Conceptul de Administratie Publica Si Locala

Conceptul de administrație publică și locală

Administrația publică reprezintă un ansamblu de activități, al Președintelui României, Guvernului, autorităților administrative autonome centrale, autorităților administrative autonome locale și, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice , potrivit autorului A. Iorgovan.

Domeniul administrației publice locale își are reglementarea legală în Constituție, și în Legea generală a administrației publice locale nr.215/2001, dar și în alte legi speciale, printre care Legea prefectului nr. 340/2004, Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali, și Legea nr.67/2004 privind alegerea autorităților administrației locale.

Așadar, administrația publică locală desemnează un sistem administrativ, care potrivit Constituției și legilor are rolul de a executa legea, sau, în limitele legii, de a presta servicii publice, utilizând în acest scop, prerogativele specifice puterii publice.

Conform definițiilor de mai sus, putem spune că sistemul administrației publice cuprinde două componente majore: administrația publică centrală și administrația publică locală. Administrația publică centrală acționează la nivel național, iar cea locală are ca obiectiv principal furnizarea bunăstării colectivității locale, pentru că într-un stat există“ interese generale, alaturi de care exista interese judetene si interese locale”.

Articolul 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, reia textul articolului 120 din Constituție parțial, și stabilește că administrația publică se organizează și funcționează în unitățile administrativ-teritoriale, în temeiul „ principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit”.

Conceptul de colectivitate locală

Menționam în rândurile de mai sus faptul că obiectivul principal al administrației publice locale este acela de a furniza bunăstarea colectivității locale.

În doctrina romanească , colectivitățile locale sunt concepute a fi organizate în două moduri.

În ceea ce priveste prima accepțiune, acestea sunt definite ca fiind “desmembrăminte ale statului, creații ale legii pentru scopuri administrative, ca simple circumscripții teritoriale ridicate la rangul de persoane juridice și investite cu anumite drepturi de catre puterea centrală”.

Potrivit celei de-a doua accepțiuni , ele reprezintă "societăți naturale, la originea lor concomitente sau anterioare statului, care se bucură de drepturi pe care statul le-a recunoscut mai cu seama decât le-a atribuit".

A doua accepțiune prevede că pentru a fi în prezența administrației publice locale, o administrație publică autonomă trebuie să îndeplinească urmatoarele conditii :

O colectivitate locală trebuie să aibă personalitate juridică;

Trebuie să beneficieze de autorități administrative proprii;

Supravegherea acestora să se facă de către autorități doar prin intermediul formelor de control pe care legea le stabilește.

Potrivit legii 215/2001, prin colectivitate locală se înțelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială .

Principiile administrației publice locale sunt reglementate de către Constituția României , care în art. 120, al.1 statuează că: „Administrația publică în unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice” .

De asemenea, Legea administrației publice locale adaugă la aceste principii si pe cele ale eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și a consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Atât reglementările constituționale, cât și cele organice în ceea ce privește organizarea administrației publice locale din țara noastră, au la bază prevederile formulate în Carta europeană a autonomiei locale, care a fost adoptată la Strasbourg , la 15 octombrie 1985 și adoptată în dreptul intern prin Legea nr.199/1997.

Plecand de la dispozitiile legale mentionate mai sus, voi face o prezentare succinta a fiecăruia dintre acestea.

1.2.1. Principiul autonomiei locale

Principiul autnomiei locale are o aplicare general valabilă la nivelul întregului sistem al administrației publice locale.

Acest principiu, se referă la organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului sau județului.

Această definiție, a fost preluată în linii generale din Carta europeană a autonomiei locale, potrivit căreia autonomia locală este „ dreptul și capacitatea efectivă ale autorităților administrației publice locale de a soluționa și de agestiona, în cadrul legii, în nume propriu și în interesul populației locale, o parte importantă a treburilor publice. Acest drept se exercită de consilii sau adunări, compuse din membri aleși prin vot liber, secret, egal, direct și universal,care pot dispune de organe executive șideliberative care răspund în fața lor.

Această dispoziție nu aduce atingere, în nici un fel, posibilității de a recurge la adunări cetățenești, referendum sau orice altă formă de participare directă a cetățenilor, acolo unde aceasta este permisă de lege”.

