Conflicte Teritoriale

Introducere

Conflictele teritoriale au luat o mare amploare în ultimele decenii, pe plan global acestea reprezentând o sursă vie și ardentă de stabilire de noi relații,strategii,alianțe ,precum și extinderi/pierderi teritoriale ce generează în primul rând o lovitură atât pentru imaginea țării cât și pentru orgoliul național.În al doilea rând aceste extinderi/pierderi aduc cu sine câștiguri/pierderi materiale ,deoarece statele se luptă pentru teritorii care sunt valoroase fie datorită resurselor de pescuit ,gaz,petrol sau chiar și ca importante rute de navigație maritime.Având în vedere cele întâmplate în trecut ,viitorul aduce cu sine o perspectivă sumbră în ceea ce privește estomparea acestor tipuri de conflicte.Crizele economice cu care se confruntă populația mondială,precum și creșterea aproape necontrolată a populației în diversele zone,duc la o discrepanță majoră între puterea de a genera profit și numărul oamenilor care pot beneficia de acesta.Astfel statele trebuie în permanență să se autodepăsească economic, să găsească noi soluții și să fie capabile să țină sub control acest haos generat pe fondul problemelor materiale existente.,, Încurcăturile statelor în afacerile lor economice,în temerile lor fizice,în diferențele lor ideologice le-au condus la conflict sau violență.Multe dintre cele mai amare și sângeroase războaie au fost purtate de oameni care au fost în mod apropiat implicați în afacerile celorlalți’’

În ideea de a construi un cadru descriptiv privind conflictele teritoriale ,modul și perimetrele de acțiune ,precum și tipurile de actori implicați am ales ca temă a lucrării de față ,, Analiza conflictelor teritoriale în Asia de N-E’’ punând accentul pe conflictul izbucnit între China și Japonia și anume Conflictul Insulelor Senkaku/Diaoyu..jjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjjj mjjjjjj Lucrarea de licență privind ,, Analiza conflictelor teritoriale în Asia de N-E’’ este structurată în patru capitole,urmate de concluzii,bibliografie și anexe.

În primul capitol intitulat ,, Conflictele teritoriale – privire de ansamblu’’ am realizat o prezentare privind scopul și importanța lucrării prin oferirea unor definiții din diferite puncte de vedere ale conflictului .În subcapitolul Conflictele internaționale – modalități de manifestare am oferit o clasificare care să ajute la înțelegerea modului de manifestare a conflictelor,precum și a formelor pe care acestea le pot îmbrăca.În încheiere m-am axat exclusiv pe prezentarea disputelor teritoriale ,precum și a modalităților în care aceste tipuri de dispute odată scăpate de sub control pot degenera în conflicte armate.

Cel de-al doilea capitol denumit ,, Conflictele teritoriale –modalități de soluționare’’ oferă două modalitați de soluționare a conflictelor și anume : perspectiva legală precum și forța armată.

În al treilea capitol intitulat ,,Conflictul Insulelor Senkaku/Diaoyu dintre Japonia și China’’ am făcut o prezentare generală a conflictului și am oferit informații privind așeazarea geografică a celor două state și a insulelor disputate , precum și date istorice ce ne ajută să înțelegem care este de fapt fondul problemei.În cea de-a doua parte am oferit argumente din perspectiva Chinei,Japoniei și SUA care datorită unor acorduri ,dar și interese de natură economică și militară este implicată în această dispută.

Ultimul capitol,respectiv capitolul trei intitulat Confictul Senkaku – posibile soluții’’ ne ajută să privim acest conflict dintr-o perspectivă legală,oferindu-ne date referitoare la aplicarea legislației internaționale dar și modul în care această din urma intra în coliziune cu legislațiile naționale ale celor două state Pentru întocmirea acestei lucrări am folosit ca bază teoretică materiale de specialitate,cărti,note de curs, reviste în domeniu,analize de specialitate precum și diverse surse electronice.h,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,hh

Capitolul I . Conflictele teritoriale – privire de ansamblu

1.1Analiza și definirea conflictului

Sfera relațiilor internaționale ne oferă o gamă largă și variată de motive și explicații privind fundamentul dar și modul de desfășurare al acestora precum și despre faptul că de cele mai multe ori aceste relații au la baza motive nu tocmai pașnice . Dacă observăm îndeaproape acest fenomen ,se poate vedea că cele mai multe dintre relațiile mai sus mentionate se desfășoară pe fondul unor războaie ,conflicte precum și multe legături încordate care dintr-un motiv sau altul s-au dezvoltat dând naștere unor situații de natură violentă.Ce este un conflict?,,În funcție de perspectiva și de definiție , cineva poate să vadă conflictul absolut oriunde și aproape peste tot.Va trebui să ne întrebăm care din numărul infinit de coliziuni, care din multele cazuri în care forțele contrare se confruntă,le vom eticheta drept conflicte’’ De ce pot apărea conflictele între două sau mai multe state,regiuni sau chiar grupuri etnice?Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să încercăm dăm o definiție a conflictului și mai ales să oferim o clasificare cât mai conceptuală privind formele de conflict ce pot apărea.

Plecând de la un punct de vedere sociologic conflictul poate fi văzut ca o formă de organizare socială ,astfel încat rezultatul unui conflict duce la descoperirea unor noi forme de subzistență.,,Vorbim de organizarea socială,prezentă în toate formele sociale,de la familie la industrie și biserică.Conflictul era astfel înzestrat cu o funcție pozitivă mai degrabă decât a fi privit ca o cauză a disfuncțiilor sociale’’( Georg Simmel ,Sociologie 1908).

Mircea Malița vorbește despre conflict în cartea sa ,,Jocuri pe scena lumii –Conflicte, negocieri, diplomație’’oferind termenului o definiție care în același timp ne oferă și o linie de demarcație între conflict și război ,,Utilizarea termenului fără iminența catastrofei îl face sinonim cu opoziția sau lupta ideilor,de pildă cu cearta și controversa ,cu antagonismul sau cu coliziunea ,cu contenciosul sau cu simplul dezacord’’

Conflictul poate fi deci privit și dintr-un unghi negativ ilustrând incompatibiliatea privind interesele personale ale unor grupuri entice sau interesele naționale ale unor state în cauză , exercitate în aria internațională în detrimentul altor state pot duce la apariția unui conflict.Conflictul poate apărea în cadrul unor structuri mici , între prieteni , soț și soție , clase sociale, rase precum și la nivelul actorilor internaționali.În felul acesta ,, conflictele care promit daune , nu numai celor care contribuie dar și sistemului din care fac parte, sunt cele mai teribile și mai profunde’’.Astfel spus cu cât un conflict produce daune mai mici și afectează mai puțină populație cu atat este vazut ca fiind de mică amploare.

Din alt punct de vedere conflictul poate fi văzut ca și exercitarea dreptului de a atrage cât mai multe beneficii privind o situație de natură materială,politică,morală,socială a unei parți față de cealălaltă parte ,ducând inevitabil la dezavantajarea uneia dintre cele două parți.Conflictul este o stare,de cele mai multe ori naturală care a condus inevitabil sau nu la dezvoltarea unor relații între statele lumii,fie ele și de natură nagativă sau pozitivă.Conflictul de asemenea poate fi asociat cu eșuarea negocierilor în

sensul că poate fi definit ,,ca un diferend în ceea ce privește rezultatele preferate într-o situație de negociere’’

Din definițiile anterioare ne putem da seama cu ușurință că termenul de conflict implică existența mai multor factori determinanți ,care ne ajută să înțelegem de ce se naște un conflict?ce implică un conflict?care sunt caracteristicile acestuia? Pentru a oferi un răspuns căt mai simplu se poate deduce cu ușurință că un conflict îglobează elemente precum: existența a două sau mai multe “părți”/„sisteme” (persoane, grupuri, comunități), existența unor trebuințe, scopuri, valori, resurse sau caracteristici individuale care sunt (sau numai par a unei parți sau unor parți) diferite sau incompatibile reciproc și prezența emoțiilor (anterioare, însoțitoare sau posterioare conflictului). Simpla existență a diferentelor, fie ele de natură materială,politică,socială,religioasă conduce la nașterea unui conflict.

Conflictele internaționale sunt influențate atât de natura cât și de modul de desfășurare. Trăsaturile conflictelor internaționale crează o legătură complexă între mediul în care se nasc și cum se manifestă.Astfel cele mai multe dintre conflictele internaționale se caracterizează prin: nivel de complexitate,consecințe negative/positive pentru părțile implicate în conflict, repercursiuni grave pentru populația din zona de conflict, diferența de durată , spațiu de manifestare diferit,diferite forme de manifestare ,fluiditate etc.

Relațiile internaționale mereu vor genera conflicte ,deoarece,,statele dezvoltă capacitate care le oferă puterea de a obține rezultate mai favorabile decât ar obține în alte condiții’’.Astfel spus conflictele internațioanale nu reprezintă ceva nou sau ceva neobișnuit pentru comunitatea internațională.

1.2 Conflictele internaționale – modalități de manifestare

De ce ajung statele la conflicte internaționale? De ce își doresc putere? Pe scena relațiilor internațioanale statele doresc atingerea unui grad de putere pentru a putea purta numoaseroase negocieri și cel mai important pentru a avea câștig de cauză cât mai mare.Puterea le oferă abilitatea de a câștiga numeroase beneficii în chestiuni ce sunt foarte importante pentru starea lor economică,politică,militară etc.Majoritatea conflictelor internaționale sunt strâns legate de granițele teritoriale,chestiuni economice,revoluții ideologice etc.

În sfera geopoliticii ,conflictul reprezintă sursa primară de la care se pleacă pentru a stabili relațiile geopolitice mondiale,altfel spus acolo unde există conflict există obiect de analiză geopolitică.Din punct de vedere geopolitic un conflict prezintă câteva caracteristicii esențiale ,care totodata pot fi privite și ca surse pentru începerea,întretinerea sau terminarea acestuia.Asadar vorbim de caracteristici precum: poziția pe harta lumii , ideologia , resursele naturale , teoria geopolitică care motivează acțiunile diverselor state sau organizații internaționale.,,Poziția geopolitică a unui stat este rezultantă dintre localizarea geografică,potențial natural și uman pe de o parte și raporturile politice,economice și militare cu statele vecine,cu puterile mondiale și regionale pe de altă parte.Poziția geopolitică se regăsește în orientarea relațiilor externe pe anumite axe de interes geopolitic,în funcție de contextul general politic și istoric’’Astfel spus conflictele pot să apară în funcție de poziția geografică a unui stat precum și de relațiile pe care le întreprinde cu statele vecine,relații ce se pot rupe în momentul în care ,,axele de interes geopolitic’’nu mai sunt aceleași pentru ambele state. Pentru a putea întelege natura conflictelor internaționale ,trebuie clarificat care sunt interesele urmărite și mai ales cum reușesc cei implicați să obțină avantajele cele mai propice în urma acestor interese.Astfel conflictele internaționale pot primi în funcție de efectele produse și mai ales de interesele materiale ce stau la baza lor următoarea clasificare:

Conflicte cu interese material majore:

Dispute teritoriale

Conflicte generate de controlul asupra guvernelor

Conflictele economice

Conflicte cu interese material minore:

Conflictele entice

Conflictele religioase

Conflictele ideologice

Aceste tipuri de conflicte,fie ele de mică sau mai mare anvergură,ori implicând actori de mai mică sau mai mare dimensiune nu se exclud unele pe celelalte , ba mai mult sunt într-o continuă complementaritate în ceea ce privește cauzele izbucnirii lor, modul lor de desfășurare precum și un eventual deznodământ ,fie el unul favorabil pentru toate părțile implicate sau doar pentru una/două sau mai multe părți. Vom vedea că în definitiv toate aceste tipuri de conflicte se influențează unele pe celelalte sau pot fi privite ca și cauze unele pentru celelalte.Disputele teritoriale pot fi generate de conflicte entice ,după cum urmează să vedem în subcapitolul intitulat ,, Disputele teritoriale – calea către un conflict armat ‘’ .Deasemenea disputele teritoriale întotdeauna vor genera disproporționalității în sectorul economic ,ale căror efecte se vor revărsa asupra populației tărilor/regiunilor implicate în conflict.Disputele teritoriale pot fi private ca și conflicte economice atunci când sursa disputelor o reprezintă un teritoriu ale căror resurse odată exploatate generează creșteri economice majore pentru statul în cauza.

Ca și exemplu plauzibil care să susțină acesta idee,putem aminti de disputa dintre China, Vietnam, Filipine,Malaysia. Brunei și Taiwan care reclamă dreptul asupra Insulelor Spratly. Potrivit lui Daniel Dzurek citat in cartea ,, Approaches to Solving Territorial Conflicts’’ acest tip de dispută teritorială se află pe primul loc judecând după natura litigiului , ultimul loc fiind ocupat de conflictul dintre Bulgaria și Turcia privind granița maritimă.De asemenenea cu privire la proeminența conflictului ,vazută dintr-o perspectivă a SUA ,Spratly Islands se află pe locul 7, primul și ultimul fiind ocupate de conflictele : Kurdistan și Nagorno- Karabakh.

Insulele sunt la o distanță mai mică de toate celelalte state cu excepția Chinei, suveranitatea acestora fiind însă pretinsă în mod egal de către toate statele.Spațiul teritorial nu este unul care ar putea ajuta din punct de vedere strategic sau care odată anexat ar duce la creșterea teritoriului național în mod considerabil a unuia dintre statele reclamante.Cu toate astea anexarea lui este disputată în mod egal și cu aceeași ardoare de toate cele șase state deoarece jumătate din tonajul comercial mondial trece prin apropierea insulelor, inclusiv petrolul din Golful Persic și alte resurse esențiale.Conflictul asupra Insulelor Spratly își găsește justificarea în teza conform căreia China reprezintă o putere economică în plină ascensiune ,având nevoie de toate resursele posibile pentru a rămâne pe poziții și de ce nu pentru a escalada cu success pe scara puterilor mondiale.

Înca din antichitate ,teritoriul a reprezentat o sursă importantă de putere,fapt pentru care acesta a fost și motivația multora dintre războaiele purtate.Teritoriul reprezintă înainte de toate identitatea națională și orice bucațică de pământ dobândită aduce țnainte de toate beneficiile economice, teritoriale,stategice ,sentimente de mândrie și laudă , astfel ,,prețuirea pe care statele o au pentru propriul teritoriu pare să fie nediminuată,în ciuda aparenței reduceri valorii inerente a teritoriului,pe măsură ce tehnologia se dezvoltă’’.De exemplu cănd Egiptul a dobândit dreptul de suveranitate asupra unei fașii mici de plajă ,comună cu Israelul, acest lucru a reprezentat o ,,chestiune de onoare națională și un simbol al suveranității și integrității teritoriale ce definea teritorialitatea egipteană’’ Printre aceste cauze ce stau la baza conflictelor teritoriale ,se află și unul care de cele mai multe ori joacă un rol important,vorbim de reputația pe care statele o au unele în fața celorlalte și pe care și-o apără de fiecare dată cănd este nevoie. De aceea de cele mai multe ori ,, guvernele sunt dispuse să cheltuie mult mai multe resurse pentru a păstra o bucațică de pămînt decăt ar putea spera vreodata să extragă din ea’’ Se știe de cuviința înainte de toate , reputația este cea care stă la baza imagini unei țari astfel dacă ,, un stat pierde un teritoriu în fața altui stat,atunci alți adversari ,fie ei interni sau externi, ar putea fi incurajați să aibă ceriri, incluzându-le pe cele de natură teritorială’’

Atunci când vorbim de conflicte ,indiferent de natura acestora ,vorbim de puterea statelor implicate dar și de puterea pe care ar putea-o dobândi statele odată ce se transformă în căstigătorii un conflict. Se poate afirma că ,,cel mai stabil factor de care depinde puterea unei națiuni este geografia’’, drept pentru care este inevitabil să nu aducem în discuție și să dezvoltăm modalitatea prin care statele își modifică adeseori spațiul geografic pentru a-și spori puterea natională.În cele mai multe dintre cazuri conflictele survenite în urma disputelor

teritoriale stau la baza dobândiri de noi teritorii,ducând inevitabil la mărirea puterii naționale.

1.3 Disputele teritoriale – Definiție si exemple

Un stat este un tip particular de unitate politică care are două caracteristici cruciale : teritorialitate și suveranitate.Teritorialitatea este simplu :,, un stat guvernează o porțiune specifică și identificabilă de pe suprafața pământului.Suveranitatea este dreptul absolut de a o guverna’’Astfel spus un stat dorește să aibă dreptul de a guverna asupra unui teritoriu ,motiv pentru care atunci cănd două state iși doresc același lucru se naște ceea ce comunitatea internațională denumește generic ,,dispute sau conflicte internaționale’’Disputele teritoriale ,,sunt responsabile pentru construirea narațiuni ale statelor legitimitate și regularea controlului asupra teritoriului,permițând extinderea impozitării și creșterea identității naționale.Pe scurt ,aceste vechi războaie sunt văzute ca și construcții statale și consolidarea statală.’’Disputele teritoriale reprezintă un dezacord din partea uneia sau mai multor părți privind dreptul de proprietate a unui teritoriu sau părți dintr-un teritoriu.Din punct de vedere al actorilor implicați ,o dispută teritorială poate viza un stat dar și subdiviziuni teritoriale ,așa numitele regiuni,( conflictul din Spania ,unde regiunea numită Catalonia dorește dobândirea independenței față de aceasta și integrarea ei liberă și directă în Uniunea Europeană).

Atunci când ne referim la conflictele provocate de dorința de a controla un teritoriu propriu zis ,trebuie să începem prin a oferi o clasificare în linii mari a tipurilor de diferende teritoriale.Astfel avem: a) conflicte ce vizează controlul asupra unor întregii state și b) conflicte privind controlul asupra unor teritorii.

Statele dezvoltă un sentiment de prețuire față de propriile teritorii motiv pentru care în practică cele mai des întalnite sunt conflictele asupra unor teritorii,decât încercările de a prelua controlul asupra unui întreg stat. ,,Al perder mi tierra,estoy perdiendo mi pais’’ ( Dacă îmi pierd pământul este ca și cum mi-aș pierde țara) este o afirmație care ne servește ca și explicație pentru multe dintre conflictele teritoriale existente de-a lungul timpului.

