Consecintele Atentatelori DIN 11 Septembrie

Drept

Consecintele Atentatelori DIN 11 Septembrie

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Capitolul 1. SUA, ținta atacurilor teroriste

Subcapitolul 1.1 SUA, nr. 1 în lume

Subcapitolul 1.2 Motivele atacurilor teroriste asupra SUA

Suncapitolul 1.3 “Terorismul postmodern” – un alt semnal de alarmă ignorat

Subcapitolul 1.4 Serviciile de informații și implicarea acestora

Capitolul 2. 11.09.2001 – atacarea SUA

Subcapitolul 2.1 Derularea evenimentelor

Subcapitolul 2.2 Plănuirea atacurilor

2.2.1 Creierul atacurilor

2.2.2 Al-Qaeda și Osama Bin Laden

Subcapitolul 2.3 Urmările atacurilor teroriste

2.3.1 Victime

2.3.2.Pagube materiale

Subcapitolul 2.4 Salvarea și recuperarea

Subcapitolul 2.5 Reacții politice diferite

Subcapitolul 2.6 Lipsa de reacție militară

Subcapitolul 2.7. Identificarea teroriștilor

Capitolul 3. Reactii. Coincidente. Teorii

Subcapitolul 3.1 Neglijență sau ignoranță

Subcapitolul 3.2.Serviciile de informații și implicarea acestora

Subcapitolul 3.3 Alerte internaționale

Subcapitolul 3.4 Teoria conspirației

3.4.1 Explicațiile autorităților

3.4.2 Coincidențe

3.4.3 Hazard sau premoniție ?

Capitolul 4. Războiul împotriva terorismului

Subcapitolul 4.1 Terorismul și mass-media

Capitolul 5 Lumea altfel, după 11 septembrie 2001

Subcapitolul 5.1 Consecințe imediate

Subcapitolul 5.2 Consecințe militare și naționale

Subcapitolul 5.3 Consecințe geopolitice

Concluzii

Bibliografie

CONSECINȚELE ATENTATELOR DIN 11 SEPTEMBRIE 2001

11 septembrie 2001 – zi de cotitură în istoria Statelor Unite ale Americii. Cea mai mare putere a lumii s-a cutremurat după atacurile teroriste comise de 19 membri ai cunoscutei grupări Al-Qaeda, în urma cărora aproape 3.000 de persoane și-au pierdut viața.

Coșmarul americanilor a început la ora 08:45, când un avion deturnat de teroriști a izbit în plin Turnul de Nord al complexului de clădiri World Trade Center (WTC). La doar câteva minute distanță, un alt aparat de zbor deturnat de membrii aceleiași grupări a lovit și Turnul de Sud, șocul fiind resimțit de toți cei 50.000 de oameni aflați în acel moment la serviciu in WTC. Marile agenții de știri din întreaga lume au început să transmită îmagini cutremurătoare de la fața locului, milioane de telespectatori din întrega lume urmărind consternați imaginile șocante.

După doar o oră de la atac, Turnul de Sud al WTC s-a prabușit, o jumătate de oră mai târziu căzând și Turnul de Nord, ce fusese lovit primul. Ambele clădiri au căzut în mai puțin de 10 secunde, bucăți imense din acestea fiind aruncate și la distanțe de câteva sute de metri. În urma impunatoarelor Turnuri Gemene a rămas doar o imensă grămadă de moloz.

Explicația autorităților cu privire la prăbușirea celor două turnuri a fost aceea că focul declanșat în urma exploziei a aprins și câteva tancuri de combustibil din interiorul clădirilor.

Și după opt ore de la atacul terorist s-a prăbușit și clădirea cu nr. 7 din cadrul complexului World Trade Center, ce era închiriată și asigurată pentru suma de 7 miliarde de dolari, imobilul având 47 de etaje și fiind situat la 100 de metri distanță față de Turnul Nordic.

În aceeași zi teroriștii au mai deturnat încă două avioane, unul dintre acestea căzând asupra clădirii Pentagonului, iar celălalt prăbușindu-se pe un câmp din sudul statului Pennsylvania.

Atacurile teroriste au bulversat întreaga lume, tot traficul internațional civil fiind blocat pentru trei zile.

Lucrarea “Consecințele atentatelor din 11 septembrie 2001” este structurată pe cinci capitole, primul dintre acestea tratând pe larg poziția SUA în lume înainte de atentatele teroriste comise în septembrie 2001, motivele atacurilor, dar și modul in care au fost percepute de autorități amenințarile și semnalele de alarmă.

În capitolul al doilea al lucrării este prezentată derularea evenimentelor, se face o istorie a principalei responsabile pentru atacuri, gruparea teroristă Al-Qaeda, dar si a liderului Osama Bin Laden. Capitolul se incheie cu urmările atacurilor teroriste, victimele acestora și diversele reacții la acestea.

Capitolul 3 – Reacții, Coincidențe. Teorii – prezintă modul în care au fost percepute atacurile teroriste de principalii factori de răspundere, explicațiile autorităților, dar și teorii ale conspirației. În capitolul 4 este tratat pe larg modul în care autoritățile americane au reacționat ca urmare a atacurilor teroriste, capitolul 5 fiind dedicat consecințelor acestora.

CAPITOLUL 1. SUA, ȚINTA ATACURILOR TERORISTE

În anul 2001 Statele Unite ale Americii (SUA) erau considerate cea mai mare putere a lumii, la acest statut aspirând și alte state precum Japonia și China. SUA avea cea mai puternică economie din lume, o imensă capacitate militară, resurse umane practic nelimitate, experiențe semnificative în domeniul militar și tehnologii ultra avansate în aproape toate domeniile de activitate.

Subcapitolul 1.1 SUA, nr. 1 în lume

Înainte de 11 septembrie 2001, ori de câte ori aveau ocazia, oficialii americani se lăudau că teritoriul SUA este cel mai sigur din lume, că nimic nu-i poate lua prin surprindere și că sunt pregătiți să întrevină în forță în orice moment.

Cele două mari servicii de informații ale SUA, FBI și CIA erau deja recunoscute la nivel global pentru competențele considerate deosebite, agențiile fiind catalogate ca fiind cele mai profesionale și operative, ele putând interveni în cel mai scurt timp, în orice situație nou apărută.

Pe teritoriul considerat cel mai sigur din lume au început să apară, din primăvara anului 2001, semnale tot mai clare privind posibile atacuri teroriste asupra SUA, până la sfărșitul anului. Și agențiile internaționale de informații aveau date despre un potențial atac terorist, date pe care le-au împărtășit autorităților americane.

În luna mai 2001, un telefon anonim primit la ambasada americană a denunțat un posibil atac cu explozibil, plănuit de cunoscutul lider terorist Bin Laden, asupra Statelor Unite ale Americii, informația fiind confirmată de procurorul general John Ashcroft. Președintele SUA, George Bush, a fost informat în regim de urgență, dar din păcate pentru americani, nu s-a luat nici un fel de măsură.

Autoritățile americane au considerat că eventuale atacuri teroriste ar putea avea loc asupra cetățenilor americani aflați în orice colț al lumii, niciodată nefiind luată în calcul ipoteza că acestea ar fi planificate să aibă loc chiar pe teritoriul SUA.

În tot acest timp, Japonia cunoștea și ea o dezvoltare economică deosebită, fără a avea capacități nucleare sau militare deosebite, iar China încerca să facă pași importanți în reformele economice pe care începuse să le deruleze.

Iar aliatul de temut de pe vremuri al Statelor Unite, Rusia, se străduia să-și recapete forța economică puternic afectată după dezmembrarea URSS și criza financiară fără precedent din anul 1998. Sume uriașe de bani erau alocate periodic războiului din Cecenia, Rusia fiind net inferioară la acest capitol Statelor Unite ale Americii.

