Contractul de Informare In Programele Radiofonice. Impact Mediatic

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONTRACTUL DE INFORMARE ÎN PROGRAMELE RADIOFONICE-IMPACT MEDIATIC

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1: Jurnalismul radio-specificitatea mediatică

Presa radiofonică-specificitatea domeniului

Competențele jurnalistului radio

Jurnalismul radio de proximitate

Informația radiofonică

Structurarea unei știri radio

Capitolul 2: Știrile-un parcurs diacronic

2.1. Tipologia știrilor

2.2. Forme incipiente ale știrii-până la știri complexe

2.3 Știrile și includerea lor în programe

2.4. Impactul știrilor

Capitolul 3: Studiu de caz. Programele informative la radioul public regional

3.1. Ponderea programelor informative

3.2. Tehnici de colectare și prelucrare a informațiilor

3.3. Conținutul programelor informative

3.4. Știrile postate pe site-ul Radio România Oltenia Craiova

3.5. Efectele știrilor

Concluzii

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Apariția radioului a făcut posibilă o nouă metodă de transmitere a informațiilor în masă. La această apariție au contribuit continuul progres al tehnologiei, dar și oamenii de știință, fără de care astăzi radioul nu ar mai fi mijlocul de comunicare cu impact emoțional imediat și major asupra auditoriului.

Lucrarea aduce în prim plan aspectele contractului de informare în programele radiofonice și impactul pe care acestea le au asupra publicului. Comunicarea audio-vizuală și mai cu seamă comunicarea radiofonică au făcut parte din materiile studiate de-a lungul celor trei ani, de aici și interesul și motivația de a alege această temă. Elementele pe care le presupune lucrarea pun tema în linia subiectelor de actualitate. În tot acest timp, de la apariție și până în prezent radioul a avut o evoluție spectaculoasă, dar și un impact major asupra publicului său prin informațiile emise în cadrul diferitelor programe ale grilei.

Primul capitol, intitulat Jurnalismul radio-specificitatea mediatică, pune în discuție elementele specifice jurnalismului radio. Întâlnim deci, aspecte generale despre presa radiofonică, detalii specifice acestui domeniu, dar și principalele caracteristici precum: oralitatea, efemeritatea produsului mediatic, concizia etc. Fiecare domeniu de activitate necesită anumite competențe și, de aceea, în continuare ne oprim asupra competențelor pe care un jurnalist radio trebuie să le aibă pentru a practica această meserie. Aici, există o delimitare clară între competențele specifice jurnalistului radio și cele specifice jurnalistului în general.

Dezvoltăm în continuare aspectul proximității în jurnalismul radio, și importanța pe care oamenii o dau spațiului și timpului, căci aceștia sunt foarte interesați de evenimentele petrecute în apropierea lor și cu scurt timp în urmă. De asemenea, următorul subcapitol aduce în prim plan informația radiofonică, caracteristicile pe care mesajul radiofonic le are, fiind aduse în vedere principalele caracteristici pe care Gabriela Rusu-Păsărin, Vasile Traciuc sau John Hartley le consideră a fi cele mai importante. Ultimul aspect asupra căruia m-am oprit în cursul primului capitol a fost cel al structurării unei știri radio. Vorbim aici despre metode de redactare a acestor știri, adaptate la mijlocul de transmitere a acestora, adică radioul.

Dacă în primul capitol este evidențiat caracterul general al domeniului jurnalistic în radio, cel de-al doilea capitol, Știrile-un parcurs diacronic, aduce în prim plan manifestarea cea mai amplă și frecvent întâlnită în jurnalismul radio, știrile, amintind aici parcursul diacronic și formele pe care acestea le-au îmbrăcat în tot acest timp.

Pentru început va fi abordată tipologia știrilor, unde autori precum Irene Joanescu, Cristian Florin Popescu, Mihai Coman și Andrew Boyd pun în vedere diferitele tipologii concepute de-a lungul timpului. Următorul subiect abordat este reprezentat de descrierea formelor pe care știrile le-au îmbrăcat de la apariția acestora și până la formele complexe pe care le îmbrățișează în prezent. Alina Bârgăoanu este cea care în lucrările sale surprinde perfect formele în care știrile s-au regăsit de-a lungul existenței lor.

Subiectul tratat ulterior în lucrare face referire la modalitățile în care știrile sunt incluse în programe și mai cu seamă la jurnalismul specializat și ramurile componente ale acestuia. Ultimul subcapitol urmărește să prezinte impactul pe care știrile îl au asupra publicului și mai ales dacă acestea au o influență asupra comportamentului uman.

Capitolul trei, Programele informative la radioul public regional, aplică aspectele teoretice ale lucrării, analizând din mai multe perspective, într-un studiu de caz, programele informative prezente la radioul public regional Radio România Oltenia-Craiova.

Analiza de conținut și monitorizarea programelor informative prezente la radioul public regional, precum și aplicarea unui chestionar care va releva impactul știrilor asupra publicului, vor reprezenta părțile constitutive ale metodologiei utilizată în lucrare.

Dacă mesajul radiofonic va fi axat pe contractul de informare într-un context informativ persuasiv și oportun, atunci el va fi receptat în mod corect de către publicul radiofonic.

CAPITOLUL 1

Jurnalismul radio-specificitatea mediatică

1.1. Presa radiofonică-specificitatea domeniului

Radioul reprezintă mijlocul de comunicare în masă cu posibilitatea cea mai rapidă de transmitere de la locul evenimentului. Capacitatea jurnalistului de a conștientiza caracteristicile presei radiofonice este singura garanție a producerii actului radiofonic în condiții optime.

Una dintre caracteristicile presei radiofonice este efemeritatea produsului mediatic, cei doi poli ai programelor(„de stoc” și „de flux”) fiind reprezentați de perisabilitatea informației și de producerea unor emisiuni culturale, muzicale concepute pentru a rezista în timp. O importanță majoră, atât pentru informația la zi, cât și pentru emisiunea-spectacol sau documentar, o reprezintă conținutul mediatic.

Oralitatea este una din caracteristicile definitorii ale presei radiofonice, faptul că informația este transmisă folosind cuvântul rostit determinând anumite caracteristici particulare ale presei vorbite.

Se poate spune că jurnalismul radiofonic are la bază concizia. Radioul este considerat un mediu cu multe restricții referitoare la timpul alocat în spațiul de emisie. Și un reportaj presupune un spațiu limitat într-o emisiune, astfel că reporterul va transmite cât mai multă informație într-un timp cât mai scurt. Mesajul transmis trebuie să fie accesibil și concis pentru că receptorul nu poate reveni asupra textului pentru a descifra semnificația mesajului. „Fondul sapiențial decodează perisabilitatea produsului(mediatic în cazul de față) și motivează necesitatea repetării(ad litteram sau într-o formă perifrastică) a conținutului mediatic. Redundanța în radiofonie înseamnă repetarea necesară și nu stereotipie sau gratuitate”. Și rapiditatea cu care receptorul intră în posesia mesajului este considerată o caracteristică a presei radiofonice. Aceasta din urmă reușește să transmită mai repede mesajul decât presa scrisă sau televiziunea.

Comoditatea receptării este o altă caracteristică importantă, căci radioul poate fi ascultat în orice mediu(acasă, la serviciu, în mașină), dar și desfășurând o altă activitate în același timp. Radioul este un mijloc accesibil persoanelor cu deficiențe de văz sau celor care trăiesc în zone izolate unde presa scrisă este greu accesibilă.

Radioul a fost și ramâne mijlocul de comunicare cu un impact emoțional imediat și major asupra publicului cu o forță de persuasiune ce se datorează amintirilor vagi. În general, presa se adresează unor publicuri diverse , deși emisiunile au un public țintă ce se stabilește prin criterii psihografice sau demografice. Din acest motiv informațiile trebuie să fie înzestrate cu un grad de generalitate(pe înțelesul tuturor) și cu un grad de specificitate(depinzând de nivelul cultural și de înțelegere ale publicului țintă).

1.2. Competențele jurnalistului radio

Oralitatea este ceea ce definește presa radiofonică. Jurnalistul se va adresa publicului folosind cuvântul rostit, ceea ce presupune ca frazele să fie scurte, cu propoziții clare pentru o bună receptare a mesajului.

Față de jurnalistul din presa scrisă, jurnalistul de radio trebuie să dețină câteva calități în plus, el folosindu-se doar de voce în transmiterea mesajului. Timbrul și modulația vocii sunt două elemente importante, în radio vocile cu tonalități de frecvență medie fiind considerate mai inteligibile. Vocea radiofonică trebuie pusă în evidență prin ton, infexiuni și modul de adresare și exprimare. Jurnalistul radio trebuie să aibă o dicție bună, o pronunție clară, cuvintele să fie articulate, iar semnele de punctuație să fie marcate de pauze. De asemenea, știința respirației trebuie să caracterizeze jurnalistul radio, căci o pauză plasată incorect va da o semnificație nedorită textului.

Ceea ce nu putem spune despre un bun jurnalist este că poate fi și un bun jurnalist radio. Chiar dacă acesta scrie un text, uneori nu are competența necesară pentru a-l interpreta. Acest lucru se poate întâmpla chiar și în cazul specialiștilor, având două urmări: degradarea propriei imagini, dar și a calității auditive a emisiunii. „Prezența radiofonică a jurnalistului reclamă prestanță profesională, spontaneitate, oralitatea cultivată a discursului său , interpretarea adecvată a textului și folosirea unui limbaj accesibil”.

Profesionalismul jurnalistului radio depinde și de spontaneitate și rapiditate în realizarea actului radiofonic, acestea necesitând o informare promptă, o realizare într-un timp foarte scurt a materialelor ce vor fi transmise în emisie.

Una din competențele jurnalistului radio este competența comunicativă, care înglobează competența discursivă, literară și cea culturală. Competența discursivă presupune cunoașterea și folosirea corectă a limbii, dar și capacitatea de a reproduce realitatea în realul auditiv. Competența literară sau științifică se regăsește la emițătorii cu o pregătire de specialitate , obligatorie în cazul realizatorilor de emisiuni culturale.

În munca pe care o depune pentru a găsi și a distribui informații corecte, relevante despre societate, jurnalistul se intersectează cu sociologul, etnograful, istoricul, detectivul și călătorul. Jurnalismul se intersectează cu aceste ocupații în funcție de două axe, reprezentate de conținut și expresie.

Interesul pentru evenimente, pentru procesele sociale, valori, norme, comportamente, sunt lucruri pe care sociologul(etnograful) și jurnalistul le au în comun. În scopul de a cunoaște omul în manifestările lui concrete, cele două profesii folosesc aceeași metodă reprezentată de observarea evenimentelor, modurilor de comportament și dialogul cu membrii comunității. Atât jurnalistul cât și sociologul își orientează scriitura către referent. Așa cum observă M. Coman „jurnalistul și etnograful trebuie să găsească un echilibru între subiectivitatea inerentă din relatarea celui care trăiește(ca martor) anumite evenimente și imperativul obiectivității”.

