Constitutia Republicii Africa de Sud

Legea fundamentală a Africii de Sud reprezintă una dintre cele mai progresiste legi fundamentale din lume și se bucură de mari aprecieri pe plan internațional. În timpul procesului de redactare a Constituției, oamenii de pe întreg teritoriul al Africii de Sud au fost invitați să facă observații cu privire la ceea ce ar trebui să se reflecte în Constituție. Acesta a fost un proces unic, incitant si vibrant, unde oamenii au avut posibilitatea de a avea un cuvânt de spus.

Conform Constituției, Africa de Sud este un stat suveran, democratic fondat pe următoarele valori: demnitate umană, egalitate, promovarea drepturilor și libertăților omului.. Constituția a fost adoptată de Parlament la 8 mai 1996 și a fost semnată de către primul președinte al noului stat liber și democratic Africa de Sud, revoluționarul Nelson Mandela, în Sharpeville la 10 decembrie 1996.

Scopul Constituției este de:

a anula diviziunile din trecut și de a stabili o societate bazată pe valori democratice, justiție socială, și drepturi fundamentale ale omului.

a pune bazele unei societăți democratice și deschise în care guvernul se bazează pe voința poporului și fiecare cetățean este ocrotit în mod egal de lege;

a îmbunătăți calitatea vieții tuturor cetățenilor și încurajarea creativității fiecărei persoane

de a construi o țară unită și democratică, capabilă de a se înscrie ca stat suveran la nivel internațional.

Din punctul de vedere al structurii, în cadrul Constituției regăsim un Preambul, paisprezece Capitole și cinci Amendamente.

Preambulul sintetizează conținutul legii fundamentale. Primele două cuvinte (noi, poporul), reprezintă cele mai menționate cuvinte din cadrul Constituției. Acesta reprezintă modul de afirmare a supremației poporului, puterea derivând din unitatea și fraternitatea poporului: „ Noi, poporul Africii de Sud, recunoaștem nedreptățile trecutului nostru, îi onorează pe cei care au suferit pentru dreptatea și libertatea țării noastre, îi respectă pe cei care au contribuit la construirea și dezvoltarea țării. Poporul crede că Africa de Sud aparține tuturor celor care trăiesc în ea, uniți întru diversitate.

Primul Capitol (Dispoziții Generale)- stabilește datele ce definesc Republica Sud Africană, consființind valorile care stau la baza funcționării statului suveran și democratic:

demnitatea umană, asigurarea egalității, promovarea drepturilor și libertăților cetățenilor;

non-rasism și non-sexism;

sufragiul universal pentru cetățenii de peste 18 ani, alegeri regulate și multi-partidism;

sistem de guvernare democratic, pentru a asigura responsabilitatea, capacitatea de reacție și deschidere.

De asemenea, în cadrul aceluiași capitol este evidențiat caracterul absolut al documentului, întrucât Constituția este legea supremă a Republicii și orice lege sau comportament aflat în contradicție cu prevederile acesteia este declarat nul, iar obligațiile impuse de acest text trebuie să fie îndeplinite. Imnul național este stabilit de către Președinte printr-o proclamație. Limba engleză și afrikaans sunt limbile oficiale recunoscute prin lege. Prin intermediul Constituției au fost eliminate și barierele rasiale, astfel încât, conceptul de cetățean este atribuit tuturor locuitorilor țării, indiferent de culoare, etnie, sau altă apartenență, bucurându-se în mod de egal de aceleași drepturi și îndatoriri.

Capitolul 2 din Constituție conține Bill of Rights care protejează drepturile omului. Bill of Rights este piatra de temelie a democrației. Documentul consacră drepturile tuturor persoanelor din țară și afirmă valorile democratice ale demnității umane, egalitate și libertate . În timp ce fiecare persoană poate accesa aceste drepturi, ele au, de asemenea, și îndatorirea de a respecta aceste privilegii ce îi sunt acordate. De asemenea, Guvernul are obligația de a respecta, proteja, de a promova și de a îndeplini drepturile în proiectul de lege a drepturilor (Bill of Rights).

În cadrul celui de-al doilea capitol regăsim secțiuni ce abordează teme precum:

dreptul la egalitate, deoarece toată lumea este egală în fața legii iar Guvernul trebuie să elaboreze legi care să ofere beneficii persoanelor care continuă să sufere din cauza inegalităților, ca urmare a legilor anterioare. În același timp, trebuie sa adopte legi care vor preveni sau opri discriminarea. Actul privind Promovarea egalității și Prevenirea Discriminării (adoptat în februarie 2000), afirmă faptul că discriminarea în diferite domenii ale vieții sociale este împotriva legii, iar actul discriminării poate fi compensat prin primirea unor amenzi.

Dreptul la demnitate umană: orice persoană este îndreptățită de a avea demnitatea respectată și protejată.

Dreptul la viață: în cazul acestei secțiuni regăsim o prevedere ce include utilizarea forței în caz de pericol. Procedura Penală acordă dreptul poliției de a se folosi de amenințarea cu arma în cazul unor nesupuneri. În același timp, Curtea Constituțională a declarat că pedeapsa cu moartea încalcă principiul dreptului la viată și nicio Instanță Judecătorească nu poate impune pedeapsa cu moarte.

alte prevederi ale Capitolului 2: Libertatea și siguranța persoanei; Dreptul la confidentialitate; Libertatea religiei, a convingerilor și a opiniei; Libertatea de întrunire și petiționare; Dreptul de acces la locuințe; Încurajarea proprietății etc.

