Combaterea Si Prevenirea Evaziunii Fiscale

CAPITOLUL I

Considerații generale privind evaziunea fiscală

§1. Aspecte introductive privind evaziunea fiscală

Evaziunea fiscala are o legatura stransa cu aparitia statului, deoarece formele prin care aceasta s-a manifestat au evoluat in acelasi timp cu dezvoltarea economico-sociala. Astfel, constituia o preocupare, sustragerea de la plata de catre cei care aveau obligatii fiscale.

Sistemul fiscal si finantele publice ale unui stat au evoluat in ultima perioada, tinand cont de marimea impozitelor si numarul acestora care sunt utile pentru o colectare buna a sumei de bani, satisfacerea nevoilor publice, marirea numarului de contribuabili, in scopul evitarii impozitarii excesive, satisfacerea de nevoi publice, in vederea tolerarii platilor efectuate de catre contribuabili.

Datorita numarului mare de obligatii care sunt impuse contribuabililor de catre dispozitiile legii fiscale, precum si povara obligatiilor au avut ca efect ingeniozitatea contribuabililor ce consta in inventarea din toate timpurile de procedee diferite care sa le permita eludarea obligatiilor fiscale.

Fenomenul evazionist a fost din totdeauna ingenios si activ, deoarece fiscul ii loveste pe indivizi in averea lor, atingandu-i in interesul lor banesc.

Din totdeauna, natura omeneasca a avut intentia de a pune interesul particular inaintea celui general; ea are tendinta sa considere ca taxele si impozitele ca fiind un prejudiciu, nu ca fiind contributia la cheltuielile publice si nu ii tolereaza pe cei care le micsoreaza patrimoniul lor.

Evaziunea fiscală face parte din fenomenele economico-sociale de maximă importanță, prin intermediul cărora statele se confruntă și, totodată, doresc să limiteze cât mai mult consecințele nedorite cauzate de aceasta.

Efectele evaziunii fiscale se manifestă asupra nivelurilor fiscale, contribuind la inechități sociale și distorsiuni în mecanismul pieței.

§2. Noțiune și reglementare

Evaziunea fiscală este reglementata prin intermediul Legeii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Aceasta reprezintă instrumentul juridic care stă la baza răspunderii penale a persoanelor care încalcă prevederile legii.

Evaziunea fiscală este văzută ca fiind ,,sustragerea prin intermediul oricăror mijloace, în totalitate ori în parte, de la plata taxelor, impozitelor, precum și a altor sume datorate bugetului de stat, locale, cel al asigurărilor sociale de stat, cât și fondurile speciale extrabugetare efectuată de către persoanele fizice și cele juridice, române ori străine’’.

Incercarea de a diminua cat se poate si neplata veniturilor datorate bugetului statului prin utilizarea unor meteode si variante ingenioase sau prin exploatarea imperfectiunilor apartinand legislatiei, se numeste evaziune fiscala.

Aceasta consta in totalitatea de procedee ilicite sau licite prin intermediul carora, atat persoanele fizice, cat si cele juridice, se sustrag de la materia impozabila in parte ori totalitate si care, prin urmare, consta in neindeplinirea de catre obligatiile fiscale in mod voit a contribuabilului.

În sens restrâns, evaziunea fiscală se concretizează doar în sustragerea, în totalitate ori în parte, a materiei supuse impozitului, de la procesul impunerii.

Evaziunea fiscală se materializează prin manifestarile de scăpare din calea impozitului sau neîndeplinirea cu bună știință săvârșită de către contribuabil.

Ea este produsul rezultat dintre inadvertențele și defectele unei legislații imperfecte, a metodelor greșite prin care se aplică, cât și a nepriceperii și neprevederii legiuitorului. Se vede o relație creată între evaziunea fiscală și cota excesivă a impozitului.

§3. Cauzele și modalitățile generale de producere a evaziunii fiscale

Cauzele evaziunii fiscale sunt importante, întrucât contribuie la înțelegerea acestui fenomen, cât și aplicarea și elaborarea de măsuri eficiente în combaterea acestuia. Aceste cauze sunt diversificate și constau în:

a) lipsa de reglementări precise, clare și unitare în combaterea evaziunii fiscale;

b) psihologia contribuabilului, cât și insuficiența acestuia în ceea ce privește educația civică și fiscală;

c) modul de funcționare, organizare și dotare a organelor de control financiar-fiscal cât și a celor fiscale;

d) datorită faptului că sistemul legislativ în domeniul fiscalității nu este complet, conține imprecizii, ambiguități și lacune se creează pentru contribuabil un spațiu mai larg în care acesta acționează în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor sale fiscale;

e) excesivitatea fiscală pentru unele categorii de contribuabili și excesul de zel manifestat de organele fiscale.

Drept urmare, sunt cauze de comitere a evaziunii fiscale urmatoarele:

– birocratismul exagerat;

– aplicarea si interpretarea abuziva si eronata a legislatiei fiscale;

– munca clandestina desfasurata pin activitatea fara autorizatie si pe cont propriu, cat si munca la negru;

– implicarea superficiala desfasurata de catre organele de control;

– ignorarea legislatiei fiscale si necunoasterea acesteia;

– divizarea economica necontrolata, cat si crearea de mici intreprinderi care desfasoara o activitate speculativa;

– atitudinea toleranta manifestata de catre populatie fata de incalcarea dispozitiilor legale, cat si a autoritatilor;

– incalcarea savarsita de catre operatorii economici a dispozitiilor referitoare la organizarea cheltuielilor si rezultatelor financiare, evidentei patrimonului, veniturilor, neconducerea la timp si corecta a evidentei contabile.

Prin evaziunea fiscală se păgubește statul datorită faptului că îl lasă fără venituri utile îndeplinirii atribuțiilor, dar și contribuabilul, prin distribuirea unei mase mai mici de venituri.

Modalitățile de eludare a fiscului sunt diferite, ținând cont de: proveniența veniturilor ori averii care sunt supuse impozitului; de natura acestora; de modul prin care se organizează organul fiscal; de modul de stabilire a materiei supusă impunerii, cât și altor factori specifici.

Intrucât impunerea are loc în temeiul declarației dată de angajator, rezultă că salariații sunt cei care dispun de cele mai puține posibilități prin care are loc eludarea fiscului.

Atunci când impunerea se face prin intermediul declarației, posibilitățile de eludare a fiscului de către comercianți, industriași ori liberii profesioniști sunt mai mari.

Abaterile din domeniul fiscal-financiar, cât și deficiențele care sunt întâlnite în activitatea agenților comerciali, au următoarele cauze:

– prin limita minimă a capitalului social nu sunt asigurate condițiile privind recuperarea sumelor datorate bugetului statului;

– lipsa de operativitate, dar și refuzul organelor vamale în ceea ce privește furnizarea de informații cu legatură în operațiuniile de vămuire, având ca scop identificarea cauzelor de evaziune fiscală și celor de contrabandă;

– lipsa unor dispoziții privitoare la procedura prin care sunt suspendați agenții economici;

– șansa oferită de către lege, ce constă în autorizarea funcționării și autorizării societăților comerciale care au în obiectul de activitate o mulțime de activități, fără să se verifice condițiile reale prin care acestea se desfașoară și dotările în cadrul legal în vigoare;

– inexistența de sancțiuni mai aspre și a unor dispoziții legale pentru lipsa documentelor care însoțesc mărfurile pe toată perioada, în scopul eliminării acelor posibilități ulterioare de producere a documentelor justificative, ca urmare a constatării efectuate de către organul de control;

– să se facă în țară, cât și în U.E., mijloace informatice și juridice, nivelul de retribuire, proceduri, tehnica de calcul, cursuri de perfecționare profesională.

Sunt modalități generale de producere a evaziunii fiscale următoarele:

a) prin dispozițiile legii fiscale se asigură evaziunea fiscală prin intermediul unui regim fiscal de favoare;

b) abținerea efectuată de către contribuabil de a indeplini operațiunea, activitatea ori actul supus impozitului.

Modalitatea aceasta se întâlnește des în situația în care fiscalitatea este excesivă, întrucât contribuabilul se va abține de la furnizarea unității suplimentare de muncă, iar rata marginală devine destul de ridicată. Prin intermediul acesteia, evaziunea se va produce prin folosirea lacunelor existente în sistemul fiscal, fie prin substituirea timpului liber datorat muncii supuse impozitului. Prin urmare, fenomenul de evaziune fiscală se rezumă la alegerea posibilităților de a plăti mai puțin la impozit, fie la abilitatea fiscală.

c) folosirea metodelor și a mijloacelor prin care este încălcată legea fiscală.

Există și o a patra modalitate, aceea a evaziunii fiscale apriorică. Aceasta constă în faptul că, deși sunt certe sursele de venituri care pot fi atrase fără repercursiuni negative în economie, de la bugetul de stat, sunt ignorate cu bună știință de către persoanele care au obligația de a crea un cadrul legal în scopul atragerii lor.

În această situație contribuabilii după ce au găsit mijloacele și au profitat de insuficiențele găsite în legislație, trece la eludarea acestora, totodată, sustrăgându-se de la plata acestor impozite. Ei nu depășesc drepturile lor, neputându-se să i se impute ceva, iar statul în acest caz se va apăra prin intermediul unei legislații științifice, clare și precise.

Legiuitorul se face vinovat de producerea evaziunii prin această metodă.

Clasificarea formelor de manifestare a evaziunii fiscale:

In functie de categoria de contribuabili

– Savarsirea de fapte penale care au o legatura in plata si stabilirea accizelor;

– Evaziunea fiscala care are loc prin intermediul sustragerii de la plata impozitului pe profit;

– Metodele prin care contribuabilul se sustrage de la plata si stabilirea accizelor;

– Utilizarea instrumentelor care au fost date de contabilitate in frauda fiscala;

– Modalitatile prin care se comit infractiunile care a u legatura cu plata, stabilirea si rambursarea T.V.A.;

– Forme calificate si modalitatile complexe prin care se comit fraudele fiscale;

– Alte fapte care duc la fraudarea fondurilor speciale extrabugetare si a bugetului acordat statului.

2. In functie de categoria de contribuabil:

– frauda fiscala comisa de catre persoanele fizice;

– frauda fiscala savarsita de catre persoanele juridice.

3. Alte forme de manifestare

a) din punct de vedere fiscal:

– frauda la asezarea venitului prin care se reduce prin orice mijloc baza impozabila;

– frauda in momentul in care are loc plata obligatiei fiscale si care are incidenta in cazul TVA si taxelor vamale.

b) din punct de vedere al sanctiunii:

– frauda fiscala penala prin care este prevazuta si sanctionata penal si care se produce la persoanele cu intentii frauduloase evidente;

– frauda fiscala administrativa care este savarsita de contribuabil ocazional si este supusa penalitatilor fiscale.

c) dupa criteriul material

– cele care implica un comportament activ: frauda prin majorarea de cheltuieli deductibile si cea prin dismularea materiei impozabile;

– cele care sunt limitate la abstinenta: cea prin omisiune sic ea prin actiune.

In functie de criteriul cantitativ:

– frauda artizanala care este larg raspandita;

– frauda industriala care are un prejudiciu foarte mare, desi este alcatuita dintr-un numar mic de infractiuni fiscale.

In functie de autorii fraudei:

– fraude savarsite de catre personae fizice;

– fraude savarsite de catre persoanele juridice.

§4. Formele evaziunii fiscale

Sunt mijloace dismulate de intrebuintare avand ca scop sustragerea de la plata catre bugetele locale si cele de stat a datorillor uramatoarele:

a) evaziune fiscala legala- extrapolarea legislativa intru-cat este insuficienta, precum si posibilitatile pe care legiulitorul le lasa, avand diferite intentii;

b) frauda fiscala prin intermediul procedeelor ilicite.

În funcție de modul în care aceasta se manifestă, există două forme ale evaziunii fiscale: cea care se realizează conform dispozițiilor legii (legală) și evaziunea care se realizează ca urmare a încălcării legii (ilicită ori frauduloasă).