Identitățile naționale,limitele teritoriale și stalele naționale sunt rezultatul mai multor evenimente istorice care la bază au conflicte privind dorința statelor de a ocupa un teritoriu dar și dorinta unui teritoriu de a se separa și de a retrasa în acest fel granițele internaționale.Cetățenii respectivelor regiuni sunt încurajați de acest tip de conflict ,, să se îndepărteze de stat și să se definească pe ei înșiși prin etnicitate,religie și alte fațete.Ei sunt prin urmare văzuți ca destrămarea statului sau ruperea statului’’Acest fenoment poartă denumirea de ,,secesiune’’și poate fi definit în termeni eforturilor întreprinse de o provincie de a-și obține independența față de un stat , definindu-se ca un nou stat și începând să își joace rolul său în sfera relațiilor internaționale. Rezultatele unor astfel de conflicte se manifestă vizibil în ceea ce privește teritoriile. Dorința de secesiune apare într-un stat multinational ,unde diversele minorități doresc să se rupă de statul național ,formând un nou stat care să le reflecte identitatea , istoria, cultura și de ce nu religia.

Dreptul minorităților reprezintă un drept care de cele mai multe ori este relaționat cu dreptul la secesiune,operând împreună pentru un scop comun- acela al creării pe teritoriul unui stat deja existent alt stat care să fie recunoscut internațional.Un caz de succes și foarte cunoscut de secesiune în aria relațiilor internaționale îl reprezintă regiunea autonomă Kosovo care în 17 Februarie 2008 își declara independența,devenind astfel stat. Invoncând unul dintre drepturile internaționale – dreptul popoarelor la autodeterminare ,populația de aproximativ un million și jumatate de albanezi și-au exprimat dorința de a deveni stat independent de Serbia, aceasta din urma nici în prezent nu recunoaște dreptul albanezilor kosovari de a acționa ca stat în relațiile internaționale. În februarie 2007, trimisul Națiunilor Unite, Martti Ahtisaari, a prezentat un plan de măsuri pentru independența provinciei Kosovo, un plan primit foarte bine de albanezii kosovari și respins de Serbia.

Președintele SUA, George Bush, s-a declarat pentru independența provinciei Kosovo, dar Rusia a amenințat cu un veto dat oricărei rezoluții ONU care sprijină planul Ahtisaari’’. Ceea ce este important este că în momentul în care se produce secesiunea,noul stat are nevoie de recunoaștere internațională,pentru a putea începe să se dezvolte și să stabilească relații. Încă înainte de momentul debutului ca stat se putea observa clar că Occidentul era pro acestei situații,Rusia declarându-se împotriva oricărei acțiunii de separare a Kosovo.Odată declarată independența,noul stat a fost recunoscut de SUA la numai o zi.În ceea ce privește Uniunea Europeană aceasta a dat fiecârui stat în parte dreptul de a se pronunța cu privire la independență.Astfel țări precum România,Bulgaria sau Grecia sunt ferm împotriva noul stat,fapt ,,motivat de altfel de existența unor minorității pe teritoriile statelor în cauză ,care ar putea dori să întreprindă acțiuni de separare dacă statele naționale ar recunoaște acțiuni similare în alte state’’.Țari precum Franța,Marea Britanie și-au dat acceptul ,recunoscând în felul acesta independența kosovarilor albanezi.

Dacă am văzut că secesiunea poate crea probleme pentru cei implicați propriu zis în mișcare, în continuare vom încerca să explicăm o altă mișcare care prin natura sa și prin actorii implicati se încadrează în aceasta categorie de conflicte. Iredentismul , conform dicționarului explicativ român reprezintă o ,,mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină’’ Din punct de vedere istoric iredentismul a apărut undeva în secolul al XIX – lea odata cu dorința Italiei de a recâștiga teritoriile Istia și Dalmația aflate sunt dominație austriacă.

De-a lungul timpului disputele teritoriale ce au la baza mișcări de iredentism au fost numeroase ,unele dintre ele găsindu-și rezolvarea ,altele încă așteaptă să se găsească o soluție care să satisfacă dorințele ambelor părti implicate.Cea mai cunoscută și poate cea mai trăită mișcare de acest tip o reprezintă dorința Ungariei de a recupera teritoriile pierdute prin semnarea Tratatului de la Trianon în 1920.Este vorba de teritoriile ocupate de o majoritate ucraineană în țări precum România,Serbia,Ucraina,Slovacia.

În România o astfel de divergența a avut loc în 1918 când odata cu redobândirea Basarabiei,Nordul Bucovinei și Sudul Dobrogei s-a format așa numita ,,România Mare’’.Din păcate aceste teritorii sunt pierdute în 1940 .Dacă în prezent celelalte teritorii și-au pierdut din entuziasmul lor de a se alipi la ,,patria mama’’ Republica Moldova înca mai speră că acest lucru este posibil,dovadă fiind numeroasele manifestații ale cetățenilor ,precum și numărul mare care din dorința de se simți cât mai aproape de Romania își spun ..români’’ și nu ,,moldoveni’’.

Un ultim exemplu în aceasta direcție care a început acum 300 de ani și care pare că nu se va sfârsi curând îl reprezintă Strâmtoarea Gibraltar,pierdută în 1704 de către spanioli în favoarea britanicilor.Prin semnarea Tratatului de la

Utrecht în 1713 Spania ceda în mod oficial Gibraltarul Marii Britanii.Dorința engleză de a domina acest teritoriu a avut ca și fundament poziția sa strategică,putând astfel ,,controla traficul între Marea Mediterană și Atlantic,să tulbure comerțul spaniol cu teritoriile sale americane și să maximizeze rețeaua de factori și colonii pe care Londra le avea în jurul lumii’’

Această acțiune a dus la relații politico-diplomatice încordate între cele două tării , motiv pentru care în data de 7 Noiembrie 2002 s-a organizat un referendum de către Guvernul din Gibraltar pentru a se vedea care este intenția generală a populației cu privire la împărțirea populației între Spania și Marea Britanie.Rezultatul a fost unul negative,motiv pentru care suveranitatea rămâne deocamdată în mâinile englezilor. În 2013 Spania își propunea să deschidă un dosar numit,,Gibraltar’’ la Organizația Națiunilor Unite,precum și în fața altor instanțe internaționale cum ar fi Curtea Internatională de Justiție de la Haga.

Conflictele maritime reprezintă o sursă continuă a disputelor teritoriale. Acest tip de dispute sunt acelea care au la bază zone de coasta,granițe teritoriale,insule sau chiar teritoriu marin.Dorința statelor în ceea ce privește suveranitatea acestor tipuri de teritorii ,este una de natură economică deoarece dobândirea unei insule fie ea cât de mică,crește dreptul statului suveran de a a-și exercita drepturile de pescuit pe o arie mai largă sau să naviegheze pe un teritoriu mai mare și nu în ultimul rând să exploateze resursele naturale ce se pot afla în subteran. Din cauza acestor tipuri de ,,dorințe’’ harta relațiilor internaționale este plină de state care intră în conflict,apărându-si cauzele cu argumente cât mai convingătoare pentru a avea câștig de cauză.

Disputa dintre Columbia și Nicaragua privind frontiera maritimă între cele două și anume Arhipeleagurile San Andreas și Providencia a început acum mai bine de 30 de ani , când cele două au semnat Tratatul Esguerra-Bárcenas,tratat ce îi oferea Columbiei suveranitatea celor două arhipeleaguri și

deasemenea ,,Costa de Mosquitos’’ și insulele din jurul acesteia treceau în patrimoniul național al statului Nicaragua. 52 de ani mai târziu Nicaragua și-a exprimat intențiile de a dobândii suveranitatea asupra celorlalte două teritorii dat fiind faptul că în momentul cedării lor Columbiei dreptul mărilor nu era recunscut.În 2001 Nicaragua și-a prezentat formal plângerea împotriva Columbiei în fața Curții Internaționale de Justiție. Figura guvernului columbian, Alvaro Uribe a declarat că declarația de nulitate a pactului este unilaterală,drept pentru care violează în mod grav legislația internațională.Aceasta a fost și explicația pe care a susținut-o în fața Curții. În 2007 au început audierile la Haga , an în care cele două tări au rupt relații.În 2008 Curtea a decis că suveranitatea insulelor îi aparține Columbiei.Între 2008 și 2011 tările și-au prezentat memoriile și contra memoriile cu privire la aceasta decizie.În 2012 Curtea Internațională de Justiție a oferit drepturi economice statului Nicaragua asupra unei zone din marea Caraibe de 75.000 km pătrati ,precum și suveranitatea asupra șapte insulite două dintre ele făcând parte din arhipeleagul columbian San Andres.

Președintele columbian nu recunoaște înfrângerea argumentând că ,,înfrangerea de la Curtea Internaționala nu este aplicabilă și nu va fi aplicabilă,până când nu se încheie un tratat care protejează drepturile columbienilor,tratat ce trebuie aprobat în conformitate cu ceea ce este stipulat în Constituție’’

Conflictul maritim dintre Columbia și Nicaragua

1.4 Conflictele teritoriale și paradigma realistă

În Politica Mondială teoria realistă a fost notabilă pentru mediul relațiilor international începând cu anul 1919.,,Ideologia realistă își pune amprenta în special pe termenul de putere cu o viziune pesimistă a puterii naturii umane,precum și exercitarea interesului.’’ Motivul pentru care realismul este încă tradiția central în studiul politicii mondiale se datorează faptului că oferă un set de instrucțiuni pentru a maximizeze interesul unui stat într-un mediu ostil.În aria relațiilor internaționale ceea ce determină statele să acționeze în diferite direcții este tocmai dorința de a căpăta cât mai multă putere.Puterea este cea care ajută și care motivează statele să se angreneze și să lupte în diverse tipuri de conflicte.Statele acționează întotdeauna în numele a ceea ce șe numește Interesul național. Realiști spun că statele au puține alegeri în a defini interesul lor național din cauza sistemului internațional.Ei trebuie să își definească interesul lor în termini de putere sau ei nu vor supraviețui, exact ca o companie într-o piața perfectă care vrea să fie altruistă în loc să își maximizeze profiturile ,nu va supraviețui. Deci pentru realiști , poziția unui stat în sistemul internațional determină interesul său național și prezice totodată politice străine. ,,Liberalii și constructiviștii argumentează că interesele naționale sunt definite prin mult mai mult decât poziția statului în sistemul internațional și că ei au un cont mai bogat în privința felului cum s-au format preferințele statului și interesele naționale.Definiția interesului național depinde în mare măsura de tipul de societate domestică și cultura pe care statul o are ‘’ Teoriile realiste presupun că anumiți factori în mare măsură inflexibili ,cum ar fi geografia și naturalețea comportamentului uman , configurează comportamentul internațional.Realisti consideră că localizarea unui stat afectează capacitățile sale naționale și orientarea sa politică exterioară.Se spune că geografia configurează opțiunile disponibile pentru state și că impune limitările.Dată fiind geografia anumite state sunt mai vulnerabile decăt altele în cucerirea internațională.Anumite națiuni ocupă poziții geografice din punct de vedere strategic mai importante decât altele.

După războiul rece , teoria realist a devenit dominant pentru mulți scriitori realiști contemporani care au pretins ca își alimentează scrierile dintr-o serie de scriitori precum Thomas Hobbes sau Tucidide.Teoria realistă aduce ca punct de referință faptul că liderii de stat ar trebui sa își defășoare politica externă sunt dotrina rațiunii de stat. Aceasta direcție arată , de asemenea ,modul în care liderul de stat ar trebui să conducă politica externă pentru a asigura securitatea statului.,,Pasiunea pentru un comportament egoist și bazat pe interesul propriu în politica internațională are caracteristici semnificative’’ Este lezne de înteles că atunci când un stat acționeză extern una dintre ariile de interes o reprezintă cea a conflictelor.Așa cum a fost expus statele trebuie să dezvolte o atitudine centrată pe binele comun bazată pe trei elemente care sunt mereu prezente atât în relismul modern cât și in cel vechi :statism , supraviețuire și auto-ajutor.In ceea ce privește statismul ,statul este actorul cheie în timp ce ceilalți actori sunt mai puțin importanți, suveranitatea fiind trasatura cea mai importantă. Statele sunt singurele care contează și cele care în cazul unui conflict ar trebui sa se angreneze în luptă.În ceea ce privește supravițuirea teoria realistă încurajeayă acțiuni care sa aducă reușite personale.Liderii au ca și prioritate obținerea tuturor obiectivelor propuse.Al treilea principiu : ajutorul de sine aduce în față ideea ca nici o instituție sau stat nu pot duce la desființarea suveranității.Kenneth Waltz susține o teorie conform căreia statele și în speță marile puteri trebuie să fie sensibile la capacițățile altor state.,,Puterea este un mijloc de a pune capăt securității ,astfel statele ar trebui să ia în considerare securitatea ,mai degrabă decât puterea.’’

Capitolul II Conflictele teritoriale –modalități de soluționare

Acest capitol este dedicat analizei principalelor modalității și instrumentelor prin care un conflict teritorial poate fi soluționat.Astfel vom aprofunda principalele instrumente și instituții care își dedică activitatea în vederea găsirii de soluții viabile în diversele dispute teritoriale apărute de-a lungul timpul.De asemenea vom încerca să privim ca și soluționare a conflictului însusi războiul .,,Astfel vom vedem cum legislația internațională este aplicată și cum legile intene adoptate de fiecare stat sunt aplicate în colaborare completă cu cele internaționale.’’Cum se solutionează un conflict internațional ? ,,Activ prin integrarea părților prin instituții comune și proceduri sau prin cucerirea și absorția a uneia de către cealălalt; pasiv prin scăderea interacțiunilor lor sau ruperea relațiilor ,,.În analiza soluționării unui conflict trebuie să avem în vedere faptul că actorii implicați crează fel și fel de strategii pentru a-și atinge scopul.Astfel ,,fiecare parte dezvoltă noi legături politice,economice și militare cu un cerc diferit de state…astfel ,o politică a unei dispute ferme poate stimula integrarea oponentului într-o nouă ordine’’.Abordarea unui conflict și mai ales înțelegerea sau intuirea strategiei adversarului este primul pas pe care un stat îl face atunci când se implică direct în conflict.Important ,așa cum am văzut sunt relațiile pe care cei implicații încep să le dezvolte , ,, structura relațiilor lor cu alții ar trebui să apese cu fermitate un stat să adopte o strategie particulară,liderii statului ar putea să eșueze în a înțelege ceea ce situația cere’’.

2.1 UNCLOS

Trasarea granițelor teritoriale precum și aplicarea legislației internaționale duce de cele mai multe ori la conflicte între statele care doresc acest lucru.Francesco Mancini în analiza numită ,, Uncertain Borders: Territorrial Disputes in Asia’’ identifică patru tipuri de greșeli ce apar în urma încercării de a delimita granițele maritime între două state.Prima dintre aceste ar fi termenii topografici neadecvați cum ar fi creasta , guri de vărsare .Acesti termeni reprezintă repere destul de vagii care nu ofera foarte mult ajutor deoarece se pot schimba odata cu modificarile hidrologice sau geologice.Cea de-a doua greșeală este folosintă de caracteristicile georgrafice vagi.Autorul oferă ca și exemplu disputa dintre Japonia și Rusia privind stabilirea graniței maritime pe râul Argun care odată cu secarea acestuia a împins teritoriul rămas în partea Rusiei.Cea de-a doua greșeală o reprezintă caracteristicile umane și culturale.Aici autorul vorbește și explică existența unor dispute teritoriale datorate existenței unor numeroase grupuri etnice .În ultimul rând vorbește de folosirea unor afirmații inconsecvente și contradictorii.Ca și titlu de referință este folosit Articolul 56 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării(UNCLOS) care stabilește 200 mile marine ca și Zonă Economică Exclusivă ,ceea ce oferă posibitatea suprapunerii zonelor economice a două state. În continuare vom specifica cele două instituții care se ocupă cu rezolvarea conflictelor teritoriale și anume: Curtea Internațională de Justiție și Curtea Permanentă de Arbitraj .Ambele instituții sunt specializate în oferirea de sfaturi ,precum și de emiterea unor acte cu caracter obligatoriu menite să asigure rezolvarea diverselor tipuri de conflicte internaționale ,inclusiv cele teritoriale.Orice stat care se află în conflict sau care pur și simplu simte și constată că i-au fost încălcate diverse drepturi de către alt stat se poate adresa uneia dintre aceste instituții ,care va analiza toate dovezile și care va lua o hotărâre optimă menită să aducă o rezolvare diverselor pretenții invocate de state.Deși cele două instituții sunt specializate în rezolvarea oricăror diferende de tip internațional este puțin probabil ,, ca multe conflicte teritoriale ,incluzând Insulele Diaoyu , să fie vreodata aduse în fața ICJ ,pur și simplu din cauza faptului că disputele teritoriale tind să fie rezolvate prin intermediul negocierilor diplomatice de către parțile disputante,decât să joace un joc cu suma nulă la curte’’Problema insulelor Senkaku nu a ajuns niciodată să fie dezbătută în fața Curții de Justiție,drept urmare nu s-a aplicat nici o legislație internațională în vigoare.,,CIJ nu are nici o putere să resolve dispute teritoriale decât dacă părțile disputante nu cedează jurisdicția lor curții’’

Atunci când două state își dispută suveranitatea asupra aceluiași teritoriu și atunci când interesele acestora intră in contradicție cel mai propice act legislativ în domeniu il reprezint Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării.Între anii 1973 și 1982 a avut loc Conferința privind Legea Mării ce a avut ca și deznodământ realizarea unui acord internațional în vederea preveniri conflictelor teritoriale dar și oferirea unui cadru legal celor deja existente și celor ce aveau să se nască pe fondul numeroaselor nemulțumiri ale statelor. Convenția astfel rezultată definește ,, drepturile și responsabilitățile națiunilor în folosirea lor a oceanelor lumii,stabilirea orientărilor privind afacerile,mediul înconjurător precum și gestionarea resurselor naturale marine’’.În prezent are în componența sa 165 de state care odată cu semnarea se supun legislației oferite de convenție.Inclusiv Uniunea Europeană s-a alăturat Convenției,ceea ce ne oferă un bun indicator privind o cooperarea internațională mai bună pe zi ce trece.UNCLOS conține 17 părți fiecare cu secțiunile aferente,precum și nouă anexe.Documentul este redactat în cinci limbi de circulație internațională. De ce este ar dori un stat să se alăture convenției și mai ales odată alăturat ce avantaje poate să aibă? Răspunsul cel mai clar și mai convingător îl oferă Președintele Statului Major ,Generalul Martin Dempsey care într-o întalnire cu Secretarul de Stat Hillary Clinton și Secretarul Apărării Leon Panetta declara: ,,UNCLOS ar oferi o certitudine juridică pentru a sprijini libertatea de navigație și operațiuni maritime care includ dreptul la tranzit prin stâmtori internaționale, dreptul de a exercita folosirea mării libere a libertătilor în zonele economice exclusive străine ,precum și dreptul de trecere inofensivă prin apele teritoriale’’ Articolul 2 din UNCLOS ne oferă o descriere detaliată a ceea ce însemnă suveranitatea asupra unei mări teritoriale și mai ales posibilitățiile ce reies din exercitarea acesteia .Astfel în alineatul 1) ,, Suveranitatea unui stat de coastă se extinde ,dincolo de teritoriul său și apele interioare și ,în cazul unui arhipeleag, apele arhipeleagelor sale, la o zonă adiacentă descrisă ca mare teritorială . 2) Această suveranitate se extinde asupra spațiului aerian de deasupra mării teritoriale, precum și asupra subsolului acesteia. 3) Suveranitatea asupra mării teritoriale se exercită în condițiile prevăzute de aceste Convenții și cu alte norme de drept internațional’’Ceea ce ajută statele dar le oferă și un imbold în a-și dori chiar și cea mai mică bucățică de pământ care le oferă avantaje prin apele ce înconjoară pământul este controlul asupra Zonei Economice Exclusive.

