează interviul în rândul metodelor folosite în științele umane. „Interviul și ancheta se constituie ca metode în cercetarea socialului datorită particularității că realitatea respectivă conține elemente-indivizi umani-cu care cercetătorul poate intra în relație de comunicare directă prin limbaj.”
Septimiu Chelcea (2004, p.297) definește interviul ca „tehnică de obținere, prin întrebări și răspunsuri, a informațiilor verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea științifică a fenomenelor socio-umane.”
Ancheta prin interviu este metoda cel mai frecvent utilizată de sociologi în cercetările lor. Interviul a fost considerat de disciplinele socioumane ca metodă principală de cercetare deoarece prin el se ajunge direct la subiectivitatea umană, pentru că permite explorarea trăirilor indivizilor umani.
Tipuri de interviu:„Clasificarea tipurilor de interviu cuprinde patru principale categorii: interviurile informale, interviurile nestructurate, interviurile semi-structurate și interviurile structurate.”.( Marinescu, 2005, p.79).
Interviurile informale-se caracterizeză prin: grad mare de libertate a răspunsurilor; controlul situației de interviu este minim; obținerea de informații despre fapte cunoscute
foarte bine de persoana intervievată; lipsa centrării pe obținerea de informații legate de o anumită problemă. Despre interviurile nestructurate se poate spune că: urmăresc opținerea de informații referitoare la o anumită problemă; cercetătorul nu exercită control asupra răspunsurilor indivizilor intervievați; folosesc ca punct de plecare o listă cu principalele teme ce trebuiesc atinse în timpul discuției.
Acestea permit exprimarea personalității individului. Interviurile semi-structurate se deosebesc de celelalte tipuri de interviuri prin câteva caracteristici: cercetătărul este interesat de aprofundarea unui anumit domeniu; ghidul de interviu cuprinde o serie de întrebări specifice definite dinainte; ordinea de adresare a întrebărilor nu este prestabilită; controlul situației de interviu este mediu. Printre caracteristicile interviului structurat se numără: situația de intervievare este controlată de către cercetător; grila de intervievare seamănă cu cea a chestionarului precodificat; cercetătorul urmărește obținerea de informații despre o anumită problemă clar delimitată.
În această cercetare voi utiliza interviul față în față, structurat. Am optat pentru interviul structurat deoarece fenomenele studiate de mine privesc în mod deosebit subiectivitatea, iar decizile luate de indivizi țin de logica internă a acestora, de interesele, motivațiile și aspirațiile lor.
Desfășurarea interviului: Realizarea efectivă a oricărui interviu este nu este o acțiune simplă cum s-ar putea crede de cei neavizați. Orice precizare privind desfășurarea unui interviu trebuie să pornească de la cerințele practice ale pregătirii interviului: stabilirea datei și locului; atitudinea celui care realizează interviul, explicațiile care trebuie date persoanelor intervievate, realizarea înțelegerii reciproce între cele două părți , captarea atenției și păstrarea acesteia.
Reușita interviului este condiționată de: respectarea regulilor, de calitățile operatorului de teren, ale realizatorului cercetării, de relația care se stabilește între cercetător și cercetat.
Avantajele și dezavantajele utilizării interviului: Printre avantaje se numără: posibilitatea de observare a comportamentelor nonverbale ceea ce ajută la îmbunătățirea calității informațiilor; strângerea de răspunsuri spontane; prin interviul față în față se realizeză un control mai bun asupra succesiunii întrebărilor; posibilitatea studierii unor probleme mai complexe prin intermediul folosirii unui număr mai mare de întrebări; obținerea unui număr mai mare de răspunsuri deoarece acum au posibilitatea să răspundă și cei care nu stiu să citească și să scrie, ori cei care se simt mai protejați dacă vorbesc, decât să scrie; etc.
Interviul are și o serie de dezavantaje: pentru a obține informațiile necesare este nevoie de o cantitate mare de resurse financiare; fiecare etapă indispensabilă realizării interviului se realizează pe parcursul a mai multor ore, zile și chiar săptămâni; datorită faptului că pentru a ajunge la niște date reale, reprezentative și fidele trebuie să fie intervievați mai mulți subiecți, ceea ce implică utilizarea mai multor operatori de interviu. Astfel, pot să apară o serie de erori datorate operatorilor. Un alt dezavantaj al interviului este și faptul că respondentul nu-și poate păstra anonomatul; datorită lipsei de standardizare, informațiile culese sunt cu greu comparate.Construirea instrumentului de cercetare: Chiar dacă, în general, într-un interviu grila de cercetare nu este proietată în detaliu înainte, totuși, nici un operator de interviu nu poate pleca pe teren, fără a avea la dispoziție măcar un număr minim de teme/ întrebări pe care trebuie șă le abordeze în discuția sa cu subiecții.
Ghidurile de interviu cunosc o mare varietate de forme: de la cele cu un număr minim de întrebări până la cele care conțin un număr mare de întrebări specifice. Forma ghidul de interviu depinde: de populația de investigat; de gradul de familiaritate al cercetătorului cu tema investigată; de metodologia de cercetare cu care trebuie să fie în concordanță; de paradigma, conceptele și teoriile de la care s-a plecat. Astfel, ghidul de interviu poate fi unul laborios ori sumar,însă nu superficial.
Descrierea cercetarii
În cadrul acestei cercetări am optat pentru un ghid de interviu laborios care este structurat pe mai multe secțiuni. Primele întrebare, cu scop introductiv, au drept finalitate realizarea atmosferei necesare comunicării și încurajarea subiecților să vorbească liber despre casatorie, modul cum este perceputa de ei aceasta metoda de convietuire aproape definitiva, acesta discutie regasindu-se in intrebarile 1,2,3,4,5. Urmatoarele intrebare fac referire la modul cum percepi indivizi o relatie. La intrebarile cu numarul 8, 9, 10, am dorit sa aduc in discutie in special pentru subiectii mai tineri, daca inainte de casatorie au optat pentru asa zica „casatorie de proba”, asta fiind o etapa premergatoare casatorie, insa nu ceva pe o perioada lunga de timp ca in cazul celor care coabiteaza ani intregi ci ceva relativ mic, ca o perioada de acomodare.
Pentru a evidentia motivele casatoriei am pus intrebarile 11,12, 13 si ulterior atrag dupa aceste intrebarile si daca printre aceste motive se enunta si influenta familiei in luarea acestei deciziei. Am dorit sa urmaresc pe langa motivele casatoriei si ce motive stau la baza amanari unei casatori in ziua de astazi si daca exista diferente in casatorile din trecut cu cele de acuma, acestea fiind enuntate la intrebaria 14. Odata cu casatoria apar si unele indatoriri intre soti, apar schimbari privind viata personala iar in societatea moderna existand o comoditate mai mare, la orice problema aparuta unele cupluri esueaza si ajung la divort. Aceasta problematica am dorit sa o sustin in finalu interviului, prin intrebarile 15, 16, 17, 18 si ulterior apar concluziile privind viata de familie si parerea propie privind familia traditionala si cea moderna.
Esantionarea
Eșantionarea constă în extragerea, în condiții specifice, a unui număr de unități statistice din universul cercetării. În consecință, eșantionul este un model la scară mică al universului cercetării.”( Chelcea, 2004, p.141),
Eșantionarea se realizează diferit în funcție de fiecare temă de cercetare. Criteriul principal de diferențiere este legat de caracterul probabilist, respectiv neprobabilist.
În cazul eșantionării probabiliste fiecare element din universul cercetării are o șansă egală de a fi selectat pentru cercetare, șansă diferită de zero, în timp ce la eșantionarea neprobabilistă, selecția persoanelor urmează o procedură preferențilă sau bazată pe experiență. Eșantioanele probabiliste sunt utilizate în cadrul unui proiect de cercetare bazat pe o metodologie de factură cantitativă, iar cele neprobabiliste sunt folosite în cazul proiectelor a căror metodologie este de factură calitativă. În cercetarea de față voi face apel la un eșantion neprobabilist deoarece voi folosi o tehnică de cercetare de factură calitativă: interviul.
Subiecții cercetarii mele sunt tineri casatoriti care au o mai mica sau mai mare experienta de viata cu privire la viata de familie, care ne pot pune in evidenta cum sau hotarat in a se casatori, ce model au avut, ce influente au avut, daca sau ghidat dupa anumite principi, traditii insa totodata voi dori sa observ si diferentele in arta casatoriei in familia traditionala, ce anume exista si a disparut si de ce, si care este opinia persoanelor deja trecute prin casatorie cu ani de convietuire privind noutatile si modul de convientuire al tinerilor din societatea actuala.
Astfel volumul eșantionului este 6 persoane casatorite avand varste diferite si ani diferiti de convietuire, in vederea exprimarii opiniei cu privire la motivele din trecut si cele din prezent a casatorie, din judetul Iasi, persoane cu statul diferit.
Capitolul V – Prelucrarea și analiza datelor
5.1.Analiza datelor.
Scopul analizei datelor este să organizeze interviurile în vederea descrierii motivațiilor care stau la baza alegeri optiunii de intemeia o familie in societatea actuala si cum sa intemeiat o familie in societatea traditionala. Astfel, prin intermediul acestei cercetări de factură calitativă încerc să ilustrez opțiunile cuplurilor au decis sa se casatoresaca acum, formand o familie moderna si cea a cuplurilor de demult formand o familie traditionala, si diferentele dintre cele doua tipuri familiale.
Grupul tinta
Persoanele intervievate de mine sunt persoane casatorite care au trait si sau casatorit in mod traditional, si care sunt experientele de viata ale acestora, aceste persoane fiind alese cu functii diferite in mediul de lucru, pentru a evidentia modul de gandire a fiecaruia intr-un mod diferit si stilu de viata diferit trait de fiecare persoana in parte. Pe langa aceste persoane casatorite in perioada traditionala am optat sa aleg si persoane casatorite intr-un stil modern, actual, cu statut diferit unii de ceilalti,in vederea diversificarii gandirii. In cadrul acestei cercetari am dorit sa scot in evidenta motivele casatoriei in familia traditionala si cea moderna, astfel am ales persoane de varste diferite incepand de la 25 de ani pana la 55 de ani, din judetul Iasi, atat femei cat si barbatii.
