Controlul Activitatilor de Paza, Supraveghere, Escortare Si Insotire

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I – ORGANIZAREA SERVICIULUI DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR..

1.1.ESCORTAREA. SCOP ȘI ORGANIZARE………………………………………………………………….

CAPITOLUL II – ÎNDATORIRILE PERSONALULUI DIN SERVICIUL DE ESCORTARE……

2.1. DOCUMENTELE ȘI MATERIALELE NECESARE EXECUTĂRII SERVICIULUI DE ESCORTARE

2.2. PERSONALUL DESTINAT ACTIVITĂȚILOR DE ESCORTARE ȘI DE ÎNSOȚIRE………

2.3. PRIMIREA ȘI PREDAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE DE CĂTRE ESCORTĂ……………………………………………………………………………………………………………………….

2.4. ACTIVITATEA DESFĂȘURATĂ DE COMPONENȚII ESCORTEI LA TERMINAREA MISIUNII…………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL III – MODALITĂȚI DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR………………………….

3.1. ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE PE JOS………………………

3.2. ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN MIJLOACE DE TRANSPORT AUTO………………………………………………………………………………………………………..

3.3. ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN NAVE FLUVIALE…..

3.4. ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE CU AERONAVE…………….

CAPITOLUL IV – SITUAȚII DE ESCORTARE………………………………………………………….

4.1. ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE LA ORGANELE JUDICIARE………………………………………………………………………………………………………………….

4.2. ESCORTATEA ȘI PAZA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE LA SPITALELE DIN REȚEAUA SANITARĂ A MINISTERULUI SĂNĂTĂȚII………………………………..

4.3. ESCORTAREA, PAZA ȘI SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE LA PUNCTELE DE LUCRU…………………………………………………………………………..

4.3.1. ÎNFIINȚAREA PUNCTELOR DE LUCRU……………………………………..

4.3.2. PERSONALUL DESTINAT ESCORTĂRII ȘI SUPRAVEGHERII PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE LA PUNCTELE DE LUCRU……………………………

4.3.3. FUNCȚIONAREA PUNCTELOR DE LUCRU…………………………………

4.3.4. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA PUNCTELOR DE LUCRU UNDE PERSOANELE PRIVATE DE LIBERTATE SUNT CAZATE ÎN EXTERIORUL LOCULUI DE DEȚINERE……………………………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL V – MUNCA DEȚINUȚILOR ȘI NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ………………………………………………………………………………………………

5.1. MUNCA DEȚINUȚILOR………………………………………………………………………………….

5.1.1. ASPECTE GENERALE………………………………………………………………………………..

5.1.2. DURATA MUNCII…………………………………………………..

5.1.3. PLATA MUNCII PRESTATE ȘI REPARTIZAREA VENITURILOR

5.2. NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITARE ÎN MUNCA DEȚINUȚILOR……………

5.2.1. NORME GENERALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ

5.2.2. EVALUAREA DE RISCURI A LOCURILOR DE MUNCĂ UNDE SUNT FOLOSIȚI DEȚINUȚII, LA ACTIVITĂȚI PRODUCTIVE SAU GOSPODĂREȘTI……………….

5.2.3. INSTRUIREA DEȚINUȚILOR ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII ȘI SECURITĂȚII ÎN MUNCĂ……………………………………………………………………………………….

5.2.4. INSTRUIREA DEȚINUȚILOR PRIVIND SITUAȚIILE DE URGENȚĂ…………..

CAPITOLUL VI – ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN MIJLOACE DE TRANSPORT SPECIALE, ÎN VEDEREA TRANSFERĂRII DE LA UN LOC DE DEȚINERE LA ALTUL………………………………………………………………

CAPITOLUL VII – CONTROLUL ACTIVITĂȚILOR DE PAZĂ, SUPRAVEGHERE, ESCORTARE ȘI ÎNSOȚIRE………………………………………………………………………………….

STUDIU DE CAZ PRIVITOR LA SERVICIUL DE ESCORTARE AL DEȚINUȚILOR EFECTUAT DE PENITENCIARUL MIERCUREA CIUC……………………………………..

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE

Am ales această temă de licență deoarece consider că în sistemul execuțional penal precum și în ceea ce privește privarea persoanelor de libertate, un rol important îl deține escortarea persoanelor în vederea desfășurării diferitelor activități la care sunt supuse persoanele private de libertate.

Fie că vorbim despre escortarea deținuților în vederea prezentării la organele judiciare, la unitățile spitalicești din rețeaua Ministerului Sănătății, la transferarea deținuților dintr-o unitate de deținere în alta precum și însoțirea, supravegherea și paza acestora la punctele de lucru, escortarea reprezintă un proces complex în care personalul destinat acestor misiuni trebuie să desfășoare activitatea într-un mod corespunzător.

În primul capitol am ales să dezbat noțiunea de escortare pentru a ne face o imagine a ceea ce înseamnă această activitate cuprinzând aici modul de organizare și scopul acestei activități.

Ca această activitate să se desfășoare conform legislației interne și a celei internaționale în vigoare și în concordanță cu regulamentele privind escortarea deținuților, în cel de-al doilea capitol am abordat îndatoririle personalului din serviciul de escortare. Începând cu activitățile premergătoare intrării în serviciu ale personalului, membrii escortei trebuie să acorde o atenție deosebită desfășurării activității deoarece de ei depinde buna desfășurare a acesteia și terminarea misiunii fără evenimente deosebite.

În funcție de locul în care urmează să fie escortate persoanele private de libertate și de dispozitivele adoptate, în cel de-al treilea capitol am abordat modalitățile de escortare a deținuților. Modalitățile de escortare depind în general de locul unde urmează sa fie escortați deținuții, de numărul acestora, de gradul de periculozitate, în funcție de sex și de itinerariul pe care urmează a se deplasa formațiunea escortată.

Misiunea cu care este încredințat personalul din serviciul de escortă al fiecărui penitenciar este de a prezenta persoanele private de libertate la timp și în locurile dinainte stabilite. Astfel, în cel de-al patrulea capitol am evidențiat situațiile precum și locurile unde urmează a fi escortați deținuții, fie la organele de instanță, fie la unități spitalicești din rețeaua Ministerului sănătății, fie într-un alt penitenciar și chiar și la unii beneficiari de forță de muncă în cadrul cărora deținuții desfășoară anumite activități lucrative. Această ultimă parte am ales sa o dezbat în sens mai larg deoarece administrația fiecărui loc de deținere caută să încadreze în muncă cât mai multe persoane condamnate.

Această încadrare în muncă presupune, pe lângă un beneficiu obținut de către unitățile penitenciare de pe urma prestării muncii la diverși operatori economici, în cea mai mare parte un câștig de care beneficiază condamnații. Bineînțeles că nu e vorba doar de câștigul material ci se pune accentul pe integrarea treptată a deținutului, pe responsabilizarea acestuia, pe obținerea unei calificări dacă este cazul. În urma muncii prestate,pe de o parte persoanele private de libertate obțin zile câștig iar acestea au rolul de a le scădea din pedeapsa inițială iar pe de altă parte li se dezvoltă simțul civic și este o facilitate de a lua contact aproape zilnic cu mediul exterior.

Cum fiecare activitate desfășurată atât în sistemul privat cât și în cel de stat are nevoie de o organizare eficientă din toate punctele de vedere, material, uman, financiar, iar ca să fie evidențiate toate aspectele pozitive precum și cele negative cu scopul de a le imbunătății, la nivelul fiecărei organizații se efectuează controale. În ultimul capitol am dorit să evidențiez acest ultim proces din lanțul neîntrerupt de activități deoarece are un rol deosebit de important în executarea misiuniilor conform legislației în vigoare.

Ceea ce poate fi considerat un progres evident și deosebit de important în evoluția societății ,îl reprezintă tocmai apariția pedepsei cu închisoarea și implicit a locurilor de executare a acesteia.

Una din misiunile de bază frecvent încredințate personalului din sectorul operativ din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, care impune o organizare judicioasă și o executare ireproșabilă, o constituie paza, escortarea și supravegherea deținuților în afara unităților de deținere, atât în fața organelor judiciare, la puncte de lucru, policlinici, spitale cât și în alte locuri în exteriorul locului de deținere, stabilite de către directorul locului de deținere. Acestei activități trebuie să i se acorde maximum de atenție și răspundere, având în vedere posibilitățile ce se ivesc cu această ocazie și care pot fi folosite de deținuți în scopul sustragerii de la regimul executării pedepsei, în scopul luării de legături nepermise cu familia sau cu alte persoane în vederea intrării în posesie de bunuri, fie ele reglementate ca fiind obiecte interzise introducerii și deținerii în locul de deținere.

Pentru prevenirea unor evenimente deosebite (evadări, răzvrătiri, etc.) Administrația Națională a Penitenciarelor asigură în cadrul fiecărui penitenciar, un serviciu de escortare, bine organizat, executat de personal bine pregătit, având ca scop tocmai această prevenire a evenimentelor negative ce pot apărea în timpul escortării, sau prevenirea și înlăturarea unor activități ostile din exterior.

Pentru ca misiunea de escortare, în afara locului de deținere, a deținuților să-și atingă scopul, este necesar ca aceasta să se execute, în primul rând, cu o maximă vigilență iar personalul care desfășoară aceasta activitare trebuie să dea dovadă de profesionalism și promptitudine în acțiunile pe care le întreprind, totodată cu respectarea prevederilor legale.

Scoaterea deținuților în afara penitenciarelor impune instruirea și organizarea unui sistem de pază care să preîntâmpine producerea evadărilor, stabilirea de legături cu persoane din afară și alte acțiuni ostile și nepermise din partea deținuților.

Particularitatea pe care o prezintă aceasta activitate este reprezentată de însoțirea deținuților pe timpul cât sunt scoși în afara penitenciarului. Escortarea se constituie ca un sistem de pază de sine stătător, care ocupă un loc și o pondere însemnată în activitatea tuturor penitenciarelor.

Sarcinile și cerințele serviciului de escortare, problematica acestui sistem de activitate din unități, obligă în mod obiectiv corpul de comandă să acorde o atenție tot mai mare organizării și desfășurării serviciului de escortare.

Având în vedere că deținuții trebuie să fie supravegheați și escortați, Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, în anexa referitoare la Recomandările privind recrutarea și pregătirea personalului pentru penitenciare, menționează următoarele:

• acest personal trebuie să aibă un nivel intelectual suficient de ridicat pentru a-i permite să se achite de misiunea sa într-o formă eficace și de a lua parte la cursuri de pregătire care vor fi ținute în cadrul serviciului;

• candidații admiși trebuie să efectueze o perioadă de stagiu care să permită autorităților competente să-și formeze o părere asupra personalității, caracterului și aptitudinilor lor

În ceea ce privește escortarea deținuților la instanțele de judecată, la spitale sau în cazul transferului acestora Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deținuților, menționează că în cazul în care deținuții sunt aduși în locul de deținere sau sunt scoși din acesta , ei trebuie să fie cât mai puțin expuși vederii publicului și trebuie luate măsuri pentru a-i proteja de insulte, curiozitatea publicului și de orice fel de publicitate. Transportul deținuților în condiții proaste de aerisire sau iluminat sau prin orice mijloc care le-ar produce o suferință fizică trebuie interzis. Transportul deținuților trebuie să se facă pe cheltuiala administrației penitenciare și în condiții egale pentru toți deținuții.

Transportul deținuților este un moment în care pot fi comise cu ușurință abuzuri. Administrația penitenciară este responsabilă cu paza și bunăstarea deținuților transportați, chiar dacă deținuții respectivi nu se mai află în așezământ. Aceleași standarde de îngrijiri și de condiții se aplică în timpul transportului.

Aceasta semnifică faptul că misiunea transportului deținuților nu trebuie să fie încredințată decât personalului echivalent supraveghetorilor care au primit o instruire în acest sens. Este important ca personalul însoțitor să înțeleagă că a fi expus publicului purtând cătușe și fiind păzit îndeaproape, rănește sentimentul de demnitate umană. Aceasta creează o presiune emoțională chiar dacă aceste măsuri sunt considerate necesare.

În consecință, ar fi de dorit pentru cei care au sarcina de transfer și de transport a deținuților, să își asigure timp înainte de plecare pentru a explica deținuților unde vor merge, din ce motiv, dacă ei vor fi încătușați, de ce este necesar acest lucru și în timpul cărei etape de transport; dacă în timpul transportului există riscul de a fi expuși privirilor publicului, ce trebuie să facă pentru a evita acest lucru și cum pot să contribuie ei înșiși la evitarea acestui fapt; să le explice și ceea ce se va întâmpla și de ce este important ca ambianța să fie destinsă pentru evitarea tensiunii, care, deseori, este creată în timpul transporturilor, și să creeze o atmosferă relaxată, de încredere și respect.

Capitolul I – Organizarea serviciului de escortare a deținuților

1.1. Escortarea. Scop și organizare

Escortarea reprezintă totalitatea activităților desfășurate de personalul locului de deținere, determinate de prezentarea persoanelor private de libertate în fața organelor judiciare, la puncte de lucru, policlinici, spitale sau în alte locuri în exteriorul locului de deținere, stabilite de directorul locului de deținere.

Escortarea reprezintă elementul de serviciu, mobil, compus din cel puțin două persoane înarmate, destinat să asigure paza și supravegherea persoanelor private de libertate în timpul deplasării acestora în afara locului de deținere precum și la locul de destinație.

Indiferent de numărul persoanelor ce compun escorta, se numește un șef al acesteia de către șeful siguranței deținerii din penitenciarul care are misiunea de a escorta persoanele private de libertate. Întotdeauna, în componența escortei trebuie să fie cel puțin o persoană de același sex cu persoanele escortate astfel încât să nu se aducă atingere intimității persoanei/persoanelor care fac obiectul misiunii.

Conform reglementărilor internaționale referitoare la aducerea și scoaterea deținuților în și din penitenciare, aceștia trebuie să fie cât mai puțin expuși vederii publicului și protejați de curiozitatea acestuia.

Cadrele care execută misiuni de escortare nu trebuie să se abată sub nici o formă de la obligațiile stabilite prin consemne. Ele trebuie să fie în permanență atente, ferme în acțiunile desfășurate, având în vedere că în unele situații pot acționa independent până la sosirea forțelor de sprijin. Personalul din escortă trebuie să asigure atât paza deținuților pe timpul deplasării, cât și să împiedice orice încercare a acestora de a stabili legături cu persoane neautorizate și de a primi sau transmite obiecte interzise.

Efectivele necesare pentru paza, escortarea, însoțirea și supravegherea persoanelor private de libertate se stabilesc de către conducerea fiecărui loc de deținere, avându-se în vedere:

a) profilul locului de deținere;

b) numărul, categoria, regimul de executare și riscul pe care îl prezintă persoanele private de libertate pentru siguranța penitenciarului;

c) mărimea perimetrului, natura și compartimentarea construcțiilor locului de deținere și caracteristicile terenului înconjurător;

d) numărul instanțelor de judecată și organelor de urmărire penală deservite, amplasarea, frecvența prezentării și distanțele până la acestea;

e) numărul și suprafața punctelor de lucru unde se prestează activități productive;

f) necesarul de personal destinat intervenției în situații deosebite, asigurării efectuării concediilor de odihnă, medicale și de studii, a timpului liber corespunzător pentru personalul care execută serviciul în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și pentru cei care au un program de lucru prelungit;

g) gradul de dotare tehnică a locului de deținere.