4.1. Evaziunea fiscală legală

Prin această formă de evaziune se înțelege acțiunea realizată de către contribuabil prin care încearcă să ocolească legea, fără să o încalce, prin intermediul unei combinații tolerate și neprevăzută.

Prin intermediul ei este permisă sustragerea unei cote aparținând materiei impozabile, fără să se considere că prin aceasta s-a cauzat o vătamare a dispozițiilor legale.

Este posibilă când legea prezintă inadvertențe ori este lacunară. În această situație, contribuabilul folosește plasarea într-o poziție care să îi permită să beneficieze cât mai mult de avantajele care rezultă din reglementările legii fiscale.

Se realizează în momentul în care o parte din averea ori veniturile aparținând unor personae este sustrasă de la impozit, ca urmare a modalității în care dispozițiile fiscale dispun stabilirea obiectivului supus impunerii.

Contribuabilii sunt cei care gasesc mijloace prin care să profite de inuficiențele legislației, astfel incât, după ce le eludează în mod legal să poată să se sustragă de la plata impozitului. Lor nu o să li se impute ceva pentru că rămân în limita drepturilor pe care le au, însă statul se poate apăra doar printr-o legislație științifică, clară și precisă.

Metodele folosite în cazul evaziunii fiscale legale:

– diminuarea cheltuielilor de reclamă, protocol ori publicitate, chiar dacă au fost ori nu făcute din venitul supus impozitului;

– investirea unei cote din profitul realizat de către o societate în privința achizițiilor de echipamente tehnice, utilaje și mașini la care statul acordă impozitului pe profit o reducere in vederea incurajarii acumularii;

– o interpretare favorabilă a legii care prevede facilitate destul de importantă în contribuțiile care duc la sprijinirea diferitelor activități, sportive, culturale,ș.a..

– se are in vedere posibilitatea exercitata de catre contribuabil de a elimina din interiorul masei impozabile chltuielile care au legatura cu pregatirea profesionala a personalului, cele legate de forta de munca, precum si sumele care au fost platite pentru actele de cercetare avand obiectul in programele importante de interes national.

– folosirea de dispoziții legale în domeniul sponsorizarilor si a donațiilor filantropice, neținând cont dacă au avut sau nu loc, ducand prin diminuarea masei de impozitare la sustragerea de catre agentul economic a veniturilor acestuia;

– constituirea într-un cuantum mult mai mare în comparație cu cel justificat, economic de fonduri de rezervă ori armonizare, astfel, constatandu-se diminuarea bazei de impozitare..

Poate fi evitată această formă de evaziune prin perfecționarea, corectarea, cât și corectarea conținutului dispozițiilor legii prin care s-a făcut posibilă.

4.2. Evaziunea fiscală frauduloasă

Această formă de evaziune, constă în acțiunea contribuabilului care încalcă dispozițiile legii, având drept scop, sustragerea de la plata taxelor, impozitelor, fie a contribuțiilor datorate statului, prin urmare, constituie o infractiune.

Frauda fiscală, în comparație cu evaziunea fiscală legală, rezultă din încălcarea flagrantă a prevederilor legale, ajutându-se de modalitatea în care se face impunerea.

La această formă, contribuabilul, deși are obligația să furnizeze datele în temeiul căruia urmează să se stabilească cota de impozitare, el apelează la disimularea obiectului care este supus impunerii, fie la subevaluarea cuantumului impozitat ori folosind alte metode de sustragere de la plată.

Prin urmare, frauda fiscală reprezintă subevaluarea cuantumului impozitat, în acea disimulare a obiectului supus impozitării, fie în utilizarea altor mijloace de sustragere de la îndeplinirea obligației fiscale.

Constituie o cauză a producerii fraudei fiscale sistemul fiscal în temeiul căruia se dezvoltă, având ca și bază principiul declarativității a contribuabilului.

Se manifestă sub diferite forme:

– pe termen lung – apare în momentul în care agentul economic reușește prin propriile sale puteri să iși creeze o reputație bună prin intermediul mai multor rezultate și a unui comportament, și deodată, încetează brusc plățile, spunând că se află în faliment, după ce anterior a avut grija sa isi mute în altă țară profitul pe care inainte l-a realizat;

– pe termen scurt – aceasta forma de manifestare a evaziunii fiscale are loc în momentul în care întreprinderea nou înființată, având ca și intenție ascunsă, obținerea de bani prin intermediul pretențiilor false, înaintează o cerere justificată organelor fiscale de rambursare a T.V.A , însă, după ce are loc rambursarea societatea încetează activitatea și plătitorul dispare;

– Sindromul ,,companiilor multiple’’ se declanșează în momentul în care este înregistrată o firmă fantomă printre celălalte firme;

– Sindromul ,,Phonix’’ are loc atunci când apare o nouă firmă care are același director în locul uneia care avea obligații de plată a taxei, dar se lichidează ori se declară în stare de faliment.

– manipulările care au loc în efectuarea unor serii de modificări mici care au loc în contabilitate.

După cum se vede, evaziunea fiscală se diferențiază de la o țară la alta și nu se manifestă doar intern, ci și internațional.

În activitatea fiscală întâlnim mai multe forme de manifestare a fenomenului de evaziune, printre care enumerăm:

– trecerea cifrelor care nu sunt reale în registrele contabile;

– înregistrările făcute având ca scop micșorarea unor rezultate;

– întocmirea unor declarații false;

– nedeclararea materiei care este supusă impozitului;

– reducerea cifrelor de afaceri.

Deoarece, această formă de evaziune fiscală se intalnește mai des decât cea legală, fenomenul care o determina trebuie să fie combătut, întrucât are loc o sustragere a unor resurse financiare de la bugetul de stat, care puteau fi folosite în acoperirea de cheltuieli din domeniul economic sau social.

§5. Efectele evaziunii fiscale

Impozitele reprezintă prelevarea unei cote din averea ori venitul, aparținând atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, pusă la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielior. Ele constau în contribuția pe care cetățeanul o datorează statului.

Impozitul este instituția de drept public prin care se face cunoscut faptul că statul și structurile acestuia administrative-teritoriale există, totodată, făcând parte din structura lor organică.

Ținând cont de fenomenul de evaziune fiscală, de funcțiile taxelor și impozitelor, rezultă producerea următoarelor efecte:

asupra formării veniturilor aparținând statului,

economice;

sociale;

politice.

5.1. Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra veniturilor statului

Existența fenomenului de evaziune are ca finalitate diminuarea totalității veniturilor care se datorează statului. Aceasta determină existența unui buget mai mic de stat, insuficient să acopere cererea privind fondurile financiare utile statului în vederea îndeplinirii funcțiilor sale importante.

Datorită insuficienței de fonduri financiare, singura măsură cu efect imediat și eficiența pe care statul o puate lua constă în înființarea de noi taxe și impozite și creșterea cotelor de impunere.

Presiunea fiscală duce la creșterea numărului de cazuri de evaziune fiscală și a rezistenței la impozitare, născându-se ca urmare a creșterii cotelor de impunere.

Dacă există un fenomen de evaziune fiscală crescut va duce la o diminuare mult mai gravă asupra veniturilor aparținând statului.

Va rezulta o creștere vizibilă a veniturilor statului printr-o reducere substanțială a fenomenului de evaziune. Dispunând de fondurile banești utile îndeplinirii funcțiilor sale, nu va mai fi nevoie de venituri suplimentare de la bugetul de stat.

În ,,veniturile statului’’ sunt incluse toate resursele banești conforme cu dispozițiile legale și prin care se ajută la constituirea de fonduri banești.

Volumul veniturilor statului este influențat de evaziunea fiscală prin intermediul următoarelor mecanisme:

– un mecanism direct prin intermediul căruia faptele de fraudă/evaziune lipsește în mod direct prin neplata de obligații fiscale, statul de o parte din veniturile sale;

– cel indirect se manifestă prin determinarea de a mării cotele de impozitare și presiunea fiscală; ponderea fenomenului de evaziune și rezistența la impozite din interiorul procesului de formare de venituri ale statului, de către administrația publică centrală.

Este afectată execuția bugetară într-un mod negativ prin nevărsarea și necolectarea la timp a sumelor datorate statului.

5.2. Efectele economice

Structura bugetară îndeplinește mai multe funcții principale în vederea îndeplinirii funncțiilor și rolului statelor cu economia de piață.

Sunt funcții ale bugetului de stat: mijlocul prin care se corectează conjunctura economică și cel de asigurare a echilibrului economic. Pentru îndeplinirea acestor funcții, trebuie să existe un venit sigur și un volum ridicat al acestuia.

Atunci când venitul estimat nu este transpus în realitate, iar cel real este mai mic, bugetul statului nu mai poate îndeplinii scopurile propuse, întrucât nu mai are forța financiară.

Efectele sunt de două feluri:

asupra acelor contribuabili care și-au respectat obligațiile sale fiscale

asupra contribuabililor care nu și-au respectat obligațiile lor fiscale;

Impozitul este una dintre sursele cele mai importante prin care se constituie fondul bugetului, reprezentînd, totodată, pârghia financiară prin intermediul căreia statul poate să stimuleze desfășurarea și dezvoltarea activității economice. Este acel instrument prin care statul ajută la modelarea și orientarea comportamentului în investiții.

Utilizarea de impozite în scopurile economice trebuie să cunoască următoarele limite:

– riscul ce constă în afectarea competiției internaționale a întreprinderilor;

– pericolul ce constă în paralizarea inițiativelor prin intermediul amplorării prevederilor;

– favorizarea evaziunii fiscale ori a fraudei, precum și complicarea controlului.

După plata impozitelor de către contribuabili, veniturile lor scad sub nivelul util în reproducerea forței de muncă. În cazul acesta impozitele nu trebuie să fie excesive.

Neplata de creanțe duce la obținerea de către agentul economic a unui venit destul de ridicat , care rămâne la contribuabil. Aceste venituri sunt supuse ascunderii și vor fi virate în conturi bancare din țară ori străinătate, sau vor intra în economia subterană cu scopul de a contribui la dezvoltarea ei. Dezvoltarea implică creșterea fenomenului de evaziune fiscală.

5.3. Efectele sociale

Constituie o faptă gravă sustragerea de la plata impozitelor, deoarece statul nu poate să iși îndeplinească sarcinile dacă nu există venituri la buget.

Bugetul de stat constituie instrumentul prin care se realizează obiectivele din domeniul social-economic, cu ajutorul facilităților fiscale și a subvențiilor.

Realizarea subvențiilor se face atât pe calea renunțării de către stat la unele venituri bugetare, cât și pe cea a cheltuielilor directe rezultate din resursele bugetare.

Facilitățile fiscale se acordă prin intermediul adoptării de măsuri care să ducă la stimularea activităților economice, avantajarea anumitor categorii sociale și stimularea de activități economice. Această acordare are loc dacă sunt fonduri destule în bugetul de stat, în vederea acordării sub forma de subvenții a sumelor de bani ori pentru a renunța la anumite surse de venituri. Așadar, dacă bugetul de stat este micșorat vizibil și programele guvernamentale nu mai pot fi finalizate, categoriile sociale vor fi lipsite de fondurile financiare de care aveau nevoie.

Trebuie să existe o echitate socială, deoarece, atunci când impozitele sunt văzute ca o inechitate vor duce la sustragerea unui număr mare de contribuabili de la plata obligațiilor fiscale. Astfel, un efect al inechității constă în încrederea scăzută în autoritatea publică și în politica acesteia de către contribuabil.

5.4. Efectele politice

Fenomenul de evaziune fiscală contribuie la neîncrederea acordată puterilor politice responsabile de guvernare.

Nemulțumirea cetățenilor are la bază sentimentul de inechitate economică și socială, amplificate ori produse de creșterea ponderii evaziunii fiscale. Astfel, fac parte din categoria contribuabililor persoane fizice, cetățenii care au drept de vot, la fel se întâmplă și în cazul contribuabililor persoane juridice.