Interviul a decurs bine, respondentii nu au avut retineri in a purta o discutie libera si lejera despre casatorie si experientele lor de viata. Aceste interviuri sau realizat in diferite locuri, cum ar fi loc de munca, acasa, la facultate. In cadrul facultati am intervievat o persoana care inca se afla cu studiile in curs, apoi la locul de munca al persoanei a fost la un centru de copii, persoana intervievata fiind psiholog acolo si avand o experienta de viata mare cu privire la acest fenomen si anume casatoria si apoi acasa ori la mine ori la persoanele intervievate, fiecare dupa posibilitatile de a se deplasa. In decursul cercetari am intalnit si un respondent care nu a acceptat sa fie inregistrat vocal si ulterior am decis sa facem un interviu scris, dat fiind ca persoana se simtea mai libera in a scrie pe hartie povestea vietii sale.
In inceputul interviului, am dorit sa sudez cateva elemente esentiale privind casatoria, pentru a putea ulterior sa patrund in adancimea cercetari.
O.1.Identificarea opiniilor persoanelor cu privire la întemeierea familiei prin căsătorie.
In vederea acestui obiectiv doresc sa evidentiez opiniile persoanelor intervievate cu privire la casatorie. Pentru reusita acestui obiectiv am adresat intrebarile 1, 2, 3, 4, 5, 6 care fac referire la modul de percepere a persoanelor intervievate privind convientuirea definitive.
Prima întrebare pe care am adresat-o respondenților este: Pentru început v-aș ruga să-mi spuneți când și în ce împrejurări v-ați cunoscut? care are drept finalitate realizarea atmosferei necesare comunicării și încurajarea subiecților să vorbească liber despre aspecte, elemente și evenimente importante din viața lor.
Primul pas în formarea oricărui cuplu îl constituie întâlnirea partenerului, cunoașterea acelei persoane care corespunde tuturor așteptărilor și standardelor individului.De aceea, m-am oprit la această întrebare introductivă. Chiar dacă a fost folosită pentru a destinde atmosfera, am recurs totuși la o trecere în revistă a răspunsurilor. Analizand raspunsurile oferite de catre persoanele intervievate, am putut observa ca in vremea traditionala persoanele nu se intalneau cun des se intampla acuma in scoli sau facultati ci „Printre acei doi baieti era si viitorul meu sot, ne-am placut, exista acesa chimie intre noi, care a functionat si a si fuzionat ca a doua zi de dimineata ne-am dat numerele de telefon, ne-am sunat, si practice a fost pur si pur mana destinului” sau mai avem un exemplu din familia traditionala “Ne-am cunoscut cand eu lucram si el isi bea cafeaua,eu eram in timpul serviciului,el era in timpul liber.foarte demult,foarte frumos,placut,dus acasa si ne-am casatorit,mai tarziu”. Putem observa ca inainte nu existau alte mijloace de a comunica decat cele simple adica un telefon la comun, vorbeai stabileai si atat. Insa odata cu trecerea timpului lumea a evoluat a aparut tehnologia si ulterior a aparut alt mod de a te cunoste cu o persoana spre de exemplu internetul, si avem 2 respondenti care au spus “mi-am cunoscut sotia cu 5 ani inainte de a ma casatori cu ea, pe internet,prin intermediul unei amice care ne-a facut cunostiinta” sau chiar de pe bancile scoli “Eu si cu sotu meu ne-am cunoscut in anii de liceu,eram colegi de scoala,dar pe atunci nu aveam nici o legatura cu el”.
Ce este casatoria, si care este semnificatia acesteia in viziunea persoanelor deja casatorite? Pentru a afla aceste raspunsuri am adresat respondentilor urmatoarea intrebare: Ați putea să-mi spuneți câteva cuvinte cheie prin care ați defini căsătoria. V-aș ruga să detaliați puțin semnificația pe care o acordați dvs căsătoriei. ? La aceasta intrebare privind din perspective familia traditionale pas putea observa ca persoanele din
familia traditionala se axeaza foarte mult pe tot ceea ce inseamna o familie inintregul ei inteles “clar e vorba de iubire, sau sentimentul de baza care ar trebui sa stea la baza unei casatori ar fi dragostea dintre cei doi parteneri, asumare, se presupune chiar o implicare, reciprocitate, incredere cred ca este elemental essential intr-o casatorie” iar apoi privind in partea cealalta a familiei moderne, putem observa o oarecare schimbare atunci cand vine vorba de casatorie “egalitate,respect unul fata de celalalt,comunicare”, si cand de mare importanta se acorda acuma casatoriei fata de vremurile de demult. Diferentele dintre cele doua generatii, sunt ca persoanele din familia traditionala pun mult accent pe familie, asta rezultand din raspunsul unui respondent “sa ai cu cine sa faci planuri,sa ai cu cine sa discuti sau cu cine sa mergi la cumparaturi,cu cine sa gatesti,cu cine sa te certi cand ceva nu merge in casa”, de aici putem trage concluzia ca se punea mult aceent pe o familie sanatoasa, apoi facand o paralela intre ceea ce se spune acuma legat de aceasta tema observam cum ca cei care traiesc acuma, traiesc totul la intensitate maxima “Dupa cinci ani de convietuit cu sotia mea, casatoria pentru noi a fost doar oficializarea relatie noastre” si nu se mai tine cont de sentimente foarte inrudite cu casatoria. Insa intre cele doua generatii, ideea in mare a casatoriei se pastreaza “ prin casatorie as intelege legatura dintre doi parteneri care convietuiesc impreuna” sau “casatoria pentru mine este legatura dintre barbat si femeie prin insotirea pentru intreaga viata pentru a-si imparti reciproc drepturile omenesti si dumnezeiesti” .
Mergand apoi mai departe in aflarea informatiilor, am decis sa obtin ceva pareri cu privire la cat de important este sa iti legalizezi o relatie in vremurile trecute cat si in vremurile noastre. Asadar am plasat urmatoarea intrebare: Este bine sau nu sa aveti o relatie legalizata? La aceasta intrebare , raspunsurile au fost intr-o proportie de 50% cam aceleasi pareri de o parte si de alta, astfel gasim un raspuns al unui respondent din familia traditionala care spune ca „.da din punctul meu de vedere este minunat sa ajungi in punctul in care sa iti doresti sa ramai cu acea persoana iar daca sosia este cea care iti asigura relatia pe mai departe sa zicem ca da e ok sa facem si lucrul acesta” . Totodata am pututu observa un raspuns din partea unui respondent care sa casatorit in perioada traditionala, iar actualizat la noutatile zilnice cu privire la casatorie, acesta sustine ca
“ daca ar fi sa fiu intrebata acuma legata de acest subiect as spune ca nu optez neaparat pentru casatorie cat pentru o relatie bazata pe sentiment, bazata pe un echilibru din punct de vedere emotional deci clar pe o relatie pe o perioada nedeterminata”,din acest raspuns oferit de catre o persoana casatorita in vremea traditionala observ ca lumea se adapteaza la nou, si totodata este mai usor agreeat stilu de acuma, acela de a trai fara a avea prea multe obligate fata de o persoana, de a nu mai avea responsabilitati ca intr-o familie cu acte in regula si se adopta noua familie, acea familie libera, fara prea multe obligati si responsabilitati, adica concubinajul. Conform statisticilor o proportie de 10-20 % din populatia adulta este reprezentata de familiile fara copii,frecventa cea mai mare inregistrandu-se in mediu urban. Acest fapt este determinat de schimbarea,in societatea moderna,a preceptiei in familie a rolului copiilor,axa centrala a acestui tip de familie fiind reprezentata de cuplu ( nu de copii) care traieste pentru satisfacerea propiilor nevoi si nu pentru realizarea in viata a copiilor. Asadar persoanele casatorite in societatea moderna recunosc ca casatoria sau legalizarea unei relatii se face mai mult din prisma legaturii cu Dumnezeu “consider ca este bine sa ai o relatie legalizata…in primul rand in fata lui DUMNEZEU” si nu se gandesc mai departe, in sensul ca o relatie ar putea fi legalizata pentru ca apare un copil, iar in familia traditionala, legalizarea unei relatii din pricina unui respondent este “Dintr-o relatie,in momentul in care ai copii,copii au un tata,nu rade nimeni de ei ca nu porti numele tatalui,deci eu port numele mamei,ca mama ta are un nume,tatal tau are alt nume,pe cand intr-o familie si mama si tata au acelasi nume si copilul are acelasi nume,deci e cu totul altfel,dar mai departe depinde de fiecare” aici putem observa ca in familia traditionala se pune mult accent pe familie in mare, pe procreare, pentru a avea mostenitori in viata, si a nu ramane singur la batranete. Este un lucru de apreciat in familia traditionala ca se pune accentual pe copii si nu neaparat pe bunastarea familie,dar acesta este si un dezavantaj pentru ca insa totodata e bine ca in societatea de astazi o relatie se bazeaza pe mai mult respect, pe emnaciparea femei si disparitia sclaviei.
Totodata datorita legalizarii unei relatii, ai alte sanse, alte planuri in viata, te gandesti sa iti cumperi pentru casa, sa faci cumparaturi cu partenerul de viata, sa ai o siguranta ca este al tau si ca tot ceea ce vei face, vei face alaturi de partenerul tau. Un respondent pune in valoare siguranta unei relatii, si spune “Vroiam sa fiu impreuna cu sotul meu, cu persoana pe care o iubeam, vroiam sa facem lucruri impreuna, aveam ratele care le aveam inainte de a ne casatori” si “am facut cerere pentru a obtine o locuinta, practice noi am vrut san e pregatim asa usor , usor pentru pasul asta de face casatoria”.
Am dorit sa evidentiez printr-o schema care sunt beneficiile legalizarii unei relatii.
Figura numarul 1:Siguranța financiară pe care o oferă căsnicia:
Siguranța financiară oferită de căsătorie
scăzută
mare
ridicata
ridicat
medie
Avand in vedere diferentele intre familia traditionala si familia moderna prin intrebarea Care sunt avantajele si dezavantajele unei casatorii?