Istoricul și jurnalistul arată un interes aparte pentru evenimentele majore, dar și pentru impactul pe care acestea îl au asupra vieții colectivității. Ei sunt atrași de cauzele evenimentelor, conjuncturile, motivele, de relațiile subterane, de toate elementele ce scot la iveală fața ascunsă a istoriei. Asemănarea merge și mai departe în cazul jurnalismului de investigație, căci reporterul, ca și istoricul, va lucra în arhive, va trebui să înțeleagă și să interpreteze sursele. Cele două profesii vor aplica aceeași metodă de lucru: vor analiza critic sursele, conducând la o cunoaștere coerentă a evenimentelor la care nu au luat parte. O altă asemănare între cei doi este că folosesc des în scriitura lor trimiterea la surse.

Jurnalistul și detectivul au în comun căutarea informațiilor, amandoi având impresia ca li se ascunde sau pregătește ceva. Mereu suspectează și depun mari eforturi pentru ca adevărul să fie descoperit, scopul lor fiind acela de a afla și a dezvălui informații ce nu le sunt accesibile oamenilor obișnuiți. Merită menționat faptul că detectivul și jurnlistul depind de propria rețea de informatori, de la care obțin informații ce mai apoi conduc la revelația finală.

Ceea ce face ca jurnalistul și călătorul(turistul) să fie atat de asemănători este faptul că amândoi sunt motivați de dorința de a cunoaște noi lumi, hrănindu-se cu fascinația noului si a surprizei. Visând la autenticitate, ei folosesc o metoda comună de identificare a acesteia.

1.3. Jurnalismul radio de proximitate

Transmiterea și receptarea semnalului stereofonic au fost posibile prin posturile radio ce transmit programe în unde ultrascurte(FM), cu o calitate superioară celor care transmit în unde medii. De la existența unui singur post în FM, până în anul 1989, s-a ajuns la o multitudine de radiouri care promovau un nou stil pe piața audio din România. În anul 2007 cele mai multe stații radio se aflau în Transilvania(110), Muntenia(60), Moldova(33), Banat(16), Oltenia(15), Dobrogea(13), Bucovina(9) și Maramureș(7).

Caracteristica crucială ce definește jurnalismul este comunicarea adevărului. Impulsul de a recunoaște ideea că jurnaliștii sunt marcați de subiectivism a făcut posibilă apariția noțiunii de obiectivitate. Perfect obiective nu pot fi nici măcar știrile, contrar exigențelor , pretențiilor, convențiilor și culturii jurnalismului. Există valori fundamentale pe care orice produs jurnalistic trebuie să le aibă: independență, acuratețe, relatarea faptelor, probarea informațiilor, atribuire, la baza obiectivității regăsindu-se, atât în teorie, cât și în practică, adevărul. „Realitatea ultimului deceniu a inițiat o abordare pragmatică, generată și întreținută de evoluțiile unei piețe tot mai dure: obiectivitatea se construiește ca o unealtă de marketing, devenind un adevărat vehicul de vânzări”.

Privind retrospectiv, observăm dominația din punct de vedere cantitativ ce caracteriza radioul anilor 1990. Societatea Română de Radiodifuziune, dar și Televiziunea Română erau principalele instituții din audiovizual. În raport cu evoluția pe care a cunosut-o presa scrisă, în radio primele posturi particulare apar în anul 1990. Pentru început acestea difuzau în mare parte muzică și foarte puține informații, ca mai apoi, după 1992, acestea sa-și contureze o identitate specifică.

În perspectiva analizei jurnalismului radio de proximitate găsim un exemplu foarte bun de post radio care valorifică jurnalismul în întreaga sa însemnătate. Radio România Actualități este unul din cele mai vechi posturi de radio publice de informare, de interes național, cu un format generalist, reflectând atât evenimentele cotidiene interne, cât și pe cele internaționale. Postul are o acoperire națională de peste 99%, oferind publicului cele mai complexe jurnale de știri, cu un conținut social, cultural, politic, economic și de divertisment.

Structura tipică a acestui post radio este reprezentată de: știri interne sau internaționale, locale sau regionale, știri sportive, informații rutiere și meteo. Fiecare grupaj informativ transmite la început știrea cea mai importantă din acea oră. Știrile sunt precedate de comentarii, reportaje și rubrici, acestea din urmă făcând subiectul domeniilor economic, politic, sport, timp liber, sănătate, informații utile etc. Începând cu ora 05:00 postul de radio începe emiterea programelor informative, denumite Radiojurnal(acestea continua pe parcursul unei zile la orele: 07:00, 10:00, 13:00, 16:00, 18:00 și 22:00). Pe lângă jurnalele radio există numeroase emisiuni informative care iau un alt format decât cel de jurnal. Unele dintre acestea sunt și Probleme la zi, Obiectiv.România, Interpelări parlamentare, Agenda globală, Antena partidelor parlamentare etc.

În vederea realizării obiectivelor generale de informare serviciul public trebuie să prezinte într-un mod obiectiv și imparțial realiatățile vieții economice și social-politice pe plan intern și internațional, să asigure o informare cât mai corectă a auditoriului asupra treburilor publice. Prin formatul de știri pe care acest post de radio îl are, poate atrage un public mai tânăr, vârsta pornind din jurul anilor 30. Tipic pentru acest format sunt și transmisiunile în direct de la evenimentele sportive, postul de radio obținând exclusivitate: fotbal, basket, volei etc.

1.4. Informația radiofonică

Apariția radioului a constituit o nouă metodă de transmitere a informațiilor în masă, la care au contribuit progresul continuu al tehnologiei, dar și oamenii de știință.

Datorită programelor pe care le difuzează, radioul este „presa vorbită cu multe valențe”. Există radiouri dedicate relaxării, informării, ascultării pasive, dar și participării active. Pentru fiecare dintre aceste cazuri, mesajul radiofonic trebuie sa aibă calități diferite, specifice, ele fiind cele care asigură o receptare cât mai promptă și corectă a mesajului. Așa cum observă Gabriela Rusu-Păsărin, mesajul radiofonic trebuie să fie caracterizat de: corectitudine, claritate, concizie, credibilitate, actualitate, atractivitate și complexitate. Realizarea și menținerea contactului cu ascultătorul a mesajului radiofonic se va face prin: construcția textului(care trebuie sa fie adecvată și la obiect), folosirea unui limbaj adecvat(înțeles de publicul țintă), durata optimă a mesajului(care depinde de publicul țintă și formatul emisiunii).

Foarte importantă în receptarea mesajului radiofonic este capacitatea de concentrare a omului. Există anumite limite de concentrare stabilite de psihologi, în ceea ce privește timpul maxim de a percepe un material vorbit, care nu trebuie să depășească 7-8 minute. Astfel, durata optimă este între 3-5 minute, materialele mari riscând să obosească ascultătorul. În acest sens, sunt utilizate diferite metode prin care atenția ascultătorului este reținută pe parcursul unui jurnal de știri. Unele posturi radio utilizează semnale muzicale scurte, uneori chiar după fiecare știre, dar în niciun caz nu se recomandă un fundal muzical pe parcursul transmisiei.

Caracteristicile unei știri radio sunt date de modalitatea prin care aceasta este transmisă, în cazul radioului fiind vorba despre modalitatea orală, vorbită. Ea va fi analizată astfel din perspectiva mediului, dar și cea a redactării. În elaborarea unei știri radio informația va fi obținută de reporter prin observare directă sau ajutându-se de alte surse. Prin repetiție, atat efemeritatea informației radio, cât și problema permanentă a publicului se vor remedia.

Cele mai importante caracteristici ale știrii radio, explică V. Traciuc, sunt:

noutatea- calitate fundamentală a știrii radio, aceasta se manifestă prin prezentarea celor mai recente evenimente; nevoia omului modern impune această exigență, iar radioul, fiind cel mai rapid mijloc de informare, transmite în mod necesar noutatea informației către public.

operativitatea- această caracteristică presupune o stransă legătură cu noutatea și scurtarea timpului de verificare, prelucrare și difuzare; din punct de vedere al acestei caracteristici, radioul este cel mai avantajat canal de transmitere a mesajului.

acuratețea- presupune prezentarea evenimentelor făra a denatura adevărul, condiție a presei în general.

proeminența- poziția persoanelor ce iau parte la eveniment definește proeminența ce caracterizează știrea radio; „Elementul principal, care stă la baza redactării unei știri este omul, precum și acțiunile sale. Cu cât persoanele implicate în eveniment sunt mai cunoscute, cu atât interesul publicului este mai mare”.

amploarea- aceasta face referire la numărul de persoane ce sunt implicate sau vizate într-o știre; impactul asupra publicului crește odată cu numărul acestora.

raritatea- ineditul informației transmise, caracterizează raritatea în știrile radio.

interesul uman- în comunicare personalitatea umană se regăsește într-o dublă ipostază, aceea de obiect și subiect; sunt prezentate fapte în care sunt implicați oameni, care prin acțiunile lor influențează calitatea vieții colectivității.

concretețea- un reporter va selecta faptele de actualitate care sunt sau pot să devină evenimente; un fapt, aparent banal, poate fi transformat atunci cand i se descoperă elementele relevante, într-un eveniment.

conflictul și competiția- pentru a atrage publicul, știrile trebuie să aibă un punct de tensiune, conflict; așa cum observă V. Traciuc, actele de terorism sunt cele pentru care publicul prezintă un mare interes, pentru că acestea încalcă într-un mod brutal ordinea, ascultătorul simțindu-se amenințat.

dinamismul- această caracteristică face apel la implicarea oamenilor în evenimentele cu impact dramatic aupra publicului.

proximitatea- este o altă caracteristică definitorie a știrilor, referindu-se atat la spațiu, cât și la timp; oamenii sunt interesați de evenimentele întâmplate în apropierea lor și petrecute cu scurt timp în urmă.

Aceste caracteristici apar foarte rar, toate, într-o singură știre, dar cu cât regăsim mai multe, cu atât interesul publicului pentru acestea este mai mare.

John Hartley întocmește o listă a valorilor generale ale știrii, împărțindu-le în:

frecvența- reprezentată de perioada în care un eveniment se desfășoară.

pragul- până la un prag evenimentul nu poate fi considerat subiect de știre

claritatea- absența ambiguității în relatarea unui eveniment.

capacitatea de semnificare- proximitatea culturală și relevanța.

consonanța- reprezentată de măsura în care evenimentul este dorit sau așteptat și de predictibilitatea acestuia.

neprevăzutul- un eveniment considerat excepțional, impredictibil.

continuitatea.

compoziția- combinarea distinctelor tipuri de evenimente.

referirea la națiuni de elită.

personalizarea- evenimentele sunt acțiuni ale indivizilor, ceea ce face ca identificarea cu aceștia să fie mai ușoară decât cea cu instituții sau structuri.

negativismul- se știe că veștile proaste fac subiectele știrilor de calitate.

În alcătuirea mesajului transmis în jurnalele de știri, trebuie evitate: exprimarea într-un mod excesiv a punctelor de vedere, materialele excesive ce conțin intenții și transmiterea de informații externe(neinteresante pentru public). De asemenea, urmărirea și completarea ulterioară a mesajului transmis despre fapte sau evenimente este foarte importantă și necesară. Deși repetarea știrilor este considerată a fi extrem de benefică, jurnalistul nu trebuie să abuzeze de aceasta, existând riscul de a ajunge la saturație. Publicul reacționează prin respingere atunci când îi este repetată excesiv o știre. Un alt element important în transmiterea mesajului radiofonic este ora de difuzare, conținutul modificându-se prin informațiile suplimentare de-a lungul zilei. Informațiile transmise dimineața sunt o sinteză a zilei trecute, cele difuzate dupa prânz trec în revistă evenimentele petrecute în dimineața zilei respective, iar cele difuzate seara prezintă întâmplările din ziua respectivă.