Atunci când statele fac referire la UNCLOS pentru a soluționa un conflict international majoritatea problemelor pleacă de la delimitarea zonei economice exclusive din care fac parte apele teritoriale și zona contiguă ,precum și la celelalte două zone care vin în continuarea acesteia și anume : platoul continental și apele teritoriale.

2.1 Delimitarea teritoriului maritim

În general disputele dintre state ce au la bază operațiuni privind delimitarea acestor zone apar atunci când zonele economice ale acestora ajung să se suprapună.Acest lucru apare în mod frecvent atunci când distanța dintre două sau mai multe state este atât de mica încat delimitarea nu permite fiecărui stat să ocupe porțiunea de mare stabilită de Convenție.Astfel spus conform UNCLOS, Articolul 55 prin zona economică exclusivă se întelege ,,o zonă dincolo și adiacentă mării teritoriale , în funcție de regimul juridic specific stabilit în prezenta parte , în cadrul căreia drepturile și jurisdicția statului de coastă , precum și drepturile și libertățile fundamentale ale statelor sunt reglementate de dispozitiile relevante ale prezentei Convenții’’. Conform Articolului 57 ,, zona economică exclusivă nu trebuie să se extindă mai mult de 200 mile marine de la liniile de bază de la care lățimea mării teritoriale se măsoară’’ În aria delimitată a celor 200 mile marine statele au dreptul de a exploata orice resursă naturală care se găsește în adâncurile mărilor, de asemenea statele pot stabili și folosi insule artificiale , instalații și structuri.Au dreptul de a efectua cercetări marine științifice. Un aspect important este acela că se prevede foarte clar că ,, în exercitarea drepturilor sale și a efectuării obligațiilor sale în zona economică exclusive , statul de coastă trebuie să aibă în vedere drepturile și obligațiile altor state și ar trebui sa acționeze într-o manieră compatibilă cu prevederile prezentei convenții’’.În cazurile în care prezenta convenție nu atribuie drepturi sau jurisdicție statului de coastă sau altor state din zona economică exclusivă și apare un conflict între interesele statului de coastă, precum și orice alt stat sau state, conflictul ar trebui să fie rezolvat pe baza echității și în lumina tuturor circumstanțelor relevante, luând în considerare importanța intereselor în cauză a părților, precum și a comunității internaționale ca un întreg.UNCLOS prevede posibilitatea ca zonele economice a două state să se suprapună astfel încât conține un articol dedicat acestei problematici .Articolul 74 intitulat Delimitarea zonei economice exclusive între statele cu țărmuri opuse sau adiacente presupune ,, Delimitarea zonei economice exclusive între state cu coastele opuse sau adiacente se efectuează de comun acord, pe baza dreptului internațional, în conformitate cu articolul 38 din Statutul Curții Internaționale de Justiție, în scopul de a obține o soluție echitabilă.’’ Curtea folosește ca si procedură metoda cunoscută ca și „echidistanță/mediană – circumstanțe speciale/relevante” ce cuprinde mai multe etape În prima etapă , se identifică care sunt țărmurile relevante și care sunt acele puncte de la care se începe construirea liniei de delimitare.În a doua etapă, se punctează o așa-numită ,, linie de echidistanță’’ sau ,, linie mediană’’ . Termenul de „linie de echidistanță” se folosește în cazul în care coastele celor două state sunt, din punct de vedere geografic, în prelungire (adiacente), iar cel de „linie mediană” atunci când coastele celor două state sunt, din punct de vedere geografic, una în fața celeilalte (în opoziție).Trasarea celor două linii presupune același tip de procedeu și anume trasarea unor puncte care se află la o distanță egală de punctele mai sus menționate.În cea de-a treia etapă linia provizorie mediană sau echidistantă este ajustată.În ultima fază Curtea aplică ceea ce se numește ,, test al caracterului echitabil al delimitării’’ prin care se verifică daca delimitarea a fost facută în conditii echitabile si dacă ambele parți sunt mulțumite cu privire la cele stabilite.Acest lucru se realitează prin două procedee matematice și anume: împărțirea suprafețelor spațiilor maritime fiecăruia dintre cele două state parte la diferend. A doua se obține, de regulă, prin împărțirea lungimii liniilor de bază ale coastelor relevante ale celor două state. Dacă diferența dintre cele două nu este foarte mare atunci ceea ce s-a stabilit anterior rămâne neschimbat.

2.2 Războiul

Conflictele sunt situația în care doua sau mai multe state dispută diverse teritorii sau părți adiacente acestora.Așa cum am văzut disputele se pot rezolva pe cale pașnică însă soluționarea se poate efectua și pe cale violenta,prin folosirea armelor și transformarea în felul acesta într-un conflict armat.Războiul între națiuni se definește ca fiind o confruntare de natură armata între două sau mai multe state.Deși reprezintă ultima soluție în rezolvarea unui conflict ,în fond poate și trebuie să fie privită ca fiind o soluție.Încheierea unui război aduce cu sine o rezoluție de război prin care statele participante sunt declarate fie învinse ,fie câștigătoare și prin intermediul căreia bunurile disputate sunt recunoscute ca devenind bun național al uneia dintre părți. Cum a fost prezentat în capitolul anterior conflictul poate îmbrăca numeroase forme pornind de la diferite cauze ,fiind de mai mică sau mai mare anvergură,cu mai multi sau mai putini actori implicați .Acest subcapitol își propune să analizeze relația dintre disputele teritoriale și conflictele militare armate. Astfel în cele ce urmează vom vedea dacă disputele teritoriale sunt o cauză pentru inițierea unui conflict armat, care sunt cauzele care pot să ducă la transformarea unei dispute teritoriale într-un asemenea conflict și mai ales care sunt cele mai frecvente tipuri de conflicte teritoriale care degenerează ducând la izbucnirea unui conflict în care se pot pierde vieți omenești și în care se nu se face rabat de la folosirea armelor și a violenței în general ,indiferent de natura pe care o au.,,Războaiele și conflictele militare sunt conduse de dinamici ale balanței de putere și declinul profund al conducerii militare statale și cel mai apropiat rival al său poate să destabilizeze un sistem până la punctul de război sau un subsistem larg’’

În lucrarea sa ,, Explicarea dificultăților de dirijare a conflictelor teritoriale’’ Barbara F. Walter explică faptul că ,, cele mai dificil de soluționat războie civile din ultima jumătate a secolului al XX-lea nu au fost războaiele civile etnice sau războaiele civile ideologice.Conflictele cele mai dificil de rezolvat au fost acelea în care s-a luptat pentru teritoriu’’ .Este lezne de înteles cauza celor mai multe dintre războaie ,fapt explicat și de Hensel ,, peste un sfert din toate conflictele militare în mod explicit implicau probleme teritoriale,în plus fața de alte probleme importante,inclusiv competența guvernelor și politicile specifice.Mai mult de jumătate din războaie au implicat dispute teritoriale.Chiar dacă numărul este în scădere,rămâne totuși destul de important’’q .Plecând de la aceasta afirmație putem generaliza spunând că disputele teritoriale pot reprezenta o sursă a acțiunilor militare mai des întalnită decât orice alt tip de dispută care ar putea provoca un conflict militar.Hensel mai spunea că aproximativ jumătate din cele peste 3000 de dispute nu au implicat dispute teritoriale ,însă a constatat că problemele teritoriale cresc foarte mult probabilitatea de conflict ,precum și posibilitatea ca un conflict să degenereze.În ceea ce privește rezolvarea pașnică cu privire la disputele teritoriale ,, conflictul armat a fost al doilea rezultat ca și frecvență,variind între 17% și 30 % în funcție de proeminența problemelor teritoriale’’

Un alt aspect important îl reprezintă violențele etnice în cadrul cărora minoritățile etnice pornesc o dispută privind un anumit teritoriu,dispută care ulterior degenerează în conflict armat. Deși cauza majoră a conflictelor etnice o reprezintă ura unui grup fața de alt grup pe baza unor puternice sentimente naționaliste , disputele între grupurile etnice ,, prezintă deseori aspecte materiale –în special legate de teritoriu și de controlul asupra guvernelor’’ În ceea ce privește stabilitatea unui grup etnic,controlul asupra unui teritoriu reprezintă cea mai importanta aspirație,care odată atinsă generează externalității favorabile pentru grupurile în cauză.

Cel mai bun exemplu pentru a ilustra cât mai bine cum cu usurința se poate degenera din conflictul între națiuni în vederea căutării unui teritoriu propriu pentru formarea unui stat suveran într-un conflict armat, îl reprezintă conflictul Palestino-Israelian ,care de mai bine de jumătate de secol își caută rezolvare.Conflictele între arabi și israelieni au origini foarte vechi însă date recente duc la nașterea unor noi divergențe .Vorbim de culminarea celui de-al doilea razboi mondial în 1945,crearea statului Israel în 1948 și neacceptarea din partea statului israelian a creării unui stat palestinian.Crearea statului Israel, anexarea Fașiei Cisiordaniei(Transiordania) și Ierusalimul Oriental de către Iordania și administrarea Fâsiei Gaza de către Egipt au presupus o mutare masivă a populației către Iordania,Siria,Gaza și Liban.Negarea privind autodeterminarea palestină a dus la desfăsurarea a cinci razboaie cum ar fi războiul din 1948 ,războiul din 1956 (războiul din Suez), războiul din 1967 (războiul celor șase zile), războiul din 1973 ( din Yom Kippur sau Ramadan) și războiul din 1982 (războiul din Liban) .Amplitudinea acestor cinci razboaie ne servește ca și exemplu plauzibil cum conflictele pot da naștere unor razboaie de o mare amploare a căror importanța a marcat istoria internațională. Acest tip de confict este unul în care niciuna dintre părti nu depune eforturi considerabile pentru a reuși soluționarea pe cale amiabila. În anul 2000 SUA a înregistrat un esec în dorința de a reconcilia cele două state în Summitul Camp David II – moment în care a început o nouă perioadă de atacuri violente.Comunitatea internațională de cele mai multe ori nu reacționează atunci când astfel de miscări apar.În teorie explicația cea mai plauzibilă ar fi că miscările de secesiune sunt probleme de ordin intern, problemele ce țin mai mult de ,,bucătăria interna’’ a statelor decât de cea internațională.

Plecând de la problema teritoriului ,este foarte important modul cum cele două părți ,statul național și minoritatea etnica, îl percep și mai ales care sunt motivele fiecăruia de a răspunde atacurilor celeilalte părți și de a se implica în război.Atfel atunci când ,,grupul etnic reclamă suveranitatea asupra teritoriului pe care îl ocupă iar statul național îl consideră indivizibil’’ și când una din aceste două condiții va fi încălcată pasul urmator va fi reprezentat de izbucnirea unui război etnic.Grupurile etnice își apără teritoriul pe care locuiesc din motive ce țin de identitatea culturală , istoria printre ceilalți factori majori asociați cu teritoriu,valoarea lui economică și așezarea strategică ( odată cu independența sa Kosovo a blocat singura ieșire la mare pe care Serbia o avea). Atunci când se decide că singura soluție viabilă o reprezintă începerea unui război trebuie avute în vedere anumite considerente de ordin legislativ. International Committee of the Red Cross în analiza Violență și folosirea forței oferă o descriere succintă a ceea ce reprezintă legislația în vigoare în cazul conflictelor internationale ți anume existența a peste 30 de instrumente internaționale care se ocupă cu acest tip de conflicte.

,, Cele patru Convenții de la Geneva din 1949 (GC I – IV), referitoare la protecția persoanelor care nu (sau nu pentru mult timp) iau parte în ostilități (răniți, bolnavi, naufragiaților, prizonieri de război, morți, civili și cei ce îngrijesc victim ale armate de conflict) sunt aplicabile. A patra Convenție de la Geneva de asemenea, se aplică în toate cazurile de ocupație totală sau parțială a teritoriu de o înaltă parte contractantă, chiar dacă ocupația se întâlnește cu nici o rezistență armată (articolul 2 comun la patru Convenții de la Geneva).’’ De asemenea vorbește despre faptul ca exista o serie de acorduri care interzic folosirea unui tip de arme pe toata durată războiului .Vorbim de acorduri precum :1925 Protocolul de la Geneva de gaz, Convenția privind interzicerea armelor biologice din 1972, Convenția din 1980 privind anumite categorii de arme convenționale și cele cinci protocoale, Convenția 1993 privind armele chimice și Convenției de la Ottawa din 1997 privind minele antipersoane.

Capitolul III Conflictul Insulelor Senkaku/Diaoyu dintre Japonia și China

3.1.Aspecte generale

Continentul Asiatic reprezintă o sursă primară de conflicte privind teritorii care sunt revendicate fie de două state ( Insulele Senkaku) , fie de mai multe state (Insulele Spratly). Dacă în trecut tensiunile erau de mică amploare , în ultimi trei ani acestea au crescut ,vorbim în special cele ce privesc disputele teritoriale existente între Japonia și China pe de o parte , Japonia și Rusia pe de alta parte dar și conflicte precum cele dintre China, Filipine, Taiwan, Vietnam și de Brunei. ,,Pe plan intern ,forța unui guvern este exercitată în numele dreptății și justiției; internațional,forța unui stat este angajată pentru asigurarea propriei protecții și a avantajului’’.Plecând de la această premiză este corect să afirmăm că statele angrenate în conflitele teritoriale cu caracter internațional caută prin orice mijloace să aibă câstig de cauză și să își sporească în felul acesta economia.Pe plan internațional nici un stat nu intră în lupta pentru un teritoriu dacă la sfârșitul disputei câștigurile nu vor fi considerabile.,,Războaiele între state nu ridică întrebări de autoritate și jusțite; ele pot să determine suma de câștiguri și pierderi între contestatari și să ridice semne de întrebare cu privire la cine este mai puternic’’În ceea ce privește insulele Senakaku de departe cel mai important argument pentru care statele își doresc atât de mult să dobândească suveranitatea acestor insule îl reprezintă acele resurse naturale pe care acestea le dețin.Termenul de putere în cazul nostru nu se referă la forța fizică ci la posibilitatea dobândirii dreptului de a putea exploata resurse mari de ceea ce este numit generic ,,aurul negru’’.Vorbim în principal de cantități impresionante de resurse energetice dar și de pescuit existente în apele ce încoajoară insulele precum și de rutele de navigație de o importanța strategică. Cu toate astea există și un motiv mai ,, personal’’ și anume dozele mari de orgoliu și de naționalism ce dau amploare luptei privind suveranitatea insulelor,,deoarece renunțarea la ele este considerată ca fiind o dovada de debilitate pentru tările implicate’’ Cea mai conflictuală situație între Japonia și China o reprezintă suveranitatea Insulelor Senkaku/Diaoyu ,fiind o disputa în care au fost angrenate o serie de interese economice , circumstanțe domestice și chestiuni ce țin de identitatea,reglementările internaționale dar și datele istorice pe care cele două parți le susțin.

Din punct de vedere geografic Insulele Senkaku sunt formate dintr-un grup de cinci insulițe nelocuite(Uotsuri Jima, Kuba Jima, Taisho Jima, Minami Kojima, Kita Kojima) și trei roci (Okino Kitaiwa, Okino Minami-iwa, Tobise) fără urme de vegetație care acoperă o suprafața de aproximativ 6 .Denumirea de Diaoyu/Senkaku reprezintă atât numele japonez cât și chinezesc.Sunt situate la aproximativ 170 km sud-vest de Okinawa,având aceeași distanță din nordul Taiwanului și 380 km din Wenzhou în China continentală.Vârfurile înalte și stâncile abrupte fac parte din era neogenezei fiind un ansamblu de formațiuni vulcanice.Din cele opt formațiuni cea mai mare insulă o reprezintă Diaoyu Yu având o suprafața de 3.5 .Termenul de Diaoyutai înseamnă în traducere liberă ,, Platforma de Pescuit’’ Termenul japonez Senkaku reprezintă o traducere a termenului Pinnacle, folosit de Marina Britanică în secolul al XIX-lea.