11 septembrie 2001, ziua în care SUA a fost atacată de membrii grupării teroriste Al-Qaeda, este considerată ca punctul zero al istoriei recente a lumii, după modificarea sistemului de relații internaționale impus în timpul Războiului Rece.

Atacurile teroriste au zdruncinat serios echilibrul geopolitic al lumii, America pierzând teren important în fața principalilor săi contracandidați.

Serviciile de informații au fost surprinse pe latura tactică de atacurile teroriste, acestea având informații despre potențiale atacuri, precedate de deturnări ale avioanelor comerciale, ce ar fi urmat se producă oriunde, dar numai pe teritoriul național al SUA, nu.

În ciuda faptului că toate organizațiile și instituțiile internaționale susțineau permanent că sunt pregătite să intervină în forță și că au o capacitate rapidă de intervenție, în momentul atacurilor teroriste toți au fost luați prin surprindere, șocul resimțindu-se multă vreme după septembrie 2001.

După atacurile teroriste, SUA pierdut enorm din credibilitatea pe care o avea ca principal factor de asigurare al păcii și stabilității politice mondiale, mulți fiind cei care au susținut că America nu a reușit nici măcar să-și asigure și controleze măcar securitatea și ordinea internă.

Capital de imagine au pierdut și principalele servicii de informații, CIA și FBI, care nu au reușit să intuiască pericolul ce pândea teritoriul SUA, dar nici să-i protejeze pe cetățenii americani.

La aproape 12 ani de la atacurile teroriste, Statele Unite ale Americii au reușit să-și consolideze puterea militară, aceasta fiind practic de neegalat pe plan mondial. America este un important factor de influență la nivel global, atât în plan politic cât și în cel economic, preocuparea permanentă a autorităților fiind securitatea cetățenilor.

SUA se află într-un permanent război cu terorismul global, principali inamici fiind considerați cei vinovați de violențe premeditate, motivate politic sau religios și răsfrânte asupra persoanelor nevinovate.

Iar lupta împotriva terorismului este purtată pe mai multe fronturi împotriva unor inamici nevăzuți, extrem de bine pregătiți și mereu neprevăzuți.

De la 11 septembrie 2001 starea geopolitică și cea geostrategică s-au modificat radical, cu consecințe majore asupra securității tuturor statelor lumii, acestea reflectându-se și asupra modului și capacității in care acestea încearcă să-și protejeze și promoveze interesele naționale.

Securitatea mondială este permanent amenințată și supusă riscurilor de decalajele economice tot mai accentuate, de procesele de globalizare ce s-au răsfrânt asupra mediilor de securitate, dar și de decalajele tehnologice evidente de la un stat la altul.

La nivel global, securitatea este foarte fragilă, ea fiind permanent influențată de numeroasele atacuri teroriste ce se petrec sporadic, dar care din păcate influențează negativ relațiile dintre state, dar și și stabilitatea la nivel mondial.

Printre măsurile adoptate de Statele Unite ale Americii se numără și numeroasele parteneriate încheiate cu Rusia, pentru menținerea nivelului ridicat de influență asupra țărilor balcanice, printre acestea aflându-se și țara noastră.

SUA sunt în alertă permanentă din cauza organizațiilor teroriste ce îi amenință teritoriul și pe cetățeni, cea de-a doua mare putere a lumii, Rusia, având încă mult de lucru cu organizațiile teroriste din Cecenia, dar și cu alte formațiuni extremiste.

În Uniunea Europeană lucrurile nu stau foarte bine, principalul pericol venind din partea sutelor de mii de cetățeni de origine islamică care își au domiciliul în acest moment pe teritoriul acesteia.

Stabilitatea geopolită instaurată după terminarea Războiului Rece a fost serios afectată mai ales de eșecul intervențiilor trupelor americane în Irak sau Afganistan.

Subcapitolul 1.2 Motivele atacurilor teroriste asupra SUA

Statele Unite ale Americii au fost atacate în dimineața zilei de 11 septembrie 2001 de 19 membrii ai cunoscutei grupări teroriste Al-Qaeda, organizație ce a luat ființă în anul 1979, imediat după invadarea de către URSS a Afganistanului.

Iar liderul organizației teroriste, Osama Bin Laden, a fost sprijinit de către guvernul SUA, la scurt timp de la invazia rușilor, pentru a-i organiza și conduce pe mujahedinii arabi. Bin Laden a înființat organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică, care după retragerea rușilor din Afganistan (în anul 1989), s-a transformat într-o „forță de reacție rapidă”, un fel de jihad îndreptat împotriva guvernelor din întreaga lumea musulmană.

Sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, liderul Osama Bin Laden devine un radical, în anul 1996 el solicitandu-le public soldaților americani să părăsească teritoriul Arabiei Saudite.

Doi ani mai târziu, Osama Bin Laden își exprimă dezacordul față de politica externă a Statelor Unite vizavi de Israel, criticând și prezența prelungită a trupelor americane în Arabia Saudită, după încheierea Războiului din Golf. Bin Laden a fost cel care a instigat totdeauna la violență împotriva armatei americane și a cetățeniai ales de eșecul intervențiilor trupelor americane în Irak sau Afganistan.

Subcapitolul 1.2 Motivele atacurilor teroriste asupra SUA

Statele Unite ale Americii au fost atacate în dimineața zilei de 11 septembrie 2001 de 19 membrii ai cunoscutei grupări teroriste Al-Qaeda, organizație ce a luat ființă în anul 1979, imediat după invadarea de către URSS a Afganistanului.

Iar liderul organizației teroriste, Osama Bin Laden, a fost sprijinit de către guvernul SUA, la scurt timp de la invazia rușilor, pentru a-i organiza și conduce pe mujahedinii arabi. Bin Laden a înființat organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică, care după retragerea rușilor din Afganistan (în anul 1989), s-a transformat într-o „forță de reacție rapidă”, un fel de jihad îndreptat împotriva guvernelor din întreaga lumea musulmană.

Sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, liderul Osama Bin Laden devine un radical, în anul 1996 el solicitandu-le public soldaților americani să părăsească teritoriul Arabiei Saudite.

Doi ani mai târziu, Osama Bin Laden își exprimă dezacordul față de politica externă a Statelor Unite vizavi de Israel, criticând și prezența prelungită a trupelor americane în Arabia Saudită, după încheierea Războiului din Golf. Bin Laden a fost cel care a instigat totdeauna la violență împotriva armatei americane și a cetățenilor SUA, prin folosirea textelor islamice.

America a fost considerată de liderul terorist cea mai rea civilizatie, Bin Laden declarând deseori că este de datoria oricărui musulman să omoare oriunde americani, afirmații ce se regăsesc și în celebra „Scrisoare către America” din octombrie 2002 în care acesta susținea despre americani că: „sunteți cea mai rea civilizație văzută vreodată în istoria lumii: sunteți națiunea care, în loc să conducă după Sharia lui Allah în Constituția și în Legile sale, a ales să-și inventeze propriile legi după cum dorește. Separați religia de politici, în contradicție cu pura natură care afirmă Absoluta Autoritate a Domnului și Creatorului vostru”.

Motivele pentru care teroriștii Al-Qaeda au atacat SUA au fost numeroase, acestea regăsindu-se și în concluziile celebrei Comisii 9/11, înființată după 11 septembrie 2001. Multe dintre motive sunt susținute și de experții în terorism, printre aceștia aflându-se și Richard A. Clarke. În cartea sa din anul 2004, Against All Enemies, afirmă că deciziile de politică externă ale SUA, inclusiv „împotrivirea față de Moscova în Afganistan, introducerea de militari americani în Golful Persic”, și „întărirea Israelului ca bază pentru un flanc sudic împotriva URSS” sunt doar câteva dintre motivațiile pentru care Al-Qaeda a atacat America.