Trebuie reținut faptul că în serviciul de escortare se numesc două sau mai multe persoane care să execute misiunea de escortare chiar dacă este vorba doar de un singur deținut care urmează să fie escortat în afara locului de deținere. Acest lucru se impune având în vedere situațiile ce se pot produce pe timpul îndeplinirii misiunii, rezolvarea diferitelor probleme care apar cu această ocazie, precum și faptul că există riscul ca, în cazul numirii unei singure persoane care destinate escortării, în serviciul de escortare, acesta să fie pus în imposibilitatea de a îndeplini misiunea încredințată. Personalul care asigură paza deținuților pe timpul deplasării, răspund și de paza și supravegherea deținuților la destinație (puncte de lucru, instanțe de judecată, organe de urmărire penală, spitale, policlinici).

Modalitatea de însoțire a persoanelor private de libertate în exteriorul locului de deținere diferă în funcție de regimul de executare al pedepselor privative de libertate precum și de natura activităților ce urmează a fi desfășurate. Astfel, în cazul escortării persoanelor private de libertate încadrate în regimul semideschis pentru activități productive precum și minorii sancționați cu măsura internării într-un centru de reeducare, această operațiune se execută de personal neînarmat, dotat cu mijloace de legătură și de imobilizare, la fel procedându-se și în cazul însoțirii persoanelor condamnate din regimul deschis.

Pentru executarea misiunii încredințate, escorta adoptă pe timpul deplasării dispozitive corespunzatoare, care să asigure:

Paza și supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul deplasarii;

Prevenirea evadării pe timpul deplasării;

Prevenirea realizării de legături nepermise între persoanele private de libertate și între alte persoane;

Folosirea judicioasă a forțelor și mijloacelor la dispoziție;

Continuitatea misiunii.

Misiunea de escortare a persoanelor private de libertate se organizează, de regulă, ziua, iar pe timp de noapte doar în cazuri urgente, iar indiferent de momentul în care se desfășoară activitatea se interzice deplasarea cu mijloace de transport ce dețin sisteme de aerisire sau de iluminare improprii sau în condiții care pot să producă suferințe fizice persoanelor private de libertate escortate.

Odată cu planificarea escortelor în serviciul încredințat, pentru deplasarea și escortarea persoanelor private de libertate în afara locului de deținere, se stabilesc cel puțin două itinerarii pentru fiecare destinație.

Aceste itinerarii trebuie să îndeplinească pe cât posibil unele condiții, cum ar fii:

Să permită ajungerea la destinație într-un timp cât mai scurt;

Să asigure posibilitatea de deplasare în coloană și de realizare a dispozitivului de escortare;

Să evite deplasarea pe străzi și drumuri intens circulate, centre aglomerate, pe poduri, pasaje subterane și trasee turistice ori prin alte zone care prin natura lor pot pune in pericol siguranța misiunii.

În situația în care sunt escortate persoane private de libertate incluse în categoria celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului Directorul locului de deținere poate solicita sprijinul organelor de poliție și jandarmerie. Aceste măsuri solicitate de către Directorul locului de deținere sunt obligatorii pentru asigurarea siguranței misiunii în situațiile când escortarea se execută în zone sau pe trasee care pot favoriza producerea unor incidente, atunci când este pusă în pericol viața și integritatea persoanelor escortate sau a personalului ori când numărul detinuților escortați este mare iar resursele umane avute la dispoziție sunt insuficiente.

Organizarea escortării persoanelor private de libertate se face de către directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, în acest scop întocmindu-se:

Tabelul nominal cu persoanele private de libertate escortate

Delegația pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate transferate;

Dovada pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate;

Alte documente în funcție de situație.

Modelul delegației pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate transferate și a dovezii pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate se stabilește prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Tabelul nominal cu persoanele private de libertate escortate la punctele de lucru este prevăzut la anexa nr. 1 și se întocmește de către șeful serviciului/biroului evidență deținuți și organizarea muncii.

Modelul tabelelor nominale întocmite pentru prezentarea persoanelor private de libertate la instanțele de judecată, organele de urmărire penală și transfer sunt prevăzute de ordinul ministrului justiției referitor la evidența nominală și statistică determinată de punerea în executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate în locurile de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Pentru persoanele private de libertate care urmează a fi internate în spitale din rețeaua Ministerului Sănătății Publice, trimise la consultații ori analize la policlinicile locale, tabelul se întocmește de către medicul locului de deținere.

În toate cazurile, tabelul se întocmește în două exemplare, se avizează de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, se aprobă de directorul locului de deținere și se păstrează, unul, la compartimentul care l-a emis, iar al doilea se înmânează șefului de escortă sau, după caz, șefului punctului de lucru.

În funcție de situația operativă și complexitatea misiunilor de executat se întocmesc documente referitoare la dotarea componenței escortei, mijloacele de transport folosite, itinerariile de deplasare și alte elemente.

CAPITOLUL II – îNDATORIRILE PERSONALULUI DIN SERVICIUL DE ESCORTARE

2.1. Documentele și materialele necesare executării serviciului de escortare

La plecarea în misiune, personalul din serviciul de escortare trebuie să aibă în mod obligatoriu asupra lor următoarele:

• armamentul și muniția din dotare;

• mijloace de imobilizare;

• mijloace de legătură, alarmare și iluminare.

Șeful de escortă are asupra sa:

• tabelul nominal cu deținuții care se escortează.

• delegația pentru predare-primirea deținuților ;

• carnetul postului.

Personalul din escortă se dotează, de regulă, cu pistol-mitralieră, iar șeful de escortă cu pistol, precum și cu muniția de serviciu (de regulă, câte o unitate de foc pentru fiecare categorie de armament).

Fiecare persoană destinată escortării și pazei deținuților este obligată să respecte cu strictețe regulile privind distribuirea, manipularea și folosirea armamentului, muniției și celorlalte mijloace din dotare.

Ca mijloc de imobilizare fiecare escortă trebuie dotată cu 1-3 cătușe, baston de cauciuc, iar dacă situația impune, cu pulverizatoare și grenade de mână cu gaze lacrimogene.

În cazul escortării deținuților la punctele de lucru, șeful punctului de lucru, care este și șeful escortei, poartă pistolul și muniția asupra sa numai pe timpul deplasării. Pe toată durata programului de muncă, el predă pistolul și muniția unei persoane din compunerea escortei, de regulă șefului post control, pe bază de semnătură în carnetul postului, care le păstrează asupra sa. În această situație, șeful punctului de lucru are asupra sa bastonul de cauciuc sau tonfa

Ca mijloace de legătură se folosesc radiotelefoane portabile, telefoane mobile, iar în cazul escortării cu mijloace auto speciale (autodube, microdube), pe acestea se instalează radiotelefoane mobile cu posibilitatea de a lucra în sistem duplex și semiduplex în vederea realizării legăturii și cu organele de poliție precum și cu dispecerul locului de deținere.

La punctele de lucru fixe, beneficiarul care folosește deținuții la muncă are obligația de a asigura instalarea unui post telefonic, dublânde-se astfel legătura cu unitatea.

Tabelul nominal cu deținuții care urmează a fi escortați se întocmește de șeful biroului (compartimentului) evidență deținuți și organizarea muncii, se verifică de către locțiitorul pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de directorul locului de deținere.

În cazul escortării deținuților la punctele de lucru, tabelul se întocmește la începutul fiecărei luni, în dublu exemplar pentru zilele cu soț și cele fără soț, iar deținuții se înscriu în ordinea echipelor și cea strict alfabetică.

În tabelul cu deținuții care se escortează la punctele de lucru zilnic, se înscriu următoarele date:

• ora plecării din locul de deținere;

• ora începerii lucrului;

• timpul afectat servirii mesei;

• ora încetării lucrului;

• ora sosirii în locul de deținere.

Aceste date trebuie înscrise în mod corect, iar ora plecării și sosirii la locul de deținere trebuie să corespundă cu ora menționată de șeful postului de control în registrul de intrare-ieșire a deținuților în /din penitenciar.

În tabelul nominal se înscriu următoarele date referitoare la deținuți:

• numele și prenumele;

• data nașterii (luna, ziua, anul)

• părinții (tata, mama)

• condamnarea și fapta;

• starea de recidivă.

Pentru cei care se escortează la instanțele de judecată, în tabelele nominale trebuie să se precizeze instanța la care trebuie prezentați deținuții, precum și gradul lor de periculozitate. În cazul acesta, șeful serviciului siguranța deținerii și regim penitenciar sau ofițerul instructor – siguranță exterioară va face pe tabel mențiunile necesare.

Pentru deținuții care urmează a fi internați în spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății, trimiși la consultație ori analize la policlinicile legale, tabelul se întocmește de medicul penitenciarului și se aprobă de comandantul locului de deținere .

Carnetul postului se dă în primire șefului de escortă sau șefului punctului de lucru și cuprinde:

• consemnul particular al posturilor care se referă la obligațiile personalului din escortă, ele trebuind să dea posibilitate acestora să rezolve în mod operativ, eficient și concret toate problemele cu care se confruntă și situațiile posibile a se produce pe timpul îndeplinirii misiunii;

• numărul și categoria deținuților încredințați zilnic spre a fi escortați; acest număr trebuie să corespundă cu numărul celor aprobați de comandant pe tabelul nominal și pentru care șeful de escortă semnează de primirea lor în registrul de evidență a deținuților intrați și ieșiți, care se află în dotarea șefului postului de control de la intrarea în sectorul de deținere;

• dispozitivul elementelor aflate în serviciu se materializează sub formă de schemă; pe ea se reprezintă grafic suprafața punctului de lucru (clădirea și dispunerea instanței de judecată, a organului de urmărire penală) și locul fiecărei persoane din compunerea escortei în cadrul dispozitivului de pază adoptat;

• situația nominală a deținuților foarte periculoși; la punctele de lucru exterioare, astfel de deținuți nu sunt scoși; în cazul prezentării acestora la instanțe, organe de urmărire penală sau în cazul unor internări de urgență in spital, ei sunt nominalizați în carnetul postului;

• adnotări cu privire la problemele deosebite apărute în timpul executării serviciului; pe timpul executării misiunii de escortare, șeful de escortă se confruntă cu multiple probleme și situații; unele dintre ele trebuie să stea în permanență în atenția sa ori să fie raportate ierarhic pentru rezolvare; acestea se consemnează în carnetul postului, urmărindu-se modul cum se îndeplinesc;

• constatările și măsurile ordonate de organele de control se trec, de asemenea, în carnetul postului, înscriindu-se data și ora executării controlului, constatările pozitive și negative, precum și măsurile ordonate pentru eliminarea lipsurilor și îmbunătățirea activității.

2.2. Personalul destinat activităților de escortare și însoțire

Escortarea persoanelor private de libertate se efectuează cu personal specializat, anume instruit, iar aceasta este formată, de regulă, din următoarele elemente de serviciu:

A) Sef de escortă;

B) Ajutor șef de escortă, când escorta depășește 8 agenți;

C) Sef post control, la punctele de lucru care necesită o astfel de amenajare;

D) Un agent la 4 – 6 persoane private de libertate escortate, dar nu mai puțin de 2 agenți într-o escortă;

E) Un conductor cu câine de serviciu pe timpul deplasării persoanelor private de libertate la și de la punctele de lucru, instanțele de judecată sau organele de urmărire penală.

Astfel, seful de escortă se subordonează șefului serviciului siguranța deținerii sau ofițerului anume desemnat de directorul locului de deținere, ajutorul șefului de escortă se subordonează șefului de escortă, personalul din compunerea escortei se subordonează șefului de escortă.

Compunerea escortei se stabilește în funcție de:

Numărul persoanelor private de libertate escortate;

Riscul pe care îl prezintă aceștia pentru siguranța penitenciarului;

Misiunea escortei;

Durata misiunii;

Forțele și mijloacele disponibile;

Distanța până la destinație;

Itinerarul de deplasare;

Caracteristicile terenului;

Modul de escortare;

Natura lucrărilor și gradul de amenajare al locurilor de destinație;

Nevoile de pază la destinație;

Situația operativă din zona de dispunere a locului de deținere și pe traseul de deplasare;

Mijloacele de transport utilizate;

Condițiile de timp, anotimp și starea vremii.

Șeful de escortă răspunde de executarea regulamentară a serviciului de către toti subordonații și de asigurarea pazei, supravegherii și escortării persoanelor private de libertate luate în primire și are următoarele atribuții generale:

A) Verifică subordonații cu privire la cunoașterea îndatoririlor specifice postului încredințat;

B) Supraveghează încărcarea-descărcarea armamentului de către subordonați;

C) Se informează despre comportamentul cunoscut al persoanelor private de libertate care se escortează din Formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate pe care îl comunică subordonaților;

D) Dă dispoziția de executare a misiunii și fixează locul fiecărui subordonat, în dispozitivul de escortare și de pază la locul de destinație;

E) Respectă itinerariile stabilite pentru deplasarea la și de la destinație și ia toate măsurile pentru prevenirea și zădărnicirea oricărui incident;

F) Oprește orice persoană care încearcă să ia legătura cu persoanele private de libertate sau să le transmită obiecte ori să le favorizeze evadarea;

G) Comunică la dispeceratul unității, la intervalele stabilite, situația operativă, utilizând mijloacele de legătură din dotare;

H) Comunică șefului ierarhic sau șefului de tură, la înapoierea din misiune, modul de executare a acesteia, problemele apărute, soluționarea lor și propunerile sale, după ce acestea au fost consemnate în carnetul postului – Probleme deosebite apărute în timpul executării serviciului;

I) Consemnează în mod corespunzător rubricile din Formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate.

Pe timpul executării misiunilor, șefului de escortă îi este interzis:

A) Să părăsească itinerariile de deplasare stabilite, fără a anunța despre acest fapt conducerea locului de deținere;

B) Să intre cu armamentul din dotare printre persoanele private de libertate ori să îl lase în locuri nepermise;

C) Să aibă asupra sa telefon mobil proprietate personală sau alte mijloace de comunicare în afara celor din dotare;

D) Să aibă preocupări care să-i distragă atenția de la executarea misiunii încredințate;

E) Să permită scoaterea persoanelor private de libertate în afara dispozitivului de pază și escortare, fără delegația pentru predarea sau primirea persoanelor private de libertate transferate sau dovada pentru predarea și primirea persoanelor private de libertate;

F) Să folosească în scopuri personale subordonații sau persoanele private de libertate.