Așadar, impozitul se prevelează atât de la persoanele fizice, cât și de la cele juridice, aceasta prelevare având ca scop acoperirea integrală a cheltuielilor publice.

Pentru a se ajunge la redresarea economiei este nevoie de eliberarea de povara fiscalității, fiind un nijloc eficient.

Se asigură ritmicitatea plăților cuvenite bugetului statului prin intermediul reducerii cotelor aparținând fiscalității.

CAPITOLUL II

ANALIZA INFRACȚIUNILOR PREVĂZUTE DE ART. 9 DIN LEGEA 241/2005

Evaziunea fiscala este alcatuita din totalitatea procedeelor, fie licite sau ilicite, prin intermediul carora cei interesati reusesc sa se sustraga in totalitate ori in parte de la plata obligatiilor fiscale carora li se cuvin.

Prin puterile sale publice, statul poate sa determine la savarsirea evaziunii fiscale, avand un scop pozitiv care consta in ideea de stimulare a capitalului si unul negativ care se manifesta prin sprijinul acordat unor grupuri de interese.

Legea 241/2005 are un sens dublu: în primul rând avizează persoanele fizice și juridice care au calitatea de contribuabili în ceea ce privește obligația lor de a contribui prin intermediul plății impozitelor și taxelor la suportarea cheltuielilor publice, precum și de a preveni consecințele sancționării la care se supun în situația sustragerii frauduloase în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor fiscale. În al doilea sens, constituie instrumentul juridic la baza căruia este angajată răspunderea penală a persoanelor care din rea-credință încalcă dispozițiile legii.

Apărarea societății contra faptelor antisociale reprezintă scopul principal al acestei legi. Dispozițiile acestei legi interzice faptele care aduc atingere valorilor sociale care au legătură cu fiscalitatea, cât si relațiile sociale generate de acestea. Datorită gravității faptelor interzise de aceasta, sancțiunile de drept penal sunt cele mai severe existente în sistemul românesc.

Odată cu apariția Legii 241/2005 se contribuie la diminuarea ratei criminalității și a economiei subterane care aduce prejudicii destul de mari bugetului general consolidat.

În concluzie, promovarea unei legi noi care are legătură cu combaterea și prevenirea cu mai multă eficiență a acestor infracțiuni s-a impus cu necesitate.

Avand in vedere evolutia criminalitatii economico-financiare, s-a impus cu o mare necesitate aplicarea unei legi care sa aiba ca scop prevenirea si combaterea infractiunilor de evaziune.

Sunt abilitate sa verifice daca contribuabilii respecta prevederile legale de desfasurare si organizare a activitailor economice care au ca scop producerea de venituri care sunt supuse impozitului, taxelor, precum si bunurile supuse impozitului, organede de control financiar-fiscal din unitatile teritorial subordonate si din cadrul Ministerului Finantelor Publice, Garda Financiara, cat si celalalte organe de control care sunt abilitate in temeiul legii.

Evaziunea fiscala este vazuta ca fiind ,,sustragerea prin intermediul oricăror mijloace, în totalitate ori în parte, de la plata taxelor, impozitelor, precum și a altor sume datorate bugetului de stat, locale, cel al asigurărilor sociale de stat, cât și fondurile speciale extrabugetare efectuată de către persoanele fizice și cele juridice, române ori străine’’.

,,Impozitele’’ reprezintă prelevarea unei cote din averea ori venitul, aparținând atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, pusă la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielior, la termenele si in cuantumul stabilite de lege, fara a exista obligatia de a presta platitorului un echivalent din partea statului.

,,Taxa’’ desmneaza plata efectuata de catre o persoana fizica sau juridica in favoarea bugetului statului, atunci cand acestea se beneficiaza de diferite servicii care sunt prestate de organele de stat.

,,Bugetul general consolidat’’ desemneaza ansamblul totalitatii bugetelor publice, care sunt componete apartinand sistemului bugetar, consolidate si agregate in scopul formarii unui intreg.

,,Contribuabilul’’ reprezinta persoana fizica sau juridica, romana ori straina, care detine bunuri ori obtine venituri in vederea carora datoreaza taxe, contributii, impozite si alte sume catre bugetul general consolidat.

Pentru toate infractiuniile din aceasta lege, obiectul juridic generic este aceelasi, constand in acele relatii sociale privitoare la o desfasurare buna a activitatilor economico-financiare si a caror realizare se face prin indeplinirea de obligatii fiscale datort bugetului general consolidt de persoanele fizice sau juridice (contribuabili), precum si de alte autoritati care sunt lipsite de personalitate juridica si au obligatii financiare.

Prin art. 9 din Lege sunt incriminte șapte fapte care au legătură cu evaziunea fiscală, de unde rezultă că acestea nu sunt modalități ale unei singure infracțiuni, ci fiecare în parte constituie o infracțiune distinctă, astfel încât trebuie tratate în mod separat.

Potrivit art. 9 alin.(1) constituie infracțiuni de evaziune fiscală următoarele fapte care sunt săvârșite în scopul sustragerii îndeplinirii obligațiilor fiscale și care sunt pedepsite cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani, precum și interzicerea unor drepturi:

– ascunderea bunului, precum și a sursei impozabile ori taxabile;

– omisiunea evidențierii, în tot sau în parte, în actele contabile, precum și în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate;

– evidențierea în actele contabile, precum și în alte documente, care baza lor nu o constituie operațiunile reale sau evidențierea altor operațiuni care sunt fictive;

– alteraarea, distrugerea, precum și ascunderea de acte contabile, memoriile aparatelor de taxat sau de marcat electronice fiscale, cât și alte mijloace de stocare a datelor;

– executarea evidențelor contabile duble, prin intermediul înscrisurilor ori a altor mijloace de stocare a datelor;

– sustragerea prin nedeclararea, declararea fictivă sau declararea inexactă, privind sediile principale/secundare ale persoanelor care au fost verificate de la efectuarea verificărilor financiare;

– substituirea, degradarea și înstrăinarea efectuate de către debitor, precum și de terțe persoane a bunurilor care au fost sechestrate în conformitate cu dispozițiile din CPF si ale CPP.

Din alineatul (2) al acestui articol se prevede că atunci când prin faptele incluse în alineatul precedent s-a produs un prejudiciu care este mai mare de 100 000 euro, echivalentul monedei naționale, atât limita minimă, cât și cea maximă a pedepsei se va majora cu 2 ani.

În alineatul (3) al acestui articol este menționat că atunci când faptele care fac conținutul alineatului (1) au produs un prejudiciu care depașeste 500 000 euro, echivalentul monedei naționale, atât limita minimă, cât și cea maximă a pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 3 ani.

§1. Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a)

Potrivit art. 9 lit a) din Legea 241/2005 constituie această infracțiune, ,,ascunderea bunului sau a sursei impozabile/taxabile, având drept scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale’’.

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special se constituie din relațiile sociale privitoare la circuitul fiscal și financiar, precum și protejarea bugetului general consolidat, a căror dezvoltare și naștere este condiționat de comportarea cinstită a contribuabililor.

Obiectul material este reprezentat de declarațiile de impunere care au fost falsificate de către contribuabili, precum și bunurile care pot fi ascunse.

Datorita faptului, ca aceasta fapta de sustragere de la impunere nu are ca efect lezarea sursei impozabile ori a bunului, intrucat prin obiect material se intelege vatamarea integritatii, precum si punerea in pericol a bunului prin actiunea savarsita, sunt autori care considera ca nu avem in cazul de fata obiect material.

Subiecții infrațiunii

Subiect activ al acestei infracțiuni poate fi persoana fizică care răspunde penal, atunci când aceasta este săvârșita prin modalitățile de acundere a obiectului, precum și a sursei impozabile/taxabile, întrucât aceasta acțiune poate fi comisa în interesul propriu al individului, cât și în interesul altcuiva.

Infracțiunea este susceptibilă de participație sub toate formele (instigare, complicitate, coautorat).

Subiectul pasiv este reprezentat de către stat, prin organele lui fiscale.

Latura obiectivă

Elementul material- infracțiunea se săvârșește prin ascunderea bunului sau a sursei impozabile/taxabile, având ca și scop, sustragerea contribuabilului de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prin ,,ascundere’’ se ințelege acțiunea de a sustrage vederii, a pune un obiect la adapost, în scopul de a nu fi văzut și găsit. Aici, făptuitorul, în scopul de a nu fi descoperite, depistate de către organele fiscale sursa impozabilă/taxabilă sau obiectul le pune la adăpost. Ascunderea are loc atât în sens fizic, precum și în sensul juridic și se referă și la nedeclararea de către o persoană fizică a veniturilor impozabile.

Avem ascundere a sursei impozabile doar atunci cand veniturile care trebuie realizate au fost nedeclarate.

Bunul în această situație nu este văzut ca fiind acel corp prelucrat, solid și folosit în orice situație, iar când se vorbește de obiecte de inventar, trebuie înteles ca bază de impozitare ori de taxare. Așa se întâmplă și în cazul termenului de ,,sursă’’, se va lua în calcul sensul de bază de calcul, după caz, pentru taxe sau impozite.

Termenul de ,,impozabil’’ sugerează ceva care este supus plății impozitelor.

În concluzie, prin ,bun’’ sau ,,sursă impozabilă’’ se înțeleg toate acele venituri și bunuri care sunt supuse impozitului sau taxei. În acest caz, nu are importanță dacă bunul sau sursa sunt ale făptuitorului sau ale unei persoane care nu a săvârșit în mod direct această infracțiune. Important este că făptuitorul să urmărească sustragerea contribuabilului de la îndeplinirea corectă a obligațiilor fiscale în mod direct.

Sustragerea de la plata acestor obligații fiscale constituie scopul care se urmăreste la final prin comiterea acestei infracțiuni, iar nu fapta propriu-zisă.

Trebuie îndeplinite în cazul acestei infracțiuni, cumulativ următoarele cerințe:

– trebuie să existe o obligație legală de a plăti impozite sau taxe pentru bunurile deținute, precum si activitățile prestate. Se are în vedere faptul că orice obligație fiscală se stabilește prin lege.

– trebuie să existe o activitate ori un bun care să se încadreze în dispozițiile legale privind taxarea ori impozitarea;

– trebuie să aibă loc comiterea faptei prin care este urmărită sustragerea de la plata obligațiilor fiscale datorate statului pentru activitățile realizate ori bunurile deținute.

Urmarea imediată – se produce prin producerea unei stări de pericol, datorită încasării integrale , potrivit legii, de la cei care sunt obligați in conditiile legii, a sumelor obligației fiscale datorate statului. Drept urmare, această infracțiune este una de pericol, pentru că legea solicită existența sustragerii de la plata obligației fiscale datorată statului. Se crează un pericol de păgubire asupra patrimonului public al statului.

Raportul de cauzalitate este prezumat de către lege, astfel încât nu mai este utila stabilirea și dovedirea acestuia de organele judiciare.

Latura subiectivă

Intenția directă calificată prin scop reprezintă forma de vinovăție pin care se comite această infracțiune. Făptuitorul, deși este constient că deține bunuri care sunt taxabile sau produce venituri supuse impozitului, nu le declară organelor competente în vederea stabilirii și încasării obligațiilor fiscale. Acesta fie le disimulează , ori le ascunde în orice modaliate pentru a le sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate statului.

Se reține această infracțiune atunci când scopul acestei fapte constă în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor.

Forme. Modalități. Sanțiuni

Această infracțiune se consumă atunci când are loc comiterea faptei de ascundere a sursei impozabile/taxabile sau a bunului, fiind necesară ascunderea unei singure surse impozabile/taxabile sau a unui singur obiect.

Va exista o infracțiune continuă și a cărei epuizare o să aibă loc la încetarea faptei, atunci când ascunderea durează în timp.

Amplificarea ctivitatatii infracționale va avea loc în momentul repetării faptei la intervale de timp diferite, având legatură cu sursele ori obiectele ascunse diferite, precum și cu acțiuni comune, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate statului. În acesta situatie o să existe o infracțiune unică continuată, continuă, ori un concurs real de infracțiuni continue, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, având una ori mai multe rezoluții infracționale.