Iar Jason Burke, corespondent de politică externă pentru The Observer, a descoperit și motivul politic al atacurilor, acesta susținând că „bin Laden este un activist cu un simț foarte clar al ceea ce vrea și al felului în care speră să-l obțină. Mijloacele sale sunt mult în afara normelor de activism politic […] dar agenda sa este în esență una politică”.

Corespondentul Washington Post, Peter Bergen, a analizat strategia de ansambli a teroriștilor vizând motivația atacurilor, ajungând la concluzia că acestea era parte dintr-un plan bine pus la punct de creștere a prezenței militare și culturale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu, în acest fel musulmanii fiind obligați să se confrunte cu „relele” unui guvern nemusulman, consecința imediată fiind aducerea la putere a unor guverne islamice conservatoare. Iar corespondentul Foreign Affairs, Michael Scott Doran, susține că prin atacurile teroriste Bin Laden a încercat să provoace o reacție violentă a cetățenilor musulmani, ca răspuns la creșterea implicării forțelor armate americane în Orientul Mijlociu.

Subcapitolul 1.3 Semnale de alarmă

Din raportul comisiei de anchetă reiese faptul ca evenimentele din 11 septembrie 2001 au șocat întreaga America, în ciuda faptului că autoritățile nu ar fi trebuie să fie luate prin surprindere. Și asta deoarece existaseră numeroase indicii care anunțau o creștere fără precedent a metodelor teroriste de luptă, de-a lungul timpului, de care nimeni nu a ținut cont.

Comisia pentru Informații din cadrul Senatului, dar și Comisia Permanentă pentru Informații din cadrul Camerei Reprezentaților au încercat să stabilească natura informațiilor pe care le-au avut serviciile speciale americane cu privire la potențialele pericole teroriste, cum au fost acestea folosite pentru prevenirea și reducerea efectelor, dar și cât și în cel fel au colaborat agențiile americane între ele ori cu restul organizațiilor statale, federale și locale de profil.

Primele semnale cu privire la un posibil atac terorist de amploare asupra securității spațiului american au apărut cu trei ani înaintea producerii acestora, informațiile fiind că un grup de teroriști ar plănui să deturneze un avion încărcat cu explozibil în World Trade Centre. În ciuda informațiilor, nu s-a luat nici o măsură, autoritățile considerând că acțiunile nu se vor produce, și astfel ele nereprezentând nici o amenințare directă la adresa securității SUA.

În primavara lui 2001 toate agențiile internaționale aveau informații despre un posibil atac terorist ce urma să se producă până la sfărșitul anului. Procurorul general al SUA, John Ashcroft, declarase în luna mai că la ambasada americană s-a primit un telefon anonim ce reclama un potențial atac cu explozibil, plănuit de cunoscutul Bin Laden, asupra Statelor Unite. Informațiile au ajuns pe masa președintelui George Bush, care în toate discursurile sale a preferat să vorbească despre securitatea și protecția americanilor la modul general.

Tot în aceasta perioadă directorul Centrului de Contraterorism al CIA atrăgea atenția că nivelul de amenințare teroristă, pe o scară de la 1 la 10, era de 7. Amenințările s-au reflectat și asupra unor state ca Italia, Yemen, Israel sau Arabia Saudită, ele devenind iminente în timpul Summit-ului G8.

Și chiar dacă semnalele privind o posibilă intensificare a amenințărilor teroriste au fost numeroase, autoritățile le-au neglijat.

Inclusiv raportul comisiei de anchetă remarcă faptul că evenimentele din 11 septembrie au șocat autoritățile, care nu ar fi trebuit să fie luate prin surprindere, date fiind numeroasele indicii privind posibile atacuri teroriste de amploare la adresa SUA:

Complexul de clădiri World Trade Center mai fusese ținta teroriștilor și în ziua de 26 februarie a anului 1993, când teroristul Ramzi Yousef a organizat un atentat cu o mașină-capcană, în urma căruia șase oameni au murit și peste 1.000 au fost răniți. Explozia a fost foarte puternică, ea zguduind șase etaje ale Turnurilor Gemene, în care se aflau în acel moment peste 55.000 de americani.

Un an mai târziu, la 13 noiembrie 1995, o mașină capcană explodează în fața unei clădiri a Gărzii Naționale din Riyad (Arabia Saudită), unde își desfășurau activitatea câțiva consilieri militari americani. Cinci soldați ai armatei SUA și doi indieni au murit, peste 60 de persoane fiind rănite.

Tot în Arabia Saudită, în ziua de 25 iunie 1996, la intrarea în baza americană Khobar din imediata apropiere a orașului Dharan a explodat un camion încărcat cu două tone de combustibil. Bilanțul atacului: 19 cetățeni americani mor, alți 386 fiind grav răniți.

Doi ani mai târziu, aceeași grupare teroristă Al-Qaeda organizează la data de 7 august două atentate simultane, vizând ambasadele SUA din Tanzania și Kenya (în localitățile Nairobi și Dar es-Salaam). Două mașini capcană au explodat, 224 de persoane fiind ucise și alte 5.000 rănite.

În luna octombrie a anului 2000 Al-Qaeda comite un nou atentat asupra distrugătorului american USS Cole în localitatea Aden din Yemen. 17 pușcași marini americani au murit, pagubele materiale produse fiind și ele insemnate.

În ciuda tuturor acestor incidente teroriste ce i-au vizat pe americani, autoritățile au fost luate prin surprindere în septembrie 2001, efectele atacurilor comise asupra Statelor Unite ale Americii fiind devastatoare.

Neglijența sau ignoranța autorităților au dus la moartea a 2.993 de persoane, alte câteva zeci fiind date dispărute. Cu excepția celor 55 de militari care și-au pierdut viața la Pentagon, toate victimele au fost din rândul civililor. În timpul operațiunilor de salvare 341 de pompieri și doi paramedici și-au pierdut viața, Poliția New York City înregistrând și ea 23 de decese.

Autoritățile americane au suferit un imens deficit de imagine, experți din întreaga lume criticând lipsa de anticipare și acțiune a acestora. Evenimentul a fost considerat extrem de traumatic de către specialiști, atacurile generând confuzie și panică în întreaga Americă.

Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 a pus pe jar întreaga lume, tot traficul aerian internațional civil fiind blocat la sol timp de trei zile. Aparatele de zbor aflate în aer au fost imediat întoarse din drum sau redirecționate spre aeroporurile din Mexic și Canada.

Iar studiile efectuate dupa comiterea tragicului eveniment au reliefat faptul că teroriștii nu respectăm tipare, spre deosebire de autorități.

Suncapitolul 1.3 “Terorismul postmodern” – un alt semnal de alarmă ignorat

Riscul unui atac terorist fără precedent, ce ar fi putut provoca pagube materiale imense, o panică uriașă și foarte multe victime a fost luat în discuție cu multă vreme înainte de producerea atentatelor de la 11 septembrie 2001.

Specialistul în relații internaționale, istoricul Walter Laqueur a publicat în anul 1996, în cunoscuta revistă Foreign Affairs, un material denumit “Terorismul postmodern”, în care analiza pe larg riscurile producerii actelor teroriste, după sfârșitul Războiului Rece.

În același articol autorul a schițat și portretul teroristului viitorului, terorist aflat la un pas de a fi înfrânt. Laqueur susținea că în aceste situații, nu este exclus ca acesta să acționeze sub imboldul fricii și al furiei, punând în practică scenarii demne de apocalipsă și distrugând tot ce îi va sta în cale.

Specialistul atragea atunci atenția asupra faptului că din 100 de tentative teroriste de o violență extremă, 99 ar putea eșua, dar singurul atentat reușit ar putea schimba fața lumii. Previziune ce s-a îndeplinit, cinci ani mai târziu, când atacurile teroriste fără precedent ce au lovit America au schimbat istoria.