În ceea ce privește avantajele pe care subiecții le acordă căsătoriei, redau câteva răspunsuri semnificative. Acestea se referă la modul diferit în care sunt valorizate și recunoscute avantajele căsătoriei. Iată ce spune un respondent: « usurinta in luarea deciziilor, implicarea in viata de familie tot ce presupune pana la urma casatoria” iar din privinta unei persoana din societatea moderna avem un raspuns precum “intemeierea unei familii,sa ai mai multe responsabilitati fata de casa fata de partener,nu mai esti asa de libertina cum esti la mama si la tata,sa ajungi sa faci economii,sa platesti mai intai datoriile”
Analiza răspunsurilor a determinat selectarea a 5 concepte care reprezintă avantajele căsătoriei: drepturile juridice, status social, siguranță, ajutor reciproc, avantaje de natură financiară. Cu ajutorul acestei clasificări am elaborat următorul tabel de frecvență care reprezintă distribuția subiecților după modul în care percep aceste avantajele.
Tabel numarul.1: Distribuția eșantionului după avantajele pe care subiecții le oferă căsătoriei:
Toți subiecții au răspuns la această întrebare astfel încât fiecare subiect și-a găsit locul în cele cinci clase stabilite în urma analizei răspunsurilor oferite. Astfel, din cei 6 respondenți 1consideră ca principalul avantaj al căsătoriei îl reprezintă drepturile juridice pe care le oferă statutul de persoană căsătorită, doar 1 individ consideră important faptul că, căsătoria îți oferă o poziție socială înaltă, recunoscută și acceptată de societate.
Un respondent aminteste printre avantaje și siguranța pe care ți-o oferă căsătoria, la fel inca un respondent spune că un avantaj semnificativ al căsătoriei este ajutorul reciproc pe care și-l oferă șoții. În final 2 persoane evidențiază avantaje de natură financiară, de exemplu, posibilitatea de a obține credite mai mari, in cercetarea mea existand un caz in care inaintea casatoriei sotii impreuna au facut credit pentru a avea caminul lor;
“am facut rate la mobile, am facut cerere pentru a obtine o locuinta, practice noi am vrut san e pregatim asa usor , usor pentru pasul asta de face casatoria”.
În cercetarea mea am constatat că subiecții pun mai ușor în evidență avantajele decât dezavantajele căsătoriei, acestia negasind in cadrul unei casatorii anumite dezavantaje mari, astfel 2 respondenti din familia traditionala spun ca « ingradirea acelei libertati, a spatiului personal, este foarte posibil, si e ideea ca te simti altfel decat atunci cand erai liber, adica nu mai faci ceea ce faceai inainte, nu mai ai independenta de dinainte, cum ca la ora merg in parc, la ora asta ma culc, tot timpul trebuie sa gandim asta pentru doi, ce facem noi azi, cum facem noi azi” si “ca sa fii casatorit sa fie dezavantaj?sa presupunem ca te-ai casatorit din dragoste nu?pai daca te-ai casatorit din dragoste ce dezavantaj ai avea?doar daca faci o casatorie din interes si atunci daca faci o casatorie din interes,banuiesc ca de acolo decurg niste dezavantaje”.
O parte din subiecți consideră ca principal dezavantaj al căsătoriei posibilitatea ca timpul să ducă la erodarea relației și să intervină divorțul. Dintre aceștia 2 văd divorțul ca un dezavantaj din perspectiva timpului pe care un individ trebuie să îl piardă până la finalizarea tuturor formalităților. Respondenții consideră că, pe lângă pagubele de natură emoțională, morală pe care le lasă în urmă un divorț, acesta mai implică și cheltuieli de natură financiară. De asemenea privind din perspectiva persoanelor din societatea spun ca un dezavantaj ar fi legat de partea financiara in functie de fiecare cuplu cum intra intr-o relatie, mai mult sau mai putin ce tine de partea finaciara. In restul respondentilor avem raspunsuri cum ca casatoria nu este un dezavantaj, cel putin la momentul luarii interviului.
Am dorit sa continui prin a evidential cat de important este o relatie legalizata in societatea actuala si cat de importanta era in perioada traditionala. De aceea am adresat intrebarea: Care sunt în viziunea dvs etapele evoluției firești a unei relații? Motivați răspunsul.
Analiza răspunsurilor a creat posibilitatea construirii unei exemplificări schematice ale cărei părți sunt etapele pe care toți respondenții le amintesc în răspunsurile lor:
1.o perioada de cunoaștere reciprocă caracterizată prin întâlniri regulate ori sporadice 2. mutarea în comun sau despărtirea în cazul în care cei doi nu sunt compatibili ( aici putem discuta din perioada moderna) 3. conviețuirea în uniune consensuală (familia moderna) 4.căsătoria.
Ceea ce mi se pare că reprezintă un aspect foarte important și care trebuie evidențiat deoarece are o importanță mare pentru rezultatele finale ale cercetării este că aproape nici un subiect nu a sărit peste etapa traiului în comun atunci când au enumerate etapele evoluției firești ale unei relații. Un subiect enumeră aceleași etape, chiar dacă cuvintele folosite sunt altele: “Cunoaștere-prietenie-perioada de trai în comun pentru ca persoanele să se cunoasca mai bine-căsătorie-nașterea copiiilor-ajungerea la bătrânețe tot împreună”. Dupa cum am evidentiat schematic replicile enuntate de respondenti cu privire la casatorie, avem si respondesti care au facut pasul acesta acum, in perioada moderna si bineinteles ca a fost enuntata si asa zisa „casatorie de proba”.
Analizand si o parere traditionala, o respondenta raspunde: “Etapele firesti intr-o relatie…pai in primul rand trebuie sa cunosti persoana,sa ai timp sa stii cam ce-i place,ce-i place sa faca,ce-i place sa manance,cum ii place sa-si petreaca timpul nu?o relatie se bazeaza in primul rand pe intelegerea celuilalt,respectul dintre cei doi si dragostea sau iubirea”.Intre cele doua categorii de relatii, nu observam diferente majore, pentru ca oamenii din totdeauna au avut aproximativ acelasi stil de a cunoaste o persoana cu calitati si defecte.
Putem observa ca in perioda traditionala o relatie era privita cu adevarat ca o relatie, si se gandeau serios la o casatorie viitoare, deoarece se gandeau mai mult ca precreacrea unui copil, si acest lucru se intampla imediat dup ace avea loc o casatorie. Era considerata o rusine sa traiesti impreuna cu partenerul inainte sa te casatoresti, iar daca acest lucru se intampla erai obligat sa te casatoresti cu persoana respective. In societatea moderna, in schimb ,se afirma ca “Pai peste tot, toata lumea sfatuieste un cuplu sa isi legalizeze relatia, deci da este bine, deoarece asta intareste legaturile religioase dintre doua persoane, legaturile spirituale cat si pe cele economice si juridice” si nu e atat de fortata casatoria, totul este la libera alegere, chiar daca gurile trecute prin aceasta etapa influenteaza usor tineri din ziua de azi. Insa este un pas benefic pentru cupluri pentru ca le uneste responsabilitatile pe care le au in urma intemeiri unei famili.
Casatoria se realizeaza pana la urma in baza unui scop, pentru ca nu ne putem casatori daca nu simtim asta, daca nu avem niste obiective bine delimitate pentru a inainta o casatorie, nu se intampla acest lucru. Din aceasta pricina, am elaborate intrebarea Care sunt scopurile casatorie? Asadar un respondent a definit scopul ca find: “in primul rand o viata traita intre doua persoane casatorite e mult mai frumoasa , apoi aspectul financiar , apoi apar si copiii si deja pot spune ca aceasta se poate numi o viata fericita . In doi greutatile se trec mult mai usor atat timp cat exista comunicare si incredere “. Fiecare dintre cele 6 persoane casatorite, au delimitat ca scopul unei casatorii fiind convietuirea pentru toata viata alaturi de persoana iubita, impartirea bunurilor, si din punct de vedere religios exista acea simtire asupra casatoriei si anume “Unirea celor doi soti sub Sfanta Taina a Casatoriei,realizarea barbatului si femeei in societate,procreatia – inmultirea neamului omenesc,ajutorul reciproc al sotilor,mantuirea sufletului prin castorie a sotilor” . Se doreste ca prin casatorie, sa fim uniti in fata lui Dumnezeu, sa nu mai existe contrangeri, sa existe unitatea familiei, toate acestea formand un scop comun atat din familiile traditionale cat si din familiile modern.
Privind cel de-al doilea obiectiv O.2.Formularea de explicații privind influența modelelor din familia de origine asupra tinerelor cupluri care se casatoresc in prezent,
avem enuntate intrebarile 7 si 14, care ne arata deosebirile intre famili si modul de aranjare a casatoriei atat atunci cat si acum si cum influenteaza modelele din trecut si cele din prezent.
Asadar avem intrebarea Ce diferente exista intre casatoria in familia traditionala si cea moderna? Familia moderna,spre deosebire de familia traditionala,prezinta un caracter rigid in mentinerea valorilor,isi modifica structura si rolurile,abordand un nou stil de viata,fiind reprezentata la randul ei,prin familia nucleara si familia cu copii. Familia nucleara se reduce numeric la cei doi parteneri aflati in relatie de complementaritate a rolurilor maritale ,de independenta fata de familia de origine,de autodezvoltare,traind in acelasi spatiu si gospodarind impreuna bunurile materiale,care reprezinta nucleul de baza pentru celelalte tipuri de famili. Un respondent sustine ca “Daca este sa vorbim despre cele doua tipuri de familii o sa observam diferente intre acestea si anume,in cazul familiei traditionale rolul superior sau autoritatea o avea barbatul iar femeia trebuia sa i se supuna, pe cand in cazul familiei moderne ambii soti au roluri egale iar deciziile le iau in comun” de aici deducem diferenta majora intre cele doua tipuri familiale, familia in trecut fiind mai mai organizata din acest punct de vedere, chiar daca femeie era sclava pe atunci,asa se intampla si femeia accepta acest fapt rareori gasind o femeie care sa nu fie scalava barbatului. O alta diferenta enuntata de catre un respondent este ca “Pe vremuri in special fetele erau date la maritis devreme , 16 ,17 ani.Acum a cam disparut aceasta practica desi inca mai exista in anumite locuri . Deasemenea fetele erau “date” la maritis familiei X ca are bani sau pamant etc . Exista probabil inca si azi aceasta practiva dar la un nivel mult mai redus “. Din aceasta afirmatie deducem traditii diferite care existau in familia traditionala si in diferite culte unde se practicau si se mai practica si in ziua de azi casatoriile la varste fragede, insa automat au mai disparut din ele. Insa punadu-se toate cap la cap si incercand sa facem o paralela intre cele doua tipuri de familii, diferente drastice si majore nu exista, decat din prisma in care atunci caatoriile se faceau mai repede si astazi pentru a ajunge la o
casatorie treci mai multe praguri, totodata astazi femeia sa emnacipat, nu mai exista acea frica de barbat, exista egalitate intre soti, se respecta principile intre cei doi casatoriti.