3.1 Așezarea geografică a Insulelor Senkaku

Până în 1968 insulele nu prezentau interes pentru niciunul dintre state datorită faptului că din punct de vedere economic nu se putea obține niciun avantaj deoarece nu existau semne cum că ar fi bogate în resurse.Singurul avantaj economic ar fi fost practicarea pescuitului.Însă un raport publicat în 1968 de către Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Asia și Orientul Îndepărtat a dezvăluit faptul că există posibilitatea ca zona să fie bogată în resurse de petrol și gaz natural. Se estimează că resursele de petrol s-ar ridica undeva la 100 bilioane barili și cele de gaz la 200 trilioane . ,,China ca și Japonia sunt și vor fi dependente de importul de petrol.Liderii chinezi sunt determinați să se păzească împotriva acestei vulnerabilități economice și strategice’’ Din acest motiv însuși Națiunile Unite au considerat că există o legătură clară între suveranitatea Insulelor Senkaku și controlul asupra potențialelor resurse subacvatice.mkdfddididdididiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiddiidi

Relațiile bilaterale au fost stabilite în urmă cu mai bine de treizeci de ani și anume în 29 Septembrie 1972. După cum bine ne putem da seama relațiile au fost stabilite în plin conflict motiv pentru care putem afirma că indiferent de cererile pe care le-ar fi avut niciuna nu a dorit în niciun moment ca relațiile să fie unele incongruente.Unul dintre motivele care ar putea sta la baza dorinței de a menține o relație stabilă este acela că China reprezintă o piața de desfacare pentru produsele japoneze , iar Japonia este una dintre sursele primare de materie primă pentru China. Au existat perioade de timp în care cele doua state au decis că este mai bine să lase orice dispută teritorială la o parte folosindu-se de motive mai mult de natură constructivistă decât de natură realistă.Date fiind dependențele uneia fața de cealălaltă,implicarea într-un conflict este o chestiune mai delicată și necesită o analiză asupra înclinării balanței – implicarea în conflict aduce mai multe câștiguri decât ar putea aduce importurile și exporturile între cele doua state.Kenneth N. Waltz explică astfel că ,, statele sunt strâns interdependente dacă ele depind unele de celelalte pentru servicii și provizii pe care ele nu pot cu ușurintă să și le furnizeze singuri..În afară de o condiție de dependentă mutuală este născută o dorință a fiecărei părți să controleze indiferent de ce este el dependent.În aceste condiții statele nu își pot permite pur și simplu să îl lase pe celalalt singur’’

În Septembrie 1972 negocierile dintre Primul Ministru Tanaka Kakuei și Primul Ministru Zhou Enlai privind problemele teritoriale au inclus și discuții despre Insulele Senkaku. Premierul chinez Zhou Enlai a afirmat că ,,ar trebui să nu vorbim prea mult despre această problemă deoarece în felul acesta nu am mai sfârsi acest summit.Este adevărat,a spus Primul Ministru Tanaka , ,,o să găsim o altă ocazie’’ . O altă dovadă în acest sens o reprezintă întâlnirea ce a avut loc între Deng Xiaoping și Sunao Sonoda în timpul căreia au fost aduse în discuție probleme legate de respectivele insule,,Vice Premierul spunând , ,,Dar noi ar trebui să nu ne atingem de acest subiect .Acesta nu va mai conta dacă ramânem în liniile stabilite de Tratatul de Pace și Prietenie ,lăsându-l deoparte pentru cătiva ani.Noi s-ar putea să dăm greș în a ajunge la un acord cu privire la acest subiect pentru mai multe decenii.Dar prietenia noastră ar trebui să fie afectată? Cred că ar fi mai bine pus de o parte și discutat fără grabă în următorii ani.Nu este ca și cum nu exista nicio o problema între noi.Avem sisteme politice diferite și suntem în diferite faze de dezvoltare.Nu putem avea același punct de vedere cu privire la fiecare problema. Dar avem multe în comun . Putem căuta un numitor comun cu privire la aspectele majore în timp ce le rezolvam pe cele minore. Trebuie să găsim modalități cooperare și de coordonare unul cu celălalt. Ministrul de Externe Sunao Sonoda a răspuns ‘’ Eu trebuie să spun ceva ca și ministru de externe al Japoniei , astfel nu aș fi capabil să mă justific la întoarcerea mea. Excelența Voastră știe bine care este poziția Japoniei cu privire la Insulele Senkaku…Generația noastră nu va fi în măsură să rezolve(diferendul) .Haideți să îl lăsăm următoarei genererații sau nepoților noaștri.Ei vor găsi o cale de soluționare’’

Japonia își exercită suveranitatea economică (ZEE + apele teritoriale) asupra unei zone de aproximativ 4.47 milioane de km2, fiind a șasea cea mai mare din lume și de doispreze ori mai mare ca și aria terestra a Japoniei.Motivul pentru care Japonia întreprinde diverse acțiuni prin care își marește efortul pentru a nu fi nevoită să renunțe la suveranitatea insulelor Senkaku îl reprezintă exploatarea resurselor mai sus menționate ,care ii vor aduce castiguri materiale considerabile dar și un gram de mândrie în fața comunității internaționale. Acest lucru se reflactă și în gândirea comunității japoneze întărind în felul acesta și mai mult credințele multora dintre ei care consideră că ,, cu cea dea doua economie mondială și cu a dea cincisprezecea cea mai mare armată , este timpul pentru țara lor să își ocupe locul în ‘ordinea puterilor globale’ pe scena lumii’’.Ramos Mrosovsy afirma că ,,este dificil pentru un observator American să înteleagă intensitatea sentimentelor naționaliste din Japonia și China’’Până în prezent nu au existat niciun fel de acțiuni de natură violentă între cele doua state, disputele fiind rezolvate pe cale diplomatică.Cu toate aceastea tensiunile cresc pe zi ce trece, vorbindu-se tot mai mult de acțiuni militare ,precum și de izbucnirea unui război între cele doua state.Chiar dacă Japonia își dorește ca problema să aibă o soluție ce implică opinia comunității internaționale, SUA insistă că astfel de dispute teritoriale se rezolva într-o maniera bilaterală. Acest lucru s-a putut observa în nenumărate rânduri ,printre care și declarația oferită pentru ,, The Japan Times New’’potrivit căreia ,, Statele Unite nu adoptă nicio pozitie cu privire la teritoriile disputate..Washingtonul dorind să vadă’’ diplomație efectivă și pozitivă, între Japonia și China’’ Până când se va găsi o soluție propice pentru toate părțile implicate, s-au luat măsuri de siguranța în zonele apropiate insulelor diputate.

Demarcațiile teritoriale disputate în Marea Chinei de Est au avut implicații majore în ceea ce privește viziunea comunității internaționale față de China. ‘’Tări din lumea întreaga își reevaluează poziția Chinei față de utilizarea puterii economice și militare precum și fiabilitatea țării ca și partener de afaceri ‘’Cu alte cuvinte în tot acest spectru al disputelor pe care China le are cu diverse tări, în special cu Japonia , actorii internaționali datorită creșterii economice rapide a Chinei dar și armatei impresionante pe care o deține ar putea să își dorească să coopereze cu acesta în cazul în care un eventual război ar fi singura cale de rezolvare.Ca și bază preliminară a acestor afirmații se poate deduce că pe zi ce trece China devine o super putere și de cele mai multe ori statele în lupta pentru putere merg pe un principiu conform căruia este mai bine să iți ții dușmanii aproape decât să îi înfrunți.,,China, spre exemplu, a urmărit o strategie de regresie în acțiunile sale,dar o politică de dispută ferma în multe dintre proclamațiile ei sfidătoare.Strategia regresivă indică percepția ei clară asupra limitelor; declarațiile îndrăznețe exprimă frustrăriile simțite’’.Felul în care China acționează pe plan internațional atunci când vine vorba de implicarea/rezolvarea unui conflict ne demonstrează că știe când este bine să te retragi/ actionezi ; pe cine este bine să ții aproape chiar dacă în oricare alta situație nu ar fi facut-o.Felul cum comunitatea internațională privește și tratează problematica Insulelor Senkaku se datorează și în mare măsură ,,creșterii Chinei ca și putere politică,economică și militară și acest proces va avea repercursiuni atât la nivel regional cât și la nivel internațional în ceea ce privește stabilitatea’’ Dacă ne raportăm la dorința de a dobândi suveranitatea Insulelor Senkaku motivele ce stau la baza acestor acțiuni sunt atât de natură economică cât și de natură personală. ,,Pentru chinezi în mod particular Insulele Senkaku au devenit un simbol naționalist important ce le amintește acestora de fostele agresiuni militare japoneze,frecventele evaziuni privind responsabilitățile de război și posibilele renașteri militare.Mai mult decât atât mândria națională a făcut ca atât în cazul Chinei ca și în cazul Japoniei orice soluție adusă disputei să fie dificilă’’Faptul că în prezent aceasta are cea mai mare populație(1,351 miliarde) ,fiind în continuă creștere este lezne de înteles că resursele de petrol și de gaz ar duce la o calitate mai buna a vietii cel putin pentru o parte din populație, oferind locuri de muncă și crescând în felul acesta economia statală.Creșterea populației duce prin urmare la creșterea energiei utilizate de aceștia motiv pentru care orice tip de resursă este dorită și exploatată la maxim.Datorită dorinței comune și anume câștigurile materiale avute de pe urma exploatării hidrocarburilor din Marea Chinei de Est , Japonia ,,oferă Chinei tehnologie avansată pentru o utilizare mai eficientă a energiei’’,dorindu-și în felul acesta să îi mai atenueze din dorința de a dobndi resurse prin orice mijloace.

3.2 Aspecte istorice

Insulele Senkaku au fost încorporate la sfârșitul secolul al XIX-lea în Prefectura Okinawa și de atunci Japonia și-a exercitat autoritatea și controlul asupra acestora. Japonia se bazează în exercitarea suveranității sale pe faptul că în momentul în care a intrat în posesia insulelor acestea erau terra nullius (teritoriu liber),descoperindu-le în urmă cu zece ani. Prefectura Okinawa a început în ianuarie 1885 realizarea unui studiu pentru a vedea care este situația legală a insulele ce se aflau între Japonia și Fuzhou,Fujian ,China.Analizând toate datele obținute la 22 Septembrie guvernatorul Okinawa, a trimis o scrisoare Ministrului pentru Afaceri Externe afirmând că ,, încorporarea Insulelor Senkaku în teritoriul Okinawa nu ar putea cauza nicio problemă ,dorindu-și să mai efectueze studii în acest domeniu’’În urma ulterioarelor studii efectuate atât de prefectura Okinawa cât și de căpitanul vasului Izumomaru o a doua scrisoare a fost primită de Ministerul Afaceri Externe conform căreia guvernatorul Nishimura propunea ,, ridicarea unor marcaje teritoriale naționale pe insule pentru a indica includerea de către Prefectura Okinawa’’. Odată anexate insulele guvernul japonez a argumentat că ,,Achiziționarea insulelor a avut loc după zece ani de ezitare din partea guvernului japonez având în vedere reacțiile negative chineze,iar decizia nu a fost transmisă altor țări,la momentul respectiv,dar a fost făcută publică numai în 1952’’ Cu alte cuvine Japonia folosește acest argument în favoarea pretențiilor pretinse de către comunitatea chineză,argumentând că timp de zece ani nu a întreprins nicio acțiune pentru a ocupa teritoriu.În efectuarea acestui demers Japonia s-a bazat pe legislația internațională conform căreia orice stat poate să iși exercite liber dreptul de a ocupa un teritoriu atăta timp cât nu există dovezi concludente că aparține altui stat sau existența unor urme conform cărora în timpurile vechi a fost locuit de altă populație,alta decât populația care reclamă suveranitatea teritoriului în cauză.Odată îndeplinită această cerința ,statul reclamat își poate expune dorința de anexare a respectivului teritoriu însă înainte de al converti în teritoriu național trebuie să se asigure că nici un alt stat nu aduce contraargumente sau mai bine zis nu ridică pretenții asupra teritoriului în sine.

În 1894-1895 odată cu încheierea războiului Sino-Japonez și cu înfrângerea Chinei aceasta a fost nevoită să cedeze Japoniei Taiwanul precum și insulele afiliate acestuia. Tratatul de la Shimonoseki prevedea în articolul 2 că China se vede obligată să cede diverse teritorii printre care și ,, Taiwan și teritoriile afiliate acestuia’’.Concepția potrivit căreia Japonia a dobândit insulele în acel moment este una discutabilă deoarece depinde dacă Insulele Senkaku sunt privite ca fiind afiliate Taiwanului sau parte din Okinawa.Tratatul întradevăr prevedea cedarea Taiwanului și a Grupului Pescadores însă nu conține nici o referința cu privire la Insulele Senkaku.Latitudinea și longitudinea Insulei Pescadores era dată și s-a format un comitet pentru demarcarea teritoriului .Într-o hartă printată a Taiwanului Insulele Senkaku nu erau incluse.China însă își apără punctul de vedere declarând că Tratatul include tacit și Insulele datorită faptului că acestea aparțineau Taiwanului , însă Japonia refuză să accepte acest punct de vedere.

China argumentează că a descoperit insulele cu mult timp înainte aducând ca și dovezi câteva documente ce dateaza din timpul Dinastiei Ming (1368-1644) ,în care se menționează că insulele erau parte din Taiwan , aceasta fiind anexat în timpul Dinastiei Qing în 1683. Guvernul chinez spune că obiecțiile sale sunt ,, în totalitate bazate pe fapte istorice și se pot demonstra legal’’După anexarea insulelor de către Japonia în 1895 , o persoana privată (Koga Tatsushiro) a folosit câteva dintre insule în scopuri comerciale pentru câteva decenii ,mai exact până la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Acesta a construit un ,,bonito processing factory’’ moment în care insula a început să fie treptat ,treptat ocupată de oameni.Conform unor estimari mai mult de 200 de oameni de origine japoneză au locuit pe culmile insulei. În timpul în care Koga a folosit insulele a oferit locuințe muncitorilor care erau angajați în fabrica sa de procesare a resurselor de peste. Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial aduce cu sine și capitularea Japoniei care este nevoită să semneze Declarația de la Cairo și Declarația de la Postdam conform cărora China recuperează Taiwan , Insulele Penghu și alte teritorii pe care Japonia le ocupase înainte.China argumentează că în baza acestor doua tratate recuperează Insulele Senkaku și insulele afiliate acestora în baza legislației internaționale.În urma comunicatului privind conferința ce a avut loc în nordul Africii Președintele Roosevelt, Generalul Chiang-Kai-Shek și Primul Ministru Churchill ,împreună cu consilierii militari și diplomatici au hotărât că ,, toate teritoriile pe care Japonia le-a furat de la China , cum ar fi Manchuria, Formosa și Pescadores , să fie restituite Republici Chineze’’În 1951 în urma Tratatului de la San Francisco Japonia este obligată să cedeze numeroase teritorii printre care și Insulele Senkaku ,fiind considerate parte din Insulele Ryukyu . China reclamă Administrația Civila Okinawa a Statelor Unite că fără nici un fel de autorizație și-a extins aria de administrație,incluzând și teritoriile chineze. În 1971 Japonia și SUA au citat Insulele Senkaku și alte insule în aria prevăzută de către Acordul de Revizuire Okinawa.Semnarea Acordului între Japonia și Statele Unite ale Americii cu privire la Insulele Ryukyu și Insulele Daito prevedea în articolul 1 că în ceea ce privește ,, Insulele Ryukyu și Insulele Daito , Statele Unite ale Americii renunță în favoarea Japoniei la toate drepturile și interesele în temeiul Articolului 3 din Tratatul de Pace cu Japonia , semnat în orasul San Francisco.’’ Poziția Statelor Unite rămâne una neutra în niciun moment nu s-a pronunțat cu privire la situația legală a insulelor.,,Cu toate că SUA a confirmat că insulele sunt parte din teritoriul acoperit de Tratatul de Securitate ,Japonia- SUA nicio administrație SUA nu a făcut vreodată vreo afirmație în legătură cu titlul legal al insulelor,referindu-se la Japonia ca administrându-le eficient’’

În 1968 un organ al Națiunilor Unite (Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Asia și Orientul Îndepărtat) a publicat un raport în care dezvăluia descoperirea unor reserve de îngrasaminte,gaz și petrol. La scurt timp ,atât China cât și Taiwan au reclamat suveranitatea Japoniei ,declarând că insulele le aparțin. Această cerere târzie a fost efectuată de Taiwan care a publicat în Februarie 1971 și din nou în 11 Iunie 1971 un raport potrivit căruia se opune ca Insulele Senkaku să ajungă din nou în posesia Japoniei.Aplicând legile internaționale contemporane Japonia are argumente puternice în a reclama suveranitatea asupra insulelor în primul rând datorită ocupării lor ca și teritoriu vacant dar și datorită controlul efectiv care a fost neschimbat pentru o perioadă lungă de timp.Mai mult China nu a avut niciun contraargument în momentul în care Japonia a decis ca insulele să fie parte din teritoriul național. Argumentul Chinei privind ,, descoperirea’’ nu este foate puternic în termenii legislației internaționale deoarece acesta nu a exercitat niciodata control efectiv asupra insulelor iar insulele nu au fost niciodată locuite de populație chineză.Potrivit autorităților chineze ,, descoperirea insulelor’’ este un termen care pur și simplu se referă la faptul că insulele au fost menționate în înregistrari scrise de oamenii care au trecut pe acolo și care le-au folosit ca și termen de orientare în călătoria lor pe mare între China și Japonia, fiind totodata considerate ca parte din coasta de apărare a Chinei.

În 2012 guvernul japonez a declarat că intentionează să cumpere trei dinte cele cinci insule ce formează împreună Insulele Senkaku de la proprietarul privat al acestora..The Telegraph menționa în data de 5 Septembrie 2012 că în publicitatea japoneză se vorbește despre faptul că guvernul japonez ar fi plătit familiei Kurihana un total de 16.4 milioane de lire. Odată cumpărarea fiind efectuată insulele s-au transformat în patrimoniu național. SUA și-a exprimat ferm părerea cu privire la aceasta cumpărare și anume că sfătuiește administrația japoneză ,, să nu meargă în această direcție’’ deoarece s-ar putea isca un conflict cu China. Reprezentantul Departamentului de Stat SUA a declarat: ,, chiar dacă noi am avertizat Japonia , Japonia a decis să meargă într-o direcție diferită și ei au crezut ca au primit sprijinul Chinei,noi suntem siguri că nu l-au avut’’

3.3 Cererile și argumentele Chinei cu privire la Insulele Senkaku

China în apărare,, cauzei’’ sale aduce ca și argumente numeroase fapte istorice , foarte mulți dintre învațații chinezi ,precum și mari istorici dar și geografi ai acesteia cautând dovezi care să demonstreze că Insulele Senkaku au fost descoperite și folosite de China cu secole în urma și că denumirea acestora este de origine chineză și anume ,, Diaoyu’’. Majoritatea dintre acestia au redus cauzele la un numar de trei însă dovezile sunt mult mai numeroase.China își bazează cererea pe argumente solide ,de natură istorică invocând faptul că înaintea Japoniei aceasta a folosit insulele pentru două scopuri distincte și anume: ca și rută de navigație precum și ca sursă primară de unde se colecta o plantă medicinală rară.În 1372 , Reprezentanți Chinezi Imperiali foloseau insulele ca și rută de navigație în călătoriile lor către insulele Ryukyu pentru ,,a primi tribut din partea vasalului Okinawa din China’’ În timpul de dominație al dinastiei Ching ,China a folosit Insulele Senkaku ca și sursă pentru shi cong yong , o plantă medicinală rară menționată în anul 1893 de către Dowager Empress Ci Xi într-un act intitulat Special Edict adresat doctorului Sheng-Xuan –hui ,garantându-i ca pe insula exista aceasta planta care poate fi folosită ca si remediu pentru boala de care aceasta suferea numită generic Empress. ,,Special Edict’’ a fost de atunci păstrat în Arhiva Chineză Națională.,,Prima cerere de suveranitate din partea administrație Meiji a fost efectuată în anul 1895 ,în mod evident mai târziu decât trimiterile lui Tse-his`s cu privire la insule’’. Apariția unui asemenea document ar putea fi folosit pentru a proclama suveranitatea chineză asupra insulelor într-un sens declarativ însa există ,,exerciții slabe ale autorității guvernamentale asupra insulelor’’ însa cei care apără această cauză argumentează că ,,aceastea sunt suficiente dacă privim acest teritoriu ca și miză’’

Cel de-al doilea mare argument folosit de istorici chinezi este acela că Japonia a avut cunoștiință dintotdeauna de suveranitatea Chinei asupra insulelor disputate.In secolul al IX-lea ,mai exact în anul 1785 Japonia a publicat o hartă folosind aceeași culoare pentru China și Insulele Diayou , folosind în schimb o culoare diferită pentru Regatul Okinawa

Apoi guvernul japonez a publicat înca două hărți în anii 1874 și 1877 și anume ,, Complete Ryuku Islands Map’’ și ,, Okinawan Chronicles’’ fără să includă Insulele Diaoyu.