Este prezentată o singură modalitate normativă, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile/taxabile.

Pedeapsa prevazută de lege este cea cu închisoarea de la 2 la 8 ani, precum și interzicerea unor drepturi.

Această infracțiune este susceptibilă de două circumstanțe agravante:

– în situația în care prin fapta precedentă s-a produs un prejudiciu mai mare de 100 000 euro, echivalent în moneda națională, limita maximă se va majora cu 2 ani;

– ca urmare a faptei de mai sus se crează un prejudiciu mai mare de 500 000 euro, echivalent în moneda națională, atât limită minimă, cât și cea maximă prevăzute de lege se va majora cu 3 ani.

§2. Infracțiunea prevazută de art. 9 lit. b)

Constituie această infracțiune, ,,omisiunea în tot ori în parte a evidențierii în actele contabile, precum și în alte documente legale, a operațiunilor comerciale ori a veniturilor realizate’’, având scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Obiectul infrațiunii

Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale referitoare la stabilirea exactă și corectă a stării fiscale de fapt, colectarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor, cât și îndeplinirea obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor ori a altor persoane.

Obiectul material este alcătuit din actele contabile, precum și alte documente legale prin care nu sunt evidențiate veniturile realizate ori operațiunile comerciale.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ poate fi doar o persoană care are atribuții financiar – contabil, deci, calificat, intrucât această infracțiune se comite prin neînregistrarea de documente justificative pentru cheltuieli care nu sunt reale, precum și neevidențierea în documentele oficiale a veniturilor.

Datorită faptului că această infracțiune este comisă printr-o inacțiune, vor fi posibile în cazul participației penale doar instigarea și complicitatea, nu și coautoratul.

Subiectul pasiv este statul prin organele sale fiscale.

Latura obiectivă

Elementul material îl reprezintă fapta ce constă în omiterea evidențierii în actele contabile ori a altor documente legale a operațiunilor comerciale, precum și a veniturilor obținute, în tot sau în parte.

Trebuie îndeplinită o condiție esențială, aceea că scopul faptelor prin care este realizat elementul material să constea în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prin sintagma ,,a nu evidenția în documente contabile oficiale, precum și în alte documente legale, veniturile realizate, în tot sau în parte”, se înțelege neînregistrarea veniturilor unei persoane în documentele legale ori în cele contabile oficiale. Aici, actiunea de a nu inregistra poate să se realizeze prin neînscrierea documentelor justificative întocmite prin documentele legale sau cele contabile oficiale, fie în neîntocmirea documentelor justificative care au legatură cu venitul realizat. Sunt avute în vedere și înregistrarea unor venituri mai mici decât cele care sunt realizate în mod real.

Fapta care constă în neevidențierea veniturilor realizate în documentele contabile, în tot sau în parte, se constituie prin omisiunea de a evidenția veniturile în documente contabile oficiale, fie ca actele privind veniturile nu au fost operate în bilanțul contabil și în registre, fie ca din documentele întocmite este relevat un venit mai redus decât cel inițial, toate având drept consecință diminuarea obligațiilor fiscale sau a neplății acestora.

Această infracțiune se poate savarsi și prin intermediul neînregistrării de operațiuni comerciale efectuate.

Urmarea imediată se realizează prin neplata de obligații fiscale datorate statului de către persoanele îndreptățite potrivit legii, dar și plata obligațiilor fiscale micșorate în comparație cu cele prevăzute în dispozițiile legii datorate statului.

Legătura de cauzalitate rezultă ex re, adica din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Intenția directă calificată prin scop reprezintă forma de vinovăție prin care se comite această infracțiune în scopul sustragerii de la îndeplinirea de obligațiunii fiscale.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Este concomitentă cu producerea rezultatului consumarea infracțiunii, constând în diminuarea obligațiilor fiscle ori suprimarea acestora. După consumare este posibilă existența infracțiunii progresive, întrucât urmarea acestei fapte se amplifică calitativ, cantitativ și succesiv.

Întâlnim o singură modalitate normativă , constând în omisiunea în totalitate sau în parte a omisiunii evidențierii în actele contabile, cât și în alte documente legale a veniturilor realizate ori a operațiunilor comerciale efectuate. Această se poate prezenta sub diferite forme în practică.

Pedeapsa pentru această este închisoarea cuprinsă între 2 și 8 ani, cât și interzicerea unor drepturi.

Cât privește circumstanțele agravante, dacă s-a produs un prejudiciu care să depașească echivalentul în moneda națională a 100 000 euro, limita minimă și maximă a pedepsei se măresc cu 2 ani. Dacă prejudiciul depășește echivalentul în moneda națională a 500 000 euro, limita maximă și cea minimă se vor majora cu 3 ani.

§3. Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c)

Potrivit dispozițiilor Legii 241/2005 constituie infracțiune, ,,evidențierea în actele contabile, precum și în alte documente legale, a cheltuielilor care la baza lor nu stau operațiuni reale, sau evidențierea unor operațiuni fictive având ca scop, sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale’’.

Obiectul infrațiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale referitoare la stabilirea exactă și corectă a stării fiscale de fapt, colectarea taxelor, impozitelor și contribuțiilor, cât și îndeplinirea obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, cât și a altor persoane.

Obiectul material este alcătuit din actele contabile cât și documentele legale în care sunt evidențiate cheltuielile care au la bază operațiuni nereale sau evidențierea unor operațiuni fictive.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ al acestei infracțiunii este acea persoană care îndeplinește toate condițiile pentru a răspunde d. p.d.v. penal. Subiect activ este persoana care are atribuții financiar-contabile, datorită acțiunii de evidențiere în actele contabile și documentele legale, de unde rezultă că acest subiect este calificat (contribuabilul, contabilul șef, directorul economic). Participația penală se poate manifesta în toate formele.

Subiectul pasiv este statul.

Latura obiectivă

Elementul material constă în evidențierea cheltuielilor care nu au la bază operațiuni legale în acte contabile ori documente legale, cât și evidențierea altor operațiuni fictive.

Faptele prin care este realizat elementul material trebuie să îndeplinească o cerință esențială, aceea ca scopul lor să constea în diminuarea sau neplata obligațiilor fiscale.

Reprezintă disimularea realității prin intermediul creări aparenței existenței unei operațiuni care în realitate nu există, ,,operațiunea fictivă’’.

Prin ,,înregistrarea cheltuielilor care au la baza operațiuni nereale’’ se înțelege faptul că s-a făcut întocmirea unor acte justificative care sunt false pentru cheltuielile care erau mai mici decât cele care erau înscrise în documentele justificative, precum și întocmirea actelor justificative false pentru acele cheltuieli care nu au fost făcute, iar în baza acestor acte nereale sunt operate cheltuieli neadevarate în celălalte documente contabile, având consecința diminuării obligației fiscale și a venitului net datorate statului.

Este posibilă răspunderea pentru infracțiunea de evaziune fiscală doar atunci când aceasta este săvârșită prin intermediul uneia din cele două metode de evidențiere, a operațiunilor fictive ori a cheltuielilor care nu au ca bază unele reale.

Drept urmare, elementul material se realizează printr-o faptă comisivă, constând în evidențierea acelor cheltuieli care au avut ca și bază operațiuni nereale.

Urmarea imediată se manifestă prin diminuarea obligațiilor fiscale datorate statului, rezultând o stare de pericol.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re, adica din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Întrucât fapta se săvârșește în vederea sustragerii persoanei de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, rezultă că această infracțiune se săvârșește prin intenție directa calificată prin scop.

Forme. Modalităti. Sancțiuni

Odată cu consemnarea cheltuielilor care au la bază operațiuni care sunt nerale, cât și a altor operațiuni fictive are loc consumarea faptei.

Această faptă prezintă numai o modalitate normativă, constând într-o evidențiere, care poate să fie realizată sub diferite forme.

Pedeapsa este cu închisoarea între 2, până la 8 ani și interzicerea anumitor drepturi.

Circumstanțele agravante se aplică atunci când se produce un prejudiciu care depășește 100 000 euro, echivalent al monedei naționale, în acest caz limita minimă a pedepsei cât și cea maximă se măresc cu 2 ani. A doua circumstanță are în vedere producerea prejudiciului care este mai mare de 500 000 euro, echivalent al monedei naționale, în această situație cele două limite se majorează cu 3 ani.

§4. Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. d)

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. d) constă în ,,alterarea, distrugerea, precum și ascunderea de acte contabile, memoriile aparatelor de taxat sau de marcat electronice fiscale, ori alte mijloace de stocare a datelor, având scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale’’.

Obiectul infracțiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relații sociale referitoare la stabilirea exactă și corectă a stării fiscale de fapt, colectarea taxelor, impozitelor și a contribuțiilor, cât și îndeplinirea obligațiilor fiscale care revin atât contribuabililor, cât și a altor persoane.

Obiectul material este alcătuit din actele contabile, mijloacele de stocare a datelor, cât și memoriile ale aparatelor de taxat ori marcaj.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ. Poate comite această infracțiune acea persoana care întrunește toate condițiile pentru raspunderea penală. În acest caz participația se poate manifesta sub toate formele.

Subiectul activ al acestei infracțiuni este statul.

Latura obiectivă

Elementul material se realizează prin cele trei acțiuni: alterare, ascundere ori distrugere. Acestea, fiecare în parte, trebuie să aibă ca și scop sustragerea lor de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Este necesară îndeplinirea următoarelor condiții esențiale:

– fapta incriminatoare trebuie să fie comisă prin una din modalitățile legale: alterarea, ascunderea ori distrugerea de acte contabile, memoriile aparatelor de taxat/marcaj, precum și de alte mijloace de stocare a datelor;

– să se urmărească diminuarea ori suprimarea obligațiilor fiscale ca urmare a săvârșirii faptei prin una din modalitățile alternative.

Prin ,,aparat’’ se înțelege un ansamblu de piese care sunt interconectate, un sistem servind efectuarii unor operații electronice, mecanice sau de altă natură.

,,Alterarea’’ este acea acțiune de a altera prin intermediul rezultatului ei, adică a falsifica ori a denatura ceva.

,,Marcajul’’ reprezintă acel semn care este aplicat pe obiect în scopul de a se deosebi de altul, așadar, acțiunea de a marca înseamna a dovedi, a indica.

Reprezintă ,,stocare’’ acea acțiune care are ca rezultat formarea de stocuri sau depozitarea unor obiecte, prin mijloacele mecanice/automate ori manual.

,,Taxa’’ este suma de bani pe care o percepe pentru diferite mărfuri sub forma impozitului, sau care se platește în schimbul drepturilor primite cât și serviciilor prestate unei instituții. Astfel, constă în acțiunea de a fixa o taxa ori de a supune ceva acesteia, ,,taxarea’’.

Aptitudinea dispozitivelor de a acumulta informațiile necesare tehnicii de calcul și care totodată, imită memoria umană, poartă denumirea de ,,memorie’’.

Se înțelege denaturarea, degradarea prin diferite mijloace a suporților tehnici în scopul ștergerii sau modificării datelor înscrise pe aceștia, prin ,,alterarea memoriilor aparatelor de marcaj, de taxat’’.

Prin ,,distrugere’’ se înțelege activitatea de a face ceva să nu mai existe, de distrugere a memoriilor aparatelor de taxat/marcat electronice fiscale, a actelor contabile, cât și a altor mijloace de stocare a datelor.

Acțiunea de distrugere a documentelor contabile oficiale se află în concordanță cu dispozițiile Legii contabilității. Astfel, art. 25 din această lege susține faptul că documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară, cât și registrele de contabilitate obligatorii sunt păstrate în arhivă o perioada de 10 ani. Acest termen începe de la momentul încheierii exercițiului financiar pe parcursul căruia au fost întocmite.

Răspunderea pentru această fapta nu va mai opera atunci când acțiunea are loc după ce a expirat termenul.