Personalul din compunerea escortei răspunde de paza persoanelor private de libertate pe timpul deplasării și la destinație, fiind obligat:

A) Să-și însușească dispoziția de executare a misiunii și s-o execute întocmai;

B) Să cunoască numărul, categoria și riscul pe care îl prezintă pentru siguranța penitenciarului persoanele private de libertate din formația pe care o escortează;

C) Să ocupe locul din dispozitivul de escortare stabilit de șeful escortei;

D) Să țină permanent legătura de vedere și, după caz, de foc cu celelalte persoane din dispozitiv și să observe itinerarul și terenul înconjurător;

E) Să supravegheze cu atenție ca, pe timpul deplasării, persoanele private de libertate să nu comunice cu alte persoane, să trimită sau să primească bani, țigări ori alte obiecte sau substanțe sau să fumeze.

Personalului din compunerea escortei, pe timpul executării serviciului, îi este interzis:

A) Să părăsească postul încredințat, fără aprobare;

B) Să încredințeze arma din dotare altor persoane ori să o lase în locuri nepermise;

C) Să intre cu armamentul printre persoanele private de libertate;

D) Să aibă asupra sa telefon mobil proprietate personală sau alte mijloace de comunicare în afara celor din dotare;

E) Să aibă preocupări care să-i distragă atenția de la executarea misiunii încredințate;

F) Să poarte discuții care nu au legătură cu serviciul cu persoanele private de libertate ori cu persoane civile sau să desfășoare alte activități.

Personalul stabilit pentru desfășurarea activității de escortare a persoanelor private de libertate se dotează cu mijloace de legătură, de imobilizare și cu dispozitive individuale de alarmare si de avertizare în caz de pericol sau producere a unor incidente, care sunt conectate în permanență la dispeceratul locului de deținere pentru a comunica în cel mai scurt timp despre eventualele incidente apărute.

2.3. Primirea și predarea persoanelor private de libertate de către escortă

Instruirea personalului care execută serviciul de escortare se realizează zilnic înaintea intrării în serviciu de către ofițerul instructor siguranta exterioara sau de catre un alt ofiter numit de directorul locului de deținere.

Cu această ocazie, șefiilor de escortă li se aduc la cunoștință la cunoștință date despre comportamentul persoanelor private de libertate din Formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate pe care le comunică imediat tuturor membrilor escortei.

Ofițerul instructor siguranță exterioară sau ofițerul anume desemnat care conduce această activitate transmite escortelor dispozițiile referitoare la:

A) Compunerea escortelor;

B) Repartizarea pe destinații;

C) Numărul și categoria persoanelor private de libertate care urmează a fi escortate;

D) Modul, mijloacele și itinerarele de deplasare la și de la destinație;

E) Programul misiunii.

După efectuarea instruirii propriu-zise, ofițerul instructor de siguranță exterioară dă dispoziția de executare a misiunii și dispune ridicarea mijloacelor de imobilizare de la magazia de serviciu.

Între timp, persoana care coordonează activitatea de scoatere a persoanelor private de libertate din locul de deținere sau șeful de tură înmânează șefului de escortă sau după caz, șefului punctului de lucru, tabelul nominal cu persoanele private de libertate care urmează a fi escortate și dispune deplasarea la locurile stabilite pentru luarea în primire a acestora.

Persoanele private de libertate care urmează a fi escortate se iau în primire numai în zona de acces a secției de deținere, la punct primire deținuți, pe bază de semnătură în registrul de evidență a intrărilor-ieșirilor persoanelor private de libertate și sunt conduse la locul destinat efectuării apelului nominal și percheziției corporale.

Conform art. 168 din OMJ nr. 1676 din 10 Iunie 2010, după executarea apelului, ce se desfășoară cu ocazia intrării în serviciu a noului schimb și a percheziției, persoanele private de libertate sunt conduse în dispozitivul de escortare, unde șeful de escortă sau șeful punctului de lucru le aduce la cunoștință regulile pe care sunt obligate să le respecte pe timpul deplasării și consecințele ce decurg în cazul nerespectării lor.

După efectuarea apelului nominal al persoanelor private de libertate și după aducerea la cunoștință a regulilor imperative adresate deținuților, șeful postului de control numără persoanele private de libertate din formație, înscrie numărul acestora într-un document anume destinat si consemnează ora ieșirii și solicită șefului de escortă sau șefului punctului de lucru să semneze pentru primirea lor.

După semnarea de luare în primire, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune punerea în mișcare a formației, dacă deplasarea se face în formație pe jos sau verifică dacă mijloacele de transport destinate deplasării îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația în vigoare în ceea ce privește circulația pe drumurile publice, în ceea ce privesc condițiile de iluminare, de aerisire și de capacitatea de transportare, după care dispune îmbarcarea persoanelor private de libertate.

Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru organizează supravegherea persoanelor private de libertate cu personal din compunerea escortei și dispune deplasarea pentru ridicarea armamentului, muniției, a mijloacelor de legătură, semnalizare și alarmare, după care supraveghează operațiunile de verificare și de încărcare a armamentului. Acestia pot dispune, după caz, preluarea câinelui de serviciu, îmbarcarea membrilor escortei în mijloacele de transport sau realizarea dispozitivului de escortare pe jos și deplasarea pe traseele stabilite.

După încetarea activităților de escortare a persoanelor private de libertate și înapoierea la locul de deținere șeful de escortă sau șeful punctului de lucru organizează deplasarea membrilor escortei la locul de descărcare a armamentului, supraveghează desfășurarea operațiunilor de descărcare și dispune deplasarea la magazia de serviciu în vederea predării armamentului și celorlalte materiale din dotare, asigurând supravegherea persoanelor private de libertate cu personal din compunerea escortei.

După organizarea descărcării și predării armamentului, materialelor din dotare și a câinelui de serviciu, se desfășoară următoarele activități:

A) Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune, succesiv, realizarea dispozitivului de debarcare, debarcarea persoanelor private de libertate, încolonarea acestora și verifică mijloacele de transport auto;

B) Șeful postului de control numără persoanele private de libertate, confruntă rezultatul cu înregistrarea din registrul de evidență al postului, notează ora de intrare a acestora în locul de deținere și semnează de primire;

C) Șeful de escortă sau șeful punctului de lucru conduce persoanele private de libertate pe locul stabilit, unde li se efectuează percheziția, potrivit dispozițiilor legale, după care le predă supraveghetorilor din secțiile de deținere.

După predarea persoanelor private de libertate la secția de deținere, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru se prezintă la șeful serviciului siguranța deținerii, la persoana desemnată de directorul locului de deținere sau, în lipsa acestora, la șeful de tură și îl informează despre modul de îndeplinire a misiunii și completează în mod corespunzător Formularul privind istoricul escortării persoanei private de libertate.

2.4. Activitatea desfășurată de componenții escortei la terminarea misiunii

La terminarea activităților ce au presupus paza și însoțirea deținuților, șeful escortei dispune adunarea acestora pe locul de adunare dinainte stabilit iar apoi execută apelul numeric sau nominal al deținuților. Odată cu încheierea apelului ordonă restrângerea dispozitivului de pază, sau, după caz, adunarea personalului escortei și realizarea dispozitivului de escortare pentru deplasarea la unitate.

În cazul în care escortarea s-a efectuat cu mijloace auto speciale sau cu ajutorul navelor, se controlează mijlocul de transport, se crează dispozitivul de pază și se ordonă îmbarcarea deținuților apoi începându-te deplasarea către unitate.

La sosirea în unitate, șeful escortei ordonă debarcarea personalului escortei și realizează dispozitivul în jurul mijlocului de transport, după care ordonă deținuților să coboare în ordinea echipelor și să se încoloneze în locul stabilit. Șeful escortei îi numără, verifică mijlocul de transport și apoi permite plecarea acestuia. După aceasta, predă armamentul și muniția unui subordonat și conduce deținuții la postul de control de la intrarea în sectorul de deținere unde, împreună cu șeful postului de control execută apelul numeric și înscrie în registrul de evidență a deținuților intrați-ieșiți ora sosirii lor în unitate .

Deținuții sunt conduși pe locul stabilit în vederea efectuării percheziției corporale sumare unde șeful de escortă coordonează și conduce această activitate, iar prin sondaj efectuează și percheziția corporală amănunțită, după care conduce și predă deținuții supraveghetorilor de la secțiile de deținere.

Împreună cu subofițerii din escortă, se deplasează pe locul amenajat, unde, sub comanda locțiitorului șefului de tură, execută descărcarea armamentului, muniției, mijloacelor de legătură și de imobilizare la magazia de serviciu.

CAPITOLUL III – MODALITĂȚI DE ESCORTARE A DEȚINUȚILOR

3.1 Escortarea persoanelor private de libertate pe jos

Escortarea persoanelor private de libertate pe jos reprezintă deplasarea persoanelor private de libertate în exteriorul locului de deținere, cu asigurarea pazei și a supravegherii acestora pentru a preveni evadările sau producerea altor evenimente negative.

Datorita numărului mare de persoane private de libertate care este deplasat zilnic în afara locului de deținere, precum și datorita gradului ridicat de pericol ce caracterizează desfășurarea misiunii se impune acordarea unei atenții sporite în executarea misiunii de escortare.

Executarea misiunii de escortare a deținuților în coloană pe jos este avută în vedere în anumite situații, în special în cazul locurilor de deținere situate în afara localităților și al secțiilor de deținere exterioare subordonate acestora, această procedură utilizându-se în situația prezentării persoanelor private de libertate la organele judiciare, la instituțiile medicale aflate în subordinea Ministerului Sănătății, la deplasările la punctele de lucru, etc.

Escortarea persoanelor private de libertate pe jos se poate executa în formație, pe distanțe de maxim 3 kilometri, pe itinerariile stabilite și recunoscute, evitându-se, pe cât posibil, locurile aglomerate sau traseele turistice precum și orice alte zone care prin natura lor pun în pericol siguranța misiunii iar dacă pe parcursul deplasării se vor intersecta cu locuri aglomerate sau alte zone vulnerabile de natură a favoriza producerea unor evenimente negative, se va evita deplasarea în coloană pe jos și se va recurge la deplasarea cu un mijloc de transport.

Dispozitivul de escortare se realizează în raport de numărul persoanelor private de libertate, regimul de executare și riscul pe care îl prezintă aceștia pentru siguranța penitenciarului, mărimea coloanei și caracteristicile terenului de pe itinerarul de deplasare, astfel:

A) Când escorta este formată din două persoane, acestea se deplasează în spatele coloanei pe ambele laturi, la distanțe care să le permită paza și supravegherea persoanelor private de libertate în condiții de siguranță;

B) Când escorta este formată din 3 persoane, una merge pe partea dreaptă și alta pe partea stângă la o distanță de 4 – 5 metri de persoanele private de libertate, iar șeful de escortă sau șeful punctului de lucru în spatele coloanei la aceeași distanță;

C) Când escorta este formată din 4 sau mai multe persoane, una se deplasează în fața coloanei la 7 – 10 metri, iar celelalte pe părțile laterale și în spatele acesteia la 4 – 5 metri, dispuse astfel încât să poată supraveghea orice mișcare a persoanelor private de libertate și să se poată sprijini reciproc;

D) Când la escortare se folosește și câine de serviciu, conductorul cu câinele de serviciu se deplasează la 4 – 5 metri lateral de coloană, pe partea cea mai vulnerabilă sau în spatele coloanei.

În situațiile când condițiile de teren nu permit respectarea acestor distanțe, personalul din compunerea escortei se dispune în aceleași dispozitive dar la distanțe care să le permită paza și supravegherea persoanelor private de libertate în condiții de siguranță.

Conform legislației în vigoare, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru se deplasează în spatele coloanei, în locul care-i permite să observe persoanele private de libertate și dispozitivul de escortare, astfel încât să poată interveni dacă este necesar.

Formația de persoane private de libertate și dispozitivul de escortare se opresc numai la dispoziția șefului de escortă sau șefului punctului de lucru, în locurile dinainte stabilite. Pe timpul opririlor scurte formația se dispune cu persoanele private de libertate grupate pe o singură parte a drumului, escorta menținând dispozitivul de pază.

Persoanele private de libertate care, din motive justificate, nu mai pot continua deplasarea, sunt ajutate de alte persoane private de libertate. În această situație șeful de escortă sau șeful punctului de lucru ia măsuri pentru acordarea primului ajutor și comunică situația creată la dispeceratul locului de deținere.

Pe timpul opririlor scurte, coloana se dispune cu deținuții grupați pe o singură parte a drumului, pe partea necarosabilă, escorta menținând dispozitivulul de pază.

După începerea activităților de escortare a deținuților și înapoierea acestora la locul de deținere, se procedează astfel:

• șeful postului de control, împreună cu șeful de escortă numară deținuții, confruntă rezultatul cu tabelul nominal și cu înregistrarea din evidența postului, notează ora de intrare a deținuților, menționează comportarea deținuților pe timpul escortării, iar agentul – șef post control semnează de primire în registrul de intrare-ieșire a deținuților pe poartă;

• șeful escortei conduce detinuții pe locul stabilit, unde se organizează și execută percheziția corporală sumară și ulterior predă deținuții supraveghetorului de pe secția de deținere;

• la terminarea predării deținuților la camere șeful de escortă se prezintă la locul unde au rămas subordonații și îi conduce la locul de descărcare a armamentului, unde se procedează conform prevederilor regulamentare;

• se predau materialele și armamentul cu muniția de serviciu la magazia de serviciu și echipamentul de protecție la vestiar;

• șeful de escortă se prezintă la locțiitorul șefului de tură raportându-i de îndeplinirea misiunii;

• după primirea aprobării, șeful de escortă pleacă împreună cu subordonații săi.

3.2 Escortarea persoanelor private de libertate în mijloacele de transport auto

În situațiile în care nu este posibilă escortarea pe jos din diferite motive ce țin ori de distanța prea mare, de gradul de periculozitate al celor escortați sau de alte împrejurări escortarea se efectuează cu mijloace auto. În acest caz escortei îi este destinat, în funcție de numărul acestora, unul sau mai multe mijloace de transport special amenajate, care să respecte condițiile tehnice stabilite de legislația în vigoare cu privire la transportul de persoane.

Capacitatea disponibilă corespunzătoare fiecărui mijloc auto destinat escortării deținuților trebuie avută în vedere întotdeauna pentru a se respecta condiții optime pe timpul deplasării, astfel încât trebuie să fie îmbarcați doar atâția deținuți câte locuri sunt dar cu obligativitatea de a asigura și criteriile de separare.

Mijloacele de transport folosite de către personalul serviciului de escortate descoperite, special amenajate, se pot folosi numai pentru transportul persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul deschis și semideschis la și de la punctele de lucru.

Întotdeauna, mijloacele de transport utilizate pentru deplasarea și escortarea persoanelor private de libertate trebuie să fie amenajate cu dispozitive de siguranță, realizate din plase sau grilaje metalice, prevăzute cu încuietori care să nu poată fi acționate de către persoanele private de libertate astfel încât să asigure protecția conducătorului auto precum și a personalului căruia îi este încredințată misiunea escortării persoanelor private de libertate.

Mijloacele de transport speciale din dotarea locului de deținere destinate transportului persoanelor private de libertate se amenajează în așa fel încât să asigure condiții de separare pe timpul transportului, să aibă încuietori sigure la compartimentele unde se introduc persoanele private de libertate și la uși, care să poată fi manevrate cu ușurință în caz de forță majoră.