3.2 Hartă japoneză publicată în anul 1785

3.3 Complete Ryuku Islands Map,anul 1874

Începând cu 1890 Japonia a început să își exprime interesul față de insule.În 1894 Ministru de Interne a cerut prefecturii Okinawa ca în baza dovezilor găsite și anume că insulele erau ,,terra nullius’’ , se pot ridica marcaje cu însemnele naționale chineze..Ministrul de Externe Japonez a respins această acțiune replicând că odată desfăsurată această acțiune ,, ar atrage atenția Chinei și că Japonia ar trebui să aștepte pentru o ocazie mai oportună pentru a face așa ceva’’ Mai târziu când Japonia a câștigat războiul sino-japonez , în 1895 Cabinetul Japonez a redactat o rezoluție conform căreia autorizează ridicarea de marcaje pe insulele Diayou/Senkaku…fkffkfkfkfkkfkfkfkfkfkfkfkfkfk..

În ultimul rând după semnarea Tratatului de la Shimanoseki în Aprilie 1985 articolul II ,secțiunea B face referire la cedarea de către China în favoarea Japoniei Taiwanul precum și toate insulele afiliate. Din punctul de vedere chinez sintagma ,,insulele afiliate’’ include și Insulele Senkaku. Acest lucru a fost demonstrat în anul 1931 , în timp ce Japonia încă avea suveranitatea asupra Taiwanului.Curtea Taipei și Prefectura Okinawa au realizat un control asupra insulelor Senkaku.Conform raportului rezultat ,,Curtea Superioara din Tokyo a stabilit că insulele aparțin Taiwanului din punct de vedere istoric’’.În felul acesta a fost recunoscută apartenența geografică a insulelor. Odată demonstrat acest lucru, China crede că Japonia era obligată din punct de vedere legat să returneze și să renunțe altfel la toate drepturile asupra insuleler Senkaku după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.Conferința de la Cairo din 1943 și Conferința de la Postdam din 1945 , fiind urmate de Tratatul de Pace de la San Francisco din 1951,au obligat Japonia să renunțe la drepturile pe care le avea asupra Taiwanului și a insulelor ce îi erau afiliate.Articolul IV din Tratatul de Pace prevedea că ,,toate tratatele,acordurile speciale,aranjamentele încheiate înainte (acestui tratat) ca și consecință a concluziilor războiului sunt declarate nule ‘’.Prin aceasta Japonia era obligată să cedeze toate teritoriile pe care le luase de la China ,inlusiv Insulele Senkaku ,dobândite în urma Tratatului de la Shimanoseki.

Asa cum a mai fost menționat ,Japonia nu se poate baza în argumentantarea cererii sale că insulele erau ,,terra nullius’’ deoarece există foarte multe hărți care ilustreaza insulele Senkaku ca fiind parte din China și care pot fi folosite în aparerea sa în aceasta situație problematicț.Indiferent de legislatia japoneză folosită la momentul încorporării insulelor în teritoriul național China consideră că ,, orice decizii sau acțiuni luate pentru a anexa insulele este invalidă sau ilegală,întrucat o cerere unilaterala a unuia dintre state nu poate constitui un titlu legal asupra unui teritoriu care în mod evident aparține altuia’’ Aceste dovezi sunt cu precădere harțile tipărite cu atât mai mult cu cât acestea sunt atât de origine chinezâ cât și de origine japoneză. Cu ajutorul acestora a fost ilustrat faptul că ,,linia de graniță dintre China și Ryukyu există în adâncimea mării dintre Chiwei Yu/Kumeseki-shima ( cea mai nordică insulă a lanțului Diaoyutai/Senkaku) și Ryukyu Kume-jima’’.

Există foarte multe persoane de origine chineză ,unul dintre aceștia fiind Inoue Kiyoshi care oferă foarte multe dovezi și probe cu privire la dreptul Chinei de a-și exercita dreptul de suveranitate asupra insulelor disputate.Cartea sa intitulată Senkaku Islands : A Historical Explanacion of the Diaoyu Islands,publicată în anul 1972 a fost citată și exemplificată de către Han-yi Shaw în articolul său intitulat ,,Disputa Insulelor Diaoyutai/Senkaku: Istoria sa și o analiză privind drepturile de suveranitate ale P.R.C , R.O.C și Japonia’’ Prima dovadă este aceea că începând cu anul 1372 ,,Regatul Ryukyu a devenit stat tributar al Dinastiei Ming a Chinei’’ fiind nevoită ca pentru ,,urmatorii cinci sute de ani să ofere tribute împaratului Chinei.’’ În toți acești ani reprezentanții care mergeau să ofere anual tribute ,însemnau de fiecare dată rutele maritime pe care le foloseau precum și denumirile aferente acestora.Calatoria acestora începea,, din orasul port chinez , Fuzhou ,fiind urmat de trecerea unor serii de insule ( incluzând insulele disputate) și ajungând în sfârșit în orașul port Ryukyuan Naha.’’ Denumirea generică care era folosită pentru a face trimitere la ruta folosită de reprezentanți era ,,Compass Route’’ ‘’ având în vedere că le era cerut trimișilor să își seteze și să reseteze busolele de fiecare dată când treceau pe lângă o insulă anticipată cu scopul de a ajunge la următoarea, conducându-i pe aceștia la destinația finală’’Există însemnări și din anul 1403 când a fost publicată o carte numită Voyage with a Tail Wind. Cartea datează astfel din timpul dinastiei Ming și s-au folosit în redactarea acesteia termini precum ,, Diaoyu Islet’’ și ,,Chiwei Islet’’.În același an s-a publicat și Fair Wind of Escort ilustrând insulele ca făcând parte din categoria de insule ,,familiară navigatorilor chinezi’’ O altă proba oferita de Inoue Kiyoshi este ca în anul 1534 trimisul Chen Kan a scris în Records of the Imperial Missions to Ryukyu : ,,În ziua a zecea ,vântul care bătea dintre sud era iute și barca mergea rapid.Deși plutea în aval cu curentul,barca și-a menținut un echilibru stabil fără să fie zdruncinată viguros.Una dupa alta,Pingjia Hill,Diaoyu Yu, Huangmao Yu (Huangwei Yu) și Chi Yu (Chiwei Yu) au fost lăsate în urmă..În jurul orei unsprezece Kume Hill a fost zărită– aceasta aparține Ryukyus. Aborigeni( oamenii Ryukyu de la bord) s-au alaturat și au fost fericiți că au ajuns acasă.’’ 18 ani mai târziu într-o variantă a aceleiași inscripții , Guo Rulin a concluzionat ,, în prima din cele cinci luni intercalate noi am trecut de Diaoyu Yu : în cea dea treia am ajuns la Chi Yu( Chiwei Yu/Kumeseki-shima).Chi Yu este un deal regional delimitând teritoriul Ryukyu.Cu o alta zi de vânt(favorabil) dealul Kume va fi în vedere.’’Replica Okinawei cu privire la aceste evidențe este aceea că nu pot fi folosite ca și probe deoarece chiar dacă reprezentanții chinezi au trecut prin dreptul insulelor și le-au folosit ca și punct de referință și de orientare în drumul pe care il efectuau,nu exista nici un fel de dovada care să ateste ca aceștia au și folosit insulele în scopuri personale.China refuza explicația Japoniei cum că insulele ar fi fost teren nelocuit ,însă aceasta din urma argumentează că ,,terra nullis’’ se traduce prin: un teren care nu a mai fost locuit/revendicat de un alt stat , nu neapărat că nu a fost descoperit.Descoperirea unui teritoriu și folosirea acestuia sunt doi termeni care nu trebuie neapărat să se înlocuiască unul pe celalalt. China la randul ei declară că este absolut imposibil ca Insulele Senkaku să fie declarate nelocuite la momentul anexării de către Japonia asta pentru că : ,,1) existența insulelor disputate era foarte bine cunoscută atât de China cât ți de Ryukyu : 2) Teritoriul Ryukyu începe din Insula Kume extinzându-se până în vestul îndepărtat și 3) ambele state se consideră vecini imediați separate de ,,delimitarea apelor’’ ‘’

O descriere geografică a fost oferită de trimisul Zhou Huang care însemna în Records of Ryukyu Kingdom ,datată din anul 1756 explicând că Regatul Ryukyu este înconjurat de apa .În vest apelor ce îl înconjoară este Zgheabul de Apa Negru care delimitează Apele Fujian,,Pornind de la Fujian pentru a ajunge la Ryukyus ,trebuie să treacă prin apa albastră și după să treacă prin apele negre’’ Ceea ce astăzi este cunoscut ca și Okinawa ,în trecut era cunoscut ca și Zgheabul de Apa Negru fiind folosit ca și zonă ce separă China de Ryukyu. Tinând cont că din punct de vedere geografic insulele Senkaku sunt situate în vestul zgheabului fac parte din patrimonial chinez. Există și personalități istorice care subliniază că împrejurimile geografice subliniază clar faptul că insulele sunt asociate cu Taiwan , nu cu Okinawa. Declarația Ministrului de Externe al P.R.C din data de 30 Decembrie 1971 citată de către autorul Hungdah Chiu în analiza sa An Analysis of the Sino-Japanese Dispute over the Tiaoyutai Islet dezvăluie faptul că ,, ele erau insule ce aparțineau Taiwanului dar nu Ryukyu-lui care este cunoscut astăzi ca și Okinawa’’.Deasemenea perioade îndelungate de timp numeroși ,,pescari din Taiwan au întreprins acțiuni productive în Tiaoyu și celelalte insule. Mai mult înainte de cel de-al Doilea Război Mondial ,moment în care insulele erau folosite ca și bază miliară de pregătire pentru armata Americană ,SUA cerea permisiunea administrației Taiwanului, fapt de care China se leagă în mod constant subliniind faptul că aceasta reprezintă o recunoaștere tacită a Insulelor Senkaku ca fiind asociate teritoriilor afiliate Taiwanului.

Pentru a completa datele historice găsite și analizate de către personalitățile istorice chineze s-a recurs și la studierea unor hărți care atestă datele istorice și geografice pe care se bazează China.Cea mai lustrativă harta în acest sens o reprezintă Illustrated Survey of Three Countries(vezi anexa 1) ce aparține cartografului japonez Hayashi Shihei..Această hartă corelată cu cea numită Map of the Three Provinces and Thirty –six Islands of the Ryukyu (vezi anexa 2) folosesc culorile rosu,galben,verde și maro pentru a indica diferențele geografice între și în interiorul națiunilor. În secțiunea dedicată explicării folosirii culorilor Hayashi subliniază că ariile colorate cu rosu ca fiind teritorii ale Chinei și ‘insulele nelocuite’. ,,Insulele Diaoyutai/Senkaku sunt situate in bine cunoscutul Compass Route și este colorat cu rosu indicând suveranitatea chinezâ’’Culoarea folosită pentru Ryukyu fiind cea galbena,făcându-se clar distincția între aceasta și Insulele Senkaku.

Un alt argument și ultimul folosit în acest proiect în favoarea Chinei este acela că aceasta a folosit și a cuprins insulele în sistemul său de apărare maritimă. Hu Zongxian , guvernatorul Zhejiang al Dinastiei Ming a plasat Insulele Diaoyu și insulele din împrejurimi’’ în acest sistem. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1562 din dorința administrației chineze de a face față atacurilor efectuate în mod frecvent de către pirații chinezi. Guvernarea Qing a decis ca pe parcursul secolului al VIII-lea să plaseze insulele disputate ,, în sistemul de apărare de coasta al Taiwanului care era guvernat de forțele navale chineze staționate în respectiva insulă’’ kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk Având în vedere înscrierile istorice,precum și hărțile folosite pentru explicarea faptelor istorice dar și schimburile successive de teritorii între Japonia și China în urma tratatelor putem afirma că aceasta dispune de argumente solide în apărarea cauzei sale.În continuare vom analiza care sunt argumentele și dovezile Japoniei cu privire la această problematică și la probele pe care China le-a adus în prim plan.

3.4 Cererile si argumentele Japoniei cu privire la Insulele Senkaku

Dacă toate argumentele Chinei sunt de natură istorică și geografică și mai puțin de natură legislativă Japonia își apără interesele în fața acesteia aducând la ,,apel’’ argumente ce se bazează exclusiv pe legislația internațională .Cererea Japoniei asupra suveranității insulelor Senkaku are ca și baza juridică trei dovezi și anume : în priumul rând posesia legală a insulelor ,în al doilea rând faptul că și-a exercitat în mod pașnic și continuu suveranitatea asupra insulelor de peste o sută de ani. În ultimul rând din punct de vedere al Japoniei,faptul că în niciun moment China nu și-a exprimat nemulțumirea față de anexarea și utilizarea insulelor .Acest lucru îi dă dreptul Japoniei să considere că aceasta a ,,renunțat’’ la insulele aflat în conflict ,cedându-i tacit suveranitatea asupra acestora.Cererile Japoniei sau mai bine zis încercările de a-și dovedi legalitatea suveranității asupra insulelor încep prin a aduce ca și prim argument posesia pe care aceasta o exercită asupra acestora.Administrația japoneză subliniază că a câștigat dreptul de a deține titlu de proprietate asupra insulelor începând cu anul 1895 când în urma unor verificări efectuate de către guvernarea japonează au conchis că ,,insulele nu au fost locuite niciodată și ca nu există nici un fel de urmă cum că ar fi fost vreodată locuite de populație de origine chineză.’’ Folosindu-se de cele constate la data de 14 Ianuarie 1895 Guvernul Japonez a hotărât și concis printr-o decizie a cabinetului să ridice marcaje și să încorporeze insulele în teritoriul japonez ca fiind ,,terra nullius’’ având în vedere ,,legislația internațională în vigoare la momentul respectiv’’ Din acel moment Insulele Senkaku au făcut parte din Insulele Nansei ,acestea din urmă fiind teritoriu japonez. Japonia nu recunoaște insulele disputate ca făcând parte din Taiwan sau din insulele ce îi sunt afiliate pe care China a fost nevoită să i le cedeze în urma semnării în anul 1895 a Tratatului de la Shimanoseki.Ceea ce este considerată o piedică atât pentru China de a câstiga suveranitatea insulelor disputate dar și în ceea ce privește dorința Japoniei de a o păstra o reprezintă încercările de a dovedi dacă întradevăr Insulele Senkaku au fost sau nu , teritoriu nelocuit. Dacă concepția pe care o apără Japonia este adevarată atunci insulele ar fi excluse din Tratatul de la Shimonoseki nefiind parte integrantă a Taiwanului.Dacă accepțiunea Chinei ar fi adevarată ,că insulele au fost locuite de populație chineză atunci s-ar putea considera că singura bază juridică asupra insulelor o reprezintă respectivul tratat.

În ceea ce privește legislația internațională modalitățiile prin care un stat poate intra în mod egal în posesia unui teritoriu sunt : ,, 1.descoperirea-ocuparea; 2.cesiunea ;3. Concreștere ; 4.subjugare și 5.prescripție.Japonia susține că deține în prezent insulele datorită unuia dintre procedeele enumerate și anume : descoperirea-ocuparea.În fond în teza sa de susținere a argumentelor Japonia mizează pe acesta,fiind cea mai solidă armă a sa încercând totodată să susțină și cel de-al doilea argument al său ,exercitarea unui control efectiv asupra insulelor.Un stat în momentul ocupării unui teritoriu nelocuit,este obligat să exercite acțiuni cu ajutorul cărora să fie identificată prezența statului în respectivul teritoriu.Este o caracteristică esențială a recunoașteri suveranității dobândite odată cu anexarea teritoriului . Han-Yi citând The Oppenheim`s International Law oferea o definiție clară a termenului de ocupație și anume : ‘’este actul apropierii de către un stat prin care intenționează să dobândească suveranitatea asupra unui teritoriu care este la acel timp fără suveranitate din partea altui stat.Este de departe un mod original de dobândire în care suveranitatea nu este derivata dintr-un alt stat..Teritoriul unui alt stat poate fi obținut numai prin cesiune sau formal prin subjugare.Teoria și practica au concluzionat că regula prin care ocupația poate fi efectuată este prin intrarea în posesie sau stabilirea unei administrații asupra /în numele teritoriului sau pentru dobândirea statului.Ocupația astfel efectuată este o ocupație adevărată și ,în contradicție cu ocupația ficționară este numită efectivă ocupație.Posesia sau administrația sunt două fapte esențiale ale ocupației efective. 1)Posesia .Teritoriul trebuie obligatoriu luat în posesie de către statul ocupant.Pentru acest scop este necesar să ia teritoriul sub influența sa(corpus) cu intenția de a dobândi suveranitatea asupra sa(animus).Aceasta….în mod normal implică o așezare pe teritoriu,acompaniată de un fel de act formal care anunță atât că teritoriul a fost luat în posesie și că posesorul intenționează să îl păstreze sub suveranitatea sammmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm. 2) Administrația .După intrarea în posesia teritoriului , posesorul este obligat să stabilească un fel de administrație pe aceasta care să arate că teritoriul este guvernat de un nou posesor.Dacă, într-un timp razonabil după ce actul de intrare în posesie s-a produs, posesorul nu stabilește o autoritate responsabilă care să exercite funcțiile guvernării,acolo atunci nu este nici o ocupație efectivă, de îndată ce faptul că nici o suveranitate nu este exercitată de orice stat asupra teritoriului.’’