Fapta care este săvârșita prin distrugerea de acte contabile reprezintă o variantă de specie a infracțiunii prevăzute în art. 241 C.pen., cea de sustragere ori distrugere a înscrisurilor.

Când fapta se săvârșește prin intermediul distrugerii memoriilor care aparțin aparatelor de taxat, constituie o variantă a infracțiunii de distrugere incriminată în C.pen., in art 217.

Nu va fi un concurs real de infracțiuni atunci când fapta săvârșită o sa întrunească elementele constitutive specifice infracțiunii prevăzute în dreptul comun în materie cât și pe cele ale infracțiunii speciale. În această situație va exista doar un concurs de texte.

Dacă memoriile aparatelor distruse, precum și mijloacelor de stocare a datelor aparțin unităților prevăzute în C.pen., au avut urmare producerea de consecințe deosebit de grave , iar scopul prevăzut de legea specială a fost realizat prin săvârșirea infracțiunii, se va reține un concurs de infracțiuni între distrugerea calificată prevăzută de art. 218 C.pen. și fapta incriminată.

Dosirea, pitirea actelor contabile, a memoriilor aparatelor de marcat electronice fiscale ori ale aparatelor de taxat se realizeaza prin acțiunea de ,,ascundere’’.

O să existe un concurs real de infracțiuni în momentul în care aceasta se realizează prin infracțiune și distrugere a aparatelor ori a suporților pentru memorii, deoarece este vorba de o distrugere a unor bunuri diferite, C.pen. oferind protecție penalaă acestora.

Această infracțiune presupune numai distrugerea bazelor de date și a programelor de tip software.

Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni constă în alterarea, ascunderea ori distrugerea actelor contabile, memoriile care aparțin aparatelor de marcat electronice fiscale sau a aparatelor de taxat, precum și a altor mijloace prin care pot fi stocate date.

Infracțiunea analizată este una de rezultat. Urmarea constă în desființarea documentelor contabile oficiale ca și înscrisuri ce poartă informații ori a datelor care au fost implementate în memorii, atunci când fapta se realizează prin distrugere, având drept consecință un rezultat material.

Neasigurarea perceperii de către contribuabili a obligațiilor fiscale determină o stare de pericol. Este esențial să se urmărească realizarea scopului și nu sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re, adica din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

Aceasta infracțiune are ca formă de vinovăție intenția directă, calificată prin scop, așadar, diminuarea surselor impozabile ori a veniturilor. Autorul trebuie să urmărească să aibă loc rezultatul în scopul urmărit.

Forme. Modalități. Sancțiuni

Consumarea acestei infracțiuni se manifestă atunci când fapta se sâvârșește prin una din modalitățile alternative și are loc producerea rezultatului material, fiind suficientă și necesară comiterea uneia din modalități.

Tentativa nu este incriminată de către legiuitor, chiar dacă această faptă este susceptibilă de a fi comisă sub această formă.

Atunci când modalitatea prin care se săvârșește fapta este distrugerea, momentul consumării este acela când memoriile sau actele au fost distruse.

În ceea ce privește distrugerea software, poate să constea într-o virusare a bazelor de date utilizate în evidențierea contabilă și a programelor, precum și în ștergerea de informații înregistrate pe suporți magnetici.

Când activitatea infracțională intervine ca urmare a repetării în imprejurări diferite ca loc și timp, aceasta se va amplifica. Toate aceste fapte vor forma un concurs real de infracțiuni ori o înfracțiune continuată, în funcție de existența rezoluției infracționale, iar la data săvârșirii ultimului act infracțional are loc epuizarea.

Modalitatile normative ale acestei fapte sunt reprezentate de alterarea, ascunderea ori distrugerea actelor contabile, precum si a aparatelor de marcat electronice fiscale, respectiv aparatelor de taxat ori a altor mijloace prin care sunt stocate date. Acestora poate sa le corespunda mai multe modalitati faptice.

Infractiunea se pedepseste cu inchisoarea cuprinsa intre 2 si 8 ani, cat si interzicerea unor drepturi.

Este susceptibila de doua circumstante agravante:

– daca prin fapta savarsita de autor a rezultat un prejudiciu care in echivalentul monedei nationale este mai mare de 100 000 euro, atat limita minima, cat si cea maxima se vor majora cu 2 ani;

– daca prin fapa savarsita a rezultat un prejudiciu care depaseste in echivalentul monedei nationale suma de 500 000 euro, ambele limite se vor majora cu 3 ani.

§5. Infracțiunea prevazută de art. 9 lit. e)

Aceasta infractiune se constituie prin ,,executarea evidentelor contabile duble, folosindu-se inscrisuri ori alte mijloace de stocare a datelor, avand ca scop sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale’’.

Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special special este alcatuit din acele relatii sociale referitoare la stabilirea exacta si corecta a starii fiscale de fapt, colectarea taxelor, impozitelor si contributiilor, dar, si indeplinirea obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor, cat si a altor persoane.

Obiectul material cuprinde mijloacele de stocare a datelor, inscrisurile si evidentele contabile duble.

Subiectii infractiunii

Subiectul activ este reprezentat de persoana care indeplineste toate conditiile raspunderii penale. Subiectul este unul calificat, fiind persoana care este insarcinata cu atributii financiar-contabile. Participatia penala se realizeaza prin oricare din formele sale.

In ceea ce priveste persoana juridica care are calitatea de contribuabil, coautoratul este posibil doar atunci cand conducerea contabilitatii revine in sarcina organului colectiv si totodata, membrii lui au luat hotararea de a executa evidentele contabile duble, contribuind efectiv la realizarea lor.

Subiectul pasiv este statul.

Latura obiectiva

Elementul material. Aceasta infractiune se realizeaza prin intermediul executarii evidentei contabile duble, folosindu-se de inscrisuri si alte mijloace de stocare a datelor.

Scopul acestei fapte trebuie sa constea in diminuarea surselor impozabile ori a veniturilor.

Doua sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca realizarea obiectului material:

prin executarea de evidente contabile duble sa fie savarsita infractiunea;

sa se urmareasca diminuarea sau suprimarea obligatiilor fiscale prin comiterea faptei.

Se intelege atat conducerea, cat si organizarea de asemenea evidente, prin sintagma ,, executarea de evidente contabile duble’’.

Prin ,,conducerea’’ evidentelor contabile duble reiese completarea documentelor contabile care nu sunt oficiale, dar sunt organizate in paralel cu cele oficiale, cat si tinerea la zi, cu date diferite in comparatie cu cele cuprinse in prima categorie.

Vorbim de aceasta fapta, doar atunci cand in continutul evidentei contabile sunt cuprinse documentele oficiale, care la randul lor trebuie sa cuprinda date reale in ceea ce priveste situatia financiar-contabila a contribuabilior.

Constituirea premeditata a documentele contabile oficiale in paralel cu evidentele contabile care nu sunt oficiale rezulta din organizarea evidentelor contabile duble.

Daca inregistrarile din contabilitatea paralela nu sunt diferite fata de cele din contabilitatea oficiala, nu vor fi indeplinite cerintele infractiunii.

Atat conducerea cat si oraganizarea de evidente contabile duble presupun doar tinerea unora din aceste documente care intra in sfera contabilitatii.

Se va tine si un registru neoficial pe langa registru-jurnal oficial, in ultimul se inscrie o partea din operatiunile patrimoniale care aduc venit ori o parte din activitati, operandu-se, totodata, cheltuieli care nu sunt reale cat si cele fictive. In primul se va inscrie intregul flux care apartin operatiunilor reale si prin care se stie de catre contribuabil care este diferenta neachitata de acesta din obligatiile fiscale in scopul de a si-o insusi pe nedrept.

Urmarea imediata a acestei fapte consta in evidenta contabila paralela cu evidenta oficiala organizata. important este scopul urmarit de faptuitor si nu sustragerea efectiva.

Raportul de cauzalitate al acestei fapte rezulta ex re.

Latura subiectiva

Intentia directa, calificata prin scop este forma de vinovatie prin care este savarsita aceasta fapta, constand in diminuarea surselor impozabile ori a veniturilor. Necesar este ca autorul sa urmareasca producerea rezultatului.

Forme. Modalitati. Sanctiuni

Fapta se consuma in momentul savarsirii acesteia in una din actiunile ce realizeaza producerea rezultatului si executarea evidentei contabile duble.

Deoarece, consumarea faptei se manifesta instantaneu, atunci cand s-au efectuat primele operatiuni, ea este considerata ca fiind continua.

Tentativa in aceasta situatie nu este posibila.

Da acestei fapte caracterul de infractiune continua, epuizarea avand loc la momentul cand s-a terminat activitatea ilicita, netinand cont de motiv, prelungirea in timp, dupa momentul consumarii a activitatii ilicite.

Daca autorul inceteaza activitatea din vointa sa, acest lucru nu va constitui o desistare potrivit Codului penal, intrucat desistarea manifestata dupa consumarea faptei nu este posibila.

Ajuta la amplificarea activitatiii infractionale atunci cand autorul tine evidente contabile diferite la zi, in imprejurari diferite ca loc si timp.

Fapta are o modalitate normativa, iar pedeapsa aplicata pentru aceasta este inchisoarea de la 2 ani la 8, cat si interzicerea unor drepturi.

Fapta este susceptibila de doua circumstante agravante:

– prima consta in faptul ca, daca prin fapta savarsita de autor a rezultat un prejudiciu care in echivalentul monedei nationale este mai mare de 100 000 euro, atat limita minima, cat si cea maxima se vor majora cu 2 ani;

– a doua se refera la situatia in care, prin fapa savarsita a rezultat un prejudiciu care depaseste in echivalentul monedei nationale suma de 500 000 euro, ambele limite se vor majora cu 3 ani.

§6. Infracțiunea prevazută de art. 9 lit. f)

Constituie continutul acestei infractiuni, fapta de sustragere de la efectuarea verificarilor financiare, fiscale ori vamale , prin modalitatile de nedeclarare, declarea fictiva, precum si declararea inexacta privind sediile principale ori secundare apartinand persoanelor verificate.

Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special include toate acele relatii sociale care fac trimitere la stabilirea exacta si corecta a starii fiscale de fapt, colectarea taxelor, contributiilor si impozitelor, dar, si indeplinirea obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor, cat si a altor persoane.

Obiectul material. Aceasta infractiune are ca obiect material acele documente in care sunt inserate date inexacte ori fictive privitoare la sediile principale ori secundare apartinand persoanelor verificate.

Subiectii infractiunii

Subiectul activ principal este calificat, intrucat declararea fictiva sa fie facuta de imputernicitul societatii atunci cand este vorba de oricare al tip de societate, de mandatarii ori administratorii care au capacitate penala, iar in cazul societatii cu raspundere limitata declararea fictiva va fi facuta de asociatul unic.

Participatia penala se manifesta sub toate formele, insa, in cazul coautoratului trebuie sa aiba calitatea speciala pe care legea o solicita. Aici este situatia in care mai multi imputerniciti ori administratori ai unei societati semneaza declaratia privind sediul fictiv al acesteia.

Subiectul pasiv. Statul este cel care suporta consecintele producerii infractiunii.

Latura obiectiva

Elementul material. Aceasta infractiunese realizeaza prin nedeclararea, precum si declararea fictiva sau cea inexacta realizata de imputerniciti sau contribuabili cu privire la sediul principal ori secundar al unei societati comerciale.

Intrucat consta in sustragerea de la efectuarea verificarilor, fiscale, financiare ori vamale, reiese ca aceasta fapta este una de rezultat.

Dispozititiile acestui articol din Legea 241/2005 face referire atat la inregistraea la registrul comertului, cat si cea fiscala.

Deoarece, aceasta fapta are o varianta de specie cu infractiunea din art. 292 C.pen., adica infractiunea de fals in declaratii, nu va exista un concurs de infractiuni in momentul intrunirii elementelor constitutive din cele doua reglementari.