Istoricul Walter Laqueur preciza, în cadrul aceluiași material, că metoda de deturnare a avioanelor nu le mai este utilă teroriștilor, și asta deoarece aparatele de zbor nu puteau sta în aer tot timpul: „Avioanele deturnate nu pot sta în aer pentru eternitate și din ce în ce mai puține țări sunt dispuse în ziua de azi să le permită aterizarea, acceptând astfel acuzația că susțin în mod deschis terorismul. În plus, teroriștii înșiși au observat avantajele în scădere obținute prin deturnarea de avioane”.

Din păcate membrii grupării Al-Qaeda nu au acționat conform tiparelor specialistului, atacurile acestora din dimineața zilei de 11 septembrie 2001 schimbând radical o lume și având consecințe nebănuite asupra SUA, dar și a tuturor relațiilor internaționale.

Subcapitolul 1.4 Serviciile de informații și implicarea acestora

Ideea atacurilor comise în ziua de 11 septembrie a anului 2001 a încolțit în mintea teroriștilor încă din anul 1996. Inițiatorul acestora a fost Khalid Sheikh Mohammed, care i-a împărtașit ideea lui liderului Al-Qaeda, Osama Bin Laden, aflat în acea perioadă în Sudan.

După atacul cu bombă de la ambasada SUA din Sudan în anul 1998, Osama Bin Laden a început să se gândească tot mai serios la un atac de proporții asupra Statelor Unite ale Americii, la începutul anului 1999 acesta dându-i unda verde lui Khalid Sheikh Mohammed să pregatească atacurile.

Teroriștii s-au întalnit periodic pe parcursul anului 1999, stabilind țintele, dar și aranjamentele de călătorie ale sinucigașilor ce urmau să ducă planurile la îndeplinire. Secundul lui Osama Bin Laden, Mohammed Atef, a venit cu propunerea ca printre ținte să fie inclus și Turnul US Bank din Los Angeles, ideea fiind respinsă de lider, care a apreciat ca timpul necesar pregătirii unei astfel de operațiuni este foarte scurt.

Urmări și efecte

Urmările tragediei produse în SUA, în ziua de în 11 septembrie 2001, sunt numeroase și cu implicații multiple, de la măsurile sporite de securitate până la modificări majore în practica și teoria relațiilor internaționale.

Grav afectate de atacurile teroriste, Statele Unite ale Americii au declanșat războiul contra Afganistanului, țară considerată ca fiind una ce agreea terorismul islamic, în special datorită faptului că liderul grupării teroriste Al – Qaeda, Osama Bin Laden se adăpostea aici.

Urmare a atacurilor teroriste din SUA multe țări s-au grăbit să-și consolideze legislația antiteroristă, în vreme ce bursele de acțiuni din America au anunțat pierderi uriașe, cu precădere in domeniul asigurărilor și în industria transporturilor aeriene. Pierderi uriașe s-au înregistrat și în economia districtului Manhattan, grav afectat de distrugerea sutelor de spații de birouri, ce valorau miliarde de dolari.

Autoritățile americane și-au reconsiderat relațiile internaționale, introducând o serie de concepte ce au stârnit numeroase reacții pro și contra de-a lungul timpului:

Războiul contra terorismului – The War on Terror

Războiul preventiv – Preemptive War

Axa răului – Iran, Irak și Coreea de Nord

După tragedia din 11 septembrie 2001 a urmat și extinderea zonei de conflict în Irak, SUA începând să aibă serioase probleme de comunicare cu aliații săi de încredere, Germania și Franta. Astfel, în ciuda faptului că americanii și-au exprimat intenția de a-i ataca preventiv pe irakieni, argumentând că pe teritoriul Irakului ar exista arme de distrugere în masă, liderii europeni s-au opus categoric, cu excepția Marii Britanii.

Neînțelegerile s-au acutizat, relațiile diplomatice SUA – țările vest-europene deteriorându-se constant.

După intervenția in forță a americanilor în Irak, în anul 2003, regimul dictatorial al liderului Saddam Hussein a fost înlaturat. eforturile de menținere a păcii în zonă fiind însă destul dificile.

În tot acest timp opinia publică internațională a fost ținută în tensiune, gruparea teroristă Al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, comițând noi atentate la Bali, Madrid, dar și în capitala Marii Britanii, Londra.

Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat, iar președintele George Bush a promulgat, legea Homeland Security Act, astfel luând ființă Departamentul Securității Interne, ce a dus la cea mai radicală restructurare a guvernului american.

Tot Congresul a fost cel care a adoptat și legea USA PATRIOT, ce a stârnit numeroase controverse legate de modul în care sunt respectate drepturile omului ori limitarea acestora.

Legea USA PATRIOT – Uniting and Strengthening America by Providing Appropiate Tools Required to Intercept and Obstruct Terrorism – le conferă autorităților dreptul de a se focaliza pe organizațiile considerate proscrise, întărind în același timp și puterea legislativă. Legea conține prevederi stricte privind tratarea și detenția specială a străinilor, considerați suspecți in activitați de gen terorist. Prin adoptarea acestei legi, Departamentul de Justiție al SUA a pus pe primul loc protejarea cetățenilor americani de eventualele planuri ale teoriștilor, pe teritoriul american.

Înainte de adoptarea acestei legi, forțele de ordine puteau supraveghea și investiga diferite persoane suspectate de comiterea unor infracțiuni obișnuite doar cu permisiunea instanțelor. USA PATRIOT le permite oamenilor legii să conducă investigațiile fără ca teroriștii să își dea seama ca sunt supravegheați, agenții federali având posibilitatea de a solicita instanțelor mandate, în virtutea cărora pot obține accesul la înregistrări financiare în cazurile de terorism ce implică securitatea națională.

PATRIOT ACT facilitează și schimbul de informații și colaborarea între diversele agenții guvernamentale, actualizând în același timp, permanent, legea cu noile amenințari și tehnologii.

În lege sunt prevăzute și pedepse grave pentru cei care comit acte de terorism, fiind interzisă cu desăvârșire și adăpostirea cu bună știință a persoanelor care au comis sau intenționează să comită activitați teroriste precum bombardarea proprietăților aparținând guvernului american, distrugeri de avioane, folosirea armelor chimice, biologice sau nucleare, ca și a armelor de distrugere în masă.

În vreme ce organizațiile pentru apărarea drepturilor civililor au criticat USA PATRIOT, susținând că aceasta le permite anchetatorilor să invadeze viața intimă a persoanelor, administrația prezidențială a invocat evenimentele din 11 septembrie pentru interceptarea liberă, fără mandat, a comunicațiilor audio și prin e-mail între SUA și restul lumii.

În acest timp țări ca Franța, Germania, Canada, Rusia, India, China sau Indonezia au început să-și ia măsuri împotriva terorismului, una dintre acestea fiind înghețarea conturilor bancare ale persoanelor și organizațiilor suspectate a avea legături cu rețeaua Al-Qaeda.

Iar Statele Unite ale Americii au inființat un centru de detenție special la baza militara din Golful Guantánamo din Cuba, unde sunt încarcerate toate persoanele considerate suspecte de terorism.

Despre metodele de interogare ale deținutilor în interiorul bazei americane s-au spus foarte multe, legitimitatea reținerilor și tehnicile folosite de anchetatori fiind deseori criticate de Amnesty International ori în Parlamentul European.

Efectele atentatelor de la 11 septembrie 2001 se resimt și astăzi, ele reflectându-se în situația economică globală, în prețul petrolului ori în criza imobiliară. În Statele Unite ale Americii s-a produs cea mai puternică dezvoltare a sectorului american de securitate națională, în mai puțin de zece ani fiind alocați si cheltuiți peste șapte trilioane de dolari. Sumele s-au scurs cu precădere în bugetele Ministerului Apărării, în bugetele serviciilor de informații diverse, dar și pe fronturile de operațiuni din Afganistan și Irak.