Pe lângă faptul că Japonia încearcă să dovedească că teritoriul era nelocuit ,aceasta încearca să demonstreze ca exercitarea suveranității pentru mai bine de un secol prin ,, numeroase evenimente cum ar fi intrarea insulelor în înregistrarea terenurilor , studii successive ale terenului conduse de guvernul și agențiile academice ,precum și numeroase operațiuni de salvare’’Analizând toate aceste aspecte de legislație internațioanală ,Japonia este oarecum îndreptățită să nu cedeze insulele .A ocupat insulele conform dovezilor găsite și a instaurat o administrație menită să dovedească că insulele au fost folosite în numeroase scopuri odată ce au devenit teritoriu japonez.În urma unor studii efectuate s-a constatat că prezența unor ,, bărci echipate cu tehnologie avansată ar putea face pescuitul la adancimi adânci posibil’’După ce s-a descoperit că insulele sunt populate și cu cârduri numeroase de albatrosi omul de afaceri Tatsuhiro Koga hotărât să se adreseze în scris guvernatatorului Okinawa în vederea obținerii dreptului de a construi o afacere cu scopul de a dezvolta insula din punct de vedere economic dar și uman(prin populația care ar fi venit să muncească). Astfel după ce a intrat în posesia Insulelor Senkaku , în 1896 Japonia a închiriat Insulele lui Tatsuhiro Koga, care a contruit ‘’facilități de transport și scoruri importate de lucrători sezonieri ai insulelor în fiecare an,,.Koga a decedat în anul 1918 însa fiul său s-a ocupat de continuarea afacerii.În anul 1926 titlul de închirie a expirat însă a reușit să îl reînnoiască,continuându-și activitățile până la începutului celui de-al Doilea Război Mondial, moment în care el și-a abandonat afacerea.Domnul Koga a mai întreprins activități ocazionale de închiriere a insulelor Administrației Civile Americane care începând cu 1958 le-a folosit pentru desfășurarea unor activități de ,,pregătire militară precum și de testare a avioanelor de luptă și a explozibililor’’ Existentă unor asemenea dovezi cum că Japonia și-a exercitat suveranitatea de-a lungul timpului și anume prin construirea unor stații de apă.În anul 1968 în timp ce administrația SUA a deținut controlul efectiv asupra insulelor , împreună cu Okinawa au guvernat și patrulat insulele pentru a preveni intrarea ilegala a oricărui tip de actor fie el internațional sau local.În anul 1972 Japonia decis că este necesar să se construiasca un heliport și pentru o mai bună funcționare a acestuia să instaleze niște lumini de navigație.

În ultimul rând Japonia consideră că în mod tacit China a cedat suveranitatea asupra insulelor prin acceptarea efectuarii de studii de către Japonia în anii 1887 și 1892.De asemenea China nu și-a exprimat niciodată vreo nemulțumire cu privire la numeroasele dăți în care Japonia a folosit insulele începând cu 1895. China nu a avut nicio obiecție cu privire la ocupare insulelor de către administrația SUA ca urmare a capitulării Japoniei în cel de-al Doilea Râăzboi Mondial.În afară de aceste dovezi grăitoare invocate de partea japoneză aceasta mai mizează și pe unul de natură morală menit să pună la îndoială orice dovada istorică adusă de China.Japonia afirmă că până în momentul în care nu s-au descoperit resurse de petrol în platoul continental apropiat Insulelor Senkaku ,guvernele celor două state Chinez și Taiwanez nu au ridicat nici un fel de pretenții.

în data de 8 Martie 1972 Ministrul de Externe al Japoniei și-a exprimat părerea față de problematica cauzată de diferendul existent între țara pe care o reprezenta și China.Astfel în prelegerea sa trimisă la Washington acesta sublinia că atât ocuparea teritoriului precum și exercitarea controlului asupra insulelor s-a efectuat fără nici un fel de dorința de ascundere,China având acces la toate informațiile .,,Pentru mult timp , înca de la intrarea în vigoare a Tratatului de Pace de la San Francisco ,China nu a avut nicio obiecție cu privire la faptul că insulele au fost plasate sub Administrația Statelor Unite în concordanța cu previziunile Articolului 2 din Tratat.De fapt nici guvernul Republici Chineze și nici guvernul Republici Populare Chineze nu au luat în calcul suveranitatea asupra insulelor până în a doua jumătate a anilor 1970 când mișcările relaționate cu exploatarea resurselor de ulei depozitate în bazinul continental al Mării Chinei de Est.Toate astea indică clar că China nu a considerat Insulele Senkaku ca fiind parte din Formosa’’

Dacă partea chineză se bazează pe diferite dovezi,oricare ar fi natura acestora, Japonia pe lângă dovezile de care dispune în tot acest joc se bazează foarte mult și pe,,nepăsarea Chinei’’ încercând să arate că numeroasele dovezi publicate au fost mereu vizibile și că până în momentul publicării studiului care arată posibilitatea ca insulele să aibă potențial economic, China nu a avut nici o replica.Japonia invoacă astfel prezența unor numeroase hărți tipărite după anexare care arată Insulele Senkaku ca fiind parte din Okinawa.Vorbim de hărți precum Dai Nihon Zenken Chizu, publicată în anul 1879 și Dai Nihon Zendo” (Hartă a Japoniei) Yanagida Takeshi.

3.4 Harta Japoniei ,,Dai Nihon Zendo’’

3.5 Harta Japoniei ,, Dai Nihon Zenken Chizu’’

La rândul ei Japonia dispune de foarte mulți scriitori și publiciști care s-au ocupat de investigarea problemei propuse precum și de căutarea unor dovezi plauzibile care să susțina Japonia în susținerea argumentelor sale.Unul dintre aceștia este Midorima Sakae ,care a strâns în cartea Senkaku Retto toate evidențele disponibile până în anul 1984. Han-yi Shaw realizează o analiză oferind cele mai importante exemple .Unul dintre acestea exemple il reprezinta o scrisoare de apreciere pentru o misiune de salvare efectuată în anul 1920.Scrisoarea a venit din partea Consului Chinez care a staționat în Nagasaki.În textul scrisorii ,Consulul recunoaște Insulele Senkaku ca fiind teritoriu japonez.

Certificat de Apreciere jd

În timpul iernii celui de-al optulea an al Republicii Chineze ( 1919) , Guo Heshun și treizeci șunu de pescari din Prefectura Huei`an, Provincia Fujian, s-au confruntat cu vanturi contrare și au plutit în derivă pâăa la Insulele Wayo,Insulele Senkaku,Districtul Yaeyama,Prefectura Okinawa,Imperiul Japoniei.Cu salvarea serioasă a Domnului Tamaesu din Satul Ishigaki, pescarii au fost în stare să supraviețuiască si să se întoarcă la patria lor.Profund mișcat de o așa simpatie învecinată și de dorința de a-și exercita caritatea fără ezitare,prin prezentul certificat doresc să-mi exprim gratitudinea și multumirile. Feng Mian, Consul al Republicii Chineze în Nagasaki,20 Mai, Al Noulea An al Republicii Chineze(1920)

3.5 Rolul Statelor Unite in problema Senkaku

Încă din faza anexării de către Japonia,urmată de exercitarea suveranității,precum și de conflictul generat între cele două puteri asiatice, SUA a jucat un rol important atât în desfăsurarea de activități militare pe teritoriul insulelor cât și prin dobândirea suveranități acestora.Insulele Senkaku înglobează cinci stânci și trei roci cu o suprafață de 6 . Pentru cei mai mulți actori ai comunității internaționale ,insulele sunt considerate minuscule,aproape inexistente.Pe lângă dimensiunea mică pe care o au, acestea nu sunt locuite iar aspectele geografice nu ar putea să favorizeze instalarea de asezări omenești pe perioade îndelungate de timp.Mai sus am putut observa argumentele precum și motivele pentru care Japonia și China își doresc foarte mult suveranitatea acestor insule ,unul dintre acestea fiind naționalismul puternic perpetuat în rândul populației.Dat find faptul în cazul Statelor Unite nu poate fi vorba de invocarea acestui tip de motiv este interesant de descoperit care este rolul SUA în toată această situație conflictuală și ce avantaje ar putea avea aceasta de pe urma unor insule care abia se por vedea pe hartă. Administrația Americană și ,,anumiți experți militari au văzut Okinawa ca fiind extrem de folositoare și poate esențială pentru postura militară a SUA în lumea post razboiului’’ Deși a folosit insulele în nenumărate rânduri pentru diverse acțiuni militare, în anul 1945 odată cu încetarea celui de-al Doilea Razboi Mondial a reușit să obțină și controlul efectiv al acestora.Acest tip de fapte nu sunt singurele care îi garantează Statelor Unite o implicare directă în conflict dat fiind faptul că ,atât parte chineză cât și cea japoneză continuă să invoce trecutul instoric al SUA și acțiunile pentru a-și întări respectivele lor cereri’’

Prin ce mijloace insulele au ajuns sub suveranitatea Statelor Unite și ce poziție au adoptat acestea fată de problema nascută odată cu reclamarea suveranității de către China? Pentru a întelege de ce SUA joacă un rol important în această dispută este necesar să amintim că în anul 1953 SUA a început să administreze insulele ca urmare a semnării Tratatului de Pace cu Japonia.Cu toate că,,Tratatul nu menționa Senkaku dar făcea referire la insule asupra cărora China își exercita suveranitatea sau pe care China le reclama’’ în baza articolului III ,,Statele Unite primesc puteri unice privind administrația Nansei Shoto la sud 29 latitudine nordică’’ Studiile ulterioare au arătat că în aria cuprinsă de 29 latitudine nordică intrau și Insulele Senkaku.Poziția SUA față de această constatare mai mult sau mai puțin tacită a fost aceea că ,, Statele Unite și Japonia au inclus Insulele Senkaku’’ de la bun început în Tratat, chiar dacă nu exista o parafrazare mot a mot. Aceasta ar putea să fie și baza legala a faptului că atât SUA cât și Japonia au inclus Insulele Senkaku în Tratatul de Revizuire Okinawa conform căruia Japonia și-a recăpătat toate drepturile administrative, legislative și juridice asupra Insulelor Ryukyu și Insulelor Daito.Ceea ce este de reținut că în mod oficial SUA a declarat tot timpul că în ceea ce privește suverantitea insulelor aceasta are o poziție neutra și că problemele ar trebui să fie rezolvate prin implicarea celor două state angrenate în conflict. În acest sens Secretarul de Stat William Rogers a declarat că :

Guvernele Republicii Chineze și Japoneze sunt într-un dezacord cu privire la suveranitatea asupra Insulelor Senkaku.Ar trebui deasemenea să știți că Republica Populară Chineză a cerut suveranitatea asupra insulelor.Statele Unite cred că redarea drepturilor administrative acelor insule Japoniei,de la care drepturile au fost primate , nu poate în nici un fel să prejudicieze aceste cereri.Statele Unite nu pot adăugă la drepturile pe care Japonia le posedă înainte ca aceasta să ne transfere administratia nouă,nici nu pot Statele Unite ,prin darea înapoi ce a primit, să diminueze drepturile celorlalți reclamanți.Statele Unite nu a făcut nici o cerere privind Insulele Senkaku și consideră că orice cereri conflictuale privind insulele sunt o chestiune de rezolvare de către părțile implicate.

Folositoare pentru a sublinia neutralitatea parții americane este și declarația Comitetului de Relații Externe a Senatului :

Republica Chineză,Republica Popularaă Chineză și Japonia revendică suveranitatea asupra acestor insule.Departamentul de Stat a luat hotărârea că singura sursă de drepturi ale Statelor Unite în această situație derivă din Tratatul de Pace (de la San Francisco) care i-a oferit Statelor Unite drepturi de administrare ,nu de suveranitate.Astfel ,acțiunea Statelor Unite în a transfera drepturile sale administrative Japoniei nu constituie o suveranitate și nici nu poate afecta cererile contestatarilor.Comitetul reafrmă că previziunile Acordului nu afectează în niciun fel cererile de suveranitate cu privire la Insulele Senkaku sau Tiao-yu ,ale nici unui stat

China consideră că deși Japonia a primit insulele prin semnarea Tratatul de Revizuire , faptul că Statele Unite nu își expun nici un punct de vedere cu privire la suveranitate reprezintă un indicator optim pentru a contrabalansa situația în favoarea acesteia,dându-i într-un fel dreptate.Având în vedere speculațiile conform cărora exista posibilitatea degenerării conflictelor și încercarea rezolvării lor utilizând forța armată, semnele de întrebare cu privire la rolul pe care SUA l-ar putea juca sunt cât se poate de întemeiate.Japonia și SUA au semnat Tratatul de Cooperare Mutuala și Securitate și cu toate că aceasta din urma își păstrează neutralitatea în ceea ce privește suveranitatea insulelor ,în cazul în care China decide atacarea Japoniei se vede obligata să îi ofere sprijin militar.Deși într-o declarație pentru ziarul The New York Times în data de 26 Septembrie 1996,ambasadorul SUA în Japonia declară că ,, Statele Unite nu adoptă nici o poziție asupra celor care dețin insulele…forțele americane nu vor fi constrânse de tratat să intervină în disputa dintre ele’’ Cu toate astea SUA și-a exprimat clar opinia prin declarația lui Hillary Clinton care a insistat că ambele tări ar trebui să ajungă la o soluție diplomatică ,stabilindu-și un obiectiv clar și anume evitarea confruntărilor armate declarând că ,, Statele Unite nu au luat nici o poziție cu privire la suveranitatea insulelor, dar am spus-o foarte clar că insulele sunt parte din obligațiile tratatului nostru mutual și din obligația de a apăra Japonia’’Este cât se poate de cunoscut că alianța militară între Japonia și SUA este fundamentală pentru securitatea națională.Pentru Tokio umbrelele nucleare americane reprezintă poate cea mai mare securitate pentru teritoriul său.În ceea ce privește Washingtonul ,Tokio este important având în vedere că deține una dintre cele mai mari baze militare din Asia, fiind piesa fundamentală în ceea ce privește strategia de securitate în zonă.

3.6 Tensiuni și Crize

Așa cum am menționat în această lucrare Japonia și China și-au normalizat relațiile diplomatice în anul 1972 , urmând ca în anul 1978 să semneze Tratatul de Pace și Prietenie. Pe fondul problemelor teritoriale cu care se confruntă, relațiile sino-japoneze au început ușor ușor să se deterioreze începand cu anii `90, moment în care Japonia devine suspicioasă cu privire la non-transparența modernizării militare a Chinei. În Martie 2004 , șase activiști chinezi au aterizat în Uotsurijima , fiind prima dată cand poliția japoneză a făcut arestări .Ministrul de Externe Chinez a protestat declarând că respectivele arestări reprezintă o gravă violare a suveranității chineze. Arestările au fost efectuate în conformitate cu legea managementului imigrației, care include o clauză de expulzare străini ilegali.China a argumentat că autoritățile japoneze nu au procedat așa cum este necesar în astfel de cazuri,recurgând la ultimul pas în astfel de procedee și anume arestarea.Guvernul nu a dorit să pună în pericol vizita planuită a Chinei prin persoana Ministrului Afaceri Externe , Japonia a propus Chinei ca în viitor orice intrus nu va fi pus sub acuzare ci doar arestat,atâta timp cât situația nu o cere.În schimb China trebuie să se asigure permanent că din porturile sale nu vor ieși vase cu protestatari.Guvernul Chinez a respins însa acestă propunere.

Cele mai recente însa și cele mai semnificative crize din istoria luptelor pentru Insulele Senkaku le reprezintă cele din 2010 respectiv 2013.Pe acest fond conflictual Vasul de Pescuit Chinez Minjinyu 5179 având la bordul său un echipaj de 15 persoane a intrat în apele teritoriale ale Insulelor Senkaku pe data de 7 Septembrie 2010.Fiind urmărit de trei vase japoneze , Minjinyu 5179 s-a lovit de două ori cu două dintre vasele japoneze. Există voci care afirmă că Zhan Qixiong, căpitanul vasului chinezesc intenționat a lovit ambarcațiunile japoneze.Există câteva dovezi care ar duce la o eventuala pronunțare în favoarea Japoniei.In primul rand capitanul se pare că era sub efectul băuturilor alcoolice,în al doilea rând există un video , din care pentru unii specialiști reies foarte clar coliziunile , interpretate ca fiind intenționate.Pescarii chinezi sunt cunoscuții ca fiind destul de violenți.În condițiile în care pescuitul în Marea Chinei de Est este foarte competitiv , administrația japoneză efectuează în mod regulat controale ,motiv ce stârnește oarecum supărarea pescarilor chinezi. După coliziuni ,paza de coastă a arestat întreg echipajul și a confiscat vasul.În zilele următoare guvernul chinez a cerut eliberarea echipajului și a vasului,ceea ce sa și întamplat în data de 13 septembrie dar a păstrat căpitanul în custodia sa..La data de 24 Septembrie 2014 Japonia a eliberat căpitanul , invocând impactul diplomatic pe care l-ar putea avea arestarea sa asupra relațiilor bilaterale,Foarte multe persoane au interpretat acesta eliberare în contextul unor eventuale relații dubioase în desfășurarea proceselor legale.Ministrul pentru Afaceri Externe Japonez a negat înca o dată existența unor probleme teritoriale,declarând că în rezolvarea acestui incident guvernul a aplicat legi domestice. Tensiunile de acest gen au făcut imposibilă orice nouă negociere pentru a ajunge la un consens privind cooperarea în exploatarea de hidrocarburi în Marea Chinei de Est și în felul acesta a redus o altă sursă majoră de tensiuni bilaterale care de cele mai multe ori sunt legate de problema Senkaku. Disputele legale au continuat o bună perioadă de timp , Japonia solicitând despăgubiri din partea capitanului chinez ,care a cauzat coliziunea cu cele două vase ale pazei de coastă.Această cerere a fost respinsă de către China, contracarând cu cereri pentru compensație și scuze.Procurorul japonez a renunțat în ianuarie 2011 la caz însa paza de coastă a trimis totuși în luna februarie a aceluiași an o factură căpitanului. În urma acestui incident foarte multe persoane au considerat că cele întamplate au adus o reconfirmare a securității pe care SUA o garantează Japoniei prin declarația Secretarului de Stat care a reasigurat că Insulele Senkaku intră în tratatul semnat și că dacă situația o cere SUA este obligată să își ajute aliata.Totodată comunitatea internațională a văzut în acest conflict o Japonie slabă care are nevoie să își intensifice eforturile în materie de apărare. Incidentul a fost mult mai sever decât ar părea ,asta și datorită interpretării Chinei cum că totul ar fi fost intenționat .China însa nu poate fi acuzată de absolut nimic deoarece a permis unui vas de pescari să iese pe mări și nu unui vas de protestatari.China astfel a sancționat Japonia prin anularea unor întâlniri între miniștrii, interzicerea vizitatorilor chinezi să intre pe teritoriul japonez(se estimează că Japonia a pierdut un capital în valoare de 31.8 yeni japonezi prin fluxul mic de turiști de origine chineză).