Așadar, autonomia locală reprezintă nu doar un principiu de organizare și funcționare a administrației publice ci și un drept care se exercită în numele și în interesul unităților administrativ-teritoriale.

Principiul descentralizării

În ceea ce privește acest principiu, bazele sale constituționale le regăsim în art. 120 din Constituție care consacră principiul descentralizării ca fiind un principiu de bază pe care administrația publică din unitățile administrativ – teritoriale se întemeiază alături de principiul autonomiei locale și cel al deconcentrării serviciilor publice.

În sfera administrației publice acest concept desemnează un transfer de responsablități de la guvernul național către puterile locale :comune, orașe, județe.

Legea-cadru nr. 195/2006 stabilește că descentralizarea reprezintă un transfer de competență financiară și administrativă de la nivelul administrației publice centrale la nivelul administrației publice locale sau către sectorul privat. Descentralizarea acestor competențe către autoritățile administrației publice locale se face cu respectarea reglementarilor prevăzute de Legea-cadru a descentralizarii.

Numeroși specialiști au analizat simultan princpiul descentralizării serviciilor publice și cel al autonomiei locale, considerând faptul că cele două sunt din mai multe puncte de vedere, inseparabile.

Francois și Yves Luchaire  consideră că „descentralizarea constă în transferul anumitor atribuții ale guvernului sau agenților săi, reprezentanților colectivităților teritoriale care nu depind nici de guvern, nici de agenții săi”, iar în opinia autorului Maurice Hauriou  descentralizarea poate „ coexista cu o tutelă foarte puternică”.

Descentralizarea serviciilor publice constă, în fapt, în recunoașterea unei anumite autonomii și acordarea personalității juridice unor instituții sau servicii publice organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale.

Principiul deconcentrării

Potrivit Art.1 din Legea-cadru a descentralizării, deconcentrarea presupune redistribuirea de competențe administrative și financiare de către organe de specialitate ale administrației publice centrale și ministere, către structurile proprii de specialitate din teritoriu.

Deconcetrarea reprezintă o măsură care realizează o legatură în procesul de descentralizare, fiind considerată un transfer de competențe de la centru la agenții puterii centrale care conduc diferite organisme locale. Acest principiu înseamnă mult mai puțin decât cel al descentralizarii, și prevede recunoașterea unei anumite puteri de decizie, în favoarea acelor agenți ai statului care sunt repartizați pe întreg teritoriul țării, ca de exemplu : prefectul și serviciile exterioare ale ministerelor.

În ceea ce privește serviciile publice deconcentrate, acestea sunt structuri administrative prin care autorități precum ministerele și alte organe centrale își îndeplinesc atribuțiile pe teritoriul țării, realizându-și astfel competențele.

Așadar, prin deconcentrarea administrativă întelegem transferul acelor atribuții care revin autoritaților centrale, unor autorități din subordine, ce funcționează în teritoriu. Totodată, deconcentrarea administrativă reprezintă deplasarea în teritoriu a unei părți importante a activității administrației publice centrale, fiind o formă de descentralizare controlată.

1.2.3. Principiul legalității

Principiul legalitatii

Acest principiu este prevăzut în Legea privind administrația publică locală, dar decurge explicit și din articolul 1, alin. (5) din Constituția republicata care prevede că în România, a respecta Constituția, supremația sa și a legilor, este obligatorie.

În opinia autorului Corneliu Manda, legalitatea reprezintă un fundament al acțiunii administrative și care creează o obligație pentru sistemul administrativ local de a acționa doar în sensul respectării normelor de drept.

În situația în care principiul legalității nu este respectat la nivelul administrației publice locale, se aplică sancțiuni disciplinare, materiale, contravenționale, administrative și penale, după caz.

Conform celor menționate mai sus, putem spune că principiul legalității, este un principiu al administrației publice locale, potrivit căruia activitatea autorităților administrative trebuie să îsi desfășoare activitatea pe baza legii și în conformitate cu legea, fiind urmarită în concret organizarea și executarea acesteia.

Aplicarea acestor principii prezentate succint , dar și a celorlalte principii care se regăsesc în Constituție: principiul eligibilității, consultării cetățenilor, subsidiarității, responsabilității, reprezintă o încercare de a rezolva două tendințe care se manifestă în guvernarea oricărei țări. Aceste tendinte sunt: tendința la unitate și tendința la diversitate.