Conform cotidianului ”Washington Post" în SUA aproape un milion de persoane au acces la dosare conținând date clasificate, serviciile secrete având alocate 33 de clădiri speciale ce se întind pe un spațiu de trei ori mai mare decât clădirea Pentagonului (aproximativ 1,6 milioane de metri pătrați).

De pe urma tragicelor evenimente de la 11 septembrie 2001 au avut de câștigat și numeroși oameni de afaceri ce au investit în domeniul securității. Dacă inainte de atacurile teroriste pe plan mondial funcționau doar câteva firme de securitate private, ce-și ofereau serviciile cu precădere pe teatrele de operatiuni, după atacurile teroriste industria de securitate a cunoscut o dezvoltare fără precedent, cifrele de afaceri fiind de câteva miliarde de dolari. Mai mult, în timpul desfășurarii războiului din Irak, numărul firmelor de securitate s-au inmulțit ca ciupercile după ploaie, alte zeci de afaceri conexe dezvoltandu-se pe lânga acestea.

Prin adoptarea de către Congres a legilor speciale, după atacurile teroriste din anul 2001, președintele Statelor Unite ale Americii a obținut puterea de a acționa oricând după bunul său plac, prin autorizarea folosirii forței militare necesare și potrivite împotriva teroriștilor.

După 11 septembrie 2001, Japonia și Uniunea Europeană s-au grăbit să anunțe ca nu au de gând sa se implice activ în politica internațională, în timp ce China a început să se impună în Asia, sporindu-și considerabil capacitatea militară.

Rusia a fost singura forță politică ce s-a alăturat Americii în războiul declanșat de aceasta împotriva terorismului, ea dându-și acceptul chiar și pentru prezențe militare la granițele ei. La doar câteva zile de la atentatele teroriste, Richard Armitage și Viaceslav Trubnikov s-au întâlnit la Moscova pentru negocieri, acesta fiind momentul unei colaborări de durată între cele două state.

Iar Vladimir Putin a recunoscut public că sistemul de apărare al Rusiei este unul arhaic, țara sa fiind incapabilă să facă față provocărilor militare și politice. Obiectivele prioritare mandatului lui Putin constau în refacerea economică a statului, integrarea Rusiei în sistemul global al economiei fiind o țintă pentru acesta.

Și cum implicarea economiei rusești în fluxurile internaționale era condiționată de calitatea acesteia de membru al OMC, SUA s-a dovedit partenerul ideal pentru aceasta.

Implicarea economiei rusești în fluxurile economice internaționale era condiționată de calitate de membru în OMC, iar S.U.A. reprezentau un partener cheie pentru atingerea acestui obiectiv. Pe lângă faptul că in America se înregistrează periodic creșteri semnificative ale consumului de petrol, SUA ar fi putut fi o excelentă piață de desfacere pentru hidrocarburile rusești.

În plus, Rusia avea și mari probleme de securitate cu grupările teroriste islamice, ce organizau periodic atacuri sângeroase atât pe teritoriul său, cât și in Caucaz și Asia Centrală. Iar intenția autorităților americane de a elimina regimul taliban din Afganistan a fost un motiv în plus pentru apropierea Rusiei de SUA.

CAPITOLUL 2. 11.09.2001 – ATACAREA SUA

„11 septembrie 2001 a fost o zi fără precedent ca șoc și suferință în istoria Statelor Unite. Națiunea nu era pregatită. Cum s-a întâmplat asta și cum putem evita repetarea unei astfel de tragedii?“ – Acestea sunt frazele ce se găsesc în Raportul Comisiei însărcinate cu investigarea evenimentelor de la 11 septembrie 2001. Despre importanța zilei considerate catasfrofală pentru America, dar și despre urmările acesteia asupra evoluției relațiilor pe plan internațional s-au scris și spus multe.

Concluzia este una singură: nimic nu a mai fost la fel după septembrie 2001, terorismul mondial intrând într-o nouă eră.

Subcapitolul 2.1 Derularea evenimentelor

Atentatele teroriste comise în data de 11 septembrie 2001 pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au fost considerate gesturi sinucigașe coordonate de cunoscuta grupare teroristă Al-Qaeda, condusă de Osama Bin Laden. În dimineața acelei zile, 19 teroriști au deturnat patru avioane comerciale de pasageri, scriind cu sânge noua istorie a lumii contemporane.

Cursa nr. 11 – AMERICAN AIRLINES

Atacul terorist a fost condus de liderul Mohamed Atta, alias AMR. Născut în anul 1968 în Egipt, teroristul a ajuns în Germania în anul 1992, unde timp de șapte ani a studiat urbanismul la Universitatea Tehnică din Hamburg. În anul 1999 Mohamed Atta înființează o asociație a studenților musulmani, tot atunci începând și pregătirile militare într-o tabără de antrenament din Afganistan.

11 septembrie 2001:

ora 7.59 – Cursa nr 11 a companiei American Airlines decolează de pe Aeroportul Internațional Logan din Boston

ora 8.15 – are loc deturnarea avionului, la comanda căruia trece Mohamed Atta

ora 8.28 – avionul este direcționat spre sud

ora 8.38 – sunt înregistrate ultimele mesaje radio cu cabina de pilotaj

ora 8.45 – avionul lovește Turnul de Nord al complexului de clădiri World Trade Center

Cursa nr. 175 – UNITED AIRLINES

Gruparea teroristă este condusă de Marwan Al-Shehhi, născut în anul 1978 în Emiratele Arabe Unite. Sosit în Germania în anul 1996 cu o bursă acordată de armata Emiratelor Arabe Unite, Marwan Al-Shehhi începe pregătirea teroristă într-o tabără de antrenament din Afganistan.

11 septembrie 2001:

ora 8.14 – decolarea de pe Aeroportul Internațional Logan din Boston, moment în care și Turnul de control îi solicita echipajului de la bord să supravegheze și zborul avionului nr. 11 al Companiei American Airlines

ora 8.42 – teroriștii preiau controlul avionului, pe care îl pilotează Marwan Al-Shehhi

ora 8.43 – Administrația Federală a Aviației (FAA) semnalează deturnarea avionului comercial de pasageri nr. 175

ora 8.50 – aparatul de zbor își modifică traseul, îndreptându-se spre New York

ora 9.03 – avionul lovește Turnul de Sud al World Trade Center

Cursa nr. 77 AMERICAN AIRLINES

Gruparea teroristă este condusă de Hani Hanjour, născut în Arabia Saudită, în anul 1975. Teroristul a ajuns pe teritoriul SUA în anul 1996.

11 septembrie 2001:

ora 8.20 – Decolarea de pe Aeroportul Internațional Dulles din Washington

ora 9.00 – Avionul face un viraj de 180 de grade și se întoarce spre punctul de plecare

ora 9.24 – FAA sesizează deturnarea probabilă a cursei, semnalând și presupusa destinație

ora 9.37 – Aparatul de zbor dispare de pe ecranele radarelor

ora 9.38 – Avionul lovește aripa de sud-est a clădirii Pentagonului

Cursa nr. 93 UNITED AIRLINES

Gruparea teroristă condusă de Ziad Jarrah, născut în anul 1975, în Liban. Teroristul ajunge în Germania în anul 1996, unde studiază aeronautica la Universitatea Tehnică din Hamburg. În perioada 2000-2001 urmează un curs de pilotaj în Florida, el reclamând pierderea pașaportului, la fel ca și Mohamed Atta și Marwan al-Shehhi.