Cea de-a doua mare confruntare dintre cele două puteri a reprezentat-o tensiunea formată pe fondul mai multor măsuri adoptate de ambele state în ideea de a sprijinii cererile teritoriale pe care le invoacă și circumstanțele domestice care s-au dovedit a fi destul de puțin constructive în procesul pe care cele două state încercau să îl făurească,vorbim aici de generarea de încredere și de bune relații. Anul 2011 a adus cu sine o resuscitare a relațiilor după incidentul din anul 2010. Un cutremur cu magnitudinea de 5.4 lovea China în 11 Martie 2011,moment în care Japonia și-a arătat solidaritatea prin trimiterea unor misiuni de căutare și salvare în zona afectata.Populația chineză a rămas plăcut surprinsă de spontaneitatea și de modul disciplinar de care a dat dovadă populația japoneză crescând în felul acesta simpatia simțită. .Între timp guvernul și-a adâncit și mai mult suveranitatea în privința Insulelor Senkaku prin adoptarea unor legi domestice care să fie congruente cu legislația internațională care să întărească controlul maritim .În februarie 2012 guvernul a luat o hotărâre care abilitează Paza de Coasta ,oferindu-i puteri mai mari în ceea ce privește apele teritoriale.Aceasta poate acum să oblige vasele străine să părăsească Apele Teritoriale ale Japoniei fără o îmbarcare prealabilă. Începând din 2009 Japonia a început să pună nume diferitelor insule nelocuite cu scopul precis de a-și clarifica cererile sale în ceea ce privește Zona Economica Exclusivă.În August 2011 guvernul a plasat sub controlul statal 23 de insule ,dar patru insule apropiate Insulelor Senkaku le-a lăsat deoparte din respect pentru China.În Martie 2012 a renunțat la orice considerente de natură respectuoasă și a înregistrat Kitakojima ca un bun național.În Noiembrie 2011 guvernul a dat publicității a nouă listă de insule printre care se aflau și cele apropiate Insulelor Senkaku.China a protestat ,fiind anulată o întalnire planificată între Presedintele Hu Jintao și reprezentanții a șapte grupuri bilaterale de prietenie la Beijing pentru data de 22 Februarie 2012.Pe 2 Martie Tokyo a anunțat o listă finală ce cuprindea 39 de insule inclusiv cele patru insule din grupul Senkaku.China a protestat imediat iar Administrația Oceanelor pe data de 3 Martie a dezvăluit numele și descrierile Insulelor Senkaku și ale celor 70 insule afiliate. În zilele următoare China a anunțat că a început să patruleze în apropierea Insulelor Senkaku.În ziua anunțului o barcă a intrat în Apele Teritoriale ale Insulelor Senkaku și alte vase au traversat Zona Contiguă a insulelor .

16 Aprilie 2012 avea să aducă cu sine un nou val de nemulțumiri din partea Chinei ,generate pe fondul anunțării de către guvernatorul japonez Ishihara Shintaro intenția Guvernului Metropolitan Tokio de a negocia cumpărarea a trei din cele patru insule private din grupul Senkaku.Este vorba de Uotsurijima, Kita Kojima și Minami Kojima.Guvernul central a declarat că nu știa nimic în legătură cu intenția lui Ishihara însa au avut loc întâlniri regulate între guvern și proprietarul privat.Ishihara a anunțat intenția sa de a cumpăra insulele într-un discurs în Washington DC .A declarat că această acțiune are ca și scop principal criticarea guvernului central care a eșuat constant în apărarea suveranității statale din teama de a nu jigni China.Faptul că a ales să facă acest anunț în America a avut ca și scop întărirea sprijinului SUA în cererea teritorială a Japoniei. Dorința de a avea insulele sub tutela japoneză pentru a construi diverse facilități și pentru a întări suveranitatea Japoniei nu a fost acceptată de către guvernul Noda care nu dorea complicații cu China.Ishihara a reușit să strângă 70.000 de donații în valoare de 1.46 bilioane de yeni japonezi.Pe data de 11 Septembrie a fost semnat un contract de vânzare-cumpărare cu suma stabilită de 2.05 yeni japonezi.Imediat China a reacționat într-un mod mai violent decât în 2010. Reacțiile Chinei cu privire la anunțul făcut de Ishihara pot fi împărțite în cel puțin două: primul dintre ele ,18 Aprilie purtătorul de cuvânt al Ministerului de Afaceri Externe Chinez a specificat foarte clar că insulele sunt parte din China și că aceasta nu va recunoaște nici o acțiune asupra insulelor înteprinsă de Japonia.Aceste acțiuni rămân invalide și nu schimbă faptul că ele sunt chineze.Pe data de 2 Mai două vase de pescuit apartinând Chinei au intrat în Zona Contiguă a Insulelor Senkaku . La fel cum s-a întamplat și în 2010 o serie de întalniri de ordin ministerial au fost anulate. ……. Pe lângă cele relatate se poate considera ca și o dovada a alterarii relațiilor dintre cele două țări interviul acordat de către ambasadorul Japoniei în China care afirma: ,,Dacă planurile domnului Ishihara sunt acționate atunci va duce la o criză extrem de gravă în ceea ce privește relațiile dintre Japonia și China.Nu ne putem permite ca zeci de ani de eforturi să ducă la nimic.El a avertizat că o astfel de criză ar putea afecta afacerile’’ .

Pe data de 7 iulie Guvernul Noda a anunțat că încercă să cumpere insulele fapt ce a dus la reacții puternice din partea Chinei care prin vocea numeroșilor susținători afirma: De fiecare dată când Japonia face un pas,noi trebuie să facem un pas și jumătate sau chiar doi înainte,făcând-o pe Japonia să fie conștientă de gravele consecințe cauzate de agresiunile ei împotriva Chinei’’ Pe data de 11 Septembrie Primul Mnistru anunța semnarea unui contract de cumpărare cu familia Kurihana.Odată cu acest anunț în China s-a produs o avalansă de reacții retorice ce aveau legatura cu trecutul , sancțiuni politice,precum și fanunțarea pe data de 16 Septembrie că intenționează să își mărească platoul continental incluzând Insulele Senkaku, însă cererea a fost făcută pe data de 14 Decembrie 2014 și au fost luate măsuri care să evidențieze cererile teritoriale chineze ,spre exemplu televiziunea chineză a introdus Insulele Senkaku în grila de previziuni meteo.Au existat și sancțiuni economice precum și intensificarea patrulării atât pe mare cât și în aer în jurul insulelor disputate.

Capitolul IV Confictul Senkaku/Diaoyu – posibile soluții

Motivul disputei începute în secolul XIX dintre China și Japonia îl reprezintă exploatarea resurselor ce se află în apele teritoriale ale Insulelor Senkaku.Odată intrate în posesia unuia dintre state acestea ar aduce avantaje considerabile nu numai în materie de resurse ci și în materie de pescuit , precum și dreptul de a naviga al altor state până la un perimetru de 12 mile marine ,care în felul acesta vor fi nevoite să ceară permisiunea pentru a traversa marea, ruta în calea căreia se află insulele fiind de o deosebită importanță.În ideea de a prezenta posibile soluții este important să amintim faptul ca orice dipută de acest gen se poate rezolva depunând o reclamație la Curtea Internațională de Justiție ,aceasta din urmă aplicând legislația internațională și anume Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Este de reținut faptul ca nici una dintre părți nu a încercat o soluționare pe aceasta cale , Curtea neputând intervene fără ca una dintre părți sa cedeze drepturile privind dictarea unei soluții

UNCLOS a fost ratificat de către Japonia și China în 1996, determinându-le pe ambele state să adopte măsuri administrative și juridice naționale și / sau internaționale care nu au fost de ajuns pentru a proteja scopul general ,acela de a lăsa orice dispută teritorială deoparte.În ceea ce privește Insulele Senkaku , aplicarea acestei legislații internaționale a adus cu sine și următoarele tipuri de complicații : ,, ambele state trebuie întotdeauna să considere că orice decid în legătură cu disputatele Insule Senkaku poate avea implicații pentru celelalte dispute teritoriale ale statelor (disputele dintre Japonia cu Coreea și Rusia: disputa privind zona economică exlusivă dintre China și Coreea)’’ Ambele țări au trebuit să se supună Convenției pentru a putea beneficia de acest regim și pentru a putea trasa în mod oficial granițele maritime care încep cu liniile de bază care sunt dependente de Apele teritoriale (12 mile marine de la linia de bază) , ale Zonei Contigue ( 24 mile marine de la linia de bază) și a Zonei Economice Exclusive ( 200 mile marine de la linia de bază) și a Platoului Continental ( cam până la 350 mile marine de la linia de bază).Problemele ce reies din aceasta se reflectă în decizia Japoniei și a Chinei de a aplica frontierele maritime în vederea clasificări Insulelor Senkaku: dacă le-ar considera ‘insule’ care au dreptul la o Zonă Economica Exclusivă sau doar ,,roci’’ care le-ar încadra doar la Ape Teritoriale potrivit articolului 12.3 din UNCLOS. Pentru a fi considerate insule este nevoie de existența unor factori care să favorizeze efectuarea de activității omenești.Cea mai importantă dintre acestea o reprezintă puterea de a susține populație,adică existența unor resurse minime care să favorizeze nașterea unor forme de viața.Dacă Insulele Senkaku ar intra în categoria insulelor atunci zonele economice ale Japoniei si Chinei s-ar suprapune.Poziția insulelor favorizează crearea acestei situații motiv pentru care fiecare dintre cele două state consideră că au drepturi asupra Zonei Economice Exclusive.Printre drepturile deținute amintim dreptul de exploatare a resurselor,dreptul de cercetare , dreptul de a amplasa insule artificiale etc.

3.1 Hartă privind cererile Chinei și Japoniei cu privire la ZEE

China adoptă în 1958 o lege cu privire la marea teritorială intitulată Declarația privind Marea Teritorială. ,,Doi factori au evidențiat atitudinile chineze către Legea Internațională a Mării.Unul este acela cum că din punct de vedere istoric reprezintă o amenințare pentru chinezi încă de când imperialiști vestici au invadat Regatul de Mijloc din mare în timpul celei de-a doua jumătate a secolului nouăsprezece.Cealalaltă este reprezentată de resursele naturale ,cum ar fi pește,ulei și gaz natural,sunt foarte importante’’ În urma Declarației China a introdus ca și limită pentru marea teritorială 12 mile marine . Aceasta și-a reînnoit legislația națională prin introducerea în 1992 o lege intitulată Legea din Republica Populară Chineză în ceea ce privește marea teritorială și zona contiguă, în textul căreia au fost introduse și Insulele Senkaku , generând un prostest din partea Japonei însă unul de natură ușoară aceasta din urmă afirmând că legea nu afectează suveranitatea Japoniei asupra Insulelor.China a mizat pe impactul acestei legi referindu-se la afirmația lui Deng Xiaoping din 1978 aceea de ,,a lasă orice dispută teritorială pentru viitor’’Într-o primă fază Ministrul pentru Afaceri Externe Chinez nu a dorit introducerea Insulelor Senkaku în actul legislativ,însă introducerea lor s-a datorat și întăriri dorinței Chinei de a converti insulele în teritoriu național.Când a ratificat în 1996 UNCLOS ,China a făcut referire la legea națională adoptată în 1992 și a oferit o locație precisă a liniilor de bază, însă nu a menționat câteva dintre ele ,printre care și Insulele Senkaku..În 1998 Congresul Național al Poporului a promulgat Zona economică exclusivă și Actul Platoului Continental al Chinei,în care nu s-au regăsit nici un rel de referințe cu privire la ariile geografice.Ceea ce a dorit China a fost ,,stabilirea unei linii între cererile sale teritoriale și cerințele impuse de Zona Economică Exlusivă’’

Japonia a ratificat UNCLOS în 1996 stabilind în luna iulie implementarea Legii cu privire la Marea Teritorială și Zona Contiguă precum și Legea cu privire la Zona Economica Exclusivă și Platoul Continental care au fost considerate linii directoare pentru implementare.Mai târziu a introdus și o Zonă Economică Exclusivă în jurul Insulelor Senkaku însa nu a inclus Insulele Senkaku în cererile sale privind linia de bază.China nu a recunoscut validitatea acestor legi în cazul Insulelor Senkaku sau frontiera Zonei Economice Exlusive între cele două tări.Disputa teritorială este și un obstacol major pentru acordul privind frontiera Zonei Economice în Marea Chinei de Est, care nu se poate adopta așa ușor dar fiind faptul că un acord privind titlul insulelor ar avea un impact major asupra dimensiunii Zonei Economice Exclusive a solicitantului.

Interesul celor două state cu privire la insule este în fond unul de natură economică, legat în mare parte de pescuit dar și de forme care generează resurse economice importante.Este interesant de observat că deși în anul 1997 China a încheiat diverse acorduri în Marea Chinei de Est cu privire la modul în care se va desfăsura pescuitul , printre aceste acorduri niciodată nu au fost incluse apele ce înconjoară Insulele Senkaku.Mulți specialiști japonezi ar considera că acest lucru vine ca urmare a faptului că aceasta din urmă nu a considerat Insulele Senkaku ca fiind naționale.Cu toate astea există dovezi cum că în 1975 Acordul privind Pescuitul a primit avizul Chinei..Potrivit acestui acord apele din jurul Insulelor Senkaku erau considerate ca și parte din mările libere. În 2012 într-o scrisoare ce făcea legătura directă la Acordul privind pescuitul în Zona Economică Exclusivă din 1997 ,Ministrul Afaceri Externe japonez într-o întalnire cu ambasadorul chinez în Tokyo a afirmat că legislația japoneză nu se aplică ,,apelor în chestiune’’.Este lezne de înteles că sintagma ,,apele în chestiune’’include Insulele Senkaku.Guvernul japonez neagă aceste supoziții,afirmând că numele insulelor aflate în conflict nu apare menționat.Pentru a-și apăra punctul de vedere Japonia explică că scrisoarea respectivă se referea la Zona Economică Exlusivă din jurul Insulelor Senkaku și că este aplicabilă numai pescarilor chinezi.Într-o analiză din 2012 realizată de Asia Pacific Foundacion of Canada ne este dezvăluit faptul că guvernul japonez nu a permis niciodată ca pescarii străini să exercite control asupra apelor teritoriale din jurul Insulelor Senkaku ,supraveghind în permanență zona.

Potrivit tuturor dovezilor prezentate de cele două parți aflate in conflict ne putem da seama că dovezile celor două sunt de natură complet diferită fapt ce îngreunează procesul de decizie.Curtea Internațională de justiție poate aplica UNCLOS dacă cele două state nu ar avea nici o dovadă a deținerii insulelor în trecut astfel s-ar trece la delimitarea zonei economice exclusive așa cum am menționat anterior.Un eventual proces privind atribuirea suveranității ar trebui să analizeze amănunțit care dintre dovezile prezentate primează : cele istorice prezentate de China sau cele legislative prezentate de Japonia.În felul acesta este ușor vizibil faptul că ambele par și sunt la fel de importante.Analizând faptele istorice al Chinei ne putem orienta într-o direcție favorabilă pentru aceasta deoarece legislația internațională menționează clar ca în situația în care un stat prezintă dovezi ale folosirii unui teritoriu fără stapân ,din momentul acela statul îsi poate exercita suveranitatea asupra lui.China a prezentat diverse însemnări ale insulelor în jurnalele de bord ale pescarilor ,precum și folosirea acestora în vederea colectării de plante medicinale.Deși aceste lucruri sunt acceptate de comunitatea internațională ,ceea ce intervine în procesul de exercitare a suveranității sunt dovezile aduse de către Japonia care stipulează faptul că și aceasta a folosit insulele pentru diverse activități și cel mai important : a respectat una dintre cerințele impuse de legislație în vederea ocupării unui teritoriu nelocuit și anume ultilizarea acestuia pentru o perioadă de 100 de ani fără întrerupere ,timp în care China nu și-a exprimat nemulțumirea și nu a intervenit în niciun fel in acest proces.Trebuie reținut faptul ca la momentul respectiv insulele nu erau bun național japonez.Odată cu pierderea celui de-al doilea război mondial Japonia a trebuit să cedeze teritorii Statelor Unite , acesta fiind un argument legislativ folosit.China încă o dată nu a adus nici un contraargument.

Este mai mult decât evident ca insulele nu erau ,,terra nullius;; în momentul ocupării de către Japonia fapt ce ne îndeamnă să înclinăm balanța în favoarea Chinei ,însă la fel de evident este și faptul că aceasta nu a folosit insulele neîntrerupt și nici nu a ridicat semne de întrebare pentru o perioadă de mai bine de 100 de ani.Soluția ce poate fi dată ține foarte mult de interpretarea dovezilor și înclinarea balanței pentru probele de natură instorică sau cele de natură legislativă.Simplul fapt că nici până în prezent cele două state nu au decis să apeleze la instanțe abilitate în astfel de situații ,ne confirmă faptul că cele două state nu mizează foarte mult pe dovezile deținute și nici nu consideră că acestea ar putea sa le câștige pe celelalte……………………………………………

Concluzii

Analiza conflictelor teritoriale din Asia de N-E și-a propus să realizeze o trece în revistă a diferitelor tipuri de conflicte,modalitățile de manifestare și felul cum acestea se influențează unele pe celelalte,reprezentând de cele mai multe ori factorii premergătorii în izbucnirea unei dispute.Așa cum am observat conflictele internaționale și în speța cele teritoriale angrenează în lupta pentru dobândirea unui teritoriu,bunuri materiale etc cel puțin două state sau entități naționale.Folosind modelul triadic: individ,scop,obstacole și aplicându-l în cazul oricărui conflict teritorial am putut observa că individul a fost reprezentat fie de un stat național , fie de o regiune care dorea să își capete independența ,fie de orice fel de actor internațional.Scopul în această situație a diferit de la fiecare tip de dispută în parte.Dacă am facut trimitere la conflictele ce au la bază un teritoriu disputat de două sau mai multe state ,fiecare invocând cauze de natură legislativă sau istorică atunci scopul l-a reprezentat dobândirea teritoriului în sine.În acest tip de conflict rezultatul putea fi decât de tipul win-lose în care una dintre părți câștiga drepturile de suveranitate asupra teritoriului propriu-zis,însă putea fi și de tipul win –win situație în care ambele parți au de câștigat.Astfel una dintre părți putea câștiga dreptul de suveranitate asupra teritoriului însă fără a avea dreptul de a exploata resursele ce se află în apele proxime ale teritoriului.Aceste drepturi urmând să fie dobândite de cealălaltă parte. În cazul conflictelor etnice,religioase sau ideologice cu raportare la disputele teritoriale am amintit cazurile de iredentism și secensiune.Iredentismul are ca și scop principal redobândirea unor teritorii pierdute în favoarea altor state.Secesiunea reprezintă dorința populației unei regiuni de a avea autonomie și de a primi recunoaștere internațioanală pentru a putea functiona ca stat independent.Ambele situații au la bază motive etnice unde populația majoritară este de o altă etnie și/sau religie.Tipul de joc este unul win-lose deoarece dacă ne raportăm la iredentism una dintre părți căștigă teritoriul în defavoarea celeilalte iar în cazul secesiuni una dintre parți câștigă independența în detrimentul statului național care pierde respectivul teritoriu.În ceea ce privește analiza obstacolelor în cazul unui teritoriu dorit și reclamat de două sau mai multe state evident obstacolele ce au fost identificate sunt reprezentate de fiecare probă pe care una dintre părți o aduce în favoarea să reușind astfel să încline balanța.Probele ce au fost identificate sunt de natură istorică invocând utilizarea teritoriul ceea ce dă dreptul la anexare dacă teritoriul este terra nullius.Pot fi de asemenea probe de natură legislativă, cum ar fi dobândirea teritoriului în urma unor tratate.În cazul conflictelor ce au la baza motive iredentiste obstacolele pot fi de natură legislativă ,partea să justifice că deține teritoriul în mod legal indiferent dacă reclamantul invoacă motive etnice ,religioase,culturale.În ceea ce privește secensiunea obstacolele identificate au fost de natură economică,regiunea nefiind capabilă să se susțină economic ca și stat independent dar și de natură legislativă în condițiile în care pentru a avea autonomie este nevoie de recunoașterea independenței de către celelalte state.