1.5. Structurarea unei știri radio

Odată cu apariția multitudinii canalelor de difuzare și a evoluției tehnologiei, interesul oamenilor pentru informație a crescut considerabil. „Știrea este un gen jurnalistic în care se relatează un eveniment actual, semnificativ care interesează și afectează publicul. Știrea reprezintă o creație jurnalistică, pentru că reporterul, după ce a cules informațiile le selectează, le prelucrează și le pune într-o ordine firească pentru a redacta un text cât mai clar și ușor de receptat”.

La baza creației unei știri stă informația, care în cel mai bun caz a fost obținută prin observarea directă. Sursele de informare în știrea radio sunt interne(reporterii de teren ai postului radio, colaboratorii), externe(agenții de presă, instituții, birouri de presă) și surse neindentificate sau protejate.

Se spune că pentru a fi considerată completă, o știre are datoria să informeze publicul cu privire la cele cinci întrebări fundamentale: cine, ce, când, unde, de ce. Deși există mai multe surse de informare, cea mai dorită dintre acestea este chiar redactorul, reporterul ce trebuie „să observe evenimentul în mod nemijlocit”.

Existența mai multor canale de difuzare a știrilor face ca și structura acestora să difere. De aceea, o știre de ziar(care oferă raspunsul celor cinci întrebări fundamentale la început, în primul paragraf) este diferită de știrea radio(care evită formulările pasive și poate pune sursa știrii la început și nu pe parcurs). De asemenea, știrea de radio poate să cuprindă un număr mai mare de răspunsuri ale întrebărilor fundamentale în comparație cu o știre de ziar.

Exactitatea, echilibrul și claritatea sunt, în concepția lui V. Traciuc, calitățile principale ale unei știri radio. Prin exactitate, jurnalistul va exclude formulele de genul „se pare că”, relatând evenimentul cât mai riguros, fară presupuneri. În cazul în care acestea există, conduc la ideea că informația nu a fost exactă și verificată. Rămâne la alegerea jurnalistului dacă va difuza informațiile când acestea sunt incomplete. Echilibrul caracterizează știrea în care se prezintă majoritatea aspectelor unui eveniment, în special atunci când acesta este unul controversat. Claritatea este calitatea care face ca mesajul, transmis de jurnalist, să fie perceput exact de public. În știrile radio(unde, pentru ca textul sa fie perceput și reținut de public, trebuie să fie foarte clar) dacă fraza nu este clară și înțeleasă de către ascultător, comunicarea nu va avea loc.

În decursul anilor formatul știrilor de radio s-a modificat foarte puțin, exceptând faptul că jurnalul de știri de 15 minute are acum 5 sau 1 minut. Emisiunile cu știri radio au un format destul de simplu, comparativ cu cele de televiziune. Știrile radio au un prezentator din studio, iar dacă aceasta este de o importanță majoră vor exista relatări în direct sau înregistrate.

Redactarea unei știri radio se aseamănă mai mult cu redactarea știrilor din presa scrisă decât televiziunea. Știrea radio trebuie să conțină mai multe pasaje descriptive, descrieri ale faptelor, redactorul fiind constrâns, de modalitatea prin care transmite mesajul, „să creeze imagini cu cuvinte”.

V. Traciuc consideră că redactarea unei știri se poate face prin metoda piramidei normale, piramidei răsturnate și după o tehnică combinată. Spre deosebire de presa scrisă, unde aceasta se poate redacta prin orice metodă, la radio știrea va urma metoda piramidei răsturnate, începând cu ceea ce este mai important. Introducerea(Lead-ul) va îngloba informațiile esențiale legate de eveniment, răspunzând la întrebările Ce?, Cine?, Când? sau Cine?, Ce?, Unde?. Odată captată atenția, va urma contextul în care aflăm lucruri legate de locul de desfășurare, prezentarea participanților și, după caz, un scurt istoric al evenimentului. O bună introducere răspunde concentrat la cât mai multe întrebări, poate spori dramatismul prin introducerea unei propoziții șoc, iar dacă persoana implicată în evenimentul știrii nu este cunoscută, nu este necesară precizarea numelui acesteia. La sfârșitul știrii poate să existe o scurtă recapitulare a evenimentului, utilă în atenuarea efemerității mesajului.

În funcție de corpul știrii, care poate conține mai puține sau mai multe detalii, V.Traciuc împarte știrile radio în știri flash, unde sunt concentrate doar elementele definitorii ale unui eveniment și știri ample, care conțin și elementele de fundal. Știrea flash diferă în funcție de structură și dimensiune, unele posturi considerând-o de dimensiunea unei fraze(lead). Unul din elementele care fac diferită știrea din presa scrisă de cea din radio, este faptul că cea din urmă nu are titlu. Titlul din presa radiofonică încorporează prezentarea evenimentului într-o formă cât mai scurtă posibil, ce are ca scop captarea atenției ascultătorilor.

CAPITOLUL 2

Știrile-un parcurs diacronic

2.1. Tipologia știrilor

Încercările de a stabili o tipologie a știrilor de-a lungul anilor sunt foarte numeroase, criteriile după care acestea sunt clasificate fiind diferite. De aceea, există mai multe tipologii ale știrilor.

Irene Joanescu împarte știrile în: știri soft și știri hard. Ceea ce face ca o știre să fie una de tip hard este ideea puternică pe care textul jurnalistic o conține, impactul asupra publicului fiind imediat. De obicei, acestea sunt știri despre crime, război, dezastre, evenimente politice majore sau știri despre personalități. Știrea de tip hard înseamnă o noutate cu o importanță majoră. Demisia unui parlamentar, arestarea unui preot sau un incendiu sunt considerate de autor știri de tip hard. Aceste știri sunt noutăți, deși nu este neapărat necesar ca ele să se petreacă în momentul în care sunt expuse. Atunci când întâmplarea face ca știrea să redea un eveniment exact în momentul în care acesta se petrece, situația este denumită de jurnaliști știre on the spot(relatare spot).

Denumirea de știre soft poate să inducă în eroare, dând impresia că aceasta este mai puțin importantă decât știrea hard. Soft nu este sinonim cu neimportant. Dacă știrile sunt umoristice sau sarcastice, nu înseamnă că nu pot atinge subiecte serioase, iar dacă acestea sunt foarte bine realizate pot să ofere imagini semnificative ale societății. Uneori soft este sinonim cu interes uman(știrea apelează la emoțiile umane fundamentale), astfel „știrile soft sunt deseori latura umanizată a știrilor hard”. Înțelegerea știrilor este foarte importantă în decizia abordării unei întâmplări, astfel încat, putem să privim știrea hard dintr-o perspectivă a evenimentului, iar știrea soft concentrându-ne asupra subiecților.

Pe lângă știrile hard și soft, Cristian Florin Popescu amintește și evergreen news, știri care pot fi transmise astăzi sau peste câteva zile, căci „evenimentul real este remanent”.

O altă tipologie a știrilor este precizată de Mihai Coman. În funcție de elementele de bază care definesc un eveniment, dar și de elementele complementare există două forme de știri: știrea flash(conține doar elementele care definesc evenimentul) și știrea complexă(conține în plus și elementele de fundal).

În abordarea instituțiilor și a domeniilor pentru care ascultătorii prezintă un interes maxim, Andrew Boyd propune următoarele grupe de interese care il pot ghida pe reporter:

urgențe- receptorii prezintă cel mai mare interes pentru punctele unor drame umane reprezentate de serviciile de urgență(accidente, incendii, catastrofe naturale).

crime- oamenii sunt interesați de crime, răpiri, jafuri, într-un cuvânt de creșterea ratei criminalității; în aceste cazuri evenimentele vor fi prezentate în mai multe faze, de la desfășurarea întâmplării la opiniile poliției și pronunțarea verdictului.

activitatea administrației centrale și locale- publicul este interesat de orice acțiune a acestora, însă este necesară o selectare a noutăților care interesează cât mai mult cetățeanul și care pot avea un impact direct asupa acestuia.

planificare și dezvoltare- Cetățenii doresc să știe planurile pentru creșterea nivelului lor de comfort(drumuri, școli, spitale, magazine, locuințe).

conflicte și controverse- Confruntările de idei, de poziții pro sau contra vor face mereu un subiect de știre pentru care oamenii prezintă un mare interes.

acțiuni ale grupurilor de presiune- Vorbim aici despre greve, marșuri, mitinguri și alte forme de protest, precum și de reacțiile oficialităților la aceste acțiuni.

industria- Este un subiect de știri apreciat de ascultători, căci se presupune că majoritatea oamenilor își obțin salariile din industrie, astfel orice acțiune din cadrul acesteia captează foarte ușor atenția oamenilor.

sănătate și medicină- orice problemă din acest domeniu poate constitui un subiect de informație.

interesul uman- subiectele de acest gen fac referire la lucrurile deosebite ce li se întâmplă oamenilor obișnuiți.

personalități- acțiunile oamenilor publici pot constitui oricând subiecte de știri.

sportul- foarte multe persoane ascultă un buletin de știri doar pentru că la sfârșitul acestuia primesc informații din domeniul sportului preferat.

informații de sezon- sunt subiectele știrilor cu privire la anumite sărbători, anotimpuri sau vacanțe.

știri de interes local- sunt prezente în orice buletin de informații difuzat de stațiile locale, oamenii fiind interesați de ceea ce se întâmplă în imediata lor apropiere.

vremea- aceste informații sunt prezentate de obicei la sfârșitul jurnalelor de știri, dar dacă au loc evenimente meteo deosebite, atunci acestea sunt primele informații difuzate.

trafic- este al doilea lucru, după vreme, despre care ascultătorii doresc să afle informații, audiența în randul ascultătorilor ce se află în mijloacele de circulație auto fiind foarte mare.

animale- numărul iubitorilor de animale este tot mai mare în întreaga lume și include persoane din toate categoriile de vârstă sau profesionale.

John Hartley grupează știrile în funcție de subiectele acestora, conturând șase categorii majore: politica, economia, relațiile internaționale, știrile autohtone(hard și soft), știrile ocazionale, sport.

În aceste momente, când concurența televiziunii este puternic resimțită, oamenii așteaptă de la radio în primul rând știri. Rapiditatea difuzării este elementul cheie care, în randul ascultătorilor , dă știrilor radio o mai mare credibilitate decât celor transmise prin alte mijloace media. Astfel, radioul este superior prin transmiterea prioritară a informațiilor, prioritatea mărind întotdeauna credibilitatea. Se consideră că în prezent știrile radio au devenit „starul serviciilor de informații”.

2.2. Forme incipiente ale știrii-până la știri complexe

Probabil cea mai controversată întrebare ar putea fi care este motivul pentru care există știrile. Irene Joanescu precizează termenii biologici și evoluționiști. Din această perspectivă, știrea se adresează nevoii umane fundamentale, înnăscute de a cunoaște, a ști mereu ce se întâmplă în jurul său, dar și interesului manifestat pentru lucrurile neobișnuite, neașteptate și ieșite din comun. Acest interes nu s-a manifestat odată cu epoca modernă, el existând de foarte mult timp.