Capitolul 4 este dedicat Parlamentului și include principiile de organizare și funcționare ale acestuia. Din punct de vedere compozițional, Parlamentul este bicameral, alcătuit din Adunarea Națională și Consiliul Național al Provinciilor.

Parlamentul poate interveni pentru: a menține securitatea națională; unitatea economică; standardele naționale esențiale; stabilirea unor standarde minime necesare pentru prestarea de servicii; sau pentru a preveni acțiunile nerezonabile luate de o provincie care aduce prejudicii intereselor unei alte provincii sau țării în ansamblu. În exercitarea autorității sale legislative, Parlamentul este limitat numai de către Constituția, și trebuie să acționeze în conformitate cu prevederile acesteia.

Adunarea Națională reunește un număr cuprins între 350 și 400 de membri, femei și bărbați, aleși printr-un sistem electoral proporțional, în funcție de numărul de locuri atribuit fiecărei circumscripții. Fiecare cetățean care își poate exercita dreptul de vot, este eligibil și pentru a candida pentru un loc în cadrul Adunării, excepție făcand Președintele țării, Primul-Ministru, Delegații permanenți ai Consiliului Național al Provinciilor sau membri ai unei legislaturi provinciale sau ai unui Consiliu Municipal;

Adunarea Națională este aleasă pentru un mandat de cinci ani. În cazul în care aceasta este dizolvată sau termenul mandatului a expirat, în termen de 90 de zile, Președintele tării proclamă organizarea unor noi alegeri. La prima ședință după învestirea membrilor Adunării, sau atunci când este necesar pentru completarea un post vacant, Adunarea Națională trebuie să aleagă un Speaker și un vicepreședinte dintre membrii săi.

Competențe: în exercitarea puterii sale legislative, Adunarea Națională poate să modifice sau să respingă orice legislație, să inițieze proiecte legislative, aferente celor ce includ arii ale Capitolului 2, Bill of Rights; exercitarea autorității executive naționale, inclusiv punerea în aplicare a legislației;

Consiliul Național al Provinciilor. Fiecare provincie trimite zece delegați, dintre care: patru delegați speciali, inclusiv Premierul provinciei, și șase delegați permanenți.

. O persoană nominalizată ca delegat permanent trebuie să fie eligibilă pentru a fi un membru al unei legislaturi provinciale. Consiliul Național al Provinciilor trebuie să aleagă un președinte și doi președinți adjuncti din rândul delegaților. Membrii Cabinetului și miniștri adjuncți pot participa și pot vorbi în Consiliul Național al Provinciilor, dar nu pot vota.

Capitolul 5 prezintă Președintele și Executivul:

Executiul național este cel care pune în aplicare legile elaborate de către Parlament. Executivul nu este învestit cu puterea de a iniția legi. Puterea executivă poartă denumirea de Guvern, condus de un președinte, vicepreședinte și miniștri.

Președintele este șeful statului, șeful Cabinetului executiv și comandantul-șef al Forței de Apărare. Acesta este ales de către Adunarea Națională din rândul membrilor săi.

Cabinetul este format din președinte, vicepreședinte, și toți miniștrii, de exemplu, ministrul Educației, ministrul Sănătății. Fiecare ministru are un departament guvernamental de care se ocupă. Președintele desemneză vicepremierulși miniștri de cabinet. De asemenea, poate revoca oricare dintre persoanele pe care el le-a numit pentru a forma cabinetul. Vicepremierul și miniștri sunt responsabili în fața Președintelui și a Parlamentului. Executivul trebuie să respecte politicile guvernului.

Provinciile: sunt nouă provincii, printre care: Capul Estic, Statul Liber, Natal, Capul Nodului, Capul Vestic, Provincia Nordică.

Fiecare provincie are propriul guvern provincial. Acesta este alcătuit dintr-o legislatură provincială și un executiv provincial. În cadrul Legislaturilor Provinciale sunt elaborate legi care poată denumirea de ordonanțe. Doar persoanele care locuiesc în provincie sau se află în vizită, sunt nevoite să respecte aceste legi. Membrii acestor legislaturi sunt aleși în același timp cu alegerile naționale generale, care au loc o dată la cinci ani. Va fi ales un număr cuprins între 30 și 80 de membri din fiecare legislatură provincială.

Consiliul executiv provincial este format din Primul-ministru și nu mai mult de zece membri ai legislaturilor provinciale, numiți de către Premier. Guvern național este responsabil pentru stabilirea standardelor naționale cu privire la aplicarea legislației în diferitele arii de activitate, astfel încât legile elaborate de către provincii trebuie să urmeze legislația națională de standardizare.

Constituția afirmă că instanțele judecătorești sunt independente. Acest lucru înseamnă că executivul național și Parlamentarii nu pot interveni în ceea ce fac instanțele de judecată. Orice persoană, inclusiv guvernul, trebuie să respecte deciziile instanțelor.

Instanțele judecătorești sunt: Curtea Constituțională; Curtea Supremă de Apel; Înaltele Curți; Instanțele Magistraturii; Instanțele au dreptul de a anula o lege care este neconstituțională; a sancționa orice comportament care este neconstituțional.

Obligațiile care decurg din Constituție trebuie să trebuie urmate și respectate de fiecare persoană din Africa de Sud. Acesta este documentul de bază pentru toate legile țării, precum și baza pentru libertatea și democrația de durată.