De altfel, mijloacele de transport speciale destinate acestui tip de misiune trebuie să fie amenajate pentru a asigura condițiile de încălzire, iluminare și aerisire corespunzătoare întocmai cu prevederile naționale și internaționale în vigoare.

Aceste mijloace auto de transport speciale sunt dotate cu mijloace de legătură radio prin intermediul cărora sunt în contact permanent cu dispeceratul locului de deținere, precum și cu sisteme de legătură și semnalizare-alarmare între personalul din compunerea escortei și cabina conducătorului auto.

De asemenea se urmărește ca activitatea de îmbarcare a persoanelor private de libertate în mijloacele de transport destinate escortării să aibă loc, de obicei, în imediata apropiere a postului de control de la intrarea în sectorul de deținere.

Înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate, șeful escortei controlează încăperile mijloacelor de transport unde acestea urmează să fie introduse, în scopul verificării gradului de siguranță și eventual al descoperirii unor obiecte interzise și stabilește dispozitivul de pază la locul de îmbarcare și pe timpul deplasării.

Șeful escortei sau șeful punctului de lucru repartizează personalul din escortă pe autovehicule, astfel:

A) Când deplasarea se realizează cu un singur mijloc de transport, personalul din compunerea escortei se dispune în funcție de tipul autovehiculului, iar locul șefului escortei sau al șefului punctului de lucru este lângă conducătorul auto;

B) Când deplasarea se realizează cu două sau mai multe mijloace de transport, personalul se repartizează în mod proporțional pe autovehicule;

C) Când coloana este mai mare de 5 autovehicule, în primul și ultimul nu sunt transportate persoane private de libertate ci numai forțe suplimentare, materiale, câini de serviciu precum și alte mijloace tehnice.

Înainte de luarea în primire a persoanelor private de libertate, șeful escortei sau șeful punctului de lucru execută instructajul conducătorilor auto precizându-le:

A) Obligațiile ce le revin pe timpul transportului;

B) Destinația;

C) Itinerarul de deplasare;

D) Viteza de deplasare;

E) Distanța între autovehicule;

F) Opririle și semnalele de legătură.

La dispoziția șefului escortei sau șefului punctului de lucru persoanele private de libertate se urcă în autovehicule în ordinea echipelor și a detașamentelor și se așează în funcție de tipul mijlocului de transport, astfel:

A) Persoanele private de libertate din regimul deschis și semideschis care se deplasează cu mijloace auto descoperite sunt așezate pe bănci sau scaune, fixate pe platformă, care să nu depășească înălțimea de 0,35 metri de la podea, cu fața spre înapoi, cu excepția ultimului rând de la oblonul din spate, care se așează cu fața spre înainte. Personalul de însoțire și supraveghere se așează pe o bancă sau scaune de lângă cabina conducătorului auto, la o distanță de 0,5 metri de persoanele private de libertate;

B) In autobuze, persoanele private de libertate se așează pe scaune, iar personalul din compunerea escortei stă lângă conducătorul auto și pe ultimul rând de scaune, cu fața spre persoanele private de libertate.

După ce verifică așezarea persoanelor private de libertate în autovehicule, montarea dispozitivelor de siguranță, închiderea și asigurarea obloanelor sau ușilor, șeful escortei sau șeful punctului de lucru dispune îmbarcarea escortelor. La această dispoziție, personalul din compunerea escortei se deplasează la autovehiculele unde au fost repartizați și își ocupă locurile stabilite.

Deoarece în timpul escortării în mijloace de transport auto, personalul din compunerea escortei are asupra sa armamentul din dotare, acesta se ține între genunchi, în poziție verticală, cu țeava îndreptată în sus sau, după caz, în toc, în funcție de tipul acestuia.

După ce se efectuează îmbarcarea deținuților precum și a personalului escortei, pentru începerea deplasării, șeful escortei sau șeful punctului de lucru dă dispoziție de punere în mișcare a autovehiculului.

Viteza de deplasare este cea prevăzută în actele normative care reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, iar distanța între autovehicule se fixează în funcție de viteza de deplasare și condițiile de vizibilitate.

După ieșirea din localități, dacă în timpul deplasării se ivesc anumite incidente ce au ca rezultat imposibilitatea continuării parțiale sau totale a traseului, se dispune oprirea autovehiculelor sau încetinirea vitezei pentru regruparea coloanei.

În situația ajungerii la locul de destinație oricare ar fii el și în care se impune debarcarea persoanelor private de libertate, personalul din compunerea escortei va coborî primul și va realiza dispozitivul de pază în jurul coloanei de autovehicule.

În cazul în care un mijloc de transport special se oprește din cauza unei defecțiuni tehnice sau din alte cauze, se oprește întreaga coloană iar după înlăturarea cauzelor care au provocat oprirea, se reia deplasarea. În cazul în care autovehiculul defect nu mai poate continua deplasarea sau există un pericol iminent pentru siguranța persoanelor, acestea se repartizează și se îmbarcă în celelalte autovehicule, fără a se afecta siguranța dispozitivului de escortare, iar dacă acest lucru nu este posibil, se comunică la dispeceratul locului de deținere, șeful escortei sau șeful punctului de lucru urmând a executa dispozițiile primite.

La sosirea la locul de destinație, șeful de escortă sau șeful punctului de lucru dispune debarcarea escortei și realizarea dispozitivului de pază iar personalul din compunerea escortei coboară din mijloacele de transport și realizează dispozitivul de pază în jurul acestora.

La darea dispoziției de debarcare, persoanele private de libertate coboară în ordinea echipelor, începând cu primul autovehicul sau concomitent din toate și se încolonează în locul stabilit.

După debarcarea și încolonarea persoanelor private de libertate, șeful escortei sau șeful punctului de lucru verifică prezența, numeric, dispune verificarea mijloacelor de transport folosite și dispune realizarea dispozitivului de pază al obiectivului, după ce a fost controlat în prealabil de către șeful de escortă sau de către șeful punctului de lucru.

3.3 Escortarea persoanelor private de libertate în nave fluviale

Escortarea deținuților cu nave fluviale este specifică unităților de penitenciare amplasate în Delta Dunării și celor care au secții ori puncte de lucru în această zonă.

Sistemul de organizare și executare a escortării deținuților cu asemenea mijloace de transport are la bază aceleași principii și reguli prevăzute în Regulamentul privind organizarea și executarea serviciului de pază, escortare și supraveghere a deținuților din penitenciare, însă are și unele particularități.

Se deosebesc două modalități de escortare a deținuților cu nave fluviale, și anume:

• când nava este destinată transportului de pasageri;

• când vasul este pus la dispoziția penitenciarului pentru transportul deținuților.

În cazul în care escortarea se realizează cu nave destinate transportului de pasageri, înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate, șeful escortei controlează toate încăperile navei unde acestea urmează să fie introduse, în scopul verificării gradului de siguranță și descoperirii obiectelor interzise și stabilește dispozitivul de pază la locul de îmbarcare și pe timpul deplasării.

Posturile de pază se instalează pe atât pe puntea navei, în interiorul navei cât și la ușile încăperilor sau pe coridoare. Iar în scopul supravegherii părților laterale ale navei și suprafeței apei, pe timpul nopții sau în condiții de ceață, la unele posturi de pază se instalează reflectoare.

Persoanele private de libertate au dreptul de a păstra asupra lor alimentele primite de la administrația locului de deținere și câte un recipient, transparent, din material plastic cu apă potabilă iar celelalte obiecte și bunuri se împachetează și sigilează, urmând să fie predate de șeful de escortă, odată cu persoana privată de libertate, la locul de deținere de destinație.

De fiecare dată când nava trebuie să oprească, în porturi, șeful escortei este obligat să asigure și să întărească paza, să asigure supravegherea punctelor vulnerabile de pe navă și să interzică urcarea persoanelor străine la bord, lucru ce ar contraveni prevederilor legale.

În situațiile când transportul persoanelor private de libertate se efectuează cu nave de transport public, acestea sunt îmbarcate înaintea celorlalți pasageri și sunt așezate separat de alte persoane, prevenindu-se astfel stabilirea de legături interzise sau primirea de bunuri și obiecte. Pe timpul escortării cu nave destinate și transportului de persoane bagajele personale ale persoanelor private de libertate rămân întotdeauna pentru evitarea intrării în posesie de obiecte interzise deținerii.

Debarcarea persoanelor private de libertate în portul de destinație se efectuează întotdeauna după ce au coborât ceilalți pasageri sau în urma acestora, în cazul în care nava continuă deplasarea.

3.4 Escortarea persoanelor private de libertate cu aeronave

Acest mod de escortare este unul mai puțin folosit deoarece, pe lângă acele costuri ridicate pe care le presupune folosirea acestui mod de transport se pune și problema transportului în siguranță atât a personalului escortei, a deținutului însoțit cât și a celorlați pasageri și membri ai echipajului aeronavei. Este un moment de mare încărcătură emoțională și este un factor de stres pentru toți cei prezenți sau care au cunoștință despre această activitate.

Șeful de escortă este cel care întreărinde toate demersurile în ce privește buna funcționare a misiunii de care este direct răspunzător și stabilește cu autoritățile aeroportului și comandantul aeronavei ca persoanele private de libertate să fie primii pasageri îmbarcați. Acesta poate stabili și ordinea debarcării deținuților, la sosirea pe aeroportul de destinație, să fie debarcați după coborârea celorlalți pasageri.

În aeronave, de regulă, persoanele private de libertate sunt așezate în partea din spate a acesteia, pe ultimul rând de scaune și să fie pe cât posibil încadrate de membrii escortei, astfel încât să se prevină stabilirea de legături cu alți pasageri sau primirea de bunuri și obiecte.

Pe timpul transportului persoanelor private de libertate în aeronavă li se pot aplica mijloace de imobilizare, în condițiile legii, dacă regulile interne sau internaționale de transport nu dispun altfel încât să se evite potențialele pericole ce ar putea rezulta din unele cauze cum ar fii gradul de periculozitate al celui escortat sau din intenția acestuia de a se autorăni.

CAPITOLUL IV – SITUAȚII DE ESCORTARE

4.1. Escortare a persoanelor private de libertate la organele judiciare

4.1.1 Noțiuni generale

Organele specializate ale statului care realizează activitatea judiciară sunt:

a) organele de cercetare penală;

b) procurorul;

c) judecătorul de drepturi și libertăți;

d) judecătorul de cameră preliminară;

e) instanțele judecătorești.

Rolul activ al organelelor judiciare reprezintă un principiu fundamental al procesului penal care asigură aflarea adevărului în procesul penal. Pentru realizarea lui sunt stabilite legal o serie de obligații care incumbă organelor judiciare: efectuarea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal, chiar și atunci când inițiativa declanșării procesului penal aparține părților; de a aduce la cunoștință, de a le arăta și de a le explica subiecților procesuali neoficiali modul în care își pot exercita drepturile și facultățile procesuale și de a-i întreba dacă au de formulat cereri ori de ridicat obiecții.

Una din cele mai întâlnite misiuni atribuite Administrației Naționale a Penitenciarelor și implicit fiecărei unități penitenciare este cea de escortare și de supraveghere a deținuților. O pondere semnificativă a acestei misiunii o reprezintă escortarea la organele judiciare prin care administrația penitenciarului trebuie să asigure accesul liber la justiției ori de câte ori se impune.

Accesul liber la justiție presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit la o instanță de judecată, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime.

Acest drept este unul fundamental și trebuie tratat cu maximă seriozitate astfel încât să satisfacă nevoile deținuților de a fi prezenți ori de câte ori e necesar.

4.1.2. Activitatea de escortare a persoanelor private de libertate la organele judiciare

Pentru îndeplinirea misiunilor de escortare, pază și supraveghere a persoanelor private de libertate la organele judiciare, se constituie o formațiune distinctă formată din personal specializat în așa fel încât să îndeplinească în bune condiții misiunea încredințată.

Deplasarea efectivului de deținuți de la penitenciar la instanțele de judecată și organele de urmărire penală impune luarea de măsuri speciale și executarea unor activități care trebuie respectate întocmai.

Șeful de escortă la organele judiciare are următoarele atribuții specifice:

a) asigură pregătirea persoanelor private de libertate pentru prezentarea la organele judiciare;

b) respectă regulile de separare pe timpul deplasării și în camerele de arest;

c) stabilește legătura, atunci când este cazul, cu organele de poliție sau jandarmerie împreună cu care ia măsuri de asigurare a ordinii în zona dispozitivului de pază, a securității escortei și persoanelor private de libertate;

d) informează organele judiciare cu privire la persoanele private de libertate prezentate cu risc pentru siguranța penitenciarului;

e) asigură paza și supravegherea persoanelor private de libertate la camerele de arest, de audiere și sălile de judecată;

f) ia măsuri de prevenire a evadărilor, inițierii de legături între persoanele private de libertate și alte persoane sau a altor incidente care se pot produce.

Persoanelor private de libertate care urmează să fie escortate la organele judiciare li se va cere să fie echipate cu ținută personală. Ea trebuie să fie decentă, îngrijită și adecvată anotimpului și pe cât posibil să se diferențieze de cea a personalului pentru a nu se crea confuzii.

Efectuarea percheziției corporale și verificarea ținutei persoanelor private de libertate în vederea prezentării la organele judiciare se execută sub coordonarea directă a șefului serviciului siguranța deținerii sau a persoanei nominalizată în acest sens, numită prin decizie zilnică. Aceste activități se execută în încăperi anume destinate și amenajate corespunzător.

Cu ocazia prezentării în fața organelor judiciare, persoanele private de libertate pot păstra asupra lor înscrisurile necesare cauzei aflate pe rol, hârtie de scris, medicamentele necesare pentru intervalul de timp afectat acestei activități, țigări, hrană rece și un recipient din material plastic cu apă.

Dacă situația o impune, vor fi aplicate mijloacelele de imobilizare deținuților care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului și, cu aprobarea directorului penitenciarului, în cazuri justificate pentru celelalte persoane private de libertate pe timpul deplasării de la mijlocul de transport la camera de arest și de la aceasta până la boxa amenajată în sala de ședință sau camera de audiere, putând fi scoase la solicitarea organului judiciar.

Aceeași dispoziție va fii dată și pe timpul transportului pentru persoanele private de libertate care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului, în baza autorizării directorului locului de deținere în scopul evitării producerii unor evenimente negative.

Se consideră cazuri justificate, atunci când persoana privată de libertate:

a) manifestă o stare vizibilă de tulburare psihică;

b) se autorănește sau amenință că se va autorăni în timpul pregătirii în vederea prezentării sau pe timpul efectuării deplasării;

c) pune în pericol viața sau integritatea corporală a membrilor personalului, a altor persoane private de libertate, a membrilor completului de judecată ori a altor persoane aflate în sediul instituției;

d) refuză să execute dispozițiile legale date de personalul din compunerea escortei cu privire la prezentarea în fața organelor judiciare.

Atunci când deplasarea de la mijlocul de transport către camerele de arest și de la acestea către sălile de judecată se realizează pe trasee comune cu ale publicului, ceea ce nu permite deplasarea în condiții de siguranță, datorită arhitecturii sau a altor cauze ce nu țin de compentența administrației locului de deținere, persoanelor private de libertate li se aplică mijloacele de imobilizare până la intrarea în sala de judecată.