Ceea de-a doua parte a lucrarii a pus în balanță diferitele tipuri de probe pe care atât Japonia cât și China le-a susținut în conflictul denumit generic Conflictul Insulelor Senkaku/Diaoyu . Marea greșeală în cazul acestei dispute a fost că Tratatul de la Shimonoseki în formularea ,, Taiwan și teritoriile afiliate’’ nu oferea nici un fel de explicație pentru ceea ce ar putea însemna ,, teritoriile afiliate’’ și care au fost aceste teritorii. Atât China cât și Japonia au profitat de pe urma acestei erori.China a argumentat că printre teritoriile afiliate Taiwanului s-au aflat și Insulele Senkaku aducând ca și argumente folosirea insulelor pentru colectarea unor plante medicinale sau diversele însemnări în jurnalele de bord ale pescarilor chinezi.Japonia în schimb nu a considerat că insulele ar trebui să fie incluse în ,,teritoriile afiliate ‘’ deoarece aceasta în urma unor numeroase cercetări privind teritoriul insulelor a descoperit că sunt terra nullius .Legislația internațională a permis oricărui stat să anexe un teritoriu atâta timp cât poate să demonstreze că nu a fost folosit sau locuit de nici o altă nație.Odată cu anexarea este nevoie și de folosirea teritoriului ,Japonia folosindu-l neîntrerupt timp de 100 de ani atât în scopuri de cercetare prin efectuarea unor experimente militare precum și prin faptul că trei din cele cinci insule au fost inchiriate pe o perioadă de 30 de ani omului de afaceri Koga care a construit un bonito processing factory în felul acesta reușind să dea viață insulei cu ajutorul a peste 90 de familii.

În ceea ce privește legislația ce se poate aplica ,Curtea Internațională de Justiție este abilitată să resolve astfel de diferende însă nici până în prezent niciuna dintre părți nu a depus o plângere oficială.Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării este actul ce servește drept suport legislativ aplicat în astfel de cazuri.Atât China cât și Japonia au aderat la această convenție însă problema pare a fi departe de a-și găsi rezolvarea asta pentru că încă nu s-a găsit o soluție privind interpretarea formei fizice a insulelor.Conform UNCLOS dacă Insulele Senakaku ar fi privite ca insule statul care deține suveranitatea acestora are dreptul la exercitarea tuturor drepturile în Zona Economică Eclusivă.Dacă insulele sunt considerate roci , conform Conventiei nu au dreptul la o ZEE.

În concluzie conflictul Insulelor Senkaku este un conflict în care ambele părți au adus argumente și dovezi solide în apărarea cauzei lor.Dacă argumentele Japoniei de natură legislativă par a fi solide și cele ale Chinei de natură istorică reușesc să contrabalanseze situația.Marele dezavantaj al Chinei de care Japonia se leagă în mod constant este faptul că aceasta a tăcut timp de mai bine de 100 de ani ,fiind în felul acesta de acord cu exercitarea suveranității japoneze,momentul de debut al cererii sale fiind raportul publicat de Națiunile Unite privind existența unor mari resurse de gaz ,petrol,ulei în adancurile marilor ce înconjoară insulele.………………………………………………….

BIBLIOGRAFIE

Cărți și lucrări de autor în edituri

Mircea MALIȚA,Jocuri pe scena lumii – Conflicte ,negocieri,diplomație , Editura C.H.Beck, București 2007

Joshua S.GOLDSTEIN, Jon C. PEVEHOUSE , Relații Internaționale , POLIROM ,Iași, 2008

Ion PÂLȘOIU, Geopolitica –Știința Interdisciplinară , Editura Universitaria Craiova, 2006

Hans J.MORGENTHAU , Politica între națiuni – Lupta pentru putere și lupta pentru pace , POLIROM, Iași,2007

Kenneth N. WALTZA , Realism and International Politics , Routledge Taylor&Francis Group ,New York and London , 2008

Joseph S. NYE, Jr DAVID, A. WELCH , Understanding Global Conflict & Cooperation: Intro to Theory & History, Pearson New International Edition, 2014

Danielle BESWICK and Paul JACKSON , Conflict ,Security and Development An Introduction , Routledge Taylor &Francis Group,UK , 2011

Dale C COPLAND , International Relations Theory an Regional Transformation , Cambridge University Press ,UK, 2012

Jack DONNELLY, Realism and International Relation ,Cambridge University Press, UK , 2000

Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentare la conferințe

The Carter Center ,,Approaches to Solving Territorial Conflicts Sources, Situations, Scenarios, and Suggestions, , The Carter Center One Copenhill , Mai ,2010

CARLOS RAMOS-MROSOVSKY International Law`s Unhelpful Role In The Senkaku Islands, , volume 29 , issue 4 , 2008

Barbara F. WALTER , ,,Explaining the Intractability of Territorial Conflict,, International Studies Review, Vol. 5, No. 4, Dec 2003

Ronald O'ROURKE , ,,Maritime Territorial and Exclusive Economic Zone (EEZ) Disputes Involving China: Issues for Congress, Congressional Research Service, April 11, 2014

REINHARD , ,,Japanese-Chinese territorial disputes in the East China Sea – between military confrontation and economic cooperation,, , Asia Research Centre, London School of Economics and Political Science, 2008

), Hungdah CHIU , ,,An analysis of the sino-japanese dispute over the T`IAOYUTAI ISLETS,, , School of Law University of Maryland , No 1 – 1999

Han-yi SHAW , The Diaoyutai/Senkaku Islands Dispute: Its History and An Analysis Of The Ownership Claims Of The P.R.C, R.O.C and Japan , School of Law University of Maryland, 1999

Han-yi SHAW , ,,The Diaoyuta/Senkaku Islands Dispute : Its History And An Analysis Of The Ownership Claims Of The P.R.C, R.O.C And Japan,, School of Law University of Maryland , 2008

Michael A. McDEVITT ; Catherine K. LEA , ,, Japan’s Territorial Disputes CAN,, Strategic Studies , iunie 2013

Mark E. MANYIN, ,,Senkaku (Diaoyu/Diaoyutai) Islands Dispute: U.S. Treaty Obligations,, , Congressional Research Service ,Ianuarie 22 ,2013

Francesco MANCINI, ,,Uncertain Borders : Territorial Disputes In Asia,, , ISPI , IUNIE 2013

UNRYU SUGANUMA, ,,Sovereign Rights and Territorial Space in Sino-Jananese Relations –Irredentism and the Diaoyu/Senkaku Islands,, Asian Interactions and Comparisons , 2000

Ben DOLVEN,Shirley A. Kan,Mark E. MANYIN ,,In Maritime Territorial Disputes in East Asia: Issues for Congress,, , Congressional Research Service, 30 Ianuarie 2013,

Daniel DZUREK: ,,The Senkaku/Diaoyu Islands Dispute", Durham University, International Boundaries Research Unit, 18 Octombrie 1996,

Yves TIBERGHIEN , ,, The Diaoyu /Senkaku Dispute : Analyzing the Chinese Perspective , Asia Pacific Foundacion of Canada ,Issue 30 , 4 Octombrie 2012

Violence and the use of force , International Committee of the Red Cross , , Geneva , www.icrc.org

Resurse în format electronic

http://web.ua.es/es/giecryal/documentos/documentos839/docs/bernardo-tipologia-de-territorios-espanol.pdf

United Nations Convention on the Law of the Sea , http://en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_Convention_on_the_Law_of_the_Sea

http://www.un.org/depts/los/convention_agreements/texts/unclos/part5.htm

Information and Documentation Centre on NATO, Moldova , http://www.nato.md

http://dexonline.ro/definitie/irredentism

http://www.anayainfantilyjuvenil.com/catalogos/capitulos_promocion/LU00046301.pdf

http://www.bbc.co.uk/mundo/ultimas_noticias/2013/09/130909_ultnot_santos_fallo_cij_nicaragua_lav.shtml

http://www.ciis.org.cn/english/2014-01/20/content_6623684.htm

http://www.ciis.org.cn/english/2014-01/20/content_6623684.htm

http://www.japantimes.co.jp/news/2013/04/10/national/politics-diplomacy/u-s-warned-government-against-buying-senkaku-islands-campbell/#.U24UDIGSzfA

www.WILSONCENTER.ORG

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/senkaku/position_paper2_en.html

The Senkaku Islands Constitute an Intrinsic Part of Japan, Hiromichi Moteki , http://www.sdh-fact.com

http://www.taiwandocuments.org/shimonoseki01.htm

http://www.gov.cn/misc/2012-08/17/content_2205891.htm

http://www.ioc.utokyo.ac.jp/~worldjpn/documents/texts/docs/19710617.T1E.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2013/04/10/national/politics-diplomacy/u-s-warned-government-against-buying-senkaku-islands-campbell/#.U24UDIGSzfA

http://www.skycitygallery.com/japan/evidence.html

http://www.ndl.go.jp/constitution/e/shiryo/01/002_46/002_46tx.html

http://www.ndl.go.jp/constitution/e/etc/c06.html

http://www.mofa.go.jp/region/europe/russia/territory/edition92/period4.html

http://english.cntv.cn/program/newsupdate/20120913/105374.shtml

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/senkaku/index.html

http://www.theguardian.com/world/2010/sep/13/japan-frees-crew-chinese-boat

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/china/r-relations/major_e.html

http://mainichi.jp/english/english/newsselect/news/20140515p2g00m0dm095000c.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2011/02/13/news/china-spurns-demand-to-pay-for-senkaku-ship-collisions

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/02/29/news/coast-guard-enhancements-okd/#.URzL2PL-MSw.

http://news.xinhuanet.com/english/china/2012-03/03/c_122784452.html

http://www3.nhk.or.jp/daily/english/20120316_20.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/04/18/national/governor-seen-as-goading-administration-intoaction/#.UZX8Mq7Ppak

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/05/04/national/chinese-ships-near-senkakus-again/#.UZX_xa7Ppak

http://www.ft.com/intl/cms/s/af98fc54-aef7-11e1-a4e0 00144feabdc0,Authorised=false.html?_i_location=http%3A%2F%2Fwww.ft.com%2Fcms%2Fs%2F0%2Faf98fc54-aef7-11e1-a4e0 00144feabdc0.html%3Fsiteedition%3Dintl&siteedition=intl&_i_referer=#axzz31xupbkVK

http://www.japantimes.co.jp/opinion/2012/07/19/commentary/time-to-dial-down-senkakusfriction/#.UZYDPq7Ppak.

http://www-ibru.dur.ac.uk/resources/docs/senkaku.html

http://library.uoregon.edu/ec/e-asia/read/ecozone.pdf

BIBLIOGRAFIE

Cărți și lucrări de autor în edituri

Mircea MALIȚA,Jocuri pe scena lumii – Conflicte ,negocieri,diplomație , Editura C.H.Beck, București 2007

Joshua S.GOLDSTEIN, Jon C. PEVEHOUSE , Relații Internaționale , POLIROM ,Iași, 2008

Ion PÂLȘOIU, Geopolitica –Știința Interdisciplinară , Editura Universitaria Craiova, 2006

Hans J.MORGENTHAU , Politica între națiuni – Lupta pentru putere și lupta pentru pace , POLIROM, Iași,2007

Kenneth N. WALTZA , Realism and International Politics , Routledge Taylor&Francis Group ,New York and London , 2008

Joseph S. NYE, Jr DAVID, A. WELCH , Understanding Global Conflict & Cooperation: Intro to Theory & History, Pearson New International Edition, 2014

Danielle BESWICK and Paul JACKSON , Conflict ,Security and Development An Introduction , Routledge Taylor &Francis Group,UK , 2011

Dale C COPLAND , International Relations Theory an Regional Transformation , Cambridge University Press ,UK, 2012

Jack DONNELLY, Realism and International Relation ,Cambridge University Press, UK , 2000

Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentare la conferințe

The Carter Center ,,Approaches to Solving Territorial Conflicts Sources, Situations, Scenarios, and Suggestions, , The Carter Center One Copenhill , Mai ,2010

CARLOS RAMOS-MROSOVSKY International Law`s Unhelpful Role In The Senkaku Islands, , volume 29 , issue 4 , 2008

Barbara F. WALTER , ,,Explaining the Intractability of Territorial Conflict,, International Studies Review, Vol. 5, No. 4, Dec 2003

Ronald O'ROURKE , ,,Maritime Territorial and Exclusive Economic Zone (EEZ) Disputes Involving China: Issues for Congress, Congressional Research Service, April 11, 2014

REINHARD , ,,Japanese-Chinese territorial disputes in the East China Sea – between military confrontation and economic cooperation,, , Asia Research Centre, London School of Economics and Political Science, 2008

), Hungdah CHIU , ,,An analysis of the sino-japanese dispute over the T`IAOYUTAI ISLETS,, , School of Law University of Maryland , No 1 – 1999

Han-yi SHAW , The Diaoyutai/Senkaku Islands Dispute: Its History and An Analysis Of The Ownership Claims Of The P.R.C, R.O.C and Japan , School of Law University of Maryland, 1999

Han-yi SHAW , ,,The Diaoyuta/Senkaku Islands Dispute : Its History And An Analysis Of The Ownership Claims Of The P.R.C, R.O.C And Japan,, School of Law University of Maryland , 2008

Michael A. McDEVITT ; Catherine K. LEA , ,, Japan’s Territorial Disputes CAN,, Strategic Studies , iunie 2013

Mark E. MANYIN, ,,Senkaku (Diaoyu/Diaoyutai) Islands Dispute: U.S. Treaty Obligations,, , Congressional Research Service ,Ianuarie 22 ,2013

Francesco MANCINI, ,,Uncertain Borders : Territorial Disputes In Asia,, , ISPI , IUNIE 2013

UNRYU SUGANUMA, ,,Sovereign Rights and Territorial Space in Sino-Jananese Relations –Irredentism and the Diaoyu/Senkaku Islands,, Asian Interactions and Comparisons , 2000

Ben DOLVEN,Shirley A. Kan,Mark E. MANYIN ,,In Maritime Territorial Disputes in East Asia: Issues for Congress,, , Congressional Research Service, 30 Ianuarie 2013,

Daniel DZUREK: ,,The Senkaku/Diaoyu Islands Dispute", Durham University, International Boundaries Research Unit, 18 Octombrie 1996,

Yves TIBERGHIEN , ,, The Diaoyu /Senkaku Dispute : Analyzing the Chinese Perspective , Asia Pacific Foundacion of Canada ,Issue 30 , 4 Octombrie 2012

Violence and the use of force , International Committee of the Red Cross , , Geneva , www.icrc.org

Resurse în format electronic

http://web.ua.es/es/giecryal/documentos/documentos839/docs/bernardo-tipologia-de-territorios-espanol.pdf

United Nations Convention on the Law of the Sea , http://en.wikipedia.org/wiki/United_Nations_Convention_on_the_Law_of_the_Sea

http://www.un.org/depts/los/convention_agreements/texts/unclos/part5.htm

Information and Documentation Centre on NATO, Moldova , http://www.nato.md

http://dexonline.ro/definitie/irredentism

http://www.anayainfantilyjuvenil.com/catalogos/capitulos_promocion/LU00046301.pdf

http://www.bbc.co.uk/mundo/ultimas_noticias/2013/09/130909_ultnot_santos_fallo_cij_nicaragua_lav.shtml

http://www.ciis.org.cn/english/2014-01/20/content_6623684.htm

http://www.ciis.org.cn/english/2014-01/20/content_6623684.htm

http://www.japantimes.co.jp/news/2013/04/10/national/politics-diplomacy/u-s-warned-government-against-buying-senkaku-islands-campbell/#.U24UDIGSzfA

www.WILSONCENTER.ORG

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/senkaku/position_paper2_en.html

The Senkaku Islands Constitute an Intrinsic Part of Japan, Hiromichi Moteki , http://www.sdh-fact.com

http://www.taiwandocuments.org/shimonoseki01.htm

http://www.gov.cn/misc/2012-08/17/content_2205891.htm

http://www.ioc.utokyo.ac.jp/~worldjpn/documents/texts/docs/19710617.T1E.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2013/04/10/national/politics-diplomacy/u-s-warned-government-against-buying-senkaku-islands-campbell/#.U24UDIGSzfA

http://www.skycitygallery.com/japan/evidence.html

http://www.ndl.go.jp/constitution/e/shiryo/01/002_46/002_46tx.html

http://www.ndl.go.jp/constitution/e/etc/c06.html

http://www.mofa.go.jp/region/europe/russia/territory/edition92/period4.html

http://english.cntv.cn/program/newsupdate/20120913/105374.shtml

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/senkaku/index.html

http://www.theguardian.com/world/2010/sep/13/japan-frees-crew-chinese-boat

http://www.mofa.go.jp/region/asia-paci/china/r-relations/major_e.html

http://mainichi.jp/english/english/newsselect/news/20140515p2g00m0dm095000c.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2011/02/13/news/china-spurns-demand-to-pay-for-senkaku-ship-collisions

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/02/29/news/coast-guard-enhancements-okd/#.URzL2PL-MSw.

http://news.xinhuanet.com/english/china/2012-03/03/c_122784452.html

http://www3.nhk.or.jp/daily/english/20120316_20.html

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/04/18/national/governor-seen-as-goading-administration-intoaction/#.UZX8Mq7Ppak

http://www.japantimes.co.jp/news/2012/05/04/national/chinese-ships-near-senkakus-again/#.UZX_xa7Ppak

http://www.ft.com/intl/cms/s/af98fc54-aef7-11e1-a4e0 00144feabdc0,Authorised=false.html?_i_location=http%3A%2F%2Fwww.ft.com%2Fcms%2Fs%2F0%2Faf98fc54-aef7-11e1-a4e0 00144feabdc0.html%3Fsiteedition%3Dintl&siteedition=intl&_i_referer=#axzz31xupbkVK

http://www.japantimes.co.jp/opinion/2012/07/19/commentary/time-to-dial-down-senkakusfriction/#.UZYDPq7Ppak.

http://www-ibru.dur.ac.uk/resources/docs/senkaku.html

http://library.uoregon.edu/ec/e-asia/read/ecozone.pdf