Din perspectiva determinismului, necesitatea știrilor este considerată a fi una „artificială, construită, dobândită prin socializare”. Nevoia de știri nu se regăsește doar în nevoia de a fi informat, ci și în dorința de comunicare. Universală nu este doar nevoia de a primi știri, ci și aceea de a relata, a transmite noutățile.

Din punct de vedere vizual necesitatea de a comunica informații s-a manifestat în jurul anilor 4000 I.H., perioadă în care apar primele inscripții, desene rupestre cu semnificații. Exista deci, atât nevoia de a transmite, cât și cea de a stoca informații, iar suportul utilizat pentru a stoca informația avea o importanță egală cu cea a sistemului de grife sau a alfabetului. De la papirus, folosit de egipteni cu 2500 de ani I.H. pentru inscripția de texte, se va ajunge în timp la textele imprimate pe hârtie, inventată de chinezi și răspândită în Europa creștină în momentul ocupării Spaniei de către mauri.

Modalitatea în care știrile au circulat de-a lungul timpului prin diferitele mijloace și tehnologii a influențat succesiv conținutul știrilor. „Istoria știrilor este legată indisolubil de apariția tiparului. Printre alte mutații semnificative legate de crearea unui public cititor, a unei piețe pentru publicitate, de apariția spiritului antreprenorial, tiparul face posibilă periodicitatea publicațiilor”. Cu alte cuvinte, știrile nu vor mai urma neapărat un eveniment, fiind o relatare a acestuia, ele putându-l produce, inventa și, de ce nu, anticipa.

Chiar dacă tiparului îi este recunoscută mai mult importanța legată de tipărirea cărților, acesta are un impact și asupra știrilor, presei scrise. Dificultățile pe care tiparul le-a întâmpinat la început au fost legate de transport și de numarul restrâns al celor care știau să citească. Astfel, primele știri tipărite urmau să fie citite în public, pentru a informa toți oamenii. Chiar și așa, tiparul devine curând unul din principalele mijloace de transmitere a știrilor.

Este de necontestat că difuzarea orală este cea mai ieftină, iar Cronica orală a fost consemnată în istoria presei din Evul mediu. „Circulația orală a informației are un impact imediat, persuasiv în momentul emiterii și cu efect în timp scurt, necesară fiind multiplicarea informației, retransmiterea care favorizează de cele mai multe ori omisiunile sau distorsionarea sensului”.

După secolul XVI, vorbim despre ziar și știri într-o accepțiune modernă a termenilor, căci ziarul poate fi accesat de un segment larg al publicului, știrile nu mai au forma scrisorilor private, nu mai sunt citite în public, într-un singur număr al ziarelor sunt incluse mai multe știri, iar publicarea acestora se va face cu o anumită frecvență. În anul 1621 era tipărită prima publicație în Marea Britanie. Organizarea știrilor se făcea în funcție de locul în care se desfășura evenimentul și de timpul care trecea de la producerea acestuia. Astfel, știrile mai vechi erau plasate la începutul ziarului. După un an, prima pagină devine mai importantă, alocându-se un spațiu destul de mare titlurilor, relatarea știrilor se va face abrupt, alert și din ce în ce mai mult cu scop comercial.

„Profesia de jurnalist s-a organizat mai întâi după modelul micii întreprinderi artizanale; interesul editorului pentru întreprinderea sa era pur comercial”. Din anul 1622 sunt stocate informații referitoare la existența primului editor, care avea rolul de a organiza logic și coerent știrile în funcție de tema acestora.

După anul 1689, majoritatea ziarelor urmează să fie tipărite în format mare și nu cum erau până în acel moment, legate așa cum sunt cărțile. Actualitatea va fi cea care va caracteriza organizarea știrilor, iar curând presa de informare va evolua către presa de opinie.

Dacă înainte erau trimiși mai mulți jurnaliști la un eveniment pentru a reține fragmente din discursuri, după 1783, capacitatea de a memora, văzută ca o calitate a jurnalistului londonez, nu mai contează, acestia având voie să-și ia notițe atunci când luau parte la dezbaterile Parlamentului.

Se consideră că în România noțiunea de știre apare pe la jumătatea secolului XIX. În aproape două secole, presa scrisă inovează, definind jurnalismul modern. Ceea ce a dus la această concluzie sunt: periodicitatea știrilor, evenimentele recente ce își au locul la începutul paginii(sau jurnalului radio), proximitatea temporală și geografică și faptul că titlurile semnalează importanța conținutului.

Presa de senzație a contribuit și ea la modul în care știrile sunt redactate și la rolul pe care mass media îl are în societate prin: definitivarea rolului de supraveghere al presei, apropierea de obiectivitate, abordarea actualității privită ca noutate, întâmplare de ultimă oră, întâietatea știrilor asupra editorialului și realizarea faptului că oamenii caută mai cu seamă divertismentul decât informația.

Apariția telegrafului și viteza de transmitere a acestuia vor avea un impact major asupra modalității în care știrile sunt redactate, conceptului și punerii lor în circulație. Telegraful este cel care a conceptualizat ideea de actualitate, evenimente de ultimă oră. Diferența între competitori nu va mai fi făcută în rândul prețurilor, a calității, ci va depinde într-o mare măsură de viteza cu care știrile sunt transmise. Au luat naștere primele agenții de știri, urmare a invenției lui Morse, care la început erau o „simplă interfață între telegraf și ziar”.

Odată cu apariția cinematografului, la sfârșitul secolului XIX, actualitatea devine, din nou, preocuparea pentru momentul de față. Se va profita de acest mijloc pentru a se transmite jurnale de știri, primul dintre acestea fiind transmis în Franța. Durata jurnalelor era de 10 minute, fiind inserate în timpul rulării filmelor. New York este locul unde existau cinematografe care transmiteau doar jurnale. Aceste jurnale din cinematografe sunt considerate a fi predecesoarele jurnalelor televizate.

Analizând presa din secolul XIX, putem vedea evidenta pendulare între jurnalismul modern și cel popular. Apar noi formate și genuri publicistice și se vor crea pagini specializate care arată interesul manifestat de ziariști asupra profesionalizării domeniului. Cele două formule ale jurnalismului vor fi promovate de Gordon Bennet și Joseph Pulitzer, Bennet pledând pentru reportaje, fapte diverse și subiecte confidențiale, angajând corespondenți în Europa, New York Herald având, prin promovarea senzaționalului în informațiile de fapt divers, un mare impact asupra publicului.

Începuturile știrilor de radio(1920) au fost o urmare a consolidării convențiilor cu privire la caracterul comercial, publicitate și divertisment. Dramatismul era cel care caracteriza știrile pe atunci, compensând faptul că nu existau încă transmisii în direct. De asemenea, radioul era încă dependent de ziare și de agențiile de știri în producerea jurnalelor radiofonice. Când radioul se va desprinde de această dependență, va lua naștere renumita rivalitate între presa scrisă și radio.

Înainte să apară radioul, ziarul a abordat pagina mozaic. În cazul radioului însă, difuzarea știrilor se va face linear, rămânând aceeași în linii mari și peste timp. Spre deosebire de ziare, jurnalele radio atrag atenția, exercitându-și controlul prin ierarhizarea știrilor.

În ceea ce privește știrile de televiziune, este foarte greu de stabilit un predecesor apropiat. Pot fi ziarele, prin combinația dintre știre, publicitate și divertisment, radioul sau jurnalele cinematografice. „Emanciparea față de radio va consta în accentul asupra imaginii, asupra dramatismului vizual”. Astfel, acest nou mijloc de transmitere a știrilor le va redefini în funcție de ceea ce poate fi filmat, arătat pe ecran.

Ultima formă pe care au îmbrăcat-o știrile a fost inițiată de apariția internetului. Știrile online au câteva avantaje precum: combinația de sunet, imagine și text scris, posibila consultare a arhivelor, diversitatea, gratuitatea informației. Internetul aduce o avalanșă de conținut online, printre care și știri, dar concepe și o nouă modalitate de a parcurge informația scrisă. El revine la dispunerea mozaicală în pagină, asemănătoare ziarelor, spre deosebire de radio și televiziune. „Internetul jonglează frecvent cu noțiunile clasice de sursă-mesaj-receptor din modelele tradiționale ale comunicării, ajungându-se, în unele cazuri, la o ambiguitate în ceea ce privește producătorul și receptorul știrii”.

2.3. Știrile și includerea lor în programe

Pentru că aria de conținut și stil a programelor de știri este una foarte largă, nu putem spune cu exactitate care este cel mai bun mod de organizare a lor. Important este ca programul să aibă un început puternic, care să atragă atenția publicului, realizatorul începând jurnalul cu știrea cea mai importantă, ceea ce are ca urmare captarea atenției.

La fel de importante sunt și oferirea unui cod de transmisie și o semnătură muzicală pentru a da timp audienței să ajungă lângă radio, să se pregătească și să nu piardă știrea cea mai importantă de la început. Menținerea unității, oferirea diversității, a ritmului și a gradării sunt elemente pe care Irene Joanescu le precizează. Un jurnal bun este unul complet, care nu va suna dezorganizat, fiind astfel caracterizat de unitate.

Jurnalismul specializat este reprezentat de procesul jurnalistic(de informare, opinie) dezvoltat într-un anumit domeniu(cultură, economie, arte, științe). Cristian Florin Popescu precizează principalele câmpuri de specializare ale jurnalistului, primul dintre acestea fiind reprezentat de jurnalismul cultural. „Apropierea câmpului cultural de către câmpul jurnalistic(media), conduce la ceea ce a fost numit cultură mozaic”. Referindu-ne la societatea de consum, putem spune ca este caracterizată de supraproducție, urmandu-i ocuparea forței de muncă, așadar puterea de cumpărare, deci posibilitatea de a consuma.

Acest tip de jurnalism nu este invenția ce aparține epocii noastre, el existând la noi de aproximativ o sută de ani(revista Flacăra 1911-1916). Locul ideal al jurnalismului cultural este cotidianul, prin „evenimentul artistic, reacțiile publicului, finanțările de la buget, sponsorizări, dreptul de autor, succesul sau eșecul, concursurile de debut, promovarea, publicitatea, dedesubturile unui act artistic, bibliotecile, librăriile, anticariatele, expozițiile, sălile de concert, starea teatrelor, administrația și birocrația culturii”. Jurnalismul cultural este total diferit de critica literară, ele fiind complementare. Discursul critic din jurnalismul cultural diferă de cel din critica de specialitate.

Cristian Florin Popescu amintește mai departe „critica” literară și mai ales dacă un jurnalist poate să devină un critic literar, dramatic sau plastic. Așadar, ne întrebăm dacă un jurnalist ar trebui să beneficieze de o specializare suplimentară ca să poată deveni un critic avizat al fenomenului cultural.

Limbajul specializat este unul din elementele ce nu pot fi ocolite în acest tip de jurnalism. Indiferent de tonul sau stilul critic, inevitabil se vor regăsi termeni ca: romantism, clasicism, prozodie, eu auctorial, tragedie dramă etc. Alte elemente sunt abilitatea polemică sau ironia, considerate adesea calități ale criticilor.