La sediul organelor judiciare, înainte de debarcarea persoanelor private de libertate din mijloacele de transport, șeful escortei ia următoarele măsuri necesare desfasurarii in siguranta a misiunii incredintate:

a) îndepărtează persoanele străine de la locul de debarcare și de pe itinerarele pe care urmează a se deplasa cu persoanele private de libertate;

b) controlează și verifică integritatea camerelor de arest, a gratiilor de la ferestre, a ușilor și grilajelor, precum și încuietorile acestora;

c) dispune instalarea dispozitivului de pază în jurul mijlocului de transport, debarcarea persoanelor private de libertate și deplasarea lor la camerele de arest;

d) introduce persoanele private de libertate în camerele de arest cu respectarea criteriilor de separare, le atrage atenția cu privire la regulile de comportare, închide și asigură grilajele. Scoaterea mijloacelor de imobilizare se realizează prin spațiile prevăzute în grilaje, înainte de închiderea ușilor camerelor de arest;

e) organizează paza și supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul cât se găsesc în camerele de arest;

f) ia legătura cu președintele instanței, al completului de judecată sau cu șeful organului de urmărire penală, după caz, pentru a cunoaște ora începerii activităților specifice, sălile unde acestea au loc și ordinea prezentării persoanelor private de libertate;

g) în situația în care la organele judiciare sunt prezentate persoane private de libertate cu risc pentru siguranța penitenciarului, șeful escortei solicită persoanelor prevăzute la lit. f) ca acestea să fie prezentate separat;

h) verifică itinerarele de deplasare și sălile de judecată/audiere

i) ia măsuri de grupare a persoanelor private de libertate pe complete de judecată, respectiv organe de urmărire penală și de repartizare pe săli a personalului;

j) la ora stabilită, aplică mijloacele de imobilizare persoanelor private de libertate prin spațiile prevăzute în grilaje, scoate în ordine persoanele private de libertate din camerele de arest și coordonează escortarea acestora în sălile de judecată/audiere;

k) solicită sprijinul organelor de poliție sau jandarmerie în situațiile care impun acest lucru.

Paza persoanelor private de libertate la organele judiciare, atât în perioada de așteptare în camera de arest cât și în fața organelor judiciare se execută cu personalul care a asigurat escortarea acestora până la sediile autorităților respective.

În scopul folosirii judicioase a efectivelor care asigură paza persoanelor private de libertate la aceste organe, directorul locului de deținere, de comun acord cu șefii organelor judiciare în circumscripția căruia se găsește locul de deținere, stabilesc graficul de prezentare a persoanelor private de libertate pentru soluționarea cauzelor aflate pe rol.

Amenajarea, dotarea spațiilor și circuitele funcționale necesare aducerii în fața organului judiciar a persoanelor private de libertate sunt prevăzute de legislatia in vigoare si trebuie respectate cu mare strictete.

După ce șeful de escortă a luat legătura cu șeful instanței și a luat la cunoștință momentul când trebuie prezentati deținuții, ia măsurile necesare de pregărire a acestora din urmă, le aplică mijloacele de imobilizare urmând ca persoanele private de libertate să fie conduse spre sălile de judecată pe itinerare prestabilite.

Dispozitivul de pază în jurul boxelor în care au fost introduse persoanele private de libertate se asigură cu cel puțin doi membri ai personalului, dispuși în așa fel încât să poată observa permanent atitudinea și comportarea acestora și a persoanelor din sală, fiind în măsură să acționeze cu rapiditate pentru a împiedica orice acțiune de sustragere de la executarea pedepsei sau de eludare a regimului legal de detenție (a se vedea ANEXA ).

Odată cu încheierea ședinței de judecată sau a audierii, la dispoziția șefului de escortă, persoanele private de libertate sunt scoase din boxă, din sala de judecată sau din camera de audiere. Acestea sunt conduse sub pază pe itinerarul prestabilit și sunt introduse în camerele de arest ori, după caz, în mijlocul de transport, în aceleași condiții ca și cele stabilite la aducerea lor la sediul organului judiciar.

La solicitarea avocatului, cu aprobarea organului judiciar, șeful de escortă permite acestuia să ia legătura cu persoana privată de libertate căreia îi acordă asistență juridică, într-un spațiu anume destinat, cu asigurarea condițiilor de siguranță și confidențialitate, sub supraveghere vizuală. Studierea dosarului de către persoana privată de libertate se realizează în aceleași condiții, în prezența unui funcționar al organului judiciar.

În cazul în care este necesară prezentarea la organele judiciare a unui număr redus de persoane condamnate din regimul semideschis și deschis care în mod curent desfășoară activități în exteriorul locului de deținere, cu aprobarea directorului penitenciarului, aceasta se face cu personal neînarmat, dotat cu mijloace de imobilizare și legătură.

4.2. Escortarea și paza persoanelor private de libertate la spitalele din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății

Acest tip de activitate este și ea una de o importanță majoră iar dreptul la asistență medicală este un drept de care se bucură toate categoriile de deținuți. Potrivit art. 71, alin. 1 din legea nr 254 din 19 iulie 2013 „dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri al persoanelor condamnate este garantat, fără discriminare în ceea ce privește situația lor juridică. Dreptul la asistență medicală include intervenția medicală, asistența medicală primară, asistența medicală de urgență și asistența medicală de specialitate. Dreptul la îngrijiri include atât îngrijirile de sănătate, cât și îngrijirile terminale.”

Deținuții bolnavi care nu pot primi asistența medicală necesară în interiorul locului de deținere în care se află și nici nu pot fi transferați la un spital-penitenciar pentru a beneficia de asistență medicală vor fi internați într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății aflat în aproapierea penitenciarului respectiv.

Transferarea deținuților în vederea internării se va realiza cu respectarea regulilor stabilite pentru o asemenea activitate, aceștia fiind prezentați cu fișa medicală tip penitenciar sau, după caz, bilet de internare semnat de medic și vizat de comandant și cu alte investigații clinice sau paraclinice care susțin diagnosticul.

La internarea persoanelor private de libertate în spitale din rețeaua sanitară participă șeful serviciului siguranța deținerii sau un alt ofițer desemnat de către directorul locului de deținere care, cu ocazia instalării dispozitivului de pază se fac mențiuni în carnetul postului cu privire la îndatoririle specifice ale personalului, în raport cu amplasarea, configurația și dotarea camerei. În acest fel stabilindu-se clar modul în care își execută serviciul personalul care asigură paza, itinerariile de deplasare ale persoanei private de libertate pentru nevoi fiziologice, servirea mesei, tratament și se evidențiază locurile și momentele vulnerabile.

Pentru evitarea producerii unor evenimente negative (evadări, sinucideri, etc.), vor fi verificate toate încăperile unde are acces persoana privată de libertate și vor fii luate măsurile necesare împiedicării luării de legături cu unele persoane în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

Pe timpul îndeplinirii misiunilor de pază și supraveghere a persoanelor private de libertate internate în spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății, personalul are în primire carnetul postului, registrul de procese-verbale pentru predarea-primirea serviciului și este dotat cu:

a) armament și muniție, în funcție de regimul de executare a pedepsei și riscul pe care îl prezintă persoanele private de libertate pentru siguranța penitenciarului;

b) mijloace de imobilizare;

c) mijloace de legătură cu locul de deținere.

Se urmărește însușirea atribuțiilor de către personalul ce urmează a exercita misiunea de pază și escortare precum și a datelor privind situația juridică a persoanei private de libertate, riscul pe care îl prezintă aceasta pentru siguranța penitenciarului, comportamentul adoptat pe timpul detenției și concluziile evaluării psihologice a acesteia.

În măsura în care persoana privată de libertate este internată pentru o perioadă mai mare de timp, predarea-primirea serviciului de către agenții supraveghetori se poate realiza și la sediul spitalului din rețeaua Ministerului Sănătății Publice pentru a asigura continuitatea misiunii încredințate.

Directorii locurilor de deținere trebuie să întreprindă demersurile necesare în vederea amenajării a unu sau două saloane cu sisteme de siguranță specifice, la spitalele din rețeaua sanitară publică, situate de regulă la etajele superioare ale clădirilor.

În situația internării în aceeași perioadă a două sau mai multe persoane private de libertate, administrația locului de deținere urmărește gruparea acestora în același salon în condițiile în care normele medicale permit.

Pentru spitalele în care se internează frecvent persoane private de libertate și pentru policlinicile la care acestea sunt prezentate, carnetul postului este întocmit din timp astfel încât toate detaliile și particularitățile urmând a fi înscrise la fiecare caz de internare sau consultație.

Supravegherea persoanelor private de libertate clasificate în regim semideschis internate în spitalele din rețeaua sanitară publică poate fi realizată de către un singur membru al personalului, în funcție de persoana și conduita fiecărui condamnat.

Persoanele private de libertate clasificate în regim deschis pot fi internate în spitale din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății fără supraveghere permanentă, în funcție de persoana și conduita fiecărui condamnat.

În raport de condițiile create de spital, persoanele private de libertate internate folosesc echipament specific unităților sanitare, asigurat de către acestea, sau propriu cel propriu.

Persoanelor private de libertate internate în spitale li se aplică mijloacele de imobilizare, în urma autorizării directorului unității, după evaluarea riscului pe care îl prezintă aceasta pentru siguranța penitenciarului ținându-se seama de starea de sănătate și tratamentul medical prescris.

Persoana care deservește dispeceratul locului de deținere este informată de către membrii personalului care realizează paza și supravegherea cu privire la situația operativă, la intervalele dinainte stabilite și de îndată în cazul producerii unor incidente.

În situația arătată, dispecerul locului de deținere se informează periodic în legătură cu persoana privată de libertate internată prin intermediul personalului medical de gardă pentru a fi la curent cu starea deținutului internat.

Directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar se îngrijește să fie realizate controale periodice la spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății, indiferent de regimul de executare în care este inclusă persoana privată de libertate și de existența/inexistența dispozitivului de pază și supraveghere.

4.3. Escortarea, paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctele de lucru

4.3.1. Înființarea punctelor de lucru

Locul special amenajat unde persoanele private de libertate desfășoară activități lucrative, permanent ori temporar, se numește punct de lucru. Punctul de lucru se poate înființa în interiorul locului de deținere sau în exteriorul acestuia. Punctul de lucru unde lucrările se execută până la terminare pe aceeași suprafață de teren constituie punct de lucru fix, iar cel pe care lucrările se execută pe suprafețe succesive constituie punct de lucru mobil. Punctele de lucru se înființează cu aprobarea directorului locului de deținere, prin decizie zilnică.

La înființarea punctului de lucru se ține seama de particularitățile acestuia, urmărindu-se ca amenajările și dispozitivul de pază să excludă orice posibilitate de evadare sau de comunicare a persoanelor private de libertate cu persoane neautorizate, înainte, în timpul și după încetarea lucrului.

Pentru realizarea condițiilor se iau următoarele măsuri:

a) punctul de lucru fix se amenajează în conformitate cu prevederile legale și se asigură cu mijloace tehnice, de alarmare, de legătură sau alte mijloace necesare asigurării pazei;

b) dispunerea în afara punctului de lucru a vestiarelor cu haine și obiecte personale ale angajaților agentului economic, care au aprobare să lucreze pe punctul de lucru împreună cu persoanele private de libertate;

c) mijloacele de transport aflate temporar în incinta punctului de lucru au ușile asigurate și sunt permanent supravegheate pentru a exclude posibilitatea folosirii lor de către persoanele private de libertate;

d) suprafața punctului de lucru mobil se delimitează prin zone interzise, marcate prin indicatoare sau benzi din material plastic, inscripționate corespunzător;

e) în toate cazurile, în mod obligatoriu, se verifică și asigură șanțurile, canalele și conductele care duc în afara punctului de lucru, precum și rețelele electrice, tablourile de înaltă tensiune, magaziile cu substanțe sau materiale toxice, inflamabile precum și orice alte lucrări sau amenajări de natură a permite producerea unor incidente.

Punctul de lucru se organizează pe baza raportului de recunoaștere prin care se stabilesc următoarele:

a) limitele suprafeței de teren pe care urmează a se lucra, natura lucrărilor și durata lor;

b) zonele interzise, căile de acces și locurile vulnerabile care pot favoriza evadarea persoanelor private de libertate;

c) împrejmuirile și amenajările necesare;

d) locurile pentru adunarea persoanelor private de libertate, depunerea uneltelor, servitul mesei, adăpostirea persoanelor private de libertate în caz de condiții meteorologice nefavorabile, sursa de apă potabilă și locul destinat satisfacerii necesităților fiziologice;

e) dispozitivul de pază pe perimetrul punctului de lucru, amplasarea posturilor de pază ori după caz, de supraveghere, de pază cu câini, de control, itinerarul patrulelor și îndatoririle specifice pentru fiecare dintre acestea;

f) numărul angajaților agentului economic care au acces în incinta punctului de lucru sau care lucrează împreună cu persoanele private de libertate;

g) numărul persoanelor private de libertate care sunt solicitate, modul de deplasare de la și la locul de deținere și durata deplasării;

h) numărul personalului necesar pentru paza și supravegherea persoanelor private de libertate;

i) asigurarea transportului hranei la punctul de lucru pentru personalul de pază și persoanele private de libertate, atunci când este cazul;

j) modul de asigurare a legăturii cu locul de deținere și a cooperării cu punctele de lucru vecine, în diferite situații;

k) ora începerii și încetării activităților la punctul de lucru;

l) regulile de securitate și sănătate în muncă care se aplică la punctul de lucru respectiv;

m) alte măsuri în raport de situația concretă.

Reprezentantul operatorului economic care folosește forța de muncă constituită din deținuți participă doar la stabilirea datelor de interes comun și a obligațiilor care-i revin cu privire la amenajarea punctului de lucru, a împrejmuirilor, foișoarelor pentru posturile de pază, a cabinei, a barierelor și indicatoarelor postului de control precum și la cele ce țin de asigurarea măsurilor sanitare și de protecție a muncii pentru persoanele private de libertate și personal, instalarea mijloacelor de legătură și a sistemului de iluminat (în situația în care se lucrează pe timp de noapte) și la precizarea termenelor de realizare a acestora.

Raportul de recunoaștere este semnat și de către beneficiarul forței de muncă cu privire la obligațiile ce-i revin pentru amenajarea punctului de lucru și modul de cooperare în diferite situații.

Activitățile lucrative cu persoanele private de libertate la punctul de lucru vor începe numai în situația în care sunt asigurate toate condițiile stabilite prin raportul de recunoaștere care i s-a adus la cunoștință și pe care l-a semnat.

La solicitarea agentului economic, directorul locului de deținere poate aproba ca un număr limitat de angajați ai acestuia să poată lucra în același loc cu persoanele private de libertate.

Accesul angajaților în incinta punctului de lucru se face pe bază de tabel nominal întocmit de agentul economic, avizat de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și aprobat de directorul locului de deținere iar acesta trebuie să cuprindă numele și prenumele, codul numeric personal, seria și numărul actului de identitate și funcția.

Directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar sau șeful serviciului siguranța deținerii, cu sprijinul agentului economic, asigură instruirea angajaților care au aprobare să lucreze împreună cu persoanele private de libertate, în legătură cu relațiile și comportarea față de acestea, precum și modul de colaborare cu personalul de pază și supraveghere. Instructajul se repetă ori de câte ori este necesar, iar în cazul nerespectării instrucțiunilor, accesul persoanelor în cauză este interzis pe durata desfășurării contractului.

Paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctele de lucru exterioare se execută, de regulă, cu aceleași efective de personal care au asigurat escortarea lor pe timpul transportului, organizându-se posturi de pază, de supraveghere, de control și patrule, în conformitate cu cele stabilite cu ocazia recunoașterii și aprobate de director.

Distanța dintre posturile de pază se stabilește în raport de natura terenului, specificul punctului de lucru și categoria persoanelor private de libertate, astfel încât să se asigure legătura de vedere și, după caz, de foc între acestea, precum și supravegherea continuă a persoanelor private de libertate și a suprafeței de teren pe care acestea lucrează.

Patrula destinată pazei persoanelor private de libertate care prestează muncă la punctul de lucru execută serviciul prin exteriorul perimetrului punctului de lucru, la o distanță care să permită observarea persoanelor private de libertate.

În ceea ce privește punctele de lucru amenajate în interiorul locului de deținere, aici se aplică în mod corespunzător prevederile din prezentul Regulament, referitoare la însoțirea și supravegherea persoanelor private de libertate.

4.3.2. Personalul destinat escortării persoanelor private de libertate la punctele de lucru

Personalul destinat escortării, supravegherii și pazei persoanelor private de libertate la punctele de lucru se compune din șef punct de lucru și, după caz, șef de escortă, șef post control, conductor câine de serviciu și personal din compunerea escortei iar ierarhizarea este în felul următor:

a) Șeful punctului de lucru se subordonează nemijlocit șefului serviciului siguranța deținerii sau ofițerului anume desemnat de directorul locului de deținere.

b) Șeful de escortă se subordonează nemijlocit șefului punctului de lucru.

c) Șeful postului de control se subordonează, după caz, șefului punctului de lucru sau șefului de escortă.

d) Personalul din compunerea escortei se subordonează, după caz, șefului punctului de lucru sau șefului de escortă.

Când obiectul escortării la punctul de lucru îl reprezintă persoanele private de libertate clasificate în regimul închis de executare al pedepselor, personalul din compunerea escortei va realiza însoțirea și supravegherea acestora având asupra lor mijloace de imobilizare precum și armamentul din dotare.

La punctele de lucru exterioare, supravegherea condamnaților cărora li se aplică regimul semideschis este realizată, în raport de numărul acestora, de minim două persoane din cadrul escortei ei fiind neînarmați ci dotați doar cu mijloace de imobilizare și legătură.

În ceea ce îi privește pe condamnații clasificați în regimul deschis și care prestează muncă în afara locului de deținere, de regulă, nu sunt supravegheați, dar sunt controlați periodic la locurile de muncă și pe itinerariile de deplasare de către personal anume desemnat de directorul unității. În cazul în care se impune supravegherea acestora, aceasta se realizează cu personal neînarmat dotat cu mijloace de legătură și imobilizare.

Deținuților cărora li se aplică regimul deschis, atunci când prestează munca în afara locului de deținere nesupravegheați, se deplasează neînsoțiți la locurile de muncă, pe itinerarii stabilite, pe baza documentelor de identitate eliberate de administrația locului de deținere.

Șeful punctului de lucru răspunde de organizarea și executarea pazei, escortării și supravegherii persoanelor private de libertate pe timpul deplasării și la punctul de lucru.

Pe timpul desfășurării activităților productive, șeful punctului de lucru are următoarele atribuții:

a) să cunoască persoanele private de libertate din formația de muncă care i s-a repartizat și ia măsurile necesare prevenirii oricărui incident;

b) să organizeze și să asigure paza și supravegherea persoanelor private de libertate la punctul de lucru;

c) să verifice existența trusei medicale pentru acordarea primului ajutor;

d) să asigure verificarea temeinică a punctului de lucru înainte de a introduce persoanele private de libertate la activități și după încetarea acestora;

e) să organizeze formația de lucru în funcție de specificul lucrărilor și să urmărească respectarea disciplinei muncii de către persoanele private de libertate;

f) să pretindă reprezentantului agentului economic care folosește forța de muncă asigurarea frontului de lucru, a sculelor, uneltelor și materialelor necesare desfășurării normale a lucrului;

g) să asigure respectarea întocmai de către persoanele private de libertate a normelor de securitate și sănătate în muncă;

h) să verifice, periodic, prezența persoanelor private de libertate și să anunțe dispeceratul locului de deținere, prin mijloacele de legătură aflate la dispoziție, la intervalele stabilite prin îndatoririle specifice, despre situația de la punctul de lucru;

i) să organizeze și, după caz, să execute, potrivit dispozițiilor legale, percheziția persoanelor private de libertate la plecarea de la punctul de lucru;

j) să completeze în tabelul de scoatere la muncă a persoanelor private de libertate, prezența acestora și timpul lucrat efectiv, să asiste la măsurarea și recepționarea lucrărilor realizate de acestea și să verifice dacă documentele de evidență primară a muncii sunt corect întocmite;

k) să controleze mijloacele de transport;

l) să se deplaseze la posturile de pază, ori de câte ori este chemat;

m) să asigure condiții pentru ca personalul din escortă să poată servi masa în timpul planificat;

n) să controleze periodic modul în care membrii componenți ai escortei își execută serviciul;

o) să aibă în vedere ca între reprezentanții operatorilor economici și persoanele private de libertate să existe relații de respect reciproc.

Pe timpul executării serviciului, șefului punctului de lucru îi este interzis:

a) să părăsească postul încredințat;

b) să folosească persoanele private de libertate la executarea măsurătorilor, recepționarea lucrărilor sau întocmirea documentelor de evidență primară a muncii;

c) să permită persoanelor private de libertate, la punctul de lucru, să confecționeze diferite obiecte care nu au legătură cu natura lucrărilor la care participă ori să le comercializeze;

d) să permită persoanelor private de libertate să sustragă de la punctul de lucru scule, unelte ori materiale;

e) să favorizeze persoanele private de libertate în repartizarea lucrărilor de executat;

f) să permită fracționarea dispozitivului de pază, modificarea sau deplasarea acestuia fără aprobarea persoanelor competente;

g) să permită persoanelor private de libertate să ia legătura cu alte persoane, să primească orice fel de obiecte sau substanțe;

h) să permită efectuarea altor lucrări sau activități, decât cele stabilite;

i) să permită accesul persoanelor neautorizate în incinta punctului de lucru;

j) să permită persoanelor private de libertate începerea lucrului, dacă nu sunt respectate în totalitate normele legale de protecție a muncii;

k) să predea persoanele private de libertate altor persoane, în alte condiții decât cele prevăzute.

La punctele de lucru unde sunt repartizați mai mulți șefi de puncte de lucru, îndatoririle specifice ale acestora se stabilesc de către directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și se aprobă de director.

Dacă la punctul de lucru din afara locului de deținere unde se desfășoară activități lucrative cu deținuți nu a fost numit un șef de escortă, atribuțiile acestuia îi revin șefului punctului de lucru.

4.3.3. Funcționarea punctelor de lucru

Odată cu sosirea la punctul de lucru, șeful punctului de lucru desfășoară consecutiv următoarele activități:

a) predă armamentul și muniția din dotare agentului din postul de pază nr. 1, pe bază de semnătură în carnetul postului;

b) controlează punctul de lucru pentru a descoperi eventualele obiecte interzise;

c) asigură instalarea indicatoarelor: "ZONĂ INTERZISĂ", "LOC DE ADUNARE", "LOC PENTRU SERVIREA MESEI", "LOC PENTRU DEPOZITAREA UNELTELOR", "POST CONTROL" sau a benzii din material plastic inscripționate cu "ZONĂ INTERZISĂ";

d) dispune debarcarea personalului și formarea dispozitivului de pază prevăzut pentru debarcare;

e) dispune debarcarea persoanelor private de libertate din mijloacele de transport și efectuează apelul numeric al acestora;

f) dispune instalarea personalului de pază în posturi conform schiței din carnetul postului;

g) aduce la cunoștință persoanelor private de libertate spațiul de lucru sau de deplasare, limita din interior a zonei interzise, locul și semnalul de adunare, locul de ridicare și depozitare a sculelor, al sursei de apă potabilă, cel pentru satisfacerea necesităților fiziologice, precum și regulile pe care trebuie să le respecte pe timpul lucrului;

h) atrage atenția persoanelor private de libertate cu privire la ordinea și disciplina ce trebuie respectate pe timpul executării lucrărilor și a prezenței în formații, precum și cu privire la respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă.

Dacă verificare punctului de lucru și trecerea de la dispozitivul de escortare la dispozitivul de pază durează mai mult de 15 – 20 minute și condițiile de amenajare a punctului de lucru permit, personalul destinat pazei se poate deplasa direct la posturi. În acest caz, controlul punctului de lucru se execută de către celelalte persoane din escortă.

Se are în vedere ca întotdeauna persoanele private de libertate să rămână grupate, sub pază sau supraveghere până în momentul în care personalul destinat supravegherii acestora și-au ocupat locurile stabilite pe perimetru.

După ocuparea locurilor de serviciu și verificarea întregului dispozitiv de pază, șeful punctului de lucru dispune începerea activităților lucrative.

Șeful punctului de lucru sau șeful de escortă precizează, în teren, misiunea fiecărui membru al dispozitivului de pază, fiind obligat să controleze executarea serviciului de către aceștia și să supravegheze activitatea desfășurată de persoanele private de libertate pe punctul de lucru.

Pentru servirea mesei, șeful punctului de lucru procedează astfel:

a) dispune adunarea persoanelor private de libertate în locul stabilit;

b) execută apelul nominal sau numeric al persoanelor private de libertate;

c) retrage personalul din dispozitiv și organizează paza sau supravegherea persoanelor private de libertate pe timpul servirii mesei;

d) dispune intrarea în sala de mese, ori așezarea în formație în ordinea echipelor, pentru a servi masa.

Pentru a preveni eventualele incidente negative, personalul din posturile de pază servește masa prin rotație, astfel încât să se asigure permanent paza persoanelor private de libertate cu cel puțin jumătate din efectivul escortei.

După servirea mesei, se dispune instalarea dispozitivul de pază al punctului de lucru, se face apelul numeric al persoanelor private de libertate și se reiau activitățile productive.

Pe timpul executării serviciului se asigură personalului din posturi câte 15 – 20 minute repaus la 2 – 3 ore, prin înlocuirea lor de către șeful escortei. Pe timpul repausului, personalul poate sta numai în locurile stabilite, fiindu-i interzisă părăsirea punctului de lucru.

Scoaterea persoanelor private de libertate din incinta punctului de lucru exterior se poate face doar în prezența șefului punctului de lucru și numai dacă persoana din cadrul locului de deținere care a venit să le ridice prezintă legitimația de serviciu și dovada de scoatere din interiorul de muncă a deținutului, dovadă aprobată de director și înregistrată la secretariatul unității.

După ce s-a convins de autenticitatea documentelor prezentate, șeful punctului de lucru procedează la identificarea persoanelor private de libertate și predarea lor, menționarea predării în carnetul postului și reținerea dovezii de predare-primire ca document justificativ care urmează a fi predat șefului de tură la întoarcerea în locul de deținere, după care se depune la dosarul individual de deținere.

La terminarea lucrului sau la ora stabilită, șeful punctului de lucru efectuează următoarele activități:

a) dă semnalul de adunare;

b) dispune depunerea uneltelor și adunarea în formație la locul stabilit;

c) verifică prezența persoanelor private de libertate;

d) execută percheziția corporală sumară, potrivit dispozițiilor legale;

e) dispune ridicarea dispozitivului de pază și realizarea celui de escortare.

În timpul apropierii de locul de adunare a persoanelor private de libertate, când condițiile permit, personalul din dispozitivul de pază execută și controlul punctului de lucru, iar când condițiile de amplasare a dispozitivului de pază nu permit, cercetarea punctului de lucru se execută cu jumătate din efectivul escortei iar cu cealaltă jumătate se asigură paza persoanelor private de libertate pe locul de adunare.

După controlul punctului de lucru, șeful punctului de lucru verifică mijloacele de transport și dispune deplasarea la acestea și îmbarcarea.

4.3.4. Organizarea și funcționarea punctelor de lucru unde persoanele private de libertate sunt cazate în exteriorul locului de deținere

În vederea folosirii persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul semideschis sau deschis la activități productive, se pot înființa puncte de lucru unde aceste persoane sunt cazate în exteriorul locului de deținere, în spații special amenajate de către operatorul economic sau de administrația locului de deținere.

Înființarea punctelor de lucru se realizează cu aprobarea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Documentația necesară aprobării cuprinde următoarele:

a) nota raport prin care se solicită înființarea punctului de lucru, din care să rezulte toate datele referitoare la amplasare, numărul persoanelor private de libertate, necesarul de personal, activitățile lucrative ce urmează a se desfășura, asigurarea materială și sanitară, dispozitivul de pază și supraveghere, sistemele de legătură, alarmare și intervenție;

b) procesul-verbal de recunoaștere a punctului de lucru;

c) corespondența relevantă purtată cu diferite instituții pentru înființarea punctului de lucru.

Pentru înființarea punctului de lucru unde persoanele private de libertate sunt cazate în exteriorul locului de deținere, comisia formată din director, directorii adjuncți, medicul locului de deținere, un lucrător de la serviciul ori biroul evidență deținuți și organizarea muncii, responsabilul cu securitatea și sănătate în muncă și reprezentantul beneficiarului realizează recunoașterea prealabilă urmărind:

a) existența și starea spațiilor de cazare pentru persoanele private de libertate și personalul destinat pazei, supravegherii și însoțirii;

b) posibilitățile și modalitățile de amenajare a unor împrejmuiri pentru spațiile de cazare ale persoanelor private de libertate și a unor sisteme de siguranță și închidere a pavilioanelor și, după caz, a camerelor de cazare;

c) existența utilităților necesare asigurării regimului legal de deținere ori posibilitatea amenajării acestora, respectiv: instalații de apă și canalizare, baie, bloc alimentar, punct sanitar, săli de mese;

d) amenajarea sectorului de acordare a vizitelor și pachetelor, a spațiilor de păstrare a mijloacelor de imobilizare, pentru servirea hranei de către personal, precum și existența posibilităților de realizare și menținere a legăturii cu locul de deținere;

e) stabilirea soluțiilor de amenajare a zonei de acces în punctul de lucru și în spațiul de cazare a persoanelor private de libertate;

f) distanța față de locul de deținere astfel încât să fie posibilă deplasarea și intervenția rapidă a personalului în cazuri deosebite;

g) stabilirea altor măsuri pe care le consideră necesare.