Trebuie indeplinite urmatoarele doua conditii:

– sa nu se faca vreo declaratie, sau daca s-a facut una, sa fie fictiva ori inexacta privitoare la sediile persoanei care este supusa controlului;

– scopul omisiunii declararii ori declaratiei sa fie acela de sustragere de la indeplinirea obligatiilor fiscale.

,,Inexactitatea” face referire la mentionarea partiala a datelor privind sediul persoanei supusa controlului.

Omisiunea de a face orice fel de mentiune de catre contribuabil organului fiscal, financiar ori vamal privind existenta unui sediul al societati comerciale se face prin actiunea de nedeclarare a acestora.

,,Declaratia fictiva’’ este acea declaratie care nu corespunde realitatii, asadar, sediul nu exista.

Urmarea imediata este de natura materiala in cazul actiunii ilicite, pentru ca aceasta consta in sustragerea de la efectuare controlului efectuat de organele fiscale, dand posibilitatea contribuabilului sa nu fie descoperit atunci cand savarseste acte de evaziune, intrucat sediul real nu este cunoscut de organele competente.

Leagatura de cauzalitate. Datorita faptului ca aceasta infractiune este una de rezultat, legatura care exista intre fapta si urmare, trebuie neaparat dovedite de organele competente.

Latura subiectiva

Fapta se comite cu intentie directa calificata prin scop, acesta fiind de sustragere de la controlul fiscal.

Forme. Modalitati. Sanctiuni

Sunt posibile actele pregatitoare si tentativa, dar, acestea nu sunt incriminate de lege.

In momentul sustragerii de la efectuarea controlului fiscal, financiar ori vamal are loc consumarea infractiunii, asadar, are loc in momentul in care s-a realizat rezultatul final.

Trebuie sa existe o singura declaratie privitoare la sediul fictiv, iar daca aceasta contine informatii false cu privire la mai multe sedii, vom fi in situatia unei infractiuni simple.

Ori de cate ori contribuabilul arata prin declaratii repetate un sediu fictiv la intervale de timp diferite, fapta se va amplifica.

Va exista un concurs real de infractiuni ori o infractiune unica continuata , la care epuizarea se va face in momentul ultimei declaratii, atunci cand tinandu-se cont de imprejurarile cauzei se va releva daca exista una ori mai multe rezolutii infractionale.

Fapta prezinta o modaliate normativa si mai multe modalitati faptice, iar pedeapsa pentru aceasta este cuprinsa intre 2 si 8 ani si interzicerea anumitor drepturi.

Fapta este susceptibila de doua circumstante agravante:

– prima consta in faptul ca, daca prin fapta savarsita de faptuitor a rezultat un prejudiciu care in echivalentul monedei nationale este mai mare de 100 000 euro, atat limita minima, cat si cea maxima se vor majora cu 2 ani;

– a doua se refera la situatia in care, prin fapa savarsita de autor a rezultat un prejudiciu care depaseste in echivalentul monedei nationale suma de 500 000 euro, ambele limite se vor majora cu 3 ani.

§7. Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. g)

Infractiunea prevazuta in acest articol consta in ,,substituirea, degradarea, precum si instrainarea bunurilor sechestrate conforme cu dispozitiile CPF si ale CPP de catre debitor sau terte persoane, avand ca scop sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale’’.

Obiectul infractiunii

Obiectul juridic special include toate acele relatii sociale care fac trimitere la stabilirea exacta si corecta a starii fiscale de fapt, colectarea taxelor, contributiilor si impozitelor, dar, si indeplinirea obligatiilor fiscale care revin in sarcina contribuabililor, cat si a celorlalte persoane.

Obiectul material este alcatuit din toate bunurile asupra carora exista masurile legale de sechestru.

Subiectii infractiunii

Subiectul activ principal este acea persoana care intruneste toate conditiile generale pentru a putea raspunde penal.

Suntem in prezenta unui subiect activ calificat atunci cant bunurile au fost instrainate de debitor.

Participatia penala se poate manifesta sub toate formele sale, insa, in cazul coautoratului trebuie intrunita calitatea ceruta de lege pentru toti coautorii, acestia fiind codebitori.

Subiectul pasiv este acelasi ca si in cazulcelorlalte infractiuni analizate, adica statul.

Latura obiectiva

Elementul material are loc prin mai multe actiuni alternative, cum ar fi: degradarea, substituirea, precum si instrainarea bunurilor care au fost sechestrate potrivit dispozitiilor legale.

Sechestrul se face de catre organul fiscal care intocmeste la final un proces-verbal conform cu prevederile legale.

Masura sechestrului se duce la indeplinire si se dispune de catre organele fiscale prin intermediul procedurii administrative.

Aceste masuri asiguratorii care au fost luate de instantele judecatoresti, organele fiscale sau alte organe competente, raman valabile pe tot parcursul executarii silite daca nu au fost desfiintate conform legii, nefiind nevoie sa indeplineasca alte formalitati.

Masurile asiguratorii apartinand organului fiscal se pot manifesta sub modalitatea propririi asiguratorii, fie sub forma sechestrului asiguratoriu purtand asupra bunrilor din proprietatea debitorului (imobile si mobile), dar si asupra veniturilor lui, in momentul in care exista riscul ca acesta sa isi ascunda, sustraga ori sa risipeasca masa patrimoniala, astfel, ingreunand sau periclitand colectarea intr-un mod considerabil.

In cazul in care creanta nu s-a individualizat si totodata nu a devenit scadenta pot interveni masurile de mai sus.

Daca individualizrea creantei, cat si ajungerea ei la scadenta au avut loc, in situatia neplatii, masuriile executorii le transforma pe cele asiguratorii, asadar, le inlocuieste pe acestea din urma.

Bunurile sechestrate mobile de catre organul fiscal, vor putea fi lasate in custodia creditorului ori a debitorului, cat si a persoanei aleasa de executoru fiscal ori de organul de executare, fie aceste bunuri vor fi ridicate si depozitate.

Executorul fiscal pune sigiliul asupra bunurilor atunci cand isi da seama ca exista pericolul de degradare, fie de substituire a bunurilor care au fost date in custodia persoane desemnate in baza legii ori a debitorului.

Inlocuirea facuta de faptuitor a bunului care a fost supus sechestrului cu un alt bun asemanator, acesta din urma avand o valoare patrimoniala mai mica decat a originalului, se face prin actiunea de ,,substituire’’.

Consta in atingerea unui bun in asa fel incat acesta sa isi piarda din calitatile lui, ducand la scaderea potentialului de utilizare, ,,degradarea’’. In acest caz nu se tine cont daca acest bun mai poate fi intrebuintat ori reparat.

Schimbarea proprietarului prin orice modalitate (donatie, vanzare) se face prin ,,instrainare’’.

Trebuie sa existe o conditie pentru ca aceasta infractiune sa existe, si anume, existenta anterioara a sechestrului dispus potrivit dispozitiilor legale asupra bunului degradat, substituit ori instrainat.

Aplicarea masurii sechestrului, trebuie sa aiba ca scop repararea integrala a prejudiciului.

Urmarea imediata consta mereu in producerea rezultatului urmarit, iar in functie de modalitatea normativa prin care se savarseste fapta ea difera.

Raportul de cauzalitate. Este necesar sa se demonstreze pentru fiecare fapta acest raport de cauzalitate, rezultand legatura dintre rezultatul produs si fapta care a dus la producerea lui.

Latura subiectiva. Fapta are ca forma de vinovatie intentia directa, calificata prin scop.

Forme. Modalitati. Sanctiuni

Tentativa si actele pregatitoare sunt posibile, dar ele nu sunt pedepsite de catre legiuitor.

Atunci cand s-a produs rezultatul final prin intermediul uneia din actiuni, are loc consumarea infractiunii.

Aceasta fapta are trei modalitati alternative care la randul lor pot avea diferite forme practice.

Nu suntem in prezenta unui concurs, ci a unei singure infractiuni, atunci cand faptuitorul savarseste doua sau mai multe din modalitatile incriminate in dispozitiile legii.

Savarsirea acestei infractiuni se pedepseste cu inchisoarea cuprnsa intre 2 si 8 ani, precum si interzicerea unor drepturi.

Fapta este susceptibila de doua circumstante agravante:

– prima circumstanta agravanta consta in faptul ca, daca prin fapta savarsita de faptuitor a rezultat un prejudiciu care in echivalentul monedei nationale este mai mare de 100 000 euro, atat limita minima, cat si cea maxima se vor majora cu 2 ani;

– a doua circumstanta se refera la situatia in care, prin fapa savarsita de autor a rezultat un prejudiciu care depaseste in echivalentul monedei nationale suma de 500 000 euro, ambele limite se vor majora cu 3 ani.

Dispozitii speciale

Legiuitorul a prevazut cauze de reducere si nepedepsire a pedepselor infractiunilor analizate anterior.

Atunci cand invinuitul ori inculpatul acopera in totalitate prejudiciul produs, pe parcursul urmaririi penale ori al judecatii, dar pana la primul termen de judecata, limitele pedepsei infractiunii de evaziune fiscala se vor reduce la jumatate. Nu poate beneficia de aceasta cauza a reducerii pedepsei, acel inculpat care a contestat prejudiciul sub aspectul cuantumului, si nu l-a acoperit.

In situatia in care prejudiciul cauzat si care a fost recuperat, reprezinta in echivalentul monedei nationale o suma de pana in 100 000 euro, poate fi aplicata pedeapsa amenzii.

Nu asa se intampla in cazul in care prejudiciul cauzat si recuperat reprezinta in echivalentul monedei nationale o suma de pana la 50 000 euro, aici aplicandu-se o sanctiune administrativa inregistrata in cazierul judiciar.

Prevederile de mai sus nu se aplica atunci cand autorul in decurs de 5 ani de la comiterea infractiunii pentru care s-au aplicat dispozitiile anterioare, mai savarseste o fapta prevazuta in aceasta lege.

Este obligatorie aplicarea masurilor asiguratorii atunci cand a avut loc comiterea unei fapte incriminate de Legea nr. 241/2005.

Daca in urma comiterii unei fapte, nu se pot stabili sumele de bani datorate catre bugetul general consolidat in baza evidentelor contribuabilului, ele se vor evidentia de catre organul indreptatit porivit dispozitiilor CPF.

Nu pot ca sa fie administratori, fondatori, reprezentanti legali, directori ai societatilor comerciale, iar daca aceste persoane au fost alese si au fost condamnate pentru faptele incriminate de lege, vor fi decazute din drepturi.

Din analiza celor sapte infractiuni prevazute in Legea 241/2005 ca au acelasi obiect juridic generic, si care consta in acele relatii sociale care privesc stabilirea exacta si corecta a starii fiscale de fapt, colectarea taxelor, a impozitelor si a contributiilor, dar si indeplinirea obligatiilor fiscale apartinand contribuabililor ori a altor persoane.

Persoana care are atributii economico-financiare, contribuabilul ori reprezentantul sau legal al sau, sunt subiecte active ale acestor fapte. Cu unele exceptii acesta trebuie sa fie calificat.

Statul este subiect pasiv, iar in unele cazuri, reprezentantul organului de control are calitatea de subiect pasiv secundar.

Statul are acel drept de a le pretinde persoanelor carora li se adreseaza dispozitiile legii penale indeplinirea obligatiei de conformare care este inclusa in prevederile legale.

In situatia obligatiilor fiscale speciale, statul este subiect pasiv principal, iar cel secundar este reprezentat de institutia publica.

Aceste fapte sunt in general savarsite sub toate formele ale participatiei penale, avand mici exceptii.

Majoritatea faptelor sunt comisive sub aspectul elementului material, insa, avem cateva infractiuni omisive.

Crearea unei stari de pericol social in ceea ce priveste sumele de bani apartinand obligatiei fiscale, reprezinta urmarea imediata caracteristica majoritatii faptelor incriminate de catre aceasta lege.

Toate aceste infractiuni au ca si forma de vinovatie, intentia directa.

Desi, tentativa este susceptibila in cazul unor fapte, aceasta nu este incriminata de dispozitiile legii.

Pedeapsa comuna este inchisoarea cuprinsa intre 2 si 8 ani, la care se adauga interzicerea unor drepturi ca pedeapsa complementara, insa, daca instanta considera necesar va aplica si o masura de siguranta.

CAPITOLUL III

Combaterea si prevenirea evaziunii fiscale

Datorita cresterii numarului situatiilor prin care s-au incalcat dispozitiile financiar-fiscale, s-a considerat a fi necesar sa se adopte masuri prin care sa fie oprit fenomenul de evaziune fiscala. Aceasta incalcare are loc prin intermediul urmatoarelor modalitati: ascunderea valorii reale a veniturilor, sustragerea de la plata taxelor si a impozitelor de catre contribuabili, cat si neprezentarea documentelor prevazute de lege ori declaratiile de impunere.

Cunoasterea cauzelor evaziunii fiscale au un rol important in vederea stabilirii celor mai eficiente masuri de combatere a acesteia.

Combaterea evaziunii fiscale are drept scop inlaturarea tuturor cauzelor ce favorizeaza si produc acele fapte care sunt contrare dispozitiilor legii fiscale.

La fel de importanti pentru acest proces de combatere sunt si factorii de ordin moral, psihologic si de alta natura prin care contribuabilul este determinat sa apeleze la acte in vederea sustragerii de la obligatiile fiscale.

Pe plan international, sistemul fiscal este masurat prin gradul de consimtire la impozit, fiind invers proportional cu evaziunea fiscala, cat si prin importanta pe care venitul fiscal o are.

Datorita educatiei reduse a contribuabililor pe plan fiscal, a educatiei scazute a cetatenilor , cat si excesul de zel apartinand organelor fiscale, vor fi predispuse la exagerari.

Evaziunea fiscala pagubeste nu doar contribuabilul, ci si statul, pe acesta din urma il lasa fara veniturile esentiale in vederea atributiilor sale, iar pe primul prin aceea ca se va distribui pe o masa de venituri mai mica totalitatea impozitelor.

Asadar, printe cazurile care duc la evaziunea fiscala se numara: excesivitatea sarcinilor fiscale care apartin unor categorii de contribuabili; lipsa unei reglementari precise, clare si unitare; lipsa controlului bine organizat; existenta unui sistem legislativ incomplet si educatia scazuta a cetatenilor si educatia fiscala redusa a contribuabililor.

In functie de modalitatea prin care legea va stabili obiectul impozabil se poate ajunge ca o parte din averea sau veniturile care apartin unei categorii sociale sa scape de la impunere.

Evaziunea fiscala isi face tot mai desa preznta, atat in plan social, cat si in cel economic.

Rapiditatea acesteia este ingrijoratoare atat timp cat nu exista masuri de combatere a ei, intrucat in viitor poate sa aiba efecte negative in economia nationala.

A facut necesara aplicarea unor masuri mai severe, ferme in scopul stoparii fenomenului de evaziune fiscala cresterea uimitoare a cazurilor care duc la producerea acestui fenomen. In acest caz amenda contraventionala nu era de ajuns.

Pentru combaterea acestui fenomen este important sa se realizeze un sistem legislativ viabil, un control fiscal mult mai eficient si acordarea cetatenilor a educatiei in domeniul fiscal, nefiind nevoie sa se stabileasca sanctiuni aspre.

§1. Combaterea și limitarea evaziunii fiscale prin măsuri legislative

Datorita faptului ca in prezent exista un sistem legislativ in domeniul fiscal care este incomplet si imprecis duce la favorizarea evaziunii fiscale. Dispozitiile legii fiscale trebuie modificate astfel incat procesul de combatere, fie limitare a evaziunii fiscale sa aiba succes. Fenomenul a luat amploare pentru ca dispozitiile legale sunt ambigue, confuze si supuse interpretarii.

Legile din domeniu fiscal trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie precise, clare, simple, stabile si sa poata face deosebirea cand dispozitiile legale sunt incalcate ca urmare a neglijentei, culpei, ori din cauzele independente vointei contribuabilului, cat si atunci cand incalcarea se face cu intentie frauduloasa.

Este util ca B.N.R. sa emita norme clare privind documentele pe care persoanele fizice trebuie sa le prezinte si conditiile pe care acestea trebuie sa le indeplineasca, la fel de important fiind si reorganizarea verificarilor fiscale si a controlului.

In vederea combaterii ori prevenirii evaziunii fiscale, sunt utile urmatoarele masuri de imbunatatire a dispozitiilor legislative:

– sa fie adoptat un cod al infractiunii fiscale ori un cod sanctionator fiscal;

– oricare fapta de evaziune sa poata atrage diferite majorari: proportionale cu impozitele pe care le datoreaza, de intarziere si progresive tinand cont de intarzierea achitarii;

– sa fie dezvoltata etica fiscala printre agentii fiscului si contribuabili, prin intermediul nivelului ridicat de pregatire profesionla a comisarilor, participarea la cursurile de implementare a legislatiei in domeniul fiscal si organizarea testarilor periodice.

Reprezinta un fenomen prin care sunt eludate legile de agentii economici, situatiile in care nu mai sunt prevazute sanctiuni atunci cand nu sunt respectate termenele si prevederile in cazurile unor acte normative.

In cazul unor regii autonome ori societati comerciale, sunt stipulate in continutul contractelor colective de munca, dispozitii prin care dau posibilitatea insusirii veniturilor sub diferite forme, fiind scutite de la impozit. Acestor doua categorii le sunt atribuite ajutoare in bani sau in natura trimestrial, fara sa se cumuleze cu salariile acordate in luna in curs pentru a fi supuse impozitului.

Datorita acordarii de ajutoare, are loc diminuarea profitului si a impozitului acestuia, cresterea cheltuielilor, fapt pentru care este necesara includerea unor precizari in actele normative privind sumele de bani ce se pot acorda salariatilor in afara de salariul care i se cuvine in mod normal.

Prin Legea nr. 31/1990 privitoare la societatile comerciale s-a stipulat posibilitatea constituirii de catre o persoana ori mai multe a unui numar nelimitat de S.R.L. Existenta unor intreprinderi apartinand aceluiasi grup de asociati va avea ca scop evaziunea privind impozitul pe profit care se manifesta inainte ca termenul de scutire de la acest impozit sa exipire, imediat asociatii luand decizia de a infiinta o noua societate, totodata, fiind scutiti de plata impozitului.

A avut aplicabilitate si Legea nr. 35/1991 privitoare la atragerea investitiilor straine.

,,Impozitul” este acea prelevare pecuniara pe care statul o impune persoanelor juridice sau fizice, obiectul acestuia constand in acoperirea totalitatii cheltuielilor publice. Acesta indeplineste urmatoarele functii: instrument de incurajare ori descurajare de activitati, sursa veniturilor bugetare, ramuri de activitate, mijlocul de redistribuire a veniturilor apartinand persoanelor juridice si fizice, de unde rezulta ca un mijloc de redresare a economiei, eliberarea fiscalitatii. Se asigura ritmicitarea de plati datorate catre bugetul de stat prin intermediul reducerii cotelor care apartin fiscalitatii.

Legea pentru combaterea si prevenirea evaziunii fiscale este reprezentata de Legea nr.241/2005.

Aceasta cuprinde un sistem unic alcatuit din diverse modalitati prin care se comit infractiuniile de evaziune fiscala, avand drept scop incasarea veniturilor care se cuvin statului, fie oprirea pe viitor a fenomenului de evaziune, incluzand sanctiunile contraventionale si penale care au pentru contribuabili un rol educativ.

Limitele minime si maxime a sanctiunilor contraventionale si penale trebuie cunoscute foarte bine de catre organele abilitate in vederea stabilirii faptelor care contribuie la fenomenul de evaziune fiscala.

Agentii economici au obligatia sa cunoasca si, totodata, sa respecte normele contabile si financiar-fiscale, astefel incat sa nu fie sanctionati de legea in domeniu.

§2. Metode de prevenire si combatere a evaziunii fiscale

Metodele de combaterea a fenomenului de evaziune fiscala trebuie sa actioneze in domeniul administrativ, legislativ si educational.

In domeniul administrativ, aceste metode constau in asigurarea instrumentelor si structurilor administrative in combaterea fenomenului evaziunii, crearea unui sistem informational operativ si complex, cat si formarea specialistilor.

Sub aspect legislativ, se are in vedere elaborarea unor dispozitii fiscale care sa fie concrete, concise, stabile si clare. Tot aici este utila eliminarea deducerilor si a reducerilor care au ca scop lasarea unor interpretari multiple.

In domeniul educational, prin metodele de combatere este urmarita asigurarea de conditii utile in educatia contribuabililor, in scopul motivarii acestora prin intermediul stimulentelor, fie in vederea respectarii dispozitiilor fiscale.

Pentru a putea fi indentificat si combatut fenomenul de evaziune fiscala trebuie exercitate urmatoarele metode:

1) Perfectionarea prin intermediul aplicarii experientei acumulate pe parcursul desfasurarii actiunilor de control a eficientei acestora;

Ca exemplu avem sintetizarea de probleme, solutii si cunostintelor care au fost adoptate pe parcursul actiunilor de control, fie emiterea de manuale pentru inspectori, in vederea controlului fiscal.

2) Regandirea prioritatii si asigurarea de forte adecvate de control, precum si controalelor fizice intensificate;

Metoda poate consta in perfectionarea profesionala si pregatirea comisariilor, a inspectorilor de control fiscal, fie selectarea contribuabililor printr-o baza moderna.

3) Includerea sistemului computerizat de control;

Se vor crea baze de date corecte, complete, actualizate permanent prin intermediul informatizarii toatale a procesului fiscal de administrare, care sa cuprinda obligatiile fiscale si contribuabilii acestora. Se vor asigura conditiile necesare realizarii controlului pe documente prin aceste baze de date.

4) Orientarea spre zonele care au risc ridicat a producerii fenomenului de evaziune fiscala a resurselor care exista in acel moment, cat si alocarea de resurse noi, umane si financiare care sunt aplicate controlului ;

Premisele randamentului controlului fiscal si ale cresterii calitatii se realizeaza prin bugetul personal de cheltuieli si venituri pentru administratia fiscala.

5) Descoperirea acelor modalitati care au dus la eludarea obligatiilor fiscale datorate statului;

In actele de control sunt centralizate constatari care pot sa ofere informatii privitoare la modurile de eludare a obligatiilor. La randul lor, in functie de domeniul de activitate in care se intalnesc, informatiile se vor grupa, fie, tinand cont de impozitele la care se refera, iar la sfarsit pot forma capitole din ghidurile de control care sunt destinate inspectorilor.

6) Imbunatatirea acelui schimb de informatii, care se manifesta asupra tehnicilor de control;

Aceasta modalitate de perfectionare se manifesta prin relationarea destul de stransa din cadrul altor administratii fiscale, a organelor de control.

7) Emiterea de dispozitii normative care sa aiba ca baza accesul la acele conturi bancare prin care s-au realizat pentru livrarile ilegale, deconturi;

Constituie un instrument important pentru organele de control fiscal in stabilirea corecta a obligatiilor contribuabilului si scaderea evaziunii fiscale, dezvoltarea unui cadru legal prin care sa ajute la obtinerea de date privitoare la conturile bancare apartinand contribuabililor de catre administratia fiscala.

8) Excluderea si identificarea din legislatia actuala a slabiciunilor si defectelor;

Pot fi controlate deficientele care au rezultat in urma aplicarii dispozitiilor legii, cat si emiterea de propuneri in scopul perfectionarii acesteia prin datele celorlalte functii ale administrarii, dar si prin constatarile efectuate de catre organele de control.

9) Descoperirea acelor cai prin intermediul carora este aprovizionata piata ilegala, cat si dezvoltarea sistemului care sa ajute la prevenirea fraudei fiscale;

Institutiile statului care sunt incluse impotriva crimei organizate, a fenomenului de evaziune fiscala si a fraudei, prin colaborarea acestora, ar putea sa duca la dezvoltarea bazei de date care include toate mijloacele prin care frauda fiscala semanifesta, iar la final, in temeiul acestor date, ar fi posibila emiterea de proceduri destinate combaterii si prevenirii evaziunii si actelor normative.

10) Atat dotarea, cat si organizarea aparatului fiscal;

11) Sistemul de impozitare trebuie sa fie legiferat;

12) Necesitatea acordurilor cu tarile terte in vederea obtineriide date, care sa duca la combaterea falsei declarari a importurilor, cat si a contrabandei.

13) Pedepsirea pe cale penala si administrativa a tendintelor infractionale. Metodele nu trebuie sa duca la schimbarea locului de manifestare a fenomenului de evaziune fiscala de la un regim de impozitare la altul, ori dintr-un sector de activitate la altul, si trebuie sa contribuie la scaderea considerabila a evaziunii fiscale.

Organul competent care se ocupa cu aplicarea corecta a dispozitiilor legale trebuie avut in vedere prin intermediul urm. aspecte:

– schimbarea dispozitiilor legii, avand in vedere corelatia cu practica judiciara si prevederile legislative din cadrul altor state, care au conceptii si principii asemanatoare de dezvoltare, avand ca baza statisticile probabile a producerii manifestarilor cu caracter infractional;

– aplicarea consecventa si corecta a dispozitiilor legii in vigoare sub toate aspectele.

Actiunea Garzii Financiare consta in combaterea si descoperirea faptelor care duc la manifestarea acestui fenomen. Ea urmareste sporirea numarului de controale si eficienta lor, precum si elaborarea de proiecte de perfectionare a legilor in acest domeniu.

Se urmareste recuperarea de catre administratia financiara a prejudiciilor, fiind actiunea prioritara. Prin administratia financiara se constituie declansarea actiunii penale, intrucat aceasta are un rol determinant si prioritar.

Controalele pe care ea le realizeaza sunt operative, fie inopinante si se pot gasi sub forma celui tematic ori curent, constand in:

– respectarea dispozitiilor de comert, in scopul eliminarii operatiunilor ilicite, prevenirea si depistarea lor;

– respectarea acelor dispozitii normative care au ca obiectiv descoperirea, prevenirea, cat si combaterea faptelor interzise de catre lege si a celorlalte acte;

– modalitatea de circulatie, producere, valorificare si depozitare a bunurilor in spatiile si locurile in care agentii economici isi manifesta activitatea.

Aceasta autoritate actioneaza impreuna cu organele de specialitate din cadrul altor institutii si ministere, la modalitatile privind combaterea si depistarea activitatilor contrare legii, care declanseaza producereafraudei si evaziunii..

Datorita metodelor, a prejudiciilor produse si a repetabilitatii ei, evaziunea fiscala se manifesta prin:

– prezentarea de documente din care rezulta ca s-au facut plati cu sume de miliarde de lei in numerar, in realitate fiind imposibil de realizat, scopul lor constand in justificarea formala a unei tranzactii;

– utilizarea unor facturi fiscale false de catre firmele fantoma, avand ca scop motivarea cheltuielilor care nu sunt reale si justificarea unor marfuri, utilizate pentru a reduce taxele si impozitele care se cuvin bugetului statului;

– efectuarea de plati externe catre zonele cunoscute ca ,,paradiuri fiscale’’pentru diferite operatiuni care nu pot fi identificate ori cuantificate in mod fizic, cat si serviciile de management, consultanta,etc.

– operatiuni de cesionare de parti sociale ori actiuni, apartinand firmelor care au datorii restante catre bugetul statului;

– comertul clandestin cu produsele agroalimentare;

– sunt utilizate zonele defavorizate in vederea obtinerii necuvenite a facilitatilor fiscale;

– o preocupare slaba din partea agentilor economici de a conduce sistematic si cronologic evidentele de gestiune si contabile, cat si de depunere si intocmire a deconturilor fiscale la termen.

In ultima perioada, Garda Financiara s-a preocupat de perfectionarea metodelor de lucru si a dispozitiilor, in vederea cresterii eficientei controalelor organizate de aceasta.

§3. Măsuri de limitare a evaziunii fiscale

Fenomenul de evaziune fiscala se manifesta prin eschivare, fie prin sustragerea de la impunere, astfel incat acest fenomen se vede in prezent prin sumele exagerate care nu ajung la bugetul de stat ori de numarul mare de asemenea cazuri.

Sunt masuri care contribuie la limitarea fenomenului de evaziune fiscala urmatoarele:

– o corelare a facilitatilor fiscale si eliminarea dispozitiilor din acele acte normative care pot duce la favorizarea fenomenului de evaziune;

– o unificare a dispozitiilor legii fiscale, cat si o corelare buna a ei cu ansamblul legislativ din domeniul economiei;

– trecerea controlului prin sondaj pe primul plan, iar controlul excesiv si permanent, pe planul secundar;

– sa se elimine suprapunerile si paralelismul din acea activitate a organelor de control in legatura cu controlul fiscal, supravegherea fiscala si combaterea fenomenului de evaziune prin reorganizarea structurilor teritoriale care apartin Ministerului Finantelor;

– stabilirea intre salariu si stimulente privind cointeresarea aparatului fiscal a unui raport optim;

– edictarea de catre Ministerul Finantelor a unei publicatii specializate, ajutand la facilitarea interpretarii unitare a dispozitiilor privind combaterea si identificarea evaziunii fiscale;

– formarea unui sistem intern care sa ajute la pregatirea permanenta a personalului din Cadrul Ministerului Finantelor, avand atributii in identificarea, precum si combaterea evaziunii fiscale;

– crearea unui sistem informatic care sa contribuie la furnizarea datelor utile pentru identificarea, combaterea si analiza fenomenului de evaziune.

CONCLUZII

Dupa cum am vazut, evaziunea fiscala consta in modalitatea prin care se angajeaza rspunderea subiectilor economici, in situatia cand acest fenomen al evaziunii depaseste pragul considerat necesar pentru mentinerea, initierea si dezvoltarea activitatii lucrative, a unei afaceri, cat si cu averea ori veniturile lor.

Asadar, evaziunea fiscala consta in sustragerea de la plata de catre contribuabili a unor obligatii legale care sunt datorate bugetului statului. Aici nu ne referim la orice sustragere de la aceasta obligatie, ci doar la aceea de plata a obligatiilor datorate catre stat, intrucat acesta este cel care stabileste obligatiile fiscale si ,totodata, sunt folosite in favoarea lui.

Prin evaziunea fiscală se păgubește statul datorită faptului că îl lasă fără venituri utile îndeplinirii atribuțiilor, dar și contribuabilul, prin distribuirea unei mase mai mici de venituri.

Fenomenul evaziunii fiscale imbraca doua forme: evazinea fiscala legala prin care se face posibila sustragerea unei cote aparținând materiei impozabile, fără să se considere că prin aceasta s-a cauzat o vătamare a dispozițiilor legale si cea fraudloasa care rezultă din încălcarea flagrantă a prevederilor legale, ajutându-se de modalitatea în care se face impunerea.

Ca urmare a apariției Legii 241/2005, se contribuie la diminuarea ratei criminalității și a economiei subterane care aduce prejudicii destul de mari bugetului general consolidat.

Dispozițiile acestei legi interzice faptele care aduc atingere valorilor sociale care au legătură cu fiscalitatea, cât si relațiile sociale generate de acestea.

Prin art. 9 din Lege sunt incriminte șapte fapte de evaziune fiscală, de unde rezultă că acestea nu sunt modalități ale unei singure infracțiuni, ci fiecare în parte constituie o infracțiune distinctă, astfel încât trebuie tratate în mod separat.

Fenomenul de evaziune fiscala se manifesta prin eschivare, fie prin sustragerea de la impunere, astfel incat acesta se vede in momentul de fata prin sumele exagerate care nu ajung la bugetul de stat ori de numarul mare de asemenea cazuri.

Prin urmare, pentru combaterea acestui fenomen este important sa se realizeze un sistem legislativ viabil, un control fiscal mult mai eficient si acordarea cetatenilor a educatiei in domeniul fiscal, nefiind nevoie sa se stabileasca sanctiuni aspre.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, cursuri și monografii

BOROI, Alexandru; NISTOREANU, Gheorghe, Drept penal. Partea speciala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005.

BUFAN, Radu; MINEA, Mircea, Stefan., Codul fiscal comentat, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008.

BULAI, Costica; BULAI, Bogdan, Nicolae, Manual de drept penal. Parte generala, Ed. U.J., Bucuresti, 2007.

CIUNCAN, Dorin, Dreptul penal al afacerilor. Aspecte teoretice, aspecte practice, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012.

CLOCOTICI, Dorin, GHEORGHIU, Gheorghe, Evaziunea fiscala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1995.

FLORESCU, Dumitru, Andrei, Petru; BUCUR, Dan; MREJERU, Theodor; PANTEA, Marius; VASILE, Manea, Evaziunea fiscala, Ed. Univesul Juridic, Bucuresti, 2013.

FLORESCU, Dumitru, Andrei, Petru; COMAN, Paul; BALASA, Gabriel, Fiscalitatea in Romania, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005.

GIURGIU, Narcis, Legea penala si infractiunea, Ed. Gamma, 1996.

GUINCHARD, Serge, Droit processuel. Droit commun et droit compare du proces, Ed. Dallor, Paris, 2005.

HOANTA, Nicolae, Evaziunea fiscala, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 1997.

MINEA, Mircea, Stefan; COSTAS, Cosmin, Flavius.; IONESCU, Diana, Maria., Legea evaziunii fiscal. Comentarii si explicatii, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006.

MORARU, Dan; NEDELESCU, Mihai; VOINEA, Cristina, Finante publice, Ed. Economica, Bucuresti, 2005.

PANTEA, Marius, Investigarea criminalitatii economico-financiare, vol I, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

POSTOLACHE, Rada, Drept financiar, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2009.

SILION, Constantin, GRAD DELEANU, Adrian, Ghidul financiar-contabil al agentilor economici, editia I, Ed. Europa Nova, 1995.

SILION, Constantin; GRAD DELEANU, Adrian; DINU, Stefan., Ghidul financiar-contabil al agentilor economici, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1995.

SAGUNA, Dan, Drosu, Drept financiar si fiscal, Ed. Eminescu, Bucuresti.

SAGUNA, Dan, Drosu, ROTARIU, Patru, Drept financiar si bugetar, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003.

SAGUNA, Dan, Drosu.; SOVA, Dan, Drept fiscal, editia 5, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2013.

SAGUNA, Dan, Drosu, TUNGIU, Mihaela, Eugenia, Evaziunea fiscala, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2002.

VACAREL, Iulian si colaboratorii, Finante publice, editia a III-a, Ed. Didactica si Pedagogica R. A., Bucuresti, 2002.

VOICU, Costica; BOROI, Alexandru, Dreptul penal al afacerilor, editia 3, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006.

VOICU, Costica, BOROI, Alexandru; SANDU, Florin; MOLNAR, Ioan , Dreptul penal al afacerilor, editia 4, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008.

VOICU, Costica; BOROI, Alexandru; MOLNAR, Ioan; GORUNESCU, Mirela; CORLATEANU, Sorin, Drept penal al afacerilor, editia 4, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2008,

UNGUREANU, Augustin; CIOPRAGA, Aurel, Bugetul statului si agentii economici, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996.

II. Articole, studii, note

BOROI, Alexandru, RUSU, I., Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in Revista ,,Dreptul’’, nr. 2/2006.

CRISAN, Iuliana; TRUSCA, Marian, Cauzele de nepedepsire si de reducere a pedepsei prevazute de Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in Revista ,,Dreptul’’, nr. 6/2006.

POTRIVITU, Gigel, Consideratii teoretice si practice in legatura cu Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, in Revista ,,Dreptul’’, nr. 6/2006.

TUDORAN, Mihai, Viorel, Evaziunea fiscala in raport cu jurisprudenta CEDO, in ,,Revista de drept penal”, nr. 2/2010.

III. Surse internet

www.mfinante.ro

http://www.info-portal.ro