În aceeași notă amintim și „critica spectacolelor”, cronica dramatică, cronica de film, critica plastică și muzicală.

Jurnalismul tehnic și științific. În drumul abordării științei, jurnalistul se va lovi de două obstacole: neîncrederea omului de știință( acesta se îndoiește că jurnalistul va înțelege corect și va redacta textul fără a conduce conținutul științific spre senzaționalism) și dificultățile de concepte ale domeniului. „Dezideratul explicării clare” ar putea fi realizat prin traducere. Acest concept ar viza traducerea limbajului specializat într-un limbaj accesibil. Pe de altă parte, tehnica de bază în redactarea textelor tehnice este definiția, care poate fi una parentetică sau una extinsă, în care se recurge la exemplificare, comparație sau contrast.

Jurnalismul economic și financiar. Într-un stat democratic, pluralismul exprimării, diversitatea economică, activitățile economice, financiare sau bancare constituie evenimente cu un impact major asupra unei societăți. Aceste domenii nu pot fi ignorate de jurnaliști, orice radio inserând în buletinul de știri cel puțin o știre cu această tematică. Dacă oamenii de afaceri sau bancherii sunt interesați de aceste știri datorită implicării in aceste acțiuni, publicul larg dorește doar să înțeleagă ce se întâmplă, să anticipeze schimbarea prețurilor sau a dobânzilor. Jurnalistul care abordează acest domeniu va trebui să fie corect specializat și să aibă „responsabilitate etică”.

Operaționalizarea unei informații care nu pare să aibă urmări imediate pentru oamenii simpli, este performanța la care trebuie să ajungă jurnalistul în acest domeniu. Pentru a ajunge la această performanță jurnalistul va apela la tehnica întâlnită și în cazul jurnalistului din domeniul tehnic și științific, traducerea limbajului de specialitate, dar și descrierea fenomenelor, regulilor într-o manieră atrăgătoare. O altă dificultate, care de cele mai multe ori este de neevitat, este întrepătrunderea jurnalismului politic cu cel economic financiar, căci și în realitate se întâmplă acest lucru.

Cristian Florin Popescu împarte țintele investigării jurnalistice în: tipul afacerilor, rezultatul negocierilor/contracte/condițiile stipulate, managementul bancar, evoluția monetară, investiții, piețe, producție-publicitate-vânzare, dependențe economice, institușii financiare internaționale, cotații bursiere, dinamica inflației, producție vs. consum, balanța export-import, dinamica personalului, tranzacții spectaculoase, crize financiare-monetare, tendințe, scandaluri, corupție/contrabandă/evaziune fiscală/orice fraudă.

Jurnalismul sportiv. Față de celelalte domenii deja discutate, jurnaliștii care activează în acest domeniu sunt considerați privilegiați. Jurnalismul sportiv este privit chiar ca „un domeniu de sine stătător” datorită spațiului care i se acordă în grilele de programe, presa tipărită etc. Un factor ce face acest domeniu mult mai accesibil pentru jurnaliști este faptul că limbajul de specialitate nu are nevoie de „traducere”, oamenii fiind familiarizați cu termenii specifici.

Jurnalismul politic. C.F. Popescu atribuie fenomenului politic calitățile știrii: conflictul, interesul uman, proeminența personalității, toate acestea pentru că fenomenul politic se suprapune cu decizia de care depinde viața tuturor. Pentru ca jurnalistul să ajungă la performanța de a activa corect în acest domeniu, este nevoie ca informațiile transmise să aibă calitățile profesionale necesare acestui segment și să se evite disfuncțiile informării corecte. Acest profesionalism face apel la inteligența activă, la capacitatea de a asculta și dezinteresare, conducând la un comentariu onest și o informare corectă. Jurnalistul trebuie să dețină o cultură politică foarte solidă, dar să-și îndeplinească și rolul de educator al publicului, astfel puterea presei este exercitată într-o manieră corectă și constructiv.

Jurnalistul din domeniul politic va trebui să studieze statul, guvernarea, politica, interiorizându-și principiile democrației. De asemenea, el trebuie să cunoască politica internațională, având aptitudinea de a anticipa evenimentele globale care ar putea avea un impact asupra politicii naționale.

2.4. Impactul știrilor

Există o anumită forță pe care mass media o dețin, mai ales prin faptul că furnizează societății informații. Mass media scot în evidență anumite evenimente în detrimentul altora, împărțind oamenii în cei de a căror existență sunt interesați în conceperea știrilor și restul lumii, căreia nu-i oferă atenție. Sunt generatori sau chiar amplificatori a ceea ce definește realul, realitatea, ai situațiilor în care suntem, influențând filosofiile de viață și modurile de a acționa ale societății. Sunt creatori ai codurilor prin care oamenii interpretează întâmplările din mediul extern.„Cu alte cuvinte, organizând pentru societate informațiile, mass media organizează percepția socială a actualității. Prin intermediul știrilor, mijloacele de comunicare în masă fac legătura cu o realitate la care nu avem acces Ele creează o imagine standarda unei realități și o ilustrează în milioane de exemplare”.

Presa populară, care este condusă după principiul pieței, depinde de publicul său pe care trebuie să-l mulțumească și a cărui absență ar conduce la colaps. David Randall numește acești oameni ce compun publicul țintă zei. „În numele lor sunt selectate subiectele și articolele, în numele lor este stabilit modul în care acestea sunt tratate, în numele lor sunt scrise și rescrise intro-urile și tot în numele lor sunt realizate prezentarea grafică și design-ul”.

Oamenii nu au instrumentele necesare pentru a detrona o imagine impusă de media. Pot să refuze o interpretare, dar percepția socială este într-o mare măsură influențată de ceea ce media publică. „De la apariție, presa a jucat un rol semnificativ în informarea oamenilor. Nou este faptul că mijloacele d informare s-au diversificat și alcătuiesc o rețea care instituie un cvasimonopol asupra informației. Media s-au constituit într-un sistem de informare cu atribuții esențiale în transmiterea unui fond de experiență, a unui stoc de informații atât de necesar perpetuării societății contemporane”.

Obiectivele emițătorilor de mesaje nu sunt mereu îndeplinite de urmările comunicării; totuși, societățile cele mai dezvoltate și implicit un mare număr de persoane nu sunt numai niște simpli oameni expuși masiv mijloacelor de informare, ci depind de acestea din multe puncte de vedere. Vorbind despre conștiință, aceasta poate fi ușor influențată în raport cu puterea pe care instituțiile societății o au atunci când vorbim despre modificarea, infiltrarea în gândirea umană. Chiar dacă publicul respinge ideile transmise de mass media, o va face după ce deja a luat contact cu informația, nerealizând întotdeauna modul în care acestea le influențează gândirea. Redundanța poate contribui cu succes la efectul persuasiv al unor idei ce pot fi profund imprimate în conștiința individuală și colectivă a publicului.

Așadar, implicarea stării conștiente nu caracterizează neapărat conștiința. Persuasiunea subliminală este încercarea de a manipula comportamentul oamenilor prin infiltrarea în subconștient. Modul în care mesajele subliminale sunt atent ascunse în textele de presă sfidează percepția conștientă. „Persuasiunea subliminală depinde de influența nedetectată. Cu toate problemele privind măsurarea persuasiunii subliminale, natura șarlatană a fenomenului în sine și modul în care a fost adoptat pentru profit, mesajele subliminale nu sunt un simplu capriciu. Se înscriu printre cele mai subtile forme de influență a mass-media”.

Informațiile și simbolurile reprezintă principalele lucruri cu care opinia publică se hrănește. „Persoanele nu operează cu faptele, ci cu simbolurile, cele care dau faptelor o formă ce poate reprezenta baza pentru opinia publică”. În prezent însă, există o supraabundență informațională care ne dă impresia că suntem cunoscători aproape deplini, că suntem în contact cu problemele importante, deși prin apariția noilor tehnologii comunicăm din ce în ce mai puțin.

Impactul informațiilor transmise de mijloacele media nu schimbă comportamentul uman, ci mai cu seamă contribuie la întărirea lui. Practic, publicul răspunde cu reacții conformiste mesajelor emise de mass-media. Au existat numeroase studii despre impactul negativ pe care emisiunile cu violență l-ar putea avea asupra copiilor, ale căror rezultate au confirmat acest lucru, însă aceste informații continuă să fie difuzate. „Conflictul social, adeseori cu rezolvare violentă, a reprezentat un pilon de sprijin al formelor dramatice de mass-media, inclusiv cărțile, benzile desenate, filmul, radioul, televiziunea și videoul”.

Pe lângă studiile dedicate efectelor mass-media, concentrate mai ales asupra impactului negativ, au existat și studii dedicate „foloaselor și recompenselor” valorizate de public. Astfel că oamenii se folosesc de mijloacele media în avansarea intereselor sociale și personale. Oamenii care ascultau radio în anii 1940 utilizau emisiunile cu întrebări și răspunsuri ca să beneficieze de sfaturi ce îi ajutau să își rezolve problemele personale, dar și să învețe rolurile sociale.

În procesul de transmitere de la sursă la audiență, știrile sunt adaptate publicului prin modificarea esențială a informației și construirea acesteia după standardele de actualitate, „în funcție de ceea ce membrii unei comunități consideră informație sau, mai precis, informație acceptabilă”.

CAPITOLUL 3

Studiu de caz. Programele informative la radioul public regional

3.1. Ponderea programelor informative

Din perspectiva abordării programelor informative la radioul public regional vom analiza programul buletinelor de știri transmise la postul Radio România Oltenia-Craiova. În urma unei atente monitorizări a postului de radio, observăm că principalele jurnale de știri, cu o durată de zece minute fiecare, sunt redate la orele: 08:00, 12:00, 17:00 și 20:00 în zilele de luni până vineri. Pe parcursul zilelor de sâmbătă și duminică acestea sunt redate doar la orele 08:00 și 20:00. Pe lângă aceste jurnale însă, mai există și inserții, mai scurte ca durată, de trei minute și respectiv un minut, care sunt reprezentate de buletinele de știri și știrile pe scurt de tip flash.

Jurnalele de știri(zece minute) au ca final prezentarea prognozei meteo, buletinele de știri(trei minute) cuprind și ele în sfârșitul lor informații meteo, iar știrile pe scurt(un minut), spre deosebire de acestea, încep cu informații pe scurt despre meteo.

Buletinele de știri din timpul săptămânii, dar și de sâmbătă și duminică sunt transmise la orele: 06:00, 07:00, 09:00, 11:00, 13:00, 14:00, 15:00, 16:00 și 20:00. Știrile pe scurt însă, au un program de redare puțin diferit în timpul săptămânii față de zilele de weekend. Astfel că, de luni până vineri știrile pe scurt sunt transmise la orele: 06:30, 07:30, 08:30, 09:30, 11:30, 12:30 și 13:30, sâmbătă la orele: 08:30, 09:30, 11:30, 12:30, iar duminică: 07:30, 08:30, 09:30, 14:30.