Hotărârile comisiei se consemnează într-un proces-verbal, menționându-se, după caz, acordul agentului economic de a realiza amenajările necesare înființării și funcționării punctului de lucru.

Directorul locului de deținere stabilește măsurile necesare pentru întocmirea următoarelor documente:

a) registrul cu inventarul punctului de lucru;

b) planul de pază și apărare al punctului de lucru;

c) planul de alarmare al personalului;

d) planul de cooperare cu structurile locale ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) carnetele posturilor pentru punctele de lucru și supravegherea interioară;

f) registrele de planificare a personalului în serviciu;

g) registrul de evidență a dotării cu mijloace de imobilizare și legătură;

h) registrul opis cu condamnații prezenți în cadrul punctului de lucru;

i) tabelul cu organizarea grupei de prevenire și stingere a incendiilor;

j) programul zilnic cu activitățile care se desfășoară cu condamnații;

k) programul cu activitățile educative;

l) alte documente necesare.

CAPITOLUL V – MUNCA DEȚINUȚILOR ȘI NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ

5.1. Munca deținuților

5.1.1. Aspecte introductive

Munca este activitatea conștientă, specifică pmului îndreptată spre un anume scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea saschimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.

Dintotdeauna, munca a avut un rol fundamental în existența omului și implicit a societății cunoscând o diversificare continuă. Statutul muncii a evoluat în timp, munca fiind influențată de gradul de dezvoltare din punct de vedere economic, social și politic.

În ceea ce privește munca desfășurată de persoanele private de libertate, aceasta urmărește nu atât realizarea unui scop imediat vizibil după prestarea activităților specifice ci ea este un factor motivațional care are ca scop creșterea capacității acestora de a-și câștiga unele venituri ce le sunt necesare existenței dupa liberare dar și de câștigare a încrederii în sine.

Rolul muncii în penitenciar este dat de caracteristica de a putea antrena într-un loc productiv, pe timp îndelungat și cu eforturi minime, o mare parte a populației din interiorul locului de deținere având și un puternic impact de resocializare.

Munca mai presupune, pe langă desfășurarea propriu-zisă a activității fizice sau intelectuale, un factor important în socializarea cu alte persoane private de libertate precum și cu persoane care nu sunt încarcerate iar în acest fel se realizează un contact cu lumea exterioară. Această activitate are și un rol important, de a facilita reintegrarea și de a menține contactul cu realitatea cât mai des cât și calificarea profesională a celor ce muncesc.

Dacă până în anul 2006, obligația persoanelor private de libertate de a muncii era o componentă de bază pentru executarea pedepselor privative de libertate ulterior s-a trecut la o libertate atribuită deținuților în sensul că munca s-a transformat într-un drept de care poate beneficia doar la cererea expresă a acestuia respectând legislația în vigoare și condițiile impuse pentru a desfășura un anumit timp de activități lucrative.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 275/2006, lege cu suflu european, s-a înlocuit forțarea și munca obligatorie cu cea facultativă, cu dorința persoanelor private de libertate de a muncii. Acest complex legislativ, de altfel, este expresia principiilor conținute în Constituția română, care prevede o serie de dispoziții importante atât în materie de pedeapsă cât și în materie de muncă.

E de ajuns să ne gândim, de exemplu, la articolul 22 din Constituția română, care în disciplinarea drepturilor și libertăților fundamentale, interzice pedeapsa cu moartea, tortura și orice “ fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant”.

Analog, pentru ceea ce ține în mod specific de muncă, se amintesc articolele 41 și următoarele din textul constituțional, care recunosc în mod expres dreptul la muncă, definit ca drept ce nu poate fi îngrădit și prevăzând aici în favoarea lucrătorilor o întreagă serie de protecții de natură diferită (referitoare la condițiile de muncă, de retribuție și sindicale). În Constituție, de altfel, nu pare să se poată găsi o dispoziție expres dedicată funcției atribuite pedepsei de către legislația juridică română.

În acest scop, Administrația Națională a Penitenciarelor precum și fiecare unitate de deținere trebuie sa întreprindă demersurile necesare pentru identificarea posibilităților de a asigura folosirea la muncă a unui numar cât mai mare de persoane private de libertate.

Tinându-se seama de aceste premise, munca desfășurată de persoanele private de libertate se poate realiza prin mai multe metode cum ar fii:

a) muncă desfășurată în regie proprie;

b) muncă desfășurată în regim de prestări servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau juridice care se pot desfășura atât în interiorul cât și în exteriorul locului de deținere;

c) muncă desfășurată în interiorul locului de deținere, pentru activități cu caracter gospodăresc;

d) muncă desfășurată în caz de calamitate;

e) muncă desfășurată pe bază de voluntariat.

Munca desfășurată de persoanele private de libertate este remunerată cu excepția activităților administrativ-gospodărești ce se desfășoara în interiorul locului de deținere precum și a celor efectuate în caz de calamitate.

Persoanele private de libertate pot cere sa muncească, în interiorul locului de deținere sau la diverși beneficiari cu care există un contract încheiat impreună cu administrația locului de deținere în funcție de aptitudinea lor fizică sau mentală dar cu aprobarea prealabilă a medicului unității.

Activitatea productivă în care sunt angrenați deținuții trebuie sa urmărească satisfacerea unor nevoi profesionale cum ar fii calificarea profesională a persoanei care desfășoara activitatea precum și îndeplinirea unor scopuri ce se realizează prin muncă:

a) scopul educativ – care urmărește acomodarea persoanei private de libertate cu munca într-un cadru organizat;

b) scopul disciplinar – prin care se urmărește recuperarea socială și reluarea, treptată, a legăturilor cu societatea, cultivarea regulilor de disciplină, seriozitate și punctualitate;

c) scopul economic – prin munca prestată de persoanele private de libertate se recuperează o parte din cheltuielile privind deținerea si asigurarea drepturilor ce decurg din aceasta.

Persoanele încarcerate în unitățile de deținere pot desfășura, la cerere, orice tip de activitate lucrativă însă administrația locului de deținere trebuie să se asigure că aceste activități să fie utile și moralizatoare, productive și remunerate, să conducă la învățarea unei meserii și să fie proporțională cu aptitudinile și puterea de muncă a persoanelor private de libertate.

5.1.2. Durata muncii prestate

Persoanele private de libertate care desfășoară activități lucrative într-unul din metodele de muncă mai sus amintite trebuie să aibă la dispoziție un program bine stabilit prin care să nu depășească durata zilei de muncă de 8 ore și nu mai mult de 40 de ore pe saptămână. În cazul în care persoanele condamnate doresc să muncească mai multe ore pot, în baza acordului scris, sa presteze munca în program de 10 ore pe zi dar să nu depașească 50 de ore pe saptămână, în consecință acordându-li-se drepturile bănești cuvenite pentru programul respectiv de muncă.

În ceea ce privește munca efectuată pe timpul nopții, aceasta se realizează cu acordul scris al persoanelor condamnate însă nu poate depașii 7 ore pe noapte și mai mult de 35 de ore pe săptămână. Toate persoanele private de libertate care muncesc au dreptul la două zile de odihnă consecutive pe săptămână.

Minorii condamnați la pedepse privative de libertate care au împlinit vârsta de 15 ani pot presta muncă numai la cererea acestora și pe baza acordului scris al părinților sau al reprezentanților legali. Munca desfășurată de aceștia trebuie să fie în strânsă legătură cu aptitudinile, cunoștințele și dezvoltarea lor fizică și să nu le fie dăunatoare. Pentru minorii care sunt condamnați la pedepse privative de libertate și care au împlinit vârsta de 16 ani este necesar doar acordul acestora, acesta fiind obligatoriu și în cazul femeilor cu vârsta peste 55 de ani iar în cazul bărbaților trebuie să fi împlinit 60 de ani.

Femeile, persoane private de libertate, care sunt însărcinate sau lăuzele precum și minorii nu pot presta muncă pe timpul nopții, în locuri vătămătoare, periculoase sau care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea acestora.

5.1.3. Plata muncii prestate și repartizarea veniturilor

Câștigurile realizate de persoanele private de libertate pentru munca prestată nu sunt considerate venituri salariale și acestea se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice.

Aceste venituri obținute ca urmare a muncii prestate nu pot fi mai mici decât salariul minim de bază brut pe țară garantat în plată, în raport cu programul de muncă în care a fost încadrat deținutul, fie la programul normal de muncă fie la cel suplimentar, în baza acordului de voință.

Dacă, în general munca prestată de către persoanele private de libertate este remunerată, acel tip de muncă prestată în caz de voluntariat, în caz de calamitate sau muncă ce are un caracter gospodăresc nu este remunerată.

În funcție de activitatea prestată a persoanei private de libertate veniturile sunt încasate de către administrația locului de deținere unde se află si condamnatul iar acestea se împart după cum urmează:

a) O parte, de 40% din venit realizat îi revine persoanei condamnate, care poate folosi pe durata executării pedepsei 90% din acestă sumă, iar procentul de 10% se consemnează pe numele său, la Trezoreria Statului, sumă care urmează să fie pusă la dispoziția persoanei în momentul punerii în libertate;

b) Cealaltă parte de 60% din venit revine administrației penitenciarului, constituind venituri proprii care se încasează, se contabilizează și se utilizează potrivit dispozițiilor legale privind finanțele publice.

Administrația locului de deținere în care este condamnat deținutul are obligația de a aduce la cunoștința persoanei condamnate posibilitatea încheierii unui contract de asigurare privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru veniturile realizate din munca prestată, pe perioada executării pedepsei privative de libertate. Plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat se poate face din cota de 90% repartizată pe numele persoanei condamnate, aceasta reprezentând întreaga suma pe care o are la dispoziție pe durata executarii pedepsei privative de libertate.

În cazul în care persoana privată de libertate, până la depunerea acesteia în penitenciar pentru executarea pedepsei cu închisoarea a fost obligată la plata de despăgubiri civile, care nu au fost achitate până la acea dată, o cotă de 50% din procentul prevăzut de lege care corespunde deținutului se utilizează pentru repararea prejudiciului cauzat părții civile.

Persoanele condamnate răspund pentru prejudiciile cauzate din vina lor în penitenciar sau la locul de muncă astfel încât, dacă în timpul muncii desfășurate acestea au adus atingere unor obiecte de natură a fi scoase din uz total sau temporal.

Prejudiciul cauzat administrației penitenciarului se repară pe baza ordinului de imputare emis de către directorul penitenciarului care constituie titlu executoriu iar sumele care fac obiectul ordinului se stabilește tot de către administrația locului de deținere în raport cu paguba produsă.

Împotriva ordinului de imputare, persoana condamnată poate face contestație în termen de 15 zile de la data primirii acestuia, la judecătoria în circumscripția căreia este situat penitenciarul. Hotărârea judecătoriei este definitivă.

Persoanele condamnate nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor încredințate spre folosință sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.

5.2. Sănătatea și securitatea în muncă a deținuților

5.2.1. Norme generale de securitatea și sănătate în muncă a deținutilor

Sănătatea și securitatea în muncă reprezintă un sistem de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în realizarea sarcinilor de muncă, apărarea vieții, integrității corporale și sănătății tuturor participanților la procesul de muncă.

Activitatea de sănătate și securitate în muncă se organizează și se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă – Legea nr. 319/2006, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii sănătății și securității în muncă – H.G 1425/2006, precum și a instrucțiunilor proprii elaborate pentru fiecare loc sau post de muncă.

Măsurile de sănătate și securitate în muncă se asigură pentru toate categoriile de lucrători, inclusiv pentru persoanele private de libertate care desfășoară activități lucrative în incinta locului de deținere cât și în exteriorul acestora.

Dacă activitatea se desfășoară la diferiți operatori economici, în contractele de prestări servicii încheiate între unitățile sistemului administrației penitenciare și diferiți operatori economici se cuprind, distinct, clauze ce revin părțilot pe linia respectării reglementărilor de sănătate și securitate în muncă.

Contractele de prestări servicii încheiate, pe linie de sănătate și securitate în muncă trebuie să cuprindă obligatoriu, următoarele clauze:

A) beneficiarul este obligat să asigure instructajul și condițiile de protecție a muncii, precum și alimentația și echipamentul de protecție atât pentru deținuți cât și pentru personalul care îi supraveghează;

B) beneficiarul este obligat să obțină avizele legale înaintea începerii activității cu deținuții;

C) în situația în care beneficiarul este răspunzător de conducerea și organizarea activității care a avut ca urmare producerea accidentului de muncă, este obligat să comunice, să cerceteze și să înregistreze accidentul de muncă.

5.2.2. Evaluarea de risc a locurilor de muncă unde sunt folosiți deținuți la activități productive sau gospodărești

Evaluarea riscurilor presupune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinației între doi parametri: gravitatea și frecvența consecințelor asupra organismului uman. Se obțin astfel nivelurile de risc parțiale pentru fiecare factor de risc, respectiv nivelurile de risc global pentru întregul sistem analizat.

Angajatorul are obligația să evalueze riscurile pentru sănătatea și securitatea în muncă a lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de protecție, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.

Pentru asigurarea condițiilor de sănătate și securitate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să întocmească un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice în mod corespunzător condițiilor de muncă specifice unității.

Prima activitate de prevenire și protecție în cadrul întreprinderii sau a unității este reprezentată de identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă executat.

Evaluarea riscurilor este o activitate instituționalizată prin care se identifică factorii de risc dintr-un sistem de muncă și se cuantifică dimensiunea lor printr-o combinație între gravitatea și frecvența consecințelor asupra factorului uman.

Pentru facilitarea îndeplinirii obligațiilor legale ale angajatorului în domeniul evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională au fost concepute și sunt utilizate în prezent un număr relativ mare de metode.

Nivelul de risc global, pe loc de muncă, se determină ca medie ponderată a nivelurilor de risc parțiale, astfel încât compensările să fie minime.

5.2.3. Instruirea deținuților în domeniul securității și sănătății în muncă

În cazul în care, deținuții desfășoară activități lucrative pentru diferiți beneficiari externi, șeful punctului de lucru are obligația să ceară beneficiarului să efectueze intructajul la locul de muncă a deținuților, dacă acest lucru este deja specificat în contractul de prestări servicii specifice activității desfășurate.

Pentru deținuții care desfășoară activități lucrative în interiorul locului de deținere, instruirea acestora se face de către coordonatorul locului de muncă și se consemnează în fișa de instruire individuală privind securitate a și sănătatea în muncă sau în fișa de instruire colectivă.

Responsabilul cu sănătatea și securitatea în muncă din unitate, împreună cu șeful de tură, are obligația să elaboreze instrucțiuni proprii specifice detenției, ținând seama de actele normative specifice detenției și cele specifice securității muncii.

Șeful punctului de lucru are obligația să anunțe responsabilul cu sănătatea și securitatea în muncă din unitate de orice modificare intervenită în echipa sa de lucru și să facă instruirea la locul de muncă, în cazul în care are și atribuții de organizare și de conducere a punctului de lucru respectiv.

Persoanele sosite din afara unității pentru predarea/primirea echipamentelor de muncă sau a altor materiale, la intrarea în unitatea de deținere iau la cunoștință pe bază de semnătură, de regulile specifice unității.