11 septembrie 2001:

ora 8.42 – decolare de pe Aeroportul Internațional Newark New Jersey

ora 9.00 – compania United Airlines pune în alertă toate avioanele sale, pe care le informează despre posibilitatea ca avionul comercial de pasageri, cursa nr. 175, să fi fost deturnat. Cursa nr. 93 confirmă primirea mesajului

ora 9.16 – FAA semnalează posibila deturnare și a cursei nr. 93

ora 9.35 – avionul își modifică traseul, îndreptându-se spre Washington

ora 9.59 – câțiva teroriști încearcă să le țină piept teroriștilor

ora 10.01 – pe canalul de comunicații radio al cabinei de pilotaj se aud amenințări și strigăte, în același timp traiectoria avionului devenind haotică

ora 10.06 – avionul se prabușeste pe un câmp din apropierea orașului Shanksville din Pennsylvania

Cutiile negre ale cursei cu nr. 93 United Airlines au demonstrat că atât pasagerii avionului cât și echipajul acestuia au încercat să preia controlul de la teroriști, după ce câțiva pasageri au aflat prin telefon că alte avioane, deturnate în mod asemănător, se prabușiseră peste cele trei clădiri.

Din stenograma discuțiilor înregistrate reiese faptul că unul dintre teroriști ordonase întoarcerea avionului, după ce a realizat că este posibil să piardă controlul în fața pasagerilor.

Iar presupusul organizator al atacurilor, Khalid Sheikh Mohammed, declara un an mai târziu, într-un interviu acordat unui jurnalist de la Al Jazeera, că ținta zborului comercial 93 a fost Capitoliul Statelor Unite, atacul primind numele de cod „Facultatea de Drept”.

Anchetele efectuate după atacuri au demonstrat faptul că teroriștii au reușit să deturneze cele patru avioane comerciale de pasageri cu ajutorul unor cuțite, cu care i-au injunghiat pe piloți, stewarzi și pasageri. Câțiva pasageri din avioanele morții au reușit să le telefoneze rudelor, povestindu-le cu lux de amănunte prin ceea ce trec și oferindu-le detalii despre atacuri. Așa s-a aflat că teroriștii din avioane au folosit gaze lacrimogene și cuțite pentru a prelua controlul aparatelor de zbor.

Subcapitolul 2.2 Plănuirea atacurilor

Ideea atacurilor comise în ziua de 11 septembrie a anului 2001 a încolțit în mintea teroriștilor încă din anul 1996. Inițiatorul acestora a fost Khalid Sheikh Mohammed, care i-a împărtașit ideea lui liderului Al-Qaeda, Osama Bin Laden, aflat în acea perioadă în Sudan.

După atacul cu bombă de la ambasada SUA din Sudan în anul 1998, Osama Bin Laden a început să se gândească tot mai serios la un atac de proporții asupra Statelor Unite ale Americii, la începutul anului 1999 acesta dându-i unda verde lui Khalid Sheikh Mohammed să pregatească atacurile.

Teroriștii s-au întalnit periodic pe parcursul anului 1999, stabilind țintele, dar și aranjamentele de călătorie ale sinucigașilor ce urmau să ducă planurile la îndeplinire. Secundul lui Osama Bin Laden, Mohammed Atef, a venit cu propunerea ca printre ținte să fie inclus și Turnul US Bank din Los Angeles, ideea fiind respinsă de lider, care a apreciat ca timpul necesar pregătirii unei astfel de operațiuni este foarte scurt.

Osama Bin Laden a fost cel care a finanțat atacurile, el alegându-i și pe participanți. Inițial, din grupul teroriștilor care urmau să deturneze avioanele trebuia să facă parte doi jihadiști cu experință semnificativă în războiul din Bosnia, Nawaf al-Hazmi și Khalid al-Mihdhar.

Cei doi teroriști au ajuns în Statele Unite ale Americii în luna ianuarie a anului 2000, călătorind în Malaezia, pentru a lua parte la summitul al-Qaeda desfășurat la Kuala Lumpur. Hazmi și Mihdhar au luat lecții de zbor în San Diego, dar nu se prea descurcau cu limba engleză, motiv pentru care s-a renunțat la ideea folosirii lor active în atentate.

Liderii grupărilor teroriste ce au deturnat cele patru avioane comerciale de pasageri în septembrie 2001 au fost aleși de însuși Osama Bin Laden – Mohamed Atta, Marwan al-Shehhi, Ziad Jarrah și Ramzi Binalshibh ajungând în Afganistan în anul 1999.

Alegerea liderului Bin Laden s-a bazat pe bazat pe faptul că teroriștii selectați erau persoane educate, cunoșteau bine limba engleză și erau familiarizați cu obiceiurile și traiul americanilor. Toți cei recrutați pentru această misiune aveau capacități speciale, fiind identificat și desemnat și arabul Hani Hanjour, care era posesorul unei licențe de pilot comercial.

Acesta a ajuns în San Diego la începutul lunii decembrie 2000, când a început să se antreneze cu inițialul terorist desemnat, Nawaf al-Hazmi. Marwan al-Shehhi a venit în America la sfârșitul lunii mai 2000, Mohamed Atta în iunie, iar după câteva zile a ajuns și Ziad Jarrah.

Ramzi Binalshibh a solicitat autorităților americane de câteva ori acordarea vizei, cererile sale fiind respinse sub motivația că ar fi putut depăși perioada de ședere, rămânând imigrant ilegal. Astfel că Binalshibh a rămas la Hamburg, coordonând comunicarea dintre Mohamed Atta și Khalid Sheikh Mohammed. În vreme ce în Florida cei trei teroriști de la Hamburg se perfecționau în pilotaj, restul colegilor de organizație au început să vină pe rând în SUA.

2.2.1“Creierul atacurilor”

În raportul Comisiei 9/11 se arată ca organizatorul atacurilor din 11 septembrie 2001 a fost Khalid Sheikh Mohammed, ce s-a declarat, ori de câte ori a avut ocazia, „nemulțumit de politica SUA de favorizare a Israelului”. Și jurnalistul Yosri Fouda de la cunoscuta Al Jazeera a povestit că teroristul Khalid Sheikh Mohammed recunoscuse implicarea sa majoră în „Operațiunea din Marțea Sfântă”, cum a fost denumită ziua de 11 septembrie 2001.

Khalid Sheikh Mohammed este cel care a consiliat și susținut financiar și atentatul din 1993 asupra World Trade Center, el fiind unchiul lui teroristului Ramzi Yousef.

“Creierul atacurilor” a fost identificat și arestat la data de 1 martie 2003 în localitatea pakistaneză Rawalpindi, de oficiali ai forțelor de securitate locală, în colaborare cu CIA. Deținut la Guantanamo, Khalid Sheikh Mohammed a recunoscut în timpul unor audieri din luna martie a anului 2007 implicarea în atacurile teroriste comise asupra Statelor Unite ale Americii.

2.2.2 Al-Qaeda și Osama Bin Laden

Despre implicarea organizației teroriste Al-Qaeda în atacurile de la 11 septembrie 2001 s-a vorbit pentru prima oară chiar la câteva ore de la comiterea acestora. În fața ruinelor Pentagonului, clădire afectată serios de atacul terorist, fostul comandant suprem al NATO, Wesley Clark a susținut că singura organizație capabilă de organizarea și finanțarea unei operațiuni de o asemenea amploare este Al-Qaeda, condusă de Osama Bin Laden.

Organizația Al-Qaeda a apărut in anul 1979, imediat după invadarea Afganistanului de către URSS. Nu la mult timp de la invazie, Osama Bin Laden ajunge si el în Afganistan unde primește sprijin din partea guvernului american, organizându-i pe mujahedinii arabi și inființând organizația Maktab al-Khidamat (MAK) de rezistență antisovietică.