In ceea ce priveste casatoriile din trecut si modul de desfasurare a acestora, am elaborat urmatorul enunt: Considerati ca in familia traditionala cuplurile se casatoreau mai usor decat acum? De ce? La aceasta intrebare intalnim opinii diferite cu privire la casatoriile din trecut. Daca zicem trecut, ne gandim ca lucrurile aveau un alt mers atunci, tineri de atunci adoptau casatoria ca o etapa benefica vietii, un lucru care trebuia facut din timp pentru ca apoi sa nu ramai “codasul satului”, erai oarecum etichetat daca nu doreai sa iti infiintezi o familie, in schimb in latura extrema, cea de astazi, casatoria este o etap necesara vietii, tinerii se gandesc la aceasta etapa doar ca spun ei “ ii impiedica societatea sa faca acest pas”, in sensul ca traiul este mai diferit decat cel de atunci. Astfel un respondent afirma “In cadrul familiilor traditionale erau anumite abiceiuri,reguli, se respectau anumite traditii si intradevar cuplurile se casatoreau mai usor pentru ca parintii lor erau cei care ii influentau.Atunci nu era convetuirea impreuna de dinaintea casatoriei iar intemeierea unei familii se facea numai dupa nunta”. Se poate observa usor diferentele dintre familii, si probabil multi dintre noi, privim familia traditionala ca un model binevenit societatii. Insa societatea actuala, resimte resursele lipsa care ar ajuta familia sa fie familie, si sa dispara aceasta convietuire ilegala.
Respondentii din cadrul famililor traditionale, sustin ca in vremurile lor, casatoria da era mai usoara de realizat, in sensul ca “se casatoreau atunci cand considerau ca poti sa intemeiezi familie,si pe vremea aceea se putea intemeia o familie mai usor pentru ca existau niste facilitati,se obtinea locuinta,aveau servici amandoi,era altfel privita o familie,era o familie tanara,la inceput de drum,toata lumea incerca sa le spuna o vorba buna,un sfat”. Deci in concluzie privitor la casatoriile din trecut observam ca tinerii din ziua de astazi, anunta o casatorie in momentul cand simt cu adevarat ca sunt pregatiti, in schimb in familia traditionala casatoriile se realizau conform unor principia, unor influente familiale, materiale, in dorinta de a fi in rand cu lumea si de a nu fi etichetate fetele si baietii ca traiesc fara un legamant religios.
Privitor la obiectivul enuntat la inceputul acestui set de intrebari, ipoteza obiectivelor O.1. si O.2. este urmatoarea: Tinerii din societatea moderna adopta un stil la casatorie conform noilor datini moderne sau se ghideaza inca dupa un stil traditional? Aceasta ipoteza se confirma in urma setului de intrebari propus pentru a scoate in evidenta rezolvarea acestei ipoteze, deoarece raspunsurile oferite de catre respondentii care adopta casatoria in societatea actuala, confirma ca nu se ghideaza intocmai dupa un stil traditional, il adopta dar nu il totalitatea sa, si adopta noul stil modern adaptat cerintelor actuale, in functie de resursele oferite de catre societate prvind casatoriile tinere, insa nu infirma ca nu accepta acest nou stil de viata si anume casatoriile mai tarzi dupa 25 de ani, dupa ce fiecare se realzeaza din punct de vedere material pentru a avea certiudinea ca are o baza de unde porni, si ca atunci cand va cadea va putea sa se ridice.
Urmatorul obiectiv face referire la influenta familie asupra tinerilor din societatea moderna, si regulile adoptate de acestia la casatorie. Obiectivul numarul trei este enuntat astfel O.3. Motivatia tinerilor cu privire la casatorie in societatea actuala, si influentele asupra carora s-au oprit, fie din mediul familial fie din dorinta proprie.
In cadrul acest obiect am enuntat o serie de intrebari referitoare la noul stil de viata adoptat de catre societatea tanara. Pentru a afla rezultatle privind acest obiectiv am adresat intrebarile din ghidul de interviu cu numarul 8,9,10,11,12,13, acestea punand accent pe perioda de adaptare privind casatoria si daca familia a avut o influenta in luarea deciziei de a se casatori.
Pentru inceputu am deschid acesta discutie prin a intreba Inaintea casatorie, ati convietuit o perioada impreuna? Raspunsurile la acest gen de intrebare au fost diverse, aici observand diferente intre cele doua tipuri de familii traditionale/modern, deoarece in perioada traditionala nu se accepta ca cineva sa convietuiasca cu partenerul/ partenera , iar daca se intampla se intampla pe o perioada destul de scurta, in comparatie cu noi, din societatea moderna care adoptam stitul acesta, a convietuiri inainte de casatorie. La acest tip de intrebare voi face deosebirile dintre cele doua tipuri de famili si altfel, un subiect din familia traditionala afirma astfel “Am vrut sa ne mutam impreuna si am zi ca daca ne
mutam impreuna,ne mutam doar ca sot si sotie si totul sa fie legal,sa fie bine,adica o
familie,asa am considerat noi si ceilalti au fost de acord cu noi,pentru ca am vrut amandoi si a fost toata lumea de acord pana la un punct..”, in comparative cu un subiect din familia moderna “Am convetuit impreuna cu sotia si astfel ne,am descoperit calitatile si defectele si asfel am stiut ce e de facut pentru a ne fi mai bine si a sti ce ne asteapta mai departe”,asadar facand o paralela intre cele doua tipuri de raspunsuri putem observa usor diferenta de gandire dintre cele doua generatii, acuma se merge pe principiul ca faci o casa cu cineva dupa ce ajungi sa vezi cu cine urmeaza sa faci o casa, in societatea actuala este mult mai sanatos si este cu mult mai acceptat, chiar asta inseamnand ca unii tinerii nu mai ajung sa se casatoreasca din acest motiv,comoditatea unei relatii, fuga de responsabilitati, frica de libertate. Insa in ciuda acestor principi stabilite de alti in privinta casatoriei, ceilalti de partea opusa care adopta acest stil dar ulterior ajung si la casatorie, agreeaza mai mult sau mai putin idea de concubinaj continu. Ulterior in cadrul acestei intrebari , un subiect tot din familia traditionala, ne povesteste ca “Da, am convietuit impreuna, practice noi am fost impreuna din toate punctele de vedere 8 luni” de aici deduce ca si in perioada traditionala exista concubinajul insa in cantitati reduse, aproape deloc,insa in acest caz in care a existat concubinajul bineinteles ca familia a avut ceva la obiectie, si au fortat tinerii sa se casatoreasca in aceea perioada. Insa chiar si in randul subiectilor din familia moderna putem aprecia ca acestia traiesc intr-o perioada de concubinaj, insa nu depasec foarte mult timp pana la pasul casatoriei, ci ajung sa convietuiasca impreuna pentru a se cunoaste mai bine, si a se acomoda unul cu celalalt
“am stat in concubinaj cam o perioada de un an,pentru a ne cunoaste mai bine,sa ne cunoastem gusturile,ideile”, “am convietuit un an si jumatate impreuna inainte de a ne casatori”, se poate deduce ca relativ perioadele din familia traditionala pentru cei care convituiau impreuna nu e mare in comparatie cu cei din societatea actuala, relativ diferentele se aseamana, si cine nu vrea nu exagereaza cu aceasta perioada, iar acest lucru am dedus eu din interviurile realizate, cum ca subietii intervievati de mine, si-au dorit intradevar o casatorie si nu au intarziat foarte mult sa faca acest pas,trecand astfel si altfel prin toate etapele unei relatii de acuma.
Dupa aceasta intrebare de inceput, am continuat sa scotocesc printre subiecte si am vrut sa aflu daca familia, avand in vedere ca familile celor care sau casatorit in societatea actuala, au trait in perioada traditionala si am vrut sa aflu care este reactia familiei la luarea acestor decizii a tinerilor. Si intrebarea enuntata pentru aflarea rspunsului suna cam asa: Daca Da, ce parere a avut familia cu privire la aceasta decizie? O majoritate de 80% au raspuns ca familia in mare parte nu a avut nimic de ripostat, chiar daca intr-o prima instanta au avut unele strangeri de inima la auzul ca tinerii vor convietui impreuna fara sa fie casatoriti, avand in vedere ca este un pacat in fata lui Dumnezeu, insa cu timpul, pentru binele lor, si daca acestia considera ca asa este noua societate, si acesta este noul stil al relatiilor din ziua de azi, sau conforma usor. Printre raspunsuri regasim ” In ceea ce priveste decizia mea de a convetui cu persoana iubita inainte de casatorie a fost privita cu scepticism de catre familie pentru ca atunci cand s-au casatorit ei era alta situatie,alta era mentalitatea.O data cu schimbarile din societate si intelegand ca ceea ce a fost in trecut s-a schimbat au inteles situatia si au observant ca decizia mea a fost buna si ca asa imi pot da seama daca persoana iubita este cea langa care sa imi pot intemeia o familie” . Generatia actuala adopta intocmai acest mod de cunostere in amanunt. Facand referire la subiectul care a convietuit cu partenerul sau inainte de casatorie, care apartinea familiei traditionale, acesta spune referitor la acest subiect “Visazi de faptul de a convietui, da evident ca da au avut ceva de obiectat in acest sens, in sensul ca stiti nu e okay sa traiti impreuna inainte de a va casatori, chestiuni legate de mentalitatea de atunci” . Astfel putem pune in balanta opiniile privind cele doua generati de oamenii, si putem observa diferentele intre cele doua tipuri de mentalitati, avand in vedere ca in societatea actuala se accepta concubinajul de catre familia traditionala, chiar daca cei membrii familiei au trait si eu intr-un mediu traditional si au restrictii privind modul de desfasurare a unei relatii, insa odata cu actualizarea societatii se adapteaza conform noilor traditii insa bineinteles nu pentru mult timp, iar in tabara cealalta din perspective familiei traditionale si vroiau sa coabiteze automat restrictiile erau mai mari avand in vedere ca si cei de atunci si-au
educat copii dupa modul cum au fost si ei educati. Insa atunci nu se accepta ideea de a trai in pacat. Insa tinerii combinand ceva din partea de traditional si partea de modern reusesc sa se stabilizeze si sa isi creeze o familie bine sudata.