5.2.4. Instruirea deținuților privind situațiile de urgență

Instructajele cu deținuții se execută lunar cu toate efectivele care desfășoară activități la puncte de lucru, interioare sau exterioare, pe specificul domeniului de activitate, de către conducătorii locurilor de muncă, sub coordonarea responsabilului pentru situații de urgență.

Instructajele se fac individual pentru acivitățile care presupun specialitate într-un domeniu și pe baza tabelului la activități necalificate. La începutul fiecărei luni lucrative se execută instruirea, aceasta având ca scop final atât protecția individului, cât și prevenirea evenimentelor nedorite care pot afecta desfășurarea programului de deținere.

În cadrul instructajului se vor efectua inclusiv exerciții practice de intervenție cât și de evacuare în situații deosebite cum ar fi incendiu, cataclisme naturale, catastrofe etc..

Timpul alocat pentru instruirile lunare nu va fii mai mare de o oră din timpul de lucru, la începutul programului de lucru, de regulă în prima zi a lunii.

Deținuții trebuie responsabilizați asupra acestor activități în scopul micșorării timpului de intervenție la diferite situații și pentru micșorarea pagubelor materiale.

De asemenea, la sosirea în unitatea penitenciară fiecărui deținut i se face instruire generală pentru situații de urgență. Această instruire se consemnează în fișele individuale deschise fiecărui deținut în parte pe care le semnează de luare la cunoștință.

Fișele individuale de instruire rămân în custodia unității și se arhivează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

CAPITOLUL VI – ESCORTAREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE ÎN MIJLOACE DE TRANSPORT SPECIALE, ÎN VEDEREA TRANSFERĂRII DE LA UN LOC DE DEȚINERE LA ALTUL

Transferarea persoanelor private de libertate de la un loc de deținere la altul se execută cu mijloace de transport speciale în baza unor grafice de deplasare aprobate de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

De buna organizare a acestei activități depinde prezentarea la instanțele de judecată a inculpaților, la termenele stabilite și comunicate, într-o formulare succintă, de această activitate depinde înfăptuirea actului de justiție.

Regulile europene pentru penitenciare recomandă:

1. Când deținuții sunt mutați la sau de la o instituție, ei vor fi expuși public cât mai puțin posibil și vor fi luate măsuri de siguranță adecvate pentru a asigura protejarea lor de insulte, curiozitate și orice formă de publicitate.

2. Transportul deținuților în transportoare fară ventilația necesară sau lumină care ar putea să le provoace orice fel de rău sau degradare, este interzis.

3. Transportul deținuților va fi facut pe cheltuiala admmistrației în concordanță cu regulile autorizate, așa cum se cuvine.

Transferarea condamnaților se face în următoarele cazuri:

• când condamnatul este chemat la un organ de urmărire penală sau la o instanță de judecată din altă localitate; în situația în care în localitate nu există loc de deținere, transferarea se face la cel mai apropiat loc de deținere.

• când condamnatul este trimis la alt penitenciar pentru executarea pedepsei sau pentru muncă;

• când condamnatul este bolnav și este trimis la un spital-penitenciar sau la un alt penitenciar, în vederea unui consult de specialitate ori a unei expertize;

• când este necesară transferarea condamnatului de la un penitenciar la altul, pentru alte motive temeinice.

Transferarea condamnaților necesară activității unui organ judiciar se realizează întotdeauna pe baza dispoziției de transferare a acestuia.

Pentru transferarea unui condamnat care este arestat în altă cauză, la un alt loc de deținere, este necesară încuviințarea organului judiciar în fața căruia se află cauza pentru care este arestat preventiv iar aceștia nu vor fi readuși în penitenciarul în care își ispășesc pedeapsa decât după ce s-a soluționat cauza pentru care au fost transferați.

Mijloacele auto de transport speciale sunt astfel amenajate încât să asigure condiții de iluminare și aerisire corespunzătoare și să respecte condițiile tehnice stabilite de legislația în vigoare cu privire la transportul de persoane.

Aceste mijloacele de transport sunt dotate cu mijloace de legătură radio, mijloace de semnalizare-alarmare, echipamente de monitorizare a poziției în traseu, mijloace de imobilizare și trusă medicală de prim ajutor, precum și mijloace de iluminare dacă deplasarea se face pe timp de noapte.

Escortarea persoanelor private de libertate pe timpul transferului de la un loc de deținere la altul se realizează cu personal anume instruit, constituit în Subunitatea de pază și escortare deținuți transferați din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Înainte de îmbarcarea deținuților, pregătirea persoanelor private de libertate pentru transfer se efectuează sub coordonarea șefului de tură sau a unui ofițer anume desemnat de directorul locului de deținere. Înainte de îmbarcare se execută percheziția deținuților de către personalul locului de deținere care este nominalizat într-un proces-verbal acesta umând a fi atașat la tabelele nominale ale persoanelor private de libertate transferate. Dacă persoanele private de libertate trebuie escortate la un alt loc de deținere trebuie să se țină cont și de avizul medicului fiindcă în lipsa acestuiu nu se vor putea transfera .

Înainte de plecarea în misiune, șeful de escortă execută instruirea personalului, verifică ținuta, armamentul, muniția, materialele din dotare necesare îndeplinirii serviciului și dă dispoziția de executare a misiunii, care cuprinde: compunerea escortei, misiunea, itinerarul de deplasare, ora începerii îmbarcării, numărul și categoria persoanelor private de libertate, numai după ce se convinge că toți membrii escortei sunt apți pentru executarea serviciului.

Înainte de îmbarcarea persoanelor private de libertate, șeful de escortă se informează despre starea mijloacelor de transport, a elementelor de închidere a ușilor, a gratiilor, în exterior și interior, în locul pentru bagaje, sub șasiu, iar în cazul în care constată eventuale nereguli comunică despre acestea directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar din unitatea în care se află, luând sau solicitând măsuri de remediere.

În mijloacele de transport, persoanele private de libertate sunt repartizate ținându-se seama de criteriile de separare.

Dacă pentru unele dintre persoanele private de libertate din categoriile mai sus menționate nu se poate asigura separarea, acestea nu se primesc în mijloacele de transport. În astfel de situații, șeful de escortă consemnează, sub semnătură, în condica de expediție a locului de deținere respectiv, motivul pentru care nu a primit persoanele private de libertate, iar la înapoiere informează șeful Subunității de pază și escortare deținuți transferați.

După îmbarcare, șeful de escortă atenționează persoanele private de libertate cu privire la modul de comportare pe timpul deplasării, precizându-le regulile care trebuie respectate pe durata transferării și consecințele încălcării acestora.

La transferare, persoanele private de libertate sunt însoțite de dosarele individuale, obiectele de valoare, alimentele și bunurile care pot fi primite și păstrate de către acestea în numărul și cantitățile prevăzute de reglementările în vigoare, precum și de un bagaj de mână. Bunurile rămase în custodia locului de deținere se ridică de aparținătorii persoanelor private de libertate sau de acestea după liberare.

Bagajul de mână conține articole de igienă personală și medicamente în cantități stricte, recomandate de medic.

La bagajul de mână, persoana privată de libertate are acces în unitățile de tranzit.

Pe perioada transferului, cât timp se află în mijloacele de transport, persoanele private de libertate pot păstra asupra lor doar un recipient din plastic cu apă potabilă și hrana rece asigurată de locul de deținere.

Obiectele și bunurile care însoțesc persoana privată de libertate constituite în coletul personal și bagajul de mână, se împachetează și sigilează, urmând a fi predate de șeful de escortă, împreună cu persoana privată de libertate, la destinație.

Modul de asigurare a medicației necesară pe perioada efectuării transferului cu mijloacele de transport speciale se stabilește prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Atunci când pe parcurs, din motive temeinice, se impune schimbarea itinerarului aprobat, șeful de escortă stabilește un nou itinerar, cu aprobarea șefului Subunității de pază și escortare deținuți transferați, după care comunică primului loc de deținere despre modificarea acestuia în vederea informării tuturor locurilor de deținere pe unde trec mijloacele de transport, inclusiv unității de care aparține.

În vederea efectuării transferului în siguranță, persoanele private de libertate pot fi predate șefului de escortă cu mijloace de imobilizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Dacă pe timpul transportului prin comportarea adoptată persoanele private de libertate pun în pericol siguranța misiunii, șeful de escortă dispune utilizarea mijloacelor de imobilizare numai cu aprobarea șefului Subunității de pază și escortare deținuți transferați, cu excepția cazurilor în care urgența nu permite acest lucru, situație care va fi de îndată adusă la cunoștința șefului Subunității de pază și escortare deținuți transferați. Acesta la rândul său comunică despre aceasta directorului locului de deținere de destinație sau tranzit, în vederea respectării dispozițiilor art. 37 alin. (5) din Lege.

În cazul producerii unor incidente, șeful de escortă acționează potrivit procedurilor stabilite prin Manualul de gestionare a incidentelor – Gestionarea incidentelor operaționale și planurilor de prevenire și reacție la situații de urgență ale Subunității de pază și escortare deținuți transferați

Pe timpul transportului se interzice fumatul în mijloacele de transport, sens în care, cu ocazia pregătirii pentru transfer acest lucru se aduce la cunoștința persoanelor private de libertate, iar țigările și sursele de aprindere se depun în bagajul personal.

Persoanele private de libertate fumătoare pot păstra câte un pachet de țigări, care se ambalează separat, se inscripționează cu numele titularului și se predă șefului de escortă la îmbarcarea în mijlocul de transport.

Fumatul persoanelor private de libertate este permis numai în unitățile de tranzit în locuri special amenajate.

Predarea sau primirea persoanelor private de libertate se confirmă prin semnătura șefului de tură și a șefilor de escortă, în condica de predare primire a persoanelor private de libertate, bagajelor și a obiectelor de valoare ale acestora, prevăzută în anexa nr. 38.

Atunci când mijlocul de transport staționează într-un loc de deținere, șeful de tură ia măsuri de asigurare a pazei și de verificare a integrității acestuia.

Armamentul și muniția aflate în dotarea escortei mijlocului de transport se depun la magazia de serviciu, iar dosarele individuale ale persoanelor private de libertate aflate în tranzit sunt predate șefului de tură.

Pentru membrii din compunerea escortei se asigură condițiile necesare de odihnă și hrănire.

Persoanele private de libertate aflate în tranzit, care urmează să rămână pe timpul nopții în locul de deținere, sunt cazate separat de efectivele proprii și li se asigură condiții de servire a hranei.

La solicitarea șefului de escortă, dacă situația impune, se iau măsuri pentru completarea necesarului de carburant.

Predarea-primirea persoanelor private de libertate la și de la mijloacele de transport auto, se efectuează în prezența și sub coordonarea șefului de tură sau a ofițerului desemnat de directorul locului de deținere.

În termen de 24 de ore de la terminarea misiunii, șefii de escortă sunt obligați să întocmească un raport de activitate în care se consemnează: numele, prenumele, gradul profesional al șefului de escortă, membrilor escortei și ale conducătorului auto, numărul persoanelor private de libertate transferate, perioada, modul de îndeplinire și problemele apărute pe timpul executării misiunii, inclusiv dacă au fost aplicate sau nu mijloace de imobilizare.

CAPITOLUL VI – CONTROLUL ACTIVITĂȚILOR DE PAZĂ, SUPRAVEGHERE, ESCORTARE ȘI ÎNSOȚIRE

Pentru verificarea modului de îndeplinire a misiunilor de pază, supraveghere, escortare și însoțire, directorul locului de deținere dispune efectuarea de controale inopinate, acesta făcându-se pe baza unei planificări lunare întocmite de directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar în care sunt menționate toate sectoarele de activitate și persoanele desemnate a le verifica.

Acest control are ca scop identificarea deficiențelor și a cauzelor acestora, precum și diseminarea rezultatelor pozitive din activitatea desfășurată de personalul din sectorul operativ.

Persoanele desemnate pentru executarea controalelor inopinate li se stabilesc obiective al căror scop este modul în care sunt respectate dispozițiile prezentului Regulament.

În cazul în care pe timpul controlului inopinat sunt constatate aspecte negative, acestea sunt menționate în documentele operative.

După finalizarea controlului inopinat persoanele prevăzute la alin întocmesc o notă raport care cuprinde aspectele pozitive și negative constatate, propuneri de remediere a neajunsurilor și de îmbunătățire a muncii.

Nota de constatare este prezentată spre avizare directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și, pentru a dispune măsuri în consecință directorului locului de deținere, acestea se păstrează la directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar.

CONCLUZII

Executarea misiunilor de pază și escortare a deținuților la punctele de lucru, instanțe de judecată sau spitale locale este de o dificultate ridicată datorită faptului că deținuții sunt scoși în afara penitenciarului și deci măsurile de siguranță și de securitate scad simțitor iar condițiile prielnice de evadare și luare de legături cu alte persoane, de răzvrătire și alte evenimente cresc, ceea ce impune instruirea și organizarea unui sistem de pază care să preîntâmpine producerea evadărilor, stabilirea de legături cu alte persoane ori alte acțiuni ostile.

Escortarea se constituie ca un sistem de pază care ocupă un loc și o pondere însemnată în activitatea penitenciarelor.

În condițiile în care un număr însemnat de deținuți apți de muncă sunt scoși în afara penitenciarului, serviciul de escortare pune în fața conducerii unităților o serie de probleme atât din punct de vedere organizatoric cât și practic. Sarcinile și cerințele serviciului de escortare, problematica acestui sector de activitate, obligă, în mod obiectiv, corpul de comandă să acorde o atenție tot mai mare organizării și desfășurării serviciului de escortare.

Este suficient să arătăm că în cazul escortării deținuților la punctele de lucru, instanțele de judecată, escorta se află cu deținuții la distanțe mari de locul de deținere, că activitatea cu deținuții se desfășoară de multe ori în locuri aglomerate, în teren frământat sau acoperit, iar pentru rezolvarea unor situații deosebite trebuie să se acționeze în mod independent până la sosirea forțelor de sprijin.

Având în vedere acești factori care arată dificultatea executării misiunii de escortare , este nevoie de a organiza și planifica din timp componența elementelor de escortare, de o analiză zilnică a situației din unitate, a factorilor care influențează direct executarea escortării, pentru a putea permite comandantului sau a locțiitorului pentru pază, să ia hotărârea cu privire la executarea serviciului de escortare din ziua respectivă.

De asemenea este necesar ca în cadrul serviciului de escortare, pe lângă o mai bună organizare a serviciului, o selecționare mai strictă și mai amănunțită a deținuților pentru muncă, pentru a evita scoaterea la muncă a unor deținuți cu tendințe de a săvârși acte ostile. De asemenea, este necesar mărirea numărului personalului din serviciul de escortare pentru o mai mare siguranță, dar aceasta în paralel cu o pregătire profesională și o instruire ridicată.

Pentru a se evita escortarea la distanțe mari este necesară organizarea și funcționarea mai multor judecătorii, precum și înființarea altor spitale penitenciar, așezăminte penitenciar, pentru a asigura o mai bună separare și condiții de executare a pedepsei și de asigurare a pazei.