Când sovieticii s-au retras din Afganistan în anul 1989, MAK se transformă într-o „forță de reacție rapidă”, un fel de jihad indreptat împotriva guvernelor din întreaga lumea musulmană. Osama Bin Laden se radicalizează sub conducerea lui Ayman al-Zawahiri, în anul 1996 el cerându-le public soldaților americani să părăsească teritoriul Arabiei Saudite.

Doi ani mai târziu, liderul de temut al teroriștilor își exprimă dezacordul față de politica externă a Statelor Unite față de Israel, criticând și prezența prelungită a trupelor americane în Arabia Saudită, după încheierea Războiului din Golf.

Instigarea la violență împotriva armatei americane și a cetățenilor SUA s-a făcut întotdeauna prin folosirea textelor islamice, Bin Laden lăudându-se mereu că organizația sa este activă în 15 țari, printre care Marea Britanie și Rusia.

Osama Bin Laden s-a născut în Arabia Saudită, în anul 1957, fiind al șaptesprezecelea copil al unei familii yemenite. Tatăl său era un prosper om de afaceri în domeniul construcțiilor civile, el aflându-se în anturajul familiei regale saudite.

Bin Laden s-a specializat în acțiuni teroriste la începutul anilor 1990, când a început să lanseze numeroase atacuri la adresa intereselor americane din diferite regiuni de pe glob. Plasat de FBI în topul listei celor mai cautați zece oameni de pe planetă, Osama Bin Laden a fost omul pe capul căruia s-a pus un preț de 25 de milioane de dolari.

Deși inițial a negat implicarea în atentatele de la 11 septembrie 2001, liderul Al-Qaeda a recunoscut ulterior rolul major pe care l-a avut în atacurile teroriste.

Subcapitolul 2.3 Urmările atacurilor teroriste

2.3.1 Victime

În urma atacurilor comise de teroriști în ziua de 11 septembrie 2001, 2.993 de oameni și-au pierdut viața, inclusiv cei 19 teroriști:

246 de persoane s-au aflat în cele patru avioane deturnate

2.603 de oameni au murit in clădirile și la sol, în New York

125 de americani și-au găsit sfărșitul în atacul comis asupra clădirii Pentagonului

Cu excepția celor 55 de militari morți în clădirea Pentagonului, toate victimele au fost civili, aceștia provenind din peste 90 de țări. NIST a estimat că în momentul atacului asupra Turnurilor Gemene, în complexul World Trade Center se aflau 17.000 de persoane, statisticile autorității portuare din New York și New Jersey sustinând că 14.154 de americani erau in clădirile țintă cu câteva minute înainte de atacuri.

Sute de oameni au murit pe loc, restul decedând după prăbușirea clădirilor. Cel puțin 200 de americani și-au găsit sfârșitul sărind din turnurile în flăcări, căzând pe străzi ori de pe acoperișurile clădirilor din apropiere.

Mulți din cei care se aflau ăn clădiri în momentul atacului s-au dus pe acoperiș, sperând că vor fi salvați cu elicopterul, dar ușile de acces spre acoperiș erau încuiate. În plus, autoritățile americane nu au avut nici un plan de salvare cu elicoptere, căldura imensă degajată și fumul gros făcând oricum imposibilă orice misiune de salvare.

411 lucrători ai serviciilor de urgență, prezenți la fața locului pentru a da o mână de ajutor au murit pe când încercau să stingă incendiile declanșate și să salveze oameni. New York City Fire Department (FDNY) a declarat decesul a 341 pompieri și 2 paramedici, poliția New York City pierzând 23 de lucrători, iar poliția Autorității Portuare 37 de oameni.

Compania cu cele mai mari pierderi umane a fost Cantor Fitzgerald L.P, o bancă de investiții ce își avea sediul între etajele 101–105 ale World Trade Center 1, aceasta declarând decesul a 658 de angajați.

6.000 de morți era numărul estimativ al victimelor, la câteva săptămâni de la atacuri, autoritățile putând identifica rămășițele doar a aproximativ 1.600 dintre victimele de la World Trade Center. Legiștii americani au colectat „aproximativ 10.000 de fragmente neidentificate de os și țesut care nu au putut fi legate de niciuna din persoanele de pe lista morților”.

2.3.2.Pagube materiale

Cele două Turnuri Gemene, lovite în plin de avioanele deturnate de teroriști, s-au prăbușit la scurt timp de la impact. La ora 9.58 a căzut Turnul de Sud al clădirilor de birouri World Trade Center, turn lovit de cel de-al doilea avion, 29 de minute mai târziu prăbușindu-se și Turnul de Nord.

Ambele clădiri s-au prăbușit în aproximativ 10 secunde, bucăți uriașe din acestea fiind descoperite la distanțe destul de mari de grămada uriașă de moloz. Singura explicație dată de specialiști, in urma anchetei, a fost că cele două clădiri au autoexplodat.

Și asta deoarece legea lui Galilei, a căderii corpurilor, susține ca distanța totală parcursă de un corp în cădere se calculează ca fiind distanța de parcurs, înmulțită cu timpul, exprimat in secunde. Luând în considerare și rezistența opusă prăbușirii și facând calculele, rezultă că cele două turnuri ar fi trebuit să se prăbușească într-un timp mult mai mare decât cele 10 secunde cât le-a luat celor doua turnuri să se transforme într-o mare de resturi.

Iar de aici și concluzia specialiștilor că prăbușirile nu au respectat legile gravitației, ceva tragând în jos mult mai repede cele două turnuri. Autoritățile au găsi și o explicație pentru această neconcordanță, ele susținând că focul declanșat în urma exploziilor ar fi aprins și câteva tancuri de combustibil ce se găseau în interiorul clădirilor.

În aceeași zi, la ora 17:20, s-a prăbușit și clădirea nr. 7 a complexului World Trade Center, clădirea fiind închiriată și asigurată de Larry A. Silverstein pentru 7 miliarde de dolari. Imobilul avea 47 de etaje și se afla la o distanță de peste 100 de metri față de turnul nordic.

Analizele și studiile ulterioare au reliefat faptul că prăbușirea celei de-a treia clădiri a fost foarte asemănătoare cu cea a unei implozii clasice, coloana centrală a turnului fiind distrusă inițial, astfel încât întreaga clădire a căzut în interior, și nu în exterior, neproducând pagube în jurul sau. Clădirea cu nr.7 s-a prabușit în 6 secunde, nici o televiziune nemaitransmițând reluarea momentului prăbușirii.

Coincidență sau nu, această clădire adăpostea câteva birouri ale CIA, ale Departamentului Apărării și IRS, a unor Servicii Secrete, dar și buncărul primarului New York-ului, Rudy Giuliani, ce fusese consolidat pentru a rezista oricăror incendii sau catastrofe.

Tot în această clădire erau păstrate și peste 4.000 de dosare de investigație privind multe nereguli comise pe Wall Street.

Pe lângă cele trei turnuri care s-au prăbușit, numeroase alte clădiri din zona World Trade Center au fost distruse sau grav avariate: World Trade Center 6, World Trade Center 5, World Trade Center 4, Marriott World Trade Center (WTC 3), dar și complexul World Financial Center și biserica ortodoxă greacă Sfântul Nicolae.

Ulterior, clădirea Deutsche Bank situată în imediata apropiere a complexului World Trade Center, peste strada Liberty, a fost demolată din cauza condițiilor toxice din interiorul turnului de birouri.

Și sala Fiterman a Colegiului Comunitar Manhattan de la West Broadway nr. 30 a fost demolată din cauza avariilor, clădirea West Street nr. 90 și clădirea Verizon suferind avarii majore, ce au putut fi remediate.

Clădirile World Financial Center, One Liberty Plaza, Millenium Hilton și Church Street nr. 90 au suferit avarii moderate.