Urmatoarea intrebare este si punctul de cercetare a acestei lucrari, si anume motivele care au stat la baza decizie de a se casatori! In societatea moderna, principalele motive care au stat la baza intemeieri familiei si oficializarea relatiei a fost in prim plan FAMILIA , care oarecum ia constrans sa se casatoreasca pentru a nu mai trai atat de mult timp in pacat. O majoritate de 30 % au decis sa se casatoreasca deoarece au decis sa faca un copil “Am luat decizia de a ne casatori pentru ca am simtit ca ne cunoastem destul de bine si ne-am gandit sa facem un copil impreuna iar eu nu am fost niciodata de acord cu ideea de a avea un copil inainte de a ne casatori”, o alta majoriatate de 50 % sau casatorit pentru ca dupa o perioada de convietuit impreuna, au decis ca e momentul sa faca acest pas, sa intre in rand cu lumea, pentru ca traiul in doi e mai usor “Am o persoana cu care pot sa experimentez aproape orice si cu care petrec moment frumoase din viata”….” Oficializarea relatiei prin taina casatoriei si bucuria ca acasa este cineva care te asteapta sa te intorci cu drag”…” Sarbatorile le petrec mult mai frumos si romantic alaturi de sotie si copii si pot invata lucruri noi” . O alta majoritara de aproximativ 30% sau casatorit la indemnul familiei “deja ne-am obisnuit sa locuim impreuna de atata timp,poate si relatia cu familia ca spuneau:”haideti nu va mai casatoriti”…” Familia da a avut oarecum o influenta asupra nostra, pentru ca ne-a grabit oarecum decizia, noi simteam ca vom fi impreuna, ne doream lucrul aceasta, insa na ne-au grabit putin” . Asadar daca ar fi sa enumeram principalele motive pe care le adopta atat societatea moderna cat si cea traditionala ar fi urmatoarel: familia, un copil, dorinta de intimitate, stabilitate, respect in fata lui Dumnezeu, frica de a nu ramane singur sin u in ultimul rand iubirea dintre parteneri si respectul dintre cei doi.
La urmatoarea intrebare Familia a avut o influenta in luarea deciziei de a va casatorii? La aceasta intrebare gasim niste raspunsuri clare si precise in intrebarea anterioara, unde subiectii nostril o majoriatate de 30 – 40 % au spus ca DA familia a avut o influenta in luarea decizie de a se casatori, restul d subiecti intervievati spunand ca
familia a fost bucuroasa la aflarea vesti de casatorie si ca nu au avut nici o influenta in luarea acestei decizi, fiecare dintre subiecti actionand asa cum si-ar fi dorit sa se intample in relatia lor, aceste raspunsuri rezultand din spusele subiectilor “Daca pot spune ca prin faptul ca m-au sprijinit , ca mi-au promis ca o sa imi fie aproape, pot spune ca da, asta ar fi o influenta pozitiva”…” Nu , familia nu mi-a impus niciodata sa ma casatoresc sau sa nu ma casatoresc , a fost decizia mea si a sotiei” . Majoritatea tanara din ziua de azi, actioneaza asupra casatorie prin decizii proprii fara a mai tine cont excesiv de mult de parerea familiei, se doreste multa independenta si sacrificiu pentru lucrul pentru care se straduieste sa ii iasa bine, in cazul nostru casatoria.
Iar pentru finalul acestui obiectiv, am dorit sa aflu Care ca sunt motivele pentru care cuplurile de astazi amana mai mult momentul acesta? Deoarece tineri invoca ideea de concubinaj, am vrut sa aflu de ce merg pe aceasta ideea la inceput si de ce nu recurg direct la casatorie. Un subiect spune “Frica eu consider ca este motivul pentru care cuplurile amana casatoria . Avand in vedere vremurile care le traim , tentatiile si si in special aspectul financiar”…” motive mai principale am putea spune,lipsa unui loc de munca si a unei locuinte,daca nu ai baza nu ai cum sa mergi mai departe,mai ales in cazul in care doresti sa intemeiezi o familie adica un copil”…” Pai unul din motivele care apare tot mai des si ii da amploare este problema finaciara, din punct de vedere a parti materiale, lipsa unui serviciu, unei locuinte, sunt deja doua lipsuri,si de aici apar piedicile, si opresc oarecum desfasurarea unei vietii normale”. De aici putem evidential cum mai bine de 50 % dintre subiecti afirma ca singura problema a societatii actuale in urma caruia casatoria se anuleaza tot mai mult este lipsa finaciara, si lipsa unui spatiu intim.
Ca urmare a acestor raspunsuri pot observa ca obiectvul propus pentru acest set de intrebari este in corelatie cu ipoteza “Casatoria de proba” este o etapa benefica pentru generatia actuala, fiind privita ca o etapa necesara casatoriei! Aceasta ipoteza mi se confirma din raspunsurile primite. Generatia actuala opteaza pentru “casatorie de proba” find de altfel necesara in vederea stabilitati relatiei, pentru siguranta relatiei, pentru cunoastere mai deplina a partenerilor.
Cu toate ca in trecut, oamenii se casatoreau fara sa mai convietuiasca impreuna, si nu mai exista frica ca nu te-ai intelege cu partenerul de viata, insa atunci era principiul conform caruia femeia era supusa barbatului, si un divort era considerat o rusine, si din aceasta pricina se presupunea ca majoritatea casatoriilor rezistau. Insa acuma tinerii din societatea de azi, doresc sa treaca prin fiecare etapa, pentru a nu ajunge prea devreme la un divort si considera ca o perioada de cunostere este mereu mai sanatoasa decat o simpla relatie, in care nu imparti nimic cu partenerul tau, nu ajungi sa cunosti mofturile acestuia, iar daca e sa ajungi sa nu te mai intelegi in momentul convietuiri, o despartire e mult mai usoara decat un divort care lasa consecinte mari pe partea de pshic al omului. De asemenea in trecut nu existau atat de multe griji financiare cum exista in zilele de azi, si acesta fiind un impediment care duce la lungirea perioadei de concubinaj, lipsa unei locuinte este de asemenea un impediment, insa cel mai mare impediment la momentul actual este faptul ca economia in Romania nu functioneaza in folosul tinerilor, statul nu mai incurajeaza tineretul sa se casatoreasca, sa faca copii, pentru ca nu au ce sa le ofere, si toate aceste bariere puse in fata gneratiei actuale duce la o rata crecuta a concbinajului fata de cel a casatoriei.
In finalul lucrari am dorit sa urmaresc daca In present, prin casatorie se justifica egalitatea intre soti? care sunt diferentele dintre generatii. Un subiect din familia moderna spune “Depinde, rar ce e pe hartie e si in casa, asta vorbind asa in mare. Dar da, instinctual partenerii isi impart indatoririle in functie de timpul disponibil, in functie de locul de munca pe care il au, si ajuns ulterior sa traiasca frumos impreuna” iar un alt subiect ne spune “, acum se justifica egalitatea dintre soti . Si sotia dar si sotul au aceleasi drepturi si indatoriri intr-o casatorie , nici unul din ei nu trebuie sa fie mai presus” si luand un raspuns de la un subiect din familia traditionala “.Egalitate intre soti…in ziua de astazi,doar daca castiga amandoi la fel de mult,egalitate intre soti,tot femeia ajunge acasa sa stea langa aragaz sa faca mancare,si inainte si acuma”. Putem observa ca in familia traditionala inca ramane gandirea de demult , ca femeia sta la bucatarie si sotul aduce banii in casa, insa aceste principii aduse societatii actuale
observam schimbarile, observam emanciparea femei, si gandirea mai matura a barbatului
si constientizarea faptului ca drepturile dintre cei doi sunt egale , astfel astazi se justifica aceste drepturi, si nu raman doar citite de catre ofiteru de stare civila sic and ajungi acasa iti intri in rolul de barbat, nu acuma drepturile se respecta si indatoririle se impart in mod egal intre cei doi parteneri.
La intrebarea Cum sa schimbat viata dupa casatorie intre dvs si partener? Raspunsurile majoritare au fost ca schimbari bruste nu au existat, doar cel de statut de persoana casatorita, si inceperea unei noi etape din viata ta alaturi de partenerul de viata “Dupa casatorie traiesti o stare de satisfactie, de multumire sufleteasca si simt ca sunt un om imlinit. Casatoria m–a schimbat. m-a facut mai responsabil, mai grijuliu si mai increzator in mine.totul e altfel” …”Da sa schimbat. Logic apar niste schimbari cam pe toate planurile, pe plan afectiv a fost o perioada de intarire a relatiilor noastre,o perioada in are ne-am legat uitandu-ne pe degete si avand acel simbol ne-a facut sa fim mai responsabili”. O casatorie nu schimba cu nimic un om, doar se creeaza acea relatie mai aparte, apare responsabilitatea, apare gandul ca de acum tot ce se intampla se intampla in doi, totul trebuie gandit la doi, nu mai este libertatea de burlac de odinioara, insa toate aceste schimbari fac parte din viata omului si il ajuta pe acesta sa se maturizeze, sa isi doreasca mai mult de viata, sa faca totul cu mai multa daruire pentru ca acuma ceea ce face e pentru familia sa.
In concluzia cercetarii am rugat fiecare respondent in parte sa isi puna parerea proprie privind familia traditionala si familia moderna, si daca ar fi sa aleaga intre una si cealalta care ar fi aceasta si de ce. Am avut suprinderea placuta sa aflu ca cei care provin dintr-o casatorie traditionala si traditii traditionale, au afirmat ca “Faceti ceea ce simtiti, eu sunt adepta oficializari casatoriei, dar baza are niste elemente foarte clare, sa stii exact ceea ce simti, de unde pornesti, sa stii cand sa faci pasul asta, intr-o relatie exista trei entitati, exista ea, el si relatia dintre cei doi”…” Cred ca as alege concubinajul.in fond si definitiv,ar fi viata mea,daca as face o greseala trebuie sa-mi asum consecintele nu?nu,cred ca concubinajul” de aici deducem ca familia traditionala a fost frumoasa la
vremea ei, dar acuma privind prezentul si maturizandu-ne, privim relatia ca pe un lucru care se intampla in viata, si de care trebuie sa ai grija sa treci prin toate etapele necesare finalizarii unei relatii, fara a aveam asupra ta presiuni privind o viitoare casatorie. Tineri au ramas pe acceasi ideea ca nu ar renunta la ceea ce exista acum, pentru ca le-ar fi greu sa respecte regulile de altadata “chiar nu mi-ar fi placut sincer sa fiu ca pe vremuri sa vin sa bat cu pumnul in masa, femeia sa vina sa imi puna de mancare , sa tremure si sa nu am cu cine vorbi, pe cand acuma de bine de rau cand vreau sa schimb o vorba cu cineva am cu cine vorbi” .
Am mai avut o surpindere din partea unui subiect care a afirmat “.As putea spune si si,sunt de acord pentru perioada traditionala mai mult,pentru ca atunci cand terminai studiile sau vroiai sa te casatoresti ,aveai un loc de munca si locuinta si nu sunt de acord pentru ca acuma se accepta mai usor concubinajul si se merge mai mult pe aceasta idée”. Asadar concluziile finale privitoare la tema noastra de cercetare sunt diferentele existente intre cele doua generatii, modul de a privi o relatie si a-ti construi o relatie “unsa cu toate cremele” si dorinta de a mentine aceasta relatie cat mai mult timp posibil.
5.2.Concluziile cercetarii
Societatea contemporana este martora la schimbarile care se produc astazi asupra cuplurilor care doresc sa urmeze calea casatoriei, si monitorizeaza totodata schimbarile aparute din perioada familiei traditionale. Lucrarea de fata urmareste sa aduca in prim plan “motive ale casatoriei in familia traditionala si familia moderna” pentru a observa care sunt schimbarile produse la nivel de generatie.
Ideile majore prezentate în fiecare secțiune a procesului analitic au contribuit la confirmarea ipotezelor elaborate la începutul studiului, la dezvăluirea concepției despre căsătorie atat din punct de vedere al familiei traditionale cat si din punct de vedere al familiei moderne.
In urma cercetarii am ajuns la concluzia ca generatia care decide sa se casatoreasca acum, in prezent, adopta foarte usor pana in momentul casatoriei asa numita „casatorie de proba”, argumentand ei ca este o etapa necesara casatoriei, o etapa de
cunoastere intre parteneri, pentru ca nu te poti cunoaste altfel mai bine decat convientuind si impartind acelasi camin cu partenerul tau. Familia traditionala, priveste aceasta schimbare oarecum cu ochii buni, pentru ca traind in prezent intelege nevoile tinerilor, dorinta de cunoastere mai mare, nevoie de intimitate, si totodata este practic deorece daca pe perioada convietuiri ceva nu mai merge, se evita riscul de a ajunge in stadiul de a divorta, altfel problemele avand o rezolvare mai amiabila.
Ipotezele elaborate in cadrul acestei cercetari s-au confirmat ambele in urma obiectivelor elaborate. Asadar prima ipoteza”Tineri din societatea moderna adopta un stil la casatorie conform noilor datini modernem sau se ghideaza dupa un stil traditiona” aceasta ipoteaza se confirma in urma obiectivelor O.1 si O.2. astfel respondentii care adopta casatoria in societatea actuala, confirma ca nu se ghideaza intocmai dupa un stil traditional, il adopta dar nu il totalitatea sa, si adopta noul stil modern adaptat cerintelor actuale, ajung sa faca pasul spre casatorie atunci cand resursele oferite de catre societate pentru casatoriile tinere vor creste si vor incuraja recurgerea la acest pas, insa nu infirma ca nu accepta acest nou stil de viata si anume casatoriile mai tarsi, adica dupa 25 de ani, dupa ce fiecare se realzeaza din punct de vedere material pentru a avea certiudinea ca are o baza de unde porni, si atunci cand vor cadea vor putea sa se ridice.
In ceea ce priveste cea de-a doua ipoteza “Casatoria de proba” este o etapa benefica pentru generatia actuala, fiind privita ca o etapa necesara casatoriei”! si in cadrul acestei ipoteze se confirma, astfel tineri sunt predispusi sa recurga la convietuirea inainte de casatorie, aleg sa faca acest lucru pentru ca spun ei, este mai sanatos pentru o relatie, ajungi sa cunosti mult mai de aproape partenerul, sa stii cu cine urmeaza sa te casatoresti. Acest lucru se confirma intr-un procent de 50% din cercetarea mea si in cadrul subiectilor care provin din familia traditionala, afirmand ca si atunci se practica aceasta metoda , a “casatoriei de proba” doar ca singura diferenta este ca perioada de convietuire era cu mult mai redusa decat se practica in societatea actuala.
Concluzionand cercetarea facuta pe tema “Motive ale casatoriei in familia traditionala si familia moderna” teorie adaptata acestei cercetari privind motive ale casatorie se confirma, regasind ceea ce afirma teoria si in candrul raspunsurilor noastre.
Ceea ce am dedus eu din cercetare, privind motivele sunt : familia, un copil, dorinta de intimitate, stabilitate, respect in fata lui Dumnezeu, frica de a nu ramane singur sin u in ultimul rand iubirea dintre parteneri si respectul dintre cei doi, iar din punct de vedere al teoriei din care reiese “dorința de a fi important pentru cineva; nevoia oricărei ființe umane de a fi în permanență în compania unei alte persoane; un alt motiv pentru căsătorie este compatibilitatea sexuală dintre cei doi parteneri; siguranța financiară este o altă rațiune pentru căsătorie.Soții îsi unesc veniturile pentru a trece peste toate problemele de natură financiară, și nu numai, ceea ce le oferă stabilitate financiară; fuga de constrâgerile parentale”. Facand o paralela intre cercetarea mea si teoria dedusa privind motive ale casatoriei, pot observa ca asemanarile exista intre cele doua, nu sau schimbat foarte multe reguli privind casatoria din punct de vedere traditional si cel modern, singurele diferente intre cele doua generatii din ceea ce am dedus din cercetare este modul mai avansat de a convietui inaintea casatoriei si varsta inaintea pentru casatorie din societatea actuala.
5.3.Concluzile lucrari.
In aceasta lucrare am dorit sa evidentiez de ce tineri din sociatatea moderna adopta casatoria la varste mai tarzi decat se oficializau odata, in societatea traditionala, si care sunt motivele adoptate la casatorie in prezent.
Intreaga dezvoltare a umanitatii este indisolubil legata de constituirea si evolutia formelor de colectivitate umana,dintre care familia reprezinta una dintre verigile sociale cele mai importante si mai vechi in asigurarea continuitatii si afirmarii depline a fiintei umane.
Desi relativ independenta in raport cu societatea in interiorul careia se formeaza familia este determinata si conditionata,in evolutia sa,de modul de organizare a societatii pe care o reflecta. Familia a fost mereu un subiect discutat si analizat din perspectiva mai multor antropologi,sociologi,psihologi.Din perspectiva mea urmatoarea definitie reflecta familia asa cum este privita din mai multe directi: familia este un grup organizat,care isi are originea in casatorie,constand din sot,sotie si copii nascuti din uniunea lor,desi,uneori,acestui grup restrans,i se adauga si alte rude.
Grupul familial este unit prin drepturi si obligatii morale,juridice,economice,religioase si sociale.Majoritatea cercetatorilor din domeniul familiei,dar si actorii politici sau opinia publica in general sustin ca, in ultimele decenii,familia din societatile contemporane a suportat transformari importante. In acelasi timp,aceasta continua sa reprezinte o institutie fundamentala in societate,fapt pentru care in dezbaterile publice problema „declinul familiei” este privita cu tot mai multa ingrijorare.
Fara a-si diminua importanta ca institutie sociala,schimbarile din ultimele decenii din sfera familiei indreptatesc concluzia ca,dimpotriva,familia nu mai reprezinta o institutie conservatoare,ci una tot mai adaptata transformarilor de la nivelul societatii: familia cauta acuma sa se debaraseze de „gloria”conservatorismului,de „meritul” de a fi pastratoarea valorilor nationale,devenind mai curand „baromentrul” schimbarilor sociale,trecand printr-un vizibil proces de democratizare,laicizare si liberalizare (Mihailescu, 2000, p. 171). Familia pare tot mai integrata in dinamica societatii,tot mai mult conditionata de schimbarile economice si sociale,influentand la randul ei,evolutia de ansamblu. ( Popescu, 2009, p. 17)
Notiunea moderna de familie provine din latinescul familia care,initial,a desemnat proprietatea cuiva,pamantul,casa,banii,sclavii etc. si, mai apoi relatiile de rudenie sau afiliere. Definitiile termenului au variat mult in functie de disciplina si perspectiva teoretica a cercetatorului , de scopul sau , de momentul istoric sau nivelul organizarii sociale etc. Astazi , familia este definite ca o structura dinamica , in permanent process de modelare si re-modelare, constand in ansamblul relatiilor dintre membrii ei, unuiti prin casatorie ,origine si adoptie .
Membrii grupului familial locuiesc impreuna (sunt co-rezidenti) , comunica si interactioneaza unii cu altii in functie de rolurile familiale adoptate ,au o viata economica, interese , norme si valori commune,ei creand si mentinand un mod de viata si o mentalitate communa.Familia este prinsă între două lumi, existând o familie tradițională ( familia in trecut) și o familie modernă. Familia modernă nu mai seamănă cu ceea ce exista în trecut, să zicem cu ceea ce era în urmă cu 50 sau 80 de ani; ceea ce se întâmplă în interiorul familiei este și mai radical de diferit.
Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau chiar mai multe generații, pe o economie autarhică de subzistență și pe o cultură comunitară închisă. Ralațiile de gen erau asimetrice : bărbații dețineau poziții privilegiate.
Familia moderna,spre deosebire de familia traditionala,prezinta un caracter rigid in mentinerea valorilor,isi modifica structura si rolurile,abordand un nou stil de viata,fiind reprezentata la randul ei,prin familia nucleara si familia cu copii. Familia nucleara se reduce numeric la cei doi parteneri aflati in relatie de complementaritate a rolurilor maritale ,de independenta fata de familia de origine,de autodezvoltare,traind in acelasi spatiu si gospodarind impreuna bunurile materiale,care reprezinta nucleul de baza pentru celelalte tipuri de famili.
Statisticile au evidentiat ca o proportie de 10-20 % din populatia adulta este reprezentata de familiile fara copii,frecventa cea mai mare inregistrandu-se in mediu urban. Acest fapt este determinat de schimbarea,in societatea moderna,a preceptiei in familie a rolului copiilor,axa centrala a acestui tip de familie fiind reprezentata de cuplu , ( nu de copii) care traieste pentru satisfacerea propiilor nevoi si nu pentru realizarea in viata a copiilor.
Familia cu copii presupune o extindere a indepliniri functiilor familiei,un accent deosebit punandu-se pe functia educativa si de solidaritate. Industrializarea a lovit economia familiei, in special a familiei cu copii, determinand modificari ale relatiilor atat in subsistemul cuplu (relatii dintre soti) , cat si in privinta exercitarii relatiilor dintre subsistemele parintii si copii,provocand o ruptura intre munca si viata.
Renumitii sociologii ai familiei, Cherlen si Furstenberg ( 1983), au apreciat ca in viitor vor domina trei tipuri de familie, si anume:
Primul tip de familie va fi reprezentat de casatoriile aparute dupa o perioada de coabitare, in care ambii soti vor lucra in afara casei, vor avea 1- 2 copii, dar o patrime dintre cupluri nu vor avea copii.
Al doilea tip de familie va fi uniparental si va proveni prin divort, separate sau cu copii din afara casatoriei,familia fiind condusa, aproape intotdeauna, de o femeie cu resurse materiale limitate in majoritatea cazurilor.
Ultimul tip de familie va proveni din recasatoriri si va fi obisnuit, datorita frecventei sale.
Casatoria este conceputa traditional ca o relatie recunoscuta legal dintr-un barbat si o femeie care implica anumite drepturi si obligatii. In societatile contemporane, casatoria este interpretata, totusi mai liberal,sintagma “traind ca si casatoritii” , indicand faptul ca din anumite motive , nu are sens sa excludem coabitarea. Totusi trebuie retinut ca si aceasta definitie mai liberala exclude de obicei cuplurile homosexuale. Desi coabitarea este din ce mai acceptata,acum fiind normal sa premearga casatoriei, oamenii continua sa faca disctinctie intre traiul impreuna si o nunta si casatorie “adevarate”.
Motivațiile căsătoriei diferă de la o societate la alta și s-au schimbat pe măsură ce societatea a evoluat. Cu toate acestea rațiunea care stă la baza căsătoriei din toate timpurile și din toate societățile este dragostea. Elementul constituiv al oricărei căsnicii trebuie să fie iubirea sau mai bine spus pasiunea. Dacă uniunea dintre cei doi soți nu se bazează pe dragoste, atunci viața lor conjugală va consta doar în satisfacerea plăcerilor sexuale sau va urmări realizarea anumitor scopuri.
J.Coleman se ocupă în amănunt de această temă indicând atât rațiunile pentru căsătorie, cât și motivele pentru care oamenii nu se căsătoresc. După părerea lui J.Coleman rațiunile cele mai importante pentru căsătorie sunt: dorința de a fi important pentru cineva; nevoia oricărei ființe umane de a fi în permanență în compania unei alte persoane; un alt motiv pentru căsătorie este compatibilitatea sexuală dintre cei doi parteneri; siguranța financiară este o altă rațiune pentru căsătorie.
Soții îsi unesc veniturile pentru a trece peste toate problemele de natură financiară, și nu numai, ceea ce le oferă stabilitate financiară; fuga de constrâgerile parentale. Motivele pentru care oamenii nu se căsătoresc sunt: neîncrederea în sexul opus și teama de intimitate.
In aceasta lucrare doresc sa evidentiez motive ale casatorie in familia traditionala si cea moderna, am elaborat un set de obiective si ipoteze pentru a vedea ulterior rezultatele obtinute pe baza cercetari. Asadar in inceputul lucrari am urmarit care este opinia persoanelor casatorite despre casatorie in general si cum vad ei aceasta oficializare a relatiei pe percursul unei vieti.
Ulterior pe langa vederea de amsamblu a casatorie, am dorit sa urmaresc exact daca generatia actuala este influnetata de familie in luarea decizie de casatorie, care mai sunt tainele din prezent asupra casatoriei, si care sunt noutatile privind casatoria in societatea actuala, urmata apoi de motivatia asupra casatoriei in societatea actuala, si influentele asupra carora sau oprit in momentul alegeri casatoriei.
Acest set obiective din care am urmarit sa evidentiez casatoria in ansmblul ei si motivele casatoriei, acesta fiind punctul principal al lucrari, am elaborat si o serie de ipoteze in vederea confirmarii sau nu a vederi de ansamblu avuta asupra casatorie si asupra motivatiei casatorie in societatea traditionala cat si cea moderna.
Asadar ipotezele elaborate in vederea confirmarii studiului sunt :
1.Tineri din societatea moderna adopta un stil la casatorie conform noilor datini moderne sau se ghideaza dupa un stil traditiona si 2.“Casatoria de proba” este o etapa benefica pentru generatia actuala, fiind privita ca o etapa necesara casatoriei”! Din cadrul acestor ipoteze prin care am dorit sa evidentiez schimbarile produce la nivel de societate moderna si ce a mai ramas din societatea traditionala si avand in vedere noul stil de abordare a relatiei din privinta tinerilor asupra modului de convietuire si construire a relatiei, vederea de amsamblu pe care o au cei de acum asupra relatiei si vederea de amsamblu pe care o au cei din trecut asupra noului mod de construire a unei relatii de catre tineri de acum.
In urma cercetarii, am descoperit ca tineri din societatea actuala adopta un stil de relatie libera, fara multe cmplicatii aduse relatiei, se adopta „casatoria de proba” la momentul actual, rezultand apoi casatoria initiala, se afirma ca acest lucru este necesar la momentul actual intr-o relatie deoarece sociatatea permite aceste schimbari, incurajeaza convietuirea tinerilor deoarece nu ofera nici un sprijin pentru generatia tanara in urma casatoriei asa cum erau sprijiniti cei care sau casatorit in mod traditional.
Totusi nu sau uitat traditiile din familia traditionala, se mai adopta si astazi un pic din acest tip de familie, insa ce e nou mereu e bine privit. In cadrul acestei cercetari am surprins o opinie de la un subiect casatorit in familia traditionala care spune ca in ciuda
faptului ca inainte lucrurile pareau mai simple cand te casatoreai, aveai mai multe ajutoare din partea statului, si aveai o tragere de inima mai mare in a face pasul acesta, pe langa insistenta parintilor de a intemeia o familie, astazi exista libertatea de a construi o relatie frumoasa, bazata pe sinceritate si respect, o gandire libera si nefiind constrans de cei din jur asupra deciziei de a te casatori, si avand libertatea de a convietui o perioada suficienta inainte de a face pasul cel mare. Si aceasta schimbare este perceputa intr-un mod pozitiv de catre cei din familia traditionala, si recunosc ca daca ar trebui sa faca din nou pasul acesta nu s-ar mai grabi asa cum au mai facut-o la insistenta parintilor si pentru a nu fi vorbiti de „babele satului”.
Schimbarea produsa in modul de a te casatori, este una benefica la momentul actual, motivele casatoriei nu difera de la o traditie la alta, ambele genuri de familii bazandu-se pe iubire, respect, rusine fata de partener, cu exclamarea ca in ziua de astazi femeia nu mai este sclava barbatului,acest lucru fiind benefic pentru parteneri, printre alte motive se numara si o schimbare economica satisfacatoare, si dorinta mai mare de a reusi in viata alaturi de partenerul tau. Facand o corelatie intre teorie si practica, am dedus ca conform teoriei se aplica si practic motivele trecute si actuale ale casatoriei.
In concluzie tineri din societatea actuala adopta acest nou stil al casatoriei, al convietuiri impreuna inainte de casatorie, se ghideaza si dupa traditii, si doreste sa le combine cu ceea ce se intampla la momentul actual si sa faca dintr-un lucru mic unul mare si suficient de puternic pentru a reusi sa razbata schimbarile din societatea actuala, astfel reusind sa aduca o noua metoda a casatoriei moderne in combinatie cu cea traditionala.
Cu toate acestea, lucrarea de față nu pretinde a explica exact motivele generatoare ale casatoriei de atunci si acuma. Este o cercetare ilustrativă în care am realizat o prezentare a acestei problematicii pentru a se vedea în ce măsură tinerii se ghideaza dupa traditile din perioada traditioanala si care sunt noile reguli de infiintare a casatoriei la momentul actual, de ce au aparut aceste schimbari privind casatoria, si daca familile mai au o influenta atat de mare asupra generatiei tinere privind momentul casatoriei.
Anexa nr. 1
GHID DE INTERVIU
Pentru inceput v-as ruga sa imi spuneti cand si in ce imprejurari v-ati cunoscut?
Ați putea să-mi spuneți câteva cuvinte cheie prin care ați defini căsătoria. V-aș ruga să detaliați puțin semnificația pe care o acordați dvs căsătoriei.
Este bine sau nu sa aveti o relatie legalizata? De ce?
Spuneti-mi va rog , care sunt avantajele si dezavanajele unei casatorii?
Care sunt în viziunea dvs etapele evoluției firești a unei relații? Motivați răspunsul.
Care sunt scopurile casatorie?
Ce diferente exista intre casatoria in familia traditionala si cea moderna?
Inaintea casatorie, ati convietuit o perioada impreuna?
Daca Da, ce parere a avut familia cu privire la aceasta decizie?
De ce ati luat aceasta decizie de a convietui o perioada impreuna?
Ce motive au existat in momentul luarii deciziei de a va casatorii?
12.Familia a avut o influenta in luarea deciziei de a va casatorii?
Caree ca sunt motivele pentru care cuplurile de astazi amana mai mult momentul acesta?
Considerati ca in familia traditionala cuplurile se casatoreau mai usor decat acum? De ce?
In present, prin casatorie se justifica egalitatea intre soti? Motivate raspunsul
Credeti ca in present casatoria respecta principile initiale?
Cum sa schimbat viata dupa casatorie intre dvs si partener?
Cum comentati faptul ca in prezent casatoriile nu rezista in timp ca in perioada traditionala?
Bibliografie
1. Adina Baran-Pescaru, 2004,Familia azi, o perspective socio-pedagogica, Editura. Aramis, Bucuresti;
2. Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, 2009 „Dreptul familiei”, Ediția 6, Ed. C.H. Beck, București;
3.Batar Dumintru, 2004,Familia in dinamica societatii, Editura. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu;
4.Carmen Gabriela Mandrila, 2003,Dinamica familiei si elemente de asistenta sociala, Editura. Pim , Iasi;
5.Chelcea, Septimiu, 2004,Metodologia cercetării sociologice.Metode cantitative și calitative (ediția a2-a), Editura Economică, București
6.Constantinescu Maria, 2008,Familia romana intre tranzitie si modernitate, Editura Universitatii din Pitesti, Pitesti;
7.Constantinescu Maria, 2004,Sociologia Familiei, Editura. Universitatii din Pitesti, Pitesti;
8.Corhan Adriana, 2005,Dreptul familiei, Editura. LuminaLex, Bucuresti;
9.Dan Lupașcu, Ioana Pădurariu, 2010,Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București;
10.Emese Florian, 2010 ,Dreptul familie\, Ediția a 3-a, Ed. C.H. Beck, București;
11.Gordon Marshall, 2003,Dictionar de sociologie- oxford, Editura. Univers Enciclopedic, Bucuresti;
12. Ilut Petru, 2005,Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura. Polirom, Iasi;
14.Ioan Chelaru, 2003,Casatoria si divortul, Editura. A92, Bucuresti;
15.Iolanda Mitrofan, Ciuperca Cristian, 2009,Psihologia relatiei de cuplu, Editura. Sper, Bucuresti;
16.Ion Filipescu, 2006,Tratat de dreptul familie, Editura. Universul Juridic, Bucuresti;
17. Irimescu Gabriela, 2002,Asistenta sociala a familie si copilului, Editura. Universitatii Al.I.Cuza, Iasi;
18.Leleu Gerard, Cum sa fim fericiti in cuplu, Editura. Trei, Bucuresti, 2003;
19.Marinescu, Valentina, 2005, Metode de studiu în comunicare, Editura Niculescu, București.
20.Miftode Vasile, 2004,Sociologia populatiilor vulnerabile, teorie si metoda, Editura. Universitatii Al.I.Cuza, Iasi;
21.Mihu Achim, 2002, Antropologie culturala, Editura. Dacia, Cluj-Napoca;
22.Neagoe Alexandru, 2007,Asistenta Sociala a Familiei si Copilului, Editura. Universitatii de Vest, Timisoara;
23. Popescu Raluca, 2009, Introducere in sociologia familiei,Editura. Polirom, Iasi;
24.Pricopi Adrian, 2004,Dreptul Familiei- Casatoria, Editura. Lumindex, Bucuresti;
25.Raymond Boudon, 2009, Dictionar de Sociologie, Editura.Universul Enciclopedic Gold, Bucuresti;
26.Segalen Martine, Sociologia familiei, Editura. Polirom, Iasi, 2011;
27.Smalley Gary, Cum sa iti intelegi sotia la bine si la greu, Editura. Curtea Veche, Bucuresti, 2002;
28.Stanciulescu Elisabeta, 2002, Sociologia educatiei familiale, Familie si educatie in societatea roamaneasca, Editura. Polirom, Iasi;
29.Stanciulescu Elisabeta, 2002, Sociologia educatiei familiale, Strategii ducative ale familiilor contemporane, Editura. Polirom, Iasi;
30.Stefan Cristina, 2004, Familia monoparentala, o abordare politica; Editura. Arefeana, Bucuresti;
31.Teodor Bodoașcă, 2005 „Dreptul familiei”, Ed. AllBeck, București;
32.Teodor Bodoașcă, 2009, „Tratat de dreptul familiei. Partea I. Căsătoria”, Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș;
33.Turliuc Maria, 2004, Psihologia cuplului si a familiei, Editura. Performantica, Bucuresti, ;
34.Voinea Maria , 2005, Familia contemporana, Editura. Focus, Bucuresti;
35.Zanca Raluca, 2008, Asistenta sociala a familiei si copilului,metode de interventie, Editura. Universitatea Transilvania din Brasov;
Bibliografie
1. Adina Baran-Pescaru, 2004,Familia azi, o perspective socio-pedagogica, Editura. Aramis, Bucuresti;
2. Alexandru Bacaci, Viorica-Claudia Dumitrache, 2009 „Dreptul familiei”, Ediția 6, Ed. C.H. Beck, București;
3.Batar Dumintru, 2004,Familia in dinamica societatii, Editura. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu;
4.Carmen Gabriela Mandrila, 2003,Dinamica familiei si elemente de asistenta sociala, Editura. Pim , Iasi;
5.Chelcea, Septimiu, 2004,Metodologia cercetării sociologice.Metode cantitative și calitative (ediția a2-a), Editura Economică, București
6.Constantinescu Maria, 2008,Familia romana intre tranzitie si modernitate, Editura Universitatii din Pitesti, Pitesti;
7.Constantinescu Maria, 2004,Sociologia Familiei, Editura. Universitatii din Pitesti, Pitesti;
8.Corhan Adriana, 2005,Dreptul familiei, Editura. LuminaLex, Bucuresti;
9.Dan Lupașcu, Ioana Pădurariu, 2010,Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București;
10.Emese Florian, 2010 ,Dreptul familie\, Ediția a 3-a, Ed. C.H. Beck, București;
11.Gordon Marshall, 2003,Dictionar de sociologie- oxford, Editura. Univers Enciclopedic, Bucuresti;
12. Ilut Petru, 2005,Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura. Polirom, Iasi;
14.Ioan Chelaru, 2003,Casatoria si divortul, Editura. A92, Bucuresti;
15.Iolanda Mitrofan, Ciuperca Cristian, 2009,Psihologia relatiei de cuplu, Editura. Sper, Bucuresti;
16.Ion Filipescu, 2006,Tratat de dreptul familie, Editura. Universul Juridic, Bucuresti;
17. Irimescu Gabriela, 2002,Asistenta sociala a familie si copilului, Editura. Universitatii Al.I.Cuza, Iasi;
18.Leleu Gerard, Cum sa fim fericiti in cuplu, Editura. Trei, Bucuresti, 2003;
19.Marinescu, Valentina, 2005, Metode de studiu în comunicare, Editura Niculescu, București.
20.Miftode Vasile, 2004,Sociologia populatiilor vulnerabile, teorie si metoda, Editura. Universitatii Al.I.Cuza, Iasi;
21.Mihu Achim, 2002, Antropologie culturala, Editura. Dacia, Cluj-Napoca;
22.Neagoe Alexandru, 2007,Asistenta Sociala a Familiei si Copilului, Editura. Universitatii de Vest, Timisoara;
23. Popescu Raluca, 2009, Introducere in sociologia familiei,Editura. Polirom, Iasi;
24.Pricopi Adrian, 2004,Dreptul Familiei- Casatoria, Editura. Lumindex, Bucuresti;
25.Raymond Boudon, 2009, Dictionar de Sociologie, Editura.Universul Enciclopedic Gold, Bucuresti;
26.Segalen Martine, Sociologia familiei, Editura. Polirom, Iasi, 2011;
27.Smalley Gary, Cum sa iti intelegi sotia la bine si la greu, Editura. Curtea Veche, Bucuresti, 2002;
28.Stanciulescu Elisabeta, 2002, Sociologia educatiei familiale, Familie si educatie in societatea roamaneasca, Editura. Polirom, Iasi;
29.Stanciulescu Elisabeta, 2002, Sociologia educatiei familiale, Strategii ducative ale familiilor contemporane, Editura. Polirom, Iasi;
30.Stefan Cristina, 2004, Familia monoparentala, o abordare politica; Editura. Arefeana, Bucuresti;
31.Teodor Bodoașcă, 2005 „Dreptul familiei”, Ed. AllBeck, București;
32.Teodor Bodoașcă, 2009, „Tratat de dreptul familiei. Partea I. Căsătoria”, Ed. Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș;
33.Turliuc Maria, 2004, Psihologia cuplului si a familiei, Editura. Performantica, Bucuresti, ;
34.Voinea Maria , 2005, Familia contemporana, Editura. Focus, Bucuresti;
35.Zanca Raluca, 2008, Asistenta sociala a familiei si copilului,metode de interventie, Editura. Universitatea Transilvania din Brasov;
Anexa nr. 1
GHID DE INTERVIU
Pentru inceput v-as ruga sa imi spuneti cand si in ce imprejurari v-ati cunoscut?
Ați putea să-mi spuneți câteva cuvinte cheie prin care ați defini căsătoria. V-aș ruga să detaliați puțin semnificația pe care o acordați dvs căsătoriei.
Este bine sau nu sa aveti o relatie legalizata? De ce?
Spuneti-mi va rog , care sunt avantajele si dezavanajele unei casatorii?
Care sunt în viziunea dvs etapele evoluției firești a unei relații? Motivați răspunsul.
Care sunt scopurile casatorie?
Ce diferente exista intre casatoria in familia traditionala si cea moderna?
Inaintea casatorie, ati convietuit o perioada impreuna?
Daca Da, ce parere a avut familia cu privire la aceasta decizie?
De ce ati luat aceasta decizie de a convietui o perioada impreuna?
Ce motive au existat in momentul luarii deciziei de a va casatorii?
12.Familia a avut o influenta in luarea deciziei de a va casatorii?
Caree ca sunt motivele pentru care cuplurile de astazi amana mai mult momentul acesta?
Considerati ca in familia traditionala cuplurile se casatoreau mai usor decat acum? De ce?
In present, prin casatorie se justifica egalitatea intre soti? Motivate raspunsul
Credeti ca in present casatoria respecta principile initiale?
Cum sa schimbat viata dupa casatorie intre dvs si partener?
Cum comentati faptul ca in prezent casatoriile nu rezista in timp ca in perioada traditionala?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cuplu, Familie, Casatorie (ID: 127245)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.