Există un foarte mare grad de importanță, în ceea ce privește transmiterea programelor informative, a ponderii acestora. Astfel, observăm că durata jurnalelor de știri însumează patruzeci de minute într-o zi din timpul săptămânii și douăzeci de minute în zilele de sâmbătă și duminică, durata buletinelor de știri însumează douăzeci și șapte de minute în zilele de luni până vineri și duminica, sâmbăta având un total de treizeci de minute, iar durata cumulată a știrilor pe scurt este de șapte minute în zilele de luni până vineri și patru minute în zilele de weekend.

Putem vedea că în zilele de luni până vineri totalul minutelor de programe informative transmise este de șaptezeci și patru. Acest lucru înseamnă că programele informative reprezintă 5,1% din totalul de emisiuni dintr-o zi a radioului din timpul săptămânii.

Sâmbăta emisiunile informative însumează cincizeci și patru de minute din totalul de emisiuni transmise de postul radio. Acesta reprezintă un procent de 3,75% din total.

Totalul minutelor de programe informative redate în zilele de duminică este de cincizeci și unu, ceea ce reprezintă un procent de 3,54% din total.

Realizând totalul minutelor în care sunt transmise programele informative dintr-o săptămână întreagă, ajungem la suma de 475 minute și automat la un procent de 4,71% din total.

3.2. Tehnici de colectare și prelucrare a informațiilor

În capitolul anterior am reușit să observăm care este procentul de programe informative transmise într-o zi a radioului. Deși acesta nu este mare(aproximativ 5%), nu putem spune același lucru și despre munca din spatele acestor emisiuni informative. Camera știrilor este cea în care se realizează toate activitățile necesare conceperii acestor programe de zi cu zi.

Așa cum am observat și în cazul difuzării programelor informative, programul acestor proceduri de lucru diferă în funcție de zilele săptămânii. Astfel că, prima din activitățile desfășurate în cadrul procedurilor de lucru din timpul săptămânii este reprezentată de redactarea știrilor, primul și poate unul dintre cei mai importanți pași în realizarea acestor emisiuni. Redactarea este precedată de editarea și paginarea acestor știri. Știrile pe scurt pentru orele 07:30, 08:30, 09:30, 11:30 și 12:30 sunt transmise on line realizatorului emisiunii. De asemenea, există și necesitatea de lecturare a grupajelor informative la orele 06:00, 06:30, 07:00, 08:00, 09:00, 11:00 și 12:00. În procesul de prelucrare a informațiilor ce urmează a fi transmise publicului este nevoie și de realizarea și prelucrarea insert-urilor pentru știri.

Aflându-ne în această amploare a lumii internetului, observăm ca majoritatea radiourilor au și un site. De aceea, una din activitățile ce fac parte din aceste proceduri este și transmiterea știrilor în vederea publicării acestora pe site, dar și pe rețelele de socializare. Un alt element important în vederea fructificării informațiilor ce pot fi transmise este realizarea și completarea listelor de evenimente.

Toate aceste activități sunt adaptate orelor specifice din aceste zile, lucrându-se în funcție de emisiunile informative transmise de radio. Există astfel, datorită orelor extinse dintr-o zi a radioului în care se transmite în direct informația, mai multe ture după care se lucrează la camera știrilor.

Am monitorizat mai sus procedurile desfășurate la camera știrilor în timpul săptămânii. Observăm însă că și în zilele de sâmbătă și duminică, procedurile sunt asemănătoare, cu mici diferențe în ceea ce privește turele în care acestea se desfășoară. Astfel, întâlnim din nou redactarea știrilor, precum și editarea și paginarea acestora; lecturarea grupajelor informative la orele 06:00, 07:00, 08:00, 09:00, 11:00 și 12:00; editarea, paginarea și transmiterea on line a știrilor pe scurt pentru orele 08:30, 09:30, 11:30, 12:30 realizatorului emisiunii; pregătirea grupajului informativ de la ora 13:00; realizarea insert-urilor pentru știri, dar și prelucrarea acestora; realizarea listei de evenimente; transmiterea știrilor pentru publicarea acestora pe site și rețele de socializare. Pentru știrile de dupămasă unele din aceste activități sunt reluate. Vor exista astfel din nou redactarea știrilor, editarea și paginarea, dar și lecturarea grupajelor informative la orele 13:00, 14:00, 15:00, 16:00, 17:00, 20:00, 22:00. De asemenea, editarea paginarea și transmiterea on line a știrilor pe scurt pentru ora 13:00 realizatorului emisiunii. Atât în timpul săptămânii, cât și în zilele de sâmbătă și duminică, este necesară desfășurarea activității de pregătire a grupajului informativ pentru ora 06:00 din ziua ce va urma.

În ceea ce privește construcția acestor programe informative, există anumite procedeuri practicate pentru fiecare dintre acestea. Astfel că, orice grupaj informativ începe cu prezentarea orei exacte. Există și cazuri în care aceste emisiuni informative intervin in cadrul altor radioprograme. În aceste cazuri realizatorul radioprogramului va aminti numele prezentatorului de știri înainte de cortină, iar știristul salută, prezintă știrile urmând ca la final să spună cât este ceasul, ce emisiune va preceda programul informative și de cine va fi prezentată aceasta.

Dacă programul informativ nu intervine în cadrul altei emisiuni și este de sine stătător, după cortină prezentatorul de știri salută, prezintă corpusul informativ, iar pentru final îi rămâne sarcina de a spune cât este ceasul, de a se prezenta și a spune ce emisiune urmează și cine o va prezenta.

În cazul ultimului program informativ al unei zile, știristul spune cât este ceasul, se prezintă, mulțumește pentru atenție invitând ascultătorii să rămână pe frecvențele postului public Radio Oltenia.

Așa cum am văzut, buletinele de știri nu se întind pe o durată mai mare de trei minute, iar în conținul lor sunt incluse știri naționale și regionale precum și date despre starea vremii. Programele informative cu durata de un minut sunt flash-uri și încep cu prezentarea datelor meteo. Ele sunt redactate și trimise realizatorului de program pentru lecturare.

În ceea ce privește jurnalele de știri, după cum am văzut acestea nu depășesc zece minute și cuprind în alcătuirea lor știri interne, externe și regionale. În cadrul acestor jurnale există insert-uri pentru știrile interne și cele regionale, dar și informații meteorologice, cu o altă voce care le prezintă. De obicei titlurile pentru acest tip de program informativ sunt trimise realizatorului de radioprogram cu puțin timp înainte de începerea acestuia.

3.3. Conținutul programelor informative

Postul de radio monitorizat este un post public regional cu programe culturale, informative, muzicale și de divertisment. Vom analiza în cursul acestui capitol conținutul programelor informative, compuse din: jurnale(10’), buletine(3’) și știri pe scurt(1’). Perspectivele din care vor fi analizate aceste programe sunt reprezentate de tipurile știrilor transmise și domeniile din care fac parte subiectele acestora.

Prima perspectivă abordată este cea a tipurilor de știri difuzate în ceea ce privește interesul publicului pentru acestea(tipologia urmărește interesul auditoriului pentru știri din perspectiva proximității spațiale). Astfel, observăm că impactul pe care știrile l-ar putea avea asupra publicului este direct proporțional cu interesul acestora pentru informațiile receptate în cadrul acestor programe.

Pentru a evidenția aceste idei am monitorizat toate programele informative transmise de radioul public regional în perioada 26.05.2014-01.06.2014. Observăm în primul rând că toate programele informative conțin informații despre meteo, fie la început, fie la sfârșitul acestora. Fiind un radio public regional, aceste informații fac referire la regiunea Oltenia, nefiind vorba despre informații la nivel național. În programele informative cu o durată mai mare, informațiile meteo sunt transmise(insert) de meteorologul Clara Roncea de la Centrul Meteorologic Regional Oltenia. Transmiterea informațiilor meteo durează un minut în fiecare dintre jurnalele de știri ale postului radio și treizeci de secunde în fiecare buletin sau ediție de știri pe scurt.

În cadrul buletinelor de știri(3 minute) informațiile meteo, reprezentate de date și prognoza, sunt transmise la sfârșitul acestora, în vreme ce în conținutul știrilor pe scurt(1 minut) datele meteo se află la început. Așa cum am mai spus, în jurnalele de știri(10 minute) prognoza meteo își are locul la sfârșitul acestora și este prezentată de meteorologul de serviciu de la Centrul Meteorologic Regional Oltenia.

Monitorizând programele informative, observăm că informațiile meteo pe o durată de o săptămână însumează patruzeci și șase de minute. Astfel, din totalul de 475 de minute reprezentând programele informative dintr-o săptămână, patruzeci și șase din acestea conțin informații meteorologice, ceea ce înseamnă un procent de 9,68% din total. De asemenea, informații despre meteo pot fi regăsite și pe site-ul radioului, unde la secțiunea meteo regăsim o prognoză pe o durată de zece zile a vremii în regiunea Oltenia.

Am amintit până acum informațiile meteo din cadrul programelor informative, însă partea cea mai importantă și de o durată mai mare este reprezentată de știri. Pentru a atrage atenția publicului, realizatorul acestor programe începe prin transmiterea celei mai importante știri. De asemenea, observăm că înainte de fiecare astfel de program există un cod de transmisie și o semnătură muzicală, acest lucru permițând auditoriului să ajungă lângă radio și să nu piardă cea mai importantă știre.

În urma monitorizării programelor informative am putut observa și care este ponderea știrilor locale, regionale, interne și externe. Fiind un radio public regional, cele mai multe dintre știri ar trebui să fie cele care fac referire la regiunea Oltenia cu toate evenimentele aferente acesteia. Însă, analizând atent emisiunile informative observăm că știrile de interes național sunt cele care domină conținutul informativ al programelor. În cadrul programelor există de asemenea și știri externe. După analizarea conținutului acestor programe, am putut observa și faptul că, în general, jurnalele radio sunt cele care conțin mai multe știri interne și externe, dat fiind faptul că durata acestora este mai mare. Buletinele și știrile pe scurt conțin într-o măsură mai mică știri interne și externe, fiind alcătuite mai mult din știri regionale și chiar locale. Indiferent de tipul programului informativ, la începutul acestora este prezentată ora exactă.

În urma unei estimări făcute după analizarea emisiunilor informative transmise de radio într-o săptămână, procentul de știri de interes național este de 63%. Știrile regionale și locale ocupă în conținutul programelor un procent de 26%, în vreme ce știrile externe un procent de 11%.

Dacă în analiza anterioară am pus în vedere perspectiva tipologiei știrilor în funcție de proximitate și interesul auditoriului pentru acestea, în continuare vom analiza conținutul programelor informative în funcție de domeniul în care se încadrează știrile transmise la radioul public regional.

Trebuie menționat faptul că perioada monitorizată(26.05.2014-01.06.2014) este perioada imediată alegerilor europarlamentare. De aceea, un procent semnificativ din conținutul emisiunilor informative este reprezentat de știri din domeniul politic. Acest domeniu este preponderent vizat la nivel regional și național, dar și internațional. O parte din știrile transmise în această perioadă descriu catastrofele naturale produse în urma cantităților mari de apă provenită din precipitațiile intense. Așa cum am văzut anterior în capitolele teoretice aceste știri se pot încadra în partea de urgențe. Economia este și ea un domeniu care a făcut subiectul câtorva știri din perioada monitorizată. Educația, sănătatea, activitatea administrației centrale și locale, planificarea și dezvoltarea, dar și conflictele și controversele sunt alte subiecte abordate de știrile emise în această perioadă. Nici informațiile despre trafic nu au fost omise, ele fiind al doilea segment, după meteo, despre care publicul dorește să știe. Dacă ar fi să transformăm aceste observații în procente, știrile din domeniul politic ar reprezenta 32% din corpusul informativ emis în această perioadă. Domeniul politic este urmat de cel economic cu 19%, cel al educației cu 18%, industrial cu 14%, cel al urgențelor cu 8%, sănătate cu 3% și alte domenii.

Analizând știrile emise în această perioadă și dintr-o altă perspectivă a tipologiei, putem observa că știrile soft sunt cele care domină programele informative. Au fost transmise de asemenea și știri hard, însă nu sunt tipul de știri predominant din perioada minitorizată.

În conținutul acestor programe și mai cu seamă a câtorva știri există și insert-uri cu transmisiile corespondenților postului de radio sau cu declarațiile unor subiecți ai știrilor. De obicei, aceste insert-uri apar în conținutul jurnalelor radio datorită timpului extins pe care acestea îl au. Corespondenții care au transmis informații legate de subiectele din această perioadă au fost Petruța Obrejan, Andrei Șerban, Sorin Croitorescu, Ruxandra Radu și așa cum am mai precizat meteorologul Clara Roncea de la Centrul Meteorologic Regional Oltenia, dar și Mihaela Brâncuș. Programul știrilor începe cu vocea prezentatoarei Olguța Rădulescu Gugilă și continuă dupamiaza cu Ana Maria Drăghici.

În ceea ce privește repetarea știrilor în programele informative, observăm că aceasta există. Însă, știrile nu sunt repetate în mod abuziv, pentru că acest lucru ar duce la saturație, iar publicul ar reacționa prin respingere. Anaizând emisiunile informative transmise dimineața, observăm ca acestea sunt o sinteză a întâmplărilor petrecute cu o zi în urmă. Practic, redundanța este una benefică atunci când nu este folosită în mod excesiv.

3.4. Știrile postate pe site-ul Radio România Oltenia Craiova

Așa cum am precizat și anterior, știrile prezentate la radio sunt trimise spre expunerea lor pe site-ul oficial al radioului. Aici regăsim secțiuni ce încorporează știri regionale, naționale, internaționale, sport, informații despre trafic, dar și o secțiune denumită evenimente. Vom analiza din mai multe perspective forma în care informațiile sunt expuse pe acest site.

Analizând atent știrile postate anterior pe site-ul radioului, observăm că cele din secțiunea regional sunt mai numeroase decât știrile din celelalte secțiuni. Există zile în care la secțiunea național și internațional este încărcată pe site doar o știre, dar și zile în care acestea lipsesc cu desăvârșire. Spre exemplu, în zilele de șapte și opt iunie 2014 pe site nu a fost postată nicio știre internațională, iar tot în ziua de șapte nu există nicio știre încărcată în secțiunea național.

Practic, site-ul a avut două zile la rând în care nu a asigurat informarea publicului său în ceea ce privește știrile încadrate în secțiunea național și internațional. Proximitatea este una din calitățile pe care știrile trebuie să o aibă. Vorbim aici despre proximitate la nivelul timpului, adică la știrile care fac referire la evenimente întâmplate cu scurt timp în urmă. De asemenea, oamenii sunt interesați de cele mai recente evenimente ce au avut loc, acest lucru făcând ca una din calitățile știrilor radio să fie noutatea. Această nevoie este o exigență impusă de omul modern. În acest caz știrile nu doar au exclus această calitate, ci ele lipsesc pe o perioadă considerată destul de lungă în acest domeniu în care în fiecare minut poate exista un eveniment de interes public.

Un alt element ce trebuie să caracterizeze o știre este exactitatea. Există știri publicate care relatează evenimente prin presupuneri. De exemplu, știrea următoare: Ministrul Educației, Remus Pricopie, va veni astăzi în Pitești, la Inspectoratul Școlar Județean Argeș. Aceasta, ar fi a doua vizită a ministrului Educației în Argeș după venirea la conducerea ISJ Argeș a noului inspector școlar județean Dumitru Tudosoiu. De altfel, începînd cu ora 15, în Aula Universității Constantin Brâncoveanu, Pitești, va avea loc sedința de lucru a ministrului Educației Naționale, Remus Pricopie, cu directorii unităților de învățămînt preuniversitar din Argeș. Observăm utilizarea verbului ar fi în corpusul acestei știri. Acest element folosit conduce la ideea că informația poate să nu fie exactă și cu atât mai puțin verificată. Aceasta nu este singura știre ce conține sintagme de acest fel, pe site fiind postate anterior mai multe. Un alt exemplu ce corespunde acestei idei: Investitorii chinezi și-au arătat interesul în realizarea tronsonului de drum dintre Craiova și Pitești. Autostrada ar fi construită în regim de concesiune, fară bani de la stat, doar cu fonduri private. Proiectul leagă Craiova prin autostradă de Constanța, până la cel mai mare port al României. Autostrada Craiova-Pitesti va fi gata in 2016, iar estimarile arată că fiecare kilometru va depăși 17 milioane de euro. Concesionarul este obligat să obțină finanțarea pentru construcția șoselei și își va recupera banii din taxa de autostradă. Observăm și aici utilizarea presupunerilor care nu dau un caracter de exactitate acesteor știri.

Ne vom îndrepta atenția și către scrierea acestor știri. Avem ca exemplu și știrile extrase mai sus de pe acest site, dar vorbim și despre mult mai multe știri existente aici care fac subiectul acestei discuții. Este foarte important ca acestea să fie redactate corect în limba română. Ne referim aici la redactarea în limba română cu diacritice. Observăm în textele preluate mai sus că la unele cuvinte diacriticele lipsesc. Acest lucru însă, se repetă în cazul mult mai multor știri încărcate pe site, ceea ce nu poate fi considerată de public neatenție din partea celor care redactează și postează aceste știri, datorită frecvenței cu care aceasta se întâmplă, ci mai mult poate fi catalogată ca lipsă de profesionalism.

3.5. Efectele știrilor

Mass media oferă societății informații, acest lucru făcând ca acestea să fie înzestrate cu o forță uriașă. Practic, aceste mijloace de comunicare generează și chiar amplifică elementele care definesc realitatea, influențând societatea în ceea ce privește filozofiile de viață sau modul de a acționa în situațiile date. Vorbind despre presă, care este în mare măsură condusă după principiul pieței, putem spune că aceasta trebuie să își mulțumească publicul de a cărei existență depinde întreg viitorul său.

Chiar dacă mulți nu realizează, percepția socială este în mare măsură influențată de ceea ce mijloacele de comunicare în masă vehiculează. În prezent, oamenii sunt expuși masiv acestor mijloace de informare, iar redundanța prezentă în aceste procese poate avea efecte persuasive asupra lor, imprimând în conștiința individuală sau colectivă a acestora anumite idei vehiculate. Nu vorbim aici despre conștiință implicând starea de conștiență, ci de persuasiunea subliminală care manipulează oamenii infiltrându-se în subconștient. Așa cum am văzut, mesajele de tip subliminal nu rămân la un simplu stadiu de informație, ci fac parte din procesele subtile de manifestare a influenței mass media.

Pentru a susține aceste afirmații, am considerat că cea mai bună metodă este chiar identificarea acestora în concepțiile publicului care primește informațiile vehiculate de mass media, în mod activ sau pasiv. Identificarea se va face prin intermediul unui chestionar realizat pentru acest studiu.

Chestionarul este aplicat pe un eșantion de 45 de persoane anonime care își au domeniul de activitate sau își petrec timp în universitate, magazine sau cabinete medicale, locuri în care radioul este ascultat în mod intenționat, voit sau pasiv. Chestionarul cuprinde paisprezece întrebări închise, cu variante de răspuns și încă cinci întrebări folosite în clasificarea celor dinainte, întrebări la care răspunsurile nu pot fi catalogate drept corecte sau greșite.

Datorită mediilor în care a fost aplicat acest chestionar, au participat la completarea lui persoane încadrate într-un segment larg de vârstă, cuprins între 21 și 65 de ani. Răspunsurile la întrebările din chestionar au fost folosite în analiza impactului știrilor asupra publicului.

Fiecarui domeniu de activitate sau mediu în care a fost aplicat chestionarul îi corespunde un număr de cincisprezece persoane chestionate.

În ceea ce privește funcția pe care mass media o îndeplinesc, cele mai multe persoane consideră că aceasta este de informare, existând și persoane care cred că aceste mijloace de comunicare ar trebui să aibă totuși și un caracter educativ. Oamenii sunt interesați de informațiile transmise în mass media într-o mare măsură, în special segmentul de vârstă cuprins între 40 și 65 de ani. Este segmentul de vârstă care oferă informațiilor din mass media o mare importanță și care probabil este mai influențat de informațiile vehiculate de mijloacele de comunicare decât oricare alt segment.

O parte semnificativă din subiecții care au participat la completarea chestionarului susțin că sunt interesați în mare măsură de informațiile din buletinele de știri, segmentul de vârstă cel mai interesat de acestea fiind din nou cel între 40 și 65 de ani. De asemenea, cei mai mulți dintre aceștia urmăresc știrile aproape zilnic pentru a afla noi informații oferite de buletinele de știri.

Chestionarul pune și problema informațiilor vehiculate în mass media de prezentatorii programelor informative sau de persoanele influente care apar în aceste programe. În urma clasificării raspunsurilor date de persoanele chestionate, putem concluziona că aceste informații au o importanță medie pentru aceștia. De aici ne putem da seama și de faptul că oamenii sunt mai atrași de o informație cu atât mai mult dacă aceasta vine de la o persoană influentă, aceasta putându-și schimba chiar și impactul în raport cu gradul de influență al persoanei ce vehiculează informația.

Ne indreptăm atenția în continuare către efectele de persuasiune pe care știrile le-ar putea avea asupra indivizilor. Toate persoanele chestionate consideră că știrile pot avea efecte persuasive asupra publicului la un moment dat. Nu generalizăm acest lucru spunând că toate știrile au acest efect și tot timpul, ci uneori.

După efectele persuasive, chestionarul pune și problema efectelor de manipulare pe care știrile le-ar putea avea asupra auditoriului. Cei mai mulți dintre aceștia consideră că știrile pot avea acest efect asupra publicului. Întrebarea care urmează vine să lămurească în ce măsură consideră că știrile pot avea aceste efecte, iar după clasificarea răspunsurilor concluzionăm că acestea pot manipula publicul într-o oarecare măsură. Ceea ce este interesant la această întrebare este că, deși unii dintre subiecți au răspuns că nu consideră că știrile ar putea avea afecte de manipulare asupra publicului, aleg mai apoi să răspundă totuși că acestea au efecte într-o foarte mică măsură. Acest lucru nu ne face decât să considerăm că unele persoane nu realizează că aceste informații au totuși un impact asupra lor. După clasificarea răspunsurilor am putut realiza procentul persoanelor chestionate care consideră că știrile au efecte de manipulare, acesta fiind de 88,9%.

Toate persoanele chestionate cred că buletinele de știri ajută la conturarea unor percepții despre realitate, iar în urma răspunsurilor legate de măsura în care acestea o fac, se pare că ele ajută la conturarea percepțiilor despre realitate într-o oarecare măsură. De asemenea, subiecții chestionați cred că știrile au într-o mare măsură influență în formarea opiniilor. Este și aici momentul în care observăm că puținele persoane chestionate care consideră că știrile nu au niciodată efecte de manipulare, consideră totuși că ele au o influență în formarea opiniilor. Practic, ei nu realizează că percepția lor socială este influențată și implicit manipulată de programele informative.

Revenind la efectele de manipulare și persuasiune pe care știrile le pot avea asupra publicului, cred că cel mai bun exemplu în acest sens sunt știrile ce conțin informații din campaniile electorale. Ajungem la acest exemplu, poate și pentru că politica este unul din domeniile în care mijloacele de persuasiune și manipulare sunt foarte des utilizate. Privind retrospectiv, observăm știrile care conțin informații cu sondajele de opinie, relizate cu scopul de a afla opțiunile pentru candidați a celor care urmează să voteze. Există foarte multe cazuri în care deciziile cu aceste opțiuni se modifică ulterior în funcție de informațiile transmise în buletinele de știri. Astfel că, de cele mai multe ori, oamenii care nu sunt foarte hotărâți în legătură cu opțiunea pe care o vor bifa, aleg să se alăture majorității, votând pentru persoana sau partidul care în urma sondajelor dispun de cele mai multe procente. Așadar, alegerile oamenilor pot fi influențate de aceste informații.

Concluzionând această analiză a raspunsurilor pentru care persoanele chestionate au optat, observăm că informațiile vehiculate de mass media și mai cu seamă informațiile prezente în buletinele de știri au impact asupra publicului. Cele mai multe dintre persoane sunt conștiente că aceste informații le influențează gândirea și alegerile pe care le fac, existând însă și persoane care nu consideră că asupra lor sunt exercitate aceste efecte. Așa cum am mai spus, există și versiunea de persuasiune subliminală, aceasta având efecte la nivel de subconștient, conștiința neimplicând starea de conștiență. Practic, chestionarul a fost folosit pentru a releva dacă știrile au un efect asupra publicului și care ar putea fi acestea.

Am realizat în cursul acestui capitol, prin monitorizare, analiză de conținut și aplicarea unui chestionar, un studiu asupra programelor informative transmise la radioul public regional.

Din monitorizarea programelor informative și analizarea conținutului acestora a rezultat procentul în care acestea sunt transmise în timpul unei săptămâni la radio. De asemenea, studiul de caz a presupus și analizarea tehnicilor de colectare și prelucrare a informațiilor care devin mai apoi știrile difuzate la radio în cadrul emisiunilor informative.

O altă parte a studiului de caz a presupus analizarea conținutului informativ al acestor programe. Analiza a fost făcută din mai multe perspective, luând în calcul tipurile de știri difuzate, dar și domeniile din care acestea fac parte.

După cum am precizat, radioul alege să difuzeze știrile și pe site-ul pe care îl deține. Astfel, în capitol au fost realizate comentarii din perspectiva omisiunilor postării de știri în anumite zile, dar și a lipsei calităților pe care acestea trebuie să le dețină.

Ultima parte a studiului de caz analizează, prin intermediul unui chestionar utilizat, efectele pe care știrile le pot avea asupra auditoriului.

CONCLUZII

Din momentul apariției sale, presa a deținut un rol semnificativ în informarea societății. Ceea ce reprezintă elementul de noutate, este diversificarea mijloacelor de informare și constituirea lor într-un sistem informativ, a cărui atribuție esențială este aceea de a transmite stocul de informații față de care societatea a dezvoltat un fel de dependență.

Tema lucrării este una de actualitate, Contractul de informare în programele radiofonice reprezentând unul din elementele constitutive ale procesului de transmitere a informațiilor prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă. Acest element are o importanță majoră, căci dacă mesajul radiofonic va fi axat pe contractul de informare în context informativ persuasiv și oportun, atunci el va fi receptat în mod corect de către publicul radiofonic.

Primul capitol al lucrării, Jurnalismul radio-specificitatea mediatică, a adus în prim plan o sinteză teoretică despre specificitatea jurnalismului radio cu tot ceea ce implică aceasta. De aici au rezultat principalele calități ale jurnalistului radio și ale mesajului radiofonic, dar și elementele necesare structurării unei știri radio.

Știrile-un parcurs diacronic, capitolul doi al lucrării, a evidențiat, tot printr-o sinteză teoretică, formele pe care știrile le-au îmbrăcat de la apariție și până în prezent prin tipologie și chiar modalitățile prin care acestea sunt introduse în emisiunile informative. De asemenea, capitolul a sintetizat și impactul pe care știrile îl pot avea asupra publicului.

Ultimul capitol, reprezentat de studiul de caz asupra programelor informative la radioul public regional, a cuprins analiza conținutului acestor programe din mai multe perspective în urma monitorizării postului de radio Radio România Oltenia Craiova.

În plus, chestionarul utilizat în vederea aflării concepțiilor publicului despre percepția știrilor, a reliefat impactul pe care acestea îl au asupra auditoriului. În aceeași notă, Alina Bârgăoanu subliniază în lucrările sale aspectul legat de puterea deținută de mijloacele de informare în masă: „Nu putem sublinia îndeajuns importanța acestei activități și puterea pe care o conferă. Nu avem în vedere posibilitățile de manipulare pe care le deschide un asemenea rol. Ci doar semnificația activității ca atare. Prin intermediul știrilor, mijloacele de comunicare în masă fac legătura cu o realitate la care nu avem acces. Ele creează o imagine standard a unei realități și o ilustrează în milioane de exemplare. Ele induc reprezentările cu care noi operăm, reprezentări ale unei realități pe care nu o cunoaștem direct”.

Cu toate acestea însă, probabil am considera că absența informațiilor ar induce anumite schimbări în cadrul societății, al culturii, acestea având de suferit. Chiar dacă în prezent există un surplus, un exces de informații care nu au în principal semnificație și sunt dăunătoare pentru individ, societate și cultură, absența totală a acestora ar fi probabil la fel de dăunătoare. În prezent, oamenii au dezvoltat un soi de dependență pentru informațiile furnizate în fiecare zi de mass media, cu fiecare zi crescând și obsesia acestora pentru ceea ce este nou, caracteristică a modernității de care mijloacele de comunicare media profită din plin.

BIBLIOGRAFIE

Bârgăoanu, Alina, Tirania actualității. O introducere în istoria și teoria știrilor, București, Tritonic, 2006.

Boyd, Andrew, Stewart, Peter, Alexander, Ray, Broadcast Journalism. Techniques of Radio and Television News, sixth edition, UK, Focal Press, 2008.

Coman, Mihai, Introducere în sistemul Mass-Media, Iași, Polirom, 2004.

Coman, Mihai, Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare, vol. 1, Iași, Polirom, 1997.

Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Mass media și societatea, București, Comunicare.ro, 2003.

Hartley, John, Discursul știrilor, Iași, Polirom, 1999.

Hilliard, Robert, L., Redactarea materialelor pentru televiziune, radio și noile media, Iași, Polirom, 2012.

Joanescu, Irene, Radioul modern. Tratarea informației și principalele genuri informative, București, Editura ALL EDUCATIONAL, 1999.

Lull, James, Mass-Media-Comunicare. Manipularea prin informație, Filipeștii de Târg, Antet XX Press, 2001.

Popescu, Cristian, Florin, Manual de jurnalism, București, Tritonic, 2003.

Rad, Ilie, Obiectivitatea în jurnalism, București, Tritonic, 2012.

Randall, David, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, Iași, Polirom, 1998.

Rusu-Păsărin, Gabriela, Comunicare audio-vizuală, Craiova, Editura Universitaria, 2008.

Rusu-Păsărin, Gabriela, Comunicarea radiofonică. Provocări actuale, București, Tritonic, 2012.

Rusu-Păsărin, Gabriela, Prolegomene la o istorie a mass-media, Craiova, Editura Universitaria, 2006.

Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, București, Tritonic, 2007.

Pagini de internet:

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/comunicare/genuri-publicistice-de-radio-201707.html?s=genur%20publicist%20radio

http://dianaistrati.blogspot.ro/p/jurnalism-cultural_13.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radio_Rom%C3%A2nia_Actualit%C4%83%C8%9Bi

http://www.radiocraiova.ro/investitori-chinezi-pentru-autostrada/

http://www.radiocraiova.ro/ministrul-educatiei-este-astazi-la-pitesti/

http://www.rasfoiesc.com/inginerie/comunicatii/CARACTERISTICILE-COMUNICARII-R64.php

http://www.romania-actualitati.ro/grila

ANEXE

Chestionar:

Acest chestionar implică realizarea unui sondaj de opinie folosit în corpusul informativ al unei lucrări de licență. Răspunsurile nu pot fi corecte sau greșite, de sinceritatea dumneavoastră depinzând valabilitatea studiului. Răspunsurile sunt anonime și confidențiale.

Care considerați că este principala funcție pe care mass media o îndeplinesc?

de informare

de divertisment

de educare

de socializare

de recreere.

În ce măsură sunteți interesat/ă de informațiile transmise de mass media în general?

foarte mică măsură

mică măsură

oarecare măsură

mare măsură

foarte mare măsură

deloc

În ce măsură sunteți interesat/ă de informațiile din buletinele de știri?

foarte mică măsură

mică măsură

oarecare măsură

mare măsură

foarte mare măsură

deloc

Cât de des ascultați știrile în vederea aflării noilor informații?

zilnic

de câteva ori pe săptămână

de câteva ori pe lună

niciodată

Câtă importanță au informațiile vehiculate în mass media de prezentatorii programelor informative?

foarte puțină

puțină

medie

multă

foarte multă

nu au

Câtă importanță au informațiile vehiculate în mass media de persoanele influente care apar în programele informative?

foarte puțină

puțină

medie

multă

foarte multă

nu au

Considerați că știrile pot avea efecte de persuasiune asupra indivizilor?

da

nu

uneori

Considerați că știrile pot avea efecte de manipulare asupra indivizilor?

da

nu

Dacă da, în ce măsură?

foarte mică măsură

mică măsură

oarecare măsură

mare măsură

foarte mare măsură

În opinia dumneavoastră, buletinele de știri ar trebui:

să informeze

să aibă caracter educativ

să se axeze pe spectaculos

să expună o gamă largă de informații

să fie utile pentru public

Considerați că buletinele de știri ajută la conturarea unor percepții despre realitate?

da

nu

Dacă da, în ce măsură?

foarte mică măsură

mică măsură

oarecare măsură

mare măsură

foarte mare măsură

Considerați că știrile au o anumită influență în formarea opiniilor?

da

nu

Dacă da, în ce măsură?

foarte mică măsură

mică măsură

oarecare măsură

mare măsură

foarte mare măsură

Răspunsurile la următoarele întrebări sunt folosite pentru clasificarea informațiilor și sunt confidențiale.

Asculți radio?

foarte des

uneori

rar

niciodată

Sexul:

masculin

feminin

Vârsta:…………….

Mediul de proveniență

urban

rural

Studii:

medii

superioare