Subcapitolul 2.4 Salvarea și recuperarea

La scurt timp de la declanșarea atacurilor teroriste asupra Turnurilor Gemene, Departamentul de Pompieri New York (FDNY) a intervenit în forță, cu jumătate din efective (200 de unități), acestora alăturându-se pompierii aflați în timpul liber și tehnicienii medicali ai serviciilor de urgență.

Și poliția New York (NYPD) a trimis unitățile de urgență (ESU) la fața locului, punându-și în mișcare și unitățile aeriene. Din păcate însă, la fața locului, pompierii, polițiștii municipali și polițiștii Autorității Portuare nu și-au coordonat eforturile și rezultatele au fost sub așteptări.

Unitățile aeriene ale poliției au transmis informații prețioase comandanților, care au decis evacuarea turnurilor, marea majoritate a polițiștilor părăsind clădirile înainte de prăbușirea lor. Posturilor de comandă separate și comunicațiile radio incompatibile au dus la neinformarea în timp util a pompierilor, care au fost surprinși sub darâmături.

După prăbușirea primului turn s-a dat comanda de evacuare, dar mulți pompieri nu au auzit ordinul, din cauza dificultăților tehnice de comunicare. Și dispecerii serviciului de urgență 911 au avut informații prețioase, pe care însă nu le-au transmis în teren.

Subcapitolul 2.5 Reacții politice diferite

Atacurile teroriste l-au surprins pe președintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush, într-o vizită la o școală elementară din Florida. Acesta a reacționat public destul de târziu, după 45 de minute de la primul atentat, printr-o scurtă declarație de presă.

Nu la fel s-a comportat primarul orașului New York, Rudolph Giuliani, care s-a mișcat rapid, a gestionat excelent momentele de criză și a devenit liderul apreciat de americani.

George W. Bush a revenit în Washington la aproape zece ore după atentate, în timp ce primarul Giuliani nu a părăsit New York-ul în favoarea unei locații mai sigure, preferând să se implice în coordonarea operațiunilor de salvare.

Așa a ajuns Rudy Giuliani eroul Americii, fiind desemnat de cunoscuta revistă Time drept Omul Anului.

Subcapitolul 2.6 Lipsa de reacție militară

Coincidență sau nu, în ziua atacurilor teroriste pe teritoriul Statelor Unite ale Americii se desfășurau mai multe exerciții militare, forța armată disponibilă ăn acel moment constând în doar 14 avioane militare jet.

Din păcate acestea nu au reușit să oprească cele patru avioane deturnate de teroriști, nici controlorii de trafic aerian și nici cei de la centrul de comandament NORAD neștiind care erau țintele reale și care făceau parte din exercițiile militare.

Pentru prima oară în ultimii 50 de ani NORAD nu a reacționat deloc, motivând că în dimineața zilei de 11 septembrie 2001 CIA conducea exerciții militare identice cu atacurile. Acestea, din nou coincidență sau nu, prevedeau atacarea clădirilor WTC de către avioane deturnate de către teroriști, aspect raportat de Agenția de știri AP și recunoscut ulterior de CIA.

Și toate acestea în condițiile în care cu câțiva ani mai devreme, în cazul unui avion personal ce a semnalat nereguli la bord (pilotul și pasagerii leșinând), fiind pierdut și contactul cu Administrația Federală a Aviației (FAA), NORAD a reușit în doar 18 minute să facă rost de un avion F18, iar după alte 4 minute alte trei avioane asemănătoare zburau în tandem cu avionul dereglat, urmând procedura standard de acțiune.

Sediul NORAD se află în muntele Cheyenne din statul Colorado, acesta având în dotare cea mai sofisticată aparatură de urmărire din lume, cu care se monitorizează întreg spațiul aerian american, principala sa misiune fiind aceea de a proteja America de avioane și rachete străine.

În ziua atacurilor nici un avion F16 nu a apărut în timp util pentru zborurile 11 și 175 decolate de pe aeroportul din Boston, în ciuda faptului că au trecut 36 de minute de la anunțul făcut de FAA privind deturnarea avioanelor și până când zborul 125 a izbit în plin Turnul de Sud.

În cazul zborului nr. 77 eroarea este cu mult mai grava, cu cât timp de 43 minute nu s-a știut nici măcar dacă avionul se îndrepta spre Washington și Casa Albă sau spre Pentagon.

Iar baza aeriană Andrews a forțelor militare, ce se afla la distanță de doar câteva minute, nu a trimis nici un avion, la fel ca și baza din Langlay.

Și chiar dacă în zona existau mai multe baze militare aeriene, ce aveau capacitatea și responsabilitatea să protejeze capitala, nici una nu a reacționat, ordinul primit din partea NORAD fiind strict: „Rămâneți la sol!”.

Și asta chiar în condițiile în care în SUA exista deja tehnologia „Global Hawk”, ce permite preluarea de la sol, cu o extrem de mare dexteritate, a comenzilor manuale și automate ale avioanelor aflate în aer.

Subcapitolul 2.7. Identificarea teroriștilor

Numele teroriștilot implicați în atentate au fost aflate de FBI la câteva ore de la atacuri. În bagajele cunoscutului membru Al-Qaeda, Mohamed Atta, ce nu au prins legătura dintre zborul Portland la zborul 11, agentii descoperind documente importante din care au fost stabilite identitățile tuturor celor 19 teroriști, dar și alte indicii importante cu privire la planurile, motivele și situația lor. În aceeași zi atât NSA cât și agențiile germane de informații au interceptat comunicații ce făceau referire la Osama Bin Laden.

Din raportul comisiei de anchetă reiese faptul ca evenimentele din 11 septembrie 2001 au șocat întreaga America, în ciuda faptului că autoritățile nu ar fi trebuie să fie luate prin surprindere. Și asta deoarece existaseră numeroase indicii care anunțau o creștere fără precedent a metodelor teroriste de luptă, de-a lungul timpului, de care nimeni nu a ținut cont.

CAPITOLUL 3. REACȚII. TEORII. COINCIDENȚE

11 septembrie 2001, ziua în care lumea s-a schimbat, va rămâne in istorie ca fiind data la care s-a produs cel mai mare atac asupra SUA, care a mai suferit pierderi considerabile în decembrie 1941, în timpul agresiunii japoneze de la Pearl Harbour.

Coșmarul americanilor s-a declanșat la ora 08.46, când un avion de pasageri, deturnat de teroriști, a lovit Turnul de Nord al complexului de clădiri World Trade Center. 17 minute mai târziu, un alt avion a lovit și Turnul de Sud, atacurile fiind fără precedent în istoria SUA.

Teroarea a continuat și în următoarea oră, când un al treilea avion a lovit clădirea Pentagonului, cel de-al patrulea aparat (despre care se presupune că se îndrepta fie spre Capitoliu, fie spre Casa Albă) s-a prăbușit pe un câmp al statului Pennsylvania.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au fost urmărite în direct de sute de milioane de oameni de pe glob, televiziunile din întreaga lume transmițând în buclă îmaginile cu cele două avioane ce intrau în turnurile Gemene, dar și prabușirea spectaculoasă a acestora.

Atentatele care au cutremurat lumea au fost comise de 19 teroriști de origine arabă, membrii ai cunoscutei rețele Al-Qaeda, condusă de Osama bin Laden, acestea fiind pregătite timp de un an de zile.

Subcapitolul 3.1 Neglijență sau ignoranță

Și chiar dacă semnalele privind o posibilă intensificare a amenințărilor teroriste au fost numeroase, autoritățile le-au neglijat. Inclusiv raportul comisiei de anchetă remarcă faptul că evenimentele din 11 septembrie au șocat autoritățile, care nu ar fi trebuit să fie luate prin surprindere, date fiind numeroasele indicii privind posibile atacuri teroriste de amploare la